Romania trebuie salvata!
Kamikaze.ro
György Frunda, omul care a căsăpit Agenția Națională de Integritate, și-a ascuns 30 de conturi bancare deschise în perioada 2000-2007. Dacă legea va fi promulgată de președinte în varianta Frunda, politicianul UDMR nu va mai putea fi cercetat de ANI pentru nedeclararea celor 30 de conturi.
Cum să ascunzi 30 de conturi în șapte ani
Din 1992 încoace, György Frunda este senator. Completează declarații de avere de dinainte de 2000. (Pentru cei mai neduși la Parlament, trebuie spus că, într-o formă mai simplă – și nepublică –, declarații de avere se depun în România de dinainte de 2000.)
Cu tot acest exercițiu îndelungat, Frunda a reușit performanța să uite să-și declare 30 (da, treizeci) de conturi bancare deschise în perioada 2000-2007. Și-a adus, totuși, aminte de aceste treizeci de conturi în 2009. An în care cele zece conturi pe care le declarase pînă atunci au devenit, brusc, 40. Deci cu 30 în plus.
Despre aceste 30 de conturi, Frunda nu suflase o vorbă în declarațiile de avere anterioare. În ordine cronologică, conturile au fost deschise astfel: șapte în 2000 (însumînd 134.000 de lei noi, 4.000 de dolari și 4.000 de euro), patru în 2001 (de numai 2.600 de lei noi), 12 în 2006 (22.000 RON și 10.000 de dolari) și șapte în 2007 (170.000 RON și 58.500 de euro). În total, cele 30 de conturi nedeclarate totalizează peste 330.000 de lei noi, 62.500 de euro și 14.000 de dolari americani. Cînd l-am întrebat de unde au apărut toate aceste conturi și de ce nu le-a trecut pînă în 2009 în declarațiile de avere, deși ele existau, ungurul a vorbit o păsărească pe care numai el o poate înțelege. Pe scurt, a încercat să explice că, de fapt, sumele din conturi ar proveni din venituri. Ceea ce e perfect normal, dar tot nu explică nedeclararea acestora.
Pe noua lege ANI, Frunda nu mai poate fi cercetat
Buuun, astea-s cifrele. Acum, să vedeți ce interesant: legea de funcționare a ANI, în varianta susținută de Frunda, prevede că demnitarii pot fi cercetați la avere numai în intervalul de un an de la expirarea mandatului. Or, ce coincidență, conturile deschise de Frunda (și nedeclarate) fac obiectul mandatelor parlamentare 2000-2004 și 2004-2008. Deci, canci, că acum sîntem în 2010, deci a expirat de mult termenul de un an pentru a mai putea fi făcute verificări. Dom’le, extraordinar, cine ar fi crezut? Conform vechii legi de funcționare a ANI, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională, termenul de verificare a averilor era de trei ani de la expirarea mandatului. Așadar, pe vechea lege, Frunda ar fi putut fi cercetat de ANI pînă în 2011, inclusiv. Ceea ce era, clar, o nesimțire și nu putea fi tolerat.
În ce limbaj matematic 15% dintr-o firmă sînt, de fapt, 55%?
Cît despre veniturile lui Frunda, trebuie spus că ele nu provin doar din activitatea de senator și din cea de avocat. Nu. Frunda este acționar, împreună cu soția, în nouă societăți comerciale. Societatea de la care încasează cei mai mulți bani este Ortoprofil Prod România SRL. Profitul societății pe 2008, așa cum apare pe site-ul Ministerului de Finanțe, este de 5,8 milioane RON. Și da, dacă vă întrebați ce face această firmă, ea lucrează cu statul.
Este producător de dispozitive medicale ortopedice și lucrează foarte bine cu CNAS (Casa Națională de Asigurări de Sănătate). Astfel, cei care au nevoie de o proteză se adresează Casei Județene de Asigurări de Sănătate în raza căreia pacientul are domiciliul și primește unul dintre produsele firmei deținute de Frunda. În declarația de avere, Frunda a scris că deține 15 procente din părțile sociale ale societății. Dar la Registrul Comerțului, udemeristul apare ca fiind acționar majoritar, cu 55 de procente. Cum explică Frunda asta? După cum ne-a povestit, udemeristul deținea 25 de procente din părțile sociale ale unei firme cu același nume din Ungaria, care firmă din Ungaria era acționar la cea din România.
Conform declarațiilor lui Frunda, el și-ar fi cedat acțiunile de la firma din țara vecină și a obținut 40 de procente la cea din țara noastră. Numai că și aici Frunda și-a furat singur căciula: în declarația de avere menționează că deține 15 procente din firma ungurească Ortoprofil KFT, și nu 25. S-or scrie cifrele arabe altfel în ungurește?
Udemeristul investește cu sute de mii de lei mai mult decît cîștigă
Și dacă tot este acționar în nouă societăți și cîștigă peste 300.000 RON pe an din activitatea de avocat, Frunda s-a decis să fie și investitor. Unul care joacă la sigur, de altfel. În prima declarație de avere semnată în actualul mandat, cea din decembrie 2008, Frunda a menționat că a investit în titluri de stat, depozite ori fonduri de investiții suma de 796.543 RON și 55.000 de euro. Asta în condițiile în care veniturile declarate pe anul respectiv sînt de 664.067 RON și 18.000 de euro.
Dacă facem niște calcule simple, rezultă că senatorul udemerist a reușit să investească mai mult decît a declarat că a cîștigat. Suma care nu are justificare conform cifrelor menționate în documentul oficial al declarației de avere este de 132.000 RON și 37.000 de euro.
Adică vreo 300.000 RON. Ei bine, senatorul ne-a declarat: „E simplu! În ce am titluri de stat, fonduri de investiții, este vorba de sumele de bani pe care le-am avut la bancă și înainte“. Numai că din acele conturi pe care Frunda le declara în anul anterior investițiilor în titluri de stat și fonduri de investiție nu lipsesc mai mult de 100.000 RON. Iar cele două investiții făcute de Frunda se ridică la 634.000 RON. Așa că, indiferent de limba în care vorbește, senatorul tot nu poate justifica niște sute de mii de lei noi.
Frunda o urăște pe ANI din 2005
Încă din 2005, cînd a fost inițiată prima lege ANI, udemeristul György Frunda s-a opus vehement. Argumentul forte al senatorului era că nicăieri în cele 26 de țări membre ale UE nu există o agenție similară și că demnitarii ar trebui să fie controlați de instituția pentru care lucrează. Senatorul se simțea hăituit de Agenție, era tot timpul ca o rață în bătaia puștii. Fostul ministru al Justiției, Monica Macovei, cea care se luptă pentru ANI încă de la înființare, i-a bătut obrazul lui Frunda pentru amendamentele propuse și adoptate de colegii senatori. Numai că ungurul o dă înainte că a făcut foarte bine și că este spre binele tuturor să nu se mai poată uita peste tot ce mișună prin declarațiile de avere ale demnitarilor.
A turnat Frunda la Securitate?
În anul 2006, fostul șef al Securității din Mureș, Gheorghe Mărieș, declara răspicat că senatorul Frunda a colaborat cu Securitatea. Urechile de la CNSAS, însă, care ar fi trebuit să audă și să cerceteze, au rămas bine înfundate. Iar Frunda a continuat să fie senator și avocat, c-a turnat, că n-a turnat. Unul dintre clienții pentru care s-a luptat: Balneoclimaterica Sovata, care a fost privatizată în anul 2000. Cumpărător: firma Danubius din Ungaria. După ce românii s-au trezit că privatizarea a fost mai mult o hoție, au încercat să anuleze în instanță actul. Doar au încercat. Pentru că, dacă îl ai ca adversar pe avocatul Frunda, mai bine te muți în Ungaria decît să încerci să-ți faci dreptate în România. (ALINA MOSCALU)
vineri, 16 iulie 2010
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Portret de client politic: Radu Ştefan Spirea
Vesta Investment, abonată pe viaţă la contractele cu statul
Zilele acestea a explodat în presă ştirea potrivit căreia Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului va plăti 840.000 euro, fără TVA, pentru indicatoare turistice tridimensionale. Pe sistemul "chelului tichie de mărgăritar îi lipseşte", la fel au gândit şi cei de la Ministerul Dezvoltării atunci când au comandat indicatoare în relief, cu efect 3D.
"Este pur şi simplu eleganţă şi preţiozitate. Autoritatea are de ales între cele clasice şi cele clasice la care se ambutisează numerele şi cifrele. Oricum amândouă sunt pe fundal maro reflectorizant, numai că unele le au ambutisate, adică le au în relief", a declarat Radu Spirea, proprietarul firmei Vesta Investment SRL, furnizorul de indicatoare 3D. Conform realitatea.net, Spirea a declarat că licitaţia nu a fost câştigată la 850.000 de euro, ci la un preţ sub 200.000: "Suma bugetată este 850.000, dar nu şi cea adjudecată. Costul acestui proiect va fi undeva sub 200.000 de euro".
Supărată rău pe presa "ticăloşită" care nu vrea să aprecieze eforturile sale pentru dezvoltarea turismului cu indicatoare tridimensionale, ministrul Dezvoltării, Elena Udrea, a declarat: "Dacă ar fi să ne luăm după ce zice presa, n-ar trebui să mai muncim nimic. Ar trebui să închidem ministerul şi să plecăm acasă. Eu cred că o să ajungem în situaţia în care angajaţii din sectorul public n-or să mai vrea să lucreze cu ministrul Elena Udrea în vecii vecilor. Totuşi, este inacceptabil să se concentreze atâta atenţie şi nejustificat asupra activităţii unui minister, doar pentru că în fruntea lui mă aflu eu".
În gălăgia stârnită ieri de ieşirea furioasă a Elenei Udrea, a scăpat oarecum din vedere un detaliu interesant, legat de numele firmei furnizoare de indicatoare 3D şi de background-ul proprietarului acestei societăţi.
Vesta Investment SRL nu este deloc un nume nou în lumea societăţilor care prosperă din contractele cu statul, indiferent de numele partidului care se află la guvernare. Firma lui Radu Ştefan Spirea a atins Olimpul prosperităţii în cei şase ani de când s-a instalat regimul portocaliu condus de Traian Băsescu.
Ne amintim că, de pildă, Vesta Investment este societatea care a deţinut monopolul producerii de triunghiuri reflectorizante obligatorii pentru orice automobil, din februarie 2007. Radu Berceanu, ministrul Transporturilor de atunci, acelaşi ca şi acum de altfel, a acordat societăţii Vesta Investment omologare internaţională şi tot domnia sa a fost dirijorul unei campanii de presă pentru a induce ideea că numai triunghiurile produse de firma lui Radu Spirea sunt autorizate deoarece au timbrul RAR.
În 2008, cu ocazia organizării Summitului NATO la Bucureşti, Radu Ştefan Spirea a reuşit să bage în conturile firmei sale Vesta Investment suma de 1,9 milioane euro pentru asigurarea balizelor de plastic cu ajutorul cărora s-a creat acel culoar unic de transport pe care s-au deplasat maşinile cu şefii de stat din NATO veniţi la Bucureşti, de la Aeroportul Henri Coandă până în centrul Bucureştiului.
Vesta Investment nu era la primul business avantajos pe care îl făcea cu Primăria Capitalei şi cu Guvernul României. Compania lui Radu Spirea mai obţinuse de la Primăria Generală, condusă pe atunci de Adriean Videanu, contracte în nume propriu în valoare de 3,4 milioane de euro, iar indirect, prin mai multe asocieri cu Euroconstruct Trading 98 SRL, suma de 22,5 milioane de euro. Vesta Investment, firma lui Radu Ştefan Spirea, a figurat pe lista oficială a sponsorilor PD-ului în 2007 şi, mai apoi, în 2008, pe listele PDL-ului la alegerile locale şi la cele parlamentare.
Pe 9 iulie 2007, la doar două luni după referendumul pentru suspendarea preşedintelui, Vesta Investment a câştigat cele două contracte pentru "semnalizarea de orientare în zona de sud, respectiv de nord a Capitalei", în valoare de 1,52 milioane de euro fără TVA, în asociere cu SC Dual Man SRL, în condiţiile în care la licitaţia deschisă organizată de Administraţia Străzilor participaseră doar firmele care au şi câştigat, Vesta Investment şi Dual Man SRL.
După încă două săptămâni, pe 24 iulie 2007, firma lui Spirea a câştigat un nou contract de "furnizare produse indicatoare rutiere", un mizilic de numai 100.000 euro fără TVA. Ca şi la licitaţia din 2009, şi la această licitaţie a participat doar o firmă, respectiv câştigătoarea, Vesta Investment SRL.
În 3 septembrie 2007 începe procedura de licitaţie pentru atribuirea a şapte contracte privind "gestionarea şi întreţinerea semnalizării orizontale şi verticale de pe străzile aflate în administrarea Administraţiei Străzilor", în valoare totală de 3,49 milioane de euro fără TVA.
La licitaţie se înscriseseră nouă companii: Vesta Investment SRL, Dumava Semnalizare SRL, Euroconstruct Trading '98 SRL, Anduna Servimob SRL, Marcatin SA, Plastidrum SRL, ASS Aschauer Seisenberger Ges m.b.h., Swarco Romania SRL şi, surpriză, celebra de acum Delta ACM 93 SRL - societate extrem de legată de numele lui Liviu Negoiţă, primarul sectorului 3.
Trei din cele nouă firme aparţineau sau erau controlate prin asociaţi de Radu Spirea, respectiv Vesta Investment SRL, Marca Plast SRL şi Marcatin SRL. La Marca Plast, Radu Ştefan Spirea deţine direct 1% din acţiuni, iar prin intermediul Vesta Investment SRL, un alt pachet de 49% din acţiuni. Marcatin aparţine omului de afaceri Marin Spiru - asociatul lui Radu Spirea în compania Marca Plast, acolo unde deţine 50%. Dorind să fie sigur că va câştiga această licitaţie, ingeniosul proprietar al firmei Vesta Investment s-a asociat cu cele trei firme pe care le controla cu Euroconstruct Trading 98 SRL.
Indicatoarele turistice vândute statului nu sunt o premieră pentru Vesta Investment. Acelaşi fost edil-şef al Capitalei Adriean Videanu a mai atribuit companiei lui Radu Ştefan Spirea contractul de 1,35 milioane de euro pentru montarea de indicatoare turistice, evident prin licitaţie deschisă. Vesta Investment a montat toate cele 107 panouri cu direcţiile de penetrare a Capitalei, 209 indicatoare cu principalele cartiere ale oraşului, 175 de indicatoare cu monumentele istorice şi 11 indicatoare de semnalizare a spitalelor de urgenţă.
Şi dacă tot vorbim despre Adriean Videanu şi relaţia sa specială cu firma lui Radu Spirea, trebuie amintit şi faptul că, în 2006, Administraţia Străzilor a organizat licitaţia pentru contractul "Piste de 40 de kilometri pentru biciclilti", în valoare de 1,5 milioane de euro. La licitaţie s-au înscris opt firme, printre care Vesta Investment SRL, Marcatin SA, Marca Plast SA şi Euroconstruct Trading 98 SRL. În etapa de depunere a ofertelor, numărul firmelor s-a redus la două, respectiv consorţiul de firme asociate Vesta Investment SRL & Marcatin & Marca Plast şi Euroconstruct Trading 98. Aşa cum era de aşteptat, contractul de 1,5 milioane euro a fost câştigat de consorţiul celor trei firme controlate de Radu Spirea.
Nici după ce s-a schimbat orânduirea politică la Primăria Generală, Vesta Investment nu a sărăcit.
Noul primar al Bucureştiului, Sorin Oprescu, a preluat din mers şi cu mare avânt, de la Adriean Videanu, toată camarila conectată la bugetul Primăriei Bucureştiului.
Cel mai relevant exemplu este cel al afacerii montării separatoarelor de trafic, cunoscută sub numele de "morcovii lui Oprescu". La începutul lunii iunie, în "Evenimentul zilei" a apărut o ştire conform căreia Primăria Capitalei a organizat o licitaţie la care a participat o singură firmă, UTI Traffic Management, care a primit lucrarea, în valoare de 650.000 euro. Astfel, pentru un metru liniar de "morcovi" din bugetul Bucureştiului s-au plătit aproximativ 40 de euro + TVA. Nu vă faceţi griji, firma Vesta Investment nu a ieşit în pierdere, chiar dacă nu a participat la licitaţie, în calitate de unic producător al "morcovilor" în România. UTI Traffic Management a cumpărat produsele de la Vesta şi le-a vândut Primăriei Bucureştiului, scrie "Evenimentul zilei".
AVAS condusă de liberalul Atanasiu şi primarul pedelist al Ploieştiului au ajutat familia Spirea
Şi guvernul liberal condus de Călin Popescu Tăriceanu a pus umărul la bunăstarea firmelor lui Radu Spirea şi a mamei acestui om de afaceri, Spirea-Andrei Letiţia.
În 2008, AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), condusă la acea vreme de liberalul Teodor Atanasiu, a purtat negocieri pentru privatizarea pachetelor majoritare deţinute la cinci societăţi comerciale.
Acestea erau Master SA Bucureşti - oferta selectată pentru achiziţionarea a 66,69% dintre acţiuni fiind depusă de PAS Master şi SC Rădăcini SA, Casstil SA Bucureşti - interesată de 65,55% din capitalul social a fost Vesta Investment şi Spirea Andrei-Letiţia, pentru 54,02% dintre titlurile Olimp Estival 2002 SA Olimp oferta selectată aparţine societăţii Unita Turism Holding SA, oferta pentru 57% din capitalul social al SPID SA Târgu-Mureş a fost depusă de SC AutoTudor TS SRL Cluj-Napoca, interesată de cele 50,86% dintre titlurile societăţii Industrializarea Laptelui SA Bistriţa arătându-se MGA Proiect SA.
AVAS anunţa că a primit două oferte pentru acţiunile deţinute la Casstil SA Bucureşti, depuse de Laborex 2000 SRL şi consorţiul format din Vesta Investment şi Spirea Andrei Letiţia, mama proprietarului Vesta Investment.
Aflată în posesia unui teren în suprafaţă totală de 6.265 mp, situat pe Şoseaua Vergului la nr. 41, şi a unei clădiri cu suprafaţă desfăşurată de 5.767 mp, societatea are ca activitate principală cercetarea-dezvoltarea în ştiinţe fizice şi naturale. La un preţ mediu al terenului estimat la 400 euro/mp, valoarea acestuia se poate ridica la 2,5 milioane euro.
Structura acţionariatului Casstil SA era AVAS- cu 65,55636%, acţionari persoane fizice - 29,07746%, acţionari persoane juridice - 5,36618%.
Anterior, AVAS anunţase că "din cauza unor revendicări în conformitate cu Legea 10/2001, care ar putea afecta structura capitalului social al Casstil SA, din pachetul de 56.465 acţiuni deţinute, va păstra 9.331 acţiuni, reprezentând 10,83337% din valoarea capitalului social, oferind spre vânzare un număr de 47.134 acţiuni, respectiv 54,72298% din valoarea capitalului social.
Odată cu instalarea guvernului Boc 1, în 2009, firma lui Radu Spirea nu a resimţit efectele crizei economice, întrucât s-a orientat şi către afacerile cu administraţiile din provincie. Pe 1 iulie 2009, Vesta Investment primea două contracte de furnizare de produse pentru marcajele rutiere, către Consiliul Local Ploieşti, în valoare totală de 352.101 lei, prin atribuire prin cerere de oferte. Amintim că la Ploieşti primar este pedelistul Andrei Liviu Volosevici, un apropiat al Robertei Anastase, iar Consiliul Local Ploieşti este dominat de consilierii PDL.
Aceasta este doar o succintă trecere în revistă a celor mai spectaculoase afaceri pe care Vesta Investment, firma deţinută de Radu Ştefan Spirea, le-a făcut cu diverse instituţii ale statului. Strâns legat de interesele politice ale mai multor guvernări care s-au perindat în ultimii 10 ani, Radu Spirea prosperă, în România, stat european, în care puterea dă bani din bugetul statului cu o mână, iar o mână prietenă îi ia, şi nimeni nu vede, nimeni nu protestează.
Publicat Joi, 15 iulie 2010 Cristina Horvat
Cotidianul.ro
Portret de client politic: Radu Ştefan Spirea
Vesta Investment, abonată pe viaţă la contractele cu statul
Zilele acestea a explodat în presă ştirea potrivit căreia Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului va plăti 840.000 euro, fără TVA, pentru indicatoare turistice tridimensionale. Pe sistemul "chelului tichie de mărgăritar îi lipseşte", la fel au gândit şi cei de la Ministerul Dezvoltării atunci când au comandat indicatoare în relief, cu efect 3D.
"Este pur şi simplu eleganţă şi preţiozitate. Autoritatea are de ales între cele clasice şi cele clasice la care se ambutisează numerele şi cifrele. Oricum amândouă sunt pe fundal maro reflectorizant, numai că unele le au ambutisate, adică le au în relief", a declarat Radu Spirea, proprietarul firmei Vesta Investment SRL, furnizorul de indicatoare 3D. Conform realitatea.net, Spirea a declarat că licitaţia nu a fost câştigată la 850.000 de euro, ci la un preţ sub 200.000: "Suma bugetată este 850.000, dar nu şi cea adjudecată. Costul acestui proiect va fi undeva sub 200.000 de euro".
Supărată rău pe presa "ticăloşită" care nu vrea să aprecieze eforturile sale pentru dezvoltarea turismului cu indicatoare tridimensionale, ministrul Dezvoltării, Elena Udrea, a declarat: "Dacă ar fi să ne luăm după ce zice presa, n-ar trebui să mai muncim nimic. Ar trebui să închidem ministerul şi să plecăm acasă. Eu cred că o să ajungem în situaţia în care angajaţii din sectorul public n-or să mai vrea să lucreze cu ministrul Elena Udrea în vecii vecilor. Totuşi, este inacceptabil să se concentreze atâta atenţie şi nejustificat asupra activităţii unui minister, doar pentru că în fruntea lui mă aflu eu".
În gălăgia stârnită ieri de ieşirea furioasă a Elenei Udrea, a scăpat oarecum din vedere un detaliu interesant, legat de numele firmei furnizoare de indicatoare 3D şi de background-ul proprietarului acestei societăţi.
Vesta Investment SRL nu este deloc un nume nou în lumea societăţilor care prosperă din contractele cu statul, indiferent de numele partidului care se află la guvernare. Firma lui Radu Ştefan Spirea a atins Olimpul prosperităţii în cei şase ani de când s-a instalat regimul portocaliu condus de Traian Băsescu.
Ne amintim că, de pildă, Vesta Investment este societatea care a deţinut monopolul producerii de triunghiuri reflectorizante obligatorii pentru orice automobil, din februarie 2007. Radu Berceanu, ministrul Transporturilor de atunci, acelaşi ca şi acum de altfel, a acordat societăţii Vesta Investment omologare internaţională şi tot domnia sa a fost dirijorul unei campanii de presă pentru a induce ideea că numai triunghiurile produse de firma lui Radu Spirea sunt autorizate deoarece au timbrul RAR.
În 2008, cu ocazia organizării Summitului NATO la Bucureşti, Radu Ştefan Spirea a reuşit să bage în conturile firmei sale Vesta Investment suma de 1,9 milioane euro pentru asigurarea balizelor de plastic cu ajutorul cărora s-a creat acel culoar unic de transport pe care s-au deplasat maşinile cu şefii de stat din NATO veniţi la Bucureşti, de la Aeroportul Henri Coandă până în centrul Bucureştiului.
Vesta Investment nu era la primul business avantajos pe care îl făcea cu Primăria Capitalei şi cu Guvernul României. Compania lui Radu Spirea mai obţinuse de la Primăria Generală, condusă pe atunci de Adriean Videanu, contracte în nume propriu în valoare de 3,4 milioane de euro, iar indirect, prin mai multe asocieri cu Euroconstruct Trading 98 SRL, suma de 22,5 milioane de euro. Vesta Investment, firma lui Radu Ştefan Spirea, a figurat pe lista oficială a sponsorilor PD-ului în 2007 şi, mai apoi, în 2008, pe listele PDL-ului la alegerile locale şi la cele parlamentare.
Pe 9 iulie 2007, la doar două luni după referendumul pentru suspendarea preşedintelui, Vesta Investment a câştigat cele două contracte pentru "semnalizarea de orientare în zona de sud, respectiv de nord a Capitalei", în valoare de 1,52 milioane de euro fără TVA, în asociere cu SC Dual Man SRL, în condiţiile în care la licitaţia deschisă organizată de Administraţia Străzilor participaseră doar firmele care au şi câştigat, Vesta Investment şi Dual Man SRL.
După încă două săptămâni, pe 24 iulie 2007, firma lui Spirea a câştigat un nou contract de "furnizare produse indicatoare rutiere", un mizilic de numai 100.000 euro fără TVA. Ca şi la licitaţia din 2009, şi la această licitaţie a participat doar o firmă, respectiv câştigătoarea, Vesta Investment SRL.
În 3 septembrie 2007 începe procedura de licitaţie pentru atribuirea a şapte contracte privind "gestionarea şi întreţinerea semnalizării orizontale şi verticale de pe străzile aflate în administrarea Administraţiei Străzilor", în valoare totală de 3,49 milioane de euro fără TVA.
La licitaţie se înscriseseră nouă companii: Vesta Investment SRL, Dumava Semnalizare SRL, Euroconstruct Trading '98 SRL, Anduna Servimob SRL, Marcatin SA, Plastidrum SRL, ASS Aschauer Seisenberger Ges m.b.h., Swarco Romania SRL şi, surpriză, celebra de acum Delta ACM 93 SRL - societate extrem de legată de numele lui Liviu Negoiţă, primarul sectorului 3.
Trei din cele nouă firme aparţineau sau erau controlate prin asociaţi de Radu Spirea, respectiv Vesta Investment SRL, Marca Plast SRL şi Marcatin SRL. La Marca Plast, Radu Ştefan Spirea deţine direct 1% din acţiuni, iar prin intermediul Vesta Investment SRL, un alt pachet de 49% din acţiuni. Marcatin aparţine omului de afaceri Marin Spiru - asociatul lui Radu Spirea în compania Marca Plast, acolo unde deţine 50%. Dorind să fie sigur că va câştiga această licitaţie, ingeniosul proprietar al firmei Vesta Investment s-a asociat cu cele trei firme pe care le controla cu Euroconstruct Trading 98 SRL.
Indicatoarele turistice vândute statului nu sunt o premieră pentru Vesta Investment. Acelaşi fost edil-şef al Capitalei Adriean Videanu a mai atribuit companiei lui Radu Ştefan Spirea contractul de 1,35 milioane de euro pentru montarea de indicatoare turistice, evident prin licitaţie deschisă. Vesta Investment a montat toate cele 107 panouri cu direcţiile de penetrare a Capitalei, 209 indicatoare cu principalele cartiere ale oraşului, 175 de indicatoare cu monumentele istorice şi 11 indicatoare de semnalizare a spitalelor de urgenţă.
Şi dacă tot vorbim despre Adriean Videanu şi relaţia sa specială cu firma lui Radu Spirea, trebuie amintit şi faptul că, în 2006, Administraţia Străzilor a organizat licitaţia pentru contractul "Piste de 40 de kilometri pentru biciclilti", în valoare de 1,5 milioane de euro. La licitaţie s-au înscris opt firme, printre care Vesta Investment SRL, Marcatin SA, Marca Plast SA şi Euroconstruct Trading 98 SRL. În etapa de depunere a ofertelor, numărul firmelor s-a redus la două, respectiv consorţiul de firme asociate Vesta Investment SRL & Marcatin & Marca Plast şi Euroconstruct Trading 98. Aşa cum era de aşteptat, contractul de 1,5 milioane euro a fost câştigat de consorţiul celor trei firme controlate de Radu Spirea.
Nici după ce s-a schimbat orânduirea politică la Primăria Generală, Vesta Investment nu a sărăcit.
Noul primar al Bucureştiului, Sorin Oprescu, a preluat din mers şi cu mare avânt, de la Adriean Videanu, toată camarila conectată la bugetul Primăriei Bucureştiului.
Cel mai relevant exemplu este cel al afacerii montării separatoarelor de trafic, cunoscută sub numele de "morcovii lui Oprescu". La începutul lunii iunie, în "Evenimentul zilei" a apărut o ştire conform căreia Primăria Capitalei a organizat o licitaţie la care a participat o singură firmă, UTI Traffic Management, care a primit lucrarea, în valoare de 650.000 euro. Astfel, pentru un metru liniar de "morcovi" din bugetul Bucureştiului s-au plătit aproximativ 40 de euro + TVA. Nu vă faceţi griji, firma Vesta Investment nu a ieşit în pierdere, chiar dacă nu a participat la licitaţie, în calitate de unic producător al "morcovilor" în România. UTI Traffic Management a cumpărat produsele de la Vesta şi le-a vândut Primăriei Bucureştiului, scrie "Evenimentul zilei".
AVAS condusă de liberalul Atanasiu şi primarul pedelist al Ploieştiului au ajutat familia Spirea
Şi guvernul liberal condus de Călin Popescu Tăriceanu a pus umărul la bunăstarea firmelor lui Radu Spirea şi a mamei acestui om de afaceri, Spirea-Andrei Letiţia.
În 2008, AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), condusă la acea vreme de liberalul Teodor Atanasiu, a purtat negocieri pentru privatizarea pachetelor majoritare deţinute la cinci societăţi comerciale.
Acestea erau Master SA Bucureşti - oferta selectată pentru achiziţionarea a 66,69% dintre acţiuni fiind depusă de PAS Master şi SC Rădăcini SA, Casstil SA Bucureşti - interesată de 65,55% din capitalul social a fost Vesta Investment şi Spirea Andrei-Letiţia, pentru 54,02% dintre titlurile Olimp Estival 2002 SA Olimp oferta selectată aparţine societăţii Unita Turism Holding SA, oferta pentru 57% din capitalul social al SPID SA Târgu-Mureş a fost depusă de SC AutoTudor TS SRL Cluj-Napoca, interesată de cele 50,86% dintre titlurile societăţii Industrializarea Laptelui SA Bistriţa arătându-se MGA Proiect SA.
AVAS anunţa că a primit două oferte pentru acţiunile deţinute la Casstil SA Bucureşti, depuse de Laborex 2000 SRL şi consorţiul format din Vesta Investment şi Spirea Andrei Letiţia, mama proprietarului Vesta Investment.
Aflată în posesia unui teren în suprafaţă totală de 6.265 mp, situat pe Şoseaua Vergului la nr. 41, şi a unei clădiri cu suprafaţă desfăşurată de 5.767 mp, societatea are ca activitate principală cercetarea-dezvoltarea în ştiinţe fizice şi naturale. La un preţ mediu al terenului estimat la 400 euro/mp, valoarea acestuia se poate ridica la 2,5 milioane euro.
Structura acţionariatului Casstil SA era AVAS- cu 65,55636%, acţionari persoane fizice - 29,07746%, acţionari persoane juridice - 5,36618%.
Anterior, AVAS anunţase că "din cauza unor revendicări în conformitate cu Legea 10/2001, care ar putea afecta structura capitalului social al Casstil SA, din pachetul de 56.465 acţiuni deţinute, va păstra 9.331 acţiuni, reprezentând 10,83337% din valoarea capitalului social, oferind spre vânzare un număr de 47.134 acţiuni, respectiv 54,72298% din valoarea capitalului social.
Odată cu instalarea guvernului Boc 1, în 2009, firma lui Radu Spirea nu a resimţit efectele crizei economice, întrucât s-a orientat şi către afacerile cu administraţiile din provincie. Pe 1 iulie 2009, Vesta Investment primea două contracte de furnizare de produse pentru marcajele rutiere, către Consiliul Local Ploieşti, în valoare totală de 352.101 lei, prin atribuire prin cerere de oferte. Amintim că la Ploieşti primar este pedelistul Andrei Liviu Volosevici, un apropiat al Robertei Anastase, iar Consiliul Local Ploieşti este dominat de consilierii PDL.
Aceasta este doar o succintă trecere în revistă a celor mai spectaculoase afaceri pe care Vesta Investment, firma deţinută de Radu Ştefan Spirea, le-a făcut cu diverse instituţii ale statului. Strâns legat de interesele politice ale mai multor guvernări care s-au perindat în ultimii 10 ani, Radu Spirea prosperă, în România, stat european, în care puterea dă bani din bugetul statului cu o mână, iar o mână prietenă îi ia, şi nimeni nu vede, nimeni nu protestează.
Publicat Joi, 15 iulie 2010 Cristina Horvat
Nepotism legiferat prin contractul de muncă la Hidroelectrica
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Dacă la un concurs de angajare la Hidroelectrica participă o rudă a unui angajat şi încă cineva care nu are vreo legătură cu societatea, iar aceştia au rezultate "sensibil egale", atunci primul are toate şansele să fie încadrat.
Rudele angajaţilor din compania de stat Hidroelectrica nu-şi fac griji că nu vor putea găsi de muncă. Au oricând o poartă deschisă la principalul producător de energie al ţării care are prevăzut în contractul colectiv de muncă, că, la un concurs de angajare, au prioritate rudele de gradul unu ale salariaţilor Hidroelectrica – soţ, soţie, copii scrie money.ro. Iată ce se prevede în respectivul paragraf: "În cazul în care pentru ocuparea unui loc de muncă vor fi mai mulţi candidaţi cu rezultate sensibil egale, la concurs se va ţine cont de următoarea ordine de preferinţă: candidaţii sunt membrii familiilor salariaţilor Hidroelectrica (soţ, soţie, copii)". Documentul citat nu precizează ce înseamnă "rezultate sensibil egale" şi nici nu doreşte nimeni să explice printr-un canal oficial, după cum arată Bihoreanul.ro, publicaţia care a tratat, pe larg, acest subiect.
A încercat, totuşi, să o facă, directorul filialei Oradea a companiei de stat, Mihai Groza. Voind să explice într-un fel evidenta ilegalitate a contractul colectiv de muncă oficialul nu a reuşit decât să acuze şi mai mult politica de personal a companiei a cărei oficial este. " Legat de Contractul Colectiv de Muncă, vreau să vă spun că acesta reprezintă un document oficial din 2006, iar prevederile articolului nr. 4 pct. 5 referitor la condiţiile de angajare sunt: la candidaţii cu rezultate sensibil egale la concurs se va ţine cont de următoarea ordine de preferinţă: a) salariatul este deja angajat în unitate sau în altă unitate a Hidroelectrica SA şi participă la concurs pe altă funcţie, b) membrii familiilor salariaţilor Hidroelectrica (soţ, soţie, copii) respectă valorile culturii organizaţionale ale Hidroelectrica, motivarea, promovarea, stimularea propriilor angajaţi, respectarea principiului de responsabilitate socială prin susţinerea valorilor tradiţionale ale familiei şi recunoaşterea importanţei acestora în dezvoltarea şi menţinerea trăsăturilor de caracter pe care dorim să le deţină salariaţii noştri."
Pentru şeful sindicatului Hidroelectrica, paragraful citat din contractul colectiv de muncă nu este ceva ilegal mai ales că nu se ţine, neapărat, seama de el. Decebal Şulea, preşedintele Hidrosind spune că preferarea afinilor de gradul unu la angajare este doar pe hârtie nu şi în realitate. "De ce să nu fie legală? Oricum nu s-a aplicat niciodată vreo discriminare. Presupun că rezultate sensibil egale înseamnă că, dacă doi candidaţi au rezultate aproape egale la proba scrisă şi la cea pracrică atunci are prioritate ruda unui angajat. Dar eu nu ştiu să se fi întâmplat asta vreodată. Şi oricum ăsta e contractul moştenit de Hidroelectrica de la nivelul de ramură. E de vreo 20 de ani. Cred că şi în petrol şi gaze e acelaşi tip de contract", precizează Şulea.
Publicat acum 7 ore si 18 minute
Cotidianul.ro
Dacă la un concurs de angajare la Hidroelectrica participă o rudă a unui angajat şi încă cineva care nu are vreo legătură cu societatea, iar aceştia au rezultate "sensibil egale", atunci primul are toate şansele să fie încadrat.
Rudele angajaţilor din compania de stat Hidroelectrica nu-şi fac griji că nu vor putea găsi de muncă. Au oricând o poartă deschisă la principalul producător de energie al ţării care are prevăzut în contractul colectiv de muncă, că, la un concurs de angajare, au prioritate rudele de gradul unu ale salariaţilor Hidroelectrica – soţ, soţie, copii scrie money.ro. Iată ce se prevede în respectivul paragraf: "În cazul în care pentru ocuparea unui loc de muncă vor fi mai mulţi candidaţi cu rezultate sensibil egale, la concurs se va ţine cont de următoarea ordine de preferinţă: candidaţii sunt membrii familiilor salariaţilor Hidroelectrica (soţ, soţie, copii)". Documentul citat nu precizează ce înseamnă "rezultate sensibil egale" şi nici nu doreşte nimeni să explice printr-un canal oficial, după cum arată Bihoreanul.ro, publicaţia care a tratat, pe larg, acest subiect.
A încercat, totuşi, să o facă, directorul filialei Oradea a companiei de stat, Mihai Groza. Voind să explice într-un fel evidenta ilegalitate a contractul colectiv de muncă oficialul nu a reuşit decât să acuze şi mai mult politica de personal a companiei a cărei oficial este. " Legat de Contractul Colectiv de Muncă, vreau să vă spun că acesta reprezintă un document oficial din 2006, iar prevederile articolului nr. 4 pct. 5 referitor la condiţiile de angajare sunt: la candidaţii cu rezultate sensibil egale la concurs se va ţine cont de următoarea ordine de preferinţă: a) salariatul este deja angajat în unitate sau în altă unitate a Hidroelectrica SA şi participă la concurs pe altă funcţie, b) membrii familiilor salariaţilor Hidroelectrica (soţ, soţie, copii) respectă valorile culturii organizaţionale ale Hidroelectrica, motivarea, promovarea, stimularea propriilor angajaţi, respectarea principiului de responsabilitate socială prin susţinerea valorilor tradiţionale ale familiei şi recunoaşterea importanţei acestora în dezvoltarea şi menţinerea trăsăturilor de caracter pe care dorim să le deţină salariaţii noştri."
Pentru şeful sindicatului Hidroelectrica, paragraful citat din contractul colectiv de muncă nu este ceva ilegal mai ales că nu se ţine, neapărat, seama de el. Decebal Şulea, preşedintele Hidrosind spune că preferarea afinilor de gradul unu la angajare este doar pe hârtie nu şi în realitate. "De ce să nu fie legală? Oricum nu s-a aplicat niciodată vreo discriminare. Presupun că rezultate sensibil egale înseamnă că, dacă doi candidaţi au rezultate aproape egale la proba scrisă şi la cea pracrică atunci are prioritate ruda unui angajat. Dar eu nu ştiu să se fi întâmplat asta vreodată. Şi oricum ăsta e contractul moştenit de Hidroelectrica de la nivelul de ramură. E de vreo 20 de ani. Cred că şi în petrol şi gaze e acelaşi tip de contract", precizează Şulea.
Publicat acum 7 ore si 18 minute
În afacerea de 140 de milioane de euro de la Portul Constanţa intră şi secretarul de stat Marin Anton
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Fostul secretar de stat la Transporturi Marin Anton, viitor secretar de stat la Ministerul Mediului, şi-a trimis săptămâna trecută la Constanţa doi subalterni pentru a face presiuni asupra comisiei de licitaţie de la Portul Constanţa să nu pună în practică o hotărâre definitivă şi irevocabilă. Motivul: hotărârea Curţii de Apel Constanţa strică apele clientelei de partid. În afacerea de 140 de milioane de euro de la Portul Constanţa mai sunt implicate şi alte nume precum cel al directorului Portului Constanţa, Ion Bălan, al directorului tehnic, Emil Banias, şi al senatorului PDL Mircea Marius Banias.
Surse apropiate comisiei de licitaţie susţin că oamenii lui Marin Anton nu au dorit să lase o dispoziţie scrisă în acest sens, fapt care i-a făcut pe unii membri ai comisiei să se întrebe dacă e bine sau nu să se asculte sfatul lui Marin Anton. "Anton a plecat de la Ministerul Transporturilor aşa că poate ar fi mai bine să nu ascultăm de sfatul lui mai ales că în faţa DNA noi răspundem, nu el", ne-a declarat unul dintre membrii comisiei de licitaţie, care a dorit să-şi păstreze anonimatul.
Totuşi, chiar dacă se va face dreptate şi hotărârea Curţii de Apel Constanţa va fi pusă în practică, Marin Anton vrea să joace tare cu viitorii câştigători. Mai ales că aceştia vor avea nevoie de avize de la Ministerul Mediului, acolo unde Marin Anton va fi numit de Boc secretar de stat. "Aşa este, vă confirm că voi ajunge secretar de stat la Ministerul Mediului şi Pădurilor. Nu mi-au fost încă delegate atribuţiile şi nici nu ştiu când va fi făcută numirea. Tot ce ştiu este că voi merge la ministrul Borbely şi voi aştepa să-mi stabilească responsabilităţile", a declarat, marţi, pentru Mediafax, secretarul de stat de la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Marin Anton.
Întrebat de cotidianul.ro despre vizita făcută de subalterni la Constanţa, Marin Anton ne-a declarat: "Aveţi o informaţie eronată. N-am trimis nici un om. Interesul meu este ca să înceapă cât mai repede lucrările la Portul Constanţa, mai ales că este vorba despre bani europeni. Știu că în acest moment există o contestaţie depusă la instanţă cu privire la acea licitaţie".
Secretarul de stat a rămas surprins de faptul că există deja o hotărâre definitivă şi irevocabilă dată de Curtea de Apel Constanţa în ceea ce priveşte licitaţia de la Portul Constanţa. "Personal nu ştiam acest fapt. Dacă este adevărat, ea trebuie pusă în practică imediat", a mai declarat Anton pentru cotidianul.ro.
Răspunsul lui Marin Anton nu justifică interesul manifestat de acesta pentru licitaţia de la Portul Constanţa mai ales că s-a interesat îndeaproape de modul în care a decurs licitaţia pe toată perioada derulării ei. De asemenea, Anton nu a răspuns la întrebarea de ce conducerea Portului Constanţa a contestat hotărârea Curţii de Apel Constanţa cu toate că ea trebuia să nu fie interesată de câştigătorul licitaţiei, ci de execuţia lucrării.
Menţionăm că acum trei luni conducerea Portului Constanţa a organizat o licitaţie în valoare de 140 de milioane de euro, bani daţi de Uniunea Europeană, pentru lărgirea portului. În urma licitaţiei a fost scoasă câştigătoare firma Josef Mobius Bau AG (Germania). Dar cum firma nu a îndeplinit condiţiile din caietul de sarcini, Curtea de Apel Constanţa a dat acum două săptămânii o hotărâre judecătorească şi definitivă în urma căreia firma Mobius a fost scoasă de la licitaţia de la Portul Constanţa. Iar acest fapt a stricat "ploile" directorului Portului Constanţa, Ion Bălan, directorului tehnic, Emil Banias, şi senatorului PDL Mircea Marius Banias.
Toţi trei sunt asociaţi în firma Euro Shiping Services SRL, care are drept obiect de activitate transporturi maritime şi costiere de marfă. În schimbul susţinerii firmei Mobius la licitaţia de la Portul Constanţa, firma senatorului Banias şi a directorului Bălan urma să primească din partea firmei germane dreptul de a transporta materialele necesare pentru lărgirea portului. Şi este vorba despre 3,5 milioane de tone de materiale (rocă pentru digul de larg care are drept scop domolirea valurilor mării pe timp de furtună), care la un profit de câţiva euro pe tonă înseamnă o sumă frumuşică de ordinul a milioane de euro.
Publicat acum 10 ore si 27 minute Dan Odagiu
Cotidianul.ro
Fostul secretar de stat la Transporturi Marin Anton, viitor secretar de stat la Ministerul Mediului, şi-a trimis săptămâna trecută la Constanţa doi subalterni pentru a face presiuni asupra comisiei de licitaţie de la Portul Constanţa să nu pună în practică o hotărâre definitivă şi irevocabilă. Motivul: hotărârea Curţii de Apel Constanţa strică apele clientelei de partid. În afacerea de 140 de milioane de euro de la Portul Constanţa mai sunt implicate şi alte nume precum cel al directorului Portului Constanţa, Ion Bălan, al directorului tehnic, Emil Banias, şi al senatorului PDL Mircea Marius Banias.
Surse apropiate comisiei de licitaţie susţin că oamenii lui Marin Anton nu au dorit să lase o dispoziţie scrisă în acest sens, fapt care i-a făcut pe unii membri ai comisiei să se întrebe dacă e bine sau nu să se asculte sfatul lui Marin Anton. "Anton a plecat de la Ministerul Transporturilor aşa că poate ar fi mai bine să nu ascultăm de sfatul lui mai ales că în faţa DNA noi răspundem, nu el", ne-a declarat unul dintre membrii comisiei de licitaţie, care a dorit să-şi păstreze anonimatul.
Totuşi, chiar dacă se va face dreptate şi hotărârea Curţii de Apel Constanţa va fi pusă în practică, Marin Anton vrea să joace tare cu viitorii câştigători. Mai ales că aceştia vor avea nevoie de avize de la Ministerul Mediului, acolo unde Marin Anton va fi numit de Boc secretar de stat. "Aşa este, vă confirm că voi ajunge secretar de stat la Ministerul Mediului şi Pădurilor. Nu mi-au fost încă delegate atribuţiile şi nici nu ştiu când va fi făcută numirea. Tot ce ştiu este că voi merge la ministrul Borbely şi voi aştepa să-mi stabilească responsabilităţile", a declarat, marţi, pentru Mediafax, secretarul de stat de la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Marin Anton.
Întrebat de cotidianul.ro despre vizita făcută de subalterni la Constanţa, Marin Anton ne-a declarat: "Aveţi o informaţie eronată. N-am trimis nici un om. Interesul meu este ca să înceapă cât mai repede lucrările la Portul Constanţa, mai ales că este vorba despre bani europeni. Știu că în acest moment există o contestaţie depusă la instanţă cu privire la acea licitaţie".
Secretarul de stat a rămas surprins de faptul că există deja o hotărâre definitivă şi irevocabilă dată de Curtea de Apel Constanţa în ceea ce priveşte licitaţia de la Portul Constanţa. "Personal nu ştiam acest fapt. Dacă este adevărat, ea trebuie pusă în practică imediat", a mai declarat Anton pentru cotidianul.ro.
Răspunsul lui Marin Anton nu justifică interesul manifestat de acesta pentru licitaţia de la Portul Constanţa mai ales că s-a interesat îndeaproape de modul în care a decurs licitaţia pe toată perioada derulării ei. De asemenea, Anton nu a răspuns la întrebarea de ce conducerea Portului Constanţa a contestat hotărârea Curţii de Apel Constanţa cu toate că ea trebuia să nu fie interesată de câştigătorul licitaţiei, ci de execuţia lucrării.
Menţionăm că acum trei luni conducerea Portului Constanţa a organizat o licitaţie în valoare de 140 de milioane de euro, bani daţi de Uniunea Europeană, pentru lărgirea portului. În urma licitaţiei a fost scoasă câştigătoare firma Josef Mobius Bau AG (Germania). Dar cum firma nu a îndeplinit condiţiile din caietul de sarcini, Curtea de Apel Constanţa a dat acum două săptămânii o hotărâre judecătorească şi definitivă în urma căreia firma Mobius a fost scoasă de la licitaţia de la Portul Constanţa. Iar acest fapt a stricat "ploile" directorului Portului Constanţa, Ion Bălan, directorului tehnic, Emil Banias, şi senatorului PDL Mircea Marius Banias.
Toţi trei sunt asociaţi în firma Euro Shiping Services SRL, care are drept obiect de activitate transporturi maritime şi costiere de marfă. În schimbul susţinerii firmei Mobius la licitaţia de la Portul Constanţa, firma senatorului Banias şi a directorului Bălan urma să primească din partea firmei germane dreptul de a transporta materialele necesare pentru lărgirea portului. Şi este vorba despre 3,5 milioane de tone de materiale (rocă pentru digul de larg care are drept scop domolirea valurilor mării pe timp de furtună), care la un profit de câţiva euro pe tonă înseamnă o sumă frumuşică de ordinul a milioane de euro.
Publicat acum 10 ore si 27 minute Dan Odagiu
Poteraş semnează, Mioara Mantale supervizează
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Poteraş semnează, Mioara Mantale supervizează
Schwartzenberg vinde şi încasează
Ironia aruncată joi de primarul pedelist al sectorului 6, Cristian Poteraş, la ieşirea din sediul DNA, este de proastă calitate şi nu face altceva decât să sublinieze aroganţa reprezentanţilor actualei puteri şi faptul că pentru ei legea nu mai înseamnă nimic. Iar lucrul ăsta nu e de ieri de azi, ci durează de mai bine de şase ani.
Ce spunea joi Poteraş? Că "DNA avea nevoie de locuri de parcare" şi de aceea l-au chemat la audieri?
Pentru a-i împrospăta memoria primarului sectorului 6, ar fi cazul să revedem faptele pentru care Cristian Poteraş este urmărit penal, alături de viceprimarul sectorului 6 Ştefan Preda şi Fabian Schwartzenberg (fratele afaceristului Elan Schwartzenberg, mai nou navetist prin emisiunile de televiziune de unde popularizează tehnici proprii de înmulţit banii).
La începutul anului 2006, Fabian Schwartzenberg, venit în România de puţine luni, s-a gândit să investească cele câteva sute de mii de euro primiţi de la fratele şi de la tatăl său. Juniorul Schwartzenberg a făcut rapid profit, şi încă unul mare, de milioane de euro. Problema e că aceste milioane de euro nu au fost câştigate din vreo activitate productivă, care să aducă beneficii şi bugetului statului sau consumatorilor, ci prin implicarea într-o afacere tipic românească.
Pe scurt, s-au luat, cu japca aproape, terenurile a două institute de cercetare din sectorul 6. După finalizarea afacerii puse la cale de Cristian Poteraş şi Fabian Schwartzenberg, institutele respective au rămas doar cu câte un drum de acces, urmând ca în viitor să fie înconjurate de cartiere rezidenţiale.
Bulevardul Primăverii, mutilat şi de Elan Schwarzenberg. Artistele costă mereu!
Fabian Schwartzenberg a cumpărat un teren retrocedat dubios mai multor membri ai familiei Căpăţână. Căpăţână Cezar şi Căpăţână Şerban Alexandru Gheorghe au primit în compensare pentru un teren moştenit în comuna Domneşti mai multe terenuri "echivalente ca valoare" - aşa cum apărea scris în actele de retrocedare, însumând 4 hectare, în Bucureşti, pe Splaiul Independenţei. În acea zonă, în perioada boom-ului imobiliar din România, preţul unui metru pătrat era între 600 şi 1.200 euro. Fireşte că era foarte greu, chiar dacă aveai bani, să găseşti 4 hectare în zona respectivă, unde să poţi dezvolta proiecte imobiliare.
Pentru ca împroprietărirea să poată fi realizată, au fost necesare acordul Subcomisiei de aplicare a Fondului Funciar din Primăria Sectorului 6 a primarului Cristian Poteraş şi acordul Prefecturii Bucureştiului, condusă la acea vreme de o altă celebră pedelistă, Mioara Mantale.
Poteraş şi Mantale au semnat rapid cererea de retrocedare, fără ca măcar să mai încerce să contacteze pe cineva din conducerea Academiei Române sau din cea a ICECHIM, pentru a încerca să găsească o soluţie de a intra în posesia terenurilor. Daca ar fi respectat legea şi dacă nu ar fi avut alte interese, şefii Prefecturii Bucureşti şi ai Primăriei Sectorului 6 ar fi putut oferi, în compensare pentru o parte din aceste cereri de retrocedare, terenul pe care fiinţează institutele de biologie şi biochimie de peste 40 de ani.
Pedeliştii Mantale şi Poteraş au considerat însă că e mult mai important să-i servească pe membrii familiei Căpăţână (de fapt, pe Fabian Schwartzenberg).
La doar cinci zile după retrocedare, terenurile au fost vândute la trei intermediari: Grecu Lucian Viorel (17.265%), Pandor Valeriu - 37,65% - şi Fabian Schwartzenberg, care a luat cea mai mare suprafaţă - 45,08%. Tranzacţia s-a realizat la un preţ de 400 euro/mp, deşi metrul pătrat variază în intervalul 600-1.200 euro. Aici trebuie precizată o chestiune importantă. Cumpărătorul intermediar Grecu Lucian Viorel este rudă prin alianţă cu primarul Cristian Poteraş. Tatăl lui Grecu Lucian Viorel este fratele soacrei lui Poteraş.
Dovada că cei doi Căpăţână au fost doar marionetele în această afacere constă în faptul că, deşi au vândut terenul cu suma de 5.008.000 euro, aceştia au rămas în urma tranzacţiei cu doar 263.578 euro, aproximativ a 19-a parte din preţ.
La fel s-a întâmplat şi cu cei 22.280 mp, situaţi pe Calea Plevnei, lângă un alt complex de apartamente de lux şi lângă clădirea Consiliului Superior al Magistraturii, luaţi de la ICECHIM. În acest caz, Fabian Schwartzenberg a cumpărat singur întreaga suprafaţă, prin aceeaşi metodă, de la familia Căpăţână. Aici, lucrurile s-au complicat puţin pentru fratele lui Elan Schwartzenberg, în sensul că ICECHIM devenise, printr-o hotărâre de guvern, proprietar peste terenul administrat şi i-a acţionat în instanţă, în ultima secundă, pentru a-şi păstra terenul.
Fabian Schwartzenberg, primarul pedelist Cristian Poteraş şi viceprimarul pedelist Ştefan Preda sunt deja puşi sub urmărire penală în acest dosar, pentru mai multe infracţiuni: abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, fals intelectual, înşelăciune etc.
Surse din interiorul DNA au declarat pentru cotidianul.ro că, în privinţa Mioarei Mantale, fost prefect al Bucureştiului, procurorii încă oscilează între calitatea de martor şi cea de învinuit în dosarul Poteraş&Schwartzenberg.
Unde-i PDL-ul, hop şi PSD-ul, şi nesimţirea fratelui Schwartzenberg
Tranzacţiile dintre Fabian Schwartzenberg şi fraţii Căpăţână au fost legalizate la notariatul deputatei PSD Manuela Mitrea, soţia senatorului PSD Miron Mitrea. Manuela Mitrea a câştigat în acea zi, pentru semnarea şi legalizarea celor trei acte de vânzare a terenurilor institutelor Academiei şi ale ICECHIM-ului, suma de 64.000 euro. De la surse din interiorul DNA, cotidianul.ro a aflat că pesedista Manuela Mitrea a fost deja audiată în acest dosar, ca martor.
Căpăţână Cezar şi Căpăţână Şerban Alexandru Gheorghe nu i-au mai vândut terenul lui Schwartzenberg, ci altui membru al familiei - Căpăţână Marian Jean, care, împreună cu Ionescu Maria, a vândut mai departe terenul firmei SC Global Property Invest Team SRL pentru suma de 5.982.809 euro (1.345,05 euro/ mp).
Fabian Schwartzenberg a vândut terenurile cumpărate de la Căpăţână tot companiei Global Property Invest Team - firmă pentru care fratele său, Elan Schwartzenberg, intermediază adesea afaceri. Fabian Schwartzenberg a obţinut din această tranzacţie un profit de câteva milioane de euro.
Firma Global Property Invest Team, care are ca principal obiect de activitate tranzacţiile imobiliare, a girat, cu terenurile respective, un împrumut de 11.506.366 euro de la Alpha Bank. Acum, terenurile sunt parte într-unul din marile proiecte imobiliare ale RI Investment Group, din Irlanda. Irlandezii ridică acolo unul din cele mai mari hoteluri de cinci stele din Europa, cu o capacitate egală cu cea a J.W. Marriott, Intercontinental la un loc (24 de niveluri şi 960 de camere), un ansamblu rezidenţial format din 820 apartamente şi peste 12.000 mp de spaţii comerciale.
Dezvăluirile presei în legătură cu acest subiect nu i-au produs nicio nelinişte lui Fabian Schwartzenberg. Ba din contră! La vremea respectivă, rugat de jurnalişti să ofere clarificări în legătură cu implicarea sa în acest tun imobiliar, Schwartzenberg a răspuns golăneşte, plin de dispreţ şi nesimţire: "Toată agitaţia asta este de prisos şi amuzantă, sunt apărat de deciziile Primăriei Sectorului 6 şi Prefecturii. Şi oricum, cercetătorii sunt toţi nişte alcoolici. Nu au făcut nimic toată viaţa, sau dacă vin la lucru, vin să fure".
În speranţa că poate se mai reduce nivelul ironiei şi golăniei din discursurile domnilor Schwartzenberg şi Poteraş, redăm un pasaj important din documentele întocmite de procurorii DNA. "Activitatea infracţională a funcţionarilor publici în cauză a fost de natură a genera avantaje patrimoniale numiţilor Fabian Schwartzenberg, Lucian Viorel Grecu, Valeriu Pandor şi Marian Jean Căpăţână, persoane în proprietatea cărora au ajuns terenurile, atribuite ilegal, în schimbul unor sume derizorii faţă de preţul de piaţă". Domnilor Schwartzenberg şi Poteraş, cuvântul-cheie este "i-l-e-g-a-l", cum ar silabisi Traian Băsescu, şeful suprem al primarului sectorului 6!
Publicat acum 9 ore si 55 minute Cristina Horvat
Cotidianul.ro
Poteraş semnează, Mioara Mantale supervizează
Schwartzenberg vinde şi încasează
Ironia aruncată joi de primarul pedelist al sectorului 6, Cristian Poteraş, la ieşirea din sediul DNA, este de proastă calitate şi nu face altceva decât să sublinieze aroganţa reprezentanţilor actualei puteri şi faptul că pentru ei legea nu mai înseamnă nimic. Iar lucrul ăsta nu e de ieri de azi, ci durează de mai bine de şase ani.
Ce spunea joi Poteraş? Că "DNA avea nevoie de locuri de parcare" şi de aceea l-au chemat la audieri?
Pentru a-i împrospăta memoria primarului sectorului 6, ar fi cazul să revedem faptele pentru care Cristian Poteraş este urmărit penal, alături de viceprimarul sectorului 6 Ştefan Preda şi Fabian Schwartzenberg (fratele afaceristului Elan Schwartzenberg, mai nou navetist prin emisiunile de televiziune de unde popularizează tehnici proprii de înmulţit banii).
La începutul anului 2006, Fabian Schwartzenberg, venit în România de puţine luni, s-a gândit să investească cele câteva sute de mii de euro primiţi de la fratele şi de la tatăl său. Juniorul Schwartzenberg a făcut rapid profit, şi încă unul mare, de milioane de euro. Problema e că aceste milioane de euro nu au fost câştigate din vreo activitate productivă, care să aducă beneficii şi bugetului statului sau consumatorilor, ci prin implicarea într-o afacere tipic românească.
Pe scurt, s-au luat, cu japca aproape, terenurile a două institute de cercetare din sectorul 6. După finalizarea afacerii puse la cale de Cristian Poteraş şi Fabian Schwartzenberg, institutele respective au rămas doar cu câte un drum de acces, urmând ca în viitor să fie înconjurate de cartiere rezidenţiale.
Bulevardul Primăverii, mutilat şi de Elan Schwarzenberg. Artistele costă mereu!
Fabian Schwartzenberg a cumpărat un teren retrocedat dubios mai multor membri ai familiei Căpăţână. Căpăţână Cezar şi Căpăţână Şerban Alexandru Gheorghe au primit în compensare pentru un teren moştenit în comuna Domneşti mai multe terenuri "echivalente ca valoare" - aşa cum apărea scris în actele de retrocedare, însumând 4 hectare, în Bucureşti, pe Splaiul Independenţei. În acea zonă, în perioada boom-ului imobiliar din România, preţul unui metru pătrat era între 600 şi 1.200 euro. Fireşte că era foarte greu, chiar dacă aveai bani, să găseşti 4 hectare în zona respectivă, unde să poţi dezvolta proiecte imobiliare.
Pentru ca împroprietărirea să poată fi realizată, au fost necesare acordul Subcomisiei de aplicare a Fondului Funciar din Primăria Sectorului 6 a primarului Cristian Poteraş şi acordul Prefecturii Bucureştiului, condusă la acea vreme de o altă celebră pedelistă, Mioara Mantale.
Poteraş şi Mantale au semnat rapid cererea de retrocedare, fără ca măcar să mai încerce să contacteze pe cineva din conducerea Academiei Române sau din cea a ICECHIM, pentru a încerca să găsească o soluţie de a intra în posesia terenurilor. Daca ar fi respectat legea şi dacă nu ar fi avut alte interese, şefii Prefecturii Bucureşti şi ai Primăriei Sectorului 6 ar fi putut oferi, în compensare pentru o parte din aceste cereri de retrocedare, terenul pe care fiinţează institutele de biologie şi biochimie de peste 40 de ani.
Pedeliştii Mantale şi Poteraş au considerat însă că e mult mai important să-i servească pe membrii familiei Căpăţână (de fapt, pe Fabian Schwartzenberg).
La doar cinci zile după retrocedare, terenurile au fost vândute la trei intermediari: Grecu Lucian Viorel (17.265%), Pandor Valeriu - 37,65% - şi Fabian Schwartzenberg, care a luat cea mai mare suprafaţă - 45,08%. Tranzacţia s-a realizat la un preţ de 400 euro/mp, deşi metrul pătrat variază în intervalul 600-1.200 euro. Aici trebuie precizată o chestiune importantă. Cumpărătorul intermediar Grecu Lucian Viorel este rudă prin alianţă cu primarul Cristian Poteraş. Tatăl lui Grecu Lucian Viorel este fratele soacrei lui Poteraş.
Dovada că cei doi Căpăţână au fost doar marionetele în această afacere constă în faptul că, deşi au vândut terenul cu suma de 5.008.000 euro, aceştia au rămas în urma tranzacţiei cu doar 263.578 euro, aproximativ a 19-a parte din preţ.
La fel s-a întâmplat şi cu cei 22.280 mp, situaţi pe Calea Plevnei, lângă un alt complex de apartamente de lux şi lângă clădirea Consiliului Superior al Magistraturii, luaţi de la ICECHIM. În acest caz, Fabian Schwartzenberg a cumpărat singur întreaga suprafaţă, prin aceeaşi metodă, de la familia Căpăţână. Aici, lucrurile s-au complicat puţin pentru fratele lui Elan Schwartzenberg, în sensul că ICECHIM devenise, printr-o hotărâre de guvern, proprietar peste terenul administrat şi i-a acţionat în instanţă, în ultima secundă, pentru a-şi păstra terenul.
Fabian Schwartzenberg, primarul pedelist Cristian Poteraş şi viceprimarul pedelist Ştefan Preda sunt deja puşi sub urmărire penală în acest dosar, pentru mai multe infracţiuni: abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, fals intelectual, înşelăciune etc.
Surse din interiorul DNA au declarat pentru cotidianul.ro că, în privinţa Mioarei Mantale, fost prefect al Bucureştiului, procurorii încă oscilează între calitatea de martor şi cea de învinuit în dosarul Poteraş&Schwartzenberg.
Unde-i PDL-ul, hop şi PSD-ul, şi nesimţirea fratelui Schwartzenberg
Tranzacţiile dintre Fabian Schwartzenberg şi fraţii Căpăţână au fost legalizate la notariatul deputatei PSD Manuela Mitrea, soţia senatorului PSD Miron Mitrea. Manuela Mitrea a câştigat în acea zi, pentru semnarea şi legalizarea celor trei acte de vânzare a terenurilor institutelor Academiei şi ale ICECHIM-ului, suma de 64.000 euro. De la surse din interiorul DNA, cotidianul.ro a aflat că pesedista Manuela Mitrea a fost deja audiată în acest dosar, ca martor.
Căpăţână Cezar şi Căpăţână Şerban Alexandru Gheorghe nu i-au mai vândut terenul lui Schwartzenberg, ci altui membru al familiei - Căpăţână Marian Jean, care, împreună cu Ionescu Maria, a vândut mai departe terenul firmei SC Global Property Invest Team SRL pentru suma de 5.982.809 euro (1.345,05 euro/ mp).
Fabian Schwartzenberg a vândut terenurile cumpărate de la Căpăţână tot companiei Global Property Invest Team - firmă pentru care fratele său, Elan Schwartzenberg, intermediază adesea afaceri. Fabian Schwartzenberg a obţinut din această tranzacţie un profit de câteva milioane de euro.
Firma Global Property Invest Team, care are ca principal obiect de activitate tranzacţiile imobiliare, a girat, cu terenurile respective, un împrumut de 11.506.366 euro de la Alpha Bank. Acum, terenurile sunt parte într-unul din marile proiecte imobiliare ale RI Investment Group, din Irlanda. Irlandezii ridică acolo unul din cele mai mari hoteluri de cinci stele din Europa, cu o capacitate egală cu cea a J.W. Marriott, Intercontinental la un loc (24 de niveluri şi 960 de camere), un ansamblu rezidenţial format din 820 apartamente şi peste 12.000 mp de spaţii comerciale.
Dezvăluirile presei în legătură cu acest subiect nu i-au produs nicio nelinişte lui Fabian Schwartzenberg. Ba din contră! La vremea respectivă, rugat de jurnalişti să ofere clarificări în legătură cu implicarea sa în acest tun imobiliar, Schwartzenberg a răspuns golăneşte, plin de dispreţ şi nesimţire: "Toată agitaţia asta este de prisos şi amuzantă, sunt apărat de deciziile Primăriei Sectorului 6 şi Prefecturii. Şi oricum, cercetătorii sunt toţi nişte alcoolici. Nu au făcut nimic toată viaţa, sau dacă vin la lucru, vin să fure".
În speranţa că poate se mai reduce nivelul ironiei şi golăniei din discursurile domnilor Schwartzenberg şi Poteraş, redăm un pasaj important din documentele întocmite de procurorii DNA. "Activitatea infracţională a funcţionarilor publici în cauză a fost de natură a genera avantaje patrimoniale numiţilor Fabian Schwartzenberg, Lucian Viorel Grecu, Valeriu Pandor şi Marian Jean Căpăţână, persoane în proprietatea cărora au ajuns terenurile, atribuite ilegal, în schimbul unor sume derizorii faţă de preţul de piaţă". Domnilor Schwartzenberg şi Poteraş, cuvântul-cheie este "i-l-e-g-a-l", cum ar silabisi Traian Băsescu, şeful suprem al primarului sectorului 6!
Publicat acum 9 ore si 55 minute Cristina Horvat
Noi detalii pentru portretul unui client politic: Radu Ştefan Spirea
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Noi detalii pentru portretul unui client politic: Radu Ştefan Spirea
Afacerea cu "semnalizatoare", profit anual de 10 milioane de euro
Radu Spirea, unul dintre sponsorii PDL, derulează prin cele trei firme ale sale Vesta Investment SRL, Marca Plast SRL şi Marcatin SRL afaceri de peste 10 milioane de euro anual. O privire de ansamblu asupra cifrei de afaceri la cele trei firme arată că de câte ori s-a schimbat puterea politică afacerile lui Radu Spirea au avut de suferit. E drept, nu pe termen lung, deoarece Radu Spirea a știut să schimbe repede barca politică și să redreseze corabia.
Afacerea de peste 840.000 de euro cu indicatoare tridimensionale de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului arată că în România se pot câștiga bani mulți fără a face practic mare lucru. Spre exemplu, datele de la Ministerul Finanțelor Publice referitoare la compania Vesta Investment SRL, câștigătoarea licitației de la ministerul Elenei Udrea, arată că anual firma lui Radu Spirea învârte din indicatoare peste 10 milioane de euro. Spre exemplu, în 1999, compania Vesta Investment a avut o cifră de afaceri de 45 milioane de lei, în 2000 de 60 de milioane, în 2001 de 77 de milioane, iar în 2002 de 76 de milioane de lei. Și profitul a fost unul bun, în medie de 12 milioane de lei pe lună. Numărul de angajați a fost unul destul de rezonabil, de 100 în 1999, respectiv de 126 în 2003.
Totuși, anii de vârf ai lui Radu Spirea sunt 2003 şi 2004, cifra de afaceri a companiei Vesta Investment crescând la 205, respectiv 221 milioane de lei. Iar profitul afacerii a ajuns la 77 milioane de lei pe an. Motivul acestei creșteri: ajutorul dat de puterea de atunci (PSD).
Anul 2005 reprezintă o lovitură sub centură pentru firma lui Radu Spirea, afacerile ajungând la doar 21 de milioane de lei. Deci o cădere de 10 ori a afacerilor. Dar în 2004 a avut loc schimbarea puterii politice. În locul PSD vin PDL și PNL. Om cu fler politic, Radu Spirea schimbă repede culoarea politică și trece cu arme și bagaje la PDL. Drept urmare, Vesta Investment ajunge să fie o firmă iubită de Adriean Videanu, noul primar al Capitalei. Așa că în 2006 firma lui Radu Spirea primește de la primarul Videanu contractul "Piste de 40 de kilometri pentru bicicliști", în valoare de 1,5 milioane de euro, iar Vesta Investment încheie anul financiar 2006 în creștere față de 2005, afacerile ajungând la 41 de milioane de lei. Deci o creștere de 100% într-un singur an. În 2007 și 2008, afacerile lui Radu Spirea se mențin constante fiind în medie de 40 de milioane de lei. Adică de 37 de milioane de lei în 2007, respectiv de 42 de milioane de lei în 2008.
Firma Vesta Investment nu este singura firmă a lui Radu Spirea care "semnalizează" conducerii PDL unde să marcheze banul. O altă firmă este Marcatin SRL. Dacă în perioada 1999-2003 afacerile Marcatin se cifrau în jurul sumei de 6 milioane de lei anual iar profitul în jur de un milion, anul 2004 marchează intrarea firmei Marcatin în topul firmelor care mișcă peste 10 milioane de lei. Astfel, în 2004 cifra de afaceri a firmei Marcatin a fost de 23 milioane de lei, pentru ca în 2005 să scadă la 3 milioane de lei. E și normal. La finalul anului 2004 s-a schimbat puterea politică și Radu Spirea, prieten al șefilor din PSD, nu putea să nu sufere, pentru că veniseră la putere portocaliii. Dar odată cu trecerea lui Radu Spirea în tabără sponsorilor PDL se schimbă și cifra de afaceri a firmei Marcatin. În 2006 aceasta ajunge la aproape 9 milioane de lei (creștere de 300% față de anul 2005), în 2007 la 11 milioane de lei, iar în 2008 la 12 milioane de lei.
Cea de-a treia firmă a lui Radu Spirea, Marca Plast, este una nouă, dar cu potențial mare de creștere. Înființată în 2005, compania a avut în 2006 o cifră de afaceri de 2 milioane de lei, în 2007 de 3 milioane, iar în 2008 de 5,4 milioane de lei. Profitul a trecut în cei trei ani de un milion de lei anual.
Datele prezentate mai sus arată că contractul de 840.000 de euro a lui Radu Spirea cu Ministerul Dezvoltării se înscrie în "normalitatea" afacerilor derulate de acesta în ultimii ani cu puterea, indiferent de culoarea ei.
Publicat acum 5 ore si 35 minute Dan Odagiu
Cotidianul.ro
Noi detalii pentru portretul unui client politic: Radu Ştefan Spirea
Afacerea cu "semnalizatoare", profit anual de 10 milioane de euro
Radu Spirea, unul dintre sponsorii PDL, derulează prin cele trei firme ale sale Vesta Investment SRL, Marca Plast SRL şi Marcatin SRL afaceri de peste 10 milioane de euro anual. O privire de ansamblu asupra cifrei de afaceri la cele trei firme arată că de câte ori s-a schimbat puterea politică afacerile lui Radu Spirea au avut de suferit. E drept, nu pe termen lung, deoarece Radu Spirea a știut să schimbe repede barca politică și să redreseze corabia.
Afacerea de peste 840.000 de euro cu indicatoare tridimensionale de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului arată că în România se pot câștiga bani mulți fără a face practic mare lucru. Spre exemplu, datele de la Ministerul Finanțelor Publice referitoare la compania Vesta Investment SRL, câștigătoarea licitației de la ministerul Elenei Udrea, arată că anual firma lui Radu Spirea învârte din indicatoare peste 10 milioane de euro. Spre exemplu, în 1999, compania Vesta Investment a avut o cifră de afaceri de 45 milioane de lei, în 2000 de 60 de milioane, în 2001 de 77 de milioane, iar în 2002 de 76 de milioane de lei. Și profitul a fost unul bun, în medie de 12 milioane de lei pe lună. Numărul de angajați a fost unul destul de rezonabil, de 100 în 1999, respectiv de 126 în 2003.
Totuși, anii de vârf ai lui Radu Spirea sunt 2003 şi 2004, cifra de afaceri a companiei Vesta Investment crescând la 205, respectiv 221 milioane de lei. Iar profitul afacerii a ajuns la 77 milioane de lei pe an. Motivul acestei creșteri: ajutorul dat de puterea de atunci (PSD).
Anul 2005 reprezintă o lovitură sub centură pentru firma lui Radu Spirea, afacerile ajungând la doar 21 de milioane de lei. Deci o cădere de 10 ori a afacerilor. Dar în 2004 a avut loc schimbarea puterii politice. În locul PSD vin PDL și PNL. Om cu fler politic, Radu Spirea schimbă repede culoarea politică și trece cu arme și bagaje la PDL. Drept urmare, Vesta Investment ajunge să fie o firmă iubită de Adriean Videanu, noul primar al Capitalei. Așa că în 2006 firma lui Radu Spirea primește de la primarul Videanu contractul "Piste de 40 de kilometri pentru bicicliști", în valoare de 1,5 milioane de euro, iar Vesta Investment încheie anul financiar 2006 în creștere față de 2005, afacerile ajungând la 41 de milioane de lei. Deci o creștere de 100% într-un singur an. În 2007 și 2008, afacerile lui Radu Spirea se mențin constante fiind în medie de 40 de milioane de lei. Adică de 37 de milioane de lei în 2007, respectiv de 42 de milioane de lei în 2008.
Firma Vesta Investment nu este singura firmă a lui Radu Spirea care "semnalizează" conducerii PDL unde să marcheze banul. O altă firmă este Marcatin SRL. Dacă în perioada 1999-2003 afacerile Marcatin se cifrau în jurul sumei de 6 milioane de lei anual iar profitul în jur de un milion, anul 2004 marchează intrarea firmei Marcatin în topul firmelor care mișcă peste 10 milioane de lei. Astfel, în 2004 cifra de afaceri a firmei Marcatin a fost de 23 milioane de lei, pentru ca în 2005 să scadă la 3 milioane de lei. E și normal. La finalul anului 2004 s-a schimbat puterea politică și Radu Spirea, prieten al șefilor din PSD, nu putea să nu sufere, pentru că veniseră la putere portocaliii. Dar odată cu trecerea lui Radu Spirea în tabără sponsorilor PDL se schimbă și cifra de afaceri a firmei Marcatin. În 2006 aceasta ajunge la aproape 9 milioane de lei (creștere de 300% față de anul 2005), în 2007 la 11 milioane de lei, iar în 2008 la 12 milioane de lei.
Cea de-a treia firmă a lui Radu Spirea, Marca Plast, este una nouă, dar cu potențial mare de creștere. Înființată în 2005, compania a avut în 2006 o cifră de afaceri de 2 milioane de lei, în 2007 de 3 milioane, iar în 2008 de 5,4 milioane de lei. Profitul a trecut în cei trei ani de un milion de lei anual.
Datele prezentate mai sus arată că contractul de 840.000 de euro a lui Radu Spirea cu Ministerul Dezvoltării se înscrie în "normalitatea" afacerilor derulate de acesta în ultimii ani cu puterea, indiferent de culoarea ei.
Publicat acum 5 ore si 35 minute Dan Odagiu
miercuri, 7 iulie 2010
Parlamentarii au cheltuit 91.000 de euro în deplasări externe, în aprilie
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Zeci de senatori şi deputaţi au petrecut, recent, adevărate sejururi all inclusive, pe bani publici. Numai în aprilie aleşii au cheltuit peste 90.000 de euro cu ocazia diferitelor deplasări externe în Vietnam, Thailanda, Statele Unite, Spania sau Franţa. Pentru curioşi, toate datele sunt publice şi se află pe site-urile Senatului şi Camerei Deputaţilor.
De departe, cea mai costisitoare deplasare a fost cea din Thailanda. La Bangkok, şapte parlamentari au stat 10 zile şi au cheltuit 98.000 de lei. Suma totală este însă mai mare, pentru că din delegaţie au mai făcut parte şi consilieri şi secretare. Numeroasa delegaţie a stat într-un hotel luxos de 5 stele, cu diurnă şi toate cheltuielile decontate, plus bani pentru "cadouri simbolice".
Mulţi bani s-au cheltuit şi pentru Vietnam. La Hanoi, doi senatori au stat 7 zile. Este vorba de Ioan Chelaru şi Georgică Severin, care au cheltuit 25, respectiv, 24.000 de lei.
O altă destinaţie a fost Franţa. La Paris, aleşii au lăsat în aprilie peste 64.000 de lei. Este vorba de şase senatori care au petrecut în total 25 de zile cu 40.000 de lei, plus patru deputaţi care, în 12 zile, au cheltuit 24.000 de lei.
Şi Spania le-a lăsat aleşilor amintiri frumoase. Şase deputaţi au petrecut 5 zile cu 32.000 de lei, cazaţi într-un hotel de lux din Madrid.
Publicat acum 9 ore si 52 minute
Cotidianul.ro
Zeci de senatori şi deputaţi au petrecut, recent, adevărate sejururi all inclusive, pe bani publici. Numai în aprilie aleşii au cheltuit peste 90.000 de euro cu ocazia diferitelor deplasări externe în Vietnam, Thailanda, Statele Unite, Spania sau Franţa. Pentru curioşi, toate datele sunt publice şi se află pe site-urile Senatului şi Camerei Deputaţilor.
De departe, cea mai costisitoare deplasare a fost cea din Thailanda. La Bangkok, şapte parlamentari au stat 10 zile şi au cheltuit 98.000 de lei. Suma totală este însă mai mare, pentru că din delegaţie au mai făcut parte şi consilieri şi secretare. Numeroasa delegaţie a stat într-un hotel luxos de 5 stele, cu diurnă şi toate cheltuielile decontate, plus bani pentru "cadouri simbolice".
Mulţi bani s-au cheltuit şi pentru Vietnam. La Hanoi, doi senatori au stat 7 zile. Este vorba de Ioan Chelaru şi Georgică Severin, care au cheltuit 25, respectiv, 24.000 de lei.
O altă destinaţie a fost Franţa. La Paris, aleşii au lăsat în aprilie peste 64.000 de lei. Este vorba de şase senatori care au petrecut în total 25 de zile cu 40.000 de lei, plus patru deputaţi care, în 12 zile, au cheltuit 24.000 de lei.
Şi Spania le-a lăsat aleşilor amintiri frumoase. Şase deputaţi au petrecut 5 zile cu 32.000 de lei, cazaţi într-un hotel de lux din Madrid.
Publicat acum 9 ore si 52 minute
Un nou episod din ciclul "Copiii prietenilor lui Videanu"
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Un nou episod din ciclul "Copiii prietenilor lui Videanu"
Izabela Budulan, director de comunicare la ANRE
Cotidianul.ro a mai făcut dezvăluiri despre funcţiile şi avantajele materiale obţinute de cei care formează grupul politico-economic (grupul Coasta de Azur), o încrengătură de prieteni şi parteneri de afaceri, moşită de ministrul Economiei, Adriean Videanu. Astăzi, cotidianul.ro vă oferă noi informaţii interesante despre alţi membri ai grupului de pe Coasta de Azur şi despre înaltele demnităţi în care sunt numiţi copiii acestora.
Sâmbăta trecută, la Marriott Grand Ballroom a fost nuntă în marea şi fericita familie a PDL-ului.
Adriean Videanu, Gheorghe Pogea, Petre Lificiu (preşedintele ANRE), Monica şi Tiberiu Iacob Ridzi, Valeriu Stoica, Mihai Ciprian David (director general Hidroelectrica), Valeriu şi Raluca Turcan, Ionel Manţog, Maria Pârcălăbescu (secretar de stat la Ministerul Economiei), Ionuţ Popescu (preşedintele Fondului Proprietatea), Dragoş Băsescu (fiul lui Mircea Băsescu), Bebe Ionescu (tatăl lui Bogdan "Syda" Ionescu - iubitul Elenei Băsescu), Bogdan Drăgoi (secretar de stat la Ministerul Finanţelor şi fiul lui Dan Drăgoi, un alt bun prieten al lui Adriean Videanu), precum şi nelipsitul "megastar tv" Marcel Hoară, toţi aceştia, dar şi multe alte personaje din linia de mijloc a PDL-ului au venit să petreacă la nunta Izabelei Budulan, fiica boss-ului de la Nuclearelectrica, Pompiliu Budulan.
Surse prezente la nuntă ne-au relatat că opulenţa petrecerii l-ar fi făcut să pălească de invidie chiar şi pe emirul din Abu Dhabi. Nimic nu a lipsit din ingredientele necesare unei nunţi de "nouveau-riche": haine foarte scumpe, mâncăruri şi băuturi fine, daruri de zeci de mii de euro şi luna de miere a tinerilor căsătoriţi, care se va desfăşura în Hawaii.
Ministrul Economiei, Adriean Videanu, şi soţia sa, Mioriţa, au făcut furori pe ringul de dans, neratând niciun prilej să-şi arate talentele, fie că a fost vorba despre sârbe sau despre tangouri. şi pupilul lui Videanu, Marcel Hoară, pedelistul "cel mai iubit" de greviştii din Piaţa Victoriei, s-a simţit la dans ca peştele în apă.
Aceleaşi surse ne-au mai declarat că, la nunta împărătească de la Marriott, băieţii deştepţi au discutat şi au bătut palma pentru niscaiva afaceri bănoase, în special în domeniul energiei, domeniu atât de drag preşedintelui Traian Băsescu.
Şi dacă tot a venit vorba despre băieţii deştepţi din domeniul energiei, să vedem cum stă treaba şi cu joburile generos recompensate de stat ale odraslelor de băieţi deştepţi, şi cum întotdeauna în lumea lor, a celor din grupul de pe Coasta de Azur, o mână spală pe alta, iar un părinte angajează în compania de stat pe care o conduce numai şi numai pe fiul sau fiica unui alt priteten şi viceversa.
Mireasa, Izabela Budulan, a fost promovată anul trecut, în luna septembrie, în funcţia de director de comunicare al ANRE. Fiica lui Pompiliu Budulan, directorul general al Nuclearelectrica SA, a fost numită în acest post de către Petre Lificiu, preşedintele ANRE. Avansarea fiicei lui Budulan a stârnit, în 2009, ceva valuri prin presă, întrucât părea a fi un serviciu contra serviciu, dacă ne amintim faptul că, doar câteva luni mai devreme, în martie 2009, Pompiliu Budulan a susţinut-o pe fata lui Lificiu, Ana Georgia Babici, pentru un post de membru în Consiliul de Administraţie al EnergoNuclear, compania care urmează să construiască reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă. După ce informaţiile respective au ajuns în presa centrală, pentru a stopa acuzaţiile de nepotism, Ana Georgia Babici a renunţat la postul propus, iar tatăl său, Petru Lificiu, anunţa că ea fusese propusă la EnergoNuclear fără a fi consultată.
Toate aceste numiri şi demisii la comandă, atunci când sunt date în vileag în presă, sunt tipice pentru reţeaua de sinecurişti de lux creată de Adriean Videanu în jurul său, al ministerului pe care îl conduce şi al companiilor de stat pe care le are în subordine, manageriate la rândul lor de prieteni ai clanului Videanu-PDL-Băsescu.
Pompiliu Budulan, un traseist politic de succes
Directorul general al Nuclearelectrica, Pompiliu Budulan, este unul dintre acele personaje care nu au nicio problemă în a trece rapid într-o altă tabără politică, ori de câte ori rezultatele alegerilor o impun.
De profesie inginer minier, Budulan a fost numit prefect al judeţului Hunedoara în decembrie 1996, rezistând în această funcţie până în 1998. A tăiat şi a spânzurat în judeţ până când consilierul prim-ministrului Radu Vasile, Marcel Macarovschi, duşman declarat al lui Budulan, l-a convins pe premier să se întoarcă de pe hol (după ce şedinţa de guvern se încheiase) şi să semneze decretul de eliberare din funcţie a prefectului de Hunedoara. Pompiliu Budulan afla atunci de la jurnalişti că a fost demis. A primit totuşi, ca o consolare, postul de director adjunct al BCR Hunedoara, fără a avea studii economice.
Căderea CDR şi schimbarea de regim din decembrie 2000 nu îl tulbură prea tare pe Pompiliu Budulan şi în 11 ianuarie 2001, când Dan Ioan Popescu, ministrul Industriei şi Resurselor în Cabinetul Năstase, prezintă opiniei publice echipa sa de conducere, formată din cinci secretari de stat, îl vom regăsi pe fostul ţărănist numit în funcţia de secretar de stat la Departamentul Resurselor Minerale.
Venirea la putere a lui Traian Băsescu şi a Alianţei D.A., în decembrie 2004, nu îl prinde pe picior greşit pe Budulan, care demisionează din PSD şi se înscrie de urgenţă în PD. Drept răsplată pentru spiritul său de orientare politică, Budulan devine, în primii ani de domnie băsesciană, consilier general din partea PD în Consiliul General al Primăriei Capitalei conduse de primarul Adriean Videanu. Până în 2009, Pompiliu Budulan a mai îndeplinit şi funcţia de consilier al preşedintelui ANRE.
În ianuarie 2009, după ce bunul său prieten Adriean Videanu devine ministru al Economiei în guvernul Boc 1, Pompiliu Budulan este numit de acesta în funcţia de director general al Societăţii Naţionale Nuclearelectrica SA - una dintre mega-companiile de stat care învârt sume ameţitoare şi desfăşoară afaceri profitabile cu firmele prietenilor regimului politic.
Publicat acum 5 ore si 51 minute Cristina Horvat
Cotidianul.ro
Un nou episod din ciclul "Copiii prietenilor lui Videanu"
Izabela Budulan, director de comunicare la ANRE
Cotidianul.ro a mai făcut dezvăluiri despre funcţiile şi avantajele materiale obţinute de cei care formează grupul politico-economic (grupul Coasta de Azur), o încrengătură de prieteni şi parteneri de afaceri, moşită de ministrul Economiei, Adriean Videanu. Astăzi, cotidianul.ro vă oferă noi informaţii interesante despre alţi membri ai grupului de pe Coasta de Azur şi despre înaltele demnităţi în care sunt numiţi copiii acestora.
Sâmbăta trecută, la Marriott Grand Ballroom a fost nuntă în marea şi fericita familie a PDL-ului.
Adriean Videanu, Gheorghe Pogea, Petre Lificiu (preşedintele ANRE), Monica şi Tiberiu Iacob Ridzi, Valeriu Stoica, Mihai Ciprian David (director general Hidroelectrica), Valeriu şi Raluca Turcan, Ionel Manţog, Maria Pârcălăbescu (secretar de stat la Ministerul Economiei), Ionuţ Popescu (preşedintele Fondului Proprietatea), Dragoş Băsescu (fiul lui Mircea Băsescu), Bebe Ionescu (tatăl lui Bogdan "Syda" Ionescu - iubitul Elenei Băsescu), Bogdan Drăgoi (secretar de stat la Ministerul Finanţelor şi fiul lui Dan Drăgoi, un alt bun prieten al lui Adriean Videanu), precum şi nelipsitul "megastar tv" Marcel Hoară, toţi aceştia, dar şi multe alte personaje din linia de mijloc a PDL-ului au venit să petreacă la nunta Izabelei Budulan, fiica boss-ului de la Nuclearelectrica, Pompiliu Budulan.
Surse prezente la nuntă ne-au relatat că opulenţa petrecerii l-ar fi făcut să pălească de invidie chiar şi pe emirul din Abu Dhabi. Nimic nu a lipsit din ingredientele necesare unei nunţi de "nouveau-riche": haine foarte scumpe, mâncăruri şi băuturi fine, daruri de zeci de mii de euro şi luna de miere a tinerilor căsătoriţi, care se va desfăşura în Hawaii.
Ministrul Economiei, Adriean Videanu, şi soţia sa, Mioriţa, au făcut furori pe ringul de dans, neratând niciun prilej să-şi arate talentele, fie că a fost vorba despre sârbe sau despre tangouri. şi pupilul lui Videanu, Marcel Hoară, pedelistul "cel mai iubit" de greviştii din Piaţa Victoriei, s-a simţit la dans ca peştele în apă.
Aceleaşi surse ne-au mai declarat că, la nunta împărătească de la Marriott, băieţii deştepţi au discutat şi au bătut palma pentru niscaiva afaceri bănoase, în special în domeniul energiei, domeniu atât de drag preşedintelui Traian Băsescu.
Şi dacă tot a venit vorba despre băieţii deştepţi din domeniul energiei, să vedem cum stă treaba şi cu joburile generos recompensate de stat ale odraslelor de băieţi deştepţi, şi cum întotdeauna în lumea lor, a celor din grupul de pe Coasta de Azur, o mână spală pe alta, iar un părinte angajează în compania de stat pe care o conduce numai şi numai pe fiul sau fiica unui alt priteten şi viceversa.
Mireasa, Izabela Budulan, a fost promovată anul trecut, în luna septembrie, în funcţia de director de comunicare al ANRE. Fiica lui Pompiliu Budulan, directorul general al Nuclearelectrica SA, a fost numită în acest post de către Petre Lificiu, preşedintele ANRE. Avansarea fiicei lui Budulan a stârnit, în 2009, ceva valuri prin presă, întrucât părea a fi un serviciu contra serviciu, dacă ne amintim faptul că, doar câteva luni mai devreme, în martie 2009, Pompiliu Budulan a susţinut-o pe fata lui Lificiu, Ana Georgia Babici, pentru un post de membru în Consiliul de Administraţie al EnergoNuclear, compania care urmează să construiască reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă. După ce informaţiile respective au ajuns în presa centrală, pentru a stopa acuzaţiile de nepotism, Ana Georgia Babici a renunţat la postul propus, iar tatăl său, Petru Lificiu, anunţa că ea fusese propusă la EnergoNuclear fără a fi consultată.
Toate aceste numiri şi demisii la comandă, atunci când sunt date în vileag în presă, sunt tipice pentru reţeaua de sinecurişti de lux creată de Adriean Videanu în jurul său, al ministerului pe care îl conduce şi al companiilor de stat pe care le are în subordine, manageriate la rândul lor de prieteni ai clanului Videanu-PDL-Băsescu.
Pompiliu Budulan, un traseist politic de succes
Directorul general al Nuclearelectrica, Pompiliu Budulan, este unul dintre acele personaje care nu au nicio problemă în a trece rapid într-o altă tabără politică, ori de câte ori rezultatele alegerilor o impun.
De profesie inginer minier, Budulan a fost numit prefect al judeţului Hunedoara în decembrie 1996, rezistând în această funcţie până în 1998. A tăiat şi a spânzurat în judeţ până când consilierul prim-ministrului Radu Vasile, Marcel Macarovschi, duşman declarat al lui Budulan, l-a convins pe premier să se întoarcă de pe hol (după ce şedinţa de guvern se încheiase) şi să semneze decretul de eliberare din funcţie a prefectului de Hunedoara. Pompiliu Budulan afla atunci de la jurnalişti că a fost demis. A primit totuşi, ca o consolare, postul de director adjunct al BCR Hunedoara, fără a avea studii economice.
Căderea CDR şi schimbarea de regim din decembrie 2000 nu îl tulbură prea tare pe Pompiliu Budulan şi în 11 ianuarie 2001, când Dan Ioan Popescu, ministrul Industriei şi Resurselor în Cabinetul Năstase, prezintă opiniei publice echipa sa de conducere, formată din cinci secretari de stat, îl vom regăsi pe fostul ţărănist numit în funcţia de secretar de stat la Departamentul Resurselor Minerale.
Venirea la putere a lui Traian Băsescu şi a Alianţei D.A., în decembrie 2004, nu îl prinde pe picior greşit pe Budulan, care demisionează din PSD şi se înscrie de urgenţă în PD. Drept răsplată pentru spiritul său de orientare politică, Budulan devine, în primii ani de domnie băsesciană, consilier general din partea PD în Consiliul General al Primăriei Capitalei conduse de primarul Adriean Videanu. Până în 2009, Pompiliu Budulan a mai îndeplinit şi funcţia de consilier al preşedintelui ANRE.
În ianuarie 2009, după ce bunul său prieten Adriean Videanu devine ministru al Economiei în guvernul Boc 1, Pompiliu Budulan este numit de acesta în funcţia de director general al Societăţii Naţionale Nuclearelectrica SA - una dintre mega-companiile de stat care învârt sume ameţitoare şi desfăşoară afaceri profitabile cu firmele prietenilor regimului politic.
Publicat acum 5 ore si 51 minute Cristina Horvat
marți, 6 iulie 2010
6/49 inca o intrebare fara raspuns?!
Romania trebuie salvata!
Cine sta in spatele acestor afaceri???
Cine sta in spatele acestor afaceri???
"Păcănelele", gaură de milioane de euro la Loterie
Romania trebuie salvata!
EVZ.ro
Marţi, 06 Iulie 2010.
Georgeta Ghidovăț
Compania pierde lunar 2,5 milioane de euro din cauza unui contract păgubos pe care conducerea refuză să-l rezilieze.
Sursa: EVZÎn luna mai a acestui an "s-au scurs" de la Loteria Română 2,5 milioane de euro. În plus, Fiscul a calculat, între anii 2003-2006, o pagubă la bugetul de stat de circa 46 de milioane de euro. Banii Loteriei se pierd, de 18 ani, "dirijaţi" de un contract cu firmele Intracom SA, Intralot SA, din Grecia, şi Lotrom SA, din România.
Verificările (ANAF) şi cele ale Curţii de Conturi au arătat, încă din anul 2006, că pierderile Companiei Naţionale Loteria Română sunt uriaşe. Cauza este cel mai mare contract pe care îl are Compania Naţională Loteria Română şi care o păgubeşte din anul 1993, pe când ministru al finanţelor era George Danielescu, iar director general a fost Nicolae Cristea.
Este vorba despre afacerea cu Intracom SA şi Intralot SA, companii greceşti, în calitate de creditori, şi Lotrom SA din România, furnizor de servicii. Contractul are ca obiect realizarea Sistemului informatic integrat pentru companie. Ca urmare, lunar, Loteria cedează 75% din încasări firmelor amintite. Mai exact, pentru amplasarea aparatelor de joc în sediile agenţiilor loto şi interconectarea lor.
Pierderile le suferă implicit statul român, el fiind unicul acţionar al Loteriei, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Inspectori ai ANAF susţin că, numai în luna martie a acestui an, Loteria a virat grecilor 9.954.843,56 lei, aproximativ 2,5 milioane de euro.
Când vine vorba despre contractul cu grecii, toată conducerea Loteriei se bâlbâie. "Cot la cot" cu şefii, echipe de negociatori "s-au zbătut" încă din iunie 2007 să rezilieze contractul, dar fără rezultat. Un an mai târziu, în 2008, CN Loteria Română a renegociat contractul cu Intralot SA şi Lotrom SA, după directivele ANAF, dar fără prea mare succes, modificându-l doar parţial.
O informare a Loteriei Române către Ministerul Finanţelor arată că tot ceea ce a putut o echipă nouă de negociatori, din februarie anul acesta, a fost "obţinerea unui grafic pentru implementare a solicitărilor, cu termen de finalizare în octombrie 2010".
"Nu s-a pus problema rezilierii contractelor"
Surse din Consiliul de Administraţie al Companiei Naţionale Loteria Română ne-au declarat că s-ar fi putut pune capăt acestui contract păgubos cu grecii încă din iunie. Însă, directorul general al Loteriei, Gheorghe Benea, "s-a abţinut de la adoptarea acestei decizii".
Aceleaşi surse afirmă că un membu al Consiliului de Administratie al Loteriei, "luat de valul" crizei, a făcut imprudenţa să aducă în discuţie, în urmă cu doar câteva săptămâni, rezilierea contractului cu grecii. Marius Simion Gaga a fost revocat la scurt timp din funcţia pe care o deţinea în Consiliul de Administraţie şi înlocuit cu unul dintre protejaţii lui Emil Boc.
În final, contractul nu a fost reziliat, iar biroul de presă al Loteriei ne-a răspuns că "nu s-a pus problema rezilierii", dar "s-au cerut clarificări despre aceste contracte care au fost încheiate în 1992 şi 2003".
Fiul lui Oliviu Gherman, la SC Lotrom SA
Presa a relatat în mai multe rânduri despre contractul pagubos al Loteriei încheiat cu cele trei firme. A arătat şi încrengătura în spatele căreia acestea îşi derulează afacerile. De pildă, grecii de la Intracom operează în România prin următoarele societăţi private ale holdingului, respectiv: Intracom SA, Intralot SA, Intracom Holdings International Ltd.-Cyprus (offshore), Intrarom SA şi Lotrom SA din Bucureşti.
Acţionarii persoane fizice ai Lotrom sunt grecii Antonopoulus Constantinos şi Tsoukalidis Konstantinos, alături de cetăţeanul român Petre Ion, iar funcţia de administrator este deţinută de Mihai Liviu Gherman, fiul lui Oliviu Gherman, fost preşedinte al PDSR/PSD şi fost ambasador la Paris.
Mihai Liviu Gherman mai este asociat şi la societatea Intrarom SA - Bucureşti, înfiinţată tot în anul 1993. Intrarom a mai câştigat licitaţii şi la alte instituţii de stat precum CFR, Ministerul Justiţiei (fiind vorba despre programul de informatizare a instanţelor), Romtelecom.
În anul 2000, firma Intrarom SA devine acţionar, cu 15%, la Lotrom SA, alături de cele trei offshore-uri înmatriculate în cunoscutele paradisuri fiscale Liechtenstein, Luxemburg şi Cipru.
Altă gaură - Copos a găzduit Loteria nejustificat
Acţionarii SC Lotrom SA sunt companiile Intrarom SA - Bucureşti, Morton Fininvest Holding SA, Intralot Ltd. (offshore), Switel Corporation - Vaduz, Liechtenstein (offshore) - ce aparţine fostului vicepremier Gheorghe Copos.
Şi Copos apare în verificările ANAF, întrucât Loteria a organizat la Ana Hotels SA mai multe acţiuni de protocol. Numai pentru una dintre acestea, în anul 2005, Loteria a virat firmei lui Copos 10.495.500 de lei vechi (1.049,55 lei noi). Problema e că nu există documente interne care să justifice organizarea evenimentului.
Lotrom mai are ca asociaţi şi nume sonore, precum Petre Ion, care deţine 9%, şi care este în nu mai puţin de 27 de societăţi comerciale, alături de Alexandru Bittner şi Adrian Petrache (grupul de afacerişti asociat de presă fostului premier Adrian Năstate). Alexandru Bittner este un afacerist israelian, apropiat al lui Adrian Năstase, care a concesionat Delta pe vremea când Adrian Năstase era premier.
Referitor la toate aceste aspecte am solicitat un punct de vedere oficial atât de la conducerea Loteriei, cât şi firmelor cu care aceasta derulează contracte. Prima ne-a dat un răspuns formal, în timp ce partenerii privaţi au evitat să ne ofere lămuriri.
CONSECINŢE
Benea a garantat profitul partenerilor
Sub conducerea directorului Gheorghe Benea (foto), singura "realizare" a comisiei de negociere cu grecii a fost garantarea unui profit sigur pentru aceştia.
Astfel, firmele private vor primi cu siguranţă 75 la sută din încasări, până în octombrie 2010.
După această dată, presupunând că cineva ar vrea să rezilieze contractul, va plăti des pă gubiri mult mai puţine (48 milioane de euro), comparativ cu menţinerea în vigoare a înţelegerii (485 milioane de euro).
EVZ.ro
Marţi, 06 Iulie 2010.
Georgeta Ghidovăț
Compania pierde lunar 2,5 milioane de euro din cauza unui contract păgubos pe care conducerea refuză să-l rezilieze.
Sursa: EVZÎn luna mai a acestui an "s-au scurs" de la Loteria Română 2,5 milioane de euro. În plus, Fiscul a calculat, între anii 2003-2006, o pagubă la bugetul de stat de circa 46 de milioane de euro. Banii Loteriei se pierd, de 18 ani, "dirijaţi" de un contract cu firmele Intracom SA, Intralot SA, din Grecia, şi Lotrom SA, din România.
Verificările (ANAF) şi cele ale Curţii de Conturi au arătat, încă din anul 2006, că pierderile Companiei Naţionale Loteria Română sunt uriaşe. Cauza este cel mai mare contract pe care îl are Compania Naţională Loteria Română şi care o păgubeşte din anul 1993, pe când ministru al finanţelor era George Danielescu, iar director general a fost Nicolae Cristea.
Este vorba despre afacerea cu Intracom SA şi Intralot SA, companii greceşti, în calitate de creditori, şi Lotrom SA din România, furnizor de servicii. Contractul are ca obiect realizarea Sistemului informatic integrat pentru companie. Ca urmare, lunar, Loteria cedează 75% din încasări firmelor amintite. Mai exact, pentru amplasarea aparatelor de joc în sediile agenţiilor loto şi interconectarea lor.
Pierderile le suferă implicit statul român, el fiind unicul acţionar al Loteriei, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Inspectori ai ANAF susţin că, numai în luna martie a acestui an, Loteria a virat grecilor 9.954.843,56 lei, aproximativ 2,5 milioane de euro.
Când vine vorba despre contractul cu grecii, toată conducerea Loteriei se bâlbâie. "Cot la cot" cu şefii, echipe de negociatori "s-au zbătut" încă din iunie 2007 să rezilieze contractul, dar fără rezultat. Un an mai târziu, în 2008, CN Loteria Română a renegociat contractul cu Intralot SA şi Lotrom SA, după directivele ANAF, dar fără prea mare succes, modificându-l doar parţial.
O informare a Loteriei Române către Ministerul Finanţelor arată că tot ceea ce a putut o echipă nouă de negociatori, din februarie anul acesta, a fost "obţinerea unui grafic pentru implementare a solicitărilor, cu termen de finalizare în octombrie 2010".
"Nu s-a pus problema rezilierii contractelor"
Surse din Consiliul de Administraţie al Companiei Naţionale Loteria Română ne-au declarat că s-ar fi putut pune capăt acestui contract păgubos cu grecii încă din iunie. Însă, directorul general al Loteriei, Gheorghe Benea, "s-a abţinut de la adoptarea acestei decizii".
Aceleaşi surse afirmă că un membu al Consiliului de Administratie al Loteriei, "luat de valul" crizei, a făcut imprudenţa să aducă în discuţie, în urmă cu doar câteva săptămâni, rezilierea contractului cu grecii. Marius Simion Gaga a fost revocat la scurt timp din funcţia pe care o deţinea în Consiliul de Administraţie şi înlocuit cu unul dintre protejaţii lui Emil Boc.
În final, contractul nu a fost reziliat, iar biroul de presă al Loteriei ne-a răspuns că "nu s-a pus problema rezilierii", dar "s-au cerut clarificări despre aceste contracte care au fost încheiate în 1992 şi 2003".
Fiul lui Oliviu Gherman, la SC Lotrom SA
Presa a relatat în mai multe rânduri despre contractul pagubos al Loteriei încheiat cu cele trei firme. A arătat şi încrengătura în spatele căreia acestea îşi derulează afacerile. De pildă, grecii de la Intracom operează în România prin următoarele societăţi private ale holdingului, respectiv: Intracom SA, Intralot SA, Intracom Holdings International Ltd.-Cyprus (offshore), Intrarom SA şi Lotrom SA din Bucureşti.
Acţionarii persoane fizice ai Lotrom sunt grecii Antonopoulus Constantinos şi Tsoukalidis Konstantinos, alături de cetăţeanul român Petre Ion, iar funcţia de administrator este deţinută de Mihai Liviu Gherman, fiul lui Oliviu Gherman, fost preşedinte al PDSR/PSD şi fost ambasador la Paris.
Mihai Liviu Gherman mai este asociat şi la societatea Intrarom SA - Bucureşti, înfiinţată tot în anul 1993. Intrarom a mai câştigat licitaţii şi la alte instituţii de stat precum CFR, Ministerul Justiţiei (fiind vorba despre programul de informatizare a instanţelor), Romtelecom.
În anul 2000, firma Intrarom SA devine acţionar, cu 15%, la Lotrom SA, alături de cele trei offshore-uri înmatriculate în cunoscutele paradisuri fiscale Liechtenstein, Luxemburg şi Cipru.
Altă gaură - Copos a găzduit Loteria nejustificat
Acţionarii SC Lotrom SA sunt companiile Intrarom SA - Bucureşti, Morton Fininvest Holding SA, Intralot Ltd. (offshore), Switel Corporation - Vaduz, Liechtenstein (offshore) - ce aparţine fostului vicepremier Gheorghe Copos.
Şi Copos apare în verificările ANAF, întrucât Loteria a organizat la Ana Hotels SA mai multe acţiuni de protocol. Numai pentru una dintre acestea, în anul 2005, Loteria a virat firmei lui Copos 10.495.500 de lei vechi (1.049,55 lei noi). Problema e că nu există documente interne care să justifice organizarea evenimentului.
Lotrom mai are ca asociaţi şi nume sonore, precum Petre Ion, care deţine 9%, şi care este în nu mai puţin de 27 de societăţi comerciale, alături de Alexandru Bittner şi Adrian Petrache (grupul de afacerişti asociat de presă fostului premier Adrian Năstate). Alexandru Bittner este un afacerist israelian, apropiat al lui Adrian Năstase, care a concesionat Delta pe vremea când Adrian Năstase era premier.
Referitor la toate aceste aspecte am solicitat un punct de vedere oficial atât de la conducerea Loteriei, cât şi firmelor cu care aceasta derulează contracte. Prima ne-a dat un răspuns formal, în timp ce partenerii privaţi au evitat să ne ofere lămuriri.
CONSECINŢE
Benea a garantat profitul partenerilor
Sub conducerea directorului Gheorghe Benea (foto), singura "realizare" a comisiei de negociere cu grecii a fost garantarea unui profit sigur pentru aceştia.
Astfel, firmele private vor primi cu siguranţă 75 la sută din încasări, până în octombrie 2010.
După această dată, presupunând că cineva ar vrea să rezilieze contractul, va plăti des pă gubiri mult mai puţine (48 milioane de euro), comparativ cu menţinerea în vigoare a înţelegerii (485 milioane de euro).
Loteria Naţională dă 4 milioane de euro pentru intabularea imobilelor unei firme neautorizate
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Loteria Română cheltuie peste patru milioane de euro pentru a-şi intabula imobilele. În plină criză, solidaritatea cu cei care abia reuşesc să-şi ducă existenţa de pe o zi pe alta rămâne doar o iluzie.
Peste patru milioane de euro va cheltui Loteria Română pentru a-şi intabula cele o mie de spaţii pe care le deţine în proprietate. În acest sens, s-a organizat o licitaţie, licitaţie ce a fost câştigată de firma cu cele mai mari costuri, o firmă din Capitală specializată în construcţii de ansambluri rezidenţiale. Una dintre cerinţe era ca participanţii la licitaţie să fie autorizaţi de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, întrucât se solicitau, în principal, servicii de cadastru. Câştigătorul licitaţiei nu era însă autorizat de agenţie.
După declararea câştigătorului licitaţiei, ceilalţi participanţi au formulat contestaţii, arătându-se nemulţumiţi de o serie de aspecte pe care le-au considerat aberante. Li se solicitase să deţină GPS cu 220 de canale şi scaner pentru a face modelul tridimensional al terenului. Spaţiile fiind constructii, în general parteruri de bloc, GPS-ul nici nu se poate folosi. În plus, "220 de canale" înseamnă practic că poate comunica cu 220 de sateliţi simultan. Ori în România nu se pot recepta mai mult de 10-15 sateliti, în funcţie de oră.
Dacă e să facem o medie pentru serviciile achiziţionate, Loteria Română cheltuie peste 4 milioane de euro pentru măsurători în 1000 de imobile. Ceea ce înseamnă că o simplă măsurătoare ajunge la 4.000 euro/amplasament, şi asta în condiţiile în care un simplu releveu costă doar câteva sute de euro.
Publicat Vineri, 11 iunie 2010 Dan Odagiu
Cotidianul.ro
Loteria Română cheltuie peste patru milioane de euro pentru a-şi intabula imobilele. În plină criză, solidaritatea cu cei care abia reuşesc să-şi ducă existenţa de pe o zi pe alta rămâne doar o iluzie.
Peste patru milioane de euro va cheltui Loteria Română pentru a-şi intabula cele o mie de spaţii pe care le deţine în proprietate. În acest sens, s-a organizat o licitaţie, licitaţie ce a fost câştigată de firma cu cele mai mari costuri, o firmă din Capitală specializată în construcţii de ansambluri rezidenţiale. Una dintre cerinţe era ca participanţii la licitaţie să fie autorizaţi de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, întrucât se solicitau, în principal, servicii de cadastru. Câştigătorul licitaţiei nu era însă autorizat de agenţie.
După declararea câştigătorului licitaţiei, ceilalţi participanţi au formulat contestaţii, arătându-se nemulţumiţi de o serie de aspecte pe care le-au considerat aberante. Li se solicitase să deţină GPS cu 220 de canale şi scaner pentru a face modelul tridimensional al terenului. Spaţiile fiind constructii, în general parteruri de bloc, GPS-ul nici nu se poate folosi. În plus, "220 de canale" înseamnă practic că poate comunica cu 220 de sateliţi simultan. Ori în România nu se pot recepta mai mult de 10-15 sateliti, în funcţie de oră.
Dacă e să facem o medie pentru serviciile achiziţionate, Loteria Română cheltuie peste 4 milioane de euro pentru măsurători în 1000 de imobile. Ceea ce înseamnă că o simplă măsurătoare ajunge la 4.000 euro/amplasament, şi asta în condiţiile în care un simplu releveu costă doar câteva sute de euro.
Publicat Vineri, 11 iunie 2010 Dan Odagiu
Tun financiar de peste 2 milioane de euro la Loteria Naţională
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Loteria Română cheltuie peste patru milioane de euro pentru a-şi intabula imobilele. În plină criză, solidaritatea cu cei care abia reuşesc să-şi ducă existenţa de pe o zi pe alta rămâne doar o iluzie. Curios dar aproape toate firmele prezente la licitaţie au fost eliminate datorită unei condiţii tehnice puse de conducerea loteriei care nu avea nici o treabă cu realitatea. Aşa s-a ajuns ca firma care a cerut cei mai mulţi bani, Construct Co (16,3 milioane de lei), să câştige în dauna unor firme mai mari, dar care au cerut cu 50% mai puţin.
În timp ce preşedintele Traian Băsescu scoate ochii populaţiei că şi-a donat salariul în contul de solidaritate, la Loteria Naţională se fac licitaţii care se adjudecă cu preţuri care sfidează bunul simţ şi care nu au nici o legătură cu realitatea. În plus dacă s-ar fi mers pe un preţ mediu al firmelor prezente la licitaţie s-ar fi economisit peste 8 milioane de lei, bani care ar fi putut (dacă tot e aşa de darnică Loteria Naţională) să fie vărsaţi în contul de solidaritate. Cei opt milioane de lei reprezintă în fapt salariul pe 100 de ani al Preşedintelui Traian Băsescu. Am făcut această comparaţie că poate cere totuşi cineva o anchetă la Loteria Naţională să vadă cum se aruncă banii pe fereastră.
Practic acum o lună de zile Loteria Română a organizat o licitaţie pentru a-şi intabula cele o mie de spaţii pe care le deţine în proprietate. Au participat mai multe firme oferind următoarele preţuri: Construct Co din Ilfov - 16,299499 milioane lei, Gauss Timişoara - 15,3 milioane lei, Romair Bucureşti - 8,456 milioane lei, Blom Târgovişte - 7,8 milioane lei, Geotopo Bucureşti - 6,9426 milioane lei şi Primul Meridian Slatina - 3,9468 milioane lei. Licitaţia a fost câştigată de firma cu cele mai mari costuri, Construct Co, o firmă specializată în construcţii de ansambluri rezidenţiale. Una dintre cerinţe era ca participanţii la licitaţie să fie autorizaţi de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, întrucât se solicitau, în principal, servicii de cadastru. Câştigătorul licitaţiei nu era însă autorizat de agenţie. Dar cu toate astea a fost declarat câştigător. Curios dar toate celelalte firme erau autorizate de Agenţia Naţională de Cadastru.
După declararea câştigătorului licitaţiei ceilalţi participanţi au formulat contestaţii arătându-se nemulţumiţi de o serie de aspecte pe care le-au considerat aberante. Li se solicitase să deţină GPS cu 220 de canale şi scaner pentru a face modelul tridimensional al terenului. Spaţiile fiind construcţii, în general parteruri de bloc, GPS-ul nici nu se poate folosi. În plus, "220 de canale" înseamnă practic că poate comunica cu 220 de sateliţi simultan. Ori în România nu se pot recepta mai mult de 10-15 sateliţi, în funcţie de oră."Am fost toţí, în afară de Construct Co, eliminaţi datorită unei cerinţe tehnice care nu avea nici o treabă cu realitatea. Curios dar firmele eliminate fac cadastru de 10 ani, iar Construct Co nici măcar nu a existat pe această piaţă. În plus am venit şi cu aparatura, adică cu GPS-ul la Loteria Naţională dar nici nu i-a interesat. Aveam GPS-uri şi cu 220 de canale şi cu 280, deci mai performate decât cele cerute. Dar ni s-a spus că cele de la Construct Co sunt mai frumoase. În 20 ani de când particip la licitaţii n-am auzit că trebuie să câştige firma care are aparate mai frumoase. Te doare capul de şmecheriile celor de la Loteria Naţională. Am mai participat la licitaţii care miroseau a aranjamente, dar aşa ceva nu am mai văzut nicăieri. Și se mai vorbeşte că nu sunt bani pentru pensii. Păi nu-i statul acţionar la Loteria Naţională. Nu el pierde la aceste şmecherii", ne-a declarat unul dintre participanţi.
Dacă e să facem o medie pentru serviciile achiziţionate, Loteria Română cheltuie peste 4 milioane de euro pentru măsurători în 1.000 de imobile. Ceea ce înseamnă că o simplă măsurătoare ajunge la 4.000 euro/amplasament, şi asta în condiţiile în care un simplu releveu costă doar câteva sute de euro.
Publicat Luni, 14 iunie 2010 Dan Odagiu
Cotidianul.ro
Loteria Română cheltuie peste patru milioane de euro pentru a-şi intabula imobilele. În plină criză, solidaritatea cu cei care abia reuşesc să-şi ducă existenţa de pe o zi pe alta rămâne doar o iluzie. Curios dar aproape toate firmele prezente la licitaţie au fost eliminate datorită unei condiţii tehnice puse de conducerea loteriei care nu avea nici o treabă cu realitatea. Aşa s-a ajuns ca firma care a cerut cei mai mulţi bani, Construct Co (16,3 milioane de lei), să câştige în dauna unor firme mai mari, dar care au cerut cu 50% mai puţin.
În timp ce preşedintele Traian Băsescu scoate ochii populaţiei că şi-a donat salariul în contul de solidaritate, la Loteria Naţională se fac licitaţii care se adjudecă cu preţuri care sfidează bunul simţ şi care nu au nici o legătură cu realitatea. În plus dacă s-ar fi mers pe un preţ mediu al firmelor prezente la licitaţie s-ar fi economisit peste 8 milioane de lei, bani care ar fi putut (dacă tot e aşa de darnică Loteria Naţională) să fie vărsaţi în contul de solidaritate. Cei opt milioane de lei reprezintă în fapt salariul pe 100 de ani al Preşedintelui Traian Băsescu. Am făcut această comparaţie că poate cere totuşi cineva o anchetă la Loteria Naţională să vadă cum se aruncă banii pe fereastră.
Practic acum o lună de zile Loteria Română a organizat o licitaţie pentru a-şi intabula cele o mie de spaţii pe care le deţine în proprietate. Au participat mai multe firme oferind următoarele preţuri: Construct Co din Ilfov - 16,299499 milioane lei, Gauss Timişoara - 15,3 milioane lei, Romair Bucureşti - 8,456 milioane lei, Blom Târgovişte - 7,8 milioane lei, Geotopo Bucureşti - 6,9426 milioane lei şi Primul Meridian Slatina - 3,9468 milioane lei. Licitaţia a fost câştigată de firma cu cele mai mari costuri, Construct Co, o firmă specializată în construcţii de ansambluri rezidenţiale. Una dintre cerinţe era ca participanţii la licitaţie să fie autorizaţi de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, întrucât se solicitau, în principal, servicii de cadastru. Câştigătorul licitaţiei nu era însă autorizat de agenţie. Dar cu toate astea a fost declarat câştigător. Curios dar toate celelalte firme erau autorizate de Agenţia Naţională de Cadastru.
După declararea câştigătorului licitaţiei ceilalţi participanţi au formulat contestaţii arătându-se nemulţumiţi de o serie de aspecte pe care le-au considerat aberante. Li se solicitase să deţină GPS cu 220 de canale şi scaner pentru a face modelul tridimensional al terenului. Spaţiile fiind construcţii, în general parteruri de bloc, GPS-ul nici nu se poate folosi. În plus, "220 de canale" înseamnă practic că poate comunica cu 220 de sateliţi simultan. Ori în România nu se pot recepta mai mult de 10-15 sateliţi, în funcţie de oră."Am fost toţí, în afară de Construct Co, eliminaţi datorită unei cerinţe tehnice care nu avea nici o treabă cu realitatea. Curios dar firmele eliminate fac cadastru de 10 ani, iar Construct Co nici măcar nu a existat pe această piaţă. În plus am venit şi cu aparatura, adică cu GPS-ul la Loteria Naţională dar nici nu i-a interesat. Aveam GPS-uri şi cu 220 de canale şi cu 280, deci mai performate decât cele cerute. Dar ni s-a spus că cele de la Construct Co sunt mai frumoase. În 20 ani de când particip la licitaţii n-am auzit că trebuie să câştige firma care are aparate mai frumoase. Te doare capul de şmecheriile celor de la Loteria Naţională. Am mai participat la licitaţii care miroseau a aranjamente, dar aşa ceva nu am mai văzut nicăieri. Și se mai vorbeşte că nu sunt bani pentru pensii. Păi nu-i statul acţionar la Loteria Naţională. Nu el pierde la aceste şmecherii", ne-a declarat unul dintre participanţi.
Dacă e să facem o medie pentru serviciile achiziţionate, Loteria Română cheltuie peste 4 milioane de euro pentru măsurători în 1.000 de imobile. Ceea ce înseamnă că o simplă măsurătoare ajunge la 4.000 euro/amplasament, şi asta în condiţiile în care un simplu releveu costă doar câteva sute de euro.
Publicat Luni, 14 iunie 2010 Dan Odagiu
Elena Băsescu s-a răzbunat pe Anca Boagiu, din cauză de Syda
Romania trebuie salvata!
06 Iul 2010
Catavencu.ro
Pînă de curînd, Anca Daniela Boagiu a fost asigurată că pleacă ministru plenipotenţiar şi extraordinar în Franţa. A făcut însă gafa să anunţe presa că Bogdan Ionescu, zis Syda, urmează să fie trimis pe un post de secretar economic al Ambasadei României la Paris, în urma intervenţiilor făcute de Elena Băsescu pe lîngă ministerul lui Adriean Videanu.
O să mă întrebaţi ce legătură există între Anca Boagiu şi problema trimiterii lui Syda la Paris şi o să vă răspund de îndată. În 1997, Syda a fost, pentru o scurtă perioadă, consilierul personal al ministrului Integrării Europene, Anca Boagiu.
Suficient timp pentru ca idila ministrului cu consilierul ei pe probleme de, ha-ha, integrare, să enerveze conducerea superioară de partid, care i-a pus în vedere Ancăi Boagiu s-o lase mai moale cu cordăceala la locul de muncă şi să scape de consilierul Syda, înainte de a afla presa amănunte, dat fiind faptul că urmează un an electoral dificil.
Momentul coincide cu inexplicabila cădere în dizgraţie a Ancăi Boagiu. Între timp, Syda, amantul portocaliu de serviciu, s-a cam săturat de fosta ministreasă de 39 leat şi s-a cuplat cu mezina de 27 de ani a preşedintelui, EBA. Cuplul urma să-şi pună pirostriile taman luna trecută. Madam Boagiu părea că se resemnase şi a apucat să se laude în stînga şi-n dreapta că pleacă ambasador în Franţa. În prealabil, francezii i-au dat, galanţi, Legiunea de Onoare în grad de cavaler.
De oficiile de preparator al viitorului ambasador s-a ocupat deputatul Mircea Toader, a cărui misiune, printre altele, a fost să recruteze consilierii viitorului ministru extraordinar şi plenipotenţiar Anca Boagiu, absolvent al unei facultăţi de construcţii, specializat în hidrotehnică. În scenă intră Syda, despre care presa află, cu lux de amănunte, că EBA i-a aranjat un post la ambasada noastră de la Paris; că EBA urmează să se cunune cu Syda, în iunie 2010; că tinerii însurăţei intenţionează să-şi achiziţioneze un hogeac la Paris. Boagiu se răzbună ca muierile înşelate din tragedia greacă, lovind cu ambele tăişuri ale securii, atît în amantul trădător, cît şi în rivală. EBA află cine a sifonat şi-i dă şah fostei ministrese a Integrării, uneltind s-o lase fără suflare.
Mai departe, afacerea este preluată de oameni de meserie. În timp ce Anca Boagiu se pregăteşte să fie unsă ambasador, în locul ei este numit Bogdan Mazuru, diplomat de carieră, care săptămîna trecută primeşte avizul favorabil al Parlamentului. EBA se desparte de Syda, convinsă că mica ei lume portocalie e plină de perdanţi cu tone de muşchi pe ei şi creiere de muscă. Privind retrospectiv, este greu de înţeles cum şi-a imaginat EBA că-i va crea post de gigolo lui Syda în ambasada fostei lui amante. Poate că şi creierul EBei are propriile lui limite, nu numai mintea lui Syda.
Lilly Mîrlan
06 Iul 2010
Catavencu.ro
Pînă de curînd, Anca Daniela Boagiu a fost asigurată că pleacă ministru plenipotenţiar şi extraordinar în Franţa. A făcut însă gafa să anunţe presa că Bogdan Ionescu, zis Syda, urmează să fie trimis pe un post de secretar economic al Ambasadei României la Paris, în urma intervenţiilor făcute de Elena Băsescu pe lîngă ministerul lui Adriean Videanu.
O să mă întrebaţi ce legătură există între Anca Boagiu şi problema trimiterii lui Syda la Paris şi o să vă răspund de îndată. În 1997, Syda a fost, pentru o scurtă perioadă, consilierul personal al ministrului Integrării Europene, Anca Boagiu.
Suficient timp pentru ca idila ministrului cu consilierul ei pe probleme de, ha-ha, integrare, să enerveze conducerea superioară de partid, care i-a pus în vedere Ancăi Boagiu s-o lase mai moale cu cordăceala la locul de muncă şi să scape de consilierul Syda, înainte de a afla presa amănunte, dat fiind faptul că urmează un an electoral dificil.
Momentul coincide cu inexplicabila cădere în dizgraţie a Ancăi Boagiu. Între timp, Syda, amantul portocaliu de serviciu, s-a cam săturat de fosta ministreasă de 39 leat şi s-a cuplat cu mezina de 27 de ani a preşedintelui, EBA. Cuplul urma să-şi pună pirostriile taman luna trecută. Madam Boagiu părea că se resemnase şi a apucat să se laude în stînga şi-n dreapta că pleacă ambasador în Franţa. În prealabil, francezii i-au dat, galanţi, Legiunea de Onoare în grad de cavaler.
De oficiile de preparator al viitorului ambasador s-a ocupat deputatul Mircea Toader, a cărui misiune, printre altele, a fost să recruteze consilierii viitorului ministru extraordinar şi plenipotenţiar Anca Boagiu, absolvent al unei facultăţi de construcţii, specializat în hidrotehnică. În scenă intră Syda, despre care presa află, cu lux de amănunte, că EBA i-a aranjat un post la ambasada noastră de la Paris; că EBA urmează să se cunune cu Syda, în iunie 2010; că tinerii însurăţei intenţionează să-şi achiziţioneze un hogeac la Paris. Boagiu se răzbună ca muierile înşelate din tragedia greacă, lovind cu ambele tăişuri ale securii, atît în amantul trădător, cît şi în rivală. EBA află cine a sifonat şi-i dă şah fostei ministrese a Integrării, uneltind s-o lase fără suflare.
Mai departe, afacerea este preluată de oameni de meserie. În timp ce Anca Boagiu se pregăteşte să fie unsă ambasador, în locul ei este numit Bogdan Mazuru, diplomat de carieră, care săptămîna trecută primeşte avizul favorabil al Parlamentului. EBA se desparte de Syda, convinsă că mica ei lume portocalie e plină de perdanţi cu tone de muşchi pe ei şi creiere de muscă. Privind retrospectiv, este greu de înţeles cum şi-a imaginat EBA că-i va crea post de gigolo lui Syda în ambasada fostei lui amante. Poate că şi creierul EBei are propriile lui limite, nu numai mintea lui Syda.
Lilly Mîrlan
Boc a băgat românul dator la FMI
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Boc a băgat românul dator la FMI
Datoria publică a ajuns la aproape 5.000 de euro pe cap de persoană activă
În timpul guvernului Boc, datoria publică a crescut cu 688 de euro pe cap de locuitor. Pe fiecare persoană care poate munci creşterea a fost de 7.128 de lei, adică 1.658 de euro. S-a ajuns ca statul să datoreze la bănci şi la Fondul Monetar Internaţional 4.494 euro pentru fiecare persoană activă.
În luna aprilie, datoria publică a statului român era de 173,903 miliarde de lei, din care 93,85% reprezintă datoria publică guvernamentală, iar restul - datoria publică locală.
Dacă raportăm aceste cifre la populaţia României, care număra aproximativ 21,69 milioane de locuitori, conform rezultatelor ultimului recensământ, reiese că fiecare cetăţean român, indiferent de vârstă sau dacă are un loc de muncă, duce în spate o datorie de circa 8.017 lei, echivalentul a 1.865 de euro. Dacă raportăm însă datoria publică la populaţia activă (9 milioane de locuitori fără şomeri), atunci, pe cap de salariat, valoarea ei este de 19.322 de lei, adică 4.494 euro.
În timpul guvernului Boc, datoria publică a crescut foarte mult comparativ cu mandatele altor prim-miniştri ai României. Astfel, pe 31 decembrie 2008, datoria publică era de 109,75 miliarde de lei şi reprezenta doar 21,78% din PIB. Deci în doar şaisprezece luni datoria publică a crescut cu 64,153 miliarde de lei, cu peste 60%. Cu alte cuvinte, în timpul mandatului guvernului Boc, datoria publică a crescut cu 2.958 de lei pentru fiecare român (adică 688 de euro) sau cu 7.128 de lei pentru fiecare om care poate munci (adică 1.658 de euro).
Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicată (GEA), vorbeşte despre consecinţele viitoare ale acestei îndatorări. „Datoria publică actuală a României nu este foarte mare, însă ritmul ei de creştere este prea rapid. În plus, o mare parte a datoriei publice este pe termen scurt, ceea ce face ca statul să se împrumute din ce în ce mai mult pentru rostogolirea ei. Pe termen lung, atunci când va începe plata datoriei publice, statul va deprecia moneda naţională, fapt care în cele din urmă va afecta cetăţeanul român", spune Liviu Voinea. Din totalul titlurilor emise de stat aflate în derulare, 72% aveau scadenţă pe termen scurt - de mai puţin de un an. Un an mai devreme, ponderea datoriei pe termen scurt era de 44,9%, ceea ce înseamnă că în ultimul an aceasta s-a dublat.
Fostul ministru al Finanţelor Varujan Vosganian susţine că în timpul guvernului Boc datoria publică a României a crescut fără ca nivelul de trai al cetăţeanului să se îmbunătăţească. Ba mai mult, el s-a înrăutăţit. „Datoria publică a României în perioada 2004-2008 a scăzut ca procent din PIB. Odată cu venirea guvernului Boc la putere, valoarea datoriei publice a explodat şi asta numai pentru ca fostul executiv să supravieţuiască. Dacă ar fi luat măsurile care se impuneau, respectiv reducerea cheltuielilor din aparatul de stat, nu s-ar fi ajuns aici", spune Vosganian.
Publicat Marţi, 06 iulie 2010 Dan Odagiu
Cotidianul.ro
Boc a băgat românul dator la FMI
Datoria publică a ajuns la aproape 5.000 de euro pe cap de persoană activă
În timpul guvernului Boc, datoria publică a crescut cu 688 de euro pe cap de locuitor. Pe fiecare persoană care poate munci creşterea a fost de 7.128 de lei, adică 1.658 de euro. S-a ajuns ca statul să datoreze la bănci şi la Fondul Monetar Internaţional 4.494 euro pentru fiecare persoană activă.
În luna aprilie, datoria publică a statului român era de 173,903 miliarde de lei, din care 93,85% reprezintă datoria publică guvernamentală, iar restul - datoria publică locală.
Dacă raportăm aceste cifre la populaţia României, care număra aproximativ 21,69 milioane de locuitori, conform rezultatelor ultimului recensământ, reiese că fiecare cetăţean român, indiferent de vârstă sau dacă are un loc de muncă, duce în spate o datorie de circa 8.017 lei, echivalentul a 1.865 de euro. Dacă raportăm însă datoria publică la populaţia activă (9 milioane de locuitori fără şomeri), atunci, pe cap de salariat, valoarea ei este de 19.322 de lei, adică 4.494 euro.
În timpul guvernului Boc, datoria publică a crescut foarte mult comparativ cu mandatele altor prim-miniştri ai României. Astfel, pe 31 decembrie 2008, datoria publică era de 109,75 miliarde de lei şi reprezenta doar 21,78% din PIB. Deci în doar şaisprezece luni datoria publică a crescut cu 64,153 miliarde de lei, cu peste 60%. Cu alte cuvinte, în timpul mandatului guvernului Boc, datoria publică a crescut cu 2.958 de lei pentru fiecare român (adică 688 de euro) sau cu 7.128 de lei pentru fiecare om care poate munci (adică 1.658 de euro).
Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicată (GEA), vorbeşte despre consecinţele viitoare ale acestei îndatorări. „Datoria publică actuală a României nu este foarte mare, însă ritmul ei de creştere este prea rapid. În plus, o mare parte a datoriei publice este pe termen scurt, ceea ce face ca statul să se împrumute din ce în ce mai mult pentru rostogolirea ei. Pe termen lung, atunci când va începe plata datoriei publice, statul va deprecia moneda naţională, fapt care în cele din urmă va afecta cetăţeanul român", spune Liviu Voinea. Din totalul titlurilor emise de stat aflate în derulare, 72% aveau scadenţă pe termen scurt - de mai puţin de un an. Un an mai devreme, ponderea datoriei pe termen scurt era de 44,9%, ceea ce înseamnă că în ultimul an aceasta s-a dublat.
Fostul ministru al Finanţelor Varujan Vosganian susţine că în timpul guvernului Boc datoria publică a României a crescut fără ca nivelul de trai al cetăţeanului să se îmbunătăţească. Ba mai mult, el s-a înrăutăţit. „Datoria publică a României în perioada 2004-2008 a scăzut ca procent din PIB. Odată cu venirea guvernului Boc la putere, valoarea datoriei publice a explodat şi asta numai pentru ca fostul executiv să supravieţuiască. Dacă ar fi luat măsurile care se impuneau, respectiv reducerea cheltuielilor din aparatul de stat, nu s-ar fi ajuns aici", spune Vosganian.
Publicat Marţi, 06 iulie 2010 Dan Odagiu
Cazarma din Murfatlarul natal al preşedintelui, păzită de bodyguarzi
Romania trebuie salvata!
Armata română şi-a angajat mercenari ca să-i apere unităţile militare. Este cazul Unităţii Militare 01556 Mangalia, care, în urma unei licitaţii electronice, a angajat o firmă privată de bodyguarzi ce va asigura paza a trei unităţi militare.
Este vorba despre UM 01556 Mangalia, UM 02131 Victoria şi cazarma din Murfatlar, care vor beneficia de serviciile de pază oferite de societatea LPS Protecţie SRL din Constanţa. Valoarea contractului încheiat cu această firmă este de 813.484 lei, acesta fiind descris ca achiziţionare de servicii de pază şi intervenţie la obiectivele militare prin societăţi specializate. Fapt care ne duce la ideea că paza şi protecţia nu mai intră în atribuţiile armatei române.
Interesant este că cele trei servicii pe care le oferă firma LPS Protecţie sunt, potrivit site-ului de prezentare al societăţii, cele de transport valori, monitorizare şi gardă de corp. Sloganul firmei LPS Protecţie este „Protecţia dumneavoastră e grija noastră".
„Suntem o echipă de profesionişti, cu experienţă în domeniul pazei şi protecţiei şi dornici de a realiza, eficient şi de calitate, aşteptările clienţilor noştri: de a se manifesta în intimitate şi siguranţă deplină, atât în familie cât şi pe proprietatea lor; de a nu le fi afectată viaţa şi integritatea corporală; de a se putea manifesta în deplină libertate aşa cum fiecare îşi doreşte", se precizează pe site-ul firmei LPS Protecţie SRL, societate care se va ocupa de paza celor trei unităţi militare din Constanţa.
Publicat Marţi, 06 iulie 2010 Claudia Marcu
Armata română şi-a angajat mercenari ca să-i apere unităţile militare. Este cazul Unităţii Militare 01556 Mangalia, care, în urma unei licitaţii electronice, a angajat o firmă privată de bodyguarzi ce va asigura paza a trei unităţi militare.
Este vorba despre UM 01556 Mangalia, UM 02131 Victoria şi cazarma din Murfatlar, care vor beneficia de serviciile de pază oferite de societatea LPS Protecţie SRL din Constanţa. Valoarea contractului încheiat cu această firmă este de 813.484 lei, acesta fiind descris ca achiziţionare de servicii de pază şi intervenţie la obiectivele militare prin societăţi specializate. Fapt care ne duce la ideea că paza şi protecţia nu mai intră în atribuţiile armatei române.
Interesant este că cele trei servicii pe care le oferă firma LPS Protecţie sunt, potrivit site-ului de prezentare al societăţii, cele de transport valori, monitorizare şi gardă de corp. Sloganul firmei LPS Protecţie este „Protecţia dumneavoastră e grija noastră".
„Suntem o echipă de profesionişti, cu experienţă în domeniul pazei şi protecţiei şi dornici de a realiza, eficient şi de calitate, aşteptările clienţilor noştri: de a se manifesta în intimitate şi siguranţă deplină, atât în familie cât şi pe proprietatea lor; de a nu le fi afectată viaţa şi integritatea corporală; de a se putea manifesta în deplină libertate aşa cum fiecare îşi doreşte", se precizează pe site-ul firmei LPS Protecţie SRL, societate care se va ocupa de paza celor trei unităţi militare din Constanţa.
Publicat Marţi, 06 iulie 2010 Claudia Marcu
Bilanţul războiului politic românesc:
Romania trebuie salvata!
Bilanţul războiului politic românesc:
23 de victime şi 298,5 milioane euro irosiţi
Dezvăluirea făcută de cotidianul.ro privind alocarea în 2008 a sumei de 8,5 milioane euro pentru regularizarea cursurilor râurilor Siret şi Prut s-a transformat într-un adevărat tsunami pentru actuala putere, dar şi pentru opoziţie. 8,5 milioane de euro au reprezentat doar primul pilon al anchetei noastre.
După ce duminică refuzase să-şi exprime public poziţia, ieri, Nicolae Nemirschi, fost ministru al Mediului în guvernul PDL-PSD, a declarat pentru Antena 3 că anul trecut ar fi trebuit să fie continuate şi chiar sporite investiţiile începute în august 2008 de guvernul Tăriceanu, dar că Emil Boc şi Gheorghe Pogea, ministrul Finanţelor, au decis să ia acei bani, considerând că proiectele respective nu sunt o prioritate. Nemirschi susţine că premierul Boc a ignorat în permanenţă avertizările privind riscul unor inundaţii grave în Moldova şi i-a luat banii alocaţi în 2008 pentru lucrări de îndiguri şi amenajări împotriva inundaţiilor.
Ba mai mult, spune Nicolae Nemirschi, partea pedelistă a guvernului Boc 1 a hotărât să mute şi sumele enorme provenite din fondurile europene destinate modernizării sistemului de protecţie împotriva inundaţiilor în contul de deficit bugetar al României, de la Ministerul Finanţelor. Lucru total neacceptabil în practicile Uniunii Europene. Declaraţia fostului ministru al Mediului confirmă cât se poate de clar această informaţie publicată de cotidianul.ro încă de luni.
Cotidianul.ro este în măsură să vă ofere şi alte date importante despre măsurile greşite luate de ultimele trei guvernări în privinţa amenajărilor şi modernizărilor de pe râurile principale din România. Aceste politici guvernamentale eronate, laolaltă cu fenomenele naturale de proporţii nemaiîntâlnite, au condus la dezastrul produs de inundaţiile din Moldova.
Ieri aţi putut afla în exclusivitate din ziarul nostru că o parte din banii destinaţi regularizării cursurilor râurilor şi Dunării vin prin programele europene BDCE IV şi BDCE V. În 2009, aceste sume importante s-au dus, în mod nefiresc, la Ministerul Finanţelor, iar de aici erau redistribuite cu pipeta de Gh. Pogea către Ministerul Mediului şi Apele Române - destinatarii de drept ai banilor europeni.
Surse din conducerea Ministerului Mediului ne-au declarat că, în conformitate cu documentele existente, în perioada ianuarie 2009-octombrie 2009, numai pentru amenajările şi modernizările hidrografice au venit peste 100 milioane euro, prin programele BDCE IV şi BDCE V, iar de la bugetul de stat al României au fost alocate circa 60 de milioane de euro.
Din documentele oficiale ale MAE şi Ministerului Mediului am aflat că programul BDCE IV cuprindea 10 obiective de investiţii de amenajări şi modernizări hidrotehnice, şi era întins pe perioada 2006-2009. BDCE V avea perioada de implementare 2009-2012 cu 113 obiective prioritare de construcţii hidrotehnice. Valoarea totală a celor două programe europene BDCE IV şi BDCE V este de 298,5 milioane euro.
Şi pentru renaturarea Luncii Dunării a existat un proiect cu finananţarea aprobată, încă din 2008. Acest lucru a fost confirmat inclusiv de foştii şefi pesedişti din Ministerul Mediului. Proiectul de reamenajare al Dunării, consideră specialiştii în hidrotehnică, este imperios necesar şi deja s-a întârziat mult în demararea lui. Din 2006 s-a constatat din studiile efectuate de Apele Române că pe Dunăre se impun lucrări de creare a unor poldere şi zone umede care să preia apa în cazul creşterii de debite. Astfel de amenajări moderne pe Dunăre ar feri zona dunăreană a României de inundaţii catastrofale.
Tot în 2009, conducerea Ministerului Mediului venise în guvern cu un plan de reorganizare şi eficientizare a personalului angajat al Apelor Române. În planul respectiv se prevedeau mutări de personal specializat din zonele mai ferite de inundaţii şi viituri, în acele regiuni care sunt mereu afectate de revărsarea apelor. Planul de reorganizare a personalului Apelor Române trebuia să fie aprobat în prima şedinţă de guvern din octombrie 2009. Numai că ghinion!, exact pe 1 octombrie 2009 se rupea coaliţia PDL-PSD, iar proiectul nu a mai intrat niciodată pe ordinea de zi a şedinţelor de guvern.
Iată cum războiul de gherilă fără sfârşit şi fără miză pentru populaţie, dintre PDL şi PNL, sau dintre PDL şi PSD sau toate dintre toate trei la un loc, plus UMDR, produce adevărate drame ale românilor. În aceste zile a venit rândul locuitorilor din Moldova să simtă "binefacerile" războiului politic. Şi ale unei administrări mai imbecile decât toate cele de până acum!
Publicat acum 6 ore si 34 minute Cristina Horvat
Bilanţul războiului politic românesc:
23 de victime şi 298,5 milioane euro irosiţi
Dezvăluirea făcută de cotidianul.ro privind alocarea în 2008 a sumei de 8,5 milioane euro pentru regularizarea cursurilor râurilor Siret şi Prut s-a transformat într-un adevărat tsunami pentru actuala putere, dar şi pentru opoziţie. 8,5 milioane de euro au reprezentat doar primul pilon al anchetei noastre.
După ce duminică refuzase să-şi exprime public poziţia, ieri, Nicolae Nemirschi, fost ministru al Mediului în guvernul PDL-PSD, a declarat pentru Antena 3 că anul trecut ar fi trebuit să fie continuate şi chiar sporite investiţiile începute în august 2008 de guvernul Tăriceanu, dar că Emil Boc şi Gheorghe Pogea, ministrul Finanţelor, au decis să ia acei bani, considerând că proiectele respective nu sunt o prioritate. Nemirschi susţine că premierul Boc a ignorat în permanenţă avertizările privind riscul unor inundaţii grave în Moldova şi i-a luat banii alocaţi în 2008 pentru lucrări de îndiguri şi amenajări împotriva inundaţiilor.
Ba mai mult, spune Nicolae Nemirschi, partea pedelistă a guvernului Boc 1 a hotărât să mute şi sumele enorme provenite din fondurile europene destinate modernizării sistemului de protecţie împotriva inundaţiilor în contul de deficit bugetar al României, de la Ministerul Finanţelor. Lucru total neacceptabil în practicile Uniunii Europene. Declaraţia fostului ministru al Mediului confirmă cât se poate de clar această informaţie publicată de cotidianul.ro încă de luni.
Cotidianul.ro este în măsură să vă ofere şi alte date importante despre măsurile greşite luate de ultimele trei guvernări în privinţa amenajărilor şi modernizărilor de pe râurile principale din România. Aceste politici guvernamentale eronate, laolaltă cu fenomenele naturale de proporţii nemaiîntâlnite, au condus la dezastrul produs de inundaţiile din Moldova.
Ieri aţi putut afla în exclusivitate din ziarul nostru că o parte din banii destinaţi regularizării cursurilor râurilor şi Dunării vin prin programele europene BDCE IV şi BDCE V. În 2009, aceste sume importante s-au dus, în mod nefiresc, la Ministerul Finanţelor, iar de aici erau redistribuite cu pipeta de Gh. Pogea către Ministerul Mediului şi Apele Române - destinatarii de drept ai banilor europeni.
Surse din conducerea Ministerului Mediului ne-au declarat că, în conformitate cu documentele existente, în perioada ianuarie 2009-octombrie 2009, numai pentru amenajările şi modernizările hidrografice au venit peste 100 milioane euro, prin programele BDCE IV şi BDCE V, iar de la bugetul de stat al României au fost alocate circa 60 de milioane de euro.
Din documentele oficiale ale MAE şi Ministerului Mediului am aflat că programul BDCE IV cuprindea 10 obiective de investiţii de amenajări şi modernizări hidrotehnice, şi era întins pe perioada 2006-2009. BDCE V avea perioada de implementare 2009-2012 cu 113 obiective prioritare de construcţii hidrotehnice. Valoarea totală a celor două programe europene BDCE IV şi BDCE V este de 298,5 milioane euro.
Şi pentru renaturarea Luncii Dunării a existat un proiect cu finananţarea aprobată, încă din 2008. Acest lucru a fost confirmat inclusiv de foştii şefi pesedişti din Ministerul Mediului. Proiectul de reamenajare al Dunării, consideră specialiştii în hidrotehnică, este imperios necesar şi deja s-a întârziat mult în demararea lui. Din 2006 s-a constatat din studiile efectuate de Apele Române că pe Dunăre se impun lucrări de creare a unor poldere şi zone umede care să preia apa în cazul creşterii de debite. Astfel de amenajări moderne pe Dunăre ar feri zona dunăreană a României de inundaţii catastrofale.
Tot în 2009, conducerea Ministerului Mediului venise în guvern cu un plan de reorganizare şi eficientizare a personalului angajat al Apelor Române. În planul respectiv se prevedeau mutări de personal specializat din zonele mai ferite de inundaţii şi viituri, în acele regiuni care sunt mereu afectate de revărsarea apelor. Planul de reorganizare a personalului Apelor Române trebuia să fie aprobat în prima şedinţă de guvern din octombrie 2009. Numai că ghinion!, exact pe 1 octombrie 2009 se rupea coaliţia PDL-PSD, iar proiectul nu a mai intrat niciodată pe ordinea de zi a şedinţelor de guvern.
Iată cum războiul de gherilă fără sfârşit şi fără miză pentru populaţie, dintre PDL şi PNL, sau dintre PDL şi PSD sau toate dintre toate trei la un loc, plus UMDR, produce adevărate drame ale românilor. În aceste zile a venit rândul locuitorilor din Moldova să simtă "binefacerile" războiului politic. Şi ale unei administrări mai imbecile decât toate cele de până acum!
Publicat acum 6 ore si 34 minute Cristina Horvat
joi, 1 iulie 2010
Hai Romania!
Romania trebuie salvata!
La table, ca nici măcar la fotbal nu mai pot spune ca suntem cineva.
Am vrut sa zic Hai Romania la bagaje și fuga în alta țară!
25% tăieri salariale,
24% TVA,
Coplata!
Mai vreți?
La table, ca nici măcar la fotbal nu mai pot spune ca suntem cineva.
Am vrut sa zic Hai Romania la bagaje și fuga în alta țară!
25% tăieri salariale,
24% TVA,
Coplata!
Mai vreți?
Aventurile mogulilor buni în ţara fraţilor Băsescu
Romania trebuie salvata!
30 Iun 2010 | Alexandru Cristorian, Cornel Ivanciuc
Catavencu.ro
Mama mitocondrială a deşteptăciunii s-a născut în Caracal. La pieptul ei au supt fraţii P+3, Dan Diaconescu în Direct şi Marius Tucă Show. Cei mai dibaci caracaleni dintre deştepţi sînt fraţii P+3, iar cel mai iscusit P dintre P+3 este GCP, adică George Constantin Păunescu. Fost ofiţer al Securităţii externe, acoperit sub însărcinarea de şef al Biroului economic din Milano al Ambasadei RSR în Italia, după Revoluţie, GCP a pus mîna pe 181.000.000 $ şi 3.000.000.000 lei de la Bancorex, pentru firma Poolgec, fără nici o acoperire. După ce a săpat groapa Bancorex, GCP a pus ochii pe Bankcoop, cumpărînd pachetul majoritar al băncii, cu un credit obţinut de la o bancă din străinătate, călcînd legile în picioare.
El a fost trimis în judecată abia în octombrie 1999, pentru acuzaţia că a folosit în interes personal suma de un milion de dolari, din banii firmei GCP (General Consulting Procurement), anume pentru deplasări în străinătate.
La data la care Parchetul General îl trimitea în judecată, GCP fugise deja în Statele Unite, unde şi-a cumpărat un apartament pe East 39th Street, N.Y., la o stradă distanţă de sediul Consulatului General al României din New York. Apartamentul va deveni sediul săptămînalului Zoom, administrat de o cucoană pe nume Sprînceană, avîndu-l ca acţionar unic pe GCP, ziar difuzat preferenţial în reţeaua Tarom. Revista publică mai multe poze ale lui GCP cu Bill Clinton, pentru acei fraieri care nu ştiu că orice persoană se poate fotografia cu preşedintele Americii, contra unei taxe de 5.000 $. Motivaţia oficială a sustragerii de sub urmărirea penală a lui GCP a fost aceea că omul de afaceri a urmat un „tratament medical din cauza unor multiple suferinţe ce nu pot fi monitorizate şi tratate cu succes în România“. Fuga sa nu este cauzată însă de acest banal dosar de încălcare a Legii societăţilor comerciale, ci pentru celelalte dosare deschise de instanţă, de subminare a economiei naţionale, împreună cu Răzvan Temeşan, fostul preşedinte al Bancorex, de fals şi uz de fals în cazul Dac Air sau de achiziţionare în condiţii ilegale a pachetului majoritar al băncii Bankcoop.
Victoria lui Iliescu şi a PSD din 2000 îi vor restitui statutul de investitor strategic. După întoarcerea sa în ţară, pentru a-şi acoperi urmele, va declara falimentul Bankcoop şi al companiei aviatice Dac Air. Gaura dată statului în afacerea Dac Air-BCR este de 15,6 milioane $. Apoi, tot pentru a-şi şterge urmele, va schimba numele companiei General Consulting and Procurement SRL în Investment Support System SA. În 2007, GCP apare pentru prima dată la TV, alături de preşedintele Traian Băsescu, în calitate de preşedinte al UGIR (Uniunea Generală a Industriaşilor din România) şi al ACPR (Asociaţia Confederaţiilor Patronale din România). La scurtă vreme anunţă că intenţionează să construiască un ansamblu de 3.000 de apartamente în Aradul primarului Gheorghe Falcă, finul preşedintelui Băsescu. Deşi datorează statului român sute de milioane de dolari, practic aproape întreaga sa avere, GCP a devenit unul dintre oamenii preşedintelui Băsescu, căruia i-a pus la dispoziţie postul B1 tv. În atacurile preşedintelui îndreptate împotriva mogulilor din presă numele lui GCP nu a fost pomenit niciodată.
Suit pe cai mari, GCP şi-a permis să pronunţe adagiul: „Am riscat enorm mergînd pe mîna actualului preşedinte, dar am cîştigat şi acum am aprobare să iau totul în domeniul reprezentării patronale, şi în ţară, şi în exterior.“ Ce face GCP în domeniul reprezentării patronale în exterior?
30 Iun 2010 | Alexandru Cristorian, Cornel Ivanciuc
Catavencu.ro
Mama mitocondrială a deşteptăciunii s-a născut în Caracal. La pieptul ei au supt fraţii P+3, Dan Diaconescu în Direct şi Marius Tucă Show. Cei mai dibaci caracaleni dintre deştepţi sînt fraţii P+3, iar cel mai iscusit P dintre P+3 este GCP, adică George Constantin Păunescu. Fost ofiţer al Securităţii externe, acoperit sub însărcinarea de şef al Biroului economic din Milano al Ambasadei RSR în Italia, după Revoluţie, GCP a pus mîna pe 181.000.000 $ şi 3.000.000.000 lei de la Bancorex, pentru firma Poolgec, fără nici o acoperire. După ce a săpat groapa Bancorex, GCP a pus ochii pe Bankcoop, cumpărînd pachetul majoritar al băncii, cu un credit obţinut de la o bancă din străinătate, călcînd legile în picioare.
El a fost trimis în judecată abia în octombrie 1999, pentru acuzaţia că a folosit în interes personal suma de un milion de dolari, din banii firmei GCP (General Consulting Procurement), anume pentru deplasări în străinătate.
La data la care Parchetul General îl trimitea în judecată, GCP fugise deja în Statele Unite, unde şi-a cumpărat un apartament pe East 39th Street, N.Y., la o stradă distanţă de sediul Consulatului General al României din New York. Apartamentul va deveni sediul săptămînalului Zoom, administrat de o cucoană pe nume Sprînceană, avîndu-l ca acţionar unic pe GCP, ziar difuzat preferenţial în reţeaua Tarom. Revista publică mai multe poze ale lui GCP cu Bill Clinton, pentru acei fraieri care nu ştiu că orice persoană se poate fotografia cu preşedintele Americii, contra unei taxe de 5.000 $. Motivaţia oficială a sustragerii de sub urmărirea penală a lui GCP a fost aceea că omul de afaceri a urmat un „tratament medical din cauza unor multiple suferinţe ce nu pot fi monitorizate şi tratate cu succes în România“. Fuga sa nu este cauzată însă de acest banal dosar de încălcare a Legii societăţilor comerciale, ci pentru celelalte dosare deschise de instanţă, de subminare a economiei naţionale, împreună cu Răzvan Temeşan, fostul preşedinte al Bancorex, de fals şi uz de fals în cazul Dac Air sau de achiziţionare în condiţii ilegale a pachetului majoritar al băncii Bankcoop.
Victoria lui Iliescu şi a PSD din 2000 îi vor restitui statutul de investitor strategic. După întoarcerea sa în ţară, pentru a-şi acoperi urmele, va declara falimentul Bankcoop şi al companiei aviatice Dac Air. Gaura dată statului în afacerea Dac Air-BCR este de 15,6 milioane $. Apoi, tot pentru a-şi şterge urmele, va schimba numele companiei General Consulting and Procurement SRL în Investment Support System SA. În 2007, GCP apare pentru prima dată la TV, alături de preşedintele Traian Băsescu, în calitate de preşedinte al UGIR (Uniunea Generală a Industriaşilor din România) şi al ACPR (Asociaţia Confederaţiilor Patronale din România). La scurtă vreme anunţă că intenţionează să construiască un ansamblu de 3.000 de apartamente în Aradul primarului Gheorghe Falcă, finul preşedintelui Băsescu. Deşi datorează statului român sute de milioane de dolari, practic aproape întreaga sa avere, GCP a devenit unul dintre oamenii preşedintelui Băsescu, căruia i-a pus la dispoziţie postul B1 tv. În atacurile preşedintelui îndreptate împotriva mogulilor din presă numele lui GCP nu a fost pomenit niciodată.
Suit pe cai mari, GCP şi-a permis să pronunţe adagiul: „Am riscat enorm mergînd pe mîna actualului preşedinte, dar am cîştigat şi acum am aprobare să iau totul în domeniul reprezentării patronale, şi în ţară, şi în exterior.“ Ce face GCP în domeniul reprezentării patronale în exterior?
Cum se vinde aerul României fraiere? Estul sălbatic al certificatelor de emisii de gaze
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
* Peste 5 miliarde de euro frauda anuală la nivel european
* România, paradis fiscal pentru vânzătorii de aer murdar
* Copil de general vinde aer curat
* Ministrul Economiei şi cel al Mediului ascund identitatea negustorilor de certificate de poluare
* Statul român pierde sute de milioane de euro anual pe mâna băieţilor deştepţi
* Europol, pe urma traficanţilor de aer din România
Lipsa transparenţei şi reglementarea insuficientă a pieţei certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din România aduce prejudicii anuale de sute de milioane de euro statului român, aflat în plină criză a deficitului bugetar. Aceste sume sunt încasate, însă, de aşa-numiţii brokeri de certificate, cunoscuţi şi ca "băieţii deştepţi" din energie, care acţionează ca în Vestul Sălbatic, pe o piaţă voit nereglementată, la adăpost de orice consecinţe juridice, fiscale sau etice.
Unde nu-i lege, e tocmeală
Încă din 2008, tranzacţionarea certificatelor de emisii de gaze a fost o afacere profitabilă pentru un restrâns cerc de norocoşi, cu vechi încrengături cu lumea politică, a serviciilor secrete şi cea a afacerilor cu statul. Nu şi pentru statul român însuşi, care nu a încasat nici un leu din miliardele anuale pe care le-ar fi putut primi din impozitarea acestor tranzacţii.
Directiva europeană nu impune statelor membre cum să-şi reglementeze comercializarea certificatelor de emisii. Cele mai multe ţări, mai pragmatice, le-au asimilat instrumentelor financiare, nepurtătoare de TVA. Drept consecinţă, ele se comercializează în mod transparent şi supravegheat, la bursă. Alte ţări, printre care şi România, au asimilat aceste certificate unor mărfuri, deci purtătoare de TVA. La scurt timp, însă, multe dintre aceste state au sesizat fraude fiscale de mari proporţii, prin cererile de rambursare de TVA ale exportatorilor.
Legea spune că exportul este scutit de TVA, adică cei care au cumpărat la intern certificate, cu plata TVA către furnizor, le vând mai departe în oricare altă ţară UE, şi au dreptul legal să ceară returnarea TVA de la statul de reşedinţă. Conform unor estimări Europol, care anchetează aceste fraude cunoscute sub denumirea de "carusel", în 2009 s-au înregistrat pierderi de peste 5 miliarde de euro numai din rambursarea TVA la nivel european. Pentru a combate astfel de fraude, cele mai multe state fie au redus la 0% cota TVA pentru ceritificatele de emisii, fie au introdus taxarea inversă.
România este unul dintre ultimele bastioane unde frauda carusel este legală, TVA fiind, astăzi, de 24%. Nimeni nu ştie exact ce se întâmplă pe piaţă, cine cui vinde, unde, la ce preţ, cu ce comisioane, în ce condiţii. La colţul străzii, la cârciumă sau, dacă e mai scrupulos, la bursă; legiuitorul nu are nici o pretenţie asupra cadrului în care se încheie tranzacţia. Cum aceste certificate, alocate, reamintim, în mod gratuit de către statul român companiilor poluatoare, nu sunt definite în nici un fel din punct de vedere financiar-contabil, ele nu figurează în activele firmelor, iar vânzarea lor nu cade sub incidenţa OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. Adică poluatorii de stat le pot vinde prin încredinţare directă, la orice preţ, chiar şi mult sub preţul de referinţă al burselor naţionale sau internaţionale, pe care, altminteri, le pot accesa şi singuri.
Aerul şi fraierul
Neperturbate de vigilenţa autorităţilor, sute de SRL-uri s-au înfiinţat peste noapte, cu scopul precis de a trage foloase de pe urma comercializării de certificate de emisii. De cele mai multe ori, ele fac un export, încasează TVA şi dispar. Altele, cu o putere de negociere de invidiat, reuşesc să cumpere certificate de la poluatori autohtoni, întâmplător sau nu cu capital de stat, la preţuri ridicol de mici, ajungând şi până la 2 eurocenţi bucata, în condiţiile în care preţul mediu este undeva pe la 15-16 euro pe bucată. Aceste informaţii vin chiar de la jucătorii pe piaţa bursieră, care au fost ofertaţi cu astfel de chilipiruri, dar care au sesizat potenţialul lor fraudulent.
Surprinzător este, însă, că autorităţile de reglementare au încercat de mai multe ori o transparentizare a pieţei, dar s-au lovit, paradoxal, de înşişi reprezentanţii ministerelor de resort. În aprilie 2009, Comisia Naţională de Valori Mobiliare (CNVM) a emis un aviz prin care certificatele de emisii de gaze erau asimilate valorilor mobiliare. Drept consecinţă, se impunea comercializarea lor numai prin burse de valori. Această clasificare înseamnă combaterea speculei şi a evaziunii fiscale, asigurarea transparenţei şi a echităţii preţurilor, printr-o strictă supraveghere a numărului de certificate tranzacţionate, a vânzătorilor, cumpărătorilor şi intermediarilor, precum şi plata către stat a unei taxe pe tranzacţie.
Dar, mai ales, înseamă eliminarea TVA, şi astfel, a posibilităţii fraudei carusel. Conform unor surse oficiale, la adăpostul anonimatului, această măsură a fost întâmpinată cu puternice reacţii din partea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor Publice, precum şi cel al Mediului şi Pădurilor, prin secretarii lor de stat, care s-au opus vehement unei astfel de clasificări. La scurt timp, avizul a fost suspendat şi s-a hotărât înfiinţarea unui grup de lucru interministerial, prin care să se ajungă la "clarificări tehnice" ale înregimentării fiscale a certificatelor de emisii de gaze. Grupul a reuşit performanţa să îngroape toată chestiunea, prin evitarea tuturor întrunirilor de lucru. "Practic, a fost un anti-joc", remarcă oficialii autorităţilor de reglementare.
Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră fac parte din schema UE de reducere a poluării, conform Protocolului de la Kyoto. România se numără printre cele 141 de state care au ratificat Protocolul de la Kyoto, luându-şi angajamentul de reducere a emisiilor, în perioada 2008-2012, la 92% din nivelul acestora din anul 1989 (reducere cu 8%).
Fiecare stat membru trebuie să decidă câte certificate de emisie pot fi alocate pentru comercializare într-o anumită perioadă de timp şi câte certificate va primi fiecare combinat sau fabrică. Cantitatea atribuită este proprietatea privată a statului român.
România este într-o poziţie avantajoasă, pentru că, după 1989, a închis multe fabrici care erau poluante şi, astfel, poate vinde aceste certificate pentru emisii. Conform ultimului inventar naţional al emisiilor de gaze transmis Comisiei Europene, nivelul din anul 2008 (145 milioane tone CO2 echivalent) este cu circa 38% mai scăzut decât valoarea ţintă medie prevăzută de Protocolul de la Kyoto în perioada 2008-2012.
În februarie 2010, CNVM a emis un nou aviz, prin care califica certificatele de emisii drept instrumente financiare, dar excepta poluatorii de la tranzacţionarea prin bursă. Poluatorii puteau face schimb de certificate ei între ei, dar, dacă apelau la un mijlocitor, trebuiau să le tranzacţioneze prin bursă. Compania românească KDF Energy, unul dintre SRL-urile cu un volum de tranzacţionare de 10 milioane de certificate, conform propriilor declaraţii, nu a fost de acord cu această calificare.
A dat în judecată CNVM şi a obţinut, în doar 10 zile, suspendarea avizului la Curtea de Apel. Deci, în prezent, nu mai are efecte. În condiţiile în care justiţia română este mereu blamată pentru termenele lungi de judecată, putem considera acest proces un adevărat miracol al împărţirii dreptăţii în România. CNVM ne-a declarat că "va exercita recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării Avizului".
Judecătorul acestei speţe este Victor Hortolomei, cel despre care presa a scris, de curând, că a dat câştig de cauză, la Curtea de Apel, unei companii declarate învinse la licitaţia pentru noul sediu al Bibliotecii Naţionale, pentru că oferea un preţ cu 6 milioane de euro mai mult decât câştigătorul. George Brăiloiu, acţionarul unic al KDF Energy, a declarat că, din punctul său de vedere, "justiţia funcţionează eficient".
Sunt şi jucători pe piaţa certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră care sunt de acord cu clasificarea lor drept instrumente financiare. Adrian Simionescu, preşedinte al Vienna Investment Trust, o societate de servicii de investiţii financiare autorizată, face apel la o discuţie pe care a avut-o cu preşedintele BNP Paribas, Michel Pébereau, care afirma că "certificatele vor ajunge să fie considerate instrumente financiare, pentru că ele se comportă ca atare: circulă cu o viteză foarte mare (în secunde de la o ţară la alta), sunt fungibile şi nu necesită dovezi de transport sau de recepţie, ca o marfă obişnuită".
Simionescu apreciază că piaţa din România este "gri, total nereglementată şi netransparentă". El îşi pune speranţa în Comisia Europeană, care lucrează, în prezent, la elaborarea unui regulament (obligatoriu şi universal) care le va clasifica drept instrumente financiare în tot spaţiul UE.
Dar în România acest lucru nu se va întâmpla, probabil, mai devreme de 2012, fiindcă reprezentanţii Guvernului nu par să se grăbească să ia măsuri din proprie iniţiativă. Din contră, se comportă de parcă ar fi acţionari la astfel de SRL-uri, facilitându-le tranzacţii cu potenţial fraudulos, dezastruoase pentru bugetul statului. De altfel, chiar domnul Brăiloiu a ţinut să menţioneze că "avizul CNVM a fost contestat nu numai de către compania noastră, existând autorităţi precum Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei şi cel al Mediului care nu au agreat adoptarea unui astfel de aviz".
Baba-oarba instituţională
În demersul nostru de a afla care este suma exactă a TVA plătită de către stat exportatorilor de certificate de emisii, în raport cu TVA încasată din tranzacţionarea lor, ne-am învârtit până la ameţeală pe întortocheatele căi instituţionale ale autorităţilor abilitate să implementeze schema de tranzacţionare a certificatelor de emisii de gaze. Ministerul Finanţelor Publice, prima autoritate contactată, ne-a pasat solicitarea către ANAF. De acolo, am aflat că, întrucât tranzacţionarea de certificate de emisii nu are un cod CAEN desemnat, sumele încasate la buget de pe urma lor nu pot fi urmărite sau calculate. Dar că am putea să încercăm să obţinem lista acestor "firme" de la Ministerul Mediului şi Pădurilor, care are în atribuţii şi menţinerea unui astfel de registru.
Într-adevăr, Ministerul Mediului administrează Registrul Naţional al Emisiilor de Gaze cu efect de seră, care se referă la poluatorii cărora statul le-a alocat iniţial certificatele. Există şi un registru al celor care le comercializează, unde oricine poate solicita să-şi deschidă un cont şi să raporteze periodic dacă a efectuat astfel de tranzacţii. Dar fără nicio obligaţie să declare fiecare tranzacţie în parte şi preţul său aferent, ci doar numărul de certificate de la începutul şi de la sfârşitul perioadei de raportare. Mai mult, există şi opţiunea de confidenţialitate, a cărei utilitate nu ne-a fost explicată.
Ca urmare, în acest registru sunt listaţi nici mai mult, nici mai puţin decât 19 agenţi economici. Printre ei se află SRL-uri remarcabile, precum TEN Transilvania Energy şi AMGAZ din Cluj-Napoca, ambele avându-l acţionar pe Alin Ardelean, fiul fostului şef de la "doi şi un sfert", sau furnizorul de gaz ENEX, tot din Cluj-Napoca, deţinătorul unui contract extrem de profitabil cu Romgaz. Lista mai cuprinde următoarele SRL-uri: Carbon Capital Network, Business Counsulting Parteners, Eco Carbon Consulting, Energyapt SRL, Carbon Energy, Luanchim, Krrus Holdings şi Bipfor Company. Numărul lor total precum şi identitatea acestor societăţi sunt ţinute sub tăinuire de către autorităţi.
Valoarea totală a certificatelor de emisii de carbon care îi revin României este de aproape 2 miliarde de tone de CO2, pentru perioada 2008 - 2012. Cerificatele sunt administrate de Ministerul Mediului, prin Agenţia Naţională de Protecţia Mediului, administrator al Registrului Naţional de Gaze cu Efect de Seră.
Autorităţile declară că România deţine în prezent un surplus de capacitate de poluare, tradus în aproximativ 350 milioane de certificate de emisii, cu o valoare de până la 2,5 miliarde de euro.
Alocarea certificatelor se face anual, conform schemei întocmite de Ministerul Mediului, companiilor de pe teritoriul României care poluează, conform datelor din 1989. Aşadar, pentru majoritatea acestor companii, certificatele sunt excedentare. Întrucât certificatele de emisii au valoare comercială, ele pot fi folosite ca o sursă excelentă de capital, prin vânzarea lor către companii care au nevoie să polueze mai mult. În România sunt 219 companii poluatoare, cel mai mare poluator fiind ArcelorMittal Galaţi, cu o alocare anuală de 11.335.574 de certificate.
Am vrut să ştim dacă, poate, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri îşi ţine informaţiile mai bine organizate. Răspunsul a fost prompt: "MECMA nu deţine o evidenţă a intermediarilor de certificate de emisii de gaze cu efect de seră care acţionează în România, neavând atribuţii în acest sens". Şi pentru că Ministerul Economiei, deşi ar fi putut, nu a emis nicio metodologie de aplicare a legii în ceea ce priveşte comercializarea acestor certificate, "operatorii economici pot întreprinde [comercializarea certificatelor de emisii de gaze (n.r.)], conform propriilor evaluări, pe responsabilitatea proprie". Nouă ne sună asta a debandadă totală. Cu alte cuvinte, prinde orbul, scoate-i ochii!
Un simplu calcul arată că, dacă un SRL ar exporta 10 milioane de certificate, la un preţ mediu de 15 euro pe certificat, ar rezulta că a plătit şi i s-a rambursat TVA de către statul român de aproape 30 de milioane de euro, la cota de 19%, şi 36 de milioane de euro, la cota de 24%, cât este în prezent. Din banii contribuabililor. Jucători din piaţă apreciază că pierderea totală pe an ar ajunge, de fapt, la câteva sute bune de milioane de euro, pentru că sunt multe SRL-uri care practică acest carusel cu TVA, care apar şi dispar de pe o zi pe alta, nesupravegheate de autorităţi. Pentru a exporta această "marfă", e nevoie de o simplă conexiune la Internet şi, în câteva secunde, ajunge în partea cealaltă a globului.
Europol, pe urma evazioniştilor de certificate de gaze
Conform unor dezvăluiri ale Europol, în Uniunea Europeană există o reţea ilegală de comercianţi cu astfel de titluri, care profită de diferenţele de reglementare de la o ţară la alta. Infractorii se stabilesc într-un stat membru UE şi îşi deschid un cont la registrul naţional de emisii cu carbon. Apoi cumpără certificate dintr-o altă ţară, ceea ce îi scuteşte de plata TVA. Ulterior, le revând în ţara iniţială, dar cu TVA; această taxă fiind încasată doar de comerciant, nu şi de bugetul statului în cauză. Este clasica fraudă carusel.
Ziarul online belgian EUobserver a informat, la sfârşitul lui mai 2010, despre un raid al autorităţilor britanice la o serie de reşedinţe londoneze, în timpul căruia au capturat 4 persoane suspectate că fac parte din această reţea de crimă organizată, responsabile de o fraudă cu certificate de emisii de 44 milioane de euro. Cantităţi mari de bancnote şi arme au fost găsite în 7 proprietăţi investigate.
În luna decembrie a anului trecut, Europol a emis o atenţionare, conform căreia frauda carusel se ridică la aproape 5 miliarde de euro la nivel european, din returnarea TVA. Mai mult, Europol estimează că aproape 90% din schimburile cu certificate de emisii sunt frauduloase.
Cum România este una dintre ultimele ţări UE, alături de Grecia şi Ungaria, unde certificatele de emisii se tranzacţionează nesupravegheat şi sunt purtătoare de TVA, există o mare probabilitate ca şi ţara noastră să facă obiectul investigaţiei Europol. Poliţia UE ne-a declarat că nu poate nici să ne confirme, nici să ne infirme acest lucru. Însă jucători de pe piaţa din România ne-au confirmat că au fost contactaţi de Europol pentru a afla mai multe informaţii despre SRL-uri româneşti care exportă certificate, inclusiv că le-au solicitat traduceri ale articolelor prin care presa semnala fraude pe această piaţă.
România riscă o grea lovitură de imagine prin faptul că permite pe teritoriul său înflorirea reţelelor internaţionale de infracţiuni cu certificate de emisii de gaze, prin menţinerea unei pieţe gri, care să nu iasă la suprafaţă pentru a nu leza interesele "băieţilor destepţi". Lipsa legislaţiei stricte în domeniul comercializării certificatelor de emisii de gaze face posibilă această scurgere de fonduri de la buget, fără consecinţe penale. Această investigaţie dovedeşte cum statul român plăteşte sume uriaşe din buzunarul contribuabililor, în mod discreţionar, unor companii private, fără nici un beneficiu în interesul public. Mai mult, guvernul îşi sabotează propriile agenţii de reglementare, făcând tot posibilul ca această piaţă să rămână în continuare una insuficient reglementată. În timp ce ţările Uniunii Europene au implementat instrumente juridice care să le aducă sume importante la bugetul de stat, şi aşa decimat de criza financiară, România îşi permite să le arunce, literalmente, în aer.
Publicat acum 10 ore si 37 minute Claudia Ion
Cotidianul.ro
* Peste 5 miliarde de euro frauda anuală la nivel european
* România, paradis fiscal pentru vânzătorii de aer murdar
* Copil de general vinde aer curat
* Ministrul Economiei şi cel al Mediului ascund identitatea negustorilor de certificate de poluare
* Statul român pierde sute de milioane de euro anual pe mâna băieţilor deştepţi
* Europol, pe urma traficanţilor de aer din România
Lipsa transparenţei şi reglementarea insuficientă a pieţei certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din România aduce prejudicii anuale de sute de milioane de euro statului român, aflat în plină criză a deficitului bugetar. Aceste sume sunt încasate, însă, de aşa-numiţii brokeri de certificate, cunoscuţi şi ca "băieţii deştepţi" din energie, care acţionează ca în Vestul Sălbatic, pe o piaţă voit nereglementată, la adăpost de orice consecinţe juridice, fiscale sau etice.
Unde nu-i lege, e tocmeală
Încă din 2008, tranzacţionarea certificatelor de emisii de gaze a fost o afacere profitabilă pentru un restrâns cerc de norocoşi, cu vechi încrengături cu lumea politică, a serviciilor secrete şi cea a afacerilor cu statul. Nu şi pentru statul român însuşi, care nu a încasat nici un leu din miliardele anuale pe care le-ar fi putut primi din impozitarea acestor tranzacţii.
Directiva europeană nu impune statelor membre cum să-şi reglementeze comercializarea certificatelor de emisii. Cele mai multe ţări, mai pragmatice, le-au asimilat instrumentelor financiare, nepurtătoare de TVA. Drept consecinţă, ele se comercializează în mod transparent şi supravegheat, la bursă. Alte ţări, printre care şi România, au asimilat aceste certificate unor mărfuri, deci purtătoare de TVA. La scurt timp, însă, multe dintre aceste state au sesizat fraude fiscale de mari proporţii, prin cererile de rambursare de TVA ale exportatorilor.
Legea spune că exportul este scutit de TVA, adică cei care au cumpărat la intern certificate, cu plata TVA către furnizor, le vând mai departe în oricare altă ţară UE, şi au dreptul legal să ceară returnarea TVA de la statul de reşedinţă. Conform unor estimări Europol, care anchetează aceste fraude cunoscute sub denumirea de "carusel", în 2009 s-au înregistrat pierderi de peste 5 miliarde de euro numai din rambursarea TVA la nivel european. Pentru a combate astfel de fraude, cele mai multe state fie au redus la 0% cota TVA pentru ceritificatele de emisii, fie au introdus taxarea inversă.
România este unul dintre ultimele bastioane unde frauda carusel este legală, TVA fiind, astăzi, de 24%. Nimeni nu ştie exact ce se întâmplă pe piaţă, cine cui vinde, unde, la ce preţ, cu ce comisioane, în ce condiţii. La colţul străzii, la cârciumă sau, dacă e mai scrupulos, la bursă; legiuitorul nu are nici o pretenţie asupra cadrului în care se încheie tranzacţia. Cum aceste certificate, alocate, reamintim, în mod gratuit de către statul român companiilor poluatoare, nu sunt definite în nici un fel din punct de vedere financiar-contabil, ele nu figurează în activele firmelor, iar vânzarea lor nu cade sub incidenţa OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. Adică poluatorii de stat le pot vinde prin încredinţare directă, la orice preţ, chiar şi mult sub preţul de referinţă al burselor naţionale sau internaţionale, pe care, altminteri, le pot accesa şi singuri.
Aerul şi fraierul
Neperturbate de vigilenţa autorităţilor, sute de SRL-uri s-au înfiinţat peste noapte, cu scopul precis de a trage foloase de pe urma comercializării de certificate de emisii. De cele mai multe ori, ele fac un export, încasează TVA şi dispar. Altele, cu o putere de negociere de invidiat, reuşesc să cumpere certificate de la poluatori autohtoni, întâmplător sau nu cu capital de stat, la preţuri ridicol de mici, ajungând şi până la 2 eurocenţi bucata, în condiţiile în care preţul mediu este undeva pe la 15-16 euro pe bucată. Aceste informaţii vin chiar de la jucătorii pe piaţa bursieră, care au fost ofertaţi cu astfel de chilipiruri, dar care au sesizat potenţialul lor fraudulent.
Surprinzător este, însă, că autorităţile de reglementare au încercat de mai multe ori o transparentizare a pieţei, dar s-au lovit, paradoxal, de înşişi reprezentanţii ministerelor de resort. În aprilie 2009, Comisia Naţională de Valori Mobiliare (CNVM) a emis un aviz prin care certificatele de emisii de gaze erau asimilate valorilor mobiliare. Drept consecinţă, se impunea comercializarea lor numai prin burse de valori. Această clasificare înseamnă combaterea speculei şi a evaziunii fiscale, asigurarea transparenţei şi a echităţii preţurilor, printr-o strictă supraveghere a numărului de certificate tranzacţionate, a vânzătorilor, cumpărătorilor şi intermediarilor, precum şi plata către stat a unei taxe pe tranzacţie.
Dar, mai ales, înseamă eliminarea TVA, şi astfel, a posibilităţii fraudei carusel. Conform unor surse oficiale, la adăpostul anonimatului, această măsură a fost întâmpinată cu puternice reacţii din partea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor Publice, precum şi cel al Mediului şi Pădurilor, prin secretarii lor de stat, care s-au opus vehement unei astfel de clasificări. La scurt timp, avizul a fost suspendat şi s-a hotărât înfiinţarea unui grup de lucru interministerial, prin care să se ajungă la "clarificări tehnice" ale înregimentării fiscale a certificatelor de emisii de gaze. Grupul a reuşit performanţa să îngroape toată chestiunea, prin evitarea tuturor întrunirilor de lucru. "Practic, a fost un anti-joc", remarcă oficialii autorităţilor de reglementare.
Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră fac parte din schema UE de reducere a poluării, conform Protocolului de la Kyoto. România se numără printre cele 141 de state care au ratificat Protocolul de la Kyoto, luându-şi angajamentul de reducere a emisiilor, în perioada 2008-2012, la 92% din nivelul acestora din anul 1989 (reducere cu 8%).
Fiecare stat membru trebuie să decidă câte certificate de emisie pot fi alocate pentru comercializare într-o anumită perioadă de timp şi câte certificate va primi fiecare combinat sau fabrică. Cantitatea atribuită este proprietatea privată a statului român.
România este într-o poziţie avantajoasă, pentru că, după 1989, a închis multe fabrici care erau poluante şi, astfel, poate vinde aceste certificate pentru emisii. Conform ultimului inventar naţional al emisiilor de gaze transmis Comisiei Europene, nivelul din anul 2008 (145 milioane tone CO2 echivalent) este cu circa 38% mai scăzut decât valoarea ţintă medie prevăzută de Protocolul de la Kyoto în perioada 2008-2012.
În februarie 2010, CNVM a emis un nou aviz, prin care califica certificatele de emisii drept instrumente financiare, dar excepta poluatorii de la tranzacţionarea prin bursă. Poluatorii puteau face schimb de certificate ei între ei, dar, dacă apelau la un mijlocitor, trebuiau să le tranzacţioneze prin bursă. Compania românească KDF Energy, unul dintre SRL-urile cu un volum de tranzacţionare de 10 milioane de certificate, conform propriilor declaraţii, nu a fost de acord cu această calificare.
A dat în judecată CNVM şi a obţinut, în doar 10 zile, suspendarea avizului la Curtea de Apel. Deci, în prezent, nu mai are efecte. În condiţiile în care justiţia română este mereu blamată pentru termenele lungi de judecată, putem considera acest proces un adevărat miracol al împărţirii dreptăţii în România. CNVM ne-a declarat că "va exercita recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării Avizului".
Judecătorul acestei speţe este Victor Hortolomei, cel despre care presa a scris, de curând, că a dat câştig de cauză, la Curtea de Apel, unei companii declarate învinse la licitaţia pentru noul sediu al Bibliotecii Naţionale, pentru că oferea un preţ cu 6 milioane de euro mai mult decât câştigătorul. George Brăiloiu, acţionarul unic al KDF Energy, a declarat că, din punctul său de vedere, "justiţia funcţionează eficient".
Sunt şi jucători pe piaţa certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră care sunt de acord cu clasificarea lor drept instrumente financiare. Adrian Simionescu, preşedinte al Vienna Investment Trust, o societate de servicii de investiţii financiare autorizată, face apel la o discuţie pe care a avut-o cu preşedintele BNP Paribas, Michel Pébereau, care afirma că "certificatele vor ajunge să fie considerate instrumente financiare, pentru că ele se comportă ca atare: circulă cu o viteză foarte mare (în secunde de la o ţară la alta), sunt fungibile şi nu necesită dovezi de transport sau de recepţie, ca o marfă obişnuită".
Simionescu apreciază că piaţa din România este "gri, total nereglementată şi netransparentă". El îşi pune speranţa în Comisia Europeană, care lucrează, în prezent, la elaborarea unui regulament (obligatoriu şi universal) care le va clasifica drept instrumente financiare în tot spaţiul UE.
Dar în România acest lucru nu se va întâmpla, probabil, mai devreme de 2012, fiindcă reprezentanţii Guvernului nu par să se grăbească să ia măsuri din proprie iniţiativă. Din contră, se comportă de parcă ar fi acţionari la astfel de SRL-uri, facilitându-le tranzacţii cu potenţial fraudulos, dezastruoase pentru bugetul statului. De altfel, chiar domnul Brăiloiu a ţinut să menţioneze că "avizul CNVM a fost contestat nu numai de către compania noastră, existând autorităţi precum Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei şi cel al Mediului care nu au agreat adoptarea unui astfel de aviz".
Baba-oarba instituţională
În demersul nostru de a afla care este suma exactă a TVA plătită de către stat exportatorilor de certificate de emisii, în raport cu TVA încasată din tranzacţionarea lor, ne-am învârtit până la ameţeală pe întortocheatele căi instituţionale ale autorităţilor abilitate să implementeze schema de tranzacţionare a certificatelor de emisii de gaze. Ministerul Finanţelor Publice, prima autoritate contactată, ne-a pasat solicitarea către ANAF. De acolo, am aflat că, întrucât tranzacţionarea de certificate de emisii nu are un cod CAEN desemnat, sumele încasate la buget de pe urma lor nu pot fi urmărite sau calculate. Dar că am putea să încercăm să obţinem lista acestor "firme" de la Ministerul Mediului şi Pădurilor, care are în atribuţii şi menţinerea unui astfel de registru.
Într-adevăr, Ministerul Mediului administrează Registrul Naţional al Emisiilor de Gaze cu efect de seră, care se referă la poluatorii cărora statul le-a alocat iniţial certificatele. Există şi un registru al celor care le comercializează, unde oricine poate solicita să-şi deschidă un cont şi să raporteze periodic dacă a efectuat astfel de tranzacţii. Dar fără nicio obligaţie să declare fiecare tranzacţie în parte şi preţul său aferent, ci doar numărul de certificate de la începutul şi de la sfârşitul perioadei de raportare. Mai mult, există şi opţiunea de confidenţialitate, a cărei utilitate nu ne-a fost explicată.
Ca urmare, în acest registru sunt listaţi nici mai mult, nici mai puţin decât 19 agenţi economici. Printre ei se află SRL-uri remarcabile, precum TEN Transilvania Energy şi AMGAZ din Cluj-Napoca, ambele avându-l acţionar pe Alin Ardelean, fiul fostului şef de la "doi şi un sfert", sau furnizorul de gaz ENEX, tot din Cluj-Napoca, deţinătorul unui contract extrem de profitabil cu Romgaz. Lista mai cuprinde următoarele SRL-uri: Carbon Capital Network, Business Counsulting Parteners, Eco Carbon Consulting, Energyapt SRL, Carbon Energy, Luanchim, Krrus Holdings şi Bipfor Company. Numărul lor total precum şi identitatea acestor societăţi sunt ţinute sub tăinuire de către autorităţi.
Valoarea totală a certificatelor de emisii de carbon care îi revin României este de aproape 2 miliarde de tone de CO2, pentru perioada 2008 - 2012. Cerificatele sunt administrate de Ministerul Mediului, prin Agenţia Naţională de Protecţia Mediului, administrator al Registrului Naţional de Gaze cu Efect de Seră.
Autorităţile declară că România deţine în prezent un surplus de capacitate de poluare, tradus în aproximativ 350 milioane de certificate de emisii, cu o valoare de până la 2,5 miliarde de euro.
Alocarea certificatelor se face anual, conform schemei întocmite de Ministerul Mediului, companiilor de pe teritoriul României care poluează, conform datelor din 1989. Aşadar, pentru majoritatea acestor companii, certificatele sunt excedentare. Întrucât certificatele de emisii au valoare comercială, ele pot fi folosite ca o sursă excelentă de capital, prin vânzarea lor către companii care au nevoie să polueze mai mult. În România sunt 219 companii poluatoare, cel mai mare poluator fiind ArcelorMittal Galaţi, cu o alocare anuală de 11.335.574 de certificate.
Am vrut să ştim dacă, poate, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri îşi ţine informaţiile mai bine organizate. Răspunsul a fost prompt: "MECMA nu deţine o evidenţă a intermediarilor de certificate de emisii de gaze cu efect de seră care acţionează în România, neavând atribuţii în acest sens". Şi pentru că Ministerul Economiei, deşi ar fi putut, nu a emis nicio metodologie de aplicare a legii în ceea ce priveşte comercializarea acestor certificate, "operatorii economici pot întreprinde [comercializarea certificatelor de emisii de gaze (n.r.)], conform propriilor evaluări, pe responsabilitatea proprie". Nouă ne sună asta a debandadă totală. Cu alte cuvinte, prinde orbul, scoate-i ochii!
Un simplu calcul arată că, dacă un SRL ar exporta 10 milioane de certificate, la un preţ mediu de 15 euro pe certificat, ar rezulta că a plătit şi i s-a rambursat TVA de către statul român de aproape 30 de milioane de euro, la cota de 19%, şi 36 de milioane de euro, la cota de 24%, cât este în prezent. Din banii contribuabililor. Jucători din piaţă apreciază că pierderea totală pe an ar ajunge, de fapt, la câteva sute bune de milioane de euro, pentru că sunt multe SRL-uri care practică acest carusel cu TVA, care apar şi dispar de pe o zi pe alta, nesupravegheate de autorităţi. Pentru a exporta această "marfă", e nevoie de o simplă conexiune la Internet şi, în câteva secunde, ajunge în partea cealaltă a globului.
Europol, pe urma evazioniştilor de certificate de gaze
Conform unor dezvăluiri ale Europol, în Uniunea Europeană există o reţea ilegală de comercianţi cu astfel de titluri, care profită de diferenţele de reglementare de la o ţară la alta. Infractorii se stabilesc într-un stat membru UE şi îşi deschid un cont la registrul naţional de emisii cu carbon. Apoi cumpără certificate dintr-o altă ţară, ceea ce îi scuteşte de plata TVA. Ulterior, le revând în ţara iniţială, dar cu TVA; această taxă fiind încasată doar de comerciant, nu şi de bugetul statului în cauză. Este clasica fraudă carusel.
Ziarul online belgian EUobserver a informat, la sfârşitul lui mai 2010, despre un raid al autorităţilor britanice la o serie de reşedinţe londoneze, în timpul căruia au capturat 4 persoane suspectate că fac parte din această reţea de crimă organizată, responsabile de o fraudă cu certificate de emisii de 44 milioane de euro. Cantităţi mari de bancnote şi arme au fost găsite în 7 proprietăţi investigate.
În luna decembrie a anului trecut, Europol a emis o atenţionare, conform căreia frauda carusel se ridică la aproape 5 miliarde de euro la nivel european, din returnarea TVA. Mai mult, Europol estimează că aproape 90% din schimburile cu certificate de emisii sunt frauduloase.
Cum România este una dintre ultimele ţări UE, alături de Grecia şi Ungaria, unde certificatele de emisii se tranzacţionează nesupravegheat şi sunt purtătoare de TVA, există o mare probabilitate ca şi ţara noastră să facă obiectul investigaţiei Europol. Poliţia UE ne-a declarat că nu poate nici să ne confirme, nici să ne infirme acest lucru. Însă jucători de pe piaţa din România ne-au confirmat că au fost contactaţi de Europol pentru a afla mai multe informaţii despre SRL-uri româneşti care exportă certificate, inclusiv că le-au solicitat traduceri ale articolelor prin care presa semnala fraude pe această piaţă.
România riscă o grea lovitură de imagine prin faptul că permite pe teritoriul său înflorirea reţelelor internaţionale de infracţiuni cu certificate de emisii de gaze, prin menţinerea unei pieţe gri, care să nu iasă la suprafaţă pentru a nu leza interesele "băieţilor destepţi". Lipsa legislaţiei stricte în domeniul comercializării certificatelor de emisii de gaze face posibilă această scurgere de fonduri de la buget, fără consecinţe penale. Această investigaţie dovedeşte cum statul român plăteşte sume uriaşe din buzunarul contribuabililor, în mod discreţionar, unor companii private, fără nici un beneficiu în interesul public. Mai mult, guvernul îşi sabotează propriile agenţii de reglementare, făcând tot posibilul ca această piaţă să rămână în continuare una insuficient reglementată. În timp ce ţările Uniunii Europene au implementat instrumente juridice care să le aducă sume importante la bugetul de stat, şi aşa decimat de criza financiară, România îşi permite să le arunce, literalmente, în aer.
Publicat acum 10 ore si 37 minute Claudia Ion
Abonați-vă la:
Postări (Atom)