Ciuhandu, încă o manevră la licitaţia străzilor

Romania trebuie salvata!
EVZ.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Dan Bucura

Normele de deviz în construcţii, unice pe ţară, au fost modificate pentru a se favoriza o anumită firmă de asfaltatori.
În următorii 4 ani, șoselele din Timișoara ar putea să coste primăria mult mai mult decât s-a dat de înțelesSursa: ARHIVA EVZ

Licitaţiile trucate, organizate anume pentru a favoriza anumite firme, se ţin lanţ la Timişoara. Ultima dintre ele, cu o valoare de peste 15 milioane de euro, s-a organizat la finele lui 2009 şi a iscat un scandal monstru.

În premieră pentru România, firma Strabag SRL a modificat normele de deviz pentru lucrări, stabilite prin lege ca fiind unice pe ţară, şi a câştigat licitaţia deşi practică preţuri de 4-5 ori mai mari faţă de concurenţă.

Manevra a fost pusă în practică exact cu ajutorul funcţionarilor de la primărie, care au făcut parte din comisia de evaluare.


Ingineria perfectă: mulţi văd, puţini pricep

Contractul pentru întreţinerea străzilor din municipiul Timişoara a iscat la finele anului trecut o luptă strânsă între constructori. Oraşul a fost împărţit de primărie în 4 zone, pentru fiecare dintre acestea fiind alocate aproape 4 milioane de euro, bani disponibili pentru repararea şi întreţinerea străzilor în următorii 4 ani.

Procedura de atribuire care s-a ales, licitaţia deschisă, a scos la iveală ceva incredibil.

În vreme ce toate firmele participante au venit cu preţuri relativ egale, una dintre ele a rupt gura târgului. Atât pe zona Sud-Est cât şi pe Nord-Vest, compania Strabag SRL şi-a omorât concurenţa, venind cu un preţ ridicol de mic.

Aparent, se putea spune că Primăria Timişoana a tras lozul câştigător, găsind pe cineva care săi întreţină drumurile pe bani atât de puţini. În realitate, aşa cum un raport extrajudiciar-bombă avea să demonstreze ulterior, în spatele acestui plocon se ascunde o manevră unică în România.

Expertiza extrajudiciară a scos la iveală trucul

Ceea ce au făcut reprezentanţii companiei Strabag, cu voie de la primărie, a fost catalogat ulterior, de către un expert din cadrul Tribunalului Timiş, drept un abuz fără precedent. Explicaţia poate suna un pic bizar pentru un neiniţiat.

„Firma câştigătoare a putut obţine preţul cel mai mic prin modificarea normelor de deviz, conform normativelor în vigoare.”

Traducerea ei în limbaj obişnuit sună cam aşa. În România există o lege care stabileşte exact timpii de lucru în domeniul construcţiilor. O groapă de un metru cub, de exemplu, trebuie săpată în 15 minute. La fel, să spunem, turnarea plăcii de asfalt pe fiecare metru pătrat de drum. Firma Strabag a modificat exact aceşti parametri şi, deşi preţurile sale la produse şi la mâna de lucru sunt mult mai mari decât ale concurenţilor, calculele i-au dat preţul cel mai mic.

La orice licitaţie la drumuri, firmele se bat cu preţurile proprii, cu mâna de lucru sau cu orice alte criterii legate de preţul pe care îl au. Normele despre care vorbim sunt însă o constantă, aplicabilă pentru toţi competitorii, ce nu poate fi schimbată. Ea are caracter de lege, la fel ca normele privind protecţia muncii. Este ca şi cum ai spune că în locul căştilor de protecţie se poate intra în şantier protejat de un coif de hârtie.

Expertul extrajudiciar care a analizat, la solicitarea unei instanţe, adjudecarea licitaţiei pe drumuri, arată că de fapt costurile câştigătorului sunt mult mai mari.

Betonul asfaltic, de exemplu, ce va fi turnat de câştigător are un preţ unitar de 191,72 lei pe unitate, în vreme ce firma clasată pe locul 2 punea un produs identic pentru 138,77 lei pe unitate. La fel şi bordura, care costă la Strabag 22,38 lei pe unitate şi 18 lei la ceilalţi.

În realitate: plăţi mai mari şi lucrări proaste

În fine, concluziile expertizei extrajudiciare despre care vorbim sunt devastatoare.

„Diferenţa care s-a obţinut prin modificarea nejustificată şi ilegală a normelor de deviz a condus la o diferenţă enormă de preţ. Scăderile realizate abuziv au dus la o înjumătăţire a preţului final al ofertei, realizând un imens avantaj pentru câştigător”.

Expertiza stabileşte şi vinovatul: „Consider că vina aparţine Comisiei de selecţie, care nu a solicitat experţilor să facă toate verificările tehnice la ofertele depuse spre evaluare”.

Acelaşi document vorbeşte în premieră despre un fenomen aproape generalizat în România. Se spune că este de aşteptat ca primăria să facă pe parcurs acte adiţionale de valoare, mai exact se aşteaptă ca primăria să aprobe cheltuieli suplimentare pentru compania Strabag SRL, care la adaosurile mari practicate de aceasta vor lăsa o gaură uriaşă în bugetul local. Sau se va merge pe preţul licitat, ceea ce va fi un dezastru pentru calitatea drumurilor respective.

Expertul estimează că păstrarea indicatorilor de la li citaţie va însemna un dezastru pentru starea drumurilor din oraş.

REPLICA


Primarul vrea să-l bage pe expertul instanţei în puşcărie


Edilul Gheorghe Ciuhandu vede altfel lucrurile în ceea ce priveşte licitaţia la drumuri. Acesta susţine că oamenii săi sunt cei care au lucrat curat, în vreme ce expertiza extrajudiciară a fost tendenţioasă.

„Am făcut plângere penală împotriva domnului expert. Acesta, într-o cauză similară, s-a pronunţat exact pe dos. Adică a susţinut că normele respective nu sunt literă de lege. De altfel, din acest motiv am şi acceptat modificarea lor în cazul de care mă întrebaţi. Ca să nu mai pierdem în instanţă. Nu spun mai multe, dar expertul respectiv are o problemă”, a explicat Ciuhandu.

Bizar este însă faptul că şi primăria a dat în urmă cu un an un răspuns care se bate cap în cap cu ceea ce s-a petrecut la licitaţia pentru drumuri. Atunci, o firmă a fost descalificată exact pentru că a încercat să modifice normativele respective.

Interesant este şi punctul de vedere al firmei câştigătoare. Reprezentantul acesteia susţine că firma sa deţine utilaje de ultimă generaţie, cu consumuri reduse, motiv pentru care lucrează după norme proprii. Despre cele care încă au caracter de lege în România şi care datează din 1980, Marius Ungureanu susţine că „nu mai reflectă realitatea tehnologică din zilele noastre şi nu mai pot fi folosite ca acum aproape 30 de ani”.