Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 20 Mai 2009 | Alexandru Cautis | Un comentariu
Radu Mazăre, primarul Constanţei, se bate pentru autonomie locală administrativă absolută. Să vedem cam ce înseamnă aceasta pornind de la cîteva acţiuni mai vechi şi unele foarte recente, marca Mazăre. Atenţie, conţine bonus! Cei care vor citi pînă la final articolul vor avea ocazia să audă cum şeful de control al Primăriei lui Mazăre ameninţă telefonic un agent economic.
Să vorbim de plaje, că tot e vreme de plajă, o zonă pe care, teoretic, Mazăre nu o avea sub control local pînă la începutul acestui an. Plajele ţineau de Administraţia Naţională „Apele Române“ (ANAR), mai concret de sucursala locală – Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral (DADL). Această instituţie a fost singura care putea oferi spre închiriere plajele litoralului românesc. În perioada 2006-2008, DADL a făcut contracte de închiriere cu 46 de agenţi economici care au cîştigat licitaţiile de închiriere a plajelor. Contractele au fost semnate pentru o perioadă de zece ani, cu posibilitate de prelungire pe încă cinci ani. În contracte se prevăd investiţii obligatorii.
Cităm cîteva rînduri din contracte:
„Obligaţiile locatarului (n.r. – agentul economic care ia cu chirie plaja):
– Să nu împiedice în nici un fel accesul pe plajă şi să nu perceapă taxe de acces
– Să nu execute construcţii şi dotări ilegale pe suprafaţa închiriată
– Să respecte termenele şi condiţiile de realizare a planului de investiţii, pe perioada derulării contractului, conform ofertei tehnico-economice, anexă, după cum urmează:
– dotări minime cu utilaje
– dotări igienico-sanitare
– agrement specific plajei“.
La fiecare contract în parte se prevedeau diverse investiţii la care se obliga locatarul. Evident, contractele erau diferite, în funcţie de fiecare plajă închiriată. În total, s-au făcut 46 de contracte de acest fel, pe tot litoralul. Din ele, nouă au fost încheiate pentru staţiunea Mamaia.
Intră Mazăre în schemă – pe vechi
Investiţiile din contracte nu puteau să fie realizate fără implicarea Primăriei. Spre exemplu, în contracte se spune că agentul economic care închiriază o plajă trebuie să o doteze cu cabine de toaletă, duşuri etc. Or, acestea trebuie să fie racordate la reţeaua de utilităţi publice. Aici intervine rolul Primăriei şi al autorităţilor locale. În mod repetat, Primăria Constanţa a pus piedică în anii trecuţi realizărilor investiţionale, din acest punct de vedere. Chiar şi DADL se prinsese că e ceva murdar la mijloc. Iată ce se spunea în răspunsul pe care DADL l-a dat firmei Romned, care a închiriat un sector de plajă la Mamaia şi care reclama această situaţie Ministerului Mediului şi Apelor Române încă din 2007. Se zice în nota DADL: „După cum chiar Dvs. (n.r. – administratorul Romned) remarcaţi, interesele obscure ale autorităţilor locale şi ale operatorilor care nu au fost declaraţi cîştigători la licitaţiile pentru închirierea sectoarelor de plajă au generat piedici importante în calea intrării în normalitate a relaţiilor contractuale pe care le aveţi cu DADL. Pe de altă parte, ţinem să precizăm că atît DADL, cît şi ANAR au încercat pe toate căile legale rezolvarea problemelor“. Nota este semnată de fostul director DADL, Marius Postelnicescu. Din ea reiese clar că Primăria Constanţa făcea abuzuri la adresa celor care închiriaseră plaje.
Tot Mazăre, tot pe vechi
Cea mai tare şicană a lui Mazăre faţă de agenţii care închiriaseră plajele era să le dea în cap cu amenzi. Firma FUN AVIA a fost amendată cu 1.000 de lei fiindcă şi-a permis să amplaseze pe plajă un aparat de agrement pentru copii. Dacă ştiţi, trambulinele acelea cu corzi, de care se leagă puştii şi sar în sus ca din arc. Aparatul nu presupune construirea unei fundaţii, nu se zideşte pe nisip, e pur şi simplu o instalaţie mobilă, ca o umbrelă de plajă. Controlorii Primăriei au considerat că trambulina de joacă necesita autorizaţie de construire şi de aici sancţiunea şi dispoziţia ca aceasta să fie dezasamblată rapid de pe plajă. Fiind evident o contravenţie ilegală, SC FUN AVIA a contestat măsura în instanţă. A cîştigat procesul, judecătorii menţionînd clar că nu era nevoie de autorizaţie de construire pentru o jucărie mobilă. Reţineţi cazul, revenim imediat la el.
Intră Mazăre în schemă – pe nou
DADL recunoştea că autorităţile locale comit abuzuri asupra agenţilor care au închiriat plajele. Instanţele spuneau acelaşi lucru. Situaţia s-a schimbat între timp, de cînd Mazăre şi-a pus ministru de Mediu, pe fostul viceprimar Nicolae Nemirschi, care la rîndul lui a pus un nou şef la DADL, pe Laurenţiu Marin. Dintr-un foc, Marin a anulat 41 din cele 46 de contracte de închiriere, stabilite în urma unei licitaţii publice. Mazăre a cerut şi a obţinut aprobare de la Guvern ca pe viitor să fie închiriate plajele direct hotelierilor, fără licitaţie. Problema este că însuşi primarul Mazăre este unul dintre hotelieri, deţinînd hotelul „Flora“ din Mamaia, deci va fi unul dintre beneficiarii schimbării. Şi ca să vezi drăcie, toţi agenţii economici au primit aceeaşi notă de înştiinţare a rezilierii contractului, cu aceeaşi motivare, ca şi cum toţi greşiseră la fel. În notă se spune, la modul general, „cu titlu exemplificativ“ cică, anume că locatarii aveau obligaţiile următoare şi nu le-au respectat:
„Aveaţi, printre altele, următoarele obligaţii:
– să respectaţi termenele şi condiţiile de realizare a planului de investiţii
– să nu realizaţi pe plajă construcţii şi dotări cu alte destinaţii şi în alte condiţii decît cele prevăzute în OUG nr. 19/ 2006 şi în celelalte dispoziţii în materie de urbanism.
Întrucît nu v-aţi respectat obligaţiile contractuale enumerate mai sus cu titlu exemplificativ, considerăm că a operat rezilierea de drept a contractului de închiriere“.
STOP! Deci deodată DADL zice că vina este a agenţilor că nu au făcut investiţiile necesare, nu a autorităţilor locale care i-au împiedicat să le facă. Şi cum naiba să comunici la pachet, tuturor, aceleaşi greşeli, aceleaşi abateri de la contract, aşa, la modul general? Vă rog să observaţi şi modul evaziv în care se face referire la legile în materie de urbanism. Nu sînt date expres, legi, norme încălcate, ci aşa, fluturată doar ideea de reglementare de urbanism. Ca să nu poată contesta agenţii economici rapid cele imputate, arătînd că nu au încălcat reglementările. Noul şef al DADL numit de încrengătura Mazăre putea să dea şi mai clar nota de reziliere: „Bă, vă reziliem contractul pentru că aţi încălcat alea-alea“. Să vedem ce agent mergea în instanţă să arate că nu a încălcat „alea-alea“. Doi agenţi economici au avut curajul să conteste rezilierea dictată de DADL-ul măzăricesc şi au cîştigat momentan în instanţă. De nervi, Mazăre a început să-i hărţuiască altfel.
Revenim la jucărioara de copii
Pe plaja închiriată de Romned, una dintre firmele care au blocat în instanţă rezilierea contractului său, urma să fie amplasată aceeaşi trambulină cu corzi. La zece minute după ce a început să fie amplasată, s-au prezentat nişte băieţi în control de la Primărie care l-au anunţat pe administratorul Romned că îl amendează fiindcă nu are pentru ea autorizaţie de construcţie. Deci faptul că în instanţă se hotărîse încă de acum doi ani că o trambulină cu corzi nu necesită autorizaţie de construcţie, faptul că Primăria a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată din cauza erorii comise, nu au contat în instituţia de presiune a lui Mazăre. Băieţii pun aceeaşi placă stupidă. Pe căi mai mult sau mai puţin oficiale, administratorul Romned a fost anunţat că va fi controlat şi şicanat la maximum, fiindcă s-a opus rezilierii contractului.
Cam cum arată presiunile lui Mazăre? Ia vedeţi mai jos
Şeful Corpului de Control al Primăriei Constanţa, Ionuţ Pripişi, a avut o discuţie telefonică foarte sugestivă cu administratorul Romned, pe tema unui chioşc tip container, pe care acesta îl amplasase pe plaja închiriată. Respectivul chioşc nu necesită autorizaţie de construire, fiind mobil şi fiind amplasat pe nişte suporturi de lemn. Legea 50/1991, OUG 202/2002 şi OUG 19/2006 permit amplasarea unor astfel de chioşcuri de către cel care a închiriat o plajă. Ca să-şi arate muşchii, şeful Corpului de Control i-a transmis telefonic lui Sorin Greavu, administratorul Romned, următoarele: „Eu personal o să tăvălesc plaja aia a ta de nu o să ai aer. Eu, Ionuţ Pripiş, îţi dau şi C.I. dacă vrei să mă dai în judecată. Eu legea o văd într-un fel, tu o vezi într-un fel… Eu sînt investit cu putere de a decide dacă lucrările efectuate sînt supuse sau nu Legii 50. Îl iei pentru că aşa spune autoritatea… Domnu’ Greavu, eu contez pe colaborare. Şi ştiţi unde trebuie să daţi un telefon…“. Hopa, deci cu un telefon se rezolvă diferenţa de interpretare a legii? Un telefon, cui? Oare lui Mazăre? Şeful Corpului de Control al Primăriei Constanţa e foarte dur cînd e vorba de un container mobil. Dar, altfel, nici el, nici Mazăre, nici DADL, nici Ministerul Mediului nu observă că pe plajă se construieşte în draci, fără autorizaţie de construcţie. (Ascultă fişierul audio ataşat)
joi, 21 mai 2009
miercuri, 20 mai 2009
Se pare ca se impute capul!
Sunt curios pana unde o sa intre "marea" justitie in mocirla fotbalului romanesc!
Daca are cineva niste seminte?
Ca filmul asta o sa dureze maxim 60 de zile. Si vine vacanta se uita, sa uitat si de altii.
Bafta, Hai Romania in alta tara!
Daca are cineva niste seminte?
Ca filmul asta o sa dureze maxim 60 de zile. Si vine vacanta se uita, sa uitat si de altii.
Bafta, Hai Romania in alta tara!
"In atentia DNA", afacerile murdare ale lui Mircea Sandu deconspirate de reporterii BlackJack
Numarul 21 al Revistei Black Jack prezinta "fapte cutremuratoare" despre omul care se afla in fruntea fotbalului romanesc, presedintele Federatiei Romane de Fotbal (FRF) Mircea Sandu. Potrivit publicatiei bilunare, buzunarele fiului lui Mircea Sandu au devenit mai pline beneficiind de ajutorul unor "cotizanti" precum firme
ale unor patroni din lumea fotbalului, sponsori ai echipei nationale si chiar federatia condusa de Mircea Sandu.
Reporterii BlackJack mai arata intr-un material de 3 pagini denumit "In atentia DNA. Platile catre pusculita lui Mircea Sandu" ca majoritatea banilor vin de la Dinamo, acesta fiind motivul pentru care in ultima perioada echipa din Stefan cel Mare a avut parte numai de lucruri bune din partea federatiei.
Personajul principal al anchetei peste Mircea Dan Sandu fiul presedintelui FRF. Dan Mircea Sandu detine 25% din firma Visit SRL, care activeaza ca agentie de turism. Alaturi de el,in firma mai apare Bartolomeu Finis, un om de casa al fostului premier Adrian Nastase.In firma mai apare Marian Albu, fostul trezorier al FRF si fiul acestuia,
Adrian. La data de 23 februarie 2009 firma patronata de baiatul sefului FRF, de trezorierul aceleiasi institutii si de fiul acestuia din urma a obtinut de la ING Bank refinantarea unuiimprumut mai vechi. Rambursarea banilor a fost garantata cu sumele pe care firma Visist SRL urma sa o primeasca de la mai multi parteneri printre care chiar Federatia Romana de Fotbal. Mai mult decat atat, compania avea de primit bani de la FC Dinamo Bucuresi si de la Crimbo Gas si firma lui Cristi Borcea.
Pe 2 martie 2007, aceiasi firma a prezentat tot la ING Bank dovezi ale faptului ca Automobile Dacia, sponsorul principal al echipei nationale si Orange Romania, firma la care actionar este dinamovistul Nicolae Badea trebuie sa-i vireze sume importante de bani. Si de aceasta data FRF se afla pe lista persoanelor juridice care baga bani in conturile firmei patronate de baiatul lui Mircea Sandu.
Visit SRL este o agentie de turism. Federatia Romana de Fotbal a platit acestei firme mai multe facturi. Cu toate acestea, purtatorul de cuvant al FRF, Paul Zaharia a declarata ca habar nu are de plata respectiva "Nu ma ocup de turism, dar pentru deplasari noi folosim exclusiv serviciile Danco Pro" a spus Zaharia.
Acest lucru arata ca ori platile s-au facut pe ascuns pentru servicii fictive sau servicii ocultate angajatilor de rand, ori actele prezentate la banca sunt false si au fost menite doar sa-l ajute pe fiul lui Sandu sa-si prelungeasca linia de credit.
Conform datelor inregistrate la Ministerul Finantelor Publice, Federatia Romana de Fotbal a realizat in 2003 venituri de 5.6 milioane de euro cu niste cheltuieli de 5 milioane de euro.in 2004, federatia a incasat 5,6 milioane de euro si contabilii lui Sandu au cheltuit 4,5 milioane de euro.in 2005 institutia condusa de Mircea Sandu realizase 5,5 milioane de euro din activitati nepatrimoniale si economice. Tot atunci FRF a cheltuit 4,5 milioane de euro. În 2006, MFP nu are pe site un bilant al celei mai
importante federatii sportive. Cu toate acestea, vedem ca in 2007 veniturile au crescut la 7 milioane de euro. In mod direct proportional au crescut si cheltuielile la 6.9 milioane de euro.
Veniturile sunt simplu
de crescut, o multime de sponsori dorind sa sprijine echipa nationala. Cu toate acestea, numai procurorii ar putea sa raspunda la intrebarile legate de cresterea cheltuielilor.
Probabil aceste cheltuieli mari au determinat conducerea FRF sa se imprumute la banca.in 2008, conform contractului de facilitate de credit la termen nr. 00591 / 12 02.2008 si respectiv contractului de facilitate de credit la termen nr. 00592/12 02.2008 semnate de FRF si Raiffeisen Bank, Federatia primea aproape 3,3 milioane de euro. Pentru a garanta returnarea banilor, Sandu a garantat cu contractele de publicitate
pe care FRF le-aincheiat cu Gilette, Bergenbier, Automobile Dacia, Vodafone, Adidas,
Ursus sau Cesarom.
Dorinta mare de cheltuiala a lui Sandu s-a manifestat si în cazul societatii comerciale Centrul de Fotbal Mogosoaia. Acolo FRF este unic actionar.in 2007 firma a realizat venituri de 671.000 de euro si a cheltuit 670.000 de euro. Statul a incasat impozit doar pe o suma in jurul a 1000 de euro.
Mai multe amanunte despre ingineriile financiare marca FRF in numarul 21 al revistei BlackJack
Luni, 18 Mai 2009
http://www.presaonline.com/stiri/sport/in-atentia-dna-afacerile-murdare-ale-lui-mircea-sandu-deconspirate-de-reporterii-blackjack-584690.html
ale unor patroni din lumea fotbalului, sponsori ai echipei nationale si chiar federatia condusa de Mircea Sandu.
Reporterii BlackJack mai arata intr-un material de 3 pagini denumit "In atentia DNA. Platile catre pusculita lui Mircea Sandu" ca majoritatea banilor vin de la Dinamo, acesta fiind motivul pentru care in ultima perioada echipa din Stefan cel Mare a avut parte numai de lucruri bune din partea federatiei.
Personajul principal al anchetei peste Mircea Dan Sandu fiul presedintelui FRF. Dan Mircea Sandu detine 25% din firma Visit SRL, care activeaza ca agentie de turism. Alaturi de el,in firma mai apare Bartolomeu Finis, un om de casa al fostului premier Adrian Nastase.In firma mai apare Marian Albu, fostul trezorier al FRF si fiul acestuia,
Adrian. La data de 23 februarie 2009 firma patronata de baiatul sefului FRF, de trezorierul aceleiasi institutii si de fiul acestuia din urma a obtinut de la ING Bank refinantarea unuiimprumut mai vechi. Rambursarea banilor a fost garantata cu sumele pe care firma Visist SRL urma sa o primeasca de la mai multi parteneri printre care chiar Federatia Romana de Fotbal. Mai mult decat atat, compania avea de primit bani de la FC Dinamo Bucuresi si de la Crimbo Gas si firma lui Cristi Borcea.
Pe 2 martie 2007, aceiasi firma a prezentat tot la ING Bank dovezi ale faptului ca Automobile Dacia, sponsorul principal al echipei nationale si Orange Romania, firma la care actionar este dinamovistul Nicolae Badea trebuie sa-i vireze sume importante de bani. Si de aceasta data FRF se afla pe lista persoanelor juridice care baga bani in conturile firmei patronate de baiatul lui Mircea Sandu.
Visit SRL este o agentie de turism. Federatia Romana de Fotbal a platit acestei firme mai multe facturi. Cu toate acestea, purtatorul de cuvant al FRF, Paul Zaharia a declarata ca habar nu are de plata respectiva "Nu ma ocup de turism, dar pentru deplasari noi folosim exclusiv serviciile Danco Pro" a spus Zaharia.
Acest lucru arata ca ori platile s-au facut pe ascuns pentru servicii fictive sau servicii ocultate angajatilor de rand, ori actele prezentate la banca sunt false si au fost menite doar sa-l ajute pe fiul lui Sandu sa-si prelungeasca linia de credit.
Conform datelor inregistrate la Ministerul Finantelor Publice, Federatia Romana de Fotbal a realizat in 2003 venituri de 5.6 milioane de euro cu niste cheltuieli de 5 milioane de euro.in 2004, federatia a incasat 5,6 milioane de euro si contabilii lui Sandu au cheltuit 4,5 milioane de euro.in 2005 institutia condusa de Mircea Sandu realizase 5,5 milioane de euro din activitati nepatrimoniale si economice. Tot atunci FRF a cheltuit 4,5 milioane de euro. În 2006, MFP nu are pe site un bilant al celei mai
importante federatii sportive. Cu toate acestea, vedem ca in 2007 veniturile au crescut la 7 milioane de euro. In mod direct proportional au crescut si cheltuielile la 6.9 milioane de euro.
Veniturile sunt simplu
de crescut, o multime de sponsori dorind sa sprijine echipa nationala. Cu toate acestea, numai procurorii ar putea sa raspunda la intrebarile legate de cresterea cheltuielilor.
Probabil aceste cheltuieli mari au determinat conducerea FRF sa se imprumute la banca.in 2008, conform contractului de facilitate de credit la termen nr. 00591 / 12 02.2008 si respectiv contractului de facilitate de credit la termen nr. 00592/12 02.2008 semnate de FRF si Raiffeisen Bank, Federatia primea aproape 3,3 milioane de euro. Pentru a garanta returnarea banilor, Sandu a garantat cu contractele de publicitate
pe care FRF le-aincheiat cu Gilette, Bergenbier, Automobile Dacia, Vodafone, Adidas,
Ursus sau Cesarom.
Dorinta mare de cheltuiala a lui Sandu s-a manifestat si în cazul societatii comerciale Centrul de Fotbal Mogosoaia. Acolo FRF este unic actionar.in 2007 firma a realizat venituri de 671.000 de euro si a cheltuit 670.000 de euro. Statul a incasat impozit doar pe o suma in jurul a 1000 de euro.
Mai multe amanunte despre ingineriile financiare marca FRF in numarul 21 al revistei BlackJack
Luni, 18 Mai 2009
http://www.presaonline.com/stiri/sport/in-atentia-dna-afacerile-murdare-ale-lui-mircea-sandu-deconspirate-de-reporterii-blackjack-584690.html
luni, 18 mai 2009
Asa arata justitia Romana!
Daca ai bani, ai si parte!
Acum astia au navalit pe coruptii din fotbal sa mai uite romanul de cei coruptii din politica pentru ca a venit iar o campanie electorala.
Cine pune mana pe cei din politica?
Nimeni, pentru ca sunt angajatii politicienilor.
Doar o minune ne mai salveaza de bubele astea!
Acum astia au navalit pe coruptii din fotbal sa mai uite romanul de cei coruptii din politica pentru ca a venit iar o campanie electorala.
Cine pune mana pe cei din politica?
Nimeni, pentru ca sunt angajatii politicienilor.
Doar o minune ne mai salveaza de bubele astea!
Dosarele marii coruptii, la judecata de apoi
17 Mai 2009 Dorin Petrisor
Cotidianul
Promisiunile de combatere a marii coruptii prin sentinte de condamnare descurajante, facute Comisiei Europene de Romania, nu au fost onorate decat cu rare exceptii. Cotidianul.ro va prezinta o scurta radiografie a traseului sinuos prin instante urmat de cateva dosare de coruptie, cazuri cu mare impact mediatic.
Dosarul Rompetrol, in care omul de afaceri Dinu Patriciu este acuzat de procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) de deturnarea, in 2001, a 35 de milioane de dolari, reprezentand asa-numita “creanta Libia”, bani care, in opinia anchetatorilor, s-ar fi cuvenit statului, a fost preluat in 17 ianuarie 2005 de la DNA. Patriciu, alaturi de alte 11 persoane, printre care si Sorin Pantis, fostul ministru al Comunicatiilor in guvernul Adrian Nastase, sau directorul de atunci al cotidianului “Ziua”, Sorin Rosca Stanescu, mai sunt acuzati si de manipularea pietei de capital, actiune care s-ar fi petrecut in 2004.
In 26 mai 2005, dupa o audiere care a durat 18 ore, Dinu Patriciu a fost retinut de procurori si prezentat a doua zi Tribunalului Bucuresti cu propunerea de arestare preventiva.
Publicitate
Judecatorii au decis insa ca omul de afaceri poate fi cercetat in stare de libertate. Patriciu a fost trimis in judecata un an mai tarziu, dar magistratii Tribunalului Bucuresti nu au reusit timp de un an sa intre pe fond, ci au judecat doar exceptii de procedura ridicate de avocatii omului de afaceri. In octombrie 2007, dosarul a fost restituit la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale si a revenit la Tribunalul Bucuresti abia in august 2008, dupa ce Curtea de Apel a admis recursul procurorilor la aceasta decizie. Inca nu a fost emisa o decizie in acest dosar.
Primavara anului 2005 a mai consemnat un caz de mare rasunet: omul de afaceri Corneliu Iacobov a primit doua mandate consecutive de arestare, de 25, respectiv 30 de zile, intr-un dosar in care era acuzat de Parchetul General de prejudicierea societatii RAFO Onesti cu peste 240 de miliarde de lei vechi printr-o actiune ilicita de achizitionare de actiuni. Iacobov a ramas celebru prin gestul facut la retinerea sa de catre procurori, de a-si ridica mainile incatusate spre camerele tv si a spune: “Acestea sunt catusele lui Traian Basescu!” Aceasta a fost prima acuza publica adusa presedintelui, ca ar comanda procurorilor deschiderea de dosare penale oponentilor sai politici. In aprilie 2008, Tribunalul Bucuresti a decis achitarea lui Iacobov. Procurorii DIICOT au promovat apel, iar din ianuarie 2009 dosarul se rejudeca pe rolul Curtii de Apel Bucuresti. Pana acum au fost decise doar amanari ale judecatii, solicitate de avocati sub diverse pretexte.
Ovidiu Tender si Marian Iancu au fost arestati in urma deciziei Tribunalului Bucuresti, la inceputul lunii martie 2006, la propunerea DIICOT, care-i acuza pe cei doi oameni de afaceri de incheierea nelegala a unor contracte de cesiune de creanta cu SC Carom SA Onesti si de incheierea unor contracte comerciale fictive intre SC VGB Impex SRL Bucuresti, societate detinuta de Iancu, cu RAFO SA Onesti, astfel incat sa nu fie obligati sa onoreze obligatiile financiare asumate la privatizarea Carom. Anchetatorii au stabilit ca, in perioada 2002-2004, societatea Carom Onesti a fost prejudiciata cu 1.434, 9 miliarde de lei vechi, adica circa 50 de milioane de dolari la cursul de atunci. Iancu a fost eliberat din arest in iunie 2006, iar Tender, la sfarsitul lunii august. Cei doi au fost trimisi in judecata in septembrie 2006, pentru ca in noiembrie 2007 Tribunalul Bucuresti sa decida restituirea dosarului la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale. Procurorii au declarat recurs, iar in iunie 2008, Curtea de Apel Bucuresti a decis ca tribunalul trebuie sa judece. Nu exista inca nici o solutie in acest dosar.
Dumitru Sechelariu, fostul primar PSD de Bacau, arestat la propunerea DNA, a fost trimis in judecata in iulie 2005, sub acuzatia ca ar fi santajat mai multi proprietari de terenuri pentru a le ceda la preturi inferioare celor de piata catre Asociatia Club Karting Selena Motor Sport AFI Bacau si SC Selena SRL Bacau, pe care le controla. Sechelariu a fost achitat in aprilie 2007 de Tribunalul Bacau, cu motivarea ca martorii si-au schimbat in instanta declaratiile date la DNA impotriva lui, decizie mentinuta, in iunie 2008, de Curtea de Apel Bacau. In noiembrie 2008, Inalta Curte a desfiintat insa decizia de achitare a lui Sechelariu si a trimis dosarul Curtii de Apel Bacau la rejudecare.
Anul 2006 a marcat debutul unui al “doilea val” de dosare de mare corupţie, instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Fostul premier Adrian Năstase a fost pus sub acuzare în patru dosare penale: Zambaccian I şi II, în care procurorii îl suspectează de luare de mită sub forma unor bunuri importate din China, a unor lucrări de amenajări interioare şi de construcţii de la Irina Jianu, fosta şefă a Inspectoratului de Stat în Construcţii, în schimbul menţinerii acesteia în funcţie, dosarul Mătuşa Tamara, dare de mită şi şantaj, şi ultimul, Trofeul Calităţii, în care este acuzat de finanţare ilegală a campaniei pentru alegerile prezidenţiale din 2004. Două din aceste dosare au fost trimise la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în octombrie 2006 şi mai 2007, însă au fost restituite la DNA în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, conform căreia procurorii aveau nevoie de avizul preşedintelui Traian Băsescu pentru începerea urmăririi penale. Acelaşi traseu l-au urmat dosarele penale ale lui Miron Mitrea, fost ministru al Transporturilor în guvernarea PSD, acuzat de luare de mită de la aceeaşi Irina Jianu, sub formă de lucrări de construcţii la casa mamei sale din Băneasa, şi Şerban Mihăilescu, fost secretar general al guvernului Năstase, acuzat la rândul său că a primit 11 arme de vânătoare drept mită. Au ajuns până acum pe rolul Înaltei Curţi doar dosarul lui Miron Mitrea şi dosarul Trofeul Calităţii, al lui Adrian Năstase. În nici unul nu a început încă judecata pe fond.
Al treilea val de dosare de mare corupţie a vizat, în premieră în istoria postdecembristă, miniştri aflaţi în funcţie la data începerii urmăririi penale. Foştii miniştri din Cabinetul Tăriceanu II, Decebal Traian Remeş, acuzat de luare de mită în dosarul Pălinca şi caltaboşii, şi Paul Păcuraru, acuzat de luare de mită pentru că ar fi intervenit pe lângă directorii unor companii de stat pentru a obţine contracte în favoarea firmei fiului său, au fost trimişi în judecată în toamna anului 2008. Fostul vicepremier George Copos a fost trimis în judecată în trei dosare care vizează evaziune fiscală şi spălare de bani. Nici unul dintre acestea nu a ajuns încă la judecarea pe fond, adică a probelor depuse de procurori.
DIICOT a revenit în prim-plan în 2006, cu o anchetă care a durat doi ani şi jumătate. Direcţia a finalizat primăvara aceasta un dosar de trădare prin transmitere de secrete, în care i-a trimis în judecată pe foştii miniştri Codruţ Şereş şi Nagy Zsolt, sub acuzaţia că ar fi divulgat informaţii clasificate despre planurile guvernului Tăriceanu de privatizare a unor sectoare strategice din domeniile energiei, comunicaţiilor sau industriei de apărare. Singurul ministru al guvernului Tăriceanu, anchetat pentru corupţie, care nu a fost încă trimis în judecată, este Tudor Chiuariu, de la Justiţie. El este cercetat de DNA pentru că, în aprilie 2007, ar fi avizat o asociere ilegală a Poştei Române cu un dezvoltator imobiliar privat, deşi fusese avertizat de juriştii ministerului că asocierea este ilegală.
Ultimul val vizează mari oameni de afaceri. Dan Voiculescu a fost trimis în judecată în decembrie 2008 pentru privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare. Omul de afaceri Puiu Popoviciu este urmărit penal de DNA în dosarul Băneasa Investments, sub suspiciunea unei asocieri ilegale cu Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară într-o afacere imobiliară de proporţii. În acest dosar, DNA l-a pus sub urmărire penală şi pe fostul şef al DGIPI, Cornel Şerban, sub suspiciunea de favorizare a infractorului pentru că, la începutul acestui an, ar fi încercat să intervină pe lângă un ofiţer de poliţie al Direcţiei cu scopul de a obţine închiderea dosarului lui Popoviciu.
Fotbalul a devenit, la rândul său, una dintre ţintele DNA. După o investigaţie de circa doi ani, cu transferuri de fotbalişti români în străinătate urmărite din Coreea de Sud până în Olanda, DNA a trimis în toamna anului 2008 în judecată nume grele din fotbal sub acuzaţiile de evaziune fiscală şi spălare de bani: Ioan şi Victor Becali, Gheorghe Popescu, Cristi Borcea, Gheorghe Copos etc. În aceeaşi perioadă, DNA l-a trimis în judecată pe patronul Stelei, Gigi Becali, acuzat de dare de mită în dosarul “Valiza”, pentru că ar fi oferit, în mai 2008, 1,7 milioane de euro echipei ,,U’’ Cluj înaintea meciului cu CFR Cluj, rivala Stelei la titlu. Cel mai recent dosar îl vizează pe omul de afaceri Cornel Penescu, patronul FC Argeş, suspectat că a mituit mai mulţi arbitri şi oficiali din fotbal, pentru a obţine rezultate favorabile echipei sale.
Mischie, singurul peşte mare condamnat
Nicolae Mischie a fost condamnat în martie 2009, pentru abuz în serviciu, pentru că, în perioada 2000-2004, când era preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, a încheiat mai multe contracte pentru modernizarea unor drumuri judeţene la preţuri supraevaluate. Prejudiciul calculat de procurori depăşeşte un milion de lei. Sentinţa nu este definitivă şi prevede trei ani şi jumătate de închisoare cu executare.
Nicolae Mischie a mai primit un an de închisoare, cu suspendare, pentru că a introdus în ţară o armă nedeclarată la vamă, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă. El mai are două condamnări, nedefinitive. Dacă oricare din aceste condamnări devine definitivă, Mischie intră la închisoare, întrucât Codul de procedură penală interzice aplicarea condamnărilor cu suspendare în caz de recidivă.
Cotidianul
Promisiunile de combatere a marii coruptii prin sentinte de condamnare descurajante, facute Comisiei Europene de Romania, nu au fost onorate decat cu rare exceptii. Cotidianul.ro va prezinta o scurta radiografie a traseului sinuos prin instante urmat de cateva dosare de coruptie, cazuri cu mare impact mediatic.
Dosarul Rompetrol, in care omul de afaceri Dinu Patriciu este acuzat de procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) de deturnarea, in 2001, a 35 de milioane de dolari, reprezentand asa-numita “creanta Libia”, bani care, in opinia anchetatorilor, s-ar fi cuvenit statului, a fost preluat in 17 ianuarie 2005 de la DNA. Patriciu, alaturi de alte 11 persoane, printre care si Sorin Pantis, fostul ministru al Comunicatiilor in guvernul Adrian Nastase, sau directorul de atunci al cotidianului “Ziua”, Sorin Rosca Stanescu, mai sunt acuzati si de manipularea pietei de capital, actiune care s-ar fi petrecut in 2004.
In 26 mai 2005, dupa o audiere care a durat 18 ore, Dinu Patriciu a fost retinut de procurori si prezentat a doua zi Tribunalului Bucuresti cu propunerea de arestare preventiva.
Publicitate
Judecatorii au decis insa ca omul de afaceri poate fi cercetat in stare de libertate. Patriciu a fost trimis in judecata un an mai tarziu, dar magistratii Tribunalului Bucuresti nu au reusit timp de un an sa intre pe fond, ci au judecat doar exceptii de procedura ridicate de avocatii omului de afaceri. In octombrie 2007, dosarul a fost restituit la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale si a revenit la Tribunalul Bucuresti abia in august 2008, dupa ce Curtea de Apel a admis recursul procurorilor la aceasta decizie. Inca nu a fost emisa o decizie in acest dosar.
Primavara anului 2005 a mai consemnat un caz de mare rasunet: omul de afaceri Corneliu Iacobov a primit doua mandate consecutive de arestare, de 25, respectiv 30 de zile, intr-un dosar in care era acuzat de Parchetul General de prejudicierea societatii RAFO Onesti cu peste 240 de miliarde de lei vechi printr-o actiune ilicita de achizitionare de actiuni. Iacobov a ramas celebru prin gestul facut la retinerea sa de catre procurori, de a-si ridica mainile incatusate spre camerele tv si a spune: “Acestea sunt catusele lui Traian Basescu!” Aceasta a fost prima acuza publica adusa presedintelui, ca ar comanda procurorilor deschiderea de dosare penale oponentilor sai politici. In aprilie 2008, Tribunalul Bucuresti a decis achitarea lui Iacobov. Procurorii DIICOT au promovat apel, iar din ianuarie 2009 dosarul se rejudeca pe rolul Curtii de Apel Bucuresti. Pana acum au fost decise doar amanari ale judecatii, solicitate de avocati sub diverse pretexte.
Ovidiu Tender si Marian Iancu au fost arestati in urma deciziei Tribunalului Bucuresti, la inceputul lunii martie 2006, la propunerea DIICOT, care-i acuza pe cei doi oameni de afaceri de incheierea nelegala a unor contracte de cesiune de creanta cu SC Carom SA Onesti si de incheierea unor contracte comerciale fictive intre SC VGB Impex SRL Bucuresti, societate detinuta de Iancu, cu RAFO SA Onesti, astfel incat sa nu fie obligati sa onoreze obligatiile financiare asumate la privatizarea Carom. Anchetatorii au stabilit ca, in perioada 2002-2004, societatea Carom Onesti a fost prejudiciata cu 1.434, 9 miliarde de lei vechi, adica circa 50 de milioane de dolari la cursul de atunci. Iancu a fost eliberat din arest in iunie 2006, iar Tender, la sfarsitul lunii august. Cei doi au fost trimisi in judecata in septembrie 2006, pentru ca in noiembrie 2007 Tribunalul Bucuresti sa decida restituirea dosarului la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale. Procurorii au declarat recurs, iar in iunie 2008, Curtea de Apel Bucuresti a decis ca tribunalul trebuie sa judece. Nu exista inca nici o solutie in acest dosar.
Dumitru Sechelariu, fostul primar PSD de Bacau, arestat la propunerea DNA, a fost trimis in judecata in iulie 2005, sub acuzatia ca ar fi santajat mai multi proprietari de terenuri pentru a le ceda la preturi inferioare celor de piata catre Asociatia Club Karting Selena Motor Sport AFI Bacau si SC Selena SRL Bacau, pe care le controla. Sechelariu a fost achitat in aprilie 2007 de Tribunalul Bacau, cu motivarea ca martorii si-au schimbat in instanta declaratiile date la DNA impotriva lui, decizie mentinuta, in iunie 2008, de Curtea de Apel Bacau. In noiembrie 2008, Inalta Curte a desfiintat insa decizia de achitare a lui Sechelariu si a trimis dosarul Curtii de Apel Bacau la rejudecare.
Anul 2006 a marcat debutul unui al “doilea val” de dosare de mare corupţie, instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Fostul premier Adrian Năstase a fost pus sub acuzare în patru dosare penale: Zambaccian I şi II, în care procurorii îl suspectează de luare de mită sub forma unor bunuri importate din China, a unor lucrări de amenajări interioare şi de construcţii de la Irina Jianu, fosta şefă a Inspectoratului de Stat în Construcţii, în schimbul menţinerii acesteia în funcţie, dosarul Mătuşa Tamara, dare de mită şi şantaj, şi ultimul, Trofeul Calităţii, în care este acuzat de finanţare ilegală a campaniei pentru alegerile prezidenţiale din 2004. Două din aceste dosare au fost trimise la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în octombrie 2006 şi mai 2007, însă au fost restituite la DNA în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, conform căreia procurorii aveau nevoie de avizul preşedintelui Traian Băsescu pentru începerea urmăririi penale. Acelaşi traseu l-au urmat dosarele penale ale lui Miron Mitrea, fost ministru al Transporturilor în guvernarea PSD, acuzat de luare de mită de la aceeaşi Irina Jianu, sub formă de lucrări de construcţii la casa mamei sale din Băneasa, şi Şerban Mihăilescu, fost secretar general al guvernului Năstase, acuzat la rândul său că a primit 11 arme de vânătoare drept mită. Au ajuns până acum pe rolul Înaltei Curţi doar dosarul lui Miron Mitrea şi dosarul Trofeul Calităţii, al lui Adrian Năstase. În nici unul nu a început încă judecata pe fond.
Al treilea val de dosare de mare corupţie a vizat, în premieră în istoria postdecembristă, miniştri aflaţi în funcţie la data începerii urmăririi penale. Foştii miniştri din Cabinetul Tăriceanu II, Decebal Traian Remeş, acuzat de luare de mită în dosarul Pălinca şi caltaboşii, şi Paul Păcuraru, acuzat de luare de mită pentru că ar fi intervenit pe lângă directorii unor companii de stat pentru a obţine contracte în favoarea firmei fiului său, au fost trimişi în judecată în toamna anului 2008. Fostul vicepremier George Copos a fost trimis în judecată în trei dosare care vizează evaziune fiscală şi spălare de bani. Nici unul dintre acestea nu a ajuns încă la judecarea pe fond, adică a probelor depuse de procurori.
DIICOT a revenit în prim-plan în 2006, cu o anchetă care a durat doi ani şi jumătate. Direcţia a finalizat primăvara aceasta un dosar de trădare prin transmitere de secrete, în care i-a trimis în judecată pe foştii miniştri Codruţ Şereş şi Nagy Zsolt, sub acuzaţia că ar fi divulgat informaţii clasificate despre planurile guvernului Tăriceanu de privatizare a unor sectoare strategice din domeniile energiei, comunicaţiilor sau industriei de apărare. Singurul ministru al guvernului Tăriceanu, anchetat pentru corupţie, care nu a fost încă trimis în judecată, este Tudor Chiuariu, de la Justiţie. El este cercetat de DNA pentru că, în aprilie 2007, ar fi avizat o asociere ilegală a Poştei Române cu un dezvoltator imobiliar privat, deşi fusese avertizat de juriştii ministerului că asocierea este ilegală.
Ultimul val vizează mari oameni de afaceri. Dan Voiculescu a fost trimis în judecată în decembrie 2008 pentru privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare. Omul de afaceri Puiu Popoviciu este urmărit penal de DNA în dosarul Băneasa Investments, sub suspiciunea unei asocieri ilegale cu Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară într-o afacere imobiliară de proporţii. În acest dosar, DNA l-a pus sub urmărire penală şi pe fostul şef al DGIPI, Cornel Şerban, sub suspiciunea de favorizare a infractorului pentru că, la începutul acestui an, ar fi încercat să intervină pe lângă un ofiţer de poliţie al Direcţiei cu scopul de a obţine închiderea dosarului lui Popoviciu.
Fotbalul a devenit, la rândul său, una dintre ţintele DNA. După o investigaţie de circa doi ani, cu transferuri de fotbalişti români în străinătate urmărite din Coreea de Sud până în Olanda, DNA a trimis în toamna anului 2008 în judecată nume grele din fotbal sub acuzaţiile de evaziune fiscală şi spălare de bani: Ioan şi Victor Becali, Gheorghe Popescu, Cristi Borcea, Gheorghe Copos etc. În aceeaşi perioadă, DNA l-a trimis în judecată pe patronul Stelei, Gigi Becali, acuzat de dare de mită în dosarul “Valiza”, pentru că ar fi oferit, în mai 2008, 1,7 milioane de euro echipei ,,U’’ Cluj înaintea meciului cu CFR Cluj, rivala Stelei la titlu. Cel mai recent dosar îl vizează pe omul de afaceri Cornel Penescu, patronul FC Argeş, suspectat că a mituit mai mulţi arbitri şi oficiali din fotbal, pentru a obţine rezultate favorabile echipei sale.
Mischie, singurul peşte mare condamnat
Nicolae Mischie a fost condamnat în martie 2009, pentru abuz în serviciu, pentru că, în perioada 2000-2004, când era preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, a încheiat mai multe contracte pentru modernizarea unor drumuri judeţene la preţuri supraevaluate. Prejudiciul calculat de procurori depăşeşte un milion de lei. Sentinţa nu este definitivă şi prevede trei ani şi jumătate de închisoare cu executare.
Nicolae Mischie a mai primit un an de închisoare, cu suspendare, pentru că a introdus în ţară o armă nedeclarată la vamă, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă. El mai are două condamnări, nedefinitive. Dacă oricare din aceste condamnări devine definitivă, Mischie intră la închisoare, întrucât Codul de procedură penală interzice aplicarea condamnărilor cu suspendare în caz de recidivă.
vineri, 15 mai 2009
Bucurestiul asta e prea bogat!
Cum sa dai atatia bani pentru ziare in cutia postala?
O fi cel mai bogat sector, dar cu siguranta 1 milion de euro putea fi investit in ceva mai bun, in Parcul Herastrau, in reabitarea termica a blocurilor, etc.
Chiar nu se poate face ceva corect in tara asta?
O fi cel mai bogat sector, dar cu siguranta 1 milion de euro putea fi investit in ceva mai bun, in Parcul Herastrau, in reabitarea termica a blocurilor, etc.
Chiar nu se poate face ceva corect in tara asta?
Chiliman le-a dat de scris pedeliştilor, pe bani de la Primărie
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 13 Mai 2009 | Alexandru Cristorian
O fi în sectorul 1 singura primărie din Capitală rămasă pe mîna PNL, dar asta nu înseamnă că de acolo nu mănîncă şi alte partide. Spre exemplu, anul trecut, primarul Chiliman s-a gîndit că e bine să-i ţină pe locuitorii din sector perfect informaţi şi le-a turnat în cutiile poştale cîte un buletin informativ, lunar, plus zece numere ale revistei Vocea Primăriei. Sau cel puţin ăsta era planul, că n-am apucat să-i întrebăm pe toţi dacă au primit sau nu materialele.
Tipărirea publicaţiilor a costat Primăria aproape un milion de euroi, bani plătiţi de cititorii sectorului 1, normal.
Mai exact, pentru tipărirea celor două publicaţii, Chiliman a organizat două licitaţii. La prima, pentru Vocea Primăriei, în valoare de 398.000 RON, a participat o singură firmă, Coza Advertising SRL. Care, surpriză, a şi cîştigat. La cea de a doua licitaţie, în valoarede 779.500 de euro, sau prezentat două firme, iar cîştigătoare a fost aceeaşi Coza Advertising.
Acum, în jurul acestor contracte există cîteva probleme. În primul rînd, să dai un milion de euroi pentru a-i informa pe cetăţeni despre ce faci, adică despre faptul că cheltuieşti un milion de euroi pentru a-i informa, e puţin cam mult. Mai ales dacă pui la socoteală că e vorba de un contract de tipărire, iar societatea care a cîştigat nu e tipografie, ci firmă de publicitate, în al cărei portofoliu se regăseşte, pe lîngă logo-ul Primăriei sectorului 1, executat tot la cererea lui Chiliman, eticheta unei pungi cu pulpe de pui. Şi atît. E drept, nici nu a prea avut cînd să îşi creeze un portofoliu prea mare, din moment ce firma e înfiinţată în 2005, fiind doar una dintre cele zece în care un nene pe nume Alexandru Copaci deţine părţi sociale. Deci, clar, nu are omul timp să se ocupe prea mult de ea. La alte patru însă, Copaci are un ajutor în prietenul Alexandru Bogdan Almaşi, consilier local din Vîlcea şi membru PDL, component al echipei ce i s-a opus Elenei, actuala candidată independentă pentru Bruxelles, la alegerile de la tineretul democrat liberal.
O fi în sectorul 1 singura primărie din Capitală rămasă pe mîna PNL, dar asta nu înseamnă că de acolo nu mănîncă şi alte partide. Spre exemplu, anul trecut, primarul Chiliman s-a gîndit că e bine să-i ţină pe locuitorii din sector perfect informaţi şi le-a turnat în cutiile poştale cîte un buletin informativ, lunar, plus zece numere ale revistei Vocea Primăriei. Sau cel puţin ăsta era planul, că n-am apucat să-i întrebăm pe toţi dacă au primit sau nu materialele.
Tipărirea publicaţiilor a costat Primăria aproape un milion de euroi, bani plătiţi de cititorii sectorului 1, normal.
Mai exact, pentru tipărirea celor două publicaţii, Chiliman a organizat două licitaţii. La prima, pentru Vocea Primăriei, în valoare de 398.000 RON, a participat o singură firmă, Coza Advertising SRL. Care, surpriză, a şi cîştigat. La cea de a doua licitaţie, în valoarede 779.500 de euro, sau prezentat două firme, iar cîştigătoare a fost aceeaşi Coza Advertising.
Acum, în jurul acestor contracte există cîteva probleme. În primul rînd, să dai un milion de euroi pentru a-i informa pe cetăţeni despre ce faci, adică despre faptul că cheltuieşti un milion de euroi pentru a-i informa, e puţin cam mult. Mai ales dacă pui la socoteală că e vorba de un contract de tipărire, iar societatea care a cîştigat nu e tipografie, ci firmă de publicitate, în al cărei portofoliu se regăseşte, pe lîngă logo-ul Primăriei sectorului 1, executat tot la cererea lui Chiliman, eticheta unei pungi cu pulpe de pui. Şi atît. E drept, nici nu a prea avut cînd să îşi creeze un portofoliu prea mare, din moment ce firma e înfiinţată în 2005, fiind doar una dintre cele zece în care un nene pe nume Alexandru Copaci deţine părţi sociale. Deci, clar, nu are omul timp să se ocupe prea mult de ea. La alte patru însă, Copaci are un ajutor în prietenul Alexandru Bogdan Almaşi, consilier local din Vîlcea şi membru PDL, component al echipei ce i s-a opus Elenei, actuala candidată independentă pentru Bruxelles, la alegerile de la tineretul democrat liberal.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)