Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 29 Apr 2009 | Biroul de Investigatii
Greşeala pe care o comite Comisia Uniunii Europene este că tratează România ca pe o ţară membră a UE. România nu este o ţară. Este mai multe. Nivelul corupţiei este diferit de la ţărişoară la ţărişoară. Uite, dacă ar fi să luăm exemplul Constanţei, o încurcăm rău cu Comisia. Constanţa este un stat în stat, iar dezvoltările din ultima perioadă demonstrează că zona de sud-est a României este mai apropiată de modelul Transnistriei decît de cel bruxellez. Controlul clanului al cărui cel mai vizibil erou este domnul Radu Mazăre s-a extins în ultima perioadă de la municipiu la judeţ, apoi la întregul bazin al zonei litorale şi, de cînd famiglia are un ministru, la nivelul ţării.
Publicitate
Ca să nu formulăm enunţuri fără acoperire, ne-am hotărît să ilustrăm cu cîteva dintre evenimentele recente diagnosticul de clan mafiot la care facem aluzie mai sus.
Teritoriul marilor tunuri imobiliare
Definiţia de mafie este, în termenii procurorilor, iar nu al romanelor poliţiste, acel nivel de structurare a crimei organizate în care teritoriul este împărţit între famigliile specializate în diferite activităţi ilegale. În evaluarea unor ziarişti de investigaţie, clanul Mazăre este proprietarul unor suprafeţe uriaşe de teren în zona Constanţei. Astfel, oamenii lui Mazăre au ajuns să deţină cele mai multe dintre terenurile pe care va fi construită, de exemplu, viitoarea şosea de coastă, unul dintre proiectele la care primarul Constanţei ţine cel mai mult. Din fericire, în acest caz, Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a făcut treaba şi i-a trimis în judecată pe făptaşi. Potrivit comunicatului DNA din 28 octombrie 2008, Radu Mazăre şi membrii Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 a Primăriei Constanţa „au soluţionat în mod defectuos o serie de cereri de restituire de terenuri, în scopul obţinerii de avantaje patrimoniale care s-au materializat în dobîndirea de către ei sau de către persoane din anturajul lor a proprietăţii asupra unor mari suprafeţe de teren la care nu aveau dreptul. Astfel, patrimoniul public a fost deposedat de mari suprafeţe de teren intravilan în valoare de 114 milioane de euro, dintre care 77,77 milioane de euro reprezintă prejudiciu în dauna statului şi 36,16 de milioane de euro prejudiciu în dauna municipiului“.
Constanţa nu e constănţenilor, ci a urmaşilor lui Mazăre
Metoda era simplă: moştenitorii de drept făceau cererile de drept la Primărie; Primăria se făcea că întîrzie cu retrocedarea, se făcea că nu are terenuri disponibile sau pur şi simplu se făcea că plouă; nişte oameni de bine cumpărau de la petenţi drepturile litigioase, pentru ca, ulterior, oamenii de bine (deci nu proprietarii de drept) să fie împroprietăriţi cu suprafeţe de teren mai valoroase decît cele revendicate, dar mult subevaluate. Iată cum se putea face acest lucru. De exemplu, unul dintre criteriile de evaluare a pămîntului era apropierea de utilităţi (reţele de electricitate, gaze, apă curentă, telefonie etc.). Evaluatorul (care a fost şi el trimis în judecată) a pretins într-unul dintre cazuri că utilităţile se află la distanţe de 200-500 de metri de terenul retrocedat, cînd erau de fapt la numai o sută de metri. Astfel, beneficiarul retrocedării, şmecherul care a cumpărat drepturile litigioase, a putut primi un teren mai mare decît cel la care avea dreptul.
Toţi oamenii de bine ai primarului
Prin dispoziţiile de retrocedare 1.344 şi 679 din 2004, au fost împroprietăriţi cu pămînt pe traseul Rivierei Tomis (denumirea dată de Primărie şoselei de coastă) Cristian Borcea (acţionar al clubului de fotbal Dinamo), Maria Măriuţa (bunica lui Dragoş Săvulescu, un alt acţionar de la Dinamo), SC Habitat şi Ambient, Georgică Giurgiucanu şi Mihai Camboianu. Acţionarul lui SC Habitat şi Ambient este Valentin Gheorghe Ionescu, acţionar la firmele care au construit mall-ul din Parcul Tăbăcăriei. După cum vă puteţi aduce aminte din paginile revistei voastre preferate, şi terenul pe care s-a construit mall-ul este unul dintre cele retrocedate penal de Radu Mazăre.
Şoseaua de coastă, o mulgătoare de fonduri publice
Atunci cînd controlează banii publici, o famiglie este preocupată să găsească pretexte să-i cheltuiască. Dacă nu există proiecte, se inventează ori se pun la încălzit unele mai vechi şi se bagă pe gîtul cetăţeanului, indiferent de utilitatea publică. Important este ca afacerea să permită Primăriei să vîndă ieftin şi să cumpere scump. Un astfel de proiect (reîncălzit, originalul fiind propus în perioada interbelică) este Şoseaua de Coastă. Planul de azi e simplu şi e inspirat din tradiţia mafiei italiene a afacerilor cu autostrăzi: se cumpără terenuri ieftine, după care se croieşte o autostradă fix peste terenurile deja achiziţionate; preţul creşte de multe ori, iar din diferenţă se obţin profituri miraculoase. O şosea de coastă se face, în principiu, pe coastă. Or, o mare parte din traseul şoselei de 5,3 km este pe terenurile ajunse în proprietatea găştii Mazăre. Partea bună e că pînă la sfîrşitul procesului terenul este sub sechestru instituit de DNA, deci şmecherii lui Mazăre n-au cum să scape de el. Chiar şi terenul de sub mall-ul evocat mai înainte este pus sub sechestru de către procurori.
Sistemul de apărare al famigliştilor. Justiţia de Mazăre
La acest capitol apare principala diferenţă între clanurile italiene şi cele constănţene: la noi nu e nevoie de victime umane. Din fericire. Pe de altă parte, efectul este perfect comparabil: afacerile clanului Mazăre nu pot fi deranjate fără costuri serioase. Ziarista Feri Predescu a fost „executată“ exemplar, tocmai pentru a oferi un avertisment celor care ar risca să iasă public cu critici la adresa clanului. Feri Predescu a intervenit într-o emisiune la Realitatea TV şi a făcut cîteva comentarii despre relaţiile lui Mazăre cu lumea interlopă. Erau informaţii care fuseseră deja publicate, prezentate ca opinii. Mazăre a deschis o acţiune în instanţă, acţiune pe care ziarista a cîştigat-o la judecătorie; la Tribunalul Constanţa, decizia a fost răsturnată în favoarea primarului.
Sentinţa, semnată de judecătoarele Crina Mihaela Popescu şi Beatrice Mariş, ignoră practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului atît în evaluarea faptelor, cît şi în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor la care o condamnă pe Feri Predescu. Comunitatea ziariştilor din ţară se mobilizează într-o campanie de susţinere a ziaristei, între cei mai activi susţinători fiind echipa de la Ziua de Constanţa. Ei acordă o atenţie specială magistraţilor implicaţi în decizie şi publică rezultatul anchetei lor: judecătoarea Beatrice Mariş, de la instanţa care a condamnat-o pe ziaristă, ar fi fost beneficiara unei retrocedări de teren, retrocedare de care, conform estimării făcute de ziarişti, nu beneficiază, în Constanţa, decît cei care sînt în graţiile primarului – vezi mai sus capitolul privind terenurile. Or, decizia de atribuire a terenului de 179,9 metri pătraţi este semnată de însuşi Radu Mazăre, în 2006. O situaţie care ne face să nu ne dorim să ne judecăm vreodată cu famiglia Mazăre în ograda lui constănţeană plină de orătănii harnice la ciugulit.
Nu doar ziariştii sînt expuşi exerciţiului în instanţă: Lucia Varga, fost secretar de stat de la Ministerul Mediului, a îndrăznit să critice calitatea staţiei de epurare a apei din Constanţa. A beneficiat prompt de un proces: este acuzată de subminarea turismului din România; la pachet cu demnitarul au fost acuzaţi şeful de la Apele Române – Litoral, Gheorghe Babu, şi ziaristul de la Adevărul care a îndrăznit să publice cuvintele demnitarului de la Mediu.
Manipularea statului în favoarea buzunarului: ocupaţi ministerele
Ca să poţi pune la produs terenurile – prin răscumpărare în vederea construirii şoselei – e nevoie ca proiectul să fie eliberat de obstacole. Pe plan local, clanul controlează confortabil instituţiile publice – Primăria şi preşedinţia Consiliului Judeţean Constanţa – prin Nicuşor Constantinescu. Liviu Brăiloiu, un alt milionar din Top 300, ocupă funcţia de prefect. Toţi sînt membrii organizaţiei PSD Constanţa, unde Radu Mazăre este preşedinte iar Nicuşor Constantinescu prim-vicepreşedinte. Dar timp de cîţiva ani, clanul s-a poticnit în Ministerul Mediului, care a refuzat să elibereze avizul de mediu. În campania electorală de anul trecut, politicianul Radu Mazăre a anunţat, transparent, că vizează Ministerul Mediului. Ochit, lovit: fostul subaltern al primarului, viceprimarul Nicolae Nemirschi, este azi ministru şi a dat deja undă verde proiectului.
Un al doilea obstacol este legislaţia. În legislatura trecută, Ministerul Mediului a promovat un proiect de lege a zonelor costiere. Legea, dacă ar fi ieşit, ar fi înăsprit condiţiile de protecţie a zonelor din apropierea coastelor; concret, şansele şoselei costiere ar fi scăzut atît de mult, că nu şi-ar mai fi meritat numele de costieră. Dar cum mediul nu are la fel de mulţi suporteri în Parlament pe cîţi au duşmanii lui, proiectul a fost respins, după ce a fost amendat sever de ramura parlamentară a famigliei lui Mazăre din Camera Deputaţilor, condusă de chiar fratele primarului de Constanţa. Mai mult, a existat un alt proiect de lege născut chiar în cuibarul famigliei constănţenilor; proiectul lor a trecut cu bine de Parlament, dar a fost respins de preşedintele Băsescu la promulgare. În prezent, stă pe undeva la pîndă. Recent, clanul a mai ocupat o poziţie importantă: Nicuşor Constantinescu a devenit şi preşedintele Comitetului de Bazin Dobrogea Litoral – cu alte cuvinte, toate deciziile legate de apele din bazinul dobrogean vor fi controlate cum se cuvine.
Controlul zgomotelor
În mod obişnuit, în presa din Constanţa nu se întîmplă accidente critice la adresa lui Mazăre. Clanul controlează o adevărată fortăreaţă media – post de televiziune, radio, presă scrisă. Dar dincolo de controlul prin acţionariat, ei pot ţine la respect restul presei scrise prin controlul difuzării. În situaţii în care supărarea atinge cota de criză, se poate întîmpla ca un ziar să nu mai fie difuzat. S-a întîmplat, în 2002, să fie hărţuită ediţia locală a Jurnalului naţional. Şi se întîmplă acum: suplimentul de Constanţa al ziarului Ziua reclamă faptul că firma de difuzare refuză să mai distribuie publicaţia. Precizăm că difuzarea controlată de echipa Mazăre este cea mai puternică din zonă. Ziariştii fac o legătură între acest refuz şi faptul că au îndrăznit să expună aspecte oculte ale relaţiei lui Mazăre cu Justiţia.
Pe 23 aprilie curent, Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu neagă, bineînţeles, ideea de cenzură: „Referitor la afirmaţiile mincinoase făcute în ultimele ediţii ale cotidianului Ziua de Constanţa, precum şi în protestul Agenţiei de Monitorizare a Presei, noi, Radu Ştefan Mazăre şi Nicuşor Daniel Constantinescu, dorim să precizăm că dacă am fi avut vreun interes de a bloca difuzarea cotidianului mai sus menţionat, am fi făcut-o eventual înainte de alegerile locale sau generale desfăşurate anul trecut, cînd am fost aleşi“.
joi, 30 aprilie 2009
miercuri, 29 aprilie 2009
Pensie de paraşutistă: 31.500 de lei
28 Apr 2009 Razvan Mihai Vintilescu, Oana Craciun
Cotidianul
Piloţii şi instructorii de paraşutism au făcut din greu ore suplimentare în ultimele luni de muncă pentru a primi pensii de sute de milioane de lei vechi.
„În anul 2008 au ieşit la pensie 35 de piloţi şi instructori de paraşutism”, spune George Rotaru, directorul Aeroclubului Român. Graba aparentă e justificată de faptul că unii dintre ei beneficiază acum de venituri de până la 30.000 de lei pe lună, deoarece au profitat de o lege specială, care prevede că pensia lor se calculează după venitul obţinut în ultimele trei luni de lucru. Ceea ce înseamnă că vara trecută au zburat zi şi noapte, pentru a câştiga sute de milioane de lei vechi. Unul dintre aceştia este chiar fostul director al Aeroclubului, Constantin Voicu, cu o pensie de 300 milioane de lei vechi.
Cât timp se află în câmpul muncii, un astfel de pilot sau de instructor din cadrul Aeroclubului este plătit cu un salariu de bază cuprins între 900 şi 1.300 de lei, pentru ca în cele şase-şapte luni în care poate zbura să primească 65 de lei pentru fiecare oră petrecută la manşă.
Un „tur de pistă” îi aduce 20 de lei, fiind clar surclasat de acrobaţiile aeriene, taxate cu 130 de lei ora. Cum un pilot poate zbura şi 80 de ore pe lună, iar numărul turelor de pistă efectuate poate ajunge la 300, veniturile lor ajung de multe ori să se ridice la câteva sute bune de milioane de lei vechi, acestora adăugându-li-se sporurile psihic, tehnic şi de inspecţie. Mai mult decât piloţii ajung să câştige instructorii de paraşutism. Ministerul Transporturilor ne-a comunicat că topul pensiilor din Aeroclub este condus de un astfel de instructor, Valerica Popescu, a cărei pensie este de 315 de milioane de lei vechi. „Salturile lor sunt mult mai bine plătite, iar înainte să iasă la pensie pot figura şi cu câte un salt pe zi”, ne-au spus surse din domeniul aviatic. Ministerul Muncii a notificat Ministerul Transporturilor că piloţii sportivi au pensii exagerate, iar ministrul Radu Berceanu a decis să limiteze în prezent indemnizaţiile instructorilor. „Am stabilit nişte criterii care limitează la aproximativ şase, şapte mii de lei pe lună venitul unui instructor. Şi asta doar pentru cineva cu o vechime de 20 de ani de zbor şi cu specializări în domeniu”, a precizat directorul Rotaru. Pentru instruirea unei noi generaţii de piloţi, Aeroclubul trebuie să scoată acum din buzunar 750.000 de euro.
Cotidianul
Piloţii şi instructorii de paraşutism au făcut din greu ore suplimentare în ultimele luni de muncă pentru a primi pensii de sute de milioane de lei vechi.
„În anul 2008 au ieşit la pensie 35 de piloţi şi instructori de paraşutism”, spune George Rotaru, directorul Aeroclubului Român. Graba aparentă e justificată de faptul că unii dintre ei beneficiază acum de venituri de până la 30.000 de lei pe lună, deoarece au profitat de o lege specială, care prevede că pensia lor se calculează după venitul obţinut în ultimele trei luni de lucru. Ceea ce înseamnă că vara trecută au zburat zi şi noapte, pentru a câştiga sute de milioane de lei vechi. Unul dintre aceştia este chiar fostul director al Aeroclubului, Constantin Voicu, cu o pensie de 300 milioane de lei vechi.
Cât timp se află în câmpul muncii, un astfel de pilot sau de instructor din cadrul Aeroclubului este plătit cu un salariu de bază cuprins între 900 şi 1.300 de lei, pentru ca în cele şase-şapte luni în care poate zbura să primească 65 de lei pentru fiecare oră petrecută la manşă.
Un „tur de pistă” îi aduce 20 de lei, fiind clar surclasat de acrobaţiile aeriene, taxate cu 130 de lei ora. Cum un pilot poate zbura şi 80 de ore pe lună, iar numărul turelor de pistă efectuate poate ajunge la 300, veniturile lor ajung de multe ori să se ridice la câteva sute bune de milioane de lei vechi, acestora adăugându-li-se sporurile psihic, tehnic şi de inspecţie. Mai mult decât piloţii ajung să câştige instructorii de paraşutism. Ministerul Transporturilor ne-a comunicat că topul pensiilor din Aeroclub este condus de un astfel de instructor, Valerica Popescu, a cărei pensie este de 315 de milioane de lei vechi. „Salturile lor sunt mult mai bine plătite, iar înainte să iasă la pensie pot figura şi cu câte un salt pe zi”, ne-au spus surse din domeniul aviatic. Ministerul Muncii a notificat Ministerul Transporturilor că piloţii sportivi au pensii exagerate, iar ministrul Radu Berceanu a decis să limiteze în prezent indemnizaţiile instructorilor. „Am stabilit nişte criterii care limitează la aproximativ şase, şapte mii de lei pe lună venitul unui instructor. Şi asta doar pentru cineva cu o vechime de 20 de ani de zbor şi cu specializări în domeniu”, a precizat directorul Rotaru. Pentru instruirea unei noi generaţii de piloţi, Aeroclubul trebuie să scoată acum din buzunar 750.000 de euro.
marți, 28 aprilie 2009
Fiul vitreg al Elenei Udrea a scăpat de anchetă
Procurorii care au investigat accidentul de anul trecut in care a fost implicat Alin Cocoş l-au scos pe acesta de sub urmărire penală
Alin Cocoş, fiul vitreg al ministrului turismului, Elena Udrea, nu mai are dosar penal. Acuzat de ucidere din culpă după ce în 2008 a fost implicat în- tr-un grav accident rutier produs pe DN 1, în care şi-au pierdut viaţa o femeie însărcinată şi fiica ei de doi ani, Alin Cocoş a fost scos de sub urmărire penală de către procurorii Parchetului Curţii de Apel Ploieşti.
Pe 13 martie 2009, procurorii au finalizat dosarul penal şi au dispus trimiterea în judecată pentru ucidere din culpă doar a lui Sorin Tache, celălalt şofer implicat în accident, bărbatul a cărui soţie şi fiică au murit în urma tragediei. Şi asta, susţin anchetatorii, deoarece Tache, care circula cu 10 km/h, ar fi putut evita accidentul dacă s-ar fi asigurat când a virat stânga. Pentru Cocoş s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motiv că nu a avut nici o vină şi nu a încălcat nici o regulă de circulaţie. Maşina tânărului rula cu 95-100 km/h, viteză legală în zonă. Mai mult chiar, spun procurorii, Alin Cocoş nu putea evita tragedia decât dacă circula cu 50 km/h, însă “nu exista nici un motiv care să-i impună reducerea vitezei sub limita legală”.
O femeie însărcinată şi fetiţa ei de doi ani au fost ucise
Teribilul accident s-a produs în seara de 22 februarie 2008, pe DN1, în apropiere de Ploieşti, Prahova. Maşina condusă de Cocoş, un Audi A6, se îndrepta spre Bucureşti, iar Dacia 1310, la volanul căreia se afla Sorin Tache, abia ieşise din Ploieşti şi mergea spre localitatea Boldeşti-Scăieni. La km 70, Tache a virat stânga fără să acorde prioritate şi a fost lovit în plin de maşina lui Cocoş. Impactul a fost atât de puternic, încât soţia lui Tache, Diana Elena (39 de ani), care era însărcinată în două luni, şi fetiţa lor, Sabina (2 ani), au murit pe loc.
Alin Cocoş, fiul vitreg al ministrului turismului, Elena Udrea, nu mai are dosar penal. Acuzat de ucidere din culpă după ce în 2008 a fost implicat în- tr-un grav accident rutier produs pe DN 1, în care şi-au pierdut viaţa o femeie însărcinată şi fiica ei de doi ani, Alin Cocoş a fost scos de sub urmărire penală de către procurorii Parchetului Curţii de Apel Ploieşti.
Pe 13 martie 2009, procurorii au finalizat dosarul penal şi au dispus trimiterea în judecată pentru ucidere din culpă doar a lui Sorin Tache, celălalt şofer implicat în accident, bărbatul a cărui soţie şi fiică au murit în urma tragediei. Şi asta, susţin anchetatorii, deoarece Tache, care circula cu 10 km/h, ar fi putut evita accidentul dacă s-ar fi asigurat când a virat stânga. Pentru Cocoş s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motiv că nu a avut nici o vină şi nu a încălcat nici o regulă de circulaţie. Maşina tânărului rula cu 95-100 km/h, viteză legală în zonă. Mai mult chiar, spun procurorii, Alin Cocoş nu putea evita tragedia decât dacă circula cu 50 km/h, însă “nu exista nici un motiv care să-i impună reducerea vitezei sub limita legală”.
O femeie însărcinată şi fetiţa ei de doi ani au fost ucise
Teribilul accident s-a produs în seara de 22 februarie 2008, pe DN1, în apropiere de Ploieşti, Prahova. Maşina condusă de Cocoş, un Audi A6, se îndrepta spre Bucureşti, iar Dacia 1310, la volanul căreia se afla Sorin Tache, abia ieşise din Ploieşti şi mergea spre localitatea Boldeşti-Scăieni. La km 70, Tache a virat stânga fără să acorde prioritate şi a fost lovit în plin de maşina lui Cocoş. Impactul a fost atât de puternic, încât soţia lui Tache, Diana Elena (39 de ani), care era însărcinată în două luni, şi fetiţa lor, Sabina (2 ani), au murit pe loc.
luni, 27 aprilie 2009
Director din MS, demis pentru favorizarea fabricii Sanevit
26 Apr 2009 Liana Subtirelu
Cotidianul
Valentin Radu, şef la Audit, recomandase spitalelor cum să modifice criteriile la licitaţiile pentru seringi, astfel încât să fie inclusă şi Sanevit, unde el era şi administrator special.
O adresă cu antetul Direcţiei de Audit din Ministerul Sănătăţii, semnată chiar de directorul acesteia, Valentin Radu, a fost trimisă în luna martie către toate conducerile spitalelor. În respectiva notă se indică faptul ca la capitolul „caracteristici tehnice” din caietul din sarcini să se specifice că „se doreşte a se achiziţiona seringi cu trei componente”. În plus, documentul transmite şefilor de spitale că, „prin menţinerea afirmaţiei conform căreia se doreşte «achiziţionarea seringilor cu două componente», se elimină din start Sanevit, singura mare firmă producătoare de ace şi seringi din România”.
Adresa se încheie cu menţiunea că „măsura se impune cu atât mai mult ca urmare a manifestării efectelor crizei economice şi a nevoii păstrării locurilor de muncă”.
Mai mulţi reprezentanţi ai spitalelor au confirmat, sub rezerva anonimatului, că au primit respectiva adresă. Alţii ne-au spus că „se fac presiuni dinspre Ministerul Sănătăţii să se cumpere seringi numai de la Sanevit”. Unii dintre ei au calificat recomandările notei ca fiind „anticoncurenţiale”, cu atât mai mult cu cât veneau din partea celui care se ocupa chiar de controlul achiziţiilor din spitale, potrivit funcţiei deţinute în cadrul MS.
Contactat telefonic, Valentin Radu ne-a explicat că seringile cu 3 componente sunt calitativ superioare. Directorul Direcţiei de Audit a adăugat că la seringile cu 3 componente se oferă o garnitură de cauciuc, iar cele cu 2 „se pot face pe vas, se pot face în orice hambar”. „Dacă cineva, în caietul de sarcini, scrie cu 2 componente, ceea ce e şi calitativ inferior, scoate fabrica românească din joc, care face cu 3. O duce în faliment, deoarece cu 3 componente produc un pogon de fabrici în lume. Să nu se înţeleagă că această recomandare a noastră ar fi pus fabrica românească într-o situaţie privilegiată”, a declarat Valentin Radu. „În text se vorbeşte de invitarea fabricii, adică să nu se facă licitaţiile de seringi cum s-au făcut până acum şi am un pogon de exemple unde fabrica nici măcar nu a fost invitată, nici n-a ştiut. Eu n-am rugat decât să fie transparenţă şi această fabrică unică românească să fie şi ea invitată”, a explicat semnatarul adresei.
Întrebat dacă nota trimisă spitalelor a fost o iniţiativă personală, Radu a spus că „trebuia s-o semneze cineva”. Cât despre contradicţia dintre funcţia sa şi intenţia adresei, directorul din MS ne-a răspuns: „Tocmai asta este, că, prin licitaţii şi prin toate studiile pe care le fac, asta observ. Că sunt obligat să sesizez Parchetul de fiecare dată pentru prostiile pe care le fac. Asta se dorea să fie şi o protecţie pentru ei să procedeze cum e legal. Legal este ce le-am scris eu acolo. Să invite pe toţi cunoscuţii producători. Ori asta fiind singura, nici pe asta n-o ştii?”. Despre poziţia de administrator special la Sanevit, în care a fost numit prin ordin al ministrului Sănătăţii, la sfârşitul lunii februarie 2009, Valentin Radu a spus că „sufletul meu e acolo“. „Să văd cum se prăbuşeşte o fabrică şi alţii vând pe sub mână seringi produse pe nu ştiu unde, la preţuri de două-trei ori mai mari decât producem noi în România?”, s-a întrebat retoric Valentin Radu.
El ne-a explicat că nu este de acord cu faptul că spitalele licitează „pe pachete de consumabile” şi nu „pe produse”. De exemplu, a adăugat Radu, un pachet conţine ace, seringi şi catetere, iar fabrica era dată la o parte din start. „Le-am spus: «nu mai licitaţi pe pachete, licitaţi pe produse». Scopul este să nu lăsăm nişte oameni să moară de foame şi o fabrică românească să se închidă”, a conchis semnatarul adresei. Cotidianul a solicitat o reacţie din partea ministrului Sănătăţii, în încercarea de a afla dacă nota a fost o cerinţă a conducerii MS. Biroul de presă ne-a informat că ministrul Sănătăţii nu a ştiut nimic de acea adresă şi că aceasta este „o iniţiativă personală a domnului Radu Valentin, director al Direcţiei Audit din cadrul MS, probabil în calitatea domniei sale de administrator special al Sanevit”.
În opinia conducerii MS, „conţinutul adresei încalcă principiile ce stau la baza atribuirii contractelor de achiziţii publice şi nu reprezintă punctul de vedere al MS. Conducerea MS nu a avut cunoştinţă până la această dată despre adresă”. În doar câteva ore de la sesizarea făcută de Cotidianul, secretarul general al MS a trimis în teritoriu o circulară prin care a solicitat ca adresa lui Valentin Radu să nu fie luată în consideraţie. De asemenea, Ion Bazac, ministrul Sănătăţii „a cerut revocarea imediată din calitatea de administrator special al Sanevit a lui Radu Valentin şi demiterea sa din funcţia de director al Direcţiei de Audit a MS”.
Luni, o comisie a MS va analiza implicaţiile penale ale demersului d-lui Radu Valentin, se arată în răspunsul biroului de presă.
Cotidianul
Valentin Radu, şef la Audit, recomandase spitalelor cum să modifice criteriile la licitaţiile pentru seringi, astfel încât să fie inclusă şi Sanevit, unde el era şi administrator special.
O adresă cu antetul Direcţiei de Audit din Ministerul Sănătăţii, semnată chiar de directorul acesteia, Valentin Radu, a fost trimisă în luna martie către toate conducerile spitalelor. În respectiva notă se indică faptul ca la capitolul „caracteristici tehnice” din caietul din sarcini să se specifice că „se doreşte a se achiziţiona seringi cu trei componente”. În plus, documentul transmite şefilor de spitale că, „prin menţinerea afirmaţiei conform căreia se doreşte «achiziţionarea seringilor cu două componente», se elimină din start Sanevit, singura mare firmă producătoare de ace şi seringi din România”.
Adresa se încheie cu menţiunea că „măsura se impune cu atât mai mult ca urmare a manifestării efectelor crizei economice şi a nevoii păstrării locurilor de muncă”.
Mai mulţi reprezentanţi ai spitalelor au confirmat, sub rezerva anonimatului, că au primit respectiva adresă. Alţii ne-au spus că „se fac presiuni dinspre Ministerul Sănătăţii să se cumpere seringi numai de la Sanevit”. Unii dintre ei au calificat recomandările notei ca fiind „anticoncurenţiale”, cu atât mai mult cu cât veneau din partea celui care se ocupa chiar de controlul achiziţiilor din spitale, potrivit funcţiei deţinute în cadrul MS.
Contactat telefonic, Valentin Radu ne-a explicat că seringile cu 3 componente sunt calitativ superioare. Directorul Direcţiei de Audit a adăugat că la seringile cu 3 componente se oferă o garnitură de cauciuc, iar cele cu 2 „se pot face pe vas, se pot face în orice hambar”. „Dacă cineva, în caietul de sarcini, scrie cu 2 componente, ceea ce e şi calitativ inferior, scoate fabrica românească din joc, care face cu 3. O duce în faliment, deoarece cu 3 componente produc un pogon de fabrici în lume. Să nu se înţeleagă că această recomandare a noastră ar fi pus fabrica românească într-o situaţie privilegiată”, a declarat Valentin Radu. „În text se vorbeşte de invitarea fabricii, adică să nu se facă licitaţiile de seringi cum s-au făcut până acum şi am un pogon de exemple unde fabrica nici măcar nu a fost invitată, nici n-a ştiut. Eu n-am rugat decât să fie transparenţă şi această fabrică unică românească să fie şi ea invitată”, a explicat semnatarul adresei.
Întrebat dacă nota trimisă spitalelor a fost o iniţiativă personală, Radu a spus că „trebuia s-o semneze cineva”. Cât despre contradicţia dintre funcţia sa şi intenţia adresei, directorul din MS ne-a răspuns: „Tocmai asta este, că, prin licitaţii şi prin toate studiile pe care le fac, asta observ. Că sunt obligat să sesizez Parchetul de fiecare dată pentru prostiile pe care le fac. Asta se dorea să fie şi o protecţie pentru ei să procedeze cum e legal. Legal este ce le-am scris eu acolo. Să invite pe toţi cunoscuţii producători. Ori asta fiind singura, nici pe asta n-o ştii?”. Despre poziţia de administrator special la Sanevit, în care a fost numit prin ordin al ministrului Sănătăţii, la sfârşitul lunii februarie 2009, Valentin Radu a spus că „sufletul meu e acolo“. „Să văd cum se prăbuşeşte o fabrică şi alţii vând pe sub mână seringi produse pe nu ştiu unde, la preţuri de două-trei ori mai mari decât producem noi în România?”, s-a întrebat retoric Valentin Radu.
El ne-a explicat că nu este de acord cu faptul că spitalele licitează „pe pachete de consumabile” şi nu „pe produse”. De exemplu, a adăugat Radu, un pachet conţine ace, seringi şi catetere, iar fabrica era dată la o parte din start. „Le-am spus: «nu mai licitaţi pe pachete, licitaţi pe produse». Scopul este să nu lăsăm nişte oameni să moară de foame şi o fabrică românească să se închidă”, a conchis semnatarul adresei. Cotidianul a solicitat o reacţie din partea ministrului Sănătăţii, în încercarea de a afla dacă nota a fost o cerinţă a conducerii MS. Biroul de presă ne-a informat că ministrul Sănătăţii nu a ştiut nimic de acea adresă şi că aceasta este „o iniţiativă personală a domnului Radu Valentin, director al Direcţiei Audit din cadrul MS, probabil în calitatea domniei sale de administrator special al Sanevit”.
În opinia conducerii MS, „conţinutul adresei încalcă principiile ce stau la baza atribuirii contractelor de achiziţii publice şi nu reprezintă punctul de vedere al MS. Conducerea MS nu a avut cunoştinţă până la această dată despre adresă”. În doar câteva ore de la sesizarea făcută de Cotidianul, secretarul general al MS a trimis în teritoriu o circulară prin care a solicitat ca adresa lui Valentin Radu să nu fie luată în consideraţie. De asemenea, Ion Bazac, ministrul Sănătăţii „a cerut revocarea imediată din calitatea de administrator special al Sanevit a lui Radu Valentin şi demiterea sa din funcţia de director al Direcţiei de Audit a MS”.
Luni, o comisie a MS va analiza implicaţiile penale ale demersului d-lui Radu Valentin, se arată în răspunsul biroului de presă.
Ultimul raport al CESP: Romania, la fel de corupta
Catalin Predoiu a ramas ministrul Justitiei si in Guvernul Boc, promitandu-si siesi si noua tuturor ca monitorizarea pe acest domeniu din partea UE va inceta, in timpul mandatului sau.
Proiectele codurilor pentru care initial Guvernul voia sa-si asume raspunderea, dar a renuntat ulterior, a aratat cat de prost a fost manageriata aceasta chestiune de ministru. Predoiu a ratat sansa de-a ramane cu capitalul de imagine pe care il avea din timpul Guvernului Tariceanu, si daca se confirma ceea ce ne-au declarat unele surse europene si anume ca monitorizarea pe Justitie va continua, putem trece in dreptul numelui acestui ministru, creditat cu un foarte mare orizont de asteptare, un esec profesional.
Zilele acestea va fi dat publicitatii un raport intocmit de Centrul European pentru Studii Politice (CESP) care consemneaza o situatie dezastruoasa in Justitia din tara noastra. Raportul, din care prezentam pasaje ample, in exclusivitate astazi, contine recomandari catre Comisia Europeana prin care se cere continuarea monitorizarii Romaniei si, de asemenea, blocarea fondurilor catre tara noastra, in cazul in care problemele din justitie nu vor fi rezolvate.
Documentul este intitulat "De ce justitia conteaza: Raport privind progresele realizate de Romania in cadrul Mecanismului de cooperare si verificare al Comisiei Europene", iar autorul este expertul Dana Denis Smith. Practic, este un document de peste 40 de pagini, o analiza ampla pe care au mai facut-o si alti experti UE, si in care justitia din Romania apare cu acceasi imagine patata ca si pana acum.
Guvernul Boc este criticat dur pentru Ordonante de Urgenta emise in mod excesiv de cand s-a instalat, ajungand pe picior de egalitate cu Parlamentul. Inalta Curte de Casatie si Justitie este criticata si ea pentru ca incalca regulile, avand la procesele civile judecatori specializati in drept penal, iar la cele civile judecatori din dreptul penal.
Tot raportul arata ca in timp ce unele salarii ale magistratilor din CSM sunt "exagerate", altele sunt modeste si "nu pot asigura independenta magistratilor". In final, singura bila alba a justitiei din Romania ramane in mana procurorului sef al DNA, Daniel Morar, care impreuna cu colegii sai au reusit sa fie mai eficienti pe parcursul anului 2008 decat cu un an in urma.
Raportul Centrului pentru Studii Politice din Bruxelles contine o serie de concluzii, dar si recomandari pentru Romania si pentru Comisia Europeana.
Daca autoritatilor romane li se recomanda sa nu mai "mascheze" atat de mult gaurile negre din justitie, oficialilor Comsiei li se recomanda sa nu se lase cu una, cu doua, nu cumva sa ridice monitorizarea, ba din contra sa taie fondurile daca e nevoie, poate poate se va vedea o schimbare apoi.
Autorul raportului, Dana Denis Smith, a declarat pentru revista Q Magazine ca Romania nu poate spera ca CVM-ul (Mecanismul de Cooperare si Verificare) sa fie eliminat pentru ca "exista o lipsa de coerenta uriasa in reformarea justitiei". "CVM-ul trebuie vazut ca un ajutor de la un frate mai mare din partea Bruxelles-ului , nu drept o pedeapsa a parintilor UE. Cresterea nivelului de trai depinde de functionarea justitiei", a mai spus expertul.
DNA laudat inca o data pentru eficienta
Institutia condusa de Daniel Morar este cap de lista in raport. Nu pentru prima data.Ca si institutie de varf - focusata exclusiv pe lupta impotriva coruptiei - DNA este una din institutiile cele mai active in colaborarea cu Uniunea Europeana, in acest domeniu. Eficienta DNA a crescut in 2008 fata de 2007. Numarul cazurilor trimise in instanta a crescut cu 64 la suta, in timp ce numarul celor arestati s-a dublat. Numarul cazurilor finalizate de DNA cu o solutie a crescut cu 8 la suta fata de 2007, in timp ce cazurile finalizate a crescut cu 11 la suta, arata documentul.
Spre deosebire de DNA, CSM este criticat deoarece nu a luptat suficient pentru transparenta in sistemul judiciar si are alte prioritati.
Autor: Cristina Serban
Sursa: Q Magazine, 27 Aprilie 2009
Proiectele codurilor pentru care initial Guvernul voia sa-si asume raspunderea, dar a renuntat ulterior, a aratat cat de prost a fost manageriata aceasta chestiune de ministru. Predoiu a ratat sansa de-a ramane cu capitalul de imagine pe care il avea din timpul Guvernului Tariceanu, si daca se confirma ceea ce ne-au declarat unele surse europene si anume ca monitorizarea pe Justitie va continua, putem trece in dreptul numelui acestui ministru, creditat cu un foarte mare orizont de asteptare, un esec profesional.
Zilele acestea va fi dat publicitatii un raport intocmit de Centrul European pentru Studii Politice (CESP) care consemneaza o situatie dezastruoasa in Justitia din tara noastra. Raportul, din care prezentam pasaje ample, in exclusivitate astazi, contine recomandari catre Comisia Europeana prin care se cere continuarea monitorizarii Romaniei si, de asemenea, blocarea fondurilor catre tara noastra, in cazul in care problemele din justitie nu vor fi rezolvate.
Documentul este intitulat "De ce justitia conteaza: Raport privind progresele realizate de Romania in cadrul Mecanismului de cooperare si verificare al Comisiei Europene", iar autorul este expertul Dana Denis Smith. Practic, este un document de peste 40 de pagini, o analiza ampla pe care au mai facut-o si alti experti UE, si in care justitia din Romania apare cu acceasi imagine patata ca si pana acum.
Guvernul Boc este criticat dur pentru Ordonante de Urgenta emise in mod excesiv de cand s-a instalat, ajungand pe picior de egalitate cu Parlamentul. Inalta Curte de Casatie si Justitie este criticata si ea pentru ca incalca regulile, avand la procesele civile judecatori specializati in drept penal, iar la cele civile judecatori din dreptul penal.
Tot raportul arata ca in timp ce unele salarii ale magistratilor din CSM sunt "exagerate", altele sunt modeste si "nu pot asigura independenta magistratilor". In final, singura bila alba a justitiei din Romania ramane in mana procurorului sef al DNA, Daniel Morar, care impreuna cu colegii sai au reusit sa fie mai eficienti pe parcursul anului 2008 decat cu un an in urma.
Raportul Centrului pentru Studii Politice din Bruxelles contine o serie de concluzii, dar si recomandari pentru Romania si pentru Comisia Europeana.
Daca autoritatilor romane li se recomanda sa nu mai "mascheze" atat de mult gaurile negre din justitie, oficialilor Comsiei li se recomanda sa nu se lase cu una, cu doua, nu cumva sa ridice monitorizarea, ba din contra sa taie fondurile daca e nevoie, poate poate se va vedea o schimbare apoi.
Autorul raportului, Dana Denis Smith, a declarat pentru revista Q Magazine ca Romania nu poate spera ca CVM-ul (Mecanismul de Cooperare si Verificare) sa fie eliminat pentru ca "exista o lipsa de coerenta uriasa in reformarea justitiei". "CVM-ul trebuie vazut ca un ajutor de la un frate mai mare din partea Bruxelles-ului , nu drept o pedeapsa a parintilor UE. Cresterea nivelului de trai depinde de functionarea justitiei", a mai spus expertul.
DNA laudat inca o data pentru eficienta
Institutia condusa de Daniel Morar este cap de lista in raport. Nu pentru prima data.Ca si institutie de varf - focusata exclusiv pe lupta impotriva coruptiei - DNA este una din institutiile cele mai active in colaborarea cu Uniunea Europeana, in acest domeniu. Eficienta DNA a crescut in 2008 fata de 2007. Numarul cazurilor trimise in instanta a crescut cu 64 la suta, in timp ce numarul celor arestati s-a dublat. Numarul cazurilor finalizate de DNA cu o solutie a crescut cu 8 la suta fata de 2007, in timp ce cazurile finalizate a crescut cu 11 la suta, arata documentul.
Spre deosebire de DNA, CSM este criticat deoarece nu a luptat suficient pentru transparenta in sistemul judiciar si are alte prioritati.
Autor: Cristina Serban
Sursa: Q Magazine, 27 Aprilie 2009
vineri, 24 aprilie 2009
Record de viteză în justiţie: proces de o zi pentru umflat salariile magistraţilor
23 Apr 2009 Dorin Petrisor
Cotidianul
Peste 40 de judecători de la Curtea de Apel Craiova au câştigat sporuri salariale într-un proces judecat de această instanţă într-un termen-record: o singură zi.
Curtea de Apel Craiova a înregistrat un record absolut în domeniul celerităţii cu care a judecat un dosar. În 13 aprilie 2009, peste 40 de judecători de pe raza acestei Curţi, în frunte cu Costel Drăguţ, preşedintele acestei instanţe şi membru interimar al CSM de un an şi jumătate, au câştigat sporurile salariale restante de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50 la sută. Procesul a avut un singur termen, 13 aprilie 2009, iar cererea a fost înregistrată în 10 aprilie, cu doar trei zile mai devreme. Aceasta în condiţiile în care Curtea de Apel Craiova este a doua din ţară după cea din Bucureşti din punctul de vedere al încărcării de dosare.
În plus, judecătorii craioveni nu au avut nici o reţinere în a da în judecată Ministerul Justiţiei pentru obţinerea acestor sporuri chiar la instanţa unde activează, instanţă condusă de unul dintre reclamanţi, Costel Drăguţ.
Contactat de Cotidianul, Costel Drăguţ ne-a declarat că nu ştie de această sentinţă, întrucât a fost în concediu între 27 martie şi 15 aprilie. El nu a vrut să comenteze presupusa stare de incompatibilitate prin care judecători din subordinea sa au fost puşi în situaţia să judece un proces declanşat de şeful lor.
De altfel, Drăguţ a dat în judecată şi Consiliul Superior al Magistraturii cu scopul de a-şi păstra locul de interimar în CSM, pe care-l ocupă după ce un alt reprezentant ales din partea Curţilor de Apel, Iulian Gâlcă, s-a pensionat în 2007. Drăguţ trebuia să păstreze locul în CSM numai până când Consiliul organizează alegeri, dar pentru un reprezentant al judecătoriilor. Aceasta întrucât în 2005 fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei, pentru a da şansa unor judecători mai tineri să fie reprezentaţi în CSM, a schimbat componenţa legală a acestuia, mărind numărul de reprezentanţi ai judecătoriilor de la unu la doi şi reducându-l pe cel al Curţilor de Apel de la trei la doi. CSM a emis în 2007 o hotărâre de organizare a alegerilor pentru un post alocat judecătoriilor, însă nu a putut fi pusă în aplicare pentru că Drăguţ a atacat-o în instanţă. Acum dosarul este la Curtea Constituţională.
Costel Drăguţ a fost demis din funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Craiova pentru că nu a utilizat deloc calculatoarele primite de instituţie de la Ministerul Justiţiei, însă CSM l-a repus în funcţie.
Cotidianul
Peste 40 de judecători de la Curtea de Apel Craiova au câştigat sporuri salariale într-un proces judecat de această instanţă într-un termen-record: o singură zi.
Curtea de Apel Craiova a înregistrat un record absolut în domeniul celerităţii cu care a judecat un dosar. În 13 aprilie 2009, peste 40 de judecători de pe raza acestei Curţi, în frunte cu Costel Drăguţ, preşedintele acestei instanţe şi membru interimar al CSM de un an şi jumătate, au câştigat sporurile salariale restante de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50 la sută. Procesul a avut un singur termen, 13 aprilie 2009, iar cererea a fost înregistrată în 10 aprilie, cu doar trei zile mai devreme. Aceasta în condiţiile în care Curtea de Apel Craiova este a doua din ţară după cea din Bucureşti din punctul de vedere al încărcării de dosare.
În plus, judecătorii craioveni nu au avut nici o reţinere în a da în judecată Ministerul Justiţiei pentru obţinerea acestor sporuri chiar la instanţa unde activează, instanţă condusă de unul dintre reclamanţi, Costel Drăguţ.
Contactat de Cotidianul, Costel Drăguţ ne-a declarat că nu ştie de această sentinţă, întrucât a fost în concediu între 27 martie şi 15 aprilie. El nu a vrut să comenteze presupusa stare de incompatibilitate prin care judecători din subordinea sa au fost puşi în situaţia să judece un proces declanşat de şeful lor.
De altfel, Drăguţ a dat în judecată şi Consiliul Superior al Magistraturii cu scopul de a-şi păstra locul de interimar în CSM, pe care-l ocupă după ce un alt reprezentant ales din partea Curţilor de Apel, Iulian Gâlcă, s-a pensionat în 2007. Drăguţ trebuia să păstreze locul în CSM numai până când Consiliul organizează alegeri, dar pentru un reprezentant al judecătoriilor. Aceasta întrucât în 2005 fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei, pentru a da şansa unor judecători mai tineri să fie reprezentaţi în CSM, a schimbat componenţa legală a acestuia, mărind numărul de reprezentanţi ai judecătoriilor de la unu la doi şi reducându-l pe cel al Curţilor de Apel de la trei la doi. CSM a emis în 2007 o hotărâre de organizare a alegerilor pentru un post alocat judecătoriilor, însă nu a putut fi pusă în aplicare pentru că Drăguţ a atacat-o în instanţă. Acum dosarul este la Curtea Constituţională.
Costel Drăguţ a fost demis din funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Craiova pentru că nu a utilizat deloc calculatoarele primite de instituţie de la Ministerul Justiţiei, însă CSM l-a repus în funcţie.
joi, 23 aprilie 2009
Nou abuz asupra jurnalistilor constanteni: ZIUA de Constanta, interzis de Mazare
Cotidianul local ZIUA de Constanta nu mai este difuzat in punctele de distributie a presei apartinand societatii Conpress Group, care detine 85% din distributia de presa din Constanta si care il are printre actionari chiar pe primarul Constantei, Radu Mazare.
"Incepand cu data de 6 aprilie a.c., mai multi cititori ne-au sesizat ca, in chioscurile Conpress Group nu au gasit ZIUA de Constanta, iar abonamentele ce trebuiau distribuite prin grija aceleasi companii nu au inclus si editia locala a ziarului ZIUA. Dupa verificarea informatiilor a reiesit ca situatia prezentata este reala, fapt confirmat si de vanzatorii de la punctele de distributie a presei ce apartin societatii Conpress Group si in care ziarele sunt difuzate de SC Tutun si Ziare SRL", se arata intr-un comunicat de presa al publicatiei, semnat de redactorul-sef, Emilian Andrei.
Intra-adevar, responsabilii de chioscuri au comunicat conducerii ziarului ca nici nu vor mai primi ZIUA de Constanta, lucru pe care sefii lor il stau de mult. SC Tutun si Ziare SRL are ca unic asociat firma Conpress Group SRL, in actionariatul careia il regasim pe primarul Constantei, dl. Radu Mazare. Societatea detine 85% din distributia de presa din Constanta, ceea ce inseamna, de fapt, monopolul. Vanzarea ziarelor distribuite de SC Tutun si Ziare SRL se face in chioscurile ce apartin Conpress Group, pe terenuri cesionate de la primaria condusa de Radu Mazare, se mai explica in anuntul trimis de redactia cotidianului local.
Totusi, la sfarsitul lunii noiembrie 2008, SC Tutun si Ziare SRL a informat ZIUA de Constanta ca "datorita costurilor logistice ridicate", se afla in imposibilitatea de a mai distribui ziarul. Adresa din 28.11.2008 a fost urmata de alte documente care mentionau acelasi aspect, fara a avea insa urmari. In fapt, documentele transmise de SC Tutun si Ziare SRL pot fi considerate avertismente ale societatii de distributie fata de materiale de presa aparute in cotidianul nostru. Interesant este ca prima adresa ce poarta semnatura directorului Tutun si Ziare SRL a fost primita pe 28.11.2008, la doar doua zile dupa ce ZIUA de Constanta isi arata solidaritatea fata de jurnalista Feri Predescu si se alatura demersului de sustinere a acesteia pentru strangerea banilor cu care trebuie sa-l despagubeasca pe primarul Radu Mazare, precizeaza comunicatul. Feri Predescu este numita primul "ghimpe" al acestui demers, intr-un articol de pe pagina electronica a ziarului, numit "De ce a interzis Mazare ZIUA de Constanta?!".
"In editia din 25 martie prezentam informatii referitoare la terenul pe care Beatrice Maris, judecatoarea care a condamnat-o pe Feri Predescu in procesul cu Mazare primise de la edil, prin dispozitie de primar, teren pe legea 10 din 2001. Punctul culminant l-a reprezentat materialul Gresit: NU l-au votat 70% din constanteni", aparut in ZIUA de Constanta pe 31 martie 2009. consideram ca acesta a fost motivul care a dus la interzicerea cotidianului nostru in chioscurile Conpress Group", sustine Emilian Andrei.
Delict de opinie pedepsit la Constanta: Feri Predescu plateste bani grei primarului Mazare
El a mai adaugat ca linia ziarului a fost intotdeauna echidistanta si a prezentat atat partile pozitive, cat si pe cele negative ale administratiei publice locale, dar si ale activitatii primarului constantean si, de aceea, edilul a fost deranjat de prezenta lui pe piata media constanteana si ca scoaterea ziarului de la difuzare din chioscurile Conpress Group nu poate fi considerata decat o forma de interzicere a publicatiei.
"In acest sens, am considerat necesar sa aducem la cunostinta opiniei publice abuzul la care au recurs mai-marii urbei, interzicand un ziar considerat de conducerea Primariei si a Consiliului Judetean, ca fiind unul de opozitie", se conchide in comunicat.
De asemenea, ZIUA de Constanta isi informeaza cititorii ca va aplica metoda de difuzare proprie, intr-un numar si mai mare de exemplare, care se va completa cu editia on-line www.ziuadeconstanta.ro. Pe aceasta pagina de internet se poate gasi si toata documentatia care sustine afirmatiile conducerii ziarului, insotita de un film in chioscurile Conpress Group, mail-uri si sesizari telefonice de la cititori care atesta faptul ca ziarul nu mai este distribuit in acele puncte de difuzare a presei.
Publicat: astazi 9am.ro
Autor: C.C.
"Incepand cu data de 6 aprilie a.c., mai multi cititori ne-au sesizat ca, in chioscurile Conpress Group nu au gasit ZIUA de Constanta, iar abonamentele ce trebuiau distribuite prin grija aceleasi companii nu au inclus si editia locala a ziarului ZIUA. Dupa verificarea informatiilor a reiesit ca situatia prezentata este reala, fapt confirmat si de vanzatorii de la punctele de distributie a presei ce apartin societatii Conpress Group si in care ziarele sunt difuzate de SC Tutun si Ziare SRL", se arata intr-un comunicat de presa al publicatiei, semnat de redactorul-sef, Emilian Andrei.
Intra-adevar, responsabilii de chioscuri au comunicat conducerii ziarului ca nici nu vor mai primi ZIUA de Constanta, lucru pe care sefii lor il stau de mult. SC Tutun si Ziare SRL are ca unic asociat firma Conpress Group SRL, in actionariatul careia il regasim pe primarul Constantei, dl. Radu Mazare. Societatea detine 85% din distributia de presa din Constanta, ceea ce inseamna, de fapt, monopolul. Vanzarea ziarelor distribuite de SC Tutun si Ziare SRL se face in chioscurile ce apartin Conpress Group, pe terenuri cesionate de la primaria condusa de Radu Mazare, se mai explica in anuntul trimis de redactia cotidianului local.
Totusi, la sfarsitul lunii noiembrie 2008, SC Tutun si Ziare SRL a informat ZIUA de Constanta ca "datorita costurilor logistice ridicate", se afla in imposibilitatea de a mai distribui ziarul. Adresa din 28.11.2008 a fost urmata de alte documente care mentionau acelasi aspect, fara a avea insa urmari. In fapt, documentele transmise de SC Tutun si Ziare SRL pot fi considerate avertismente ale societatii de distributie fata de materiale de presa aparute in cotidianul nostru. Interesant este ca prima adresa ce poarta semnatura directorului Tutun si Ziare SRL a fost primita pe 28.11.2008, la doar doua zile dupa ce ZIUA de Constanta isi arata solidaritatea fata de jurnalista Feri Predescu si se alatura demersului de sustinere a acesteia pentru strangerea banilor cu care trebuie sa-l despagubeasca pe primarul Radu Mazare, precizeaza comunicatul. Feri Predescu este numita primul "ghimpe" al acestui demers, intr-un articol de pe pagina electronica a ziarului, numit "De ce a interzis Mazare ZIUA de Constanta?!".
"In editia din 25 martie prezentam informatii referitoare la terenul pe care Beatrice Maris, judecatoarea care a condamnat-o pe Feri Predescu in procesul cu Mazare primise de la edil, prin dispozitie de primar, teren pe legea 10 din 2001. Punctul culminant l-a reprezentat materialul
Delict de opinie pedepsit la Constanta: Feri Predescu plateste bani grei primarului Mazare
El a mai adaugat ca linia ziarului a fost intotdeauna echidistanta si a prezentat atat partile pozitive, cat si pe cele negative ale administratiei publice locale, dar si ale activitatii primarului constantean si, de aceea, edilul a fost deranjat de prezenta lui pe piata media constanteana si ca scoaterea ziarului de la difuzare din chioscurile Conpress Group nu poate fi considerata decat o forma de interzicere a publicatiei.
"In acest sens, am considerat necesar sa aducem la cunostinta opiniei publice abuzul la care au recurs mai-marii urbei, interzicand un ziar considerat de conducerea Primariei si a Consiliului Judetean, ca fiind unul de opozitie", se conchide in comunicat.
De asemenea, ZIUA de Constanta isi informeaza cititorii ca va aplica metoda de difuzare proprie, intr-un numar si mai mare de exemplare, care se va completa cu editia on-line www.ziuadeconstanta.ro. Pe aceasta pagina de internet se poate gasi si toata documentatia care sustine afirmatiile conducerii ziarului, insotita de un film in chioscurile Conpress Group, mail-uri si sesizari telefonice de la cititori care atesta faptul ca ziarul nu mai este distribuit in acele puncte de difuzare a presei.
Publicat: astazi 9am.ro
Autor: C.C.
miercuri, 22 aprilie 2009
Boc i-a scăzut impozitele lui Videanu cu două milioane de euro
20 Apr 2009 | Alexandru Cristorian
Academia Catavencu
Guvernul Boc, din care face parte şi ministrul Videanu, tocmai a adoptat o Ordonanţă de Urgenţă care-l face mai bogat pe afaceristul Videanu cu două milioane de euro. Suma îi era destinată, pînă la adoptarea acestei Ordonanţe, statului. Adică reprezenta taxe plătite la buget. Acum, nu mai reprezintă decît taxă de protecţie plătită de stat ministrului afacerist Videanu.
Să ne creştem resursele financiare din resurse minerale
După scandalul Sterling (concesiunile petroliere din Marea Neagră), izbucnit după ce a ieşit la iveală că statul benficiază doar de o părticică infimă din bogăţiile naturale date în exploatare privaţilor, politicienii au luat atitudine.
La unison, din toate partidele, oamenii au promis că vor schimba lucrurile. Să vedem cum: pînă acum mai bine de o săptămînă, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 101/2007, se stabilea că fiecare agent comercial care exploatează resurse minerale plăteşte o redevenţă – un fel de drept de şmecher al statului – calculată în procente, în funcţie de cîte resurse vinde. Spre exemplu, pentru gaze naturale se plătea 3% din venitul realizat din exploatare; pentru roci utile se plătea 10%; pentru roci ornamentale, prietre preţioase şi semi-preţioase se plătea 15%; pentru cărbuni, minereuri feroase şi neferoase sau aluminiu se plătea 4% şi aşa mai departe. În şedinţa de Guvern din 8 aprilie curent, însă, la iniţiativa preşedintelui ANRM (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale) Gabriel Mărăcineanu, ordonanţa respectivă a fost modificată, iar întregul sistem de calcul al redevenţelor a fost schimbat. Mai exact, în loc să se plătească un anumit procent din vînzările realizate în urma exploatării resurselor, fiecare agent comercial va plăti statului o sumă fixă pentru fiecare unitate exploatată. Spre exemplu, în cazul rocilor magmatice şi calcaroase se va plăti 0,35 euro pe tona exploatată, pentru bazalt sau granit doi euro pentru fiecare tonă, pentru săruri haloide 0,8 euro. Iar pentru marmură sau gresie, statul va încasa cîte trei euro pentru fiecare tonă exploatată.
Impozite de cinci ori mai mici pentru Videanu
La o primă privire, noul mod de calcul al redevenţelor este avantajos pentru stat: bugetul îşi primeşte banii imediat ce resursa este exploatată (marmura scoasă din carieră, de exemplu), fără a se mai aştepta vînzarea acesteia. La o privire mai atentă, însă, noul mod de calcul al redevenţelor este, de fapt, un adevărat cadou făcut societăţilor care exploatează minereuri. Să luăm un exemplu la îndemînă şi cu vizibilitate mare: marmura. În 2007, una din firmele lui Videanu, Titan Mar, a avut o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de lei. Bani obţinuţi, în principal, din exploatarea marmurei. În baza vechii ordonanţe, Videanu a plătit statului român redevenţe de 10% din valoarea marmurei vîndute, adică vreo cinci milioane de lei noi. Pînă aici, toate bune şi frumoase. Să mergem mai departe: preţul cu care se vinde o tonă de marmură este în jurul a 600 RON. Ceea ce înseamnă că redevenţa, plătită pe stil vechi, era în jurul a 60 RON. Acum, însă, noua redevenţă este de doar 3 (trei) euro pe tonă, adică vreo 12-13 lei noi. Cu alte cuvinte, Videanu a beneficiat de o reducere de cam cinci ori a redevenţei pe care trebuie să o plătească statului. Pe scurt, dacă Titan Mar a plătit statului, în 2007, un impozit de cinci milioane de lei, anul ăsta va plăti, la aceeaşi cifră de afaceri, numai un milion. Restul de patru milioane de lei vechi, adică un milion de euro, rămîne în buzunarul lui Videanu, săracu’, că statu’ ăsta de rahat românesc ia de la săraci şi dă la bogaţi. Dacă aplicăm acelaşi calcul şi pentru Marmosim SA – o altă societate ce se ocupă cu marmura, controlată tot de Videanu – a cărei cifră de afaceri în 2007 a fost de aproximativ 40 milioane RON, bonusul încasat de ministrul Industriilor chiar înainte de Paşti se rotunjeşte cu încă un milion de euro. Ca să se descurce şi el pe criza asta, nu?
Academia Catavencu
Guvernul Boc, din care face parte şi ministrul Videanu, tocmai a adoptat o Ordonanţă de Urgenţă care-l face mai bogat pe afaceristul Videanu cu două milioane de euro. Suma îi era destinată, pînă la adoptarea acestei Ordonanţe, statului. Adică reprezenta taxe plătite la buget. Acum, nu mai reprezintă decît taxă de protecţie plătită de stat ministrului afacerist Videanu.
Să ne creştem resursele financiare din resurse minerale
După scandalul Sterling (concesiunile petroliere din Marea Neagră), izbucnit după ce a ieşit la iveală că statul benficiază doar de o părticică infimă din bogăţiile naturale date în exploatare privaţilor, politicienii au luat atitudine.
La unison, din toate partidele, oamenii au promis că vor schimba lucrurile. Să vedem cum: pînă acum mai bine de o săptămînă, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 101/2007, se stabilea că fiecare agent comercial care exploatează resurse minerale plăteşte o redevenţă – un fel de drept de şmecher al statului – calculată în procente, în funcţie de cîte resurse vinde. Spre exemplu, pentru gaze naturale se plătea 3% din venitul realizat din exploatare; pentru roci utile se plătea 10%; pentru roci ornamentale, prietre preţioase şi semi-preţioase se plătea 15%; pentru cărbuni, minereuri feroase şi neferoase sau aluminiu se plătea 4% şi aşa mai departe. În şedinţa de Guvern din 8 aprilie curent, însă, la iniţiativa preşedintelui ANRM (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale) Gabriel Mărăcineanu, ordonanţa respectivă a fost modificată, iar întregul sistem de calcul al redevenţelor a fost schimbat. Mai exact, în loc să se plătească un anumit procent din vînzările realizate în urma exploatării resurselor, fiecare agent comercial va plăti statului o sumă fixă pentru fiecare unitate exploatată. Spre exemplu, în cazul rocilor magmatice şi calcaroase se va plăti 0,35 euro pe tona exploatată, pentru bazalt sau granit doi euro pentru fiecare tonă, pentru săruri haloide 0,8 euro. Iar pentru marmură sau gresie, statul va încasa cîte trei euro pentru fiecare tonă exploatată.
Impozite de cinci ori mai mici pentru Videanu
La o primă privire, noul mod de calcul al redevenţelor este avantajos pentru stat: bugetul îşi primeşte banii imediat ce resursa este exploatată (marmura scoasă din carieră, de exemplu), fără a se mai aştepta vînzarea acesteia. La o privire mai atentă, însă, noul mod de calcul al redevenţelor este, de fapt, un adevărat cadou făcut societăţilor care exploatează minereuri. Să luăm un exemplu la îndemînă şi cu vizibilitate mare: marmura. În 2007, una din firmele lui Videanu, Titan Mar, a avut o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de lei. Bani obţinuţi, în principal, din exploatarea marmurei. În baza vechii ordonanţe, Videanu a plătit statului român redevenţe de 10% din valoarea marmurei vîndute, adică vreo cinci milioane de lei noi. Pînă aici, toate bune şi frumoase. Să mergem mai departe: preţul cu care se vinde o tonă de marmură este în jurul a 600 RON. Ceea ce înseamnă că redevenţa, plătită pe stil vechi, era în jurul a 60 RON. Acum, însă, noua redevenţă este de doar 3 (trei) euro pe tonă, adică vreo 12-13 lei noi. Cu alte cuvinte, Videanu a beneficiat de o reducere de cam cinci ori a redevenţei pe care trebuie să o plătească statului. Pe scurt, dacă Titan Mar a plătit statului, în 2007, un impozit de cinci milioane de lei, anul ăsta va plăti, la aceeaşi cifră de afaceri, numai un milion. Restul de patru milioane de lei vechi, adică un milion de euro, rămîne în buzunarul lui Videanu, săracu’, că statu’ ăsta de rahat românesc ia de la săraci şi dă la bogaţi. Dacă aplicăm acelaşi calcul şi pentru Marmosim SA – o altă societate ce se ocupă cu marmura, controlată tot de Videanu – a cărei cifră de afaceri în 2007 a fost de aproximativ 40 milioane RON, bonusul încasat de ministrul Industriilor chiar înainte de Paşti se rotunjeşte cu încă un milion de euro. Ca să se descurce şi el pe criza asta, nu?
marți, 21 aprilie 2009
Fostul sef al ADS, Daniel Dragan, trimis in judecata pentru un prejudiciu de 90 de milioane de euro
Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie au dispus trimiterea in judecata a lui Daniel Dragan, fost presedinte al Agentiei Domeniilor Statului (ADS), pentru un prejudiciu de aproape 90 de milioane de euro.
Procurorii au retinut ca, la data de 26 iulie 2007, in calitate de presedinte al Agentiei Domeniilor Statului si al Consiliului de Administratie, Daniel Dragan a emis o decizie prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea unei persoane fizice in mod nejustificat si fara respectarea dispozitiilor legale, arata un comunicat DNA.
Astfel, urmare a unei cereri de restituire, Dragan a dat persoanei respective, in compensare, o suprafata de 147,14 ha situata in localitatea Popesti Leordeni.
Decizia respectiva a fost emisa fara a avea la baza un raport intocmit de Comisia de analiza a solicitarilor de retrocedare, asa cum prevede Legea 10/2001, nestabilindu-se aspectele necesare pentru solutionarea cererii, cum ar fi: daca cererea a fost depusa in termenul legal, daca solutionarea era de competenta ADS, daca solicitantul este persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate; de asemenea, nu a fost identificat cu exactitate terenul expropriat si nici nu au fost facute verificari cu privire la retrocedarile dispuse de alte autoritati catre solicitant, se arata in comunicatul de presa.
Prin emiterea in mod nelegal a deciziei a fost cauzata o paguba patrimoniului Agentiei Domeniilor Statului in cuantum de 88.284.000 euro (respectiv 276.982.222 RON la cursul BNR din iulie 2007), reprezentand contravaloarea terenului dat in compensare.
Dosarul a fost inaintat spre judecare la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Publicat: astazi 9am.ro
Procurorii au retinut ca, la data de 26 iulie 2007, in calitate de presedinte al Agentiei Domeniilor Statului si al Consiliului de Administratie, Daniel Dragan a emis o decizie prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea unei persoane fizice in mod nejustificat si fara respectarea dispozitiilor legale, arata un comunicat DNA.
Astfel, urmare a unei cereri de restituire, Dragan a dat persoanei respective, in compensare, o suprafata de 147,14 ha situata in localitatea Popesti Leordeni.
Decizia respectiva a fost emisa fara a avea la baza un raport intocmit de Comisia de analiza a solicitarilor de retrocedare, asa cum prevede Legea 10/2001, nestabilindu-se aspectele necesare pentru solutionarea cererii, cum ar fi: daca cererea a fost depusa in termenul legal, daca solutionarea era de competenta ADS, daca solicitantul este persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate; de asemenea, nu a fost identificat cu exactitate terenul expropriat si nici nu au fost facute verificari cu privire la retrocedarile dispuse de alte autoritati catre solicitant, se arata in comunicatul de presa.
Prin emiterea in mod nelegal a deciziei a fost cauzata o paguba patrimoniului Agentiei Domeniilor Statului in cuantum de 88.284.000 euro (respectiv 276.982.222 RON la cursul BNR din iulie 2007), reprezentand contravaloarea terenului dat in compensare.
Dosarul a fost inaintat spre judecare la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Publicat: astazi 9am.ro
Basescu, mai prost platit decat multi functionari din Parlament
Zeci de persoane, care detin functii de conducere in structurile parlamentare, beneficiaza de venituri peste nivelul indemnizatiei unui senator, deputat, chiar a sefului statului, intre acestea numarandu-se fosti parlamentari sau functionari aflati in organismele Legislativului inca din anii '90.
Potrivit declaratiilor de avere completate de functionarii publici parlamentari, peste 40 de persoane au beneficat anii trecuti de salarii mai mari decat un parlamentar de rand, informeaza NewsIn. Daca actualul presedinte al Senatului, Mircea Geoana, a declarat in 2008 venituri anuale din indemnizatie de 53.433 de lei, premierul si fostul presedinte al Senatului, Nicolae Vacaroiu - 62.075 de lei, iar sefului statului - 67.097 de lei, sunt functionari publici parlamentari care au castigat mai mult.
In topul directorilor si a sefilor din Parlament cu salarii consistente se afla, Constanta Calinoiu (sef Departamentul Legislativ din Senat), cu un venit anual declarat , in iunie 2008, de 96.494 lei. Calinoiu este angajat al Senatului din 1991, fiind initial sefa Departamentului Administrativ.
Pe locul doi se afla Madalina Ozana Ududoiu, director general al Centrului International de Conferinte (CIC), aflat in subordinea Camerei Deputatilor, cu 93.589 de lei.
Topul continua cu directorul Directiei Administrative din Camera, Manole Araiman (85.674 de lei), directorul pentru Relatii Bilaterale, Luminita Iordanescu (85.500 de lei) si directorul Departamentului Economic-Financiar, Alexandra Oprea (81.109 de lei).
De asemenea, in cazul Senatului, figureaza seful Departamentului Economic, Adriana Iliescu (80.000 de lei) si directorul din cadrul Departamentului Legislativ, Mihaela Ciochina (78.305 de lei).
Urmatoarele locuri in ierarhia castigurilor sunt ocupate de functionari-sefi de la Camera Deputatilor, respectiv seful departamentului Secretariat Tehnic, Giorgica Toba (76.564 de lei), seful Departamentului Legislativ, Cristian Ionescu (76.269 de lei), secretarul general adjunct, Nicolae Sfacareanu (73.794 de lei) si director CIC - DPCD, Daniel Marin (72.317 de lei).
Intre cei cu remuneratii peste medie se numara si secretarul general al Senatului, Dan Vasiliu (72.162 de lei), care a fost senator al PD intre 1992 - 2000. Acesta este urmat de directorul Directiei Buget-Financiar si Contabilitate, Elena Deaconescu (71.678 de lei).
Totodata, la Camera Deputatilor, directorul Directiei Generale pentru Afaceri Externe, Nadia Valentina Ionescu, a obtinut un salariu anual de 71.615 de lei, in timp ce Vasile Laptes - director Directia pentru Tehnologia Informatiei si Comunicare - a beneficiat de 70.282 de lei, iar Marian Botocan - sef de serviciu in aceeasi Directie - 67.577 de lei.
In categoria salariilor mai mari decat ale primului-ministru, sau a presedintelui Senatului, se numara directorul Directiei de Achizitii Publice din Camera Deputatilor, Drosu Tararache (66.727 de lei), urmat de directorul Directiei pentru Organizarea si Evidenta lucrarilor Biroului Permanent, Gabriel Stecoza (66.380 de lei) si de directorul Directiei Deconturi pentru Deputati, Mariana Bucur (65.513 de lei). De asemenea, fostul director al grupului parlamentar PDL, Dana Iulia Vasiliu, a obtinut un salariu de 64.043 de lei, iar directorul general al Directiei pentru Dezvoltare, Cornel Cochintu - 63.735 de lei.
De asemenea, mai arata NewsIn, peste 20 de persoane cu functii de conducere si statut de functionar public parlamentar au fost remunerati anual cu salarii mai mari decat indemnizatia de baza a unui parlamentar, respectiv intre 53.000 si 63.000 de lei. Pe de alta parte, insa, o serie de functionarii publici parlamentari au evitat sa-si completeze veniturile in declaratia de avere, precizand doar ca sunt "conform fisei fiscale".
Publicat: astazi 9am.ro
Potrivit declaratiilor de avere completate de functionarii publici parlamentari, peste 40 de persoane au beneficat anii trecuti de salarii mai mari decat un parlamentar de rand, informeaza NewsIn. Daca actualul presedinte al Senatului, Mircea Geoana, a declarat in 2008 venituri anuale din indemnizatie de 53.433 de lei, premierul si fostul presedinte al Senatului, Nicolae Vacaroiu - 62.075 de lei, iar sefului statului - 67.097 de lei, sunt functionari publici parlamentari care au castigat mai mult.
In topul directorilor si a sefilor din Parlament cu salarii consistente se afla, Constanta Calinoiu (sef Departamentul Legislativ din Senat), cu un venit anual declarat , in iunie 2008, de 96.494 lei. Calinoiu este angajat al Senatului din 1991, fiind initial sefa Departamentului Administrativ.
Pe locul doi se afla Madalina Ozana Ududoiu, director general al Centrului International de Conferinte (CIC), aflat in subordinea Camerei Deputatilor, cu 93.589 de lei.
Topul continua cu directorul Directiei Administrative din Camera, Manole Araiman (85.674 de lei), directorul pentru Relatii Bilaterale, Luminita Iordanescu (85.500 de lei) si directorul Departamentului Economic-Financiar, Alexandra Oprea (81.109 de lei).
De asemenea, in cazul Senatului, figureaza seful Departamentului Economic, Adriana Iliescu (80.000 de lei) si directorul din cadrul Departamentului Legislativ, Mihaela Ciochina (78.305 de lei).
Urmatoarele locuri in ierarhia castigurilor sunt ocupate de functionari-sefi de la Camera Deputatilor, respectiv seful departamentului Secretariat Tehnic, Giorgica Toba (76.564 de lei), seful Departamentului Legislativ, Cristian Ionescu (76.269 de lei), secretarul general adjunct, Nicolae Sfacareanu (73.794 de lei) si director CIC - DPCD, Daniel Marin (72.317 de lei).
Intre cei cu remuneratii peste medie se numara si secretarul general al Senatului, Dan Vasiliu (72.162 de lei), care a fost senator al PD intre 1992 - 2000. Acesta este urmat de directorul Directiei Buget-Financiar si Contabilitate, Elena Deaconescu (71.678 de lei).
Totodata, la Camera Deputatilor, directorul Directiei Generale pentru Afaceri Externe, Nadia Valentina Ionescu, a obtinut un salariu anual de 71.615 de lei, in timp ce Vasile Laptes - director Directia pentru Tehnologia Informatiei si Comunicare - a beneficiat de 70.282 de lei, iar Marian Botocan - sef de serviciu in aceeasi Directie - 67.577 de lei.
In categoria salariilor mai mari decat ale primului-ministru, sau a presedintelui Senatului, se numara directorul Directiei de Achizitii Publice din Camera Deputatilor, Drosu Tararache (66.727 de lei), urmat de directorul Directiei pentru Organizarea si Evidenta lucrarilor Biroului Permanent, Gabriel Stecoza (66.380 de lei) si de directorul Directiei Deconturi pentru Deputati, Mariana Bucur (65.513 de lei). De asemenea, fostul director al grupului parlamentar PDL, Dana Iulia Vasiliu, a obtinut un salariu de 64.043 de lei, iar directorul general al Directiei pentru Dezvoltare, Cornel Cochintu - 63.735 de lei.
De asemenea, mai arata NewsIn, peste 20 de persoane cu functii de conducere si statut de functionar public parlamentar au fost remunerati anual cu salarii mai mari decat indemnizatia de baza a unui parlamentar, respectiv intre 53.000 si 63.000 de lei. Pe de alta parte, insa, o serie de functionarii publici parlamentari au evitat sa-si completeze veniturile in declaratia de avere, precizand doar ca sunt "conform fisei fiscale".
Publicat: astazi 9am.ro
vineri, 17 aprilie 2009
Un hotel de 12 etaje înfipt în inima Herăstrăului
16 Apr 2009 Antoaneta Etves
Cotidianul
O fundaţiepregătită pentru un imobil de cel puţin 10 etaje a apărut, de o jumătate de an, în zona de nord a parcului Herăstrău. Informaţiile duc către firma Domino 94 Impex SRL, controlată de Bartolomeu Finiş, fost client al guvernării Năstase. Primarii Oprescu şi Chiliman se declară revoltaţi, dar iau măsuri anemice.
Două treimi din zona dinspre Şoseaua Nordului a parcului Herăstrău sunt îngrădite, iar pe garduri scrie, din loc în loc: „Proprietate privată. Accesul persoanelor străine interzis”. Îngrădirile s-au făcut pe trei porţiuni. În cea din mijloc a fost turnată o fundaţie a unei viitoare construcţii, cu o suprafaţă de aproximativ 400 de metri pătraţi. Construcţia este ascunsă de un gard de plasă dublat de o pânză verde netransparentă, gard care îngrădeşte aproape un hectar de parc. Gardul vine până în trotuarul de pe marginea lacului.
Potrivit directorului Clubului Nautic Herăstrău, Liviu Doară, acel teren aparţine firmei Domino 94 Impex SRL. „Firma deţine şapte hectare din parc, pe care le-a cumpărat de la Biroul de Turism şi Tranzacţii (BTT).
Pe lângă terenul pe care se află clubul, firma deţine şi acel teren pe care se află fundaţia. Ştiu acest lucru pentru că noi am dat în judecată firma pentru anularea certificatului de proprietate pe care l-a primit BTT de la Ministerul Turismului în ’92-’94”, ne-a declarat directorul clubului nautic, Liviu Doară.
Celelalte două zone împrejmuite au tot o suprafaţă de câte un hectar, fără a exista indicii privindu-i pe proprietari.
Întrebaţi cum s-a putut construi această fundaţie în parcul Herăstrău, administratorii zonei verzi, adică primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, şi edilul sectorului 1, Andrei Chiliman, susţin că totul s-a făcut ilegal şi că nici unul dintre ei nu a avizat aşa ceva.
„Noi nu am dat autorizaţie pentru acea fundaţie. Noi am vrut să-i amendăm. Când am ajuns acolo am constatat că erau deja amendaţi de inspectorii Primăriei Capitalei. Nu poţi amenda de două ori aceeaşi faptă. Cei care au construit acolo au făcut-o ilegal, pe motiv că în acea zonă nu se poate construi având în vedere că este spaţiu verde. Şi îngrăditul zonei a fost făcut ilegal”, ne-a declarat Andrei Chiliman. La rândul său, edilul-şef al Capitalei spune că ştie de această construcţie: „Fundaţia este pe teren privat, cumpărat în urmă cu 17 ani. Alături de alte construcţii începute în zonă, în acest moment se află în analiza organelor administrative şi de stat”. Oprescu a adăugat că va da informaţii mai multe abia la sfârşitul analizei.
Nici şeful Serviciului Desfiinţări Construcţii Ilegale din Primăria Capitalei, Mihai Stanislav, care se plimba prin parc joi, pentru a inspecta zona, nu ne-a putut da vreo informaţie. Întrebat dacă ştie de acea construcţie, ne-a răspuns: „Da, vom vedea ce este acolo”. Directorul Parcurilor, Gabriel Iosif, spune că nu ştie nimic despre noile construcţii şi că va verifica după sărbători. Surse din Primăria Capitalei ne-au declarat că pe acea fundaţie ar urma să se ridice un hotel cu 12 etaje.
Potrivit informaţiilor de la Registrul Comerţului, principalul acţionar şi administratorul firmei Domino 94 Impex SRL este Carmen Mihaela Finiş, soţia omului de afaceri Bartolomeu Finiş, partener de afaceri cu Alexandru Bittner, Dorin Cocoş şi Adrian Petrache. Întrebată în ce condiţii a obţinut terenul din Herăstrău şi cum a ajuns să înceapă construcţia clădirii, Carmen Mihaela Finiş a recunoscut că deţine terenuri în Herăstrău, dar a negat că ar fi turnat fundaţia vreunei clădiri. „Nu am nici o fundaţie turnată pe terenurile deţinute în Herăstrău”, ne-a declarat ea.
Între cele trei suprafeţe împrejmuite au început să se construiască noi terase, chiar lângă cele demolate toamna trecută de inspectorii Primăriei Capitalei. Joi, în trei zone verzi, muncitorii construiau de zor la trei terase, fiecare cu o suprafaţă aproximativă de 100 de metri pătraţi. Aceştia au refuzat să ofere informaţii privindu-i pe cei care i-au angajat.
În timp ce Andrei Chiliman susţine că nu a eliberat nici o autorizaţie de construcţie pentru acea zonă, edilul-şef al Capitalei a refuzat să ne răspundă.
Cotidianul
O fundaţiepregătită pentru un imobil de cel puţin 10 etaje a apărut, de o jumătate de an, în zona de nord a parcului Herăstrău. Informaţiile duc către firma Domino 94 Impex SRL, controlată de Bartolomeu Finiş, fost client al guvernării Năstase. Primarii Oprescu şi Chiliman se declară revoltaţi, dar iau măsuri anemice.
Două treimi din zona dinspre Şoseaua Nordului a parcului Herăstrău sunt îngrădite, iar pe garduri scrie, din loc în loc: „Proprietate privată. Accesul persoanelor străine interzis”. Îngrădirile s-au făcut pe trei porţiuni. În cea din mijloc a fost turnată o fundaţie a unei viitoare construcţii, cu o suprafaţă de aproximativ 400 de metri pătraţi. Construcţia este ascunsă de un gard de plasă dublat de o pânză verde netransparentă, gard care îngrădeşte aproape un hectar de parc. Gardul vine până în trotuarul de pe marginea lacului.
Potrivit directorului Clubului Nautic Herăstrău, Liviu Doară, acel teren aparţine firmei Domino 94 Impex SRL. „Firma deţine şapte hectare din parc, pe care le-a cumpărat de la Biroul de Turism şi Tranzacţii (BTT).
Pe lângă terenul pe care se află clubul, firma deţine şi acel teren pe care se află fundaţia. Ştiu acest lucru pentru că noi am dat în judecată firma pentru anularea certificatului de proprietate pe care l-a primit BTT de la Ministerul Turismului în ’92-’94”, ne-a declarat directorul clubului nautic, Liviu Doară.
Celelalte două zone împrejmuite au tot o suprafaţă de câte un hectar, fără a exista indicii privindu-i pe proprietari.
Întrebaţi cum s-a putut construi această fundaţie în parcul Herăstrău, administratorii zonei verzi, adică primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, şi edilul sectorului 1, Andrei Chiliman, susţin că totul s-a făcut ilegal şi că nici unul dintre ei nu a avizat aşa ceva.
„Noi nu am dat autorizaţie pentru acea fundaţie. Noi am vrut să-i amendăm. Când am ajuns acolo am constatat că erau deja amendaţi de inspectorii Primăriei Capitalei. Nu poţi amenda de două ori aceeaşi faptă. Cei care au construit acolo au făcut-o ilegal, pe motiv că în acea zonă nu se poate construi având în vedere că este spaţiu verde. Şi îngrăditul zonei a fost făcut ilegal”, ne-a declarat Andrei Chiliman. La rândul său, edilul-şef al Capitalei spune că ştie de această construcţie: „Fundaţia este pe teren privat, cumpărat în urmă cu 17 ani. Alături de alte construcţii începute în zonă, în acest moment se află în analiza organelor administrative şi de stat”. Oprescu a adăugat că va da informaţii mai multe abia la sfârşitul analizei.
Nici şeful Serviciului Desfiinţări Construcţii Ilegale din Primăria Capitalei, Mihai Stanislav, care se plimba prin parc joi, pentru a inspecta zona, nu ne-a putut da vreo informaţie. Întrebat dacă ştie de acea construcţie, ne-a răspuns: „Da, vom vedea ce este acolo”. Directorul Parcurilor, Gabriel Iosif, spune că nu ştie nimic despre noile construcţii şi că va verifica după sărbători. Surse din Primăria Capitalei ne-au declarat că pe acea fundaţie ar urma să se ridice un hotel cu 12 etaje.
Potrivit informaţiilor de la Registrul Comerţului, principalul acţionar şi administratorul firmei Domino 94 Impex SRL este Carmen Mihaela Finiş, soţia omului de afaceri Bartolomeu Finiş, partener de afaceri cu Alexandru Bittner, Dorin Cocoş şi Adrian Petrache. Întrebată în ce condiţii a obţinut terenul din Herăstrău şi cum a ajuns să înceapă construcţia clădirii, Carmen Mihaela Finiş a recunoscut că deţine terenuri în Herăstrău, dar a negat că ar fi turnat fundaţia vreunei clădiri. „Nu am nici o fundaţie turnată pe terenurile deţinute în Herăstrău”, ne-a declarat ea.
Între cele trei suprafeţe împrejmuite au început să se construiască noi terase, chiar lângă cele demolate toamna trecută de inspectorii Primăriei Capitalei. Joi, în trei zone verzi, muncitorii construiau de zor la trei terase, fiecare cu o suprafaţă aproximativă de 100 de metri pătraţi. Aceştia au refuzat să ofere informaţii privindu-i pe cei care i-au angajat.
În timp ce Andrei Chiliman susţine că nu a eliberat nici o autorizaţie de construcţie pentru acea zonă, edilul-şef al Capitalei a refuzat să ne răspundă.
joi, 16 aprilie 2009
Bani pentru popi – da, pentru dascali – ba
Adoptarea de catre Parlament a ordonantei de majorare a salariilor preotilor, in timp ce lefurile dascalilor raman inghetate din cauza austeritatii bugetare, se lasa cu vorbe grele in Saptamana Mare.
Dascalii cred ca politicienii ii considera mai putin importanti decat preotii, in timp ce slujbasii Domnului sustin ca pentru ei au existat bani deoarece sunt mult mai putini decat profesorii.
Politicul isi baga coada intre profesori si preoti chiar in Saptamana Mare. In timp ce, din cauza austeritatii bugetare, profesorii n-au nici o sansa sa primeasca in acest an salariile majorate cu 50% (care le-au fost aprobate anul trecut prin lege), in cazul altor categorii profesionale precum preotii exista bani suficienti pentru marirea lefurilor. Decizia de ieri a Camerei Deputatilor, care a aprobat cu 201 voturi "pentru", unul "impotriva" si o abtinere ordonanta de majorare a salariilor clerului, dar mai ales discursurile sforaitoare ale alesilor pe tema acestui "cadou" facut angajatilor bisericilor inainte de Pasti i-au infuriat pe sindicalistii din Educatie.
Liderii profesorilor cred ca votarea in Parlament a majorarii salariilor preotilor in timp ce salariile dascalilor au fost inghetate demonstreaza dorinta actualei puteri de a se pune bine cu slujbasii Domnului inainte de alegerile europarlamentare. "Dumnezeu sa-i ierte, ca nu stiu ce fac. Poate ca pentru politicieni preotii conteaza mai mult decat dascalii, desi intr-un stat normal prioritare ar trebui sa fie Educatia si Sanatatea. In aceasta perioada, politicienii vor sa se apropie probabil de cele sfinte, poate astfel poza lor va aparea pe vreun calendar bisericesc", crede Marius Nistor, presedintele Federatiei "Spiru Haret". Liderul sindical regreta ca pentru dascali nu exista o "Saptamana Mare" in care sa li se implineasca dorinta de majorare a salariilor, asa cum li se intampla acum preotilor. "Politicienii nu trebuie sa uite insa ca si datorita noua au ajuns unde sunt", afirma Nistor.
Sursa: Romania Libera, 16 Aprilie 2009
Romania Libera
Autor: Camelia Popa
Dascalii cred ca politicienii ii considera mai putin importanti decat preotii, in timp ce slujbasii Domnului sustin ca pentru ei au existat bani deoarece sunt mult mai putini decat profesorii.
Politicul isi baga coada intre profesori si preoti chiar in Saptamana Mare. In timp ce, din cauza austeritatii bugetare, profesorii n-au nici o sansa sa primeasca in acest an salariile majorate cu 50% (care le-au fost aprobate anul trecut prin lege), in cazul altor categorii profesionale precum preotii exista bani suficienti pentru marirea lefurilor. Decizia de ieri a Camerei Deputatilor, care a aprobat cu 201 voturi "pentru", unul "impotriva" si o abtinere ordonanta de majorare a salariilor clerului, dar mai ales discursurile sforaitoare ale alesilor pe tema acestui "cadou" facut angajatilor bisericilor inainte de Pasti i-au infuriat pe sindicalistii din Educatie.
Liderii profesorilor cred ca votarea in Parlament a majorarii salariilor preotilor in timp ce salariile dascalilor au fost inghetate demonstreaza dorinta actualei puteri de a se pune bine cu slujbasii Domnului inainte de alegerile europarlamentare. "Dumnezeu sa-i ierte, ca nu stiu ce fac. Poate ca pentru politicieni preotii conteaza mai mult decat dascalii, desi intr-un stat normal prioritare ar trebui sa fie Educatia si Sanatatea. In aceasta perioada, politicienii vor sa se apropie probabil de cele sfinte, poate astfel poza lor va aparea pe vreun calendar bisericesc", crede Marius Nistor, presedintele Federatiei "Spiru Haret". Liderul sindical regreta ca pentru dascali nu exista o "Saptamana Mare" in care sa li se implineasca dorinta de majorare a salariilor, asa cum li se intampla acum preotilor. "Politicienii nu trebuie sa uite insa ca si datorita noua au ajuns unde sunt", afirma Nistor.
Sursa: Romania Libera, 16 Aprilie 2009
Romania Libera
Autor: Camelia Popa
Senatorii juristi l-au declarat nevinovat pe Micky Spaga
Iulia Vaida
Joi, 16 Aprilie 2009
Romania Libera
Senatorii juristi motiveaza in raportul asupra solicitarii Parchetului General de incepere a urmaririi penale in cazul senatorului PSD serban Mihailescu faptul ca probele din dosarul DNA sunt in mare parte nule. Potrivit NewsIn, in raport se precizeaza ca, "supusa la vot, propunerea de incepere a urmaririi penale nu a intrunit numarul necesar de voturi (patru senatori fiind pentru, iar patru impotriva), fapt pentru care Comisia nu poate recomanda plenului Senatului un vot in favoarea avizarii inceperii urmaririi penale". Senatorii se refera la probele considerate nule in dosarul lui Mihailescu, motivand decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a retrimis DNA dosarul cauzei, ca urmare a declararii ca neconstitutionala a Legii 155/1999 privind responsabilitatea ministeriala. Aceleasi probe insa sunt considerate de Parchetul General, intr-o scrisoare adresata Comisiei juridice, ca avand "valoarea unor acte premergatoare, pentru a stabili daca exista suficiente indicii pentru a justifica inceperea urmaririi penale".
Joi, 16 Aprilie 2009
Romania Libera
Senatorii juristi motiveaza in raportul asupra solicitarii Parchetului General de incepere a urmaririi penale in cazul senatorului PSD serban Mihailescu faptul ca probele din dosarul DNA sunt in mare parte nule. Potrivit NewsIn, in raport se precizeaza ca, "supusa la vot, propunerea de incepere a urmaririi penale nu a intrunit numarul necesar de voturi (patru senatori fiind pentru, iar patru impotriva), fapt pentru care Comisia nu poate recomanda plenului Senatului un vot in favoarea avizarii inceperii urmaririi penale". Senatorii se refera la probele considerate nule in dosarul lui Mihailescu, motivand decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a retrimis DNA dosarul cauzei, ca urmare a declararii ca neconstitutionala a Legii 155/1999 privind responsabilitatea ministeriala. Aceleasi probe insa sunt considerate de Parchetul General, intr-o scrisoare adresata Comisiei juridice, ca avand "valoarea unor acte premergatoare, pentru a stabili daca exista suficiente indicii pentru a justifica inceperea urmaririi penale".
„Mogulul“ Voiculescu se face stăpân politic peste Agerpres
15 Apr 2009 Adriana Dutulescu, Diana Lazar
Cotidianul
PSD a primit la marea împărţeală din Coaliţie două instituţii de presă publice: Societatea de Radio şi agenţia de ştiri Agerpres. Aceasta ar putea să plece la PC, dar e dorită şi de pesedişti. Iliescu ar vrea ca radioul public să rămână la PNL.
Presa de stat a fost împărţită între PDL şi PSD, săptămâna viitoare, după vacanţa de Paşte, urmând să se facă în cadrul Coaliţiei şi propunerile pentru şefiile instituţiilor media. TVR a revenit, cum se ştie, democrat-liberalilor, iar Societatea de Radio şi agenţia de presă Agerpres au intrat în curtea PSD. Dar pentru că PSD nu este singur la guvernare, ci în alianţă cu PC, una dintre cele două instituţii ar urma să meargă la partidul lui Dan Voiculescu. Marţi dimineaţă a avut loc o şedinţă restrânsă în biroul lui Mircea Geoană de la Senat, unde acesta a fost întrebat, potrivit unor surse din conducerea PSD, „ce facem cu Rompres (fosta denumire a agenţiei Agerpres - n.n.)?“.
Potrivit surselor citate, Mircea Geoană a răspuns că „o dăm la PC, pentru că ei au trust de presă“.
Preşedintele PC, Daniela Popa, contactată de Cotidianul, susţine că „a auzit de la colegi“ că partidului său i-ar reveni dreptul să numească şeful agenţiei publice de ştiri, dar precizează că nu a avut o discuţie oficială cu Mircea Geoană pe acest subiect. „N-am avut nici o discuţie cu Mircea pe tema asta. Şi eu am auzit de la colegii mei că e aşa cum ziceţi, dar nu ştiu nimic de asta“, a spus Daniela Popa. Numele vehiculat pentru preluarea şefiei agenţiei de presă este cel al lui Dragoş Dimitriu, fost deputat PRM, actualmente membru al PC. Contactat de Cotidianul, acesta a spus că „el are o mare experienţă în presă, ca fost ziarist“, şi că „ar fi onorat“ să fie numit la conducerea agenţiei, dar a precizat că „nu poate confirma nominalizarea sa“. Şefia agenţiei publice de ştiri este disputată şi în cadrul PSD, unii lideri înclinând să-l susţină pe actualul director, Ion Mihai Roşca, numit în funcţie de fostul premier Adrian Năstase. „Eu îl susţin pe Roşca şi Năstase o să-l susţină tot pe el“, a declarat pentru Cotidianul unul dintre vicepreşedinţii PSD. Pe de altă parte, există în eşalonul doi al partidului doritori să ocupe această funcţie dintre cei care au rămas pe dinafară la împărţirea posturilor. Fostul deputat Dan Mihalache a declarat pentru Cotidianul că „ar fi şi el interesat de şefia agenţiei Agerpres“, mandatul conducerii acestei instituţii fiind de patru ani.
În ceea ce priveşte radioul public, nominalizarea pentru şefia instituţiei trebuie făcută după vacanţa de Paşte pentru că mandatul actualului preşedinte, Maria Ţoghină, numită în funcţie la propunerea PNL, a expirat. Mircea Geoană l-ar dori pe acest post pe Dan Preda, însă Ion Iliescu şi-a declarat, săptămâna trecută, pe blogul personal, susţinerea faţă de Maria Ţoghină. „Atenţia opiniei publice este deturnată, în această perioadă, spre subiecte «derizorii». Nu pe aceleaşi coordonate se înscrie radioul public, al cărui preşedinte-director general, Maria Ţoghină, şi-a propus ca obiectiv prioritar al mandatului acela de a restaura prestigiul şi credibilitatea serviciului public de radio şi transformarea acestuia într-un radio european, prin echilibru, echidistanţă, corectitudine, transparenţă, respectarea legislaţiei şi a interesului public“, scrie Ion Iliescu pe blogul personal.
Cotidianul
PSD a primit la marea împărţeală din Coaliţie două instituţii de presă publice: Societatea de Radio şi agenţia de ştiri Agerpres. Aceasta ar putea să plece la PC, dar e dorită şi de pesedişti. Iliescu ar vrea ca radioul public să rămână la PNL.
Presa de stat a fost împărţită între PDL şi PSD, săptămâna viitoare, după vacanţa de Paşte, urmând să se facă în cadrul Coaliţiei şi propunerile pentru şefiile instituţiilor media. TVR a revenit, cum se ştie, democrat-liberalilor, iar Societatea de Radio şi agenţia de presă Agerpres au intrat în curtea PSD. Dar pentru că PSD nu este singur la guvernare, ci în alianţă cu PC, una dintre cele două instituţii ar urma să meargă la partidul lui Dan Voiculescu. Marţi dimineaţă a avut loc o şedinţă restrânsă în biroul lui Mircea Geoană de la Senat, unde acesta a fost întrebat, potrivit unor surse din conducerea PSD, „ce facem cu Rompres (fosta denumire a agenţiei Agerpres - n.n.)?“.
Potrivit surselor citate, Mircea Geoană a răspuns că „o dăm la PC, pentru că ei au trust de presă“.
Preşedintele PC, Daniela Popa, contactată de Cotidianul, susţine că „a auzit de la colegi“ că partidului său i-ar reveni dreptul să numească şeful agenţiei publice de ştiri, dar precizează că nu a avut o discuţie oficială cu Mircea Geoană pe acest subiect. „N-am avut nici o discuţie cu Mircea pe tema asta. Şi eu am auzit de la colegii mei că e aşa cum ziceţi, dar nu ştiu nimic de asta“, a spus Daniela Popa. Numele vehiculat pentru preluarea şefiei agenţiei de presă este cel al lui Dragoş Dimitriu, fost deputat PRM, actualmente membru al PC. Contactat de Cotidianul, acesta a spus că „el are o mare experienţă în presă, ca fost ziarist“, şi că „ar fi onorat“ să fie numit la conducerea agenţiei, dar a precizat că „nu poate confirma nominalizarea sa“. Şefia agenţiei publice de ştiri este disputată şi în cadrul PSD, unii lideri înclinând să-l susţină pe actualul director, Ion Mihai Roşca, numit în funcţie de fostul premier Adrian Năstase. „Eu îl susţin pe Roşca şi Năstase o să-l susţină tot pe el“, a declarat pentru Cotidianul unul dintre vicepreşedinţii PSD. Pe de altă parte, există în eşalonul doi al partidului doritori să ocupe această funcţie dintre cei care au rămas pe dinafară la împărţirea posturilor. Fostul deputat Dan Mihalache a declarat pentru Cotidianul că „ar fi şi el interesat de şefia agenţiei Agerpres“, mandatul conducerii acestei instituţii fiind de patru ani.
În ceea ce priveşte radioul public, nominalizarea pentru şefia instituţiei trebuie făcută după vacanţa de Paşte pentru că mandatul actualului preşedinte, Maria Ţoghină, numită în funcţie la propunerea PNL, a expirat. Mircea Geoană l-ar dori pe acest post pe Dan Preda, însă Ion Iliescu şi-a declarat, săptămâna trecută, pe blogul personal, susţinerea faţă de Maria Ţoghină. „Atenţia opiniei publice este deturnată, în această perioadă, spre subiecte «derizorii». Nu pe aceleaşi coordonate se înscrie radioul public, al cărui preşedinte-director general, Maria Ţoghină, şi-a propus ca obiectiv prioritar al mandatului acela de a restaura prestigiul şi credibilitatea serviciului public de radio şi transformarea acestuia într-un radio european, prin echilibru, echidistanţă, corectitudine, transparenţă, respectarea legislaţiei şi a interesului public“, scrie Ion Iliescu pe blogul personal.
miercuri, 15 aprilie 2009
Boc, Geoană şi Tăriceanu, sponsorizaţi ilegal cu 17 milioane de lei
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 15 Apr 2009 | Alina Moscalu
Boc, Tariceanu si Geoana
În anul electoral 2008, partidele politice nu mai pridideau cu încasările, care au venit cu nemiluita. Sub formă de donaţii, cotizaţii şi alte surse, unele confidenţiale. Astfel, Partidul Democrat-Liberal (PD-L) a primit peste 33 de milioane RON, Partidul Naţional Liberal (PNL) a tăiat chitanţă pentru 27 de milioane, iar Partidul Social Democrat (PSD) pentru 22 de milioane. Problema e că o bună parte din persoanele juridice care au donat sume generoase nu aveau acest drept. Şi asta pentru că au datorii la bugetul statului, iar Legea 334 din 2006, adică Legea partidelor politice, spune că „Se interzice persoanelor juridice care, la data efectuării donaţiei, au datorii exigibile mai vechi de 60 de zile la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale sau la bugetele locale să facă donaţii partidelor politice“.
Dacă ar fi să intre în legalitate în chestiunea banilor donaţi, fiecare partid ar trebui să dea statului sume consistente. Astfel, PNL ar trebui să se lingă pe mustăţi de vreun milion de lei, PD-L de jumătate, iar PSD ar trebui să rămînă cu un zîmbet tîmp după vreo 700.000 RON. Nu e ca şi cum ar muri de foame, ci doar ar respecta o lege pe care tot ei au votat-o.
Donaţiile din 2008, recidivă după modelul din 2004
La alegerile din 2004, au existat aceleaşi probleme cu donaţiile care încalcă legea. Firmele cu datorii la stat au donat, partidele au încasat. A existat o campanie media, s-a sesizat Curtea de Conturi. În 2006, a fost dat publicităţii un raport care prezenta punctual cît şi cine a încasat fraudulos. Pentru raportul ăsta au muncit angajaţii Curţii de Conturi vreo cîteva luni bune, au întocmit procese-verbale, apoi s-a lăsat liniştea. Unele partide au răspuns la respectivele procese umflîndu-se în pene şi muşchi, că erau la putere, altele au tăcut mîlc, în opoziţie. După care povestea a ajuns la Curtea de Apel. Unde s-a dat cîştig de cauză, evident, partidelor politice. Astfel, Curtea de Conturi s-a spălat pe cap, ba chiar a făcut şi clăbuci, cu raportul întocmit. Singurii care s-au gîndit că trebuie să intre în legalitate au fost cei de la UDMR, ungurii considerînd că a fost greşeala lor atunci cînd au încasat bani de la societăţi cu datorii la stat. În 2009, ilegalităţile sînt la fel. Plus o criză care strînge rîndurile.
PD-L: donaţii de 10 milioane, datorii la stat de 3 milioane
Pentru alegerile din toamna trecută, pedeliştii au fost asediaţi de sute de firme care au vrut să îşi manifeste candoarea pentru culoarea portocalie. Donaţiile au fost generoase, pe măsura sondajelor de opinie şi a celui mai marinar din ţara asta de marinei. Firmele care au donat zece milioane RON la PD-L au o datorie totală la bugetul statului de peste trei milioane de lei noi. În topul datornicilor cu mînă largă este societatea Oligopol SRL, care a cotizat pentru campania pedelistă cu vreo 25.000. Doar că a uitat să îşi plătească datoriile la bugetul statului, în valoare de peste un milion de lei noi. Poate tresare mustaţa ministrului Pogea de la Finanţe şi se remediază situaţia. Conform principiului „Criză, criză, da’ politica-i pe bani“, există zeci de exemple de societăţi care au fost simpatice cu PD-L, dar al naibii de indiferente cu bugetul statului.
PSD: donaţii de 5 milioane, datorii la stat de 100.000
Armata de şoşonari de campanie a lui Geoană a avut mult de furcă cu toate donaţiile din anul 2008. Atît au tăiat la chitanţe şi au mîzgălit la codurile unice de înregistrare, că le-au ajuns pixurile fără pastă în ziua alegerilor. Au reuşit să adune cinci milioane RON de la societăţile care iubesc trandafirii. Vreo 700.000 de lei noi din suma cu care au cotizat acestea sînt primiţi ilegal. Şi asta pentru că respectivele persoane juridice, cum le numeşte legea, datorează nişte sume de bani la bugetul de stat. În topul donatorilor conduce Modul Proiect, care a cotizat cu jumătate de milion şi pentru care ANAF a demarat procedura de executare silită pentru o datorie de 19.000 RON. Datoria societăţii la buget este un mizilic pe lîngă banii care au intrat în contul PSD. În total, datoriile firmelor care au zîmbit cu trandafirul în gură depăşesc o sută de mii de lei noi. Deh, a fost mai importantă sponsorizarea pesediştilor decît plata datoriilor. Aţi sesizat, sper, cît de puţine datorii aveau pesediştii la stat în opoziţie. La fel de puţine ca şi contractele cu statul de la putere, normal.
PNL: donaţii de 5 milioane, datorii la stat de 14 milioane
Peneliştii motociclistului Tăriceanu au luptat ca nişte lei pe biciclete pentru promovarea PNL. Şi de bine ce au luptat şi transpirat, au încasat peste cinci milioane RON de la societăţi înscrise în fan-clubul motocicliştilor anonimi. Numai că peste un milion ar trebui să fie returnat la bugetul de criză. Societăţile care au fost darnice cu peneliştii sînt înglodate în datorii la bugetul statului, datorii care depăşesc 14 milioane. În topul datornicilor am găsit pe Tiger Amira Com SRL, care a îndesat în buzunarele liberale 20.000 RON şi a uitat să achite la buget peste nouă milioane de lei noi. Nu i-a întrebat nici un liberal despre sănătatea plăţilor restante, le-au cerut doar numele şi suma. Băieţii de la Vinuri Dobrogene SRL i-au ameţit pe liberali cu 200.000. Numai că au uitat să treacă şi pe la bugetul statului, unde au o datorie de peste trei milioane RON. Evident, în mandat PNL, nici una dintre firmele astea nu a fost întrebată de sănătate de către ANAF.
Politica te face la buzunar
Să fii membru de partid înseamnă multă transpiraţie. Pe lîngă şedinţele prelungite, cu discuţii plicticoase, biscuiţei săraţi şi un pahar de cico la pet, mai trebuie să şi cotizezi. Altfel, rămîi un anonim, care poate ronţăi la biscuiţi în linişte, fără să fie deranjat de cineva vreodată. Aşa că cei care au dorit să se pună bine cu partidul au băgat mîna adînc în căptuşeala buzunarului. Cotizaţiile membrilor celor trei partide – PD-L, PSD şi PNL – se apropie de 50 de milioane de lei noi. Este o sumă, dar e vorba de mii de oameni care s-au sacrificat pentru binele partidului. Politicienii precum Ioan Ghişe, Sulfina Barbu, Mario Oprea, Ionel Palăr, Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf (aşa să îi rămînă numele!), Karoly Borbely ori Radu Cătălin Drăguş ştiu despre ce vorbim. Numai că informaţiile din declaraţiile lor de avere nu concordă cu ce şi-au permis să doneze. De exemplu, deputatul Sulfina Barbu a cotizat la PD-L cu 20.000 RON. Asta în condiţiile în care declară că unicul venit a fost salariul de ministru (55.000 de lei noi), din care plăteşte şi ratele unui credit ipotecar în valoare de 190.000 de euro.
Campanie electorală cu împrumut de la bancă
Trebuie să vă dăm două exemple triste, care dovedesc că politica costă şi te poate plasa la degetul mic al băncilor nemiloase. Senatorul penelist Ioan Ghişe a cotizat la partidul dumnealui cu 120.000 RON. Din declaraţia de avere nu reiese nicicum de unde au apărut aceşti bani. Omul îşi declară doar salariul şi un credit la ANL în valoare de 50.000 de euro. Cînd colo, lucrurile nu stau chiar aşa, zice penelistul: „Am făcut o refinanţare pentru ANL, iar cu 30.000 de euro am cotizat la partid“. Păi, coane Ghişe, de ce nu ai trecut matale refinanţarea asta în declaraţia de avere? Restul sumei a primit-o din sponsorizări. Şi uite aşa, acest politician va plăti, sanchi, vreo treişpe ani pentru o amărîtă de campanie. Colegul Mario Oprea este şi mai îndatorat. A cotizat la partid cu 92.000 RON şi are un credit în valoare de 89.000 de euro. Venitul declarat se constituie din salariul de senator si dividende în valoare de 7.000 RON. Şi totuşi, Mario s-a îndatorat la bancă pentru 20 de ani, de dragul partidului şi al politicii. Cu gura din dotare ne-a declarat că „pare neverosimil, dar aşa este“.
Donaţii grase din salarii de bugetari
Alţi doi politicieni donatori ne-au făcut să crăpăm de invidie. Şi asta deoarece au reuşit să economisească nişte sume frumuşele din salariul de demnitar. Deputatul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf, de exemplu, a reuşit să economisească 16.700 RON din salariul de 50.000 de lei noi, deşi mai are şi un credit la bancă în valoare de 50.000 de euro, contractat în 2007. Deputatul Ionel Palăr de la PNL este şi mai artist: a cotizat la partid cu 50.000 RON, tot din salariul de deputat de 55.000 de lei noi. Banii ăştia economisiţi nu apar în vreun cont în declaraţia de avere, cum ne-am fi aşteptat, mai ales că omul are următoarea explicaţie: „Am strîns banii din veniturile de la Parlament, în de-cursul a patru ani de zile“. Şi i-a păstrat, probabil, de-a lungul mandatului, în mapa cu realizări profesionale, că altfel nu se explică de ce nu a auzit nimeni nici de realizări, nici de bani.
Boc, Tariceanu si Geoana
În anul electoral 2008, partidele politice nu mai pridideau cu încasările, care au venit cu nemiluita. Sub formă de donaţii, cotizaţii şi alte surse, unele confidenţiale. Astfel, Partidul Democrat-Liberal (PD-L) a primit peste 33 de milioane RON, Partidul Naţional Liberal (PNL) a tăiat chitanţă pentru 27 de milioane, iar Partidul Social Democrat (PSD) pentru 22 de milioane. Problema e că o bună parte din persoanele juridice care au donat sume generoase nu aveau acest drept. Şi asta pentru că au datorii la bugetul statului, iar Legea 334 din 2006, adică Legea partidelor politice, spune că „Se interzice persoanelor juridice care, la data efectuării donaţiei, au datorii exigibile mai vechi de 60 de zile la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale sau la bugetele locale să facă donaţii partidelor politice“.
Dacă ar fi să intre în legalitate în chestiunea banilor donaţi, fiecare partid ar trebui să dea statului sume consistente. Astfel, PNL ar trebui să se lingă pe mustăţi de vreun milion de lei, PD-L de jumătate, iar PSD ar trebui să rămînă cu un zîmbet tîmp după vreo 700.000 RON. Nu e ca şi cum ar muri de foame, ci doar ar respecta o lege pe care tot ei au votat-o.
Donaţiile din 2008, recidivă după modelul din 2004
La alegerile din 2004, au existat aceleaşi probleme cu donaţiile care încalcă legea. Firmele cu datorii la stat au donat, partidele au încasat. A existat o campanie media, s-a sesizat Curtea de Conturi. În 2006, a fost dat publicităţii un raport care prezenta punctual cît şi cine a încasat fraudulos. Pentru raportul ăsta au muncit angajaţii Curţii de Conturi vreo cîteva luni bune, au întocmit procese-verbale, apoi s-a lăsat liniştea. Unele partide au răspuns la respectivele procese umflîndu-se în pene şi muşchi, că erau la putere, altele au tăcut mîlc, în opoziţie. După care povestea a ajuns la Curtea de Apel. Unde s-a dat cîştig de cauză, evident, partidelor politice. Astfel, Curtea de Conturi s-a spălat pe cap, ba chiar a făcut şi clăbuci, cu raportul întocmit. Singurii care s-au gîndit că trebuie să intre în legalitate au fost cei de la UDMR, ungurii considerînd că a fost greşeala lor atunci cînd au încasat bani de la societăţi cu datorii la stat. În 2009, ilegalităţile sînt la fel. Plus o criză care strînge rîndurile.
PD-L: donaţii de 10 milioane, datorii la stat de 3 milioane
Pentru alegerile din toamna trecută, pedeliştii au fost asediaţi de sute de firme care au vrut să îşi manifeste candoarea pentru culoarea portocalie. Donaţiile au fost generoase, pe măsura sondajelor de opinie şi a celui mai marinar din ţara asta de marinei. Firmele care au donat zece milioane RON la PD-L au o datorie totală la bugetul statului de peste trei milioane de lei noi. În topul datornicilor cu mînă largă este societatea Oligopol SRL, care a cotizat pentru campania pedelistă cu vreo 25.000. Doar că a uitat să îşi plătească datoriile la bugetul statului, în valoare de peste un milion de lei noi. Poate tresare mustaţa ministrului Pogea de la Finanţe şi se remediază situaţia. Conform principiului „Criză, criză, da’ politica-i pe bani“, există zeci de exemple de societăţi care au fost simpatice cu PD-L, dar al naibii de indiferente cu bugetul statului.
PSD: donaţii de 5 milioane, datorii la stat de 100.000
Armata de şoşonari de campanie a lui Geoană a avut mult de furcă cu toate donaţiile din anul 2008. Atît au tăiat la chitanţe şi au mîzgălit la codurile unice de înregistrare, că le-au ajuns pixurile fără pastă în ziua alegerilor. Au reuşit să adune cinci milioane RON de la societăţile care iubesc trandafirii. Vreo 700.000 de lei noi din suma cu care au cotizat acestea sînt primiţi ilegal. Şi asta pentru că respectivele persoane juridice, cum le numeşte legea, datorează nişte sume de bani la bugetul de stat. În topul donatorilor conduce Modul Proiect, care a cotizat cu jumătate de milion şi pentru care ANAF a demarat procedura de executare silită pentru o datorie de 19.000 RON. Datoria societăţii la buget este un mizilic pe lîngă banii care au intrat în contul PSD. În total, datoriile firmelor care au zîmbit cu trandafirul în gură depăşesc o sută de mii de lei noi. Deh, a fost mai importantă sponsorizarea pesediştilor decît plata datoriilor. Aţi sesizat, sper, cît de puţine datorii aveau pesediştii la stat în opoziţie. La fel de puţine ca şi contractele cu statul de la putere, normal.
PNL: donaţii de 5 milioane, datorii la stat de 14 milioane
Peneliştii motociclistului Tăriceanu au luptat ca nişte lei pe biciclete pentru promovarea PNL. Şi de bine ce au luptat şi transpirat, au încasat peste cinci milioane RON de la societăţi înscrise în fan-clubul motocicliştilor anonimi. Numai că peste un milion ar trebui să fie returnat la bugetul de criză. Societăţile care au fost darnice cu peneliştii sînt înglodate în datorii la bugetul statului, datorii care depăşesc 14 milioane. În topul datornicilor am găsit pe Tiger Amira Com SRL, care a îndesat în buzunarele liberale 20.000 RON şi a uitat să achite la buget peste nouă milioane de lei noi. Nu i-a întrebat nici un liberal despre sănătatea plăţilor restante, le-au cerut doar numele şi suma. Băieţii de la Vinuri Dobrogene SRL i-au ameţit pe liberali cu 200.000. Numai că au uitat să treacă şi pe la bugetul statului, unde au o datorie de peste trei milioane RON. Evident, în mandat PNL, nici una dintre firmele astea nu a fost întrebată de sănătate de către ANAF.
Politica te face la buzunar
Să fii membru de partid înseamnă multă transpiraţie. Pe lîngă şedinţele prelungite, cu discuţii plicticoase, biscuiţei săraţi şi un pahar de cico la pet, mai trebuie să şi cotizezi. Altfel, rămîi un anonim, care poate ronţăi la biscuiţi în linişte, fără să fie deranjat de cineva vreodată. Aşa că cei care au dorit să se pună bine cu partidul au băgat mîna adînc în căptuşeala buzunarului. Cotizaţiile membrilor celor trei partide – PD-L, PSD şi PNL – se apropie de 50 de milioane de lei noi. Este o sumă, dar e vorba de mii de oameni care s-au sacrificat pentru binele partidului. Politicienii precum Ioan Ghişe, Sulfina Barbu, Mario Oprea, Ionel Palăr, Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf (aşa să îi rămînă numele!), Karoly Borbely ori Radu Cătălin Drăguş ştiu despre ce vorbim. Numai că informaţiile din declaraţiile lor de avere nu concordă cu ce şi-au permis să doneze. De exemplu, deputatul Sulfina Barbu a cotizat la PD-L cu 20.000 RON. Asta în condiţiile în care declară că unicul venit a fost salariul de ministru (55.000 de lei noi), din care plăteşte şi ratele unui credit ipotecar în valoare de 190.000 de euro.
Campanie electorală cu împrumut de la bancă
Trebuie să vă dăm două exemple triste, care dovedesc că politica costă şi te poate plasa la degetul mic al băncilor nemiloase. Senatorul penelist Ioan Ghişe a cotizat la partidul dumnealui cu 120.000 RON. Din declaraţia de avere nu reiese nicicum de unde au apărut aceşti bani. Omul îşi declară doar salariul şi un credit la ANL în valoare de 50.000 de euro. Cînd colo, lucrurile nu stau chiar aşa, zice penelistul: „Am făcut o refinanţare pentru ANL, iar cu 30.000 de euro am cotizat la partid“. Păi, coane Ghişe, de ce nu ai trecut matale refinanţarea asta în declaraţia de avere? Restul sumei a primit-o din sponsorizări. Şi uite aşa, acest politician va plăti, sanchi, vreo treişpe ani pentru o amărîtă de campanie. Colegul Mario Oprea este şi mai îndatorat. A cotizat la partid cu 92.000 RON şi are un credit în valoare de 89.000 de euro. Venitul declarat se constituie din salariul de senator si dividende în valoare de 7.000 RON. Şi totuşi, Mario s-a îndatorat la bancă pentru 20 de ani, de dragul partidului şi al politicii. Cu gura din dotare ne-a declarat că „pare neverosimil, dar aşa este“.
Donaţii grase din salarii de bugetari
Alţi doi politicieni donatori ne-au făcut să crăpăm de invidie. Şi asta deoarece au reuşit să economisească nişte sume frumuşele din salariul de demnitar. Deputatul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf, de exemplu, a reuşit să economisească 16.700 RON din salariul de 50.000 de lei noi, deşi mai are şi un credit la bancă în valoare de 50.000 de euro, contractat în 2007. Deputatul Ionel Palăr de la PNL este şi mai artist: a cotizat la partid cu 50.000 RON, tot din salariul de deputat de 55.000 de lei noi. Banii ăştia economisiţi nu apar în vreun cont în declaraţia de avere, cum ne-am fi aşteptat, mai ales că omul are următoarea explicaţie: „Am strîns banii din veniturile de la Parlament, în de-cursul a patru ani de zile“. Şi i-a păstrat, probabil, de-a lungul mandatului, în mapa cu realizări profesionale, că altfel nu se explică de ce nu a auzit nimeni nici de realizări, nici de bani.
marți, 14 aprilie 2009
Boc, Geoană şi Tări, sponsorizaţi ilegal
În 2008, zeci de milioane de euro au intrat în buzunarele de partid ale lui Boc, Geoană şi Tăriceanu. Dacă am vorbi la propriu, am numi aceste sume “şpăgi”. La figurat, adică conform legii, banii ăştia, însă, sînt trecuţi la categoria “donaţii pentru partide”. Pînă aici, toate bune şi frumoase, ăsta, pardon, bănoase.
Doar că e un mic amănunt care ar trebui să le dea sudori reci, pe criza asta, trezorierilor PD-L, PSD şi PNL: cea mai mare parte din milioanele alea de euro sînt donate ILEGAL partidelor. Iar Boc, Geoană şi Antonescu (care i-a luat locul lui Tări) ar trebui să înapoieze banii, adică să chelească, fiecare, partidul pe care-l conduce cu cîteva milioane de euro.
De ce? Cum?? Poftim??? Ei bine, da, chiar asta ar trebui să se întîmple.
De ce (şi, mai ales, de cît) trebuie să dea băieţii menţionaţi banii înapoi, numai aici, pe acest site, marţi. Sau miercuri, la chioşcurile de ziare. Întrebaţi de Academia Caţavencu.
12 Apr 2009 | Biroul de Investigatii
Doar că e un mic amănunt care ar trebui să le dea sudori reci, pe criza asta, trezorierilor PD-L, PSD şi PNL: cea mai mare parte din milioanele alea de euro sînt donate ILEGAL partidelor. Iar Boc, Geoană şi Antonescu (care i-a luat locul lui Tări) ar trebui să înapoieze banii, adică să chelească, fiecare, partidul pe care-l conduce cu cîteva milioane de euro.
De ce? Cum?? Poftim??? Ei bine, da, chiar asta ar trebui să se întîmple.
De ce (şi, mai ales, de cît) trebuie să dea băieţii menţionaţi banii înapoi, numai aici, pe acest site, marţi. Sau miercuri, la chioşcurile de ziare. Întrebaţi de Academia Caţavencu.
12 Apr 2009 | Biroul de Investigatii
luni, 13 aprilie 2009
Sebastian Bodu, urmarit penal pentru sanctionarea abuziva a liderului de sindicat de la ANAF
Judecatoria Sectorului 5 obliga procurorii sa inceapa urmarirea penala fata de fostul sef al ANAF, in prezent europarlamentar, Sebastian Bodu, acuzat de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor dupa o plangere facuta de liderul de sindicat al ANAF, Paul Coman
Candidat din partea PDL pentru un post de europarlamentar, Sebastian Bodu este acuzat de Paul Coman de faptul ca l-a sanctionat ilegal pentru abateri disciplinare care nu au existat de fapt, informeaza NewsIn.
Magistratii au decis ca procurorii Parchetului Judecatoriei Sectorului 5 trebuie sa ii audieze atat pe Bodu cat si pe Paul Coman, lucru care nu l-au facut atunci cand au dispus solutie de neincepere a urmaririi penale fata de fostul sef al ANAF.
Decizia din 3 aprilie a Judecatoriei Sectorului 5 poate fi atacata cu recurs insa potrivit datelor primite de la instanta pana vineri, 10 aprilie, niciuna din parti nu a contestat sentinta.
Concret, Paul Coman a aratat in plangerea facuta impotriva lui Bodu ca acesta, prin exercitarea abuziva a prerogativelor conferite de functia detinuta, l-a detasat din functia detinuta la ANAF, unde era consilier clasa 1, grad de inalt functionar public, pe o functie, la Administratia Finantelor Publice Sector 1, inferioara pregatirii sale si pentru care nu existau alocate fonduri necesare pentru a-si primi salariul.
Coman a mai aratat ca in aceeasi maniera, Bodu a initiat cercetarea si sanctionarea disciplinara a sa pe motivul lipsei de nejustificate de la locul de munca, refuzand sa ia act de suspendarea din functie in conditiile in care prin hotararea Sindicatului National al Functionarilor Publici acesta fusese ales lider de sindicat, situatie in care, potrivit legii, raporturile de serviciu se suspenda de drept.
In rezolutia de neincepere a urmaririi penale data initial fata de Bodu, anchetatorii au retinut ca nu s-au incalcat drepturile de functionar public ale lui Paul Coman prin detasarea pe un post inferior pregatirii profesionale.
"Conform prevederilor legale ]n vigoare care reglementeaza regimul detasarii "Detasarea se poate dispune doar daca pregatirea profesionala a functionarului public corespunde atributiilor si responsabilitatilor functiei publice pe care urmeaza sa fie detasat". Din dosarul profesional a rezultat ca petentul detinea aceasta pregatire si experienta pentru indeplinirea atributiilor postului pe care a fost detasat, desemnarea fiind facuta de conducerea agentiei", au stabilit anchetatorii.
Judecatoria Sectorului 5 a mai decis odata, in octombrie 2008, sa se inceapa urmarirea penala in acest dosar fata de Sebastian Bodu insa Tribunalul Bucuresti a admis pe 13 februarie recursul declarat de acesta si a trimis cauza in rejudecare la Judecatoria Sectorului 5.
Publicat: astazi 9am
Candidat din partea PDL pentru un post de europarlamentar, Sebastian Bodu este acuzat de Paul Coman de faptul ca l-a sanctionat ilegal pentru abateri disciplinare care nu au existat de fapt, informeaza NewsIn.
Magistratii au decis ca procurorii Parchetului Judecatoriei Sectorului 5 trebuie sa ii audieze atat pe Bodu cat si pe Paul Coman, lucru care nu l-au facut atunci cand au dispus solutie de neincepere a urmaririi penale fata de fostul sef al ANAF.
Decizia din 3 aprilie a Judecatoriei Sectorului 5 poate fi atacata cu recurs insa potrivit datelor primite de la instanta pana vineri, 10 aprilie, niciuna din parti nu a contestat sentinta.
Concret, Paul Coman a aratat in plangerea facuta impotriva lui Bodu ca acesta, prin exercitarea abuziva a prerogativelor conferite de functia detinuta, l-a detasat din functia detinuta la ANAF, unde era consilier clasa 1, grad de inalt functionar public, pe o functie, la Administratia Finantelor Publice Sector 1, inferioara pregatirii sale si pentru care nu existau alocate fonduri necesare pentru a-si primi salariul.
Coman a mai aratat ca in aceeasi maniera, Bodu a initiat cercetarea si sanctionarea disciplinara a sa pe motivul lipsei de nejustificate de la locul de munca, refuzand sa ia act de suspendarea din functie in conditiile in care prin hotararea Sindicatului National al Functionarilor Publici acesta fusese ales lider de sindicat, situatie in care, potrivit legii, raporturile de serviciu se suspenda de drept.
In rezolutia de neincepere a urmaririi penale data initial fata de Bodu, anchetatorii au retinut ca nu s-au incalcat drepturile de functionar public ale lui Paul Coman prin detasarea pe un post inferior pregatirii profesionale.
"Conform prevederilor legale ]n vigoare care reglementeaza regimul detasarii "Detasarea se poate dispune doar daca pregatirea profesionala a functionarului public corespunde atributiilor si responsabilitatilor functiei publice pe care urmeaza sa fie detasat". Din dosarul profesional a rezultat ca petentul detinea aceasta pregatire si experienta pentru indeplinirea atributiilor postului pe care a fost detasat, desemnarea fiind facuta de conducerea agentiei", au stabilit anchetatorii.
Judecatoria Sectorului 5 a mai decis odata, in octombrie 2008, sa se inceapa urmarirea penala in acest dosar fata de Sebastian Bodu insa Tribunalul Bucuresti a admis pe 13 februarie recursul declarat de acesta si a trimis cauza in rejudecare la Judecatoria Sectorului 5.
Publicat: astazi 9am
vineri, 10 aprilie 2009
Exproprieri in folosul baronilor Deltei
Ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi, intentioneaza sa aloce de la buget 500 milioane de euro pentru exproprierea digurilor din Delta Dunarii, declarate de catre instanta patrimoniu public. Beneficiarii acestor exproprieri vor fi baronii Deltei, apropiati ai mediului politic.
"Voi propune Guvernului un act normativ pentru a expropria digurile din Delta. Cu 500 milioane de euro putem readuce aceste diguri in domeniul public." Declaratia facuta la Tulcea, la reuniunea privind protectia Deltei Dunarii, ii apartine ministrului Mediului, Nicolae Nemirschi. Ministrul a fost avertizat ca digurile apartin deja domeniului public, insa a precizat ca, "desi au acest statut, ele sunt in proprietate privata si trebuie sa le recuperam rapid pentru a realiza reconstructiile ecologice". Afirmatiile ministrului Nemirschi au redeschis scandalul digurilor din Delta, care dainuiesc de cativa ani buni. In Delta, 1.200 kilometri de diguri aferente amenajarilor agricole si piscicole se afla in evidentele contabile ale Consiliului Judetean Tulcea, dar si in patrimoniul firmelor private care au inchiriat 70.000 hectare de terenuri agricole si piscicole de la CJ Tulcea. Curtea de Conturi a constatat aceasta anomalie si a dispus Consiliului Judetean Tulcea sa recupereze de la firmele private digurile respective, care apartin domeniului public. sefii CJ nu s-au conformat insa. Curtea de Apel Constanta a confirmat decizia Curtii de Conturi la inceputul acestui an si a dispus, la randul sau, Consiliului Judetean Tulcea sa recupereze acest patrimoniu public. Constantin Cabuz, secretarul CJ Tulcea, sustine ca de vina pentru aceasta situatie nu este institutia pe care o reprezinta. "Am notificat firmele care administreaza aceste diguri sa le predea rapid. Doar doua firme au raspuns notificarilor, dar refuza sa le predea. Patronii acestor firme sustin ca au cumparat digurile de la stat, dar in contractele de privatizare la care se refera s-a prevazut ca digurile din Delta apartin domeniului public si urmeaza sa fie predate CJ Tulcea, cumparatorul avand obligatia sa diminueze capitalul social al firmelor privatizate fara sa revendice despagubiri.
In pofida acestor prevederi, respectivii patroni refuza sa se conformeze, iar pentru a aplica hotararea instantei vom apela la un executor judecatoresc", a declarat Constantin Cabuz. Potrivit evidentelor Consiliului Judetean Tulcea, cei 1.200 kilometri de diguri (din care peste 400 kilometri sunt diguri de aparare impotriva inundatiilor, iar diferenta o constituie digurile din incinta amenajarilor piscicole si agricole) sunt in stapanirea unor oameni foarte influenti care au legaturi cu mediul politic. Astfel, digurile din zonele Murighiol si Jurilovca se afla pe mana firmelor lui Alexandru Bittner, un apropiat al lui Adrian Nastase. Digurile de la Ceatalchioi-Sireasa sunt in patrimoniul firmei fostului senator PSD Traian Rece, iar cele de la Crisan sunt ale baronului PSD Dan Verbina, un apropiat al lui Miron Mitrea. Digurile de la Partizani sunt ale omului de afaceri Constantin Zibileanu, apropiat al PNL. Ucraineanul Vladimir Pop a cumparat de la o firma de lichidari judiciare din Tulcea 15 kilometri de dig in zona Chilia, dar tranzactia este suspectata de procurorii de la Crima Organizata a fi o spalare de bani din Ucraina. In raspunsul la notificarile CJ Tulcea, patronii digurilor din Delta spun ca vor preda aceste diguri patrimoniului public doar cu justa despagubire si avanseaza pretul de un milion euro/km.
Neculai Amihulesei
Vineri, 10 Aprilie 2009
Romania Libera
"Voi propune Guvernului un act normativ pentru a expropria digurile din Delta. Cu 500 milioane de euro putem readuce aceste diguri in domeniul public." Declaratia facuta la Tulcea, la reuniunea privind protectia Deltei Dunarii, ii apartine ministrului Mediului, Nicolae Nemirschi. Ministrul a fost avertizat ca digurile apartin deja domeniului public, insa a precizat ca, "desi au acest statut, ele sunt in proprietate privata si trebuie sa le recuperam rapid pentru a realiza reconstructiile ecologice". Afirmatiile ministrului Nemirschi au redeschis scandalul digurilor din Delta, care dainuiesc de cativa ani buni. In Delta, 1.200 kilometri de diguri aferente amenajarilor agricole si piscicole se afla in evidentele contabile ale Consiliului Judetean Tulcea, dar si in patrimoniul firmelor private care au inchiriat 70.000 hectare de terenuri agricole si piscicole de la CJ Tulcea. Curtea de Conturi a constatat aceasta anomalie si a dispus Consiliului Judetean Tulcea sa recupereze de la firmele private digurile respective, care apartin domeniului public. sefii CJ nu s-au conformat insa. Curtea de Apel Constanta a confirmat decizia Curtii de Conturi la inceputul acestui an si a dispus, la randul sau, Consiliului Judetean Tulcea sa recupereze acest patrimoniu public. Constantin Cabuz, secretarul CJ Tulcea, sustine ca de vina pentru aceasta situatie nu este institutia pe care o reprezinta. "Am notificat firmele care administreaza aceste diguri sa le predea rapid. Doar doua firme au raspuns notificarilor, dar refuza sa le predea. Patronii acestor firme sustin ca au cumparat digurile de la stat, dar in contractele de privatizare la care se refera s-a prevazut ca digurile din Delta apartin domeniului public si urmeaza sa fie predate CJ Tulcea, cumparatorul avand obligatia sa diminueze capitalul social al firmelor privatizate fara sa revendice despagubiri.
In pofida acestor prevederi, respectivii patroni refuza sa se conformeze, iar pentru a aplica hotararea instantei vom apela la un executor judecatoresc", a declarat Constantin Cabuz. Potrivit evidentelor Consiliului Judetean Tulcea, cei 1.200 kilometri de diguri (din care peste 400 kilometri sunt diguri de aparare impotriva inundatiilor, iar diferenta o constituie digurile din incinta amenajarilor piscicole si agricole) sunt in stapanirea unor oameni foarte influenti care au legaturi cu mediul politic. Astfel, digurile din zonele Murighiol si Jurilovca se afla pe mana firmelor lui Alexandru Bittner, un apropiat al lui Adrian Nastase. Digurile de la Ceatalchioi-Sireasa sunt in patrimoniul firmei fostului senator PSD Traian Rece, iar cele de la Crisan sunt ale baronului PSD Dan Verbina, un apropiat al lui Miron Mitrea. Digurile de la Partizani sunt ale omului de afaceri Constantin Zibileanu, apropiat al PNL. Ucraineanul Vladimir Pop a cumparat de la o firma de lichidari judiciare din Tulcea 15 kilometri de dig in zona Chilia, dar tranzactia este suspectata de procurorii de la Crima Organizata a fi o spalare de bani din Ucraina. In raspunsul la notificarile CJ Tulcea, patronii digurilor din Delta spun ca vor preda aceste diguri patrimoniului public doar cu justa despagubire si avanseaza pretul de un milion euro/km.
Neculai Amihulesei
Vineri, 10 Aprilie 2009
Romania Libera
Avansarea rapida in grad si vanzarea unei locuinte catre SRI-controverse in jurul Principelui Radu
Avansarea rapida in ierarhia militara, vanzarea unui apartament catre SRI sau contestatiile impotriva folosirii numelui Hohenzollern sunt controversele ce l-au avut ca protagonist pe Principele Radu in ultimii ani.
Una din primele controverse care au tinut prima pagina a ziarelor in legatura cu Radu Duda se leaga de titulatura de principe de Hohenzollern pe care a primit-o dupa casatoria cu Principesa Margareta, informeaza NewsIn.
In 1998, la doi ani dupa casatorie, prin eforturile Regelui Mihai, Radu Duda a primit titlul de Principe de Hohenzollern-Veringen. Intrucat prin Constitutiile antebelice ale Romaniei, Casa Regala nu a putut acorda niciodata titluri nobiliare (Casa Regala Romana este una din putinele case regale ale lumii care are stipulata prin statut aceasta interdictie - n.r.), fostul actor a primit titlul din partea lui Friedrich Wilhelm de Hohenzollern, reprezentantul Casei Princiare de Sigmaringen.
"Veringen" a fost adaugat pentru a-l personaliza, fiind una dintre ramurile familiei Hohenzollern. In 2000, gratie actului semnat de Friedrich Wilhelm de Hohenzollern, identitatea lui Radu Duda s-a schimbat: Starea Civila din Iasi a eliberat un certificat de nastere pe numele de Radu Hohenzollern-Veringen Duda. Ulterior, in vizitele sale ca reprezentant special al Guvernului, Principele a fost prezentat drept "Alteta", desi actul prin care i s-a acordat titlul de Principe nu stabileste ca ar putea folosi acest apelativ sau blazonul familiei.
In 2004, intr-o conferinta de presa sustinuta la Bucuresti de americanul Brad Johnson, care s-a prezentat ca fiind avocatul Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, Radu Duda a fost catalogat drept "fals print". Johnson a aratat o scrisoare a fiului lui Friedrich Wilhelm Erbprinz von Hohenzollern, adresata lui Radu Duda, prin care acesta era somat sa nu mai foloseasca numele familiei. In replica, reprezentantii Familiei Regale au sustinut ca Johnson era un impostor care a pus la cale intreaga poveste si ca in spatele acestuia s-ar fi aflat un puternic grup de interese.
Un alt scandal a aparut in septembrie 2004, cand Cornel George Comsa, care la acea vreme era consilierul principelui, a recunoscut intr-o declaratie acordata "Evenimentului Zilei" ca Principele Radu a vandut catre SRI, in 2000, un apartament situat pe Bulevardul Tineretului din Capitala. Declaratia consilierului a aparut dupa ce pe Internet incepusera sa circule date despre tranzactie. Comsa a precizat ca vanzarea a fost ca oricare alta dintre doua persoane, ca apartamentul a fost inchiriat la diferiti chiriasi, printre care si un angajat al SRI, care, probabil, auzind ca se vinde apartamentul, a solicitat institutiei sa-l achizitioneze.
O alta controversa legata de Principele Radu Duda este implicarea numelui sau, in calitate de Reprezentant Special al Guvernului pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila in afacerea fregatelor vandute de compania britanica BAE Systems Ministerului Apararii pentru suma de 116 milione de lire sterline. Potrivit editiei din 16 iunie 2006 a ziarului Gardianul, Biroul Reprezentantului Special al Guvernului pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila a confirmat intalnirile cu reprezentantii BAE Systems, dar a negat ca s-ar fi discutat despre cumpararea fregatelor. Tot in presa a aparut informatia conform careia Principele Radu a absolvit, in anul 2002, Colegiul National de Aparare, coleg fiindu-i secretarul de stat pentru Armamente din MapN, Gheorghe Matache, care, la 14 ianuarie 2003, a semnat ordinul de achizitie a fregatelor, cu lordul William Bach.
De avansarile Principelui, in grad, in Armata Romana, se leaga o alta controversa. Dupa ce a absolvit, in 2002, Colegiul National de Aparare, Principele Radu a fost numit Reprezentant special al Guvernului pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila si a fost avansat in grad, de la locotenent-major in rezerva, la cel de capitan in rezerva. A urmat o noua avansare si, dupa ce a absolvit un curs militar la George C. Marshall Center din Germania, a ajuns la gradul de maior in rezerva. Principele si-a continuat studiile, la Kennededy School of Government de la Universitatea Harvard, iar dupa absolvire, in 2004, a fost avansat locotenent-colonel in rezerva.
Un an mai tarziu, in 2005, a fost avansat colonel si a fost trecut in randul cadrelor active. Potrivit procedurilor militare, ofiterii activi pot fi avansati la termen, adica dupa expirarea stagiului de cinci ani, inainte de termen, pentru merite deosebite, dar numai dupa ce a expirat macar jumatate din perioada de stagiu, si la exceptional. Legea privind statutul militarilor mai spune ca ofiterii in rezerva pot fi inaintati in grad doar la termen si la exceptional. Aceeasi lege mai prevede ca militarii care savarsesc acte exemplare de curaj si fapte eroism pot fi inaintati in grad, aprecierea acestora nefiind specificata in lege, ci lasata la atitudinea Statului Major General, condus, in perioada inaintarii in grad a Principelui, de generalul Eugen Badalan. Badalan a declarat, potrivit Cotidianul din 10 noiembrie 2006, ca insusi Principele Radu a cerut activarea, ca a fost activat direct cu gradul de colonel de infanterie si ca legea permite aceast lucru. Fostul sef al Statului Major General a mai spus ca nu exista nici un motiv de ordin tehnic ca Principele sa fie activat, dar au existat motive de ordin identitar, in cadrul pozitiei de membru al Casei Regale.
In calitate de Reprezentant special al Guvernului, Principele a generat o alta controversa, legata de bugetul destinat de Guvern activitatilor sale de demnitar. In cinci ani, din 2002 pana in 2007, activitatile Principelui au costat Executivul peste 850.000 de euro. In 2008, bugetul acordat de Guvern a fost de 500.000 de euro. In acelasi an, Principele Radu a anuntat ca nu mai doreste sa fie reprezentant al Guvernului.
Publicat: astazi 9am
Una din primele controverse care au tinut prima pagina a ziarelor in legatura cu Radu Duda se leaga de titulatura de principe de Hohenzollern pe care a primit-o dupa casatoria cu Principesa Margareta, informeaza NewsIn.
In 1998, la doi ani dupa casatorie, prin eforturile Regelui Mihai, Radu Duda a primit titlul de Principe de Hohenzollern-Veringen. Intrucat prin Constitutiile antebelice ale Romaniei, Casa Regala nu a putut acorda niciodata titluri nobiliare (Casa Regala Romana este una din putinele case regale ale lumii care are stipulata prin statut aceasta interdictie - n.r.), fostul actor a primit titlul din partea lui Friedrich Wilhelm de Hohenzollern, reprezentantul Casei Princiare de Sigmaringen.
"Veringen" a fost adaugat pentru a-l personaliza, fiind una dintre ramurile familiei Hohenzollern. In 2000, gratie actului semnat de Friedrich Wilhelm de Hohenzollern, identitatea lui Radu Duda s-a schimbat: Starea Civila din Iasi a eliberat un certificat de nastere pe numele de Radu Hohenzollern-Veringen Duda. Ulterior, in vizitele sale ca reprezentant special al Guvernului, Principele a fost prezentat drept "Alteta", desi actul prin care i s-a acordat titlul de Principe nu stabileste ca ar putea folosi acest apelativ sau blazonul familiei.
In 2004, intr-o conferinta de presa sustinuta la Bucuresti de americanul Brad Johnson, care s-a prezentat ca fiind avocatul Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, Radu Duda a fost catalogat drept "fals print". Johnson a aratat o scrisoare a fiului lui Friedrich Wilhelm Erbprinz von Hohenzollern, adresata lui Radu Duda, prin care acesta era somat sa nu mai foloseasca numele familiei. In replica, reprezentantii Familiei Regale au sustinut ca Johnson era un impostor care a pus la cale intreaga poveste si ca in spatele acestuia s-ar fi aflat un puternic grup de interese.
Un alt scandal a aparut in septembrie 2004, cand Cornel George Comsa, care la acea vreme era consilierul principelui, a recunoscut intr-o declaratie acordata "Evenimentului Zilei" ca Principele Radu a vandut catre SRI, in 2000, un apartament situat pe Bulevardul Tineretului din Capitala. Declaratia consilierului a aparut dupa ce pe Internet incepusera sa circule date despre tranzactie. Comsa a precizat ca vanzarea a fost ca oricare alta dintre doua persoane, ca apartamentul a fost inchiriat la diferiti chiriasi, printre care si un angajat al SRI, care, probabil, auzind ca se vinde apartamentul, a solicitat institutiei sa-l achizitioneze.
O alta controversa legata de Principele Radu Duda este implicarea numelui sau, in calitate de Reprezentant Special al Guvernului pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila in afacerea fregatelor vandute de compania britanica BAE Systems Ministerului Apararii pentru suma de 116 milione de lire sterline. Potrivit editiei din 16 iunie 2006 a ziarului Gardianul, Biroul Reprezentantului Special al Guvernului pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila a confirmat intalnirile cu reprezentantii BAE Systems, dar a negat ca s-ar fi discutat despre cumpararea fregatelor. Tot in presa a aparut informatia conform careia Principele Radu a absolvit, in anul 2002, Colegiul National de Aparare, coleg fiindu-i secretarul de stat pentru Armamente din MapN, Gheorghe Matache, care, la 14 ianuarie 2003, a semnat ordinul de achizitie a fregatelor, cu lordul William Bach.
De avansarile Principelui, in grad, in Armata Romana, se leaga o alta controversa. Dupa ce a absolvit, in 2002, Colegiul National de Aparare, Principele Radu a fost numit Reprezentant special al Guvernului pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila si a fost avansat in grad, de la locotenent-major in rezerva, la cel de capitan in rezerva. A urmat o noua avansare si, dupa ce a absolvit un curs militar la George C. Marshall Center din Germania, a ajuns la gradul de maior in rezerva. Principele si-a continuat studiile, la Kennededy School of Government de la Universitatea Harvard, iar dupa absolvire, in 2004, a fost avansat locotenent-colonel in rezerva.
Un an mai tarziu, in 2005, a fost avansat colonel si a fost trecut in randul cadrelor active. Potrivit procedurilor militare, ofiterii activi pot fi avansati la termen, adica dupa expirarea stagiului de cinci ani, inainte de termen, pentru merite deosebite, dar numai dupa ce a expirat macar jumatate din perioada de stagiu, si la exceptional. Legea privind statutul militarilor mai spune ca ofiterii in rezerva pot fi inaintati in grad doar la termen si la exceptional. Aceeasi lege mai prevede ca militarii care savarsesc acte exemplare de curaj si fapte eroism pot fi inaintati in grad, aprecierea acestora nefiind specificata in lege, ci lasata la atitudinea Statului Major General, condus, in perioada inaintarii in grad a Principelui, de generalul Eugen Badalan. Badalan a declarat, potrivit Cotidianul din 10 noiembrie 2006, ca insusi Principele Radu a cerut activarea, ca a fost activat direct cu gradul de colonel de infanterie si ca legea permite aceast lucru. Fostul sef al Statului Major General a mai spus ca nu exista nici un motiv de ordin tehnic ca Principele sa fie activat, dar au existat motive de ordin identitar, in cadrul pozitiei de membru al Casei Regale.
In calitate de Reprezentant special al Guvernului, Principele a generat o alta controversa, legata de bugetul destinat de Guvern activitatilor sale de demnitar. In cinci ani, din 2002 pana in 2007, activitatile Principelui au costat Executivul peste 850.000 de euro. In 2008, bugetul acordat de Guvern a fost de 500.000 de euro. In acelasi an, Principele Radu a anuntat ca nu mai doreste sa fie reprezentant al Guvernului.
Publicat: astazi 9am
joi, 9 aprilie 2009
Anticoruptia, profitabila pentru Monica Macovei
08 Apr 2009 Lucian Gheorghiu
Cotidianul
Eurocandidata democrat-liberală deţine mai multe imobile şi terenuri în Bucureşti şi în judeţul Constanţa. Un alt pedelist, Traian Ungureanu, are o casă în Marea Britanie.
Monica Macovei
08 Apr 2009 Monica Macovei
Monica Macovei
Eurocandidată pe listele PDL pentru Parlamentul European, fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei a câştigat anul trecut 100.000 de euro de pe urma funcţiei de consilier pe probleme de corupţie al premierului Macedoniei, arată declaraţia de avere a acesteia din dosarul de candidatură depus la BEC, citată de surse din instituţie.
Potrivit documentului, Macovei deţine mai multe terenuri în judeţele Constanţa, Giurgiu şi Ilfov şi mai multe imobile: trei în Bucureşti, unul în Limanu şi o casă în Corbeanca, cumpărată prin credit ipotecar.
În conturi, Macovei are circa 16.500 de euro şi deţine un autoturism Suzuki din 2002.
Macovei a câştigat anul trecut mai bine de 10.000 de euro dintr-un onorariu de la un client la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului şi alte sume minore din seminarii, conferinţe şi închirierea unei garsoniere.
Cotidianul
Eurocandidata democrat-liberală deţine mai multe imobile şi terenuri în Bucureşti şi în judeţul Constanţa. Un alt pedelist, Traian Ungureanu, are o casă în Marea Britanie.
Monica Macovei
08 Apr 2009 Monica Macovei
Monica Macovei
Eurocandidată pe listele PDL pentru Parlamentul European, fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei a câştigat anul trecut 100.000 de euro de pe urma funcţiei de consilier pe probleme de corupţie al premierului Macedoniei, arată declaraţia de avere a acesteia din dosarul de candidatură depus la BEC, citată de surse din instituţie.
Potrivit documentului, Macovei deţine mai multe terenuri în judeţele Constanţa, Giurgiu şi Ilfov şi mai multe imobile: trei în Bucureşti, unul în Limanu şi o casă în Corbeanca, cumpărată prin credit ipotecar.
În conturi, Macovei are circa 16.500 de euro şi deţine un autoturism Suzuki din 2002.
Macovei a câştigat anul trecut mai bine de 10.000 de euro dintr-un onorariu de la un client la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului şi alte sume minore din seminarii, conferinţe şi închirierea unei garsoniere.
miercuri, 8 aprilie 2009
Ioana Băsescu, reclamată la DNA pentru nedeclararea veniturilor
Acest articol a apărut şi în Academia Caţavencu din 08 Apr 2009 | Biroul de Investigatii
O sesizare privind-o pe fiica cea mare a preşedintelui a fost depusă săptămîna trecută la DNA. Conform acestei sesizări, Ioana Băsescu nu a avut venituri suficiente pentru achiziţia apartamentului din Băneasa, din complexul rezidenţial al lui Puiu Popoviciu. Autorul sesizării a pomenit, în sprijinul acestei afirmaţii, că Ioana Băsescu are probleme şi cu declararea veniturilor la Fisc.
Geoană a cerut DNA să se autosesizeze după ce DNA primise deja o sesizare
Luni după prînz, Mircea Geoană a făcut o declaraţie dură la adresa viitorului său contracandidat la prezidenţiale, Traian Băsescu. „Solicit DNA să se autosesizeze în legătură cu apartamentul Ioanei Băsescu“, a spus Geoană, public.
Declaraţia a stîrnit un val de comentarii, dar nici o reacţie din partea familiei Băsescu sau a DNA. Surprize-surprize însă, declaraţia lui Geoană de luni nu a fost deloc întîmplătoare. Pentru că, deşi preşedintele PSD nu a pomenit nimic despre asta, la DNA ajunsese o sesizare similară încă de săptămîna trecută. Mai precis, o reclamaţie anonimă care le indica procurorilor că secretul sumelor (sau al lipsei acestora) cu care Ioana Băsescu a cumpărat apartamentul din Băneasa trebuie cercetat la Fisc. Adică la Administraţia Fiscală a sectorului 1 din Bucureşti, sector în care fiica lui Băsescu îşi are domiciliul, conform actelor de identitate.
Veniturile din ultimii ani ale Ioanei, declarate toate într-o zi
Aşa cum arată sesizarea ajunsă la DNA, veniturile pe care Ioana Băsescu le-a obţinut în ultimii ani nu justifică achiziţia, cu peste jumătate de milion de euro, a unui apartament în complexul rezidenţial din Băneasa. Conform autorului reclamaţiei, abia după ce fiicei celei mari a preşedintelui Băsescu i s-a cerut (la Realitatea TV, de către Sorin Roşca Stănescu) să-şi facă publice declaraţiile de venit, Ioana şi le-a depus la Fisc. Este vorba de mai multe declaraţii, aferente sumelor cîştigate în ultimii ani, depuse toate în aceeaşi zi. De depunerea declaraţiilor de venit ale fiicei preşedintelui la Administraţia Fiscală a sectorului 1 s-a ocupat, aşa cum se arată în sesizare, un apropiat al Ioanei Băsescu. În plîngerea înaintată DNA nu se pomenesc sumele cîştigate de fiica preşedintelui, însă surse din Parchet au confirmat pentru Academia Caţavencu că acestea se învîrt abia la cîteva mii de auro anual, nicidecum la zeci de mii de auro pe an, timp de mai mulţi ani, ca să poată acoperi cheltuiala cu achiziţia apartamentului din Băneasa.
Fiica preşedintelui, venituri ridicole ca avocat
În aceeaşi emisiune de la Realitatea TV în care i s-a cerut să-şi facă publice declaraţiile de venit, Ioana Băsescu a declarat: „Fiind notar public, am fost avocat, am cîştigat bani pentru că asta îmi este meseria“. Timp de aproape trei ani, între 2001 şi 2004, Ioana Băsescu a lucrat pentru două case de avocatură: "Muşat şi Asociaţii" şi "Ştefănică Duţu". Conform avocaţilor care au lucrat împreună cu fiica cea mare a preşedintelui în acea perioadă, salariul primit de Ioana Băsescu ca angajată a celor două case de avocatură era ridicol, raportat la sumele cheltuite în prezent de aceasta. „Pe vremea aia, un avocat ca Ioana Băsescu, care avea acelaşi statut ca orice avocat care nu era nici partener în firmă şi nici nu avea vechime, nu depăşea cinci sute de dolari. Şi asta nu s-a întîmplat şi la «Muşat şi asociaţii» şi la «Ştefănică Duţu»“, a declarat pentru Academia Caţavencu, sub anonimat, un avocat care i-a fost coleg fiicei celei mari a preşedintelui. Contactaţi de Academia Caţavencu, foştii şefi ai Ioanei Băsescu au confirmat că aceasta nu avea un statut privilegiat şi că salariul lunar al unui avocat fără vechime şi fără cazuri importante nu depăşea cinci sute de dolari. După ce a părăsit casa de avocatură „Ştefănică Duţu“, fiica preşedintelui a lucrat ca avocat pe cont propriu, cel mai important contract al acesteia fiind cel de consultant pentru Romtelecom. Din 2007, Ioana Băsescu a deţinut un cabinet notarial în comuna Păuneşti din Vrancea. Toţi notarii consultaţi de Academia Caţavencu în legătură cu profitul pe care l-ar putea obţine un cabinet notarial dintr-o comună au căzut de acord că acesta ar putea depăşi cu greu o mie de euro lunar.
Iată şi odraslele de care pomeneam zilele trecute
Şi fiul lui Talpeş stă la Popoviciu
Fiica cea mare a lui Băsescu nu este singura odraslă de politician care s-a îndrăgostit de apartamentele lui Puiu Popoviciu. Întîmplarea fericită a făcut ca pasiunile imobiliare ale altor fii şi fiice de baştani politici să se reunească fericit sub acelaşi acoperiş al unui imobil din zona centrală a Bucureştiului. Numele străzii pe care se găseşte blocul (Ion Slătineanu, la numărul 5) s-ar putea să nu vă spună nimic la prima vedere, dar vă spunem noi că acesta se află la cinci minute de mers pe jos de la Piaţa Romană sau la zece minute distanţă de Guvern. V-am făcut curioşi? Păi, atunci, pentru început, o să vă oferim numele unui fiu care şi-a tras apartament de la Popoviciu. Este vorba despre Codru Ioan Talpeş, băiatul lui Ioan Talpeş. Tatăl a fost consilier al lui Ion Iliescu în perioada 2000-2004. De asemenea, Ioan Talpeş a mai fost şef al SIE între 1992 şi 1997, ambasador în Bulgaria şi senator pînă la sfîrşitul anului trecut. E drept, nici fiul nu s-a lăsat mai prejos şi a încercat să arate că merită să poarte numele tătînelui. Potrivit Evenimentului zilei, una dintre firmele fiului a închiriat mai multe spaţii comerciale în Timişoara într-un imobil naţionalizat, pe care Primăria îl dăduse pe nimica toată unui fost şef al „Doi şi-un sfert“ Timiş, Vasile Staicu. Deşi imobilul a fost retrocedat proprietarilor de drept în 2007, aceştia nu au reuşit să intre în posesia casei întrucît primarul Gheorghe Ciuhandu închiriase imobilul pe 49 de ani. Dacă vă mai amintiţi, în 2006, Ioan Talpeş a fost foarte aproape de a intra în partidul lui Gheorghe Ciuhandu (Partidul Popular Creştin Democrat, urmaş al PNŢCD) după ce l-a însoţit pe acesta în Germania, unde au fost primiţi de cancelarul german Angela Merkel.
Fiul lui Talpeş e vecin cu sora lui Creţeanu, partenerul lui Popoviciu
În 2003, pentru 110.000 de dolari, Codru Ioan Talpeş a devenit proprietar al unui apartament de 90 mp în imobilul de pe strada Ion Slătineanu. Locuinţa a fost cumpărată de la Valentin Trandafir, asta pentru că ditamai blocu’ de 21 de apartamente cu parcare subterană a fost construit pe persoana fizică a lui Trandafir. Această persoană fizică nu este însă orişicine, ci unul dintre acţionarii Parc Hotels, societatea care face parte din grupul Alltrom, controlat de Puiu Popoviciu. Parc Hotels administrează mai multe hoteluri din Bucureşti, printre care se numără Howard Johnson şi Ramada Plaza. Blocul lui Trandafir a fost construit de Comnord SA, firma ce ridică şi cartierul rezidenţial al lui Popoviciu din Băneasa. Comnord SA este controlată de omul de afaceri Sorin Creţeanu, unul dintre prietenii lui Adriean Videanu, ministrul Economiei şi fost primar al Capitalei. Jurnalistul Sorin Roşca Stănescu a susţinut că Ioana Băsescu şi-a cumpărat apartamentul din cartierul rezidenţial Băneasa prin intermediul lui Sorin Creţeanu, care devine astfel un fel de zîn imobiliar al tuturor fiilor şi fiicelor aflaţi în nevoie. De asemenea, o anchetă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie a stabilit faptul că, în urma unei asocieri dintre Compania Naţională „Poşta Română“ şi firmele lui Sorin Creţeanu, societatea de stat a fost prejudiciată cu 10 milioane de euro.
Alţi locatari ai lui Puiu: Corina Creţu şi fiica lui Isărescu
Tatăl lui Codru Talpeş a făcut pe agentul imobiliar pentru omul lui Popoviciu şi a adus în 2003 încă un cumpărător pentru apartamentele construite de Comnord. Este vorba despre Corina Creţu, colegă de serviciu cu domnu’ Talpeş la Administraţia Prezidenţială şi purtător de cuvînt al preşedintelui Iliescu. Doamna Creţu a declarat pentru Academia Caţavencu că a aflat de locuinţă de la domnul Talpeş tatăl. De asemenea, Corina Creţu susţine că, pentru un apartament de trei camere şi 87 mp, i-a plătit lui Valentin Trandafir 740 de milioane de lei vechi şi a mai dat la schimb un apartament de două camere situat în zona Pasajului Mărăşeşti. Declaraţia de avere depusă la Senat de Corina Creţu nu conţine însă şi tranzacţia cu imobilul de la Pasaj, ci doar faptul că deţine un apartament la adresa Ion Slătineanu nr. 5, a cărui „valoare impozabilă“ (valoarea imobilului la care se aplică impozitul) este „740.256.480“ de lei vechi. Codru Talpeş şi Corina Creţu sînt vecini cu fiica şefului banilor din România. Este vorba despre Lăcrămioara Ileana Isărescu, fiica guvernatorului Băncii Naţionale, care deţine şi ea un apartament în blocul de pe Ion Slătineanu.
Toţi oamenii politici ai lui Popoviciu
Puţină atenţie, vă rugăm, la distribuţia politică a apartamentelor lui Puiu Popoviciu. În 2003, două dintre acestea ajung în proprietatea unor apropiaţi ai lui Ion Iliescu sau la familiile acestora: Corina Creţu şi Ioan Talpeş (acesta din urmă, trecut acum în tabăra lui Băsescu). Partener de afaceri al lui Puiu Popoviciu este Sorin Creţeanu, un apropiat al lui Adriean Videanu, fostul primar al Capitalei. De ce e asta important? Pentru că orice dezvoltator imobiliar are nevoie de o grămadă de autorizaţii de la Primărie pentru a putea ridica ditamai complexul rezidenţial. De asemenea, cartierul construit de Băneasa Investments şi-a mai întărit fundaţia prin spaţiul închiriat dealer-ului auto la care este acţionar fostul premier Tăriceanu. Încheiem apoteotic cu apartamentul cumpărat în 2008 de Ioana Băsescu de la Băneasa Investments prin intermediul lui Sorin Creţeanu. Şi am cam epuizat spectrul politic, la revedere.
Academia Catavencu
O sesizare privind-o pe fiica cea mare a preşedintelui a fost depusă săptămîna trecută la DNA. Conform acestei sesizări, Ioana Băsescu nu a avut venituri suficiente pentru achiziţia apartamentului din Băneasa, din complexul rezidenţial al lui Puiu Popoviciu. Autorul sesizării a pomenit, în sprijinul acestei afirmaţii, că Ioana Băsescu are probleme şi cu declararea veniturilor la Fisc.
Geoană a cerut DNA să se autosesizeze după ce DNA primise deja o sesizare
Luni după prînz, Mircea Geoană a făcut o declaraţie dură la adresa viitorului său contracandidat la prezidenţiale, Traian Băsescu. „Solicit DNA să se autosesizeze în legătură cu apartamentul Ioanei Băsescu“, a spus Geoană, public.
Declaraţia a stîrnit un val de comentarii, dar nici o reacţie din partea familiei Băsescu sau a DNA. Surprize-surprize însă, declaraţia lui Geoană de luni nu a fost deloc întîmplătoare. Pentru că, deşi preşedintele PSD nu a pomenit nimic despre asta, la DNA ajunsese o sesizare similară încă de săptămîna trecută. Mai precis, o reclamaţie anonimă care le indica procurorilor că secretul sumelor (sau al lipsei acestora) cu care Ioana Băsescu a cumpărat apartamentul din Băneasa trebuie cercetat la Fisc. Adică la Administraţia Fiscală a sectorului 1 din Bucureşti, sector în care fiica lui Băsescu îşi are domiciliul, conform actelor de identitate.
Veniturile din ultimii ani ale Ioanei, declarate toate într-o zi
Aşa cum arată sesizarea ajunsă la DNA, veniturile pe care Ioana Băsescu le-a obţinut în ultimii ani nu justifică achiziţia, cu peste jumătate de milion de euro, a unui apartament în complexul rezidenţial din Băneasa. Conform autorului reclamaţiei, abia după ce fiicei celei mari a preşedintelui Băsescu i s-a cerut (la Realitatea TV, de către Sorin Roşca Stănescu) să-şi facă publice declaraţiile de venit, Ioana şi le-a depus la Fisc. Este vorba de mai multe declaraţii, aferente sumelor cîştigate în ultimii ani, depuse toate în aceeaşi zi. De depunerea declaraţiilor de venit ale fiicei preşedintelui la Administraţia Fiscală a sectorului 1 s-a ocupat, aşa cum se arată în sesizare, un apropiat al Ioanei Băsescu. În plîngerea înaintată DNA nu se pomenesc sumele cîştigate de fiica preşedintelui, însă surse din Parchet au confirmat pentru Academia Caţavencu că acestea se învîrt abia la cîteva mii de auro anual, nicidecum la zeci de mii de auro pe an, timp de mai mulţi ani, ca să poată acoperi cheltuiala cu achiziţia apartamentului din Băneasa.
Fiica preşedintelui, venituri ridicole ca avocat
În aceeaşi emisiune de la Realitatea TV în care i s-a cerut să-şi facă publice declaraţiile de venit, Ioana Băsescu a declarat: „Fiind notar public, am fost avocat, am cîştigat bani pentru că asta îmi este meseria“. Timp de aproape trei ani, între 2001 şi 2004, Ioana Băsescu a lucrat pentru două case de avocatură: "Muşat şi Asociaţii" şi "Ştefănică Duţu". Conform avocaţilor care au lucrat împreună cu fiica cea mare a preşedintelui în acea perioadă, salariul primit de Ioana Băsescu ca angajată a celor două case de avocatură era ridicol, raportat la sumele cheltuite în prezent de aceasta. „Pe vremea aia, un avocat ca Ioana Băsescu, care avea acelaşi statut ca orice avocat care nu era nici partener în firmă şi nici nu avea vechime, nu depăşea cinci sute de dolari. Şi asta nu s-a întîmplat şi la «Muşat şi asociaţii» şi la «Ştefănică Duţu»“, a declarat pentru Academia Caţavencu, sub anonimat, un avocat care i-a fost coleg fiicei celei mari a preşedintelui. Contactaţi de Academia Caţavencu, foştii şefi ai Ioanei Băsescu au confirmat că aceasta nu avea un statut privilegiat şi că salariul lunar al unui avocat fără vechime şi fără cazuri importante nu depăşea cinci sute de dolari. După ce a părăsit casa de avocatură „Ştefănică Duţu“, fiica preşedintelui a lucrat ca avocat pe cont propriu, cel mai important contract al acesteia fiind cel de consultant pentru Romtelecom. Din 2007, Ioana Băsescu a deţinut un cabinet notarial în comuna Păuneşti din Vrancea. Toţi notarii consultaţi de Academia Caţavencu în legătură cu profitul pe care l-ar putea obţine un cabinet notarial dintr-o comună au căzut de acord că acesta ar putea depăşi cu greu o mie de euro lunar.
Iată şi odraslele de care pomeneam zilele trecute
Şi fiul lui Talpeş stă la Popoviciu
Fiica cea mare a lui Băsescu nu este singura odraslă de politician care s-a îndrăgostit de apartamentele lui Puiu Popoviciu. Întîmplarea fericită a făcut ca pasiunile imobiliare ale altor fii şi fiice de baştani politici să se reunească fericit sub acelaşi acoperiş al unui imobil din zona centrală a Bucureştiului. Numele străzii pe care se găseşte blocul (Ion Slătineanu, la numărul 5) s-ar putea să nu vă spună nimic la prima vedere, dar vă spunem noi că acesta se află la cinci minute de mers pe jos de la Piaţa Romană sau la zece minute distanţă de Guvern. V-am făcut curioşi? Păi, atunci, pentru început, o să vă oferim numele unui fiu care şi-a tras apartament de la Popoviciu. Este vorba despre Codru Ioan Talpeş, băiatul lui Ioan Talpeş. Tatăl a fost consilier al lui Ion Iliescu în perioada 2000-2004. De asemenea, Ioan Talpeş a mai fost şef al SIE între 1992 şi 1997, ambasador în Bulgaria şi senator pînă la sfîrşitul anului trecut. E drept, nici fiul nu s-a lăsat mai prejos şi a încercat să arate că merită să poarte numele tătînelui. Potrivit Evenimentului zilei, una dintre firmele fiului a închiriat mai multe spaţii comerciale în Timişoara într-un imobil naţionalizat, pe care Primăria îl dăduse pe nimica toată unui fost şef al „Doi şi-un sfert“ Timiş, Vasile Staicu. Deşi imobilul a fost retrocedat proprietarilor de drept în 2007, aceştia nu au reuşit să intre în posesia casei întrucît primarul Gheorghe Ciuhandu închiriase imobilul pe 49 de ani. Dacă vă mai amintiţi, în 2006, Ioan Talpeş a fost foarte aproape de a intra în partidul lui Gheorghe Ciuhandu (Partidul Popular Creştin Democrat, urmaş al PNŢCD) după ce l-a însoţit pe acesta în Germania, unde au fost primiţi de cancelarul german Angela Merkel.
Fiul lui Talpeş e vecin cu sora lui Creţeanu, partenerul lui Popoviciu
În 2003, pentru 110.000 de dolari, Codru Ioan Talpeş a devenit proprietar al unui apartament de 90 mp în imobilul de pe strada Ion Slătineanu. Locuinţa a fost cumpărată de la Valentin Trandafir, asta pentru că ditamai blocu’ de 21 de apartamente cu parcare subterană a fost construit pe persoana fizică a lui Trandafir. Această persoană fizică nu este însă orişicine, ci unul dintre acţionarii Parc Hotels, societatea care face parte din grupul Alltrom, controlat de Puiu Popoviciu. Parc Hotels administrează mai multe hoteluri din Bucureşti, printre care se numără Howard Johnson şi Ramada Plaza. Blocul lui Trandafir a fost construit de Comnord SA, firma ce ridică şi cartierul rezidenţial al lui Popoviciu din Băneasa. Comnord SA este controlată de omul de afaceri Sorin Creţeanu, unul dintre prietenii lui Adriean Videanu, ministrul Economiei şi fost primar al Capitalei. Jurnalistul Sorin Roşca Stănescu a susţinut că Ioana Băsescu şi-a cumpărat apartamentul din cartierul rezidenţial Băneasa prin intermediul lui Sorin Creţeanu, care devine astfel un fel de zîn imobiliar al tuturor fiilor şi fiicelor aflaţi în nevoie. De asemenea, o anchetă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie a stabilit faptul că, în urma unei asocieri dintre Compania Naţională „Poşta Română“ şi firmele lui Sorin Creţeanu, societatea de stat a fost prejudiciată cu 10 milioane de euro.
Alţi locatari ai lui Puiu: Corina Creţu şi fiica lui Isărescu
Tatăl lui Codru Talpeş a făcut pe agentul imobiliar pentru omul lui Popoviciu şi a adus în 2003 încă un cumpărător pentru apartamentele construite de Comnord. Este vorba despre Corina Creţu, colegă de serviciu cu domnu’ Talpeş la Administraţia Prezidenţială şi purtător de cuvînt al preşedintelui Iliescu. Doamna Creţu a declarat pentru Academia Caţavencu că a aflat de locuinţă de la domnul Talpeş tatăl. De asemenea, Corina Creţu susţine că, pentru un apartament de trei camere şi 87 mp, i-a plătit lui Valentin Trandafir 740 de milioane de lei vechi şi a mai dat la schimb un apartament de două camere situat în zona Pasajului Mărăşeşti. Declaraţia de avere depusă la Senat de Corina Creţu nu conţine însă şi tranzacţia cu imobilul de la Pasaj, ci doar faptul că deţine un apartament la adresa Ion Slătineanu nr. 5, a cărui „valoare impozabilă“ (valoarea imobilului la care se aplică impozitul) este „740.256.480“ de lei vechi. Codru Talpeş şi Corina Creţu sînt vecini cu fiica şefului banilor din România. Este vorba despre Lăcrămioara Ileana Isărescu, fiica guvernatorului Băncii Naţionale, care deţine şi ea un apartament în blocul de pe Ion Slătineanu.
Toţi oamenii politici ai lui Popoviciu
Puţină atenţie, vă rugăm, la distribuţia politică a apartamentelor lui Puiu Popoviciu. În 2003, două dintre acestea ajung în proprietatea unor apropiaţi ai lui Ion Iliescu sau la familiile acestora: Corina Creţu şi Ioan Talpeş (acesta din urmă, trecut acum în tabăra lui Băsescu). Partener de afaceri al lui Puiu Popoviciu este Sorin Creţeanu, un apropiat al lui Adriean Videanu, fostul primar al Capitalei. De ce e asta important? Pentru că orice dezvoltator imobiliar are nevoie de o grămadă de autorizaţii de la Primărie pentru a putea ridica ditamai complexul rezidenţial. De asemenea, cartierul construit de Băneasa Investments şi-a mai întărit fundaţia prin spaţiul închiriat dealer-ului auto la care este acţionar fostul premier Tăriceanu. Încheiem apoteotic cu apartamentul cumpărat în 2008 de Ioana Băsescu de la Băneasa Investments prin intermediul lui Sorin Creţeanu. Şi am cam epuizat spectrul politic, la revedere.
Academia Catavencu
marți, 7 aprilie 2009
Urban: 'SRTV s-a transformat intr-un spectator cuminte, uitat in tribuna, dar care consuma bani'
Comisia pentru cultura discuta, marti, initiativa legislativa a senatorul PDL Iulian Urban, care modifica Legea de functionare a SRTV si SRR astfel incat persoanele juridice care declara pe propria raspundere ca nu detin aparate de radio sau televizoare sa fie scutite de plata taxei radio-tv.
Urban arata, in motivarea demersului sau legislativ, ca "avalansa de taxe si impozite, cresterea preturilor la principalele servicii reprezinta tot atatea motive pentru a face reparatiile mult asteptate de agentii economici" care sunt obligati de lege sa plateasca taxa radio-tv, "neconstitutionala si care incalca in mod flagrant drepturile si libertatile persoanelor fizice si juridice".
"Persoanele juridice din Romania, care in anul 2009 se vor situa la granita falimentului din cauza crizei financiare care s-a instalat deja in taa noastra sunt obligate sa plateasca o taxa fara ca ele sa primeasca o prestatie in echivalenta sumelor de bani, fiind obligate sa suporte plata unor sume de bani pentru servicii pe care nu le consuma, nu le doresc si nu le primesc", explica senatorul PD-L in expunerea de motive a initiativei legislative, potrivit NewsIn.
Urban sustine ca foarte multe acte normative devin desuete in timp, sau raman fara corespondent in realitate. Argumentul lui este ca, daca in 1994 principala sursa de informare a romanilor erau televiziunea si radioul public si sustinerea lor se justifica, pe baza taxei radio-tv instituita prin legislatia adoptata la momentul respectiv, in ultimii ani serviciul public de televiziune si radio a pierdut teren in fata concurentei. Senatorul arata ca, in ultimii patru ani, institutia a fost parasita de telespectatori si bugetul sau inregistreaza deficit. "(...) televiziunea publica s-a transformat intr-un spectator cuminte, umil si uitat in tribuna, dar care consuma extrem de multi bani, sursa principala de venituri fiind aceasta taxa, incasata fara justificare de la cei care nu beneficiaza si nu doresc sa beneficieze de serviciile SRTV", se mai arata in expunerea de motive.
Urban realizeaza o radiografie a evolutiei TVR in ultimii ani, aratand ca televiziunea publica, desi numara 3.158 de angajati, avand cea mai mare echipa de televiziune din Romania, a pierdut pozitia de jucator de forta pe piata si merge pe deficit. "Este evident ca in aceste conditii se impune modificarea legii intrucat persoanele juridice nu pot fi obligate sa finanteze un dezastru la care nici macar spectatori nu sunt", argumenteaza Urban.
Senatorul PD-L sustine ca a obliga persoanele juridice, care nici macar nu detin aparate radio-tv, la plata taxei radio-tv incalca textul fundamental si propune ca, pe baza unei declaratii pe propria raspundere, acestea sa nu mai achite taxa.
Publicat: astazi 9am
Urban arata, in motivarea demersului sau legislativ, ca "avalansa de taxe si impozite, cresterea preturilor la principalele servicii reprezinta tot atatea motive pentru a face reparatiile mult asteptate de agentii economici" care sunt obligati de lege sa plateasca taxa radio-tv, "neconstitutionala si care incalca in mod flagrant drepturile si libertatile persoanelor fizice si juridice".
"Persoanele juridice din Romania, care in anul 2009 se vor situa la granita falimentului din cauza crizei financiare care s-a instalat deja in taa noastra sunt obligate sa plateasca o taxa fara ca ele sa primeasca o prestatie in echivalenta sumelor de bani, fiind obligate sa suporte plata unor sume de bani pentru servicii pe care nu le consuma, nu le doresc si nu le primesc", explica senatorul PD-L in expunerea de motive a initiativei legislative, potrivit NewsIn.
Urban sustine ca foarte multe acte normative devin desuete in timp, sau raman fara corespondent in realitate. Argumentul lui este ca, daca in 1994 principala sursa de informare a romanilor erau televiziunea si radioul public si sustinerea lor se justifica, pe baza taxei radio-tv instituita prin legislatia adoptata la momentul respectiv, in ultimii ani serviciul public de televiziune si radio a pierdut teren in fata concurentei. Senatorul arata ca, in ultimii patru ani, institutia a fost parasita de telespectatori si bugetul sau inregistreaza deficit. "(...) televiziunea publica s-a transformat intr-un spectator cuminte, umil si uitat in tribuna, dar care consuma extrem de multi bani, sursa principala de venituri fiind aceasta taxa, incasata fara justificare de la cei care nu beneficiaza si nu doresc sa beneficieze de serviciile SRTV", se mai arata in expunerea de motive.
Urban realizeaza o radiografie a evolutiei TVR in ultimii ani, aratand ca televiziunea publica, desi numara 3.158 de angajati, avand cea mai mare echipa de televiziune din Romania, a pierdut pozitia de jucator de forta pe piata si merge pe deficit. "Este evident ca in aceste conditii se impune modificarea legii intrucat persoanele juridice nu pot fi obligate sa finanteze un dezastru la care nici macar spectatori nu sunt", argumenteaza Urban.
Senatorul PD-L sustine ca a obliga persoanele juridice, care nici macar nu detin aparate radio-tv, la plata taxei radio-tv incalca textul fundamental si propune ca, pe baza unei declaratii pe propria raspundere, acestea sa nu mai achite taxa.
Publicat: astazi 9am
luni, 6 aprilie 2009
PSD si PDL, finantate in anul electoral 2008 de aceiasi oameni de afaceri
PDL si PSD au beneficiat anul trecut de finantari de la aproape 20 firme care se regasesc pe listele de donatori ale ambelor formatiuni, reprezentand contributii semnificative la bugetele de campanie pentru alegerile parlamentare si locale.
Daca unii oameni de afaceri s-au dovedit fideli financiar unui partid sau altul de-a lungul timpului, altii si-au oferit sprijinul ambelor formatiuni, social-democratii si democrat – liberalii obtinand in 2008 un scor electoral relativ egal, arata NewsIn.
Printre cei mai importanti contributori la bugetele PSD si PDL se afla grupul de firme EnergoConstructia (Bucuresti), care i-a finantat in anul 2008 atat pe social-democrati, cat si pe democrat-liberali cu cate 100.000 de lei, chiar daca in 2007 a sprijinit si PNL cu aceeasi suma - 100.000 de lei.
Din grupul de firme mai face parte Energo Bet S (Bucuresti), care a oferit PSD - 70.000 de lei si PDL - 50.000 de lei. De asemenea, grupul mai cuprinde EnergoPlast Group SA (Bucuresti) si Energo Beton SA (Mehedinti), ambele donand fiecare in parte catre PSD si PDL cate 70.000 de lei, respectiv 50.000 de lei.
Un alt grup de societati care si-au oferit sprijinul financiar primelor doua formatiuni de pe scena politica este Unicom Group, care cuprinde Unicom Tranzit SA (Bucuresti) – PSD (10.000 de lei), PDL (100.000 de lei). Din aceeasi structura mai face parte si Unicom Cargo Services SA, care a mai sporit bugetul PSD cu 10.000 de lei.
General Beton SRL (Timisoara) si-a impartit donatiile in mod egal intre Alianta PSD+PC si PDL, oferind cate 150.000 de lei. O situatie diferita se constata in cazul Adama Management SRL (Bucuresti), care a avut mai multi bani pentru PSD (145.808 de lei) si mai putini pentru PDL (73.396 de lei).
In acelasi timp, Enrom Energetica SRL (Bucuresti) a optat pentru un sprijin fata de PDL cu 182.000 de lei, iar fata de PSD cu 72.998 de lei.
Lista societatilor care si-au impartit banii intre social – democrati si democrat – liberali continua cu Conimur SRL (Mures) – PSD (10.000 de lei), PDL (10.000 de lei). Neptun SA (Prahova) figureaza intre donatorii PSD (15.000 de lei), ai Aliantei PSD+PC (15.000 de lei), si ai PDL (15.000 de lei).
In Timisoara, aceeasi situatie priveste Pharaons Ceramics SRL – PSD (10.000 de lei), PDL (10.000 de lei) –, dar si Bitea Construct – PSD ( 20.000 de lei), PDL(35.000 de lei).
De asemenea, daca PSD a beneficiat de la Intracom Construct SA (Ilfov) de 37.000 de lei, PDL a obtinut de la aceeasi firma 20.000 de lei. Totodata, Pro Acva (Bihor) figureaza pe lista PSD (20.000 de lei), dar si a PDL (50.000 de lei). La fel si in cazul Criseni SRL (Satu Mare) – PSD+PC (30.000 de lei) si PDL (50.000 de lei).
La fel, Artego SA, care in 2008 a donat social – democratilor 14.000 de lei, iar democrat – liberalilor 10.000 de lei, si Consal Trade SRL(Constanta), care a sprijinit anul trecut PSD cu bunuri in valoare de 10.000 de lei si PDL cu 20.000 de lei.
Finantatorii traditionali ai alegerilor n-au tinut cont de culoarea politica intre 2004 si 2008
Ultimele doua firme au contribuit insa si in anii anteriori la bugetele celor doua formatiuni: Artego SA figureaza, in 2007, intre finantatorii PDL (30.000 de lei), iar in 2004 intre cei ai PSD(40.000 de lei), iar Consal Trade SRL(Constanta) a sprijinit in 2004 PSD cu 15.000 de lei.
De asemenea, Teletext SRL (Slobozia) s-a dovenit un sprijin financiar atat in 2008 pentru PSD+PC (7.500 de lei), pentru PDL (14.000 de lei), dar si in 2004 pentru PD (7.500 de lei).
Mai mult, Rombat SA s-a aflat anul trecut pe lista PSD (6.000 de lei) si a PSD+PC (5.000 de lei), in 2007 pe cea a PNL (6.000 de lei) si PD (5.000 de lei), iar in 2004 pe cea a Aliantei PNL – PD (8.000 de lei) si a PSD (15.000 de lei). Daca in 2007 Invest 4 See SRL sprijinea PD (10.000 de lei), in 2008 aceeasi firma a trecut de partea PSD+PC (10.000 de lei).
In ce-l priveste pe primarul Capitalei, Sorin Oprescu, acesta a obtinut in 2008 o finantare de 30.000 de lei de la o firma care in 2007 dona liberalilor 65.000 de lei – Symmetrica SRL(Suceava).
Daca in 2007 Yuksek International Fruct SRL se afla atat pe lista PNL (30.000 de lei), cat si a PD (25.000 de lei), anul trecut a optat doar pentru PDL (5.000 de lei)
Pe de alta parte, sunt cazuri in care oamenii de afaceri s-au dovedit fideli unei singure formatiuni politice. In situatia PDL este vorba de firma Pro Consul Prod SRL (Bucuresti), care a fost alaturi de democrat – liberali in 2008 cu 8.437 de lei, in 2007 (PD – 75.100 de lei), in 2006 (PD – 20.000 de lei) si in 2004 (PNL – PD cu 45.000 de lei si PD – 8.500 de lei). De asemenea, Nimb SA, a oferit anul trecut 56.000 de lei, dar si in anul 2007 (5.000 de lei), 2006 (10.000 de lei) si 2004 (10.300 de lei). Transilvania Constructii SA(Cluj) a fost alaturi de PDL cu 250.000 de lei in 2008, iar cu un an in urma, cu 100.000 de lei.
In ce priveste PSD+PC, un finantator traditional a fost Grivco SA, care in 2008 a investit 250.000 de lei, dar si in 2007 (PC – 195.000 de lei), 2006 (PC – 150.000 de lei) si 2004 (PUR – 190.000 de lei).
Totodata, Romadria SRL a fost anul trecut alaturi de PSD cu 12.500 de lei, in 2007 cu 12.000 de lei, iar in 2006 cu 6.000 de lei.
Publicat: astazi 9am
Daca unii oameni de afaceri s-au dovedit fideli financiar unui partid sau altul de-a lungul timpului, altii si-au oferit sprijinul ambelor formatiuni, social-democratii si democrat – liberalii obtinand in 2008 un scor electoral relativ egal, arata NewsIn.
Printre cei mai importanti contributori la bugetele PSD si PDL se afla grupul de firme EnergoConstructia (Bucuresti), care i-a finantat in anul 2008 atat pe social-democrati, cat si pe democrat-liberali cu cate 100.000 de lei, chiar daca in 2007 a sprijinit si PNL cu aceeasi suma - 100.000 de lei.
Din grupul de firme mai face parte Energo Bet S (Bucuresti), care a oferit PSD - 70.000 de lei si PDL - 50.000 de lei. De asemenea, grupul mai cuprinde EnergoPlast Group SA (Bucuresti) si Energo Beton SA (Mehedinti), ambele donand fiecare in parte catre PSD si PDL cate 70.000 de lei, respectiv 50.000 de lei.
Un alt grup de societati care si-au oferit sprijinul financiar primelor doua formatiuni de pe scena politica este Unicom Group, care cuprinde Unicom Tranzit SA (Bucuresti) – PSD (10.000 de lei), PDL (100.000 de lei). Din aceeasi structura mai face parte si Unicom Cargo Services SA, care a mai sporit bugetul PSD cu 10.000 de lei.
General Beton SRL (Timisoara) si-a impartit donatiile in mod egal intre Alianta PSD+PC si PDL, oferind cate 150.000 de lei. O situatie diferita se constata in cazul Adama Management SRL (Bucuresti), care a avut mai multi bani pentru PSD (145.808 de lei) si mai putini pentru PDL (73.396 de lei).
In acelasi timp, Enrom Energetica SRL (Bucuresti) a optat pentru un sprijin fata de PDL cu 182.000 de lei, iar fata de PSD cu 72.998 de lei.
Lista societatilor care si-au impartit banii intre social – democrati si democrat – liberali continua cu Conimur SRL (Mures) – PSD (10.000 de lei), PDL (10.000 de lei). Neptun SA (Prahova) figureaza intre donatorii PSD (15.000 de lei), ai Aliantei PSD+PC (15.000 de lei), si ai PDL (15.000 de lei).
In Timisoara, aceeasi situatie priveste Pharaons Ceramics SRL – PSD (10.000 de lei), PDL (10.000 de lei) –, dar si Bitea Construct – PSD ( 20.000 de lei), PDL(35.000 de lei).
De asemenea, daca PSD a beneficiat de la Intracom Construct SA (Ilfov) de 37.000 de lei, PDL a obtinut de la aceeasi firma 20.000 de lei. Totodata, Pro Acva (Bihor) figureaza pe lista PSD (20.000 de lei), dar si a PDL (50.000 de lei). La fel si in cazul Criseni SRL (Satu Mare) – PSD+PC (30.000 de lei) si PDL (50.000 de lei).
La fel, Artego SA, care in 2008 a donat social – democratilor 14.000 de lei, iar democrat – liberalilor 10.000 de lei, si Consal Trade SRL(Constanta), care a sprijinit anul trecut PSD cu bunuri in valoare de 10.000 de lei si PDL cu 20.000 de lei.
Finantatorii traditionali ai alegerilor n-au tinut cont de culoarea politica intre 2004 si 2008
Ultimele doua firme au contribuit insa si in anii anteriori la bugetele celor doua formatiuni: Artego SA figureaza, in 2007, intre finantatorii PDL (30.000 de lei), iar in 2004 intre cei ai PSD(40.000 de lei), iar Consal Trade SRL(Constanta) a sprijinit in 2004 PSD cu 15.000 de lei.
De asemenea, Teletext SRL (Slobozia) s-a dovenit un sprijin financiar atat in 2008 pentru PSD+PC (7.500 de lei), pentru PDL (14.000 de lei), dar si in 2004 pentru PD (7.500 de lei).
Mai mult, Rombat SA s-a aflat anul trecut pe lista PSD (6.000 de lei) si a PSD+PC (5.000 de lei), in 2007 pe cea a PNL (6.000 de lei) si PD (5.000 de lei), iar in 2004 pe cea a Aliantei PNL – PD (8.000 de lei) si a PSD (15.000 de lei). Daca in 2007 Invest 4 See SRL sprijinea PD (10.000 de lei), in 2008 aceeasi firma a trecut de partea PSD+PC (10.000 de lei).
In ce-l priveste pe primarul Capitalei, Sorin Oprescu, acesta a obtinut in 2008 o finantare de 30.000 de lei de la o firma care in 2007 dona liberalilor 65.000 de lei – Symmetrica SRL(Suceava).
Daca in 2007 Yuksek International Fruct SRL se afla atat pe lista PNL (30.000 de lei), cat si a PD (25.000 de lei), anul trecut a optat doar pentru PDL (5.000 de lei)
Pe de alta parte, sunt cazuri in care oamenii de afaceri s-au dovedit fideli unei singure formatiuni politice. In situatia PDL este vorba de firma Pro Consul Prod SRL (Bucuresti), care a fost alaturi de democrat – liberali in 2008 cu 8.437 de lei, in 2007 (PD – 75.100 de lei), in 2006 (PD – 20.000 de lei) si in 2004 (PNL – PD cu 45.000 de lei si PD – 8.500 de lei). De asemenea, Nimb SA, a oferit anul trecut 56.000 de lei, dar si in anul 2007 (5.000 de lei), 2006 (10.000 de lei) si 2004 (10.300 de lei). Transilvania Constructii SA(Cluj) a fost alaturi de PDL cu 250.000 de lei in 2008, iar cu un an in urma, cu 100.000 de lei.
In ce priveste PSD+PC, un finantator traditional a fost Grivco SA, care in 2008 a investit 250.000 de lei, dar si in 2007 (PC – 195.000 de lei), 2006 (PC – 150.000 de lei) si 2004 (PUR – 190.000 de lei).
Totodata, Romadria SRL a fost anul trecut alaturi de PSD cu 12.500 de lei, in 2007 cu 12.000 de lei, iar in 2006 cu 6.000 de lei.
Publicat: astazi 9am
vineri, 3 aprilie 2009
Azi, nu-s subiecte prin presa in afara de"Marea Becaliada"
Mare prostie in tara asta, pai! cum sa arestezi pe cineva pentru o fapta petrecuta acum 3 luni de zile, in stil de "mare" mafiot?
Mascarada mai mare ca asta nu cred ca mai gasiti in alta parte. Vai de capul meu, ce justitie avem, inloc sa-l aresteze pentru mafie sau ceva de gen, ne sustinem prostia.
Hai, ura si la gara cu justitia noastra!
Mascarada mai mare ca asta nu cred ca mai gasiti in alta parte. Vai de capul meu, ce justitie avem, inloc sa-l aresteze pentru mafie sau ceva de gen, ne sustinem prostia.
Hai, ura si la gara cu justitia noastra!
joi, 2 aprilie 2009
Emilian Cutean: Judecat pentru coruptie, numit secretar de stat
Costel Oprea - Romania Libera
Joi, 02 Aprilie 2009
Guvernul Boc promoveaza intr-o functie de demnitar in Executiv (Secretariatul pentru revolutionari) un alt personaj care are probleme cu justitia: Emilian Cutean (PSD). Acesta este judecat pentru fapte de coruptie.
Fost deputat PSD, Emilian Cutean a fost reinstalat in fruntea Secretariatului de stat pentru revolutionari, prin decizie semnata de premierul Emil Boc. Cutean, un apropiat al lui Ion Iliescu, a mai ocupat acest post in Guvernul Adrian Nastase. Acesta este judecat tocmai pentru traficul cu certificate de revolutionar. A fost trimis in judecata in luna aprilie 2006 de catre DNA sub acuzatia ca a efectuat operatiuni financiare incompatibile cu functia sa, utilizand informatii obtinute in virtutea acestei functii, precum si pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice. Potrivit rechizitoriului, Cutean a dispus, pe 20 decembrie 2004, plata a 2.995 miliarde de lei vechi (85.500 euro) in contul Asociatiei "Club 22", al carei presedinte era in acea perioada. Din aceasta suma, Cutean a achitat aproape un miliard de lei vechi, cu titlu de chirie restanta pentru imobilul detinut de asociatie. In acelasi imobil in care functiona asociatia locuia si "revolutionarul" PSD. Acesta a folosit in interes propriu banii alocati de la bugetul de stat pentru problemele sociale ale revolutionarilor, care trebuiau sa primeasca materiale sanitare si masini pentru ranitii in Revolutie, bani pentru taberele copiilor revolutionarilor. De asemenea, Curtea a deturnat pentru asociatia sa si sumele alocate aniversarii a 15 ani de la Revolutia romana.
» Potrivit rechizitoriului, Cutean a dispus, pe 20 decembrie 2004, plata a 2.995 miliarde de lei vechi (85.500 euro) in contul Asociatiei "Club 22", al carei presedinte era in acea perioada.
Joi, 02 Aprilie 2009
Guvernul Boc promoveaza intr-o functie de demnitar in Executiv (Secretariatul pentru revolutionari) un alt personaj care are probleme cu justitia: Emilian Cutean (PSD). Acesta este judecat pentru fapte de coruptie.
Fost deputat PSD, Emilian Cutean a fost reinstalat in fruntea Secretariatului de stat pentru revolutionari, prin decizie semnata de premierul Emil Boc. Cutean, un apropiat al lui Ion Iliescu, a mai ocupat acest post in Guvernul Adrian Nastase. Acesta este judecat tocmai pentru traficul cu certificate de revolutionar. A fost trimis in judecata in luna aprilie 2006 de catre DNA sub acuzatia ca a efectuat operatiuni financiare incompatibile cu functia sa, utilizand informatii obtinute in virtutea acestei functii, precum si pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice. Potrivit rechizitoriului, Cutean a dispus, pe 20 decembrie 2004, plata a 2.995 miliarde de lei vechi (85.500 euro) in contul Asociatiei "Club 22", al carei presedinte era in acea perioada. Din aceasta suma, Cutean a achitat aproape un miliard de lei vechi, cu titlu de chirie restanta pentru imobilul detinut de asociatie. In acelasi imobil in care functiona asociatia locuia si "revolutionarul" PSD. Acesta a folosit in interes propriu banii alocati de la bugetul de stat pentru problemele sociale ale revolutionarilor, care trebuiau sa primeasca materiale sanitare si masini pentru ranitii in Revolutie, bani pentru taberele copiilor revolutionarilor. De asemenea, Curtea a deturnat pentru asociatia sa si sumele alocate aniversarii a 15 ani de la Revolutia romana.
» Potrivit rechizitoriului, Cutean a dispus, pe 20 decembrie 2004, plata a 2.995 miliarde de lei vechi (85.500 euro) in contul Asociatiei "Club 22", al carei presedinte era in acea perioada.
miercuri, 1 aprilie 2009
De ce au fost arestaţi Popoviciu & Co. de DNA
Acest articol a apărut şi în Academia Caţavencu din 01 Apr 2009 | Alexandru Cautis |
Dosarul de la DNA al lui Puiu Popoviciu este de departe cel mai tare şmen mediatizat vreodată. "Ţigareta" e o glumă pe lîngă acest caz. Cazul Puiu Popoviciu merită premii: "Cel mai mare afacerist român prins vreodată în timp ce-şi aranja favorabil dosarul"; "Cea mai tare distribuţie în roluri secundare de aranjori de dosar" – şefii DGIPI şi DGA; "Cea mai mare figuraţie de seamă" – primari, parlamentari, miniştri; "Cea mai sigură scăpare din arest" – judecătoarea Viorica Costiniu. Aplauze, vă rog!
Partea istorică
Aşa cum încă de acum un an am tot publicat, Puiu Popoviciu este artizanul celui mai mare tun imobiliar din România postdecembristă. Povestea afacerii Băneasa, cuprinsă în dosarul DNA-ului, este foarte simplă, deşi e înconjurată de un hăţiş de legi. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti (USAMVB) a primit în proprietate, prin decret regal, în 1929, un teren pe care să desfăşoare activităţi didactice, cu menţiunea că acel teren nu va putea fi înstrăinat sub nici o formă pentru alte activităţi. În 1942, decretul regal din 1929 a fost abrogat, dar în noua lege terenul a rămas cu aceeaşi funcţiune didactică, prevăzută expres.
În 1948 a venit naţionalizarea, care l-a trecut în proprietatea statului, dar păstrîndu-i în continuare acelaşi obiect de activitate.
Şi criminalul Rîmaru a fost implicat în afacerea Popoviciu
Ca să aibă şi OTV motive să preia, în stilul consacrat, marele caz de corupţie al momentului, trebuie să spunem un lucru, cît se poate de adevărat: în 1971 acest teren a suferit modificări majore, din cauza criminalului în serie Rîmaru. Nu fiindcă şi-ar fi ucis victimele aici. Ci dintr-o cauză administrativă. Criminalul Rîmaru era student la Agronomie, universitate ce folosea acest teren. În urma scandalului iscat de crimele sale, s-a schimbat întreaga conducere a universităţii şi s-a dispus ca imaginea pătată de sînge să se spele cu mult verde. Noul rector al Agronomiei, Tiberiu Mureşan, a avut sarcina să facă pe teren o fermă-model, cu caracter didactic, să arate populaţiei că la această universitate se face cu adevărat carte, nu moarte de om. A ieşit o bijuterie de fermă, în care generaţii de agronomişti şi-au făcut mîna pe livezi, vii, grădini de legume şi flori de excepţie.
După ’89, ferma era în continuare în stare foarte funcţională.
Numai că pusese ochii pe terenul ei Puiu Popoviciu, al cărui tată fusese profesor chiar la USAMVB. Popoviciu i-a propus mai întîi rectorului Nicolai Pomohaci să facă o asociere din care să-i rezulte lui terenul fermei, de pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 42-46. Pomohaci s-a temut de puşcărie şi a refuzat oferta lui Puiu. Popoviciu a revenit cu doleanţa cînd Pomohaci a fost înlocuit la conducerea universităţii de Ioan Alecu, care a acceptat mintenaş propunerea.
– Pe 12.04.2000, USAMVB face un contract de asociere cu firma Log Trans a lui Popoviciu în care se specifică faptul că pe terenul pus la dispoziţie de universitate se vor desfăşura activităţi specifice ei. Cu alte cuvinte, agricultură. Exista şi o clauză specială care prevedea că, în cazul în care USAMVB intră la un moment dat în posesia terenului, căci îl avea doar în administrare, acesta se va transfera automat în capitalul social al firmei.
– Ca o coincidenţă, la două săptămîni de la semnarea acestui contract, pe 25.04.2000, USAMVB îşi intabulează terenul pe numele ei, invocînd legea din 1929, CARE ERA ABROGATĂ din 1942. Intabularea pe o lege veche şi abrogată a făcut-o judecătorul de la Cartea Funciară Bucureşti, GHEORGHE CUZUC (revenim la el mai jos, să vedeţi implicarea lui).
– În august 2000, terenul este trecut ca aport la capitalul social al Log Trans, devenită ulterior Băneasa Investments.
– Abia în 2001 USAMVB îşi ia titlu de proprietate pe acest teren, deci trecerea în capitalul social s-a făcut pînă la obţinerea titlului.
Partea penală
Pînă aici sînt lucruri pe care le-aţi putut citi în mai multe ziare, fiind partea de suprafaţă a afacerii. Noi am dat însă partea de substanţă, ilegalitatea crasă comisă prin această asociere. Anume faptul că terenul USAMVB era în 2000, cînd a fost trecut în capitalul unei firme private, DOMENIU PUBLIC AL STATULUI. Astfel apărea în anexa Hotărîrii de Guvern 517/ 1999, nemodificată în acest sens. Partea cea mai interesantă este că în 2002, deci hăt, la un an de cînd terenul trecuse chipurile în proprietatea USAMVB, el figurează drept domeniu public al statului şi în Legea 290/2002. Oare Parlamentul a votat o lege greşită? Nu. Falsă fusese, de fapt, trecerea terenului în proprietatea USAMVB. Iar Parlamentul n-o avea în catastife. Fiind domeniu public al statului, terenul nu putea fi înstrăinat în nici un chip (Legea 213/1998). Ca să poată fi înstrăinat trebuia să se dea o hotărîre de guvern specială de scoatere a lui din domeniul public. Or, aşa ceva nu s-a dat nicicînd, nici Guvernul Năstase nu a dat, nici Guvernul Tăriceanu. DE DREPT, TERENUL ESTE ÎN CONTINUARE DOMENIU PUBLIC AL STATULUI. Asta se şi susţine în dosarul de la DNA.
În acelaşi dosar mai apar şi nişte interceptări, în care se vede clar că Puiu Popoviciu şi Ioan Alecu ştiau că săvîrşesc un fals. Interceptările au fost făcute în intervalul decembrie 2008 – martie 2009. Ioan Alecu îi spune speriat lui Popoviciu că ce fac cu dosarul de la DNA, că e groasă. Popoviciu îl linişteşte spunîndu-i că are un prieten la "doi ş’un sfert", care e prieten cu comisarul care se ocupă de dosar. Aşa şi era. Popoviciu a apelat la Cornel Şerban, şeful DGIPI, care a apelat la Petru Pitcovici, ofiţer la DGA, care l-a sunat pe Ion Motoc, comisar implicat în strîngerea de date în respectivul dosar.
– La început, pe 16.12.2008, Pitcovici l-a contactat telefonic pe Motoc şi l-a invitat să vină la o discuţie în biroul lui Şerban, la DGIPI. Cum Motoc a refuzat, Pitcovici i-a propus să se vadă cu el în faţa DNA-ului. S-au văzut, iar Pitcovici i-a cerut primele date despre dosarul lui Popoviciu, interesîndu-se la ce procuror este în lucru.
– Pe 17.12.2008, Pitcovici l-a sunat din nou pe Motoc, ca să afle numele procurorului de caz. I-a spus chiar: „Poţi să-mi zici şi mie ceva? Putem să-l ajutăm pe om?“ (adică pe Popoviciu, n.r.). Şi-au dat întîlnire la restaurantul Codrii Cosminului.
– Pe 18.12.2008 s-au întîlnit în acest local Motoc, Şerban şi Pitcovici. În timpul discuţiei, Şerban, ca să arate ce important e Popoviciu, a spus că "la el fac coadă să intre Băsescu şi Tăriceanu" şi i-a cerut lui Motoc să citească bine dosarul şi să-i transmită ce conţine.
– Pe 24.12.2004, Pitcovici s-a prezentat cu nişte cadouri la Motoc şi i-a urat cele creştineşti, printre care şi cîteva întrebări, tradiţionale, desigur, despre dosarul lui Popoviciu.
– Pe 21.01.2009, Cornel Şerban l-a invitat pe Motoc să se vadă cu Popoviciu şi cerînd informaţii despre ce urmează să se facă în cauză, audieri, ridicări de documente. S-a oferit chiar să dea cîteva nume de persoane ce ar trebui să fie audiate.
– Pe 27.01.2009, Popoviciu, Şerban şi Motoc s-au întîlnit la Hotelul Howard Johnson. S-a discutat despre dosar, despre ce persoane ar trebui audiate ca să îi servească lui Popoviciu. Că erau conştienţi că sînt pe cale să comită o ilegalitate, rezultă din afirmaţiile lui Popoviciu, care recunoaşte, în ceea ce priveşte intervenţia lui Motoc în dosar, că "riscul e enorm".
Popoviciu, Pitcovici şi Şerban au fost salvaţi de mafia din Justiţie
Partea cu statul la coadă la Popoviciu, care reieşea din interceptarea discuţiilor lui Şerban cu ofiţerul Motoc, pare să aibă sens dacă urmărim alişverişul lui Tăriceanu cu afaceristul ce deţine terenul din Băneasa. Legătura dintre cei doi a fost făcută publică de Cozmin Guşă anul trecut în această formă:
În 2007, Tăriceanu a semnat o hotărîre de guvern prin care un teren domeniu public al statului, deţinut de Poşta Română, a trecut în domeniul privat al statului. Mai apoi, Poşta Română se asociază cu o firmă privată din anturajul lui Puiu Popoviciu, aducînd ca aport terenul respectiv. Valoarea de piaţă a terenului era de aproximativ 65.000.000 de euro, dar în asociere a fost evaluat la un preţ de vreo şaisprezece ori mai mic.
Cazul a ajuns la DNA, care îl incriminează, printre alţii, pe Gheorghe Cuzuc, implicat în intabularea terenului. Gheorghe Cuzuc face plîngere împotriva urmăririi sale penale. Aici trebuie făcută precizarea că o astfel de plîngere era o aberaţie juridică sau, ca să păstrăm terminologia de Drept, era „inadmisibilă“. Această aberaţie ajunge la judecătoarea Viorica Costiniu. În ciuda faptului că era o aberaţie, Viorica Costiniu cere DNA întregul dosar în cazul Poştei, în original. DNA refuză să-l dea în original, dar acceptă să-l dea în copie, motivînd că oricum e o aberaţie plîngerea lui Cuzuc. Viorica Costiniu se încăpăţînează să-l ceară şi, pentru a fi mai convingătoare, îi aplică lui Doru Ţuluş, şeful Secţiei a II-a din DNA, care instrumenta dosarul, o amendă de 500 de lei. La ceva timp, Viorica Costiniu acceptă că plîngerea era o aberaţie, dar amenda pentru Ţuluş rămîne. De ce oare atîta încrîncenare pe predarea unui dosar care oricum făcea obiectul unei aberaţii juridice? Explicaţia poate fi că, avînd dosarul în original, Costiniu putea sustrage declaraţii olografe. Nu e o premieră, se practică asiduu în instanţele noastre. De aceea se pare că Ţuluş s-a opus să-l dea în original.
Tot în 2007, tot Tăriceanu ia în concesiune (prin firma lui, ATS – dealer Citroën) o suprafaţă importantă pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 42-46. E, de fapt, o parcelă din terenul USAMVB pasat firmei lui Popoviciu, care face acum chiar obiectul dosarului în care sînt implicaţi Şerban de la DGIPI şi Pitcovici de la DGA. Intabularea terenului USAMVB a făcut-o la un moment dat tot… Gheorghe Cuzuc. Acesta e inculpat în acest dosar alături de Popoviciu, Pitcovici şi Şerban. Pe ultimii trei i-am văzut scoşi din arestul de o zi prin decizia judecătoarei Viorica Costiniu. Aceeaşi Viorica Costiniu care a făcut presiuni în mai vechiul dosar al Poştei Române, de care spuneam mai devreme, la solicitarea aceluiaşi Gheorghe Cuzuc.
Din surse judiciare, Viorica Costiniu nu a fost aleasă la întîmplare să judece în cazul lui Popoviciu de deunăzi. Alegerea judecătorilor în astfel de cazuri nu o face un calculator, în mod aleatoriu, cum a susţinut într-o emisiune TV liberala Norica Nicolai, juristă de profesie. Ci decide preşedintele de instanţă. În concluzie: acest ping-pong de terenuri între Tăriceanu şi Popoviciu s-a soldat cu trei eliberări din arest, prin grija unei judecătoare care e dedicată acestei cauze.
Dosarul de la DNA al lui Puiu Popoviciu este de departe cel mai tare şmen mediatizat vreodată. "Ţigareta" e o glumă pe lîngă acest caz. Cazul Puiu Popoviciu merită premii: "Cel mai mare afacerist român prins vreodată în timp ce-şi aranja favorabil dosarul"; "Cea mai tare distribuţie în roluri secundare de aranjori de dosar" – şefii DGIPI şi DGA; "Cea mai mare figuraţie de seamă" – primari, parlamentari, miniştri; "Cea mai sigură scăpare din arest" – judecătoarea Viorica Costiniu. Aplauze, vă rog!
Partea istorică
Aşa cum încă de acum un an am tot publicat, Puiu Popoviciu este artizanul celui mai mare tun imobiliar din România postdecembristă. Povestea afacerii Băneasa, cuprinsă în dosarul DNA-ului, este foarte simplă, deşi e înconjurată de un hăţiş de legi. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti (USAMVB) a primit în proprietate, prin decret regal, în 1929, un teren pe care să desfăşoare activităţi didactice, cu menţiunea că acel teren nu va putea fi înstrăinat sub nici o formă pentru alte activităţi. În 1942, decretul regal din 1929 a fost abrogat, dar în noua lege terenul a rămas cu aceeaşi funcţiune didactică, prevăzută expres.
În 1948 a venit naţionalizarea, care l-a trecut în proprietatea statului, dar păstrîndu-i în continuare acelaşi obiect de activitate.
Şi criminalul Rîmaru a fost implicat în afacerea Popoviciu
Ca să aibă şi OTV motive să preia, în stilul consacrat, marele caz de corupţie al momentului, trebuie să spunem un lucru, cît se poate de adevărat: în 1971 acest teren a suferit modificări majore, din cauza criminalului în serie Rîmaru. Nu fiindcă şi-ar fi ucis victimele aici. Ci dintr-o cauză administrativă. Criminalul Rîmaru era student la Agronomie, universitate ce folosea acest teren. În urma scandalului iscat de crimele sale, s-a schimbat întreaga conducere a universităţii şi s-a dispus ca imaginea pătată de sînge să se spele cu mult verde. Noul rector al Agronomiei, Tiberiu Mureşan, a avut sarcina să facă pe teren o fermă-model, cu caracter didactic, să arate populaţiei că la această universitate se face cu adevărat carte, nu moarte de om. A ieşit o bijuterie de fermă, în care generaţii de agronomişti şi-au făcut mîna pe livezi, vii, grădini de legume şi flori de excepţie.
După ’89, ferma era în continuare în stare foarte funcţională.
Numai că pusese ochii pe terenul ei Puiu Popoviciu, al cărui tată fusese profesor chiar la USAMVB. Popoviciu i-a propus mai întîi rectorului Nicolai Pomohaci să facă o asociere din care să-i rezulte lui terenul fermei, de pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 42-46. Pomohaci s-a temut de puşcărie şi a refuzat oferta lui Puiu. Popoviciu a revenit cu doleanţa cînd Pomohaci a fost înlocuit la conducerea universităţii de Ioan Alecu, care a acceptat mintenaş propunerea.
– Pe 12.04.2000, USAMVB face un contract de asociere cu firma Log Trans a lui Popoviciu în care se specifică faptul că pe terenul pus la dispoziţie de universitate se vor desfăşura activităţi specifice ei. Cu alte cuvinte, agricultură. Exista şi o clauză specială care prevedea că, în cazul în care USAMVB intră la un moment dat în posesia terenului, căci îl avea doar în administrare, acesta se va transfera automat în capitalul social al firmei.
– Ca o coincidenţă, la două săptămîni de la semnarea acestui contract, pe 25.04.2000, USAMVB îşi intabulează terenul pe numele ei, invocînd legea din 1929, CARE ERA ABROGATĂ din 1942. Intabularea pe o lege veche şi abrogată a făcut-o judecătorul de la Cartea Funciară Bucureşti, GHEORGHE CUZUC (revenim la el mai jos, să vedeţi implicarea lui).
– În august 2000, terenul este trecut ca aport la capitalul social al Log Trans, devenită ulterior Băneasa Investments.
– Abia în 2001 USAMVB îşi ia titlu de proprietate pe acest teren, deci trecerea în capitalul social s-a făcut pînă la obţinerea titlului.
Partea penală
Pînă aici sînt lucruri pe care le-aţi putut citi în mai multe ziare, fiind partea de suprafaţă a afacerii. Noi am dat însă partea de substanţă, ilegalitatea crasă comisă prin această asociere. Anume faptul că terenul USAMVB era în 2000, cînd a fost trecut în capitalul unei firme private, DOMENIU PUBLIC AL STATULUI. Astfel apărea în anexa Hotărîrii de Guvern 517/ 1999, nemodificată în acest sens. Partea cea mai interesantă este că în 2002, deci hăt, la un an de cînd terenul trecuse chipurile în proprietatea USAMVB, el figurează drept domeniu public al statului şi în Legea 290/2002. Oare Parlamentul a votat o lege greşită? Nu. Falsă fusese, de fapt, trecerea terenului în proprietatea USAMVB. Iar Parlamentul n-o avea în catastife. Fiind domeniu public al statului, terenul nu putea fi înstrăinat în nici un chip (Legea 213/1998). Ca să poată fi înstrăinat trebuia să se dea o hotărîre de guvern specială de scoatere a lui din domeniul public. Or, aşa ceva nu s-a dat nicicînd, nici Guvernul Năstase nu a dat, nici Guvernul Tăriceanu. DE DREPT, TERENUL ESTE ÎN CONTINUARE DOMENIU PUBLIC AL STATULUI. Asta se şi susţine în dosarul de la DNA.
În acelaşi dosar mai apar şi nişte interceptări, în care se vede clar că Puiu Popoviciu şi Ioan Alecu ştiau că săvîrşesc un fals. Interceptările au fost făcute în intervalul decembrie 2008 – martie 2009. Ioan Alecu îi spune speriat lui Popoviciu că ce fac cu dosarul de la DNA, că e groasă. Popoviciu îl linişteşte spunîndu-i că are un prieten la "doi ş’un sfert", care e prieten cu comisarul care se ocupă de dosar. Aşa şi era. Popoviciu a apelat la Cornel Şerban, şeful DGIPI, care a apelat la Petru Pitcovici, ofiţer la DGA, care l-a sunat pe Ion Motoc, comisar implicat în strîngerea de date în respectivul dosar.
– La început, pe 16.12.2008, Pitcovici l-a contactat telefonic pe Motoc şi l-a invitat să vină la o discuţie în biroul lui Şerban, la DGIPI. Cum Motoc a refuzat, Pitcovici i-a propus să se vadă cu el în faţa DNA-ului. S-au văzut, iar Pitcovici i-a cerut primele date despre dosarul lui Popoviciu, interesîndu-se la ce procuror este în lucru.
– Pe 17.12.2008, Pitcovici l-a sunat din nou pe Motoc, ca să afle numele procurorului de caz. I-a spus chiar: „Poţi să-mi zici şi mie ceva? Putem să-l ajutăm pe om?“ (adică pe Popoviciu, n.r.). Şi-au dat întîlnire la restaurantul Codrii Cosminului.
– Pe 18.12.2008 s-au întîlnit în acest local Motoc, Şerban şi Pitcovici. În timpul discuţiei, Şerban, ca să arate ce important e Popoviciu, a spus că "la el fac coadă să intre Băsescu şi Tăriceanu" şi i-a cerut lui Motoc să citească bine dosarul şi să-i transmită ce conţine.
– Pe 24.12.2004, Pitcovici s-a prezentat cu nişte cadouri la Motoc şi i-a urat cele creştineşti, printre care şi cîteva întrebări, tradiţionale, desigur, despre dosarul lui Popoviciu.
– Pe 21.01.2009, Cornel Şerban l-a invitat pe Motoc să se vadă cu Popoviciu şi cerînd informaţii despre ce urmează să se facă în cauză, audieri, ridicări de documente. S-a oferit chiar să dea cîteva nume de persoane ce ar trebui să fie audiate.
– Pe 27.01.2009, Popoviciu, Şerban şi Motoc s-au întîlnit la Hotelul Howard Johnson. S-a discutat despre dosar, despre ce persoane ar trebui audiate ca să îi servească lui Popoviciu. Că erau conştienţi că sînt pe cale să comită o ilegalitate, rezultă din afirmaţiile lui Popoviciu, care recunoaşte, în ceea ce priveşte intervenţia lui Motoc în dosar, că "riscul e enorm".
Popoviciu, Pitcovici şi Şerban au fost salvaţi de mafia din Justiţie
Partea cu statul la coadă la Popoviciu, care reieşea din interceptarea discuţiilor lui Şerban cu ofiţerul Motoc, pare să aibă sens dacă urmărim alişverişul lui Tăriceanu cu afaceristul ce deţine terenul din Băneasa. Legătura dintre cei doi a fost făcută publică de Cozmin Guşă anul trecut în această formă:
În 2007, Tăriceanu a semnat o hotărîre de guvern prin care un teren domeniu public al statului, deţinut de Poşta Română, a trecut în domeniul privat al statului. Mai apoi, Poşta Română se asociază cu o firmă privată din anturajul lui Puiu Popoviciu, aducînd ca aport terenul respectiv. Valoarea de piaţă a terenului era de aproximativ 65.000.000 de euro, dar în asociere a fost evaluat la un preţ de vreo şaisprezece ori mai mic.
Cazul a ajuns la DNA, care îl incriminează, printre alţii, pe Gheorghe Cuzuc, implicat în intabularea terenului. Gheorghe Cuzuc face plîngere împotriva urmăririi sale penale. Aici trebuie făcută precizarea că o astfel de plîngere era o aberaţie juridică sau, ca să păstrăm terminologia de Drept, era „inadmisibilă“. Această aberaţie ajunge la judecătoarea Viorica Costiniu. În ciuda faptului că era o aberaţie, Viorica Costiniu cere DNA întregul dosar în cazul Poştei, în original. DNA refuză să-l dea în original, dar acceptă să-l dea în copie, motivînd că oricum e o aberaţie plîngerea lui Cuzuc. Viorica Costiniu se încăpăţînează să-l ceară şi, pentru a fi mai convingătoare, îi aplică lui Doru Ţuluş, şeful Secţiei a II-a din DNA, care instrumenta dosarul, o amendă de 500 de lei. La ceva timp, Viorica Costiniu acceptă că plîngerea era o aberaţie, dar amenda pentru Ţuluş rămîne. De ce oare atîta încrîncenare pe predarea unui dosar care oricum făcea obiectul unei aberaţii juridice? Explicaţia poate fi că, avînd dosarul în original, Costiniu putea sustrage declaraţii olografe. Nu e o premieră, se practică asiduu în instanţele noastre. De aceea se pare că Ţuluş s-a opus să-l dea în original.
Tot în 2007, tot Tăriceanu ia în concesiune (prin firma lui, ATS – dealer Citroën) o suprafaţă importantă pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 42-46. E, de fapt, o parcelă din terenul USAMVB pasat firmei lui Popoviciu, care face acum chiar obiectul dosarului în care sînt implicaţi Şerban de la DGIPI şi Pitcovici de la DGA. Intabularea terenului USAMVB a făcut-o la un moment dat tot… Gheorghe Cuzuc. Acesta e inculpat în acest dosar alături de Popoviciu, Pitcovici şi Şerban. Pe ultimii trei i-am văzut scoşi din arestul de o zi prin decizia judecătoarei Viorica Costiniu. Aceeaşi Viorica Costiniu care a făcut presiuni în mai vechiul dosar al Poştei Române, de care spuneam mai devreme, la solicitarea aceluiaşi Gheorghe Cuzuc.
Din surse judiciare, Viorica Costiniu nu a fost aleasă la întîmplare să judece în cazul lui Popoviciu de deunăzi. Alegerea judecătorilor în astfel de cazuri nu o face un calculator, în mod aleatoriu, cum a susţinut într-o emisiune TV liberala Norica Nicolai, juristă de profesie. Ci decide preşedintele de instanţă. În concluzie: acest ping-pong de terenuri între Tăriceanu şi Popoviciu s-a soldat cu trei eliberări din arest, prin grija unei judecătoare care e dedicată acestei cauze.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)