Romania trebuie salvata!
de PETRE BADICA, PETRICA RACHITA
romanialibera.ro
DECIZIE. Fostul primar l-a ajutat pe un controversat om de afaceri să-şi vândă apartamentele de lux
Videanu a inventat asistatul social cu locuinţă de 200.000 de euro şi parcare de 10.000 de euro
26 Martie 2013
Cel mai dificil nu este să construieşti, ci să vinzi apartamente de lux. Dar dacă îţi sare în ajutor primăria şi cumpără toate locuinţele?
Două blocuri noi au fost ridicate de firma Glina SA, controlată de omul de afaceri Hassan Murad, pe şoseaua Bucureşti- Târgovişte, în apropiere de Centura Capitalei. Pe baza pliantelor s-au vândut, la liber, 20 de apartamente din cele 163 finalizate în 2006. Preţul pe care l-a plătit un cumpărător pentru un apartament de două camere în suprafaţă de 79 de metri pătraţi a fost de 120.000 de euro. Ca în multe alte cazuri, deşi a promis că va finaliza în zonă o grădiniţă, locuri de joacă şi o piscină acest lucru nu s-a mai întâmplat. În schimb, proprietarul a construit, ulterior, un hotel care i-a lăsat fără privelişte pe cei 20 de locuitori de bună-credinţă.
10.000 de euro, locul de parcare pentru săraci
Pentru că vânzările nu mergeau chiar ca pe roate, având în vedere preţul foarte mare, Adriean Videanu, pe atunci primar general al Capitalei, a decis să-i întindă o mână de ajutor lui Hassan Murad şi, în numai o săptămână, i-a achiziţionat toate apartamentele. Potrivit contractele, din dispoziţia primarului general Adriean Videanu, Primăria Municipiului Bucureşti a încheiat două contracte de vânzare- cumpărare cu firma Glina SA, dezvoltatorul complexului de pe Şoseaua Bucureşti – Târgovişte. Pe baza lor, primăria a cumpărat 103 apartamente la preţul de 11,7 milioane de euro într-unul dintre blocuri şi alte 40 pentru suma de 6,8 milioane de euro în celălalt imobil.
Primăria a decis să cumpere aceste apartamente pentru a le transforma în locuinţe sociale care să adăpostească oameni cu venituri mici, familii numeroase, evacuaţi. Locuinţele sociale sunt de fapt unele de lux, deoarece preţul minim al apartamentelor a fost de 80.000 de euro, iar cel mai scump a depăşit 200.000. Neruşinarea constă şi din faptul că deşi vorbim de locuinţe pentru oameni săraci, primăria le-a mai cumpărat şi 75 de locuri de parcare a 10.700 de euro bucata şi 33 de boxe pentru care Videanu a plătit câte 5.000 de euro.
Pentru a vă edifica asupra nivelului “risipei” făcute de primărie, pentru un apartament de 117 mp primăria a achitat 175.000 euro, pentru un altul de 120 mp, suma a fost de 196.000 de euro, iar pentru un altul de 160 mp s-a ajuns la suma fabuloasă de 215.000 de euro.
A semnat ca viceprimarul
Viceprimarul Răzvan Murgeanu spune că a semnat unul dintre cele două contracte pentru că Adriean Videanu era plecat din ţară şi nu s-a putut împotrivi deoarece putea fi acuzat de abuz de putere. “Nu ştiu cum s-au achiziţionat apartamentele, dar am întrebat directorul economic dacă asistaţii sociali au bani să plătească întreţinerea unor astfel de case şi dacă un apartament de 200 metri pătraţi nu e prea mare pentru un asistat social.”
Din păcate, asistaţii sociali nu au bani să plătească utilităţile. Ne-a declarat acest lucru unul dintre cei 20 de proprietari care au achiziţionat un apartament în cele două imobile înainte ca restul apartamentelor să fie vândute către primărie care să le populeze, ulterior, cu asistaţi sociali.
Când au venit în bloc asistaţii sociali, aceştia au ocupat restul de 143 de apartamente.
“De atunci nu mai avem linişte. Am avut ghivece de flori, dar asistaţii sociali le-au furat. Garajele nu mai funcţionează pentru că în câteva rânduri au folosit ranga pentru deschiderea lor. Altele au fost inundate. Acum suntem în pericol să fim deconectaţi de la curent deoarece asistaţiii sociali au mari restanţe », ne explică unul dintre puţinii proprietari. Videanu nu a putut fi contactat.
Chirie de zece ori mai mică
Cartierul de lux se află pe Şoseaua Bucureşti-Târgovişte, dincolo de şoseaua de centură. La intrare, două mame de etnie rromă împingeau două cărucioare. Ne lămuresc imediat că „aici sunt blocurile pentru asistaţi sociale“. În mijlocul cartierului, chiar în faţa scării de bloc pe un mic platou, 20 de tineri între 16 şi 25 de ani, vorbesc cu voce tare.Era o zi banală din timpul săptămânii, pe la ora 16.00.
Intrăm în vorbă cu ei:
- Cum putem să luăm un apartament aici?
- Trebuie să fi fost evacuat sau să fii caz social.
- Voi de unde sunteţi?
- Din centrul vechi al oraşului. Te duci şi depui un dosar la Cişmgiu. Plăteşti o chirie de până într-un milion cu o adeverinţă de 500 de lei.
Astfel, am aflat că chiria pentru un apartament nou care are aproximativ 100 de mp, pus la dispoziţie de primărie pentru cazuri sociale este de 20 de euro. Asta în condiţiile în care chiria în zonă nu poate fi mai mică de 300–400 de euro, dar pentru un apartament de 200 de mp poate ajunge şi la 800 de euro.
La nivelul Primăriei Generale se cunoaşte problema şi se desfăşoară o anchetă, după cum ne-au declarat surse din cadrul instituţiei. Cel care a vândut apartamentele, dezvoltatorul imobiliar Hassan Murad, s-a limitat să ne precizeze că nu vrea să discute despre preţul de achiziţie al apartamentelor, iar „în contractul de vânzare–cumpărare nu era specificat să construiasc grădiniţa şi piscina. După ce am vândut către primărie toate apartamentele, era obligaţia primăriei să finalizeze lucrarea”.
Afacerişti controversaţi
Fraţii Murad sunt unii dintre mogulii turismului românesc, cu hoteluri în zona litoralului şi a Capitalei, care însumează o capacitate totală de cazare de peste 1.200 de camere. Afacerişti de origine libaneză au devenit cunoscuţi în România prin prisma afacerilor din industria alimentară şi prin lanţul de restaurante fast-food Springtime pe care îl deţin. Mai controlează Mandy Foods. Mohammad Murad deţine, împreună cu fraţii lui, Hassan şi Ahmed, fabrici de conserve de carne şi legume în Glina, Topoloveni, Buftea şi Roman.
Printre cele mai importante investiţii ale lor se numără Phoenicia Aparthotel (zona Unirii), Phoenicia Grand Hotel (Băneasa), hotelurile Majestic din Olimp şi Jupiter, precum şi hotelul Forum din Costineşti. Hotelul Phoenicia Confort, în zona Doi Cocoşi, a fost construit printr-o investiţie în valoare de 12 milioane de euro.
marți, 26 martie 2013
SERIAL ADEVĂRUL Interviu cu deputatul condamnat penal, bacalaureat la 40 de ani: „E rău să fii prost, dar să înveţi nu e ruşine“
Romania trebuie salvata!
de Cristian Delcea , Mihai Voinea
adevarul.ro
Dumitru-Verginel Gireadă ar fi vrut să rămână primar în comuna lui natală. Dar, fiindcă instanţa l-a condamnat pentru corupţie în primărie, n-a mai putut candida. A putut candida însă la un loc în Parlament şi acum e deputat.
Ştiri pe aceeaşi temă
Călin Popescu Tăriceanu: „Pe Blaga îl acuz de lipsă de curaj în raport...
Scandalul din PDL schimbă scena politică
Alegeri în PDL. Ce calcule îşi fac PSD şi PNL pentru a forma noi major...
România are 588 de parlamentari. Pe mulţi îi ştiţi din mandatele precedente, pe alţii i-aţi văzut la televizor sau prin ziare, dar mai rămân unii – încă foarte mulţi – despre care nu ştie nimeni aproape nimic. Parlamentari excentrici, veniţi de nicăieri, şi ajunşi în legislativ cu câteva mii de voturi. Ei au fost pe ordinea de zi a mass-media câteva zile, după câştigarea mandatelor, apoi lumea i-a uitat. Între timp şi-au ocupat locurile în Parlament, au fost distribuiţi în comisii şi strunesc ţara, din Casa Poporului.
„Adevărul“ a încercat să afle ce e în mintea acestor oameni care ne conduc. Pe parcursul serialului veţi descoperi tipologii: parlamentarul care ia oameni la autostop, domnişoara care declamă „nu se mai poate aşa, au murit oameni la Revoluţie!“, deşi la Revoluţie avea un an. Veţi mai găsi parlamentara desprinsă parcă dintr-o discotecă de provincie, duduia ajunsă la rangul de om de partid şi de stat, care nu citeşte, dar căreia îi plac statusurile cu citate celebre de pe Facebook. În fine, vor mai fi deputatul toboşar, fete de taţi deştepţi, băiatul de pe stradă care se descurcă, tot felul de oameni care se cam plictisesc prin Casa Poporului în cele trei zile de muncă ale săptămânii parlamentare.
Dar, pentru început, vi-l prezentăm pe Dumitru-Verginel Gireadă. Condamnat la puşcărie — doi ani cu suspendare; ales în Parlament — patru ani cu executare.
Dumitru-Verginel Gireadă (44 de ani) e deputat liberal. A ales, în urmă cu 17 ani, Partidul Naţional Liberal pentru că, în concepţia lui, e partidul care face ceva „în sensul dinamic al întăririi... banului, ca să spunem aşa“. Lui Gireadă îi place banul, dar îi place şi cartea. În 2010 a luat Bac-ul, deşi îl confundă şi acum pe Mihai Eminescu cu Ion Creangă. Anul ăsta se licenţiază în ştiinţe politice şi promite că n-o să plagieze. Nici n-ar şti de unde să plagieze, pentru că nu cunoaşte niciun autor de lucrări politice. Dar, până la urmă, întrebarea este următoarea: cum a ajuns Gireadă în Parlament?
Ce mult s-a schimbat viaţa lui Dumitru Gireadă în ultimele 12 luni! Acum un an era primar al comunei Mihai Eminescu (din care face parte şi satul Ipoteşti, locul natal al marelui poet), din judeţul Botoşani, şi se afla într-un proces penal în care era acuzat de însuşirea prin fals în documente a unui teren din localitate. În aprilie 2012 a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare. Pedeapsa prevedea că nu mai poate ocupa funcţia deţinută la data comiterii infracţiunii. În iunie au fost alegerile locale. Nemaiavând voie să fie primar, în locul său a candidat soţia lui, care a şi câştigat primăria. În vara anului trecut, Gireadă, rămas fără funcţie, s-a gândit să candideze la un loc de deputat de Botoşani. Pentru că justiţia nu i-a suspendat dreptul de a alege şi de a fi ales, a candidat şi a câştigat.
„Adevărul“: Cum aţi ajuns în Parlament, domnule Gireadă?
Dumitru Gireadă: După opt ani de administraţie am considerat că ar fi cazul să fac un pas mai sus, pentru a demonstra omenilor din zonă că pot să fac şi altceva decât să fiu primar. Vă invit în Mihai Eminescu, când aveţi timp, să vedeţi ce transformări a cunoscut comuna în opt ani de zile, cât am fost eu primar.
Ce aţi făcut în Mihai Eminescu?
Păi, hai să spunem: 60% apă, canalizare. 70% asfaltat comuna. Am transformat comuna într-un orăşel. Sunt opt sate.
Sunteţi modelul de politician plecat de jos. Aţi fost mecanic...
Da, nu mi-e ruşine. Am făcut şcoala profesională de mecanici agricoli şi până în ’89 am fost mecanic agricol. După aia am lucrat la SMA (n.r. - Staţiunea de Mecanizare a Agriculturii) Botoşani şi am progresat. Că omul nu trebuie să se nască şi să se plafoneze pentru un anumit nivel. Dacă ar fi să fac o descriere a vieţii, la vremea respectivă am avut nişte greutăţi – pot să spun – în familie. Taică-meu era bolnav de cancer. Era operat la Iaşi. Nu erau posibilităţi să merg atunci într-un ritm mai galopant, să fac o facultate. Deşi am fost un elev bun. Dar m-am plafonat puţin pentru că aşa stăteau lucrurile atunci. Ulterior am mers mai departe. Cu ambiţie, cu celelalte.
Ce lucraţi la SMA?
Mecanic. Tot ce înseamnă maşini şi utilaje. Apoi, din ’91 până-n ’93, am lucrat la Centrul de Transfuzii, ca administrator. Făceam aprovizionare, de la seringi, flacoane... Şi în ’93 mi-am înfiinţat o firmă privată, Agrostar. Am făcut un credit şi am luat şase tractoare noi, combine. În doi ani le-am şi plătit, că am prins atunci inflaţia aia. Am prins-o bine! Şi am lucrat prestări servicii pentru toată comuna. M-am extins cu creşterea animalelor. Deci, o afacere foarte profitabilă. Ţin să vă spun că mi-a mers foarte bine şi chiar sunt mândru de ceea ce am realizat. M-am dus, m-am ridicat, chiar am prosperat!
Aţi pus ceva garanţii ca să luaţi creditele astea?
Da, m-au ajutat părinţii atunci, cu casa, au pus şi ei garanţii, am pus şi eu.
Părinţii dumneavoastră mai trăiesc?
Nu mai trăiesc, sunt morţi de opt şi nouă ani de zile.
Şi în PNL cum aţi ajuns?
În 1996 am intrat în PNL. Eram un om gospodar, aveam o stare, eram realizat. Am înţeles că partea lucrurilor ar fi liberală, acolo m-aş reprezenta, în latura de dreapta. Şi am acces. Am fost membru în biroul politic local, am fost consilier local. În 2004 m-am gândit să candidez la Primăria comunei Mihai Eminescu. Am candidat şi, bineînţeles, am şi câştigat-o.
Cum bineînţeles? A fost chiar aşa uşor?
Eram un om simplu, iubit de oameni. Un om al locului. Mi-au dat votul şi le-am demonstrat că am putut.
Acum aveţi foarte mult teren în comună, 45 de hectare.
Păi şi ce? E mult? Eu cumpăr pământ. Străbunicii mei au fost vătafi pe moşia boierească. Deci, am viţă de boier. Stră-străbunicul meu l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Un bunic pe care l-am mai prins şi eu îmi povestea despre Eminescu. Să mă anunţaţi când treceţi prin zonă, că vă ofer cazarea. Numai să vedeţi ce zonă frumoasă este.
Mă judecă pe mine câte unii: "Faci avere, furi!". Păi, scoală-te şi tu la 5 dimineaţa, culcă-te la 12 noaptea, când îţi cad ochii-n gură, şi după aia judecă! Statul nu e vacă de muls, du-te la treabă!
Condamnat pentru abuz în serviciu: „Am făcut banul, ca fiecare“
Vorbiţi-ne puţin despre procesul în care aţi fost condamnat la doi ani cu suspendare.
Da... ştiam că asta vreţi. Să nu scoateţi din context, cum a scos Antena 3, care m-a dat: „Plecat de la coada vacii şi ajuns parlamentar“. Îmi pare rău. Nu ştiu, adică, ce înseamnă asta. Suntem oameni şi supraoameni? Eu am o vorbă de la tata: cunosc destui care au trei facultăţi şi nu au cu ce clăti apa în ceaun. Cunosc destui! Important e să te descurci, să ai şcoala vieţii, să ştii să te comporţi, să fii educat. Să ai bun simţ. Dacă eşti nesimţit, n-ai să faci nimic.
Aşadar, terenul ăsta pe care vi l-aţi trecut în proprietate şi aţi fost condamnat. Despre el vorbeam.
Ce teren? A, terenul ăsta. Despre ce vorbim? Terenurile mele le-am cumpărat transparent şi mai cumpăr şi acum. Pentru ca să ştie toată lumea: cumpăr şi-acum, în continuare. Haideţi să vă spun: da, într-adevăr, am avut un dosar făcut pe comandă politică şi chiar puteţi să scrieţi. Pe comandă politică. Am avut un război surd, pe faţă, cu câteva persoane bine puse la Botoşani. Eu, fiind vicele la PNL Botoşani, am deranjat pe multă lume. Mihai Eminescu era galben, comună galbenă din punctul de vedere al liberalismului. Era singurul nucleu dur al PNL-ului. Şi n-am cedat. Mi s-a sugerat să cedez şi le-am zis „ia duceţi-vă în p… mamii voastre“. PDL-ul, domnule! PDL-ul au fost răi. Răi, nu aşa… Răi peste măsură! Am avut 40 de dosare şi plângeri penale. Veneau DNA-ul, Parchetul, Poliţia economică. Îmi măsurau asfaltul noaptea. Timp de doi ani de zile ştiţi cum am fost? Secat! Îmi venea să îmi iau traista şi să plec. Dar am mers la luptă şi m-am luptat cu ei. Când au văzut că nu ţine, m-au luat pe plângeri la Fondul funciar. Fondul ăsta e o nebuloasă în Botoşani.
Şi cum aţi ajuns la plângerea penală?
E unul care mi-a făcut plângere penală că fac abuz în serviciu şi că i-am luat eu pământul. Eu i-am spus: „Ce pământ ţi-am luat, bă?“. Cumpărasem un teren de la o persoană şi imediat l-am vândut mai departe. Procurorul a scris în rechizitoriu că am modificat titlurile de proprietate şi mi-am însuşit acel teren. Bă, ca să vă daţi seama, e ridicol! Bă, şi n-am făcut lucrul ăsta!
De ce aţi cumpărat terenul ăla dacă ştiaţi că sunt probleme cu el?
Păi, nu avea nicio problemă. Omul avea act de proprietate pe el. Băi, era proprietatea omului! Îl avea pe rolul agricol. Prima dată am primit NUP. Procurorul ăsta n-a avut de lucru şi mi-a făcut din nou plângere penală. Iar eu, deşi ştiam că telefoanele mi-s ascultate, i-am înjurat la telefon. Le-am dat multă sănătate. Procurorul, un pătimaş, ce-a zis: „Da, te dai artist?“. Şi m-a luat „la treabă“ şi s-a ţinut de mine. Am strămutat dosarul de la Botoşani la Satu Mare, în ideea de a nu mă mai controla procurorul ăsta. Dar el se ducea şi se interesa de dosarul meu după fiecare termen. Aţi mai văzut aşa ceva? Era un procuror în vârstă, fost securist, care făcea jocul PDL-ului. Nu doresc nici la copiii copiilor mei şi nici la ai voştri să aibă de-a face cu aşa ceva. Şi mi-a dat doi ani cu suspendare. Politic, s-a urmărit să nu mai pot deţine funcţia deţinută la data săvârşirii infracţiunii.
Cum îl chema, domnule, pe procurorul ăsta?
Nu contează. Auzi? Ştii ce, m-am săturat până la gât. Procesul s-a terminat în 2012.
Terenul cui aparţine acum?
Unui om. Eu l-am vândut imediat, înainte de litigiu. A fost atunci, în 2007-2008, explozia aia de preţuri la terenuri. Am făcut banul, ca fiecare. I-am dat drumul. De ce nu? Nu e interzis.
Şi după sentinţă aţi dat înapoi banii obţinuţi pe el sau cum?
Nu există aşa ceva. Oricum, voi ataca sentinţa inclusiv la drepturile omului. Dureros e că îţi pătează imaginea.
Da, o să tot atârne de dumneavoastră tinicheaua asta: politicianul condamnat penal.
Asta este. În viaţă e ca în viaţă: cine nu e mâncat de rele nu ştie a cânta de jale. Eu am trecut prin multe şi
n-am albit degeaba la 40 de ani (n.r. – Gireadă nu a albit. Are părul negru).
Dar nu v-au interzis să candidaţi la deputăţie când v-au condamnat?
Nu. Mi-au interzis doar dreptul de a mai ocupa funcţia de primar, pe care o ocupam la data săvârşirii – chipurile – a infracţiunii.
Dacă nu ar fi venit sentinţa asta, candidaţi în continuare la primăria comunei Mihai Eminescu?
Da, candidam mai departe la primărie. Sigur că da.
Deci, condamnarea asta, se poate spune, v-a adus în Parlament.
Un şut în fund e un pas înainte. Imediat după sentinţă au venit alegerile locale. Şi în locul meu a candidat soţia mea, care a şi câştigat cu 70%.
Aţi plecat dumneavoastră, a venit soţia. Pare că familia Gireadă a ajuns stăpână pe Mihai Eminescu.
Nu e adevărat, eu sunt mic, sunt alţii care au afaceri mari. Nu cunoaşteţi Mihai Eminescu. S-a creat o psihoză şi cu ANI, şi cu alte tâmpenii. Bă, e o mare tâmpenie. Noi, ca naţie, vrem să dezvoltăm ţara asta sau vrem s-o menţinem în rahat, să mă scuzaţi de expresie? Aşa oameni n-am putut să văd... mentalităţile astea!
Fiica dumneavoastră are o firmă cu care deszăpezeşte prin Mihai Eminescu.
Nu. Ştiu că aţi citit într-un tabloid din Botoşani. Bat câmpii! Nu le-am dat taxa de şmecher şi mă atacă. Fiică-mea are o societate care se ocupă cu prestări servicii şi cu celelalte, dar nu are contracte cu statul. Ea închiriază utilaje la diverse societăţi: unul are nevoie de un buldozer, unul are nevoie de un camion. Ea le închiriază. Păi, bă, pun acum o întrebare de zece puncte: eu am cumpărat utilajele astea să le ţin în curte? Să mă uit la ele? Ce-ar trebui, după părerea voastră? Copiii de primari şi de parlamentari să-i îngropăm sau ce? N-au dreptul la viaţă? Bă, e o tâmpenie asta!
România către UE: „Bă, băiatule, uite care-i treaba...“
Domnule Gireadă, de ce a ajuns ţara asta unde a ajuns?
În ’90, Ceauşescu a lăsat România cu datorie zero. Am ajuns piaţă de desfacere. Au avut grijă să fărâmiţeze tot. Au mers pe principiul „dezbină, ca să poţi controla!“.
Şi ţara priveşte cu speranţă către dumneavoastră, către parlamentari.
Noi ne zbatem. Hai să vă dau ultimul exemplu, cu carnea de cal. Noi, România, facem lucruri de calitate şi au încercat să ne terfelească imaginea. De ce? Că suntem România.
Cine, cine a încercat? Uniunea Europeană?
Ne-au dat în cap, nu mai cumpără de la noi. Noi trebuie fim fermi, să spunem: „Bă, băiatule, uite care-i treaba...“
Putem noi să fim fermi în faţa Uniunii Europene?
De multe ori, da. Polonia a spus asta facem, asta nu facem. UE recomandă şi noi punem în practică nişte recomandări care nu sunt obligatorii. Noi respectăm. Bă, ce respecţi? Să omori omul sau să ajuţi omul? Noi suntem duri cu noi. Vrem să dezvoltăm România. Cum? Punându-i frână? Mai catolici decât Papa?
Te controlează ăştia cu serviciile secrete de te face să vorbeşti singur.
Bacalaureat la 40 de ani: „Mi-a picat din Eminescu.Harap Alb, poem“
Ce vă propuneţi în mandatul ăsta de parlamentar?
Am nişte obiective. Sper să nu plec din Parlament cu un gust amar. Fac parte din comisia pentru agricultură, iar obiectivul meu e dezvoltarea agriculturii. Nu vorbesc cu date ştiinţifice. Să finanţăm cu bani europeni. Să facem agricultură de performanţă, cu tractoare performante, cu o comasare a terenurilor. Şi cu o protecţie a producătorilor autohtoni.
Dumneavoastră şi Gigi Becali – fost liberal – aţi fost condamnaţi şi totuşi sunteţi în Parlament.
Şi la Gigi e discutabil. Nu mi se pare corect să vină unii şi să-ţi ia maşina. El şi-a trimis băieţii, au recuperat maşina. Aaa, că le-o dat vreo două la urechi, asta e. Şi meritau!
Dacă ne facem cu toţii dreptate singuri, unde ajungem?
Auzi, ştii ceva? Dacă unu’ mă fură şi îl prind, şi eu îi dau vreo două la urechi. Bă, dar în ce ţară trăim? Unde e civilizaţia, unde ne e ţara civilizată? Bă, dar nu se poate! Hoţii şi violatorii să te sfideze şi tu, care n-ai făcut nimica, îţi pune epitetul că eşti puşcăriabil. Ne mâncăm oameni pe oameni! Ne întoarcem la canibalism? La canibalism politic? La canibalism uman?
Cum arată liberalismul azi? Contemporan, nu istoric.
Ehe, timpurile nu ne aşteaptă pe noi. Lumea se transformă de la zi la zi. Iar liberalismul este latura în care oamenii fac ceva pentru oameni în sensul dinamic al dezvoltării economice, al întăririi proprietăţii, al întăririi... banului, ca să spunem aşa. Pe când latura socială e acea latură a încurajării asistenţei sociale, a încurajării oamenilor să nu muncească.
Acum, social-democraţii sunt colegii dumneavoastră de uniune...
Da, da, da. Sunt colegii noştri. Asta e cu doctrinele.
Dacă tot am ajuns la politologie, ştim că dumneavoastră sunteţi student şi urmaţi Facultatea de Ştiinţe Politice.
Da, mai am un pic, mai am nişte examene de dat.
Daţi licenţa la vară?
Da, îmi fac lucrarea...
Să nu plagiaţi!
Haideţi să fim serioşi! Ceea ce fac eu e foarte uşor, e viaţă politică, nu e ceva...
De ce Facultatea de Ştiinţe Politice?
Pentru că asta fac, deci e un lucru care îmi place. E o doctrină, e o artă, citesc foarte mult.
Ce autori de tratate politice v-au captat atenţia?
Nu contează. De obicei îmi iau cursuri electronice. Seara stau câte o oră, două, trei. Chiar îmi place.
Teza de licenţă cum se numeşte?
Nu, lăsaţi. Acuma o încep. O să v-o prezint. Ar fi aşa, nu ştiu cum, să dau ceva acuma pe care eu pregătesc... Când o să am, o să vă arăt.
Dar cu ce profesor lucraţi la ea?
Am profesor. Nu vreau să spun.
Dar mai aveţi timp să învăţaţi pentru facultate?
Dar cum? Eu dacă scanez o dată ceva, reţin. Am o memorie grozavă.
Definiţia statului ştiţi să ne-o spuneţi? Se învaţă în primul an la Ştiinţe Politice.
Băi, auzi? Devenim copii de şcoală. Hai, că nu fac şcoală nici eu cu voi, nici voi cu mine. Hai să fim serioşi! Eu vă mai spun un singur lucru, dacă aveţi posibilitatea vreodată să veniţi în Mihai Eminescu, eu vă invit cu plăcere...
Aţi făcut liceul la 40 de ani, când eraţi şi primar...
Ştiţi, ăla care e beat se mai dezbată, dar prostul niciodată. Aţi înţeles aluzia, da?
Nu.
Mai bine mai târziu decât niciodată. Am colegi studenţi mai în vârstă ca mine. Şi nu e ruşine. Ce e rău în a învăţa? E rău să fii prost, să dai în cap. Dar să înveţi nu e ruşine, mă!
V-a fost peste mână să învăţaţi pentru Bacalaureat la 40 de ani?
Nu. Chiar m-am pregătit. Chestia amuzantă e că am copiii mari. Şi fiică-mea se pregătea de Bac, şi eu mă pregăteam, la fel, de Bac. Şi ea râdea de mine. Iar eu i-am spus un singur lucru: „Tată, şcoala pe care am făcut-o noi înainte de ’89, voi nu faceţi nici 10% din câtă şcoală făceam noi atunci“. Ce, bă... nici un sfert!
Vă mai amintiţi ce v-a picat la Bacalaureat?
Da (râde înfundat). Din Eminescu. Dar, nu mai contează, lasă. Din Harap Alb. Poem. (n.r. – Harap Alb, nu e poem, ci basm, şi nu e scris de Mihai Eminescu, ci de Ion Creangă).
Şi aţi ştiut?
Băi, îţi dai seama, cum să nu ştiu? Născut în Mihai Eminescu, să nu ştiu Eminescu? Las-o-n pisicii mă-sii! Pe-ăsta chiar l-am citit. (n.r. - pe site-ul Ministerului Educaţiei, elevul Gireadă D. Verginel Dumitru figurează cu nota 5 la proba scrisă de Limba şi Literatura Română, Bacalaureat 2010).
Şi n-aţi scris în compunere acolo „sunt primar în satul Mihai Eminescu...“?
Eee, du-te băăă! Era cu supraveghere, hai să fim serioşi.
S-a copiat la dumneavoastră la Bac?
Nu (râde ruşinat). Erau unii de 18 ani care n-au scris nimic. Cum i-au trimis părinţii ăia la şcoală, nu ştiu! Vă spun cinstit. Copiii ăştia sunt o problemă în ziua de azi. Li se pare că-s vedete,
că-s fiţă, că-s cutare. Bă, da’ nu învaţă deloc!
Aţi făcut şi meditaţii?
Ce meditaţii, bă? Eu când eram la şcoală, singur lucram suplimentar. Aveam un profesor de matematică... Intra în clasă şi nu clinteam, nici musca nu se auzea. Bentiţa pusă pe fete... Îţi pocnea două după cap, învăţai de... „Măi, da tu de ce ai venit, să dormi în bancă?“. Şi te lua de perciuni şi îţi trăgea două. Acuma, „Vai, nu-mi atinge copilul!“. Acuma şcoala e aşa... se duce cu blugii rupţi în fund...
Cine a luat Bac-ul cu notă mai mare? Dumneavoastră sau fiica?
Ea a luat. Ea făcea şi pregătire.
Aţi luat Bac-ul, dar deja aţi reuşit în viaţă şi fără ultimele două clase de liceu. Le-aţi cam făcut doar aşa, să fie, oricum eraţi deja primar.
Eu cunosc destui oameni de succes care fac afaceri fără... Uite, Bill Gates, cutare. Hai să fim realişti. Oamenii care au minţi...
Dacă eu plecam de acolo, se spărgea tot în judeţul Botoşani. Eram o nucă tare. Am ţinut 24 de primari liberali lângă mine. Le-am spus: "Bă, staţi aici, nu se poate! Se schimbă, sunt alternanţe la guvernare. Nu se poate. Chiar ne călăreşte ca pe Iisus?!?"
Nu daţi banii pe prostii, angajaţi-i pe copii!
Dumitru Gireadă are un prieten: pe Costel Şoptică. Şoptică e şi el deputat de Botoşani. Parlamentul suportă cheltuielile pentru cabinetele parlamentare ale aleşilor, deci şi ale celor doi botoşăneni. Gireadă şi Şoptică s-au gândit să facă în aşa fel încât banii ăştia să ajungă tot în sânul familiilor lor. Aşa că şi-au angajat copiii la cabinetele parlamentare. Dar, ca să nu bată la ochi, Şoptică a angajat-o la cabinetul lui pe fata lui Gireadă, iar Gireadă l-a angajat la cabinetul lui pe băiatul lui Şoptică. Toate bune până când s-a sesizat Institutul de Politici Publice. Cineva a trebuit să se sacrifice: sacrificatul a fost fiul lui Şoptică; el şi-a dat demisia. Fata lui Gireadă a rămas pe funcţie, pentru că acum nu se mai poate vorbi de un schimb de amabilităţi.
de Cristian Delcea , Mihai Voinea
adevarul.ro
Dumitru-Verginel Gireadă ar fi vrut să rămână primar în comuna lui natală. Dar, fiindcă instanţa l-a condamnat pentru corupţie în primărie, n-a mai putut candida. A putut candida însă la un loc în Parlament şi acum e deputat.
Ştiri pe aceeaşi temă
Călin Popescu Tăriceanu: „Pe Blaga îl acuz de lipsă de curaj în raport...
Scandalul din PDL schimbă scena politică
Alegeri în PDL. Ce calcule îşi fac PSD şi PNL pentru a forma noi major...
România are 588 de parlamentari. Pe mulţi îi ştiţi din mandatele precedente, pe alţii i-aţi văzut la televizor sau prin ziare, dar mai rămân unii – încă foarte mulţi – despre care nu ştie nimeni aproape nimic. Parlamentari excentrici, veniţi de nicăieri, şi ajunşi în legislativ cu câteva mii de voturi. Ei au fost pe ordinea de zi a mass-media câteva zile, după câştigarea mandatelor, apoi lumea i-a uitat. Între timp şi-au ocupat locurile în Parlament, au fost distribuiţi în comisii şi strunesc ţara, din Casa Poporului.
„Adevărul“ a încercat să afle ce e în mintea acestor oameni care ne conduc. Pe parcursul serialului veţi descoperi tipologii: parlamentarul care ia oameni la autostop, domnişoara care declamă „nu se mai poate aşa, au murit oameni la Revoluţie!“, deşi la Revoluţie avea un an. Veţi mai găsi parlamentara desprinsă parcă dintr-o discotecă de provincie, duduia ajunsă la rangul de om de partid şi de stat, care nu citeşte, dar căreia îi plac statusurile cu citate celebre de pe Facebook. În fine, vor mai fi deputatul toboşar, fete de taţi deştepţi, băiatul de pe stradă care se descurcă, tot felul de oameni care se cam plictisesc prin Casa Poporului în cele trei zile de muncă ale săptămânii parlamentare.
Dar, pentru început, vi-l prezentăm pe Dumitru-Verginel Gireadă. Condamnat la puşcărie — doi ani cu suspendare; ales în Parlament — patru ani cu executare.
Dumitru-Verginel Gireadă (44 de ani) e deputat liberal. A ales, în urmă cu 17 ani, Partidul Naţional Liberal pentru că, în concepţia lui, e partidul care face ceva „în sensul dinamic al întăririi... banului, ca să spunem aşa“. Lui Gireadă îi place banul, dar îi place şi cartea. În 2010 a luat Bac-ul, deşi îl confundă şi acum pe Mihai Eminescu cu Ion Creangă. Anul ăsta se licenţiază în ştiinţe politice şi promite că n-o să plagieze. Nici n-ar şti de unde să plagieze, pentru că nu cunoaşte niciun autor de lucrări politice. Dar, până la urmă, întrebarea este următoarea: cum a ajuns Gireadă în Parlament?
Ce mult s-a schimbat viaţa lui Dumitru Gireadă în ultimele 12 luni! Acum un an era primar al comunei Mihai Eminescu (din care face parte şi satul Ipoteşti, locul natal al marelui poet), din judeţul Botoşani, şi se afla într-un proces penal în care era acuzat de însuşirea prin fals în documente a unui teren din localitate. În aprilie 2012 a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare. Pedeapsa prevedea că nu mai poate ocupa funcţia deţinută la data comiterii infracţiunii. În iunie au fost alegerile locale. Nemaiavând voie să fie primar, în locul său a candidat soţia lui, care a şi câştigat primăria. În vara anului trecut, Gireadă, rămas fără funcţie, s-a gândit să candideze la un loc de deputat de Botoşani. Pentru că justiţia nu i-a suspendat dreptul de a alege şi de a fi ales, a candidat şi a câştigat.
„Adevărul“: Cum aţi ajuns în Parlament, domnule Gireadă?
Dumitru Gireadă: După opt ani de administraţie am considerat că ar fi cazul să fac un pas mai sus, pentru a demonstra omenilor din zonă că pot să fac şi altceva decât să fiu primar. Vă invit în Mihai Eminescu, când aveţi timp, să vedeţi ce transformări a cunoscut comuna în opt ani de zile, cât am fost eu primar.
Ce aţi făcut în Mihai Eminescu?
Păi, hai să spunem: 60% apă, canalizare. 70% asfaltat comuna. Am transformat comuna într-un orăşel. Sunt opt sate.
Sunteţi modelul de politician plecat de jos. Aţi fost mecanic...
Da, nu mi-e ruşine. Am făcut şcoala profesională de mecanici agricoli şi până în ’89 am fost mecanic agricol. După aia am lucrat la SMA (n.r. - Staţiunea de Mecanizare a Agriculturii) Botoşani şi am progresat. Că omul nu trebuie să se nască şi să se plafoneze pentru un anumit nivel. Dacă ar fi să fac o descriere a vieţii, la vremea respectivă am avut nişte greutăţi – pot să spun – în familie. Taică-meu era bolnav de cancer. Era operat la Iaşi. Nu erau posibilităţi să merg atunci într-un ritm mai galopant, să fac o facultate. Deşi am fost un elev bun. Dar m-am plafonat puţin pentru că aşa stăteau lucrurile atunci. Ulterior am mers mai departe. Cu ambiţie, cu celelalte.
Ce lucraţi la SMA?
Mecanic. Tot ce înseamnă maşini şi utilaje. Apoi, din ’91 până-n ’93, am lucrat la Centrul de Transfuzii, ca administrator. Făceam aprovizionare, de la seringi, flacoane... Şi în ’93 mi-am înfiinţat o firmă privată, Agrostar. Am făcut un credit şi am luat şase tractoare noi, combine. În doi ani le-am şi plătit, că am prins atunci inflaţia aia. Am prins-o bine! Şi am lucrat prestări servicii pentru toată comuna. M-am extins cu creşterea animalelor. Deci, o afacere foarte profitabilă. Ţin să vă spun că mi-a mers foarte bine şi chiar sunt mândru de ceea ce am realizat. M-am dus, m-am ridicat, chiar am prosperat!
Aţi pus ceva garanţii ca să luaţi creditele astea?
Da, m-au ajutat părinţii atunci, cu casa, au pus şi ei garanţii, am pus şi eu.
Părinţii dumneavoastră mai trăiesc?
Nu mai trăiesc, sunt morţi de opt şi nouă ani de zile.
Şi în PNL cum aţi ajuns?
În 1996 am intrat în PNL. Eram un om gospodar, aveam o stare, eram realizat. Am înţeles că partea lucrurilor ar fi liberală, acolo m-aş reprezenta, în latura de dreapta. Şi am acces. Am fost membru în biroul politic local, am fost consilier local. În 2004 m-am gândit să candidez la Primăria comunei Mihai Eminescu. Am candidat şi, bineînţeles, am şi câştigat-o.
Cum bineînţeles? A fost chiar aşa uşor?
Eram un om simplu, iubit de oameni. Un om al locului. Mi-au dat votul şi le-am demonstrat că am putut.
Acum aveţi foarte mult teren în comună, 45 de hectare.
Păi şi ce? E mult? Eu cumpăr pământ. Străbunicii mei au fost vătafi pe moşia boierească. Deci, am viţă de boier. Stră-străbunicul meu l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Un bunic pe care l-am mai prins şi eu îmi povestea despre Eminescu. Să mă anunţaţi când treceţi prin zonă, că vă ofer cazarea. Numai să vedeţi ce zonă frumoasă este.
Mă judecă pe mine câte unii: "Faci avere, furi!". Păi, scoală-te şi tu la 5 dimineaţa, culcă-te la 12 noaptea, când îţi cad ochii-n gură, şi după aia judecă! Statul nu e vacă de muls, du-te la treabă!
Condamnat pentru abuz în serviciu: „Am făcut banul, ca fiecare“
Vorbiţi-ne puţin despre procesul în care aţi fost condamnat la doi ani cu suspendare.
Da... ştiam că asta vreţi. Să nu scoateţi din context, cum a scos Antena 3, care m-a dat: „Plecat de la coada vacii şi ajuns parlamentar“. Îmi pare rău. Nu ştiu, adică, ce înseamnă asta. Suntem oameni şi supraoameni? Eu am o vorbă de la tata: cunosc destui care au trei facultăţi şi nu au cu ce clăti apa în ceaun. Cunosc destui! Important e să te descurci, să ai şcoala vieţii, să ştii să te comporţi, să fii educat. Să ai bun simţ. Dacă eşti nesimţit, n-ai să faci nimic.
Aşadar, terenul ăsta pe care vi l-aţi trecut în proprietate şi aţi fost condamnat. Despre el vorbeam.
Ce teren? A, terenul ăsta. Despre ce vorbim? Terenurile mele le-am cumpărat transparent şi mai cumpăr şi acum. Pentru ca să ştie toată lumea: cumpăr şi-acum, în continuare. Haideţi să vă spun: da, într-adevăr, am avut un dosar făcut pe comandă politică şi chiar puteţi să scrieţi. Pe comandă politică. Am avut un război surd, pe faţă, cu câteva persoane bine puse la Botoşani. Eu, fiind vicele la PNL Botoşani, am deranjat pe multă lume. Mihai Eminescu era galben, comună galbenă din punctul de vedere al liberalismului. Era singurul nucleu dur al PNL-ului. Şi n-am cedat. Mi s-a sugerat să cedez şi le-am zis „ia duceţi-vă în p… mamii voastre“. PDL-ul, domnule! PDL-ul au fost răi. Răi, nu aşa… Răi peste măsură! Am avut 40 de dosare şi plângeri penale. Veneau DNA-ul, Parchetul, Poliţia economică. Îmi măsurau asfaltul noaptea. Timp de doi ani de zile ştiţi cum am fost? Secat! Îmi venea să îmi iau traista şi să plec. Dar am mers la luptă şi m-am luptat cu ei. Când au văzut că nu ţine, m-au luat pe plângeri la Fondul funciar. Fondul ăsta e o nebuloasă în Botoşani.
Şi cum aţi ajuns la plângerea penală?
E unul care mi-a făcut plângere penală că fac abuz în serviciu şi că i-am luat eu pământul. Eu i-am spus: „Ce pământ ţi-am luat, bă?“. Cumpărasem un teren de la o persoană şi imediat l-am vândut mai departe. Procurorul a scris în rechizitoriu că am modificat titlurile de proprietate şi mi-am însuşit acel teren. Bă, ca să vă daţi seama, e ridicol! Bă, şi n-am făcut lucrul ăsta!
De ce aţi cumpărat terenul ăla dacă ştiaţi că sunt probleme cu el?
Păi, nu avea nicio problemă. Omul avea act de proprietate pe el. Băi, era proprietatea omului! Îl avea pe rolul agricol. Prima dată am primit NUP. Procurorul ăsta n-a avut de lucru şi mi-a făcut din nou plângere penală. Iar eu, deşi ştiam că telefoanele mi-s ascultate, i-am înjurat la telefon. Le-am dat multă sănătate. Procurorul, un pătimaş, ce-a zis: „Da, te dai artist?“. Şi m-a luat „la treabă“ şi s-a ţinut de mine. Am strămutat dosarul de la Botoşani la Satu Mare, în ideea de a nu mă mai controla procurorul ăsta. Dar el se ducea şi se interesa de dosarul meu după fiecare termen. Aţi mai văzut aşa ceva? Era un procuror în vârstă, fost securist, care făcea jocul PDL-ului. Nu doresc nici la copiii copiilor mei şi nici la ai voştri să aibă de-a face cu aşa ceva. Şi mi-a dat doi ani cu suspendare. Politic, s-a urmărit să nu mai pot deţine funcţia deţinută la data săvârşirii infracţiunii.
Cum îl chema, domnule, pe procurorul ăsta?
Nu contează. Auzi? Ştii ce, m-am săturat până la gât. Procesul s-a terminat în 2012.
Terenul cui aparţine acum?
Unui om. Eu l-am vândut imediat, înainte de litigiu. A fost atunci, în 2007-2008, explozia aia de preţuri la terenuri. Am făcut banul, ca fiecare. I-am dat drumul. De ce nu? Nu e interzis.
Şi după sentinţă aţi dat înapoi banii obţinuţi pe el sau cum?
Nu există aşa ceva. Oricum, voi ataca sentinţa inclusiv la drepturile omului. Dureros e că îţi pătează imaginea.
Da, o să tot atârne de dumneavoastră tinicheaua asta: politicianul condamnat penal.
Asta este. În viaţă e ca în viaţă: cine nu e mâncat de rele nu ştie a cânta de jale. Eu am trecut prin multe şi
n-am albit degeaba la 40 de ani (n.r. – Gireadă nu a albit. Are părul negru).
Dar nu v-au interzis să candidaţi la deputăţie când v-au condamnat?
Nu. Mi-au interzis doar dreptul de a mai ocupa funcţia de primar, pe care o ocupam la data săvârşirii – chipurile – a infracţiunii.
Dacă nu ar fi venit sentinţa asta, candidaţi în continuare la primăria comunei Mihai Eminescu?
Da, candidam mai departe la primărie. Sigur că da.
Deci, condamnarea asta, se poate spune, v-a adus în Parlament.
Un şut în fund e un pas înainte. Imediat după sentinţă au venit alegerile locale. Şi în locul meu a candidat soţia mea, care a şi câştigat cu 70%.
Aţi plecat dumneavoastră, a venit soţia. Pare că familia Gireadă a ajuns stăpână pe Mihai Eminescu.
Nu e adevărat, eu sunt mic, sunt alţii care au afaceri mari. Nu cunoaşteţi Mihai Eminescu. S-a creat o psihoză şi cu ANI, şi cu alte tâmpenii. Bă, e o mare tâmpenie. Noi, ca naţie, vrem să dezvoltăm ţara asta sau vrem s-o menţinem în rahat, să mă scuzaţi de expresie? Aşa oameni n-am putut să văd... mentalităţile astea!
Fiica dumneavoastră are o firmă cu care deszăpezeşte prin Mihai Eminescu.
Nu. Ştiu că aţi citit într-un tabloid din Botoşani. Bat câmpii! Nu le-am dat taxa de şmecher şi mă atacă. Fiică-mea are o societate care se ocupă cu prestări servicii şi cu celelalte, dar nu are contracte cu statul. Ea închiriază utilaje la diverse societăţi: unul are nevoie de un buldozer, unul are nevoie de un camion. Ea le închiriază. Păi, bă, pun acum o întrebare de zece puncte: eu am cumpărat utilajele astea să le ţin în curte? Să mă uit la ele? Ce-ar trebui, după părerea voastră? Copiii de primari şi de parlamentari să-i îngropăm sau ce? N-au dreptul la viaţă? Bă, e o tâmpenie asta!
România către UE: „Bă, băiatule, uite care-i treaba...“
Domnule Gireadă, de ce a ajuns ţara asta unde a ajuns?
În ’90, Ceauşescu a lăsat România cu datorie zero. Am ajuns piaţă de desfacere. Au avut grijă să fărâmiţeze tot. Au mers pe principiul „dezbină, ca să poţi controla!“.
Şi ţara priveşte cu speranţă către dumneavoastră, către parlamentari.
Noi ne zbatem. Hai să vă dau ultimul exemplu, cu carnea de cal. Noi, România, facem lucruri de calitate şi au încercat să ne terfelească imaginea. De ce? Că suntem România.
Cine, cine a încercat? Uniunea Europeană?
Ne-au dat în cap, nu mai cumpără de la noi. Noi trebuie fim fermi, să spunem: „Bă, băiatule, uite care-i treaba...“
Putem noi să fim fermi în faţa Uniunii Europene?
De multe ori, da. Polonia a spus asta facem, asta nu facem. UE recomandă şi noi punem în practică nişte recomandări care nu sunt obligatorii. Noi respectăm. Bă, ce respecţi? Să omori omul sau să ajuţi omul? Noi suntem duri cu noi. Vrem să dezvoltăm România. Cum? Punându-i frână? Mai catolici decât Papa?
Te controlează ăştia cu serviciile secrete de te face să vorbeşti singur.
Bacalaureat la 40 de ani: „Mi-a picat din Eminescu.Harap Alb, poem“
Ce vă propuneţi în mandatul ăsta de parlamentar?
Am nişte obiective. Sper să nu plec din Parlament cu un gust amar. Fac parte din comisia pentru agricultură, iar obiectivul meu e dezvoltarea agriculturii. Nu vorbesc cu date ştiinţifice. Să finanţăm cu bani europeni. Să facem agricultură de performanţă, cu tractoare performante, cu o comasare a terenurilor. Şi cu o protecţie a producătorilor autohtoni.
Dumneavoastră şi Gigi Becali – fost liberal – aţi fost condamnaţi şi totuşi sunteţi în Parlament.
Şi la Gigi e discutabil. Nu mi se pare corect să vină unii şi să-ţi ia maşina. El şi-a trimis băieţii, au recuperat maşina. Aaa, că le-o dat vreo două la urechi, asta e. Şi meritau!
Dacă ne facem cu toţii dreptate singuri, unde ajungem?
Auzi, ştii ceva? Dacă unu’ mă fură şi îl prind, şi eu îi dau vreo două la urechi. Bă, dar în ce ţară trăim? Unde e civilizaţia, unde ne e ţara civilizată? Bă, dar nu se poate! Hoţii şi violatorii să te sfideze şi tu, care n-ai făcut nimica, îţi pune epitetul că eşti puşcăriabil. Ne mâncăm oameni pe oameni! Ne întoarcem la canibalism? La canibalism politic? La canibalism uman?
Cum arată liberalismul azi? Contemporan, nu istoric.
Ehe, timpurile nu ne aşteaptă pe noi. Lumea se transformă de la zi la zi. Iar liberalismul este latura în care oamenii fac ceva pentru oameni în sensul dinamic al dezvoltării economice, al întăririi proprietăţii, al întăririi... banului, ca să spunem aşa. Pe când latura socială e acea latură a încurajării asistenţei sociale, a încurajării oamenilor să nu muncească.
Acum, social-democraţii sunt colegii dumneavoastră de uniune...
Da, da, da. Sunt colegii noştri. Asta e cu doctrinele.
Dacă tot am ajuns la politologie, ştim că dumneavoastră sunteţi student şi urmaţi Facultatea de Ştiinţe Politice.
Da, mai am un pic, mai am nişte examene de dat.
Daţi licenţa la vară?
Da, îmi fac lucrarea...
Să nu plagiaţi!
Haideţi să fim serioşi! Ceea ce fac eu e foarte uşor, e viaţă politică, nu e ceva...
De ce Facultatea de Ştiinţe Politice?
Pentru că asta fac, deci e un lucru care îmi place. E o doctrină, e o artă, citesc foarte mult.
Ce autori de tratate politice v-au captat atenţia?
Nu contează. De obicei îmi iau cursuri electronice. Seara stau câte o oră, două, trei. Chiar îmi place.
Teza de licenţă cum se numeşte?
Nu, lăsaţi. Acuma o încep. O să v-o prezint. Ar fi aşa, nu ştiu cum, să dau ceva acuma pe care eu pregătesc... Când o să am, o să vă arăt.
Dar cu ce profesor lucraţi la ea?
Am profesor. Nu vreau să spun.
Dar mai aveţi timp să învăţaţi pentru facultate?
Dar cum? Eu dacă scanez o dată ceva, reţin. Am o memorie grozavă.
Definiţia statului ştiţi să ne-o spuneţi? Se învaţă în primul an la Ştiinţe Politice.
Băi, auzi? Devenim copii de şcoală. Hai, că nu fac şcoală nici eu cu voi, nici voi cu mine. Hai să fim serioşi! Eu vă mai spun un singur lucru, dacă aveţi posibilitatea vreodată să veniţi în Mihai Eminescu, eu vă invit cu plăcere...
Aţi făcut liceul la 40 de ani, când eraţi şi primar...
Ştiţi, ăla care e beat se mai dezbată, dar prostul niciodată. Aţi înţeles aluzia, da?
Nu.
Mai bine mai târziu decât niciodată. Am colegi studenţi mai în vârstă ca mine. Şi nu e ruşine. Ce e rău în a învăţa? E rău să fii prost, să dai în cap. Dar să înveţi nu e ruşine, mă!
V-a fost peste mână să învăţaţi pentru Bacalaureat la 40 de ani?
Nu. Chiar m-am pregătit. Chestia amuzantă e că am copiii mari. Şi fiică-mea se pregătea de Bac, şi eu mă pregăteam, la fel, de Bac. Şi ea râdea de mine. Iar eu i-am spus un singur lucru: „Tată, şcoala pe care am făcut-o noi înainte de ’89, voi nu faceţi nici 10% din câtă şcoală făceam noi atunci“. Ce, bă... nici un sfert!
Vă mai amintiţi ce v-a picat la Bacalaureat?
Da (râde înfundat). Din Eminescu. Dar, nu mai contează, lasă. Din Harap Alb. Poem. (n.r. – Harap Alb, nu e poem, ci basm, şi nu e scris de Mihai Eminescu, ci de Ion Creangă).
Şi aţi ştiut?
Băi, îţi dai seama, cum să nu ştiu? Născut în Mihai Eminescu, să nu ştiu Eminescu? Las-o-n pisicii mă-sii! Pe-ăsta chiar l-am citit. (n.r. - pe site-ul Ministerului Educaţiei, elevul Gireadă D. Verginel Dumitru figurează cu nota 5 la proba scrisă de Limba şi Literatura Română, Bacalaureat 2010).
Şi n-aţi scris în compunere acolo „sunt primar în satul Mihai Eminescu...“?
Eee, du-te băăă! Era cu supraveghere, hai să fim serioşi.
S-a copiat la dumneavoastră la Bac?
Nu (râde ruşinat). Erau unii de 18 ani care n-au scris nimic. Cum i-au trimis părinţii ăia la şcoală, nu ştiu! Vă spun cinstit. Copiii ăştia sunt o problemă în ziua de azi. Li se pare că-s vedete,
că-s fiţă, că-s cutare. Bă, da’ nu învaţă deloc!
Aţi făcut şi meditaţii?
Ce meditaţii, bă? Eu când eram la şcoală, singur lucram suplimentar. Aveam un profesor de matematică... Intra în clasă şi nu clinteam, nici musca nu se auzea. Bentiţa pusă pe fete... Îţi pocnea două după cap, învăţai de... „Măi, da tu de ce ai venit, să dormi în bancă?“. Şi te lua de perciuni şi îţi trăgea două. Acuma, „Vai, nu-mi atinge copilul!“. Acuma şcoala e aşa... se duce cu blugii rupţi în fund...
Cine a luat Bac-ul cu notă mai mare? Dumneavoastră sau fiica?
Ea a luat. Ea făcea şi pregătire.
Aţi luat Bac-ul, dar deja aţi reuşit în viaţă şi fără ultimele două clase de liceu. Le-aţi cam făcut doar aşa, să fie, oricum eraţi deja primar.
Eu cunosc destui oameni de succes care fac afaceri fără... Uite, Bill Gates, cutare. Hai să fim realişti. Oamenii care au minţi...
Dacă eu plecam de acolo, se spărgea tot în judeţul Botoşani. Eram o nucă tare. Am ţinut 24 de primari liberali lângă mine. Le-am spus: "Bă, staţi aici, nu se poate! Se schimbă, sunt alternanţe la guvernare. Nu se poate. Chiar ne călăreşte ca pe Iisus?!?"
Nu daţi banii pe prostii, angajaţi-i pe copii!
Dumitru Gireadă are un prieten: pe Costel Şoptică. Şoptică e şi el deputat de Botoşani. Parlamentul suportă cheltuielile pentru cabinetele parlamentare ale aleşilor, deci şi ale celor doi botoşăneni. Gireadă şi Şoptică s-au gândit să facă în aşa fel încât banii ăştia să ajungă tot în sânul familiilor lor. Aşa că şi-au angajat copiii la cabinetele parlamentare. Dar, ca să nu bată la ochi, Şoptică a angajat-o la cabinetul lui pe fata lui Gireadă, iar Gireadă l-a angajat la cabinetul lui pe băiatul lui Şoptică. Toate bune până când s-a sesizat Institutul de Politici Publice. Cineva a trebuit să se sacrifice: sacrificatul a fost fiul lui Şoptică; el şi-a dat demisia. Fata lui Gireadă a rămas pe funcţie, pentru că acum nu se mai poate vorbi de un schimb de amabilităţi.
TUNUL RADET. Oprescu privatizează căldura!
Romania trebuie salvata!
Autor: Antoaneta Etves
evz.ro
Noii membri ai Consiliului de Administrație al RADET vor fi aleși azi. Pe listă sunt favoriții primarului general, dar și directori ai Regiei anchetați că ar fi atribuit ilegal contracte. Următorul pas va fi privatizarea serviciului de distribuire a căldurii.
Polițiștii au demarat o amplă anchetă după ce au descoperit că mai multe contracte de lucrări au fost atribuite ilegal cu girul mai multor directori RADETSursa: RĂZVAN PETRESCUSoarta instituţiei care distribuie căldură în 600.000 de apartamente din Capitală se decide zilele acestea. În timp ce la Guvern se pun la punct ultimele detalii privind transformarea Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice (RADET) într-o societatea comercială, prin unirea cu ELCEN, aleşii generali vor vota astăzi noul Consiliu de Administraţie al Regiei.
Pe listă sunt şi doi actuali directori ai Regiei care sunt anchetaţi pentru atribuirea ilegală a unor contracte: Ion Voicu, directorul general, şi Nicolae Nicolăescu-şeful Direcţiei tehnice. Totodată, un membru CA actual, Valentin Timnea, este şi el pe listă. „În condiţiile în care este în derulare o anchetă, atât cei doi directori cât şi membrul CA nu au ce căuta pe lista noilor membri”, este de părere consilierul general al Capitalei, Mircea Raicu.
Gaură istorică de 220 de milioane de euro. Oprescu pozează în salvatorul RADET
„Cine împarte, parte îşi face”
Aceştia au fost aleşi de către o comisie formată în Primăria Capitalei, în urma candidaturilor depuse. După ce trec de acest „filtru” numit de edilul-şef al Capitalei, Sorin Oprescu, ei trebuie validaţi de aleşii generali. Şi, după zicala „cine împarte, parte îşi face”, preşedintele CA-ului ar urma să fie Costin Brevoianu, un apropiat şi consilier personal al lui Oprescu. Acesta a fost pe statul de plată al firmei Veolia, grupul care a concesionat serviciile publice de alimentare cu apă şi cele de canalizare din Municipiul Bucureşti.
Potrivit surselor EVZ, după numirea noului CA şi ştergerea datoriilor istorice ale Regiei- 250 de milioane de euro, edilul-şef va demara procedura de privatizare a RADET, pe motiv că o firmă privată ar manageria mai bine „căldura”. Coincidenţă sau nu, în noiembrie 2012, când edilu-lşef a anunţat că vrea concesionarea căldurii, el a făcut plângere penală împotriva mai marilor Regiei.. Asta, după ce a avut în subordine instituţia cinci ani, timp în care nu a cerut nicio anchetă.
Primarul general al Capitalei susţine concesionarea RADET după modelul Apa Nova
ANCHETĂ la RADET. Polițiștii au descoperit 500.000 de euro la domiciliile directorilor Regiei
PNL a vegheat „bine” Regia
Din CA ar urma să mai facă parte şi Marian Agiu, Gheorghe Amza, Tudor Popescu, „oamenii de partid” ai PNL şi PSD, potrivit surselor EVZ. În vara anului trecut, viceprimarul Capitalei, Marcel Nicolaescu (foto), a recunoscut public că serviciile vitale pentru Capitală - transportul public şi furnizarea de căldură - sunt gestionate după interesul politic. „RADET este subordonat PNL-ului, iar RATB este subordonat PSD-ului”, a spus acesta. Poliţiştii au descins, vinerea trecută, acasă la directorii Regiei, la care s-au găsit sute de mii de euro cash, în Regie şi la sediile unor firme care ar fi câştigat ilegal contracte de lucrări.
După această acţiune, aleşii generali PSD au spus că o să-l întrebe pe viceprimar cum a gestionat RADET, având în vedere că anchetatorii verifică, cu precădere, ultimul an de activitate al Regiei. Contactat de EVZ, Nicolaescu a făcut din nou o declaraţie uimitoare: „S-a exagerat un pic la TV, cu ilegalităţile”. Acesta a mai precizat că transformarea Regiei într-o societate comercială este pe ultima sută de metri.
EVZ.ro
Autor: Antoaneta Etves
evz.ro
Noii membri ai Consiliului de Administrație al RADET vor fi aleși azi. Pe listă sunt favoriții primarului general, dar și directori ai Regiei anchetați că ar fi atribuit ilegal contracte. Următorul pas va fi privatizarea serviciului de distribuire a căldurii.
Polițiștii au demarat o amplă anchetă după ce au descoperit că mai multe contracte de lucrări au fost atribuite ilegal cu girul mai multor directori RADETSursa: RĂZVAN PETRESCUSoarta instituţiei care distribuie căldură în 600.000 de apartamente din Capitală se decide zilele acestea. În timp ce la Guvern se pun la punct ultimele detalii privind transformarea Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice (RADET) într-o societatea comercială, prin unirea cu ELCEN, aleşii generali vor vota astăzi noul Consiliu de Administraţie al Regiei.
Pe listă sunt şi doi actuali directori ai Regiei care sunt anchetaţi pentru atribuirea ilegală a unor contracte: Ion Voicu, directorul general, şi Nicolae Nicolăescu-şeful Direcţiei tehnice. Totodată, un membru CA actual, Valentin Timnea, este şi el pe listă. „În condiţiile în care este în derulare o anchetă, atât cei doi directori cât şi membrul CA nu au ce căuta pe lista noilor membri”, este de părere consilierul general al Capitalei, Mircea Raicu.
Gaură istorică de 220 de milioane de euro. Oprescu pozează în salvatorul RADET
„Cine împarte, parte îşi face”
Aceştia au fost aleşi de către o comisie formată în Primăria Capitalei, în urma candidaturilor depuse. După ce trec de acest „filtru” numit de edilul-şef al Capitalei, Sorin Oprescu, ei trebuie validaţi de aleşii generali. Şi, după zicala „cine împarte, parte îşi face”, preşedintele CA-ului ar urma să fie Costin Brevoianu, un apropiat şi consilier personal al lui Oprescu. Acesta a fost pe statul de plată al firmei Veolia, grupul care a concesionat serviciile publice de alimentare cu apă şi cele de canalizare din Municipiul Bucureşti.
Potrivit surselor EVZ, după numirea noului CA şi ştergerea datoriilor istorice ale Regiei- 250 de milioane de euro, edilul-şef va demara procedura de privatizare a RADET, pe motiv că o firmă privată ar manageria mai bine „căldura”. Coincidenţă sau nu, în noiembrie 2012, când edilu-lşef a anunţat că vrea concesionarea căldurii, el a făcut plângere penală împotriva mai marilor Regiei.. Asta, după ce a avut în subordine instituţia cinci ani, timp în care nu a cerut nicio anchetă.
Primarul general al Capitalei susţine concesionarea RADET după modelul Apa Nova
ANCHETĂ la RADET. Polițiștii au descoperit 500.000 de euro la domiciliile directorilor Regiei
PNL a vegheat „bine” Regia
Din CA ar urma să mai facă parte şi Marian Agiu, Gheorghe Amza, Tudor Popescu, „oamenii de partid” ai PNL şi PSD, potrivit surselor EVZ. În vara anului trecut, viceprimarul Capitalei, Marcel Nicolaescu (foto), a recunoscut public că serviciile vitale pentru Capitală - transportul public şi furnizarea de căldură - sunt gestionate după interesul politic. „RADET este subordonat PNL-ului, iar RATB este subordonat PSD-ului”, a spus acesta. Poliţiştii au descins, vinerea trecută, acasă la directorii Regiei, la care s-au găsit sute de mii de euro cash, în Regie şi la sediile unor firme care ar fi câştigat ilegal contracte de lucrări.
După această acţiune, aleşii generali PSD au spus că o să-l întrebe pe viceprimar cum a gestionat RADET, având în vedere că anchetatorii verifică, cu precădere, ultimul an de activitate al Regiei. Contactat de EVZ, Nicolaescu a făcut din nou o declaraţie uimitoare: „S-a exagerat un pic la TV, cu ilegalităţile”. Acesta a mai precizat că transformarea Regiei într-o societate comercială este pe ultima sută de metri.
EVZ.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)