Romania trebuie salvata!
de Attila Biro HotNews.ro
Miercuri, 8 iunie 2011, 19:01
HotNews.ro a publicat marti, 7 iunie, articolul “Cum au uitat sa stearga urmele electronice din caietul de sarcini” care prezenta procedura de achizitie a unui soft in valoare de 162.000 euro realizata de primaria Giroc din judetul Timis. Cititorii HotNews.ro au criticat suma destinata achizitiei programului informatic. Consultantul care s-a ocupat de procedurile de achizitie spune ca softul costa pentru ca astfel toate serviciile primariei vor fi realizate online. O simpla documentare pe Internet arata ca programe informatice similare costa de cinci ori mai putin. Vezi in text cazul Prefecturii Vaslui: 33.000 euro pentru un soft cu aceleasi caracteristici.
Softul de 162.000 euro va fi achizitionat dintr-un proiect european de 255.000 euro
Programul informatic este destinat unei comunitati de 5.758 locuitori
Pe Internet se vad programe informatice similare si cu 5-6000 euro
Mai multi cititori HotNews.ro au contestat pretul cu care doreste primaria Giroc sa cumpere programul informatic. “Ce soft e ala, pentru Dumnezeu? program de gestionare documente de 162.000 Euro? era pentru primaria din Los Angeles sau ce...”, si-a exprimat nedumerirea utilizatorul srpc. De pe Internet am aflat ca achizitia softului face parte dintr-un proiect european in valoare de 255.000 euro. Proiect intitulat: Implementarea unui sistem inovativ de management al documentelor şi modernizarea centrului pentru informare a cetăţenilor în cadrul Primăriei comunei Giroc. Din restul de 63.000 euro, primaria a achizitionat calculatoare si alte echipamente hardware.
Ce face softul. Am incercat sa aflam de ce softul costa mai bine de jumatate din valoarea intregului proiect de la consultantul extern angajat de Primarie pentru a se ocupa de achizitia softului, adica Institutul de Studii Economice PERFORMER CONSULT Srl. “La acesta suma (162.000 euro) s-a ajuns dupa ce s-a realizat o analiza a programelor care exista in prezent si asa s-a aproximat acest pret”, explica Andrei Pelin, reprezentantul Performer Consult.
Dar ce urmeaza sa faca acest soft pentru cei 5.758 cetateni ai comunei Giroc? Raspunde tot consultantul: “Proiectul vizeaza modernizarea activitatii din primarie. Practic se doreste trecerea pe online a interactiunii cu cetatenii, trecerii online a tuturor servicilor. Astfel incat daca un cetatean doreste o informatie, doreste sa consulte un act sa o poata face online”, spune Andrei Pelin. Tot consultantul ne spune ca in costurile de achizitie sunt incluse si serviciile de implementare si cele de optimizare pentru infrastructura informatica a primariei.
Intram in detaliile achizitiei asa cum apar ele in caietul de sarcini. Din primele pagini ale caietului de sarcini aflam ca este vorba de un “program informatic de management al documentelor”. Din acelasi document aflam ca scopul cumpararii softului este acela de a “crea suportul necesar în vederea soluționării rapide, într-o variantă cât mai simplă a cerinţelor cetățenilor din comuna Giroc (informații generale, planificarea unor audienţe cu primarul/ angajați din diverse compartimente ale primăriei, solicitări de emitere a diverselor documente, aprobări, programări)”. Pe scurt, intelegem ca este vorba de o baza de date cu diverse optiuni de accesare.
Vezi mai jos caietul de sarcini
Caiet de sarcini
Ce urmeaza sa contina softul. Tot in documentatia descriptiva a achizitiei este descrisa si structura programului informatic. O componenta a programului va tine “evidența în timp real a documentelor de interes public, solicitări de emitere a diverselor documente, aprobări, programări, comunicare electronică intra și interinstituțională, evidența interactivă a diverselor procese zilnice, acces Monitor Oficial”. O alt componeta va actualiza baza de date cu noile legi pentru departamentul juridic si cel de achizitii publice. O a treia componeta este “Modul InfoKiosk (dispozitive inteligente de prezentare pentru informarea cetăţenilor; interactive)”, dupa cum se arata in documentatia achizitiei publice.
Cu cat au cumparat altii. La o simpla cautare pe Internet aflam ca sunt numeroase solutii informatice care se inscriu in cerintele caietului de sarcini la preturi mult mai mici. HotNews.ro a consultat oferta unei companii care furnizeaza o solutie software similara pentru managemnentul documentelor. Pentru o retea de 27-30 de PC-uri, softul cu un minim training costa 6.000 de euro. Mergem mai departe si incercam sa aflam cu cat a achizitionat programul de management al documentelor Prefectura Judetului Vaslui. Institutia din Vaslui a cumparat o solutie informatica similara cu 33.000 euro, vezi aici. Softul a fost furnizat de compania Sobis. Descrierea softului achizitionat cu 33.000 euro este similara cu aceea din caietul de sarcini al achizitiei de la Giroc, vezi detalii aici.
Citeste si cazul Giroc. Achizitie publica la tara: Cum au uitat sa stearga urmele electronice din caietul de sarcini
Cazuri similare. In 2010, HotNews.ro a relatat cazul unei primarii din Bistrita care a scos la licitatie un contract in valoare de 400.000 euro pentru realizarea serviciului de cadastru al carui caiet de sarcini era scris de o firma specializata, care in final a si castigat licitatia. Vezi mai jos istoria cazului:
Cum s-a dat de gol o primarie din Bistrita-Nasaud: A postat pe internet un caiet de sarcini creat de singura firma participanta la licitatie.
Audio: Cum explica un primar PDL din Bistrita-Nasaud ca a acordat un contract de 400.000 de euro in urma unei licitatii suspecte de trucaj.
joi, 9 iunie 2011
miercuri, 8 iunie 2011
Cu 16 milioane de euro/km, noi facem o autostradă de patru benzi, iar americanii, una de 16 benzi Mai mult: Cu 16 milioane de euro/km, noi facem o autostradă de patru benzi, iar americanii, una de 16 benzi - Ştiri interne | Libertatea.ro
Romania trebuie salvata!
Libertatea.ro
Elena Matei 08 Iunie 2011, Ora 00:00
N-avem şosele moderne, ci doar câteva bucăţele, pentru care plătim însă sume uriaşe. Fiecare kilometru din Autostrada Transilvania a costat până acum 16 milioane de euro, bani pe care americanii îi plătesc pentru o superşosea, cu 16 benzi.
Avem cele mai scumpe autostrăzi. Nu o spunem noi de data asta, ci o confirmă un raport al Băncii Mondiale, realizat de curând, şi în care se arată că statul român plăteşte cei mai mulţi bani din Europa pentru un kilometru de autostradă.
Mai mult decât atât, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADR) a trimis o scrisoare în SUA, la sediul companiei Bechtel, cea care construieşte Autostrada Transilvania, în care aminteşte costurile mari ale şoselei.
Aflând din scrisoarea CNADNR care sunt costurile practicate de Bechtel în Transilvania, şi americanii au avut un şoc. Conform Jurnalului Naţional, aceştia ar fi răspuns că pentru 16 milioane de euro, cât costă un kilometru de autostradă în ţara noastră, Bechtel construieşte în SUA o şosea cu 16 benzi, nu cu patru, cât are cea de la noi.
În şapte ani s-au realizat 52 km
Autostrada Transilvania ar trebui să aibă 415 km. Construită integral pe bani de la buget, autostrada a fost realizată în proporţie de doar 13%. În ultimii doi ani, au fost inauguraţi, în total, 52 km (porţiunea Turda-Gilău - 42 km şi Turda - Câmpia Turzii - 10 km). Contractul a fost semnat în 2003, cu o valoare estimată de 2,2 miliarde de euro, şi ar fi trebuit să fie finalizat în 2012.
În ultima perioadă, presa a scris despre faptul că americanii de la Bechtel au abandonat lucrările la autostrada noastră, mutându-şi utilajele grele pe şantierele din alte ţări. Motivul? Bechtel are de recuperat de la statul român suma de 156 de milioane de euro, iar Ministerul Transporturilor nu şi-a respectat promisiunea de a achita datoria până la sfârşitul primului trimestru din acest an.
Deşi la nivel oficial se susţine faptul că între compania Bechtel şi CNADR există negocieri pentru continuarea lucrărilor, se pare că, pe de altă parte, se încearcă rezilierea contractului. Însă, conform actelor, anularea acestuia ar duce la blocarea lucrărilor doi ani, pentru că atâta timp are statul român interdicţie de a atribui lucrarea altui constructor.
Ni se pregăteşte taxă de autostradă
Întreaga reţea de autostrăzi din ţara noastră va fi taxată. CNADR lucrează la stabilirea valorii si a modului cum se vor colecta banii. Dacă CNADR va primi toate avizele necesare de la Uniunea Europeană, la începutul anului viitor ar putea fi percepută această taxă.
Libertatea.ro
Elena Matei 08 Iunie 2011, Ora 00:00
N-avem şosele moderne, ci doar câteva bucăţele, pentru care plătim însă sume uriaşe. Fiecare kilometru din Autostrada Transilvania a costat până acum 16 milioane de euro, bani pe care americanii îi plătesc pentru o superşosea, cu 16 benzi.
Avem cele mai scumpe autostrăzi. Nu o spunem noi de data asta, ci o confirmă un raport al Băncii Mondiale, realizat de curând, şi în care se arată că statul român plăteşte cei mai mulţi bani din Europa pentru un kilometru de autostradă.
Mai mult decât atât, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADR) a trimis o scrisoare în SUA, la sediul companiei Bechtel, cea care construieşte Autostrada Transilvania, în care aminteşte costurile mari ale şoselei.
Aflând din scrisoarea CNADNR care sunt costurile practicate de Bechtel în Transilvania, şi americanii au avut un şoc. Conform Jurnalului Naţional, aceştia ar fi răspuns că pentru 16 milioane de euro, cât costă un kilometru de autostradă în ţara noastră, Bechtel construieşte în SUA o şosea cu 16 benzi, nu cu patru, cât are cea de la noi.
În şapte ani s-au realizat 52 km
Autostrada Transilvania ar trebui să aibă 415 km. Construită integral pe bani de la buget, autostrada a fost realizată în proporţie de doar 13%. În ultimii doi ani, au fost inauguraţi, în total, 52 km (porţiunea Turda-Gilău - 42 km şi Turda - Câmpia Turzii - 10 km). Contractul a fost semnat în 2003, cu o valoare estimată de 2,2 miliarde de euro, şi ar fi trebuit să fie finalizat în 2012.
În ultima perioadă, presa a scris despre faptul că americanii de la Bechtel au abandonat lucrările la autostrada noastră, mutându-şi utilajele grele pe şantierele din alte ţări. Motivul? Bechtel are de recuperat de la statul român suma de 156 de milioane de euro, iar Ministerul Transporturilor nu şi-a respectat promisiunea de a achita datoria până la sfârşitul primului trimestru din acest an.
Deşi la nivel oficial se susţine faptul că între compania Bechtel şi CNADR există negocieri pentru continuarea lucrărilor, se pare că, pe de altă parte, se încearcă rezilierea contractului. Însă, conform actelor, anularea acestuia ar duce la blocarea lucrărilor doi ani, pentru că atâta timp are statul român interdicţie de a atribui lucrarea altui constructor.
Ni se pregăteşte taxă de autostradă
Întreaga reţea de autostrăzi din ţara noastră va fi taxată. CNADR lucrează la stabilirea valorii si a modului cum se vor colecta banii. Dacă CNADR va primi toate avizele necesare de la Uniunea Europeană, la începutul anului viitor ar putea fi percepută această taxă.
luni, 6 iunie 2011
Regimentul de carton al lui Gabriel Oprea UNPR, maşină politică de ridicat în grad
Romania trebuie salvata!
cotidianul.ro
Având la îndemână instrumentul decizional al avansărilor, Gabriel Oprea s-a folosit la maximum de această prerogativă a ministrului Apărării, de a vorbi în numele ţării şi de a avansa, doar pentru merite deosebite, diverşi ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri. Din nefericire, ultimele avansări din Armată arată mai mult „politic" decât militar.
Cu foarte puţine excepţii, toţi liderii UNPR au fost avansaţi în grad de către ministrul Oprea, şeful lor pe linie de partid: senatorul Chivu Serioja - colonel, senatorul Ovidius Mărcuţianu - maior, doctorul Tudor Ciuhodaru - locotenent-colonel (între timp, dezertor la PC), senatorul Liviu Câmpanu - locotenent-colonel (şi el un pic dezertor pentru votarea unei moţiuni, nu ştim a câta!), deputatul Ion Tabugan - maior, deputatul Neculai Rebenciuc - locotenent-colonel, Eugen Nicolicea - locotenent-colonel. Nu mai vorbim despre liderul partidului, Cristian Diaconescu, acesta pomenindu-se colonel de „justiţie militară", şi nici despre primarul Onţanu, care, nu ştim de ce, a ajuns general-maior (cu două stele). Despre Anghel Iordănescu şi primarul din Voluntari, Florentin Pandele, nu are rost să mai discutăm, prea apar ei, în uniformă militară, alături de Gabriel Oprea, în campaniile electorale pe afişele din Ilfov (probabil că nu o fi interzis de lege!). Se apropie timpuri grele şi perioade electorale dure pentru partidul generalului de intendenţă, aşa că un pic de fidelizare a administraţiei locale nu strică. Aşa se face că şeful Direcţiei de Relaţii Publice şi Comunicare cu Mass-Media şi, în acelaşi timp, secretar executiv al UNPR Bucureşti, Mariana Georgescu, a fost avansat la gradul de colonel. Tot locotenenţi-colonei au ajuns şi directorul de la Relaţii Comunitare, Elena Scurtu, directorul ADP Sector 2, Cristian Lemnaru, arhitectul-şef al sectorului 2, Bogdan Pârvanu, directorul Centrului Cultural „Mihai Eminescu", Viorel Ioviţu, şi şeful Direcţiei Investiţii şi Servicii Publice, Corneliu Drug.
De serviciile politico-militare ale ministrului Oprea a beneficiat până şi tatăl ministrului Anca Boagiu, care a primit şi el o stea pe umăr, probabil pentru consolidarea cooperării dintre PDL şi UNPR. Comicul situaţiei nu se opreşte aici, penibile fiind situaţiile în care unii subofiţeri s-au trezit, peste noapte, avansaţi colonei: liderul filialei locale UNPR Constanţa are gradul de colonel, deşi, până mai acum câţiva ani, era doar maistru militar de marină.
Parcă pentru a-şi consolida figura tristă de traficant cu simbolistica militară, domnul Oprea a reinventat şi o plachetă denumită pompos „Onoarea Armatei", pe care o împrăştie cu dărnicie, în stânga şi în dreapta, tuturor decidenţilor politici, în speranţa că va mai apuca încă un mandat la guvernare.
Ceea ce uită însă ministrul Gabriel Oprea este că o tresă e un motiv de mândrie, iar onoarea nu se face cadou potentaţilor zilei, ci se câştigă. Dar, pentru domnia sa, e doar un argument pentru o funcţie politică, o răsplată pentru trădările politice. Pentru Gabriel Oprea, onoarea Armatei este doar un instrument de parvenire şi de promovare a propriilor interese în politica dâmboviţeană!
Publicat acum 6 ore si 53 minute Izabela Niculescu
cotidianul.ro
Având la îndemână instrumentul decizional al avansărilor, Gabriel Oprea s-a folosit la maximum de această prerogativă a ministrului Apărării, de a vorbi în numele ţării şi de a avansa, doar pentru merite deosebite, diverşi ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri. Din nefericire, ultimele avansări din Armată arată mai mult „politic" decât militar.
Cu foarte puţine excepţii, toţi liderii UNPR au fost avansaţi în grad de către ministrul Oprea, şeful lor pe linie de partid: senatorul Chivu Serioja - colonel, senatorul Ovidius Mărcuţianu - maior, doctorul Tudor Ciuhodaru - locotenent-colonel (între timp, dezertor la PC), senatorul Liviu Câmpanu - locotenent-colonel (şi el un pic dezertor pentru votarea unei moţiuni, nu ştim a câta!), deputatul Ion Tabugan - maior, deputatul Neculai Rebenciuc - locotenent-colonel, Eugen Nicolicea - locotenent-colonel. Nu mai vorbim despre liderul partidului, Cristian Diaconescu, acesta pomenindu-se colonel de „justiţie militară", şi nici despre primarul Onţanu, care, nu ştim de ce, a ajuns general-maior (cu două stele). Despre Anghel Iordănescu şi primarul din Voluntari, Florentin Pandele, nu are rost să mai discutăm, prea apar ei, în uniformă militară, alături de Gabriel Oprea, în campaniile electorale pe afişele din Ilfov (probabil că nu o fi interzis de lege!). Se apropie timpuri grele şi perioade electorale dure pentru partidul generalului de intendenţă, aşa că un pic de fidelizare a administraţiei locale nu strică. Aşa se face că şeful Direcţiei de Relaţii Publice şi Comunicare cu Mass-Media şi, în acelaşi timp, secretar executiv al UNPR Bucureşti, Mariana Georgescu, a fost avansat la gradul de colonel. Tot locotenenţi-colonei au ajuns şi directorul de la Relaţii Comunitare, Elena Scurtu, directorul ADP Sector 2, Cristian Lemnaru, arhitectul-şef al sectorului 2, Bogdan Pârvanu, directorul Centrului Cultural „Mihai Eminescu", Viorel Ioviţu, şi şeful Direcţiei Investiţii şi Servicii Publice, Corneliu Drug.
De serviciile politico-militare ale ministrului Oprea a beneficiat până şi tatăl ministrului Anca Boagiu, care a primit şi el o stea pe umăr, probabil pentru consolidarea cooperării dintre PDL şi UNPR. Comicul situaţiei nu se opreşte aici, penibile fiind situaţiile în care unii subofiţeri s-au trezit, peste noapte, avansaţi colonei: liderul filialei locale UNPR Constanţa are gradul de colonel, deşi, până mai acum câţiva ani, era doar maistru militar de marină.
Parcă pentru a-şi consolida figura tristă de traficant cu simbolistica militară, domnul Oprea a reinventat şi o plachetă denumită pompos „Onoarea Armatei", pe care o împrăştie cu dărnicie, în stânga şi în dreapta, tuturor decidenţilor politici, în speranţa că va mai apuca încă un mandat la guvernare.
Ceea ce uită însă ministrul Gabriel Oprea este că o tresă e un motiv de mândrie, iar onoarea nu se face cadou potentaţilor zilei, ci se câştigă. Dar, pentru domnia sa, e doar un argument pentru o funcţie politică, o răsplată pentru trădările politice. Pentru Gabriel Oprea, onoarea Armatei este doar un instrument de parvenire şi de promovare a propriilor interese în politica dâmboviţeană!
Publicat acum 6 ore si 53 minute Izabela Niculescu
O directoare din ministerul lui Udrea are două locuințe de la ANL
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Alina Ioana Dincă, director general în cadrul Direcţiei Generale Economice şi Administrativ din cadrul ministerului patronat de Elena Udrea, deţine împreună cu soţul două locuinţe ANL, pe lângă alte cinci proprietăţi imobiliare şi două terenuri.
Veniturile anuale din funcţia de la Ministerul Dezvoltării au fost de 83. 839 lei. Pe lângă această funcţie, Dincă mai este membru în Consiliul de Administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, din 2010, (instituție aflată tot în subordinea Ministerului Dezvoltării) şi membru în Consiliile de Administraţie a SC Parc Hotel SA, Centrul Naţional de Învăţământ Turistic (CNIT) şi cenzor în cadrul SC Predeal SA. Din ultimele trei funcţii, Dincă a obţinut venituri anuale de 10.950 lei. În plus, Dincă a mai obţinut împreună cu soţul venituri din chirii de 4.500 de euro, scrie money.ro.
Alina Dinca deţine un apartament pe strada Gârleni din Bucureşti, cumpărat în 1995, unul în Calea 12 septembrie cumpărat împreună cu soţul în 2008, dar şi o locuinţă în cartierul ANL Henry Coandă, care nu este încă dobândită, dar este în construcţie.
Cele mai multe proprietăţi sunt pe numele soţului, dispecer la CET Grozăveşti: un apartament pe strada Chilia Veche de 50 mp, unul pe strada Caloian Judeţul de 42 mp şi o casă în construcţie la Câmpina, de 190 mp. În plus, anul trecut, acesta a mai achiziţionat o locuinţă ANL de 50 mp în cartierul Brâncuşi din Bucureşti.
Soţul directoarei mai deţine şi două terenuri, unul în Breaza, inclus la categoria "agricol" pe strada Câmpului, cu o suprafaţă de 500 mp, cumpărat în 2007 şi unul intravilan în Câmpina, cu o suprafaţă de 400 mp cumpărat în 2005.
În declaraţiile de avere ale directoarei din MDRT nu este specificat venitul exact al soţului, ci se arată doar "conform fişei fiscale", însă în declaraţia de avere de la începutul anului 2009, acesta avea pentru 2008 un venit anual de 36.000 de lei, adică 3.000 lei/lună.
Publicat acum 7 ore si 52 minute Dan Zavaleanu
Cotidianul.ro
Alina Ioana Dincă, director general în cadrul Direcţiei Generale Economice şi Administrativ din cadrul ministerului patronat de Elena Udrea, deţine împreună cu soţul două locuinţe ANL, pe lângă alte cinci proprietăţi imobiliare şi două terenuri.
Veniturile anuale din funcţia de la Ministerul Dezvoltării au fost de 83. 839 lei. Pe lângă această funcţie, Dincă mai este membru în Consiliul de Administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, din 2010, (instituție aflată tot în subordinea Ministerului Dezvoltării) şi membru în Consiliile de Administraţie a SC Parc Hotel SA, Centrul Naţional de Învăţământ Turistic (CNIT) şi cenzor în cadrul SC Predeal SA. Din ultimele trei funcţii, Dincă a obţinut venituri anuale de 10.950 lei. În plus, Dincă a mai obţinut împreună cu soţul venituri din chirii de 4.500 de euro, scrie money.ro.
Alina Dinca deţine un apartament pe strada Gârleni din Bucureşti, cumpărat în 1995, unul în Calea 12 septembrie cumpărat împreună cu soţul în 2008, dar şi o locuinţă în cartierul ANL Henry Coandă, care nu este încă dobândită, dar este în construcţie.
Cele mai multe proprietăţi sunt pe numele soţului, dispecer la CET Grozăveşti: un apartament pe strada Chilia Veche de 50 mp, unul pe strada Caloian Judeţul de 42 mp şi o casă în construcţie la Câmpina, de 190 mp. În plus, anul trecut, acesta a mai achiziţionat o locuinţă ANL de 50 mp în cartierul Brâncuşi din Bucureşti.
Soţul directoarei mai deţine şi două terenuri, unul în Breaza, inclus la categoria "agricol" pe strada Câmpului, cu o suprafaţă de 500 mp, cumpărat în 2007 şi unul intravilan în Câmpina, cu o suprafaţă de 400 mp cumpărat în 2005.
În declaraţiile de avere ale directoarei din MDRT nu este specificat venitul exact al soţului, ci se arată doar "conform fişei fiscale", însă în declaraţia de avere de la începutul anului 2009, acesta avea pentru 2008 un venit anual de 36.000 de lei, adică 3.000 lei/lună.
Publicat acum 7 ore si 52 minute Dan Zavaleanu
Elena Udrea a vândut mai scump decât în centrul Bucureştilor Terenul ministrului Dezvoltării, afacere sau escrocherie imobiliară?
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
După dezvăluirea făcută de revista "Capital" în privinţa detaliilor vânzării de teren pe care a făcut-o Elena Udrea, alte şi alte informaţii nu contenesc să apară. Iar acestea, puse cap la cap, duc către ipoteza că tranzacţia de 3,29 milioane euro e cusută nu doar cu un singur rând de aţă albă, ci cu o sută!
Elena Udrea a vândut terenul de pe malul Lacului Griviţa din Bucureşti omului de afaceri Alexandru Faur, cunoscut ca intermediar pe piaţa imobiliară. Reamintim că Faur a fost asociatul lui Gheorghe Stelian, cel de la care pedelista a cumpărat în 2006 terenul din Strada Chopin, din Floreasca, pe care şi-a ridicat proiectul rezidenţial cu 12 apartamente.
Udrea a anunţat săptămâna trecută că a vândut terenul respectiv. Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat cu Alexandru Faur în data de 20 septembrie 2010, exact la o săptămână după completarea ultimei declaraţii de avere. Astfel, pe 5 octombrie 2010, banca a radiat şi ipoteca existentă pe acest teren, dovadă că împrumutul în valoare de 3,29 milioane euro, care îi provoca insomnii ministrului, a fost achitat.
Chestionată de presă pe tema acestei tranzacţii, Elena Udrea a declarat "că a vândut terenul primului client care s-a interesat după ce presa a făcut tam-tam de creditul ei şi că nu cunoaşte cumpărătorul".
Revenind la suma pe care "cumpărătorul necunoscut" Alexandru Faur a plătit-o pentru terenul de lângă Lacul Griviţa, trebuie spus că acesta nu pare a fi făcut o afacere avantajoasă în condiţiile în care, la începutul lunii februarie 2011, potrivit informaţiilor din piaţa imobiliară, în apropiere de lotul de 6.000 mp care a aparţinut familiei Udrea-Cocoş a fost vândută o parcelă de 2.000 mp cu 385 de euro/mp. Acesta era un preţ maxim care a putut fi obţinut în acea zonă. Cum se explică fapul că Faur a plătit pentru terenul soţilor Cocoş în jur de 550 de euro/mp? După toate aparenţele, avem de-a face cu un preţ totalmente neverosimil pentru zona Lacul Griviţa!
Pentru a stabili seriozitatea şi corectitudinea preţului nu avem decât să recurgem la metoda comparaţiei. Este cea mai simplă. De ea se folosesc şi experţii judiciari, şi experţii imobiliari atunci când stabilesc valoarea unui teren sau a unui imobil.
Aşadar, la oara aceasta, ca şi în anul precedent, un preţ de 550 de euro/mp nu poate fi plătit nici măcar pentru terenuri aflate pe malul unor lacuri din Bucureşti şi din împrejurimi, în zone fără doar şi poate mai bine cotate pe piaţă şi mult mai frumoase. Anul 2010 nu consemnează vânzări de terenuri pe malul lacurilor din Bucureşti. Blocajul în comercializarea unor asemenea terenuri a fost total.
Redacţia cotidianul.ro a efectuat o cercetare pe piaţa terenurilor aflate pe malul lacurilor bucureştene. De pildă, în aceeaşi perioadă în care Elena Udrea a vândut terenul lui Alexandru Faur, adică în septembrie 2010, un teren de 2.000 mp (toate facilităţile incluse) situat chiar pe malul Lacului Mogoşoaia s-a vândut cu 180 de euro/mp. Acum, în iunie 2011, pe site-ul imopedia.ro (cel mai mare şi mai vizitat site de imobiliare) un "teren de 3000 mp situat tot pe malul Lacului Mogoşoaia, cadastru, intabulare, utilităţi, se vinde cu 148 euro/mp".
De pe un alt site imobiliar extrem de vizitat - anuntimobiliar.ro - am putut afla că un "teren cu dublă deschidere, excelent pentru 2 locuinţe S+P+2 et, toate actele, toate utilităţile, cu suprafaţa de 1435 mp situat pe strada Gârlei, pe marginea lacului Băneasa (la câteva sute de metri de sediul Antena 1 & Antena 3) se vinde cu 448 euro/mp". Vorbim de un preţ de anunţ, orice cumpărător încercând din start o reducere de cel puţin 20%. Aşadar nici măcar un teren de felul acesta, situat într-o zonă de 10 ori mai interesantă din toate punctele de vedere, nu s-a vândut cu preţul pe care l-a plătit samsarul imobiliar Alexandru Faur pentru terenul familiei Udrea-Cocoş. De precizat că terenul de pe strada Gârşi în perioada freneziei imobiliare ar fi fost prezentat cu 2.000-3.000 de euro pe metro pătrat.
Din nou, tot pe imopedia.ro se poate vedea şi un anunţ referitor la vânzarea unui "teren de 3500 mp pe marginea Lacului Tei" (aşadar extrem de aproape de centrul Bucureştiului, şi nu la periferie aşa cum era terenul deţinut de ministrul Dezvoltării, Elena Udrea, şi soţul său, Dorin Cocoş), "cu utilităţi, cadastru şi intabulare obţinute, la un preţ de 525 euro/mp". Atenţie, este vorba de un preţ de anunţ imobiliar, nu de vânzare. După orice negociere, preţurile de anunţ mai scad cu 25-30%, aceasta însemnând că Elena Udrea şi Dorin Cocoş ar fi trebuit să scoată terenul pe piaţă la un preţ de 800 de euro, ceea ce n-au încercat.
Având în vedere că acesta este trendul preţurilor cu care se vând terenuri similare cu cel pe care l-a deţinut Udrea, orice om de bun-simţ şi cu mintea întreagă se poate gândi că imensul preţ de 550 de euro/mp plătit de Alexandru Faur soţilor Cocoş pentru terenul de 6.000 mp din strada Neajlovului, de pe marginea Lacului Griviţa, a fost achitat cu prea mare uşurinţă pentru ca aceşti bani să provină dintr-o sursă... să zicem clară. După banala metodă a comparaţiei, metodă utilizată şi de cei de la Fisc, şi de cei de la DNA, valoarea acestui teren nu este de 550 de euro pe metru pătrat. Mai degrabă este vorba de o vânzare neserioasă, făcută în scopuri deocamdată neclare. Oricine ar fi îndreptăţit să suspecteze faptul că toată această manevră/tranzacţie/afacere, prin care ministrul favorit al Palatului Cotroceni şi-a plătit creditul de 3.290.000 euro la BRD, seamănă mai degrabă cu aranjament de tipul "Dă-mi tu 5 lei pentru lemnul ăsta, care valorează de fapt 3 lei, şi după aceea îţi dau eu gratis lemnele celelalte care costă 30 lei, tu le vinzi şi fireşte, jumătate din suma obţinută e comisionul meu".
O cercetare riguroasă comisă de autorităţi ar lămuri fără îndoială un preţ care, deocamdată, trădează mult prea multe semne de întrebare.
Accesari: 697
Publicat acum o ora si 35 minute Cristina Horvat
Cotidianul.ro
După dezvăluirea făcută de revista "Capital" în privinţa detaliilor vânzării de teren pe care a făcut-o Elena Udrea, alte şi alte informaţii nu contenesc să apară. Iar acestea, puse cap la cap, duc către ipoteza că tranzacţia de 3,29 milioane euro e cusută nu doar cu un singur rând de aţă albă, ci cu o sută!
Elena Udrea a vândut terenul de pe malul Lacului Griviţa din Bucureşti omului de afaceri Alexandru Faur, cunoscut ca intermediar pe piaţa imobiliară. Reamintim că Faur a fost asociatul lui Gheorghe Stelian, cel de la care pedelista a cumpărat în 2006 terenul din Strada Chopin, din Floreasca, pe care şi-a ridicat proiectul rezidenţial cu 12 apartamente.
Udrea a anunţat săptămâna trecută că a vândut terenul respectiv. Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat cu Alexandru Faur în data de 20 septembrie 2010, exact la o săptămână după completarea ultimei declaraţii de avere. Astfel, pe 5 octombrie 2010, banca a radiat şi ipoteca existentă pe acest teren, dovadă că împrumutul în valoare de 3,29 milioane euro, care îi provoca insomnii ministrului, a fost achitat.
Chestionată de presă pe tema acestei tranzacţii, Elena Udrea a declarat "că a vândut terenul primului client care s-a interesat după ce presa a făcut tam-tam de creditul ei şi că nu cunoaşte cumpărătorul".
Revenind la suma pe care "cumpărătorul necunoscut" Alexandru Faur a plătit-o pentru terenul de lângă Lacul Griviţa, trebuie spus că acesta nu pare a fi făcut o afacere avantajoasă în condiţiile în care, la începutul lunii februarie 2011, potrivit informaţiilor din piaţa imobiliară, în apropiere de lotul de 6.000 mp care a aparţinut familiei Udrea-Cocoş a fost vândută o parcelă de 2.000 mp cu 385 de euro/mp. Acesta era un preţ maxim care a putut fi obţinut în acea zonă. Cum se explică fapul că Faur a plătit pentru terenul soţilor Cocoş în jur de 550 de euro/mp? După toate aparenţele, avem de-a face cu un preţ totalmente neverosimil pentru zona Lacul Griviţa!
Pentru a stabili seriozitatea şi corectitudinea preţului nu avem decât să recurgem la metoda comparaţiei. Este cea mai simplă. De ea se folosesc şi experţii judiciari, şi experţii imobiliari atunci când stabilesc valoarea unui teren sau a unui imobil.
Aşadar, la oara aceasta, ca şi în anul precedent, un preţ de 550 de euro/mp nu poate fi plătit nici măcar pentru terenuri aflate pe malul unor lacuri din Bucureşti şi din împrejurimi, în zone fără doar şi poate mai bine cotate pe piaţă şi mult mai frumoase. Anul 2010 nu consemnează vânzări de terenuri pe malul lacurilor din Bucureşti. Blocajul în comercializarea unor asemenea terenuri a fost total.
Redacţia cotidianul.ro a efectuat o cercetare pe piaţa terenurilor aflate pe malul lacurilor bucureştene. De pildă, în aceeaşi perioadă în care Elena Udrea a vândut terenul lui Alexandru Faur, adică în septembrie 2010, un teren de 2.000 mp (toate facilităţile incluse) situat chiar pe malul Lacului Mogoşoaia s-a vândut cu 180 de euro/mp. Acum, în iunie 2011, pe site-ul imopedia.ro (cel mai mare şi mai vizitat site de imobiliare) un "teren de 3000 mp situat tot pe malul Lacului Mogoşoaia, cadastru, intabulare, utilităţi, se vinde cu 148 euro/mp".
De pe un alt site imobiliar extrem de vizitat - anuntimobiliar.ro - am putut afla că un "teren cu dublă deschidere, excelent pentru 2 locuinţe S+P+2 et, toate actele, toate utilităţile, cu suprafaţa de 1435 mp situat pe strada Gârlei, pe marginea lacului Băneasa (la câteva sute de metri de sediul Antena 1 & Antena 3) se vinde cu 448 euro/mp". Vorbim de un preţ de anunţ, orice cumpărător încercând din start o reducere de cel puţin 20%. Aşadar nici măcar un teren de felul acesta, situat într-o zonă de 10 ori mai interesantă din toate punctele de vedere, nu s-a vândut cu preţul pe care l-a plătit samsarul imobiliar Alexandru Faur pentru terenul familiei Udrea-Cocoş. De precizat că terenul de pe strada Gârşi în perioada freneziei imobiliare ar fi fost prezentat cu 2.000-3.000 de euro pe metro pătrat.
Din nou, tot pe imopedia.ro se poate vedea şi un anunţ referitor la vânzarea unui "teren de 3500 mp pe marginea Lacului Tei" (aşadar extrem de aproape de centrul Bucureştiului, şi nu la periferie aşa cum era terenul deţinut de ministrul Dezvoltării, Elena Udrea, şi soţul său, Dorin Cocoş), "cu utilităţi, cadastru şi intabulare obţinute, la un preţ de 525 euro/mp". Atenţie, este vorba de un preţ de anunţ imobiliar, nu de vânzare. După orice negociere, preţurile de anunţ mai scad cu 25-30%, aceasta însemnând că Elena Udrea şi Dorin Cocoş ar fi trebuit să scoată terenul pe piaţă la un preţ de 800 de euro, ceea ce n-au încercat.
Având în vedere că acesta este trendul preţurilor cu care se vând terenuri similare cu cel pe care l-a deţinut Udrea, orice om de bun-simţ şi cu mintea întreagă se poate gândi că imensul preţ de 550 de euro/mp plătit de Alexandru Faur soţilor Cocoş pentru terenul de 6.000 mp din strada Neajlovului, de pe marginea Lacului Griviţa, a fost achitat cu prea mare uşurinţă pentru ca aceşti bani să provină dintr-o sursă... să zicem clară. După banala metodă a comparaţiei, metodă utilizată şi de cei de la Fisc, şi de cei de la DNA, valoarea acestui teren nu este de 550 de euro pe metru pătrat. Mai degrabă este vorba de o vânzare neserioasă, făcută în scopuri deocamdată neclare. Oricine ar fi îndreptăţit să suspecteze faptul că toată această manevră/tranzacţie/afacere, prin care ministrul favorit al Palatului Cotroceni şi-a plătit creditul de 3.290.000 euro la BRD, seamănă mai degrabă cu aranjament de tipul "Dă-mi tu 5 lei pentru lemnul ăsta, care valorează de fapt 3 lei, şi după aceea îţi dau eu gratis lemnele celelalte care costă 30 lei, tu le vinzi şi fireşte, jumătate din suma obţinută e comisionul meu".
O cercetare riguroasă comisă de autorităţi ar lămuri fără îndoială un preţ care, deocamdată, trădează mult prea multe semne de întrebare.
Accesari: 697
Publicat acum o ora si 35 minute Cristina Horvat
sâmbătă, 4 iunie 2011
Preoţii, agenţi electorali, în schimbul donaţiilor de la partid
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Popi afacerişti, tâlhari şi criminali. Trăsătura lor comună- sunt imuni la justiţia pământeană. Paradoxal, într-un stat laic precum cel în care trăim, sutana preoţească atârnă mult prea greu atunci când e vorba de aplicarea legii. Frica de blesteme a românilor cu educaţie precară se oglindeşte în lipsa de acţiune a instituţiilor statului.
Tupeul slujitorilor bisericii, disponibilitatea lor de a face campanie electorală şi bogăţiile pe care le afişează îi îndepărtează zilnic pe popi de enoriaşi. În aceste condiţii, înlocuirea credinţei autentice cu spaima de lumânări ţinute cu flacăra în jos, de deschisul Bibliei, de cositorul topit sau de penele negre de găină aruncate noaptea-n intersecţie sunt doar consecinţe, scrie realitatea.net.
O mie de euro. Aceasta e suma pentru care unii preoţi sunt gata să includă în slujba religioasă promisiuni electorale. Deşi oferta a fost făcută chiar în timpul liturghiei, ei nici n-au clipit atunci când au auzit de "ochiul dracului". Din momeală a muşcat şi stareţul mănăstirii Căldăruşani. Prima biserică în care intrăm, Hagiu, e plină-ochi. Preotul cântă iar noi îi facem angajatei de la lumânări propunerea indecentă.
"- Sper că nu e o problemă să explice în timpul slujbei să ştie lumea cu cine să voteze, că ajută Biserica. Astea cred că sunt bagatele, pe care le poţi spune. Presupun că a mai făcut treburi de-astea.
- Da, da. Şi pe domnul Onţanu l-a ajutat. Eventual, dacă mai ştiţi persoane care vor să doneze...
- Ideea e să puteţi să la faceţi reclamă acum, cât e campanie.
- Da, le facem"
Îl sunăm pe preot. Ştie şi e disponibil, deşi a avut şi experienţe nefericite.
La intrarea în Patriarhie ne iese în cale stareţul mănăstirii Căldăruşani. În câteva minute devine agentul nostru electoral.
"- În ce măsură, în timpul slujbei, o să puteţi face vorbire despre ce are de gând domnul x să facă?
- La obştea mea. Patruzeci, cincizeci de oameni pe care îi am în subordine. La masă vorbesc cu băieţii.
- Bun. Şi contăm pe cincizeci de voturi. O să fac o donaţie de la partid, de o mie de euro pentru început. Deci să-nţeleg că toată mănăstirea Căldăruşani votează x?
- Da"
"Clerului ortodox îi este interzisă politica partizană. Astfel de cazuri sunt aduse în atenţia instanţelor de judecată bisericească şi în funcţie de gravitatea situaţiei se iau măsurile care se impun", a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Constantin Stoica.
Publicat Duminicã, 29 mai 2011 Dan Zavaleanu
Cotidianul.ro
Popi afacerişti, tâlhari şi criminali. Trăsătura lor comună- sunt imuni la justiţia pământeană. Paradoxal, într-un stat laic precum cel în care trăim, sutana preoţească atârnă mult prea greu atunci când e vorba de aplicarea legii. Frica de blesteme a românilor cu educaţie precară se oglindeşte în lipsa de acţiune a instituţiilor statului.
Tupeul slujitorilor bisericii, disponibilitatea lor de a face campanie electorală şi bogăţiile pe care le afişează îi îndepărtează zilnic pe popi de enoriaşi. În aceste condiţii, înlocuirea credinţei autentice cu spaima de lumânări ţinute cu flacăra în jos, de deschisul Bibliei, de cositorul topit sau de penele negre de găină aruncate noaptea-n intersecţie sunt doar consecinţe, scrie realitatea.net.
O mie de euro. Aceasta e suma pentru care unii preoţi sunt gata să includă în slujba religioasă promisiuni electorale. Deşi oferta a fost făcută chiar în timpul liturghiei, ei nici n-au clipit atunci când au auzit de "ochiul dracului". Din momeală a muşcat şi stareţul mănăstirii Căldăruşani. Prima biserică în care intrăm, Hagiu, e plină-ochi. Preotul cântă iar noi îi facem angajatei de la lumânări propunerea indecentă.
"- Sper că nu e o problemă să explice în timpul slujbei să ştie lumea cu cine să voteze, că ajută Biserica. Astea cred că sunt bagatele, pe care le poţi spune. Presupun că a mai făcut treburi de-astea.
- Da, da. Şi pe domnul Onţanu l-a ajutat. Eventual, dacă mai ştiţi persoane care vor să doneze...
- Ideea e să puteţi să la faceţi reclamă acum, cât e campanie.
- Da, le facem"
Îl sunăm pe preot. Ştie şi e disponibil, deşi a avut şi experienţe nefericite.
La intrarea în Patriarhie ne iese în cale stareţul mănăstirii Căldăruşani. În câteva minute devine agentul nostru electoral.
"- În ce măsură, în timpul slujbei, o să puteţi face vorbire despre ce are de gând domnul x să facă?
- La obştea mea. Patruzeci, cincizeci de oameni pe care îi am în subordine. La masă vorbesc cu băieţii.
- Bun. Şi contăm pe cincizeci de voturi. O să fac o donaţie de la partid, de o mie de euro pentru început. Deci să-nţeleg că toată mănăstirea Căldăruşani votează x?
- Da"
"Clerului ortodox îi este interzisă politica partizană. Astfel de cazuri sunt aduse în atenţia instanţelor de judecată bisericească şi în funcţie de gravitatea situaţiei se iau măsurile care se impun", a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Constantin Stoica.
Publicat Duminicã, 29 mai 2011 Dan Zavaleanu
Oamenii Robertei şi ai lui Voloşevici ameninţă şi câştigă O firmă de casă a PDL umflă costul stadionului din Ploieşti cu 2 milioane euro
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Reconstrucţia ruinei numite încă stadion (Stadionul "Ilie Oană" din Ploieşti) nu numai că a generat un scandal monstru în iulie 2010 (scandal ale cărui iţe duc până la vârful conducerii PDL) atunci când s-a desfăşurat licitaţia pentru această lucrare, dar la distanţă de fix un an despre acest proiect din Prahova apare încă o ştire scandaloasă. Firma care a pus mâna pe lucrare - fără a câştiga practic licitaţia -, o firmă extrem de apropiată de PDL, a reuşit să crească costul lucrării de la 15 la 17 milioane de euro.
În acel scandalul pentru câştigarea licitaţiei de la stadionul ploieştean firele mergeau până sus, la preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, aşa scriau în 10 iulie 2010 ziariştii de la "Gazeta Sporturilor". La mijloc era un buget de 15 milioane de euro, bani din bugetul local puşi la bătaie de Primăria Ploieşti pentru ridicarea arenei Petrolului.
Şase firme au depus oferte pentru acest proiect, dar numai cinci mai sunt acum în cursă. Decizia finală ar trebui să se ia săptămîna viitoare, miercuri.
Lupta pentru atribuire se dădea în principal între Baupartner şi asocierea Alpine Bau şi All Plan Construction SRL. Aceasta din urmă este cunoscută ca fiind drept firmă de casă a PDL. Mass-media prahoveană spune că All Construction SRL ar fi cotizat 250.000 de euro la campaniile electorale din 2008 pentru Roberta Anastase şi pentru primarul Andrei Voloşevici.
Unul dintre asociaţi este pedelistul Vasile Todosia, fost consilier judeţean, un personaj extrem de influent, cu legături puternice în partid, şi despre care în Prahova se ştie că este văr al Robertei Anastase. Cel de-al doilea acţionar din această firmă este nimeni alta decât Aureliana Poteraş, soţia primarului sectorului 6, Cristian Poteraş. Apropos de această firmă, mai trebuie subliniat faptul că All Plan Construction este societatea care a reconstruit Piaţa Crângaşi, una dintre cele mai mari pieţe din sectorul condus de Poteraş. Cu alte cuvinte, firma în care este asociată doamna Poteraş a câştigat mulţi bani publici participând la modernizarea unui obiectiv important din sectorul manageriat de soţul ei. Mai reamintim că la acea reconstrucţie a Pieţei Crângaşi a pus umărul şi firma Zenith Business Groups & Partners, al cărei acţionar principal este Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea.
Revenind la scandalul stadionului din Ploieşti, amintim că săptămânalul prahovean "altPHel" şi "Gazeta Sporturilor" dezvăluiau anul trecut în iulie că omul de afaceri Vasile Todosia - despre care în judeţul Prahova se ştie că este văr al Robertei Anastase - i-a sugerat concurentului de la Baupartner, Michael Dietrich, să se retragă din competiţie pentru a lăsa cale liberă asocierii Alpine/All Plan Construction SRL! Dietrich şi firma sa, cu toate că aveau cel mai avanjos preţ şi cu toate că au câştigat licitaţia, au fost nevoiţi (sau convinşi, ameninţaţi, constrânşi) să se retragă din afacere. "Mi-au spus direct să renunţ, că n-am nici o şansă! M-au şi jignit, m-au făcut prost, doar-doar mă vor determina să ies din joc. Dar n-o voi face!", era declaraţia lui Michael Dietrich, patronul BauPartner Ploieşti, referitoare la aranjamentele din culisele licitaţiei pentru construirea Stadionului "Ilie Oană". În cele din urmă, Dietrich s-a retras, făcând loc firmei de casă a PDL.
Pe scurt, iată care a fost filmul acelei întâlniri, dezvăluit de curajoasa presă prahoveană: reprezentantului firmei cu cea mai bună ofertă, Michael Dietrich, i s-a spus direct la o întrevedere de taină cu George Muceanu, membru PDL şi consilier al primarului Andrei Voloşevici, şi cu Vasile Todosia, de la All Plan Construction, să iasă din competiţie pentru a face loc asocierii agreate pe linie de partid, Alpine/All Plan Construction. Miza: 15 milioane de euro, bani publici, puşi la bătaie de Primărie pentru ridicarea arenei Petrolului. Întâlnirea a fost pusă la cale de George Muceanu. Dietrich a filmat acea întâlnire care s-a lăsat cu ameninţări de tip mafiot din partea celor doi pedelişti care au mers de la aluzii străvezii cu băgatul în portbagaj până la a-i oferi 500.000 euro pentru a se retrage din afacerea Stadionului "Ilie Oană" din Ploieşti.
Ce a urmat e simplu! Dietrich şi firma lui s-au retras în linişte - căci plângerile penale făcute de el nu au avut niciun ecou în urechile procurorilor din republica pedelistă Prahova -, iar societatea care aparţine Aurelianei Poteraş şi a celui despre care se spune că ar fi vărul Robertei Anastase au muncit atât de "mult" la Stadionul "Ilie Oană"u încât a umflat costul lucrării cu încă 2 milioane de euro. Degeaba atrage atenţie presa locală, degeabă protestează consilierii locali PSD şi PNL!
"Şi care-i problema?!", răspunde ca de obicei propaganda PDL, "plăteşte Primăria Ploieşti, căci sunt bani pentru investiţii absolut necesare iar Voloşevici e unul din cei mai buni primari ai noştri". Corect! Chiar, care-i problema?! Păi nu trebuie să trăiască bine firmele de casă ale PDL?! Doar de asta au fost votaţi Băsescu, Boc şi ai lor.
Publicat Vineri, 03 iunie 2011 Cristina Horvat
Cotidianul.ro
Reconstrucţia ruinei numite încă stadion (Stadionul "Ilie Oană" din Ploieşti) nu numai că a generat un scandal monstru în iulie 2010 (scandal ale cărui iţe duc până la vârful conducerii PDL) atunci când s-a desfăşurat licitaţia pentru această lucrare, dar la distanţă de fix un an despre acest proiect din Prahova apare încă o ştire scandaloasă. Firma care a pus mâna pe lucrare - fără a câştiga practic licitaţia -, o firmă extrem de apropiată de PDL, a reuşit să crească costul lucrării de la 15 la 17 milioane de euro.
În acel scandalul pentru câştigarea licitaţiei de la stadionul ploieştean firele mergeau până sus, la preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, aşa scriau în 10 iulie 2010 ziariştii de la "Gazeta Sporturilor". La mijloc era un buget de 15 milioane de euro, bani din bugetul local puşi la bătaie de Primăria Ploieşti pentru ridicarea arenei Petrolului.
Şase firme au depus oferte pentru acest proiect, dar numai cinci mai sunt acum în cursă. Decizia finală ar trebui să se ia săptămîna viitoare, miercuri.
Lupta pentru atribuire se dădea în principal între Baupartner şi asocierea Alpine Bau şi All Plan Construction SRL. Aceasta din urmă este cunoscută ca fiind drept firmă de casă a PDL. Mass-media prahoveană spune că All Construction SRL ar fi cotizat 250.000 de euro la campaniile electorale din 2008 pentru Roberta Anastase şi pentru primarul Andrei Voloşevici.
Unul dintre asociaţi este pedelistul Vasile Todosia, fost consilier judeţean, un personaj extrem de influent, cu legături puternice în partid, şi despre care în Prahova se ştie că este văr al Robertei Anastase. Cel de-al doilea acţionar din această firmă este nimeni alta decât Aureliana Poteraş, soţia primarului sectorului 6, Cristian Poteraş. Apropos de această firmă, mai trebuie subliniat faptul că All Plan Construction este societatea care a reconstruit Piaţa Crângaşi, una dintre cele mai mari pieţe din sectorul condus de Poteraş. Cu alte cuvinte, firma în care este asociată doamna Poteraş a câştigat mulţi bani publici participând la modernizarea unui obiectiv important din sectorul manageriat de soţul ei. Mai reamintim că la acea reconstrucţie a Pieţei Crângaşi a pus umărul şi firma Zenith Business Groups & Partners, al cărei acţionar principal este Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea.
Revenind la scandalul stadionului din Ploieşti, amintim că săptămânalul prahovean "altPHel" şi "Gazeta Sporturilor" dezvăluiau anul trecut în iulie că omul de afaceri Vasile Todosia - despre care în judeţul Prahova se ştie că este văr al Robertei Anastase - i-a sugerat concurentului de la Baupartner, Michael Dietrich, să se retragă din competiţie pentru a lăsa cale liberă asocierii Alpine/All Plan Construction SRL! Dietrich şi firma sa, cu toate că aveau cel mai avanjos preţ şi cu toate că au câştigat licitaţia, au fost nevoiţi (sau convinşi, ameninţaţi, constrânşi) să se retragă din afacere. "Mi-au spus direct să renunţ, că n-am nici o şansă! M-au şi jignit, m-au făcut prost, doar-doar mă vor determina să ies din joc. Dar n-o voi face!", era declaraţia lui Michael Dietrich, patronul BauPartner Ploieşti, referitoare la aranjamentele din culisele licitaţiei pentru construirea Stadionului "Ilie Oană". În cele din urmă, Dietrich s-a retras, făcând loc firmei de casă a PDL.
Pe scurt, iată care a fost filmul acelei întâlniri, dezvăluit de curajoasa presă prahoveană: reprezentantului firmei cu cea mai bună ofertă, Michael Dietrich, i s-a spus direct la o întrevedere de taină cu George Muceanu, membru PDL şi consilier al primarului Andrei Voloşevici, şi cu Vasile Todosia, de la All Plan Construction, să iasă din competiţie pentru a face loc asocierii agreate pe linie de partid, Alpine/All Plan Construction. Miza: 15 milioane de euro, bani publici, puşi la bătaie de Primărie pentru ridicarea arenei Petrolului. Întâlnirea a fost pusă la cale de George Muceanu. Dietrich a filmat acea întâlnire care s-a lăsat cu ameninţări de tip mafiot din partea celor doi pedelişti care au mers de la aluzii străvezii cu băgatul în portbagaj până la a-i oferi 500.000 euro pentru a se retrage din afacerea Stadionului "Ilie Oană" din Ploieşti.
Ce a urmat e simplu! Dietrich şi firma lui s-au retras în linişte - căci plângerile penale făcute de el nu au avut niciun ecou în urechile procurorilor din republica pedelistă Prahova -, iar societatea care aparţine Aurelianei Poteraş şi a celui despre care se spune că ar fi vărul Robertei Anastase au muncit atât de "mult" la Stadionul "Ilie Oană"u încât a umflat costul lucrării cu încă 2 milioane de euro. Degeaba atrage atenţie presa locală, degeabă protestează consilierii locali PSD şi PNL!
"Şi care-i problema?!", răspunde ca de obicei propaganda PDL, "plăteşte Primăria Ploieşti, căci sunt bani pentru investiţii absolut necesare iar Voloşevici e unul din cei mai buni primari ai noştri". Corect! Chiar, care-i problema?! Păi nu trebuie să trăiască bine firmele de casă ale PDL?! Doar de asta au fost votaţi Băsescu, Boc şi ai lor.
Publicat Vineri, 03 iunie 2011 Cristina Horvat
Oamenii Robertei şi ai lui Voloşevici ameninţă şi câştigă O firmă de casă a PDL umflă costul stadionului din Ploieşti cu 2 milioane euro
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Reconstrucţia ruinei numite încă stadion (Stadionul "Ilie Oană" din Ploieşti) nu numai că a generat un scandal monstru în iulie 2010 (scandal ale cărui iţe duc până la vârful conducerii PDL) atunci când s-a desfăşurat licitaţia pentru această lucrare, dar la distanţă de fix un an despre acest proiect din Prahova apare încă o ştire scandaloasă. Firma care a pus mâna pe lucrare - fără a câştiga practic licitaţia -, o firmă extrem de apropiată de PDL, a reuşit să crească costul lucrării de la 15 la 17 milioane de euro.
În acel scandalul pentru câştigarea licitaţiei de la stadionul ploieştean firele mergeau până sus, la preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, aşa scriau în 10 iulie 2010 ziariştii de la "Gazeta Sporturilor". La mijloc era un buget de 15 milioane de euro, bani din bugetul local puşi la bătaie de Primăria Ploieşti pentru ridicarea arenei Petrolului.
Şase firme au depus oferte pentru acest proiect, dar numai cinci mai sunt acum în cursă. Decizia finală ar trebui să se ia săptămîna viitoare, miercuri.
Lupta pentru atribuire se dădea în principal între Baupartner şi asocierea Alpine Bau şi All Plan Construction SRL. Aceasta din urmă este cunoscută ca fiind drept firmă de casă a PDL. Mass-media prahoveană spune că All Construction SRL ar fi cotizat 250.000 de euro la campaniile electorale din 2008 pentru Roberta Anastase şi pentru primarul Andrei Voloşevici.
Unul dintre asociaţi este pedelistul Vasile Todosia, fost consilier judeţean, un personaj extrem de influent, cu legături puternice în partid, şi despre care în Prahova se ştie că este văr al Robertei Anastase. Cel de-al doilea acţionar din această firmă este nimeni alta decât Aureliana Poteraş, soţia primarului sectorului 6, Cristian Poteraş. Apropos de această firmă, mai trebuie subliniat faptul că All Plan Construction este societatea care a reconstruit Piaţa Crângaşi, una dintre cele mai mari pieţe din sectorul condus de Poteraş. Cu alte cuvinte, firma în care este asociată doamna Poteraş a câştigat mulţi bani publici participând la modernizarea unui obiectiv important din sectorul manageriat de soţul ei. Mai reamintim că la acea reconstrucţie a Pieţei Crângaşi a pus umărul şi firma Zenith Business Groups & Partners, al cărei acţionar principal este Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea.
Revenind la scandalul stadionului din Ploieşti, amintim că săptămânalul prahovean "altPHel" şi "Gazeta Sporturilor" dezvăluiau anul trecut în iulie că omul de afaceri Vasile Todosia - despre care în judeţul Prahova se ştie că este văr al Robertei Anastase - i-a sugerat concurentului de la Baupartner, Michael Dietrich, să se retragă din competiţie pentru a lăsa cale liberă asocierii Alpine/All Plan Construction SRL! Dietrich şi firma sa, cu toate că aveau cel mai avanjos preţ şi cu toate că au câştigat licitaţia, au fost nevoiţi (sau convinşi, ameninţaţi, constrânşi) să se retragă din afacere. "Mi-au spus direct să renunţ, că n-am nici o şansă! M-au şi jignit, m-au făcut prost, doar-doar mă vor determina să ies din joc. Dar n-o voi face!", era declaraţia lui Michael Dietrich, patronul BauPartner Ploieşti, referitoare la aranjamentele din culisele licitaţiei pentru construirea Stadionului "Ilie Oană". În cele din urmă, Dietrich s-a retras, făcând loc firmei de casă a PDL.
Pe scurt, iată care a fost filmul acelei întâlniri, dezvăluit de curajoasa presă prahoveană: reprezentantului firmei cu cea mai bună ofertă, Michael Dietrich, i s-a spus direct la o întrevedere de taină cu George Muceanu, membru PDL şi consilier al primarului Andrei Voloşevici, şi cu Vasile Todosia, de la All Plan Construction, să iasă din competiţie pentru a face loc asocierii agreate pe linie de partid, Alpine/All Plan Construction. Miza: 15 milioane de euro, bani publici, puşi la bătaie de Primărie pentru ridicarea arenei Petrolului. Întâlnirea a fost pusă la cale de George Muceanu. Dietrich a filmat acea întâlnire care s-a lăsat cu ameninţări de tip mafiot din partea celor doi pedelişti care au mers de la aluzii străvezii cu băgatul în portbagaj până la a-i oferi 500.000 euro pentru a se retrage din afacerea Stadionului "Ilie Oană" din Ploieşti.
Ce a urmat e simplu! Dietrich şi firma lui s-au retras în linişte - căci plângerile penale făcute de el nu au avut niciun ecou în urechile procurorilor din republica pedelistă Prahova -, iar societatea care aparţine Aurelianei Poteraş şi a celui despre care se spune că ar fi vărul Robertei Anastase au muncit atât de "mult" la Stadionul "Ilie Oană"u încât a umflat costul lucrării cu încă 2 milioane de euro. Degeaba atrage atenţie presa locală, degeabă protestează consilierii locali PSD şi PNL!
"Şi care-i problema?!", răspunde ca de obicei propaganda PDL, "plăteşte Primăria Ploieşti, căci sunt bani pentru investiţii absolut necesare iar Voloşevici e unul din cei mai buni primari ai noştri". Corect! Chiar, care-i problema?! Păi nu trebuie să trăiască bine firmele de casă ale PDL?! Doar de asta au fost votaţi Băsescu, Boc şi ai lor.
Accesari: 1053
Publicat Vineri, 03 iunie 2011 Cristina Horva
Cotidianul.ro
Reconstrucţia ruinei numite încă stadion (Stadionul "Ilie Oană" din Ploieşti) nu numai că a generat un scandal monstru în iulie 2010 (scandal ale cărui iţe duc până la vârful conducerii PDL) atunci când s-a desfăşurat licitaţia pentru această lucrare, dar la distanţă de fix un an despre acest proiect din Prahova apare încă o ştire scandaloasă. Firma care a pus mâna pe lucrare - fără a câştiga practic licitaţia -, o firmă extrem de apropiată de PDL, a reuşit să crească costul lucrării de la 15 la 17 milioane de euro.
În acel scandalul pentru câştigarea licitaţiei de la stadionul ploieştean firele mergeau până sus, la preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, aşa scriau în 10 iulie 2010 ziariştii de la "Gazeta Sporturilor". La mijloc era un buget de 15 milioane de euro, bani din bugetul local puşi la bătaie de Primăria Ploieşti pentru ridicarea arenei Petrolului.
Şase firme au depus oferte pentru acest proiect, dar numai cinci mai sunt acum în cursă. Decizia finală ar trebui să se ia săptămîna viitoare, miercuri.
Lupta pentru atribuire se dădea în principal între Baupartner şi asocierea Alpine Bau şi All Plan Construction SRL. Aceasta din urmă este cunoscută ca fiind drept firmă de casă a PDL. Mass-media prahoveană spune că All Construction SRL ar fi cotizat 250.000 de euro la campaniile electorale din 2008 pentru Roberta Anastase şi pentru primarul Andrei Voloşevici.
Unul dintre asociaţi este pedelistul Vasile Todosia, fost consilier judeţean, un personaj extrem de influent, cu legături puternice în partid, şi despre care în Prahova se ştie că este văr al Robertei Anastase. Cel de-al doilea acţionar din această firmă este nimeni alta decât Aureliana Poteraş, soţia primarului sectorului 6, Cristian Poteraş. Apropos de această firmă, mai trebuie subliniat faptul că All Plan Construction este societatea care a reconstruit Piaţa Crângaşi, una dintre cele mai mari pieţe din sectorul condus de Poteraş. Cu alte cuvinte, firma în care este asociată doamna Poteraş a câştigat mulţi bani publici participând la modernizarea unui obiectiv important din sectorul manageriat de soţul ei. Mai reamintim că la acea reconstrucţie a Pieţei Crângaşi a pus umărul şi firma Zenith Business Groups & Partners, al cărei acţionar principal este Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea.
Revenind la scandalul stadionului din Ploieşti, amintim că săptămânalul prahovean "altPHel" şi "Gazeta Sporturilor" dezvăluiau anul trecut în iulie că omul de afaceri Vasile Todosia - despre care în judeţul Prahova se ştie că este văr al Robertei Anastase - i-a sugerat concurentului de la Baupartner, Michael Dietrich, să se retragă din competiţie pentru a lăsa cale liberă asocierii Alpine/All Plan Construction SRL! Dietrich şi firma sa, cu toate că aveau cel mai avanjos preţ şi cu toate că au câştigat licitaţia, au fost nevoiţi (sau convinşi, ameninţaţi, constrânşi) să se retragă din afacere. "Mi-au spus direct să renunţ, că n-am nici o şansă! M-au şi jignit, m-au făcut prost, doar-doar mă vor determina să ies din joc. Dar n-o voi face!", era declaraţia lui Michael Dietrich, patronul BauPartner Ploieşti, referitoare la aranjamentele din culisele licitaţiei pentru construirea Stadionului "Ilie Oană". În cele din urmă, Dietrich s-a retras, făcând loc firmei de casă a PDL.
Pe scurt, iată care a fost filmul acelei întâlniri, dezvăluit de curajoasa presă prahoveană: reprezentantului firmei cu cea mai bună ofertă, Michael Dietrich, i s-a spus direct la o întrevedere de taină cu George Muceanu, membru PDL şi consilier al primarului Andrei Voloşevici, şi cu Vasile Todosia, de la All Plan Construction, să iasă din competiţie pentru a face loc asocierii agreate pe linie de partid, Alpine/All Plan Construction. Miza: 15 milioane de euro, bani publici, puşi la bătaie de Primărie pentru ridicarea arenei Petrolului. Întâlnirea a fost pusă la cale de George Muceanu. Dietrich a filmat acea întâlnire care s-a lăsat cu ameninţări de tip mafiot din partea celor doi pedelişti care au mers de la aluzii străvezii cu băgatul în portbagaj până la a-i oferi 500.000 euro pentru a se retrage din afacerea Stadionului "Ilie Oană" din Ploieşti.
Ce a urmat e simplu! Dietrich şi firma lui s-au retras în linişte - căci plângerile penale făcute de el nu au avut niciun ecou în urechile procurorilor din republica pedelistă Prahova -, iar societatea care aparţine Aurelianei Poteraş şi a celui despre care se spune că ar fi vărul Robertei Anastase au muncit atât de "mult" la Stadionul "Ilie Oană"u încât a umflat costul lucrării cu încă 2 milioane de euro. Degeaba atrage atenţie presa locală, degeabă protestează consilierii locali PSD şi PNL!
"Şi care-i problema?!", răspunde ca de obicei propaganda PDL, "plăteşte Primăria Ploieşti, căci sunt bani pentru investiţii absolut necesare iar Voloşevici e unul din cei mai buni primari ai noştri". Corect! Chiar, care-i problema?! Păi nu trebuie să trăiască bine firmele de casă ale PDL?! Doar de asta au fost votaţi Băsescu, Boc şi ai lor.
Accesari: 1053
Publicat Vineri, 03 iunie 2011 Cristina Horva
Iese la iveală un alt nabab al Bucureştilor Calcule greşite la vila lui Liviu Negoiţă
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Proprietăţile lui Liviu Negoiţă, primarul sectorului 3 şi susţinător de bază al PDL, sunt încă departe de a fi cunoscute. Cuplul format din familiile Negoiţă - Flori Boştină Gruia controlează o serie de firme specializate în construcţii şi asfaltări. Mai toate operaţiunile s-au produs şi se desfăşoară în contracte din sectorul 3. Nu demult, acelaşi cuplu s-a insinuat şi în construirea liniei de metrou Universitate-Drumul Taberei.
Cu doi ani în urmă, acelaşi cuplu de afaceri a vândut una dintre cele mai scumpe case din Bucureşti, aflată pe Str. Polonă la intersecţie cu Grădina Icoanei. Flori Gruia s-a instalat pe Strada Sofia nr. 8, fostă reşedinţă a însărcinatului cu afaceri al SUA la Bucureşti (valoare 6-8 milioane de euro), iar Liviu Negoiţă a încheiat lucrările casei de la Baloteşti a primarului sectorului 3. „Cancan" a izbutit o suită de imagini de la proprietatea de lux a lui Liviu Negoiţă. Un expert imobiliar o considera ca valorând aproximativ 1.000.00 de dolari. Adică 700.000-800.000 de euro. La o primă vedere, preţul este enorm. De altfel, şi expertul imobiliar, şi publicaţia „Cancan" vorbesc despre o proprietate de lux.
Numai că o simplă privire asupra investiţiei de la Baloteşti ne arată că valoarea acesteia a fost calculată cu o inexplicabilă zgârcenie. Să o luăm cu amănuntul. Întâi terenul. O asemenea suprafaţă pe malul lacului de irigaţii de la Baloteşti ar fi fost peste un milion de euro. Acum, când preţul pe metru pătrat este între 5-600 euro pe metru, la cei 7.000-8.000 de metri, ar fi făcut cam 4 milioane de euro. Luând în calcul căderile crizei, terenul de la Baloteşti al primarului Negoiţă, graţie poziţiei excepţionale, valorează două milioane de euro. Acesta este împrejmuit cu zid gros acoperit cu ţiglă veritabilă. Din beton sau din ceramică. La cei aproximativ 300 de metri de zid, numai fundaţia şi zidăria fac aproximativ 100 de euro metru liniar. Adică 30.000 euro, la care se adaugă încă 15.000 de euro învelitoarea. Un sistem de irigaţii la o asemenea suprafaţă costă aproximativ 20.000 euro. Casa lui Liviu Negoiţă mai are un chioşc de vară care nu poate fi construit fără 20.000 euro şi o piscină de aproximativ 80.000 (fundaţie, ziduri, placaje, staţie de filtrare şi recirculare, fântână, staţie de dezinfectare şi clorinare a apei, iluminat etc). La acestea se adaugă o clădire anexă de cel puţin 200 metri pătraţi. Presupunem că a fost realizată cu finisaje mai modeste. Adică în jur de 500 euro pe metru pătrat. Adică o altă sută de mii de euro. Fără mobilier, corpuri de iluminat, instalaţii de apă şi curent, plus canalizarea. Cel puţin 20% din preţul anexei a fost cheltuit pentru acestea. Deci 120.000. Aleile pot fi luate în calcul la 50 de euro metru liniar. Proprietatea, deşi nu are aleile cu încălzire în pardoseală cum are Adriean Videanu la mausoleul de la Ciofliceni, mai însemană şi ele 300 de metri. Adică alţi 15.000. Iluminatul curţii, din cauza preţurilor exagerate pentru stâlpi şi pitici, plus cablurile îngropate şi manopera, ajunge şi el la 50.000 euro. Poarta cu elemente de automatizare nu poate fi realizată sub 10.000 de euro. Şi acum casa. Mausoleul lui Liviu Negoiţă de la Baloteşti are mai mult de 400 de metri pătraţi utili. La o primă privire, de la distanţă, ne aflăm în faţa unei construcţii de cel puţin 150-200 metri pătraţi pe nivel. Avem de-a face cu parter şi două etaje. În mod logic, casa are o suprafaţă de 600-800 metri pătraţi. La pretenţiile lui Negoiţă (făcând şi o comparaţie cu felul în care este finisată casa partenerului lor de afaceri, cea a lui Gruia Boştină, aflată pe Strada Sofia nr. 8) vorbim de un cost de 1.500-2.000 de euro pe metru. Adică 1,5 milioane de euro. Fără nici un strop de mobilier, fără draperii şi perdele. Pentru o asemenea casă, mobilarea şi amenajarea bucătăriei şi a dresingurilor mai înseamnă încă 500.000 de euro. Ceea ce înseamnă că ne aflăm în faţa unei proprietăţi de circa 5-6 milioane costuri de realizare, plus cel puţin 1-1,5 milioane de euro costuri suplimentare de proiectare şi integrare. O asemenea valoare trebuie luată în calcul numai în cazul unei vânzări.
Aşadar, Liviu Negoiţă deţine la Baloteşti o casă de 5-6 milioane de euro, cam pe aproape ca valoare cu cea abia restaurată de partenerii familiei sale, cuplul Gruia-Boştină. La casa de la Baloteşti ar trebui să adăugăm celelalte proprietăţi ale primarului sectorului 3. Cele din declaraţia de avere, plus casele şi terenurile plasate pe alte nume. E vorba de terenul din Aleea Alexandru, de casa de pe Constantin Mille colţ cu Oteteleşanu şi de multe altele pe care ANI nu le cunoaşte încă.
Publicat Vineri, 27 mai 2011 Vlad Dumitraş
Cotidianul.ro
Proprietăţile lui Liviu Negoiţă, primarul sectorului 3 şi susţinător de bază al PDL, sunt încă departe de a fi cunoscute. Cuplul format din familiile Negoiţă - Flori Boştină Gruia controlează o serie de firme specializate în construcţii şi asfaltări. Mai toate operaţiunile s-au produs şi se desfăşoară în contracte din sectorul 3. Nu demult, acelaşi cuplu s-a insinuat şi în construirea liniei de metrou Universitate-Drumul Taberei.
Cu doi ani în urmă, acelaşi cuplu de afaceri a vândut una dintre cele mai scumpe case din Bucureşti, aflată pe Str. Polonă la intersecţie cu Grădina Icoanei. Flori Gruia s-a instalat pe Strada Sofia nr. 8, fostă reşedinţă a însărcinatului cu afaceri al SUA la Bucureşti (valoare 6-8 milioane de euro), iar Liviu Negoiţă a încheiat lucrările casei de la Baloteşti a primarului sectorului 3. „Cancan" a izbutit o suită de imagini de la proprietatea de lux a lui Liviu Negoiţă. Un expert imobiliar o considera ca valorând aproximativ 1.000.00 de dolari. Adică 700.000-800.000 de euro. La o primă vedere, preţul este enorm. De altfel, şi expertul imobiliar, şi publicaţia „Cancan" vorbesc despre o proprietate de lux.
Numai că o simplă privire asupra investiţiei de la Baloteşti ne arată că valoarea acesteia a fost calculată cu o inexplicabilă zgârcenie. Să o luăm cu amănuntul. Întâi terenul. O asemenea suprafaţă pe malul lacului de irigaţii de la Baloteşti ar fi fost peste un milion de euro. Acum, când preţul pe metru pătrat este între 5-600 euro pe metru, la cei 7.000-8.000 de metri, ar fi făcut cam 4 milioane de euro. Luând în calcul căderile crizei, terenul de la Baloteşti al primarului Negoiţă, graţie poziţiei excepţionale, valorează două milioane de euro. Acesta este împrejmuit cu zid gros acoperit cu ţiglă veritabilă. Din beton sau din ceramică. La cei aproximativ 300 de metri de zid, numai fundaţia şi zidăria fac aproximativ 100 de euro metru liniar. Adică 30.000 euro, la care se adaugă încă 15.000 de euro învelitoarea. Un sistem de irigaţii la o asemenea suprafaţă costă aproximativ 20.000 euro. Casa lui Liviu Negoiţă mai are un chioşc de vară care nu poate fi construit fără 20.000 euro şi o piscină de aproximativ 80.000 (fundaţie, ziduri, placaje, staţie de filtrare şi recirculare, fântână, staţie de dezinfectare şi clorinare a apei, iluminat etc). La acestea se adaugă o clădire anexă de cel puţin 200 metri pătraţi. Presupunem că a fost realizată cu finisaje mai modeste. Adică în jur de 500 euro pe metru pătrat. Adică o altă sută de mii de euro. Fără mobilier, corpuri de iluminat, instalaţii de apă şi curent, plus canalizarea. Cel puţin 20% din preţul anexei a fost cheltuit pentru acestea. Deci 120.000. Aleile pot fi luate în calcul la 50 de euro metru liniar. Proprietatea, deşi nu are aleile cu încălzire în pardoseală cum are Adriean Videanu la mausoleul de la Ciofliceni, mai însemană şi ele 300 de metri. Adică alţi 15.000. Iluminatul curţii, din cauza preţurilor exagerate pentru stâlpi şi pitici, plus cablurile îngropate şi manopera, ajunge şi el la 50.000 euro. Poarta cu elemente de automatizare nu poate fi realizată sub 10.000 de euro. Şi acum casa. Mausoleul lui Liviu Negoiţă de la Baloteşti are mai mult de 400 de metri pătraţi utili. La o primă privire, de la distanţă, ne aflăm în faţa unei construcţii de cel puţin 150-200 metri pătraţi pe nivel. Avem de-a face cu parter şi două etaje. În mod logic, casa are o suprafaţă de 600-800 metri pătraţi. La pretenţiile lui Negoiţă (făcând şi o comparaţie cu felul în care este finisată casa partenerului lor de afaceri, cea a lui Gruia Boştină, aflată pe Strada Sofia nr. 8) vorbim de un cost de 1.500-2.000 de euro pe metru. Adică 1,5 milioane de euro. Fără nici un strop de mobilier, fără draperii şi perdele. Pentru o asemenea casă, mobilarea şi amenajarea bucătăriei şi a dresingurilor mai înseamnă încă 500.000 de euro. Ceea ce înseamnă că ne aflăm în faţa unei proprietăţi de circa 5-6 milioane costuri de realizare, plus cel puţin 1-1,5 milioane de euro costuri suplimentare de proiectare şi integrare. O asemenea valoare trebuie luată în calcul numai în cazul unei vânzări.
Aşadar, Liviu Negoiţă deţine la Baloteşti o casă de 5-6 milioane de euro, cam pe aproape ca valoare cu cea abia restaurată de partenerii familiei sale, cuplul Gruia-Boştină. La casa de la Baloteşti ar trebui să adăugăm celelalte proprietăţi ale primarului sectorului 3. Cele din declaraţia de avere, plus casele şi terenurile plasate pe alte nume. E vorba de terenul din Aleea Alexandru, de casa de pe Constantin Mille colţ cu Oteteleşanu şi de multe altele pe care ANI nu le cunoaşte încă.
Publicat Vineri, 27 mai 2011 Vlad Dumitraş
Abonați-vă la:
Postări (Atom)