Asociaţii finului lui Mitrea, urmăriţi de Interpol, protejaţi de judecători români

Romania trebuie salvata!

Catavencu.ro

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 02 Sep 2009 | Biroul de Investigatii


Căutat de Interpol de patru ani, un sirian cîştigă, ilegal, procese în Capitală. Adică în România. Unde, dacă ar fi prins, ar trebui să execute trei ani de închisoare. Dar nu e prins, pentru că judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti nu ştiu sau se fac că nu ştiu legea.


Ţeparul 1: sirianul Ousama

Ousama Chikh Al Sagha împreună cu alţi trei cetăţeni sirieni a fost condamnat la închisoare în 2005 pentru contrabandă şi evaziune fiscală. Ei reuşiseră să fraudeze statul român cu 33,5 miliarde de lei vechi prin operaţiuni comerciale, adică import de carne de porc şi peşte, şi cu încă alte zece miliarde de lei vechi din importul a 2.000 de tone de zahăr.
Totul prin întocmirea de facturi false şi neplata taxelor vamale. Ca efect, Ousama a primit trei ani de închisoare cu executare, pedeapsă de la care s-a sustras politicos şi a şters-o din ţară. De atunci, sirianul este dat în urmărire generală prin Interpol, fără ca cineva să-i fi venit de hac.

În multele afaceri pe care le-a derulat în România, Ousama şi-a încrucişat de mai multe ori interesele cu cele ale lui Florian Buşcă. Ca să recunoaşteţi personajul, trebuie să-l prezentăm puţin altfel, căci Buşcă s-a metamorfozat în Walter. Adică nimeni altul decît finanţatorul Universităţii Cluj, fost acţionar la Dinamo şi, nu în ultimul rînd, finul lui Miron Mitrea.

Sirianul condamnat la puşcărie, partener cu finul lui Mitrea

În dosarul condamnării lui Ousama, printre facturile întocmite în fals de contabilii sirienilor, anchetatorii au găsit şi 12 bucăţi emise pe numele societăţii Viva România, care ar fi livrat către aceştia diferite cantităţi de carne de pasăre şi peşte. Acţionar majoritar la Viva România era chiar Florian Buşcă.

Sirienii s-au folosit de societatea amicului Buşcă chiar în perioada în care acestuia nu prea îi mai păsa ce se întîmplă cu societatea sa: omul tocmai reuşise să ţepuiască Banca Populară Română cu un credit nereturnat în valoare de 20 de miliarde de lei vechi.

O altă legătură dintre Buşcă şi Ousama Chikh Al Sagha s-a înfiripat prin intermediul Mihaelei Bădilă (fostă Enescu). Este vorba de fosta şefă a Vămii Băneasa, care a fost arestată şi cercetată în dosarul de contrabandă cu ţigări „Porţelanul“. Conform presei de la acea vreme, Bădilă a fost salvată de dosar penal de guvernarea PSD, iar la scurt timp după a devenit asociata lui Buşcă. Adică a cumpărat acţiuni de la acesta cu 200.000 de dolari. Bădilă făcuse rost de ditamai bănetul, bani cash, de la nimeni altul decît Ousama Chikh Al Sagha. Coincidenţă, desigur.


Cine e Buşcă-Walter, finul lui Mitrea

După ce şi-a schimbat numele pentru a scăpa de ştampila dosarelor penale în care a fost cercetat pentru înşelăciune şi cămătărie, controversatul om de afaceri Florian Walter a pozat în om serios şi s-a făcut patron la Universitatea Cluj şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Romprest. N-a reuşit să se păstreze imaculat pentru mult timp, în prezent fiind în centrul unui nou scandal iscat în jurul unui contract de 450 de milioane de euro semnat între Romprest şi Primăria sectorului 1, considerat nul şi demn de desfiinţat în instanţă.

Walter e obişnuit să storcă banii statului încă de pe vremea cînd îl chema Buşcă şi se răsfăţa cu contracte de la Ministerul Transporturilor, condus atunci de naşul său, Miron Mitrea. A prins salubrizările de aeroporturi, contracte cu Metrorex, contracte cu SNCFR luate cu dedicaţie de la Mihai Necolaiciuc, a reuşit să scoată SRI-ul de pe aeroporturi pentru a presta el serviciile de securitate, spre bucuria contrabandiştilor de droguri, arme şi ţigări. Şi, nu în ultimul rînd, a reuşit performanţa de a aproviziona RATB-ul cu motorină de la o firmă de construcţii.


Ţeparul 2: austriacul Ingerl Siegfried

Un alt coleg de ţeapă şi şpagă al sirianului este omul de afaceri austriac Ingerl Siegfried. Cei doi au regizat împreună o afacere prin care au pus mîna pe un teren de 7.300 mp în Otopeni. Înainte să intrăm în iţele acestui dosar, să vedem ce hram poartă austriacul. Siegfried este, la rîndul lui, căutat prin Interpol. A avut o serie de afaceri foarte profitabile cu statul român, după ce a cumpărat pe sume derizorii mai multe societăţi scoase la privatizare (Romcamion Deva, ITA Oradea, ITIA Bucureşti, Intertrans Craiova), pe care le-a umplut de datorii şi le-a transformat în afaceri imobiliare. Ba chiar a fost şi ajutat de stat. Spre exemplu, cînd a cumpărat ITA SA Iaşi, a avut norocul ca, la privatizare, FPS să „uite“ de terenurile de sub clădirile pe care le vindea. Pe de altă parte, Fiscul nu a reacţionat la ingineriile financiare pe care austriacul le făcuse decît după ce omu’ şi-a luat tălpăşiţa din ţară, în 2005. Forţat fiind de nişte procese în care era acuzat că a ţepuit Romcamion Deva cu 280.000 RON, că a înşelat mai mulţi parteneri de afaceri cu 15,7 milioane de lei noi şi multe altele.


Cum acţionează frumoasa prietenie austriaco-siriană

Bon, şi acum, dacă ştim cu cine dansăm, să dăm drumul la muzică. Tema: terenul de 7.300 mp din Otopeni. Pămîntul i-a fost vîndut în decembrie 2000, de către Ingerl Siegfried, societăţii Holland Trucks România, reprezentată de Mihai Millio, contra sumei de 277.000 USD. S-au plătit banii, s-a făcut o chitanţă şi s-a semnat un contract sub semnătură privată, prin care Siegfried se obliga să autentifice la notar contractul de vînzare-cumpărare în termen de 30 de zile. În ianuarie 2001, cînd era programată vizita la notar, austriacul s-a evaporat şi a refuzat să mai facă actele. Atunci s-a prins şi Millio că şi-a procurat o ţeapă şi a cerut (şi obţinut) în instanţă o hotărîre judecătorească care instituia interdicţia de vînzare a terenului. Acest mic detaliu, însă, nu l-a împiedicat pe Siegfried ca, în mai 2001, să-i vîndă terenul lui Ousama Chikh Al Sagha. De această dată, cu drum la notar inclus. Pentru asta, Siegfried a declarat pe proprie răspundere că terenul vîndut e liber de sarcini şi toată lumea l-a crezut pe cuvînt.


Judecătorii de la Curtea de Apel au legalizat şmenul imobiliar

Ţepuitul de Millio de la Holland Trucks s-a mai dus o dată în instanţă şi a cerut anularea contractului de vînzare-cumpărare dintre Siegfried şi Ousama. Acţiunea, însă, a fost suspendată un an şi jumătate, pentru că Siegfried a susţinut că semnătura lui de pe chitanţa tăiată de Holland Trucks ar fi falsă. Scenariul, însă, a fost demontat de expertiza grafologică făcută de Poliţie. Odată repus pe rol dosarul, Ousama şi Siegfried au obţinut, culmea, soluţii favorabile şi pe fond şi în apel, păstrîndu-şi dreptul de proprietate asupra terenului. Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a apreciat că relaţia contractuală dintre cei doi este una legală şi a făcut abstracţie de interdiciţia de înstrăinare a terenului, notată în cartea funciară şi de faptul că sirianul a vîndut de două ori acelaşi teren, încasînd bani tot de atîtea ori.


Înalta Curte cere rejudecarea, Curtea de Apel face iar blat

Faptul că Curtea de Apel Bucureşti a încălcat legea cînd a decis că şmenurile imobiliare ale cuplului de aur austriaco-sirian sînt în regulă nu o spunem noi, ci Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Care a judecat în recurs acest dosar. În iunie 2008, ÎCCJ a casat soluţia Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cazul spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cerînd anularea contractului de vînzare cumpărare încheiat între Siegfried şi Ousama şi pronunţarea unei hotărîri care să ţină loc de act de proprietate ÎN FAVOAREA (normal) lui Mihai Millio. În textul deciziei, ÎCCJ face referiri la prestaţia lipsită de profesionalism a Curţii de Apel, considerînd că aceasta a ignorat fondul problemei, adică contractul ilicit încheiat între sirian şi austriac. Concluzia ar fi că instanţa a cam judecat pe lîngă, prin bălării, de a ajuns la concluzia că acel contract ar fi legal.

Cu toate că ÎCCJ a dat toate aceste indicaţii preţioase, odată întors în grădina Curţii de Apel, dosarul a luat-o din nou razna. Iar arabii au ieşit cu dreptul de proprietate neşifonat, graţie soluţiei date de această instanţă în iunie 2009. Practic, ÎCCJ şi-a răcit gura degeaba, iar cei de la CAB au decis să ignore complet soluţia dată de instanţa superioară.


Sirienii nu ştie carte

Pentru că puţin i-a păsat sirianului de legile din România, în iunie 2003 a decis să pună cireaşa pe tort şi, în timpul procesului, a vîndut şi el terenul, încă o dată. Unui alt arab, Kassas Mohmad Nidal, contra sumei de 540.000 RON. Nu a contat faptul că terenul era în litigiu, iar litigiul era şi el notat în cartea funciară, lîngă mult uitata interdicţie de vînzare a terenului. Contractul a fost descoperit, însă, de partea adversă, adică de Holland Trucks. Care a şi făcut acţiune în instanţă. Pentru că gluma se îngroşase prea tare, în iunie 2006 Ousama s-a gîndit să o dreagă cumva. S-a dus frumos în instanţă şi a cerut să se constate nulitatea contractului de vînzare-cumpărare încheiat între el şi Kassas Nidal, prin hotărîre judecătorească. Acesta a susţinut în acţiune că ei sînt cetăţeni de origine arabă şi nu cunosc legile române (să muriţi dumneavoastră??), motiv pentru care au declarat în faţa notarului o vînzare de teren, nu una de drepturi litigioase. Asta da glumă!


Ousama, urmărit de Interpol, semnează liber procuri la notar

Trebuie să recunoaştem că Ousama are un simţ al umorului foarte dezvoltat, mai ales cînd vine vorba să rîdă în nasul autorităţilor române. Chiar dacă este luat în colimatorul Interpolului şi chiar dacă este dat în urmărire internaţională, sirianul n-a avut nici o jenă în a face o vizită în România. Nu o spunem noi, ci a transmis-o chiar el instanţei. La ultimul termen la Curtea de Apel, noua avocată a lui Ousama Chikh Al Sagha s-a prezentat în faţa judecătorilor cu procură semnată de sirian. Din procura cu pricina rezultă că Ousama s-a prezentat în faţa unui notar în România, fentînd vigilenţa autorităţilor, şi a semnat acest act prin care îşi împuterniceşte avocata să-l reprezinte în instanţă. Şi, da, poate ne repetăm pe undeva: în timpul ăsta era (şi mai este) urmărit de Interpol.