Banii, viaţa, opera şi falsurile generalului Oprea

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 07 Apr 2010 Biroul de Investigatii

Independentul dependent de şmenuriAdevărat că a-nşelat! Şi-apoi a ajuns ministru al Apărării într-un guvern în care-l susţine o armată de dezertori politici independenţi. A fost cîndva o vreme în care generalul Oprea era un simplu maior, proaspăt ieşit de la numărătoarea de izmene şi gata să intre în combinaţii financiare ce aveau să-i căpătuiască averea de viitor general purtător de patru stele pe epolet. Era vremea cînd firmele se făceau şi se desfăceau. Erau primii ani ai democraţiei, în care economia duduia de tunurile date de unii şi perioada în care un afacerist obişnuit cu metehnele occidentale risca pînă şi expulzarea din ţară dacă interesul unora o cerea.
Iar interesul generalului Oprea a cerut-o. Că doar cum altfel s-ar fi putut pune batista pe ţambal în cazul unei inexistente vînzări prin care Oprea a devenit proprietar peste două spaţii comerciale?Generalul Oprea comunică doar prin comunicate de presăTelefonul generalului Oprea sună, dar nu răspunde nimeni. Îl sună şi Suedia, l-am sunat şi noi, dar nimic. L-au sunat şi băieţii de la Realitatea TV, atunci cînd povestea primului său milion a fost făcută publică, dar tot degeaba. Abonatul Gabriel Oprea nu poate fi contactat. Angajaţii generalului Oprea lucrează însă. Fără odihnă şi ezitare, aceştia trimit comunicate prin care îl disculpă pe măritul general. Un astfel de comunicat a ajuns şi la noi la redacţie, dar şi pe la alte reviste prietene fostului maior, unde a şi văzut lumina tiparului. "N-am nici o pată în cariera mea publică sau militară", se confesează fostul maior de intendenţă în aşa-zisul drept la replică, nu înainte de a ne acuza de minciună şi speculaţie. "Nu am fost toată viaţa bugetar. În februarie 1993 am trecut în rezervă, la cerere, şi pînă în 2001 am fost asociat în cîteva firme. Nu am fost niciodată administrator de firmă", continuă Oprea. "Încercările de a lega numele meu de numele senatorului Cătălin Voicu sînt absolut penibile", "Informaţiile privind relaţiile mele cu domnul Julian Rosengren sînt jumătate greşite şi jumătate imprecise", precum şi "Nu am avut niciodată, în ultimii 18 ani, nici o discuţie în contradictoriu pe această temă şi nici un litigiu, de orice natură, cu domnul Rosengren" sînt doar cîteva afirmaţii din comunicatul domnului Oprea. Afirmaţii făcute, în cel mai bun caz, din motive de uitare a realităţii.Afacerea "Rosengren" şi primul tun adevăratAşa cum vă ziceamsăptămîna trecută, primii bani serioşi ai generalului Oprea au fost făcuţi pe spatele unui cetăţean româno-suedez, Julian Rosengren. Imediat după Revoluţie, Rosengren îşi deschide mai multe biznisuri în România: firma RCS, prin care devine primul importator al produselor Macintosh, SC Delta Design SA şi SC Romline Trading SA, în care se asociază cu, pe atunci, ofiţerul de justiţie militară Gabriel Oprea. Conform datelor de la Registrul Comerţului, firma Romline Trading este înfiinţată în 21 octombrie 1992, cu numărul J40/ 26521/1992. Deci cu un an înainte ca Gabriel Oprea să fie trecut în rezervă, la cerere, aşa cum declară chiar el. Mai apoi, în cererea-menţiune nr. 3722 din data de 28 ianuarie 1994, înregistrată la Registrul Comerţului, cînd din societate se retrag soţii Vieroşanu, cetăţeanul Gabriel Oprea este împuternicit ca administrator al societăţii. Deci generalul Oprea a uitat că maiorul în rezervă a fost şi administrator de societate. Că doar cum altfel ar fi putut să radieze firma şi să vîndă bunurile ei, în timp ce fostul asociat Rosengren îşi aştepta expulzarea din România după gratiile unui penitenciar?Oprea se dezice, dar ce-a făcut nu ziceMinistrul Gabriel Oprea se dezice de legăturile sale istorice cu senatorul penal Cătălin Voicu. Episodul asupra căruia s-a aplecat A.C. datează din perioada obscură a biografiei sale. Din CV-ul său lipsesc fix zece ani. Nu ştim nimic cu privire la avansarea sa de la gradul de căpitan, cu care l-a prins Revoluţia, la gradul de maior. Să ne înţelegem: vorbim despre cariera militară a celui mai mare grad din Armata Română. România este stat membru al NATO, iar MAp este condus de un general cu patru stele, cît ale lui Dwight D. Eisenhower, comandant suprem al armatelor aliate debarcate în nordul Africii, în Sicilia şi în Normandia, primul comandant suprem al forţelor armate ale NATO. Biografia lui Oprea interesează opinia publică în cel mai înalt grad cu putinţă. La fel de înalt ca şi gradul său militar. Nu ştim în ce împrejurări maiorul Oprea a fost avansat locotenent-colonel şi apoi colonel şi la ce armă. Date din CV-ul lui Oprea, evaporat pe un interval de un deceniu, reapar abia în anul 2000. O versiune a biografiei sale spune că din 2000 a fost secretar de stat, preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare şi vicepreşedinte al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare.În dreptul la replică pe care l-a publicat mai întîi în Q Magazine, o revistă sponsorizată de un ofiţer în rezervă, actualmente patronul firmei UTI, Oprea susţine că între februarie 1993 şi ianuarie 2001, cînd a activat în domeniul privat, nu a deţinut funcţii publice. Or, ministrul uită un amănunt esenţial: Colegiul Naţional de Apărare, înfiinţat prin Hotărîrea nr. 438 din 5 august 1992, este subordonat ministrului Apărării; că toate cheltuielile de pregătire ale cursanţilor vor fi suportate din bugetul MAp; că ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale, partidele şi formaţiunile politice care trimit cursanţi pot sponsoriza activităţile de documentare ale membrilor Colegiului Naţional de Apărare, în ţară şi în străinătate.Oprea a executat bunurile lui Rosengren prin nişte falsuri grosolaneDeşi nu recunoaşte că ar fi avut vreodată vreo discuţie în contradictoriu cu Julian Rosengren, Gabriel Oprea admite totuşi că a fost asociat cu acesta şi că "era vorba despre două spaţii comerciale, cu o suprafaţă totală de 200 mp, la parterul unui bloc din sectorul 3, într-o zonă fără vad comercial". De fapt, cele două spaţii comerciale erau într-o zonă chiar bună, unul de 138 mp, pe strada Tina Petre nr. 5, şi celălalt de 113 mp, situat la aceeaşi adresă. În 12 martie 1993, Gabriel Oprea înregistrează la un notariat din sectorul 5 două antecontracte de vînzare- cumpărare pentru cele două spaţii comerciale, prin care, în cazul primului antecontract, SC Delta Design SA, prin Julian Rosengren, se obligă să vîndă primul spaţiu comercial lui Gabriel Oprea, iar prin cel de-al doilea antecontract, celălalt imobil urmează să fie vîndut de către Delta Design SA, reprezentată de acelaşi Rosengren, firmei Romline Trading, pe care Gabriel Oprea o controlează cu 55% din acţiuni şi în care este asociat chiar cu Rosengren. Cele două acte au fost autentificate la notarul Ilie Saimovici şi, conform înscrisurilor oficiale, Julian Rosengren s-ar fi identificat cu paşaportul seria 89 265444 eliberat de Polismyhdigheten din Visby. Numai că Julian Rosengren zice că n-a semnat niciodată actele respective. Ba mai mult, nici nu a deţinut vreodată un paşaport cu numărul acela. Şi are dreptate, pentru că paşaportul său, aşa cum se vede şi în imagine, eliberat în 1991 şi reînnoit în 1996, are numărul 01 669161. Başca, conform unui înscris oficial eliberat de Poliţia din Visby, nu a fost niciodată eliberat vreun paşaport cu numărul înregistrat în cele două antecontracte de vînzare-cumpărare dintre firma lui Julian Rosengren şi Gabriel Oprea. Deci trecerea imobilelor de la firma lui Rosengren la Gabriel Oprea s-a făcut ilegal. Aşa că expulzarea lui Rosengren a picat la fix.P.S. Unde a ajuns restul de bunuri ale firmei expulzatului Rosengren şi cine a beneficiat de ele, dar şi cum a scăpat generalul Oprea de ceilalţi asociaţi din firmă, într-un episod viitor.