Cui şi cît i-a mai plăcut jaful în 2009, varianta Academiei Caţavencu

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Dec 2009 Biroul de Investigatii


Dragă domnule Baconsky şi dragă tinere Funeriu, în voi ne e speranţa. Cel mai probabil, veţi fi ministru de Externe, respectiv al Educaţiei în noul (şi, în acelaşi timp, vechiul) guvern Boc. Noi, membrii Biroului de Investigaţii al Academiei Caţavencu, vă urăm succes, un mandat plin şi, nu în ultimul rînd, ţinem să vă informăm că mizăm pe rafinamentul domniilor voastre să schimbaţi puţin filosofia furtului politic din România. Domnule Baconsky, domnule Funeriu, ca intelectuali umblaţi pe afară cu burse prestigioase şi programe de cercetare serioase, nu ne mai lăsaţi să scriem doar despre nişte pitecantropi cleptomani de buget, despre nişte mitocani ai contractelor trucate, despre nişte bagabonţi fără şcoală ai şmenurilor! Înţelegeţi-ne şi pe noi, ne-am săturat! Sînt toţi la fel! E nevoie de un suflu nou în furtul cu ministrul, cu parlamentarul, cu primarul, e nevoie de o cultură adevărată a jafului de la stat.
Dacă nu ne credeţi, citiţi mai jos retrospectiva furăciunilor pe 2009, aşa cum am înregistrat-o noi. Şasă-şasă milioane, poartă-n Casa Poporului Domnule Funeriu, iată ce scriam pe 14 ianuarie, de exemplu, despre Dan Nica: „Dan Nica, actual vicepremier în Guvernul Boc şi propus interimar la Interne, îşi ascunde o vilă de 300 de metri pătraţi încă de cînd era ministru al Comunicaţiilor în Guvernul Năstase. Căsoiul de pe faleza Dunării a fost primit cadou de vicepremier de la Vega ’93, firmă de construcţii gălăţeană care a spart piaţa cu ajutorul lui Nica sub guvernarea PSD“. Şi continuam spunînd că Nica şi-a pus viloiul pe numele unor intermediari (mai întîi pe cel al socrilor, apoi pe cel al unui fin şi, în cele din urmă, pe numele unor gălăţeni săraci mutaţi la Bucureşti). Aşadar, domnule Funeriu, vă rugăm să scrieţi un proiect de bursă în străinătate pentru Nica, care să înveţe nişte formule străine, mai eficiente, de ascuns posesiunile imobiliare. Tot pe dumneavoastră vă implorăm, domnule Funeriu, să găsiţi nişte calcule mai complicate pentru parlamentarii care cheltuiesc bugetul Casei Poporului fără acte. Nu de alta, dar pe 18 februarie dezvăluiam că, anual, nu mai puţin de şase milioane de euro intră în buzunarele parlamentarilor fără ca aceştia să aducă măcar un bonuleţ fiscal de justificare. „La negru“, deci, scuzaţi-ne formularea incorectă, politică şi contabilă, pe-acolo pe unde aţi studiat dumneavoastră. Dalli şi suprarealismul furăciunii publice Domnule Baconsky, ca fin intelectual ce sînteţi, ar putea să vi se pară o dovadă de ignoranţă că, mai jos, ne vom referi la Dalli (cu doi de „l“) şi nu la Dali. Dar să ştiţi că nu e vorba despre artistul Dali, ci despre arivistul Dalli, mai precis despre firma de arivişti cunoscută la Bucureşti ca Dalli. Nu aveţi de unde să ştiţi, că staţi mai mult în străinătate, dar firma asta se ocupa de parcările Capitalei şi am prins-o noi pe 11 martie cu contractul ilegal. Am descoperit, adică, că şi Băsescu, şi Murgeanu, şi Videanu (ca primari) au prelungit ilegal contractul acestei firme cu municipalitatea. Cum vă ştim apropiat de Sfîntul Scaun de la Vatican, vă rugăm să întrebaţi acolo cum au rezolvat problema cu parcările, chit că Băsescu nu are încă papamobil şi la noi s-ar putea să nu se aplice metoda lor. Şi, dacă aveţi posibilitatea, domnule Baconsky, mai întrebaţi la Vatican dacă nu vînd San Pietro pentru un mall, cum a făcut Onţanu cu Oborul pentru Puiu Popoviciu. Ca, dacă da, să-i recomandaţi Suveranului Pontif un mic premier de România, pe Emil Boc. Cum de ce? Păi, aşa cum Boc a reuşit să-i facă Oborul cadou lui Puiu (făcînd pe mortul într-un proces în care se contesta dreptul lui Onţanu să dea Oborul), poate să-l scoată şi pe Papă din răhăţişurile birocratice care l-ar putea împiedica să facă bani. Dacă nu credeţi că Boc e competent la aşa ceva, consultaţi arhiva noastră din mai. Papa trece, cărămizile de bani rămîn la Oprescu O să spuneţi, stimate domn Baconsky, că abuzăm de timpul şi răbdarea dumneavoastră. Dar nu avem încotro, rămînem tot la domnia voastră. Şi vă reţinem puţin cu o chestiune legată tot de Papa. Nu de alta, dar primarul Oprescu a fost în vizită la Ratzinger acum ceva vreme, iar noi despre Oprescu vrem să vă vorbim. Deci: pe 10 iunie, publicam un articol în care spuneam că, în primul an de mandat, primarul Bucureştiului şi-a răsplătit sponsorii din campania electorală cu contracte de la Primărie. Normal. Ce voiam să vă întrebăm, că nu am vrea să se fi ţepuit Oprescu: cît mai e piaţa indulgenţelor la Vatican, dom’le? Şi care credeţi că e paritatea cu cea de la Bucureşti? Iar acum o să vă luăm pe partea teologică, că ştim că vă pricepeţi. La noi, în popor, se spune aşa, mai diplomatic, că pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinţii. Dumneavoastră, domnule Baconsky, credeţi că se aplică şi la miniştri? Vă întrebăm, că ne interesează cazul fostului ministru de la Apărare, Stănişoară, care şi-a băgat partenerii de afaceri care pe la Parlament, care pe la Guvern (cum am scris pe 1 iulie). Nu ne lasă inima să mîncăm Plăcintă senatorială E timpul să ne întoarcem la domnul Funeriu, pe care l-am cam neglijat. Aplicat şi metodic cum îl ştim, aşteptăm minuni de la dumnealui, pentru că o să-i dăm nişte probleme complicate de rezolvat. Prima: cazul fostei ministrese de la Tineret şi Sport, Sorina Plăcintă. Despre care scriam aşa, pe 22 iulie: Plăcintă „este şi senator. Cu toate că nu ar trebui să fie. Pentru că, în conformitate cu Legea privind statutul deputaţilor şi senatorilor, un ales nu poate îndeplini, simultan, şi funcţia de senator şi pe cea de administrator de firmă. Or, doamna Plăcintă a fost, timp de mai multe luni, administrator al mai multor firme, atît din ţară, cît şi din străinătate. Ceea ce înseamnă că Biroul Permanent al Senatului ar trebui să constate încetarea de drept al mandatului de senator a doamnei Plăcintă“. A doua problemă: operaţii pe cord făcute în spitalele româneşti cu materiale de unică folosinţă puţin cam refolosite (şi de zece ori), cum am dezvăluit (cu video cu tot) pe 23 septembrie. Un nou blockbuster: Top Modrogan A treia problemă, tot cu cifre: la începutul lunii octombrie, PD-L a lăsat PSD fără 70% din logistica de stat pentru campania electorală. După principiul următor (enunţat de noi pe 7 octombrie): „Numai în provincie, un partid ca PSD cheltuieşte şase milioane de euro într-o campanie la prezidenţiale. Peste două treimi din această sumă ajung în conturile partidului de la stat, direct sau indirect, prin şefii de instituţii judeţene. Doar că, din moment ce PD-L a scos PSD de la guvernare, accesul la aceşti bani a fost blocat“. Şi, în fine, a patra problemă: „Cînd nu se întîlnesc, ziua în amiaza mare, cu soţia primarului Negoiţă, soţii Gruia se duc noaptea la sediul PD-L din Modrogan. Iar cînd nu se duc nici în Modrogan, soţii Gruia depun oferte la Primăria sectorului 3 şi cîştigă contracte parafate de soţul şi pedelistul Liviu Negoiţă“. Deci, domnule Funeriu, cum rezolvăm îmbîrligăturile de mai sus? Ei, haideţi acum, nu vă cerem o soluţie pe loc, dar sperăm că în mandatul pe care urmează să-l inauguraţi în curînd vă veţi ocupa serios de aceste chestiuni şi veţi încerca măcar o lucrare de master în domeniu, dacă nu un doctorat.De la bolşevismul lui Dragnea la pedelismul lui Voicu Acum, la final, înainte să emigrăm (dar numai după ce consultăm site-ul Ministerului Afacerilor Externe, ca să ştim unde nu avem reprezentanţe diplomatice), îl mai reţinem pe proaspătul ministru de Externe Baconsky cu două chestiuni. Prima, dezvăluită pe 18 noiembrie: „Avem dovada că în luna iunie a acestui an, cînd erau la butoanele prefecturilor, pesediştii îşi aranjau alegerile într-un stil autentic bolşevic. Şi nu oriunde, ci în judeţul condus de Liviu Dragnea, secretarul general al PSD, fost candidat la funcţia de ministru de Interne“. A doua (exclusivitatea noastră, pe 16 decembrie): „Cică Băsescu i-a copt săltarea de pe stradă şi tîrîrea la DNA lui Cătălin Voicu. Dacă e aşa, preşedintele nu s-a consultat şi cu PD-L înainte. Dacă ar fi făcut-o, ar fi aflat că finii lui Voicu au cotizat la partidul prezidenţial. Şi chiar au cîştigat milioane de la stat de pe urma unui ministru PD-L“. Aţi citit, domnule Baconsky? Bun, mulţumim. Şi acum, întrebarea: în ce ţară credeţi că mai întîlnim astfel de fenomene ca acelea descrise mai sus? Şi, dacă le-aţi identificat, ne-aţi recomanda (ca ministru de Externe) să călătorim acolo au ba? Răspundeţi-ne pe adresa redacţiei, publicăm noi apoi scrisoarea dumneavoastră. Vă mai aşteptăm şi la anul! Anu’ ăsta le-am băgat-o-n paparazze! După ce celebrul nostru fotograf fără aparat a ridicat ştacheta jurnalismului pe culmi intergalactice, am decis să o coborîm (pe ştachetă, normal) cu picioarele pe pămînt. Ba chiar i-am agăţat de gît şi un aparat foto şi am ieşit în oraş, la agăţat cu teleobiectivul în vînt. Mai pe româneşte, de anul ăsta ne-am apucat de făcut poze paparazzi, cum se zice în tabloide. Doar că nu cu piţipoance şi poponeţi, ci cu femei uşoare pe bani grei (ca politica şi finanţa de stat) şi cu pomanagii de la buget (deci cu politicieni). Ce a ieşit, aţi văzut în revistă şi mai ales pe www.catavencu.ro, dar nu ne abţinem să vă amintim unele din succesurile noastre (exclusive, normal, că nu facem poze în grup). Începem cu ultima exclusivitate care a făcut înconjurul presei: SRS, Adiţă Năstase şi Meleşcanu în vizită la Patriciu (după primul tur al prezidenţialelor), continuăm cu Buzăianu Energy Holding surprins cînd ieşea din limuzina lui Berceanu şi încheiem cu şoferul de 16 ani Geoană jr., pe care l-am pozat conducînd prin Dorobanţi. În 2010 nu ştim ce o să pozăm, aşa că mai bine cumpăraţi revista şi atunci ca să aflaţi.