Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
04 Noi 2009 Adrian Popa, Doru Cireasa
Măsura amânării la plată a obligaţiilor la buget timp de şase luni, lansată cu tam-tam în vară de către tandemul Pogea-Boc, funcţionează doar pe hârtia Guvernului
La începutul verii, Guvernul anunţa victorios adoptarea unei măsuri menite să salveze din criză firmele româneşti. Potrivit OUG 92/2009, firmele care pe 28 septembrie 2008, deci anterior crizei, nu aveau datorii la buget, dar care după această dată au strâns astfel de datorii, aveau posibilitatea de a cere Fiscului amânarea la plată timp de şase luni a acestor obligaţii. Din start mecanismul era unul greoi, lucru evident chiar şi pentru un neiniţiat în treburile economiei, nu şi pentru responsabilii economiei şi finanţelor româneşti. Firmelor li se cereau, pentru a li se aproba amânarea datoriilor, garanţii bancare şi imobiliare în sumă egală cu valoarea debitelor reprogramate.
În cazul garanţiilor imobiliare, valoarea acestora urma să fie stabilită de experţi. Firmele trebuiau să nu fie în procedură de insolvenţă. Emil Boc nu a pierdut ocazia de a-şi face propagandă din adoptarea iniţiativei. „“De ce am luat această măsură? Dacă nu o luam, 56.000 de firme, câte sunt într-o asemenea situaţie în momentul de faţă în România, erau în pericolul ca mâine să închidă obloanele, să trimită oamenii în şomaj şi nu mai aveam nici un fel de venit la bugetul de stat“, a spus Emil Boc, în iulie, după adoptarea măsurii. Cam nimeni nu a auzit ca măsura lui Boc şi Pogea să fi ajutat pe cineva sau să fi trezit interesul cuiva. O spun oameni de afaceri, jurişti, şefi de patronate. „Din cunoştinţele noastre efectul a fost zero. Firmele au nevoie de o scrisoare de garanţie de la bancă pe care nu o pot obţine tocmai din cauza datoriilor pe care le au. Şi oricum, dacă firmele sunt amânate cu şase luni, apoi tot trebuie să plătească. Dacă nu au de unde acum, nu vor avea nici atunci“, ne-a declarat secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Cristian Pârvan. Potrivit acestuia, firmele preferă să ia credite pentru a-şi plăti datoriile la buget pentru a evita birocraţia. „Mai mult, când firmele se duc la bancă să ceară scrisoare de garanţie, dacă au o relaţie bună cu banca, aceasta le propune să le dea mai degrabă un credit“, mai spune Pârvan. Opinia este împărtăşită şi de Gabriel Biriş, avocat specializat în probleme fiscale. „Nu m-a întrebat nimeni de ea, nu am găsit situaţii în care să o recomand“, spune acesta. Biriş detaliază. „În primul rând, că este cerută depunerea unei garanţii. În al doilea rând, de ce ar plăti cineva Fiscului o dobândă de 36% pe an, adică 0,1% pe zi timp de 365 de zile, când poate lua un credit de la bancă cu 20%? Sunt mimate facilităţile“, afirmă avocatul. Dacă nu s-ar fi cerut garanţii, ar fi fost altceva, crede Biriş. Nici managerii nu văd măsura ca fiind una eficientă, considerând mai degrabă că ea e destinată clienţilor statului care sunt rău-platnici. „Cu ce mă avantajează pe mine să plătesc peste şase luni? Oricum, în această perioadă plătesc penalităţi de 0,1% pe zi, respectiv 36% pe an, singurul beneficiu fiind că nu mă execută în aceste şase luni. Prefer să iau credit de la bancă şi să plătesc datoriile, deoarece este mai ieftin decât dacă plătesc penalizările. Pentru firmele sănătoase aceasta nu e o măsură stimulativă“, ne-a declarat directorul executiv al firmei de distribuţie Cyrom România, Cătălin Tapi. „Nu ştiu pe nimeni să fi folosit această facilitate. Scrisoare de garanţie bancară înseamnă birocraţie şi costuri suplimentare. Îl pun pe om să ia garanţia şi îl şi penalizez punându-l să plătească dublu (diferenţa dintre 20 şi 36% - n.r.) faţă de costul creditului bancar. E praf în ochi ca să nu se zică că nu au făcut ceva pentru firme. Din 500.000 de firme or fi păcălit câteva care nu au ştiut să calculeze costurile“, spune profesorul de economie Ovidiu Nicolescu, şef al Centrului Naţional pentru Întreprinderi Private Mici şi Mijlocii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu