La 20 de ani de la moartea dictatorilor, raman inca deschise controversele din jurul presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu. Cercetarile statului roman nu au scos la iveala existenta acestora, dar modul in care au fost conduse a alimentat suspiciunile ca investigatiile s-ar fi desfasurat superficial.
Recent, povestea presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu a revenit in prim-plan dupa ce o ancheta pornita la Washington a obligat cea mai mare banca din Elvetia, UBS, sa-i deconspire pe titularii a sute de conturi, suspectati de fraude. S-a speculat ca renuntarea la faimosul secret bancar elvetian ar putea fi utila si Bucurestiului, daca va relua vreodata cautarea conturilor dictatoriale. Asta, in conditiile in care doar despre Elvetia si UBS au existat informatii ca ar gazdui aproximativ 400 de milioane de dolari. Cert este ca, in cei 20 de ani scursi de la Revolutie, povestea conturilor a fost de multi uitata. Cunoscatorii nu au avut nici ei vreun interes sa mearga mai departe, chiar daca au existat si incercari reale de a le scoate la iveala. Intre timp, varii comisii parlamentare au tras concluzia ca banii nu au existat, desi cercetarile par sa fi avansat mai mult la suprafata.
Ultima lopata pe mormantul acestui dosar a fost aruncata anul trecut, cand Legislativul a aprobat raportul comisiei de ancheta, condusa de conservatorul Sabin Cutas. Acesta e subalternul, pe linie de partid, al omului de afaceri Dan Voiculescu, suspectat mult timp ca s-ar fi imbogatit din asemenea sume. Dar prima si cea mai ampla actiune de deconspirare a acelor conturi s-a derulat in 1990, cand guvernul Roman a angajat mai multi experti straini, canadieni si elvetieni, specializati in astfel de operatiuni. Treaba lor s-a incheiat subit. Statul roman a reziliat contractul cand specialistii erau deja siguri ca unele conturi puteau fi recuperate. Romania libera readuce in atentie munca expertilor straini, ce s-a ales de acele demersuri si, mai ales, contextul in care au fost oprite cercetarile.
Acuzatie adusa si la Targoviste
Inca din timpul Revolutiei din decembrie 1989, la Bucuresti au aparut zvonuri intense despre o pretinsa avere secreta a Ceausestilor, ascunsa in conturi deschise la banci din afara Romaniei. Ipoteza e formulata chiar in actul de acuzare a dictatorilor, executati la Targoviste in ziua de Craciun a acelui an. In ianuarie 1990, guvernul provizoriu condus de Petre Roman demareaza o ancheta care vizeaza gasirea acelor bani. Oficial, conturile nu au fost descoperite niciodata. Exista insa suspiciuni ca acestea ar fi fost folosite de unii agenti ai serviciilor secrete comuniste si de oameni care ar fi activat in comertul exterior, controlat total de Securitate. Pentru aceasta misiune, cabinetul Roman angajeaza mai multi experti straini, specializati in asemenea operatiuni: pe canadienii de la Peat Marwick Thorne (firma de contabilitate juridica) si Gowling Stratshi&Henderson (casa de avocatura), dar si pe avocata elvetiana, de origine americana, Suzzane Wolfe Martin.
Cartierul lor general devine un birou situat in cladirea Ministerului Justitiei (MJ). Potrivit unor investigatii jurnalistice derulate in anii ’90, specialistii straini ar fi identificat mai multe piste si ar fi informat guvernul ca presupusele conturi ar exista si ar putea fi descoperite. Intr-un raport inaintat MJ la jumatatea lui 1990 de unul dintre coordonatorii echipei, Edward Belobaba, se "confirma ipoteza ca in timpul dictaturii lui Ceausescu au fost deturnate mari sume de bani. Dupa toate probabilitatile, o buna parte din acesti bani pot fi recuperati". La randul sau, Suzzane Wolfe Martin indica faptul ca "deturnarile de fonduri s-ar fi putut produce prin filialele bancilor straine din Romania", mentionand ca piste bancile Societe Generale si Manufacturer’s Hanover Trust. Societatile Crescent si Vitrocim, strans legate de numele liderului PC, Dan Voiculescu, sunt amintite drept posibili beneficiari ai banilor ascunsi de Ceausesti.
Intr-un alt articol, Romania libera analizeaza decizia lui Petre Roman de a "calma" elanul expertilor straini.Astfel, desi angajati sa caute presupusele conturi secrete ale Ceausestilor, expertii straini si-au incetat misiunea la insistentele primului sef al SIE, Mihai Caraman. In 1990, spionul care a speriat NATO in plin Razboi Rece l-a avertizat pe primul ministru de atunci, Petre Roman, ca echipa internationala angajata de statul roman este pe punctul sa aiba acces la conturile spionajului romanesc. Acestea erau deschise la Banca Romana de Comert Exterior, institutie de la care canadienii sperau sa obtina informatii pretioase cu privire la schema deturnarii de fonduri in folosul dictatorilor.
Potrivit premierului de atunci, Petre Roman, celebrul spion l-ar fi informat direct ca echipa de canadieni solicita insistent acces la conturile in valuta gazduite de BRCE. Aceasta era banca prin intermediul careia Romania comunista a derulat tranzactiile de import-export, dar si finantarea spionilor aflati la post in Occident. Influentat de generalul Caraman, Roman le-a interzis specialistilor intrarea in BRCE pe motiv ca, altfel, acestia ar fi putut accesa conturile spionajului de la Bucuresti. Intr-adevar, conform documentelor vremii, canadienii s-ar fi plans ca ar fi fost impiedicati sa verifice situatia conturilor de la Banca Romana de Comet Exterior.
"Sute de spioni, deci sute de conturi"
Prima remarca vizavi de existenta unor conturi in valuta deschise pentru Ceausesti in strainatate a fost facuta de procurorul militar, generalul Dan Voinea. Potrivit stenogramei pastrate de la proces, unul dintre capetele de acuzare mentiona dosirea de catre dictatori a unui miliard de dolari in banci straine, dintre care 400 de milioane doar in Elvetia. "Asa se stia atunci, ca exista acele conturi, mai ales ca era deja o practica printre diversii ditatori ai lumii", motiveaza astazi Dan Voinea.
Cat priveste presupusele fonduri personale ale cuplului dictatorial, Voinea vine cu o ipoteza similara, in parte, celei emise de expertii canadieni angajati de Cabinetul Roman: "Acei bani ar fi putut fi camuflati sub forma conturilor personale ale agentilor serviciului de spionaj, aflati la post peste granita. Conturile lor erau alimentate de BRCE. Cum Romania avea sute de agenti, ar fi putut fi vorba de sute de conturi. Dupa schimbarea din ’89, e foarte posibil ca multi dintre ei sa-si fi lichidat conturile si sa se fi imbogatit".
Sursa: Romania Libera, 12 Mai 2009
Laurentiu Mihu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu