Mai sunt aproximativ trei-patru saptamani pana cand vom putea cumpara din piata rosii, castraveti si ardei romanesti. Pana atunci, supermarketurile profita de pozitia de lider pe care o detin in piata si scumpesc, peste noapte, produsele alimentare.
„Retailerii nu au nici un motiv intemeiat sa creasca preturile cu 30-40%, asa cum s-a intamplat saptamana trecuta. Am ajuns sa mancam mai scump ca de Paste”, ne-a declarat Tudor Dorobantu, secretarul general al Agrostar. Pe viitor, specialistii prevad alte scumpiri la produsele alimentare si nonalimentare, ca o consecinta a introducerii impozitului minim anual care trebuie platit incepand cu 1 mai.
„Am fost, sambata, intr-un supermarket din Capitala si am fost socat sa vad ca alimentele erau mai scumpe chiar si fata de perioada de dinaintea Pastelui. Un kilogram de rosii, care costa 6 lei, acum este la 8 lei. De asemenea, un vin de import care se vindea la un pret de 9 lei, acum costa 12 lei. Sunt scumpiri carora nu le inteleg logica”, ne-a declarat Dorobantu.
„Nu exista nici o explicatie, nici o scuza pentru aceste majorari de preturi, mai ales ca peste putina vreme apar si produsele romanesti. Supermarketurile detin monopol pe piata romaneasca, asa ca au profitat de ocazie si au scumpit produsele cu peste 30% intr-o singura saptamana. Ori asta se numeste specula, nu altceva. In mod normal, in urmatoarele 10-15 zile, legumele ar trebui sa se ieftineasca sensibil, pentru ca in piete vor aparea cele romanesti”, mai spune Dorobantu.
De aceeasi parere este si Dragos Frumosu, presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara (FSIA), care considera ca, „indiferent de productia autohtona, pe vara, in supermarketuri se vor gasi foarte putine legume si fructe romanesti”.
Secretarul general al Agrostar explica: „Anul trecut veneau TIR-uri cu marfa din diferite tari orientale si descarcau produsele in conditii de igiena greu de descris in niste grajduri din periferia Bucurestiului. Mai apoi, din saci mari, marfa era pusa in ladite mici si vanduta in supermarketuri ca fiind produsa in Romania”. Oricum, de la ieftiniri putem sa ne cam luam gandul, Codul de bune practici intre retaileri si furnizori a ramas iarasi blocat, de data asta in Parlament, ne-a mai spus Dorobantu. Intrebat care este cauza acestor scumpiri cu peste 30% in doar o saptamana, Adrian Manolache, secretarul general al Asociatiei Marilor Retele Comerciale din Romania (AMRCR), spune ca nu are o explicatie. „Sincer, nici nu am urmarit preturile in ultima perioada. Nu tin legatura cu clientii din retail pe probleme de politica a preturilor. Nici nu mi-au fost raportate astfel de cazuri, asa ca nu am urmarit fenomenul”, ne-a declarat Manolache.
Sursa: Gardianul, 4 Mai 2009
Autor: Steliana Bancu
luni, 4 mai 2009
vineri, 1 mai 2009
Radu Mazăre şi maşina sa de Al Capone
30 Apr 2009 George Lacatus
Cotidianul
Primarul Constanţei, Radu Mazăre, şi-a comandat o maşină de "Al Capone modern", după cum el însuşi o caracterizează, pentru care a plătit până în 100.000 de dolari.
Primarul Constanţei, Radu Mazăre, are maşină unicat în România şi chiar în Europa, după propriile spuse. "Este vorba despre un model original, o maşină restilizată după un Lincoln Zefir din 1935. Am desenat-o împreună cu nişte prieteni şi am comandat-o în America. Are un motor de Chevrolet Camarro superputernic, cu componente şi tehnologie moderne. Am dat pe ea până într-o 100.000 de dolari", a declarat Radu Mazăre pentru cotidianul.ro. Pe maşina edilului Constanţei nu scrie nimic, nici un nume de firmă. El zice că maşina lui se cheamă simplu: Zefir.
Întrebat dacă şi-a dorit o maşină de mafiot, ca a lui Al Capone, Radu Mazăre ne-a explicat: "Am deja o maşină ca a lui Al Capone, originală, din 1937.
joi, 30 aprilie 2009
Cum se face Justiţia famigliei lui Mazăre la Constanţa
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 29 Apr 2009 | Biroul de Investigatii
Greşeala pe care o comite Comisia Uniunii Europene este că tratează România ca pe o ţară membră a UE. România nu este o ţară. Este mai multe. Nivelul corupţiei este diferit de la ţărişoară la ţărişoară. Uite, dacă ar fi să luăm exemplul Constanţei, o încurcăm rău cu Comisia. Constanţa este un stat în stat, iar dezvoltările din ultima perioadă demonstrează că zona de sud-est a României este mai apropiată de modelul Transnistriei decît de cel bruxellez. Controlul clanului al cărui cel mai vizibil erou este domnul Radu Mazăre s-a extins în ultima perioadă de la municipiu la judeţ, apoi la întregul bazin al zonei litorale şi, de cînd famiglia are un ministru, la nivelul ţării.
Publicitate
Ca să nu formulăm enunţuri fără acoperire, ne-am hotărît să ilustrăm cu cîteva dintre evenimentele recente diagnosticul de clan mafiot la care facem aluzie mai sus.
Teritoriul marilor tunuri imobiliare
Definiţia de mafie este, în termenii procurorilor, iar nu al romanelor poliţiste, acel nivel de structurare a crimei organizate în care teritoriul este împărţit între famigliile specializate în diferite activităţi ilegale. În evaluarea unor ziarişti de investigaţie, clanul Mazăre este proprietarul unor suprafeţe uriaşe de teren în zona Constanţei. Astfel, oamenii lui Mazăre au ajuns să deţină cele mai multe dintre terenurile pe care va fi construită, de exemplu, viitoarea şosea de coastă, unul dintre proiectele la care primarul Constanţei ţine cel mai mult. Din fericire, în acest caz, Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a făcut treaba şi i-a trimis în judecată pe făptaşi. Potrivit comunicatului DNA din 28 octombrie 2008, Radu Mazăre şi membrii Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 a Primăriei Constanţa „au soluţionat în mod defectuos o serie de cereri de restituire de terenuri, în scopul obţinerii de avantaje patrimoniale care s-au materializat în dobîndirea de către ei sau de către persoane din anturajul lor a proprietăţii asupra unor mari suprafeţe de teren la care nu aveau dreptul. Astfel, patrimoniul public a fost deposedat de mari suprafeţe de teren intravilan în valoare de 114 milioane de euro, dintre care 77,77 milioane de euro reprezintă prejudiciu în dauna statului şi 36,16 de milioane de euro prejudiciu în dauna municipiului“.
Constanţa nu e constănţenilor, ci a urmaşilor lui Mazăre
Metoda era simplă: moştenitorii de drept făceau cererile de drept la Primărie; Primăria se făcea că întîrzie cu retrocedarea, se făcea că nu are terenuri disponibile sau pur şi simplu se făcea că plouă; nişte oameni de bine cumpărau de la petenţi drepturile litigioase, pentru ca, ulterior, oamenii de bine (deci nu proprietarii de drept) să fie împroprietăriţi cu suprafeţe de teren mai valoroase decît cele revendicate, dar mult subevaluate. Iată cum se putea face acest lucru. De exemplu, unul dintre criteriile de evaluare a pămîntului era apropierea de utilităţi (reţele de electricitate, gaze, apă curentă, telefonie etc.). Evaluatorul (care a fost şi el trimis în judecată) a pretins într-unul dintre cazuri că utilităţile se află la distanţe de 200-500 de metri de terenul retrocedat, cînd erau de fapt la numai o sută de metri. Astfel, beneficiarul retrocedării, şmecherul care a cumpărat drepturile litigioase, a putut primi un teren mai mare decît cel la care avea dreptul.
Toţi oamenii de bine ai primarului
Prin dispoziţiile de retrocedare 1.344 şi 679 din 2004, au fost împroprietăriţi cu pămînt pe traseul Rivierei Tomis (denumirea dată de Primărie şoselei de coastă) Cristian Borcea (acţionar al clubului de fotbal Dinamo), Maria Măriuţa (bunica lui Dragoş Săvulescu, un alt acţionar de la Dinamo), SC Habitat şi Ambient, Georgică Giurgiucanu şi Mihai Camboianu. Acţionarul lui SC Habitat şi Ambient este Valentin Gheorghe Ionescu, acţionar la firmele care au construit mall-ul din Parcul Tăbăcăriei. După cum vă puteţi aduce aminte din paginile revistei voastre preferate, şi terenul pe care s-a construit mall-ul este unul dintre cele retrocedate penal de Radu Mazăre.
Şoseaua de coastă, o mulgătoare de fonduri publice
Atunci cînd controlează banii publici, o famiglie este preocupată să găsească pretexte să-i cheltuiască. Dacă nu există proiecte, se inventează ori se pun la încălzit unele mai vechi şi se bagă pe gîtul cetăţeanului, indiferent de utilitatea publică. Important este ca afacerea să permită Primăriei să vîndă ieftin şi să cumpere scump. Un astfel de proiect (reîncălzit, originalul fiind propus în perioada interbelică) este Şoseaua de Coastă. Planul de azi e simplu şi e inspirat din tradiţia mafiei italiene a afacerilor cu autostrăzi: se cumpără terenuri ieftine, după care se croieşte o autostradă fix peste terenurile deja achiziţionate; preţul creşte de multe ori, iar din diferenţă se obţin profituri miraculoase. O şosea de coastă se face, în principiu, pe coastă. Or, o mare parte din traseul şoselei de 5,3 km este pe terenurile ajunse în proprietatea găştii Mazăre. Partea bună e că pînă la sfîrşitul procesului terenul este sub sechestru instituit de DNA, deci şmecherii lui Mazăre n-au cum să scape de el. Chiar şi terenul de sub mall-ul evocat mai înainte este pus sub sechestru de către procurori.
Sistemul de apărare al famigliştilor. Justiţia de Mazăre
La acest capitol apare principala diferenţă între clanurile italiene şi cele constănţene: la noi nu e nevoie de victime umane. Din fericire. Pe de altă parte, efectul este perfect comparabil: afacerile clanului Mazăre nu pot fi deranjate fără costuri serioase. Ziarista Feri Predescu a fost „executată“ exemplar, tocmai pentru a oferi un avertisment celor care ar risca să iasă public cu critici la adresa clanului. Feri Predescu a intervenit într-o emisiune la Realitatea TV şi a făcut cîteva comentarii despre relaţiile lui Mazăre cu lumea interlopă. Erau informaţii care fuseseră deja publicate, prezentate ca opinii. Mazăre a deschis o acţiune în instanţă, acţiune pe care ziarista a cîştigat-o la judecătorie; la Tribunalul Constanţa, decizia a fost răsturnată în favoarea primarului.
Sentinţa, semnată de judecătoarele Crina Mihaela Popescu şi Beatrice Mariş, ignoră practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului atît în evaluarea faptelor, cît şi în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor la care o condamnă pe Feri Predescu. Comunitatea ziariştilor din ţară se mobilizează într-o campanie de susţinere a ziaristei, între cei mai activi susţinători fiind echipa de la Ziua de Constanţa. Ei acordă o atenţie specială magistraţilor implicaţi în decizie şi publică rezultatul anchetei lor: judecătoarea Beatrice Mariş, de la instanţa care a condamnat-o pe ziaristă, ar fi fost beneficiara unei retrocedări de teren, retrocedare de care, conform estimării făcute de ziarişti, nu beneficiază, în Constanţa, decît cei care sînt în graţiile primarului – vezi mai sus capitolul privind terenurile. Or, decizia de atribuire a terenului de 179,9 metri pătraţi este semnată de însuşi Radu Mazăre, în 2006. O situaţie care ne face să nu ne dorim să ne judecăm vreodată cu famiglia Mazăre în ograda lui constănţeană plină de orătănii harnice la ciugulit.
Nu doar ziariştii sînt expuşi exerciţiului în instanţă: Lucia Varga, fost secretar de stat de la Ministerul Mediului, a îndrăznit să critice calitatea staţiei de epurare a apei din Constanţa. A beneficiat prompt de un proces: este acuzată de subminarea turismului din România; la pachet cu demnitarul au fost acuzaţi şeful de la Apele Române – Litoral, Gheorghe Babu, şi ziaristul de la Adevărul care a îndrăznit să publice cuvintele demnitarului de la Mediu.
Manipularea statului în favoarea buzunarului: ocupaţi ministerele
Ca să poţi pune la produs terenurile – prin răscumpărare în vederea construirii şoselei – e nevoie ca proiectul să fie eliberat de obstacole. Pe plan local, clanul controlează confortabil instituţiile publice – Primăria şi preşedinţia Consiliului Judeţean Constanţa – prin Nicuşor Constantinescu. Liviu Brăiloiu, un alt milionar din Top 300, ocupă funcţia de prefect. Toţi sînt membrii organizaţiei PSD Constanţa, unde Radu Mazăre este preşedinte iar Nicuşor Constantinescu prim-vicepreşedinte. Dar timp de cîţiva ani, clanul s-a poticnit în Ministerul Mediului, care a refuzat să elibereze avizul de mediu. În campania electorală de anul trecut, politicianul Radu Mazăre a anunţat, transparent, că vizează Ministerul Mediului. Ochit, lovit: fostul subaltern al primarului, viceprimarul Nicolae Nemirschi, este azi ministru şi a dat deja undă verde proiectului.
Un al doilea obstacol este legislaţia. În legislatura trecută, Ministerul Mediului a promovat un proiect de lege a zonelor costiere. Legea, dacă ar fi ieşit, ar fi înăsprit condiţiile de protecţie a zonelor din apropierea coastelor; concret, şansele şoselei costiere ar fi scăzut atît de mult, că nu şi-ar mai fi meritat numele de costieră. Dar cum mediul nu are la fel de mulţi suporteri în Parlament pe cîţi au duşmanii lui, proiectul a fost respins, după ce a fost amendat sever de ramura parlamentară a famigliei lui Mazăre din Camera Deputaţilor, condusă de chiar fratele primarului de Constanţa. Mai mult, a existat un alt proiect de lege născut chiar în cuibarul famigliei constănţenilor; proiectul lor a trecut cu bine de Parlament, dar a fost respins de preşedintele Băsescu la promulgare. În prezent, stă pe undeva la pîndă. Recent, clanul a mai ocupat o poziţie importantă: Nicuşor Constantinescu a devenit şi preşedintele Comitetului de Bazin Dobrogea Litoral – cu alte cuvinte, toate deciziile legate de apele din bazinul dobrogean vor fi controlate cum se cuvine.
Controlul zgomotelor
În mod obişnuit, în presa din Constanţa nu se întîmplă accidente critice la adresa lui Mazăre. Clanul controlează o adevărată fortăreaţă media – post de televiziune, radio, presă scrisă. Dar dincolo de controlul prin acţionariat, ei pot ţine la respect restul presei scrise prin controlul difuzării. În situaţii în care supărarea atinge cota de criză, se poate întîmpla ca un ziar să nu mai fie difuzat. S-a întîmplat, în 2002, să fie hărţuită ediţia locală a Jurnalului naţional. Şi se întîmplă acum: suplimentul de Constanţa al ziarului Ziua reclamă faptul că firma de difuzare refuză să mai distribuie publicaţia. Precizăm că difuzarea controlată de echipa Mazăre este cea mai puternică din zonă. Ziariştii fac o legătură între acest refuz şi faptul că au îndrăznit să expună aspecte oculte ale relaţiei lui Mazăre cu Justiţia.
Pe 23 aprilie curent, Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu neagă, bineînţeles, ideea de cenzură: „Referitor la afirmaţiile mincinoase făcute în ultimele ediţii ale cotidianului Ziua de Constanţa, precum şi în protestul Agenţiei de Monitorizare a Presei, noi, Radu Ştefan Mazăre şi Nicuşor Daniel Constantinescu, dorim să precizăm că dacă am fi avut vreun interes de a bloca difuzarea cotidianului mai sus menţionat, am fi făcut-o eventual înainte de alegerile locale sau generale desfăşurate anul trecut, cînd am fost aleşi“.
Greşeala pe care o comite Comisia Uniunii Europene este că tratează România ca pe o ţară membră a UE. România nu este o ţară. Este mai multe. Nivelul corupţiei este diferit de la ţărişoară la ţărişoară. Uite, dacă ar fi să luăm exemplul Constanţei, o încurcăm rău cu Comisia. Constanţa este un stat în stat, iar dezvoltările din ultima perioadă demonstrează că zona de sud-est a României este mai apropiată de modelul Transnistriei decît de cel bruxellez. Controlul clanului al cărui cel mai vizibil erou este domnul Radu Mazăre s-a extins în ultima perioadă de la municipiu la judeţ, apoi la întregul bazin al zonei litorale şi, de cînd famiglia are un ministru, la nivelul ţării.
Publicitate
Ca să nu formulăm enunţuri fără acoperire, ne-am hotărît să ilustrăm cu cîteva dintre evenimentele recente diagnosticul de clan mafiot la care facem aluzie mai sus.
Teritoriul marilor tunuri imobiliare
Definiţia de mafie este, în termenii procurorilor, iar nu al romanelor poliţiste, acel nivel de structurare a crimei organizate în care teritoriul este împărţit între famigliile specializate în diferite activităţi ilegale. În evaluarea unor ziarişti de investigaţie, clanul Mazăre este proprietarul unor suprafeţe uriaşe de teren în zona Constanţei. Astfel, oamenii lui Mazăre au ajuns să deţină cele mai multe dintre terenurile pe care va fi construită, de exemplu, viitoarea şosea de coastă, unul dintre proiectele la care primarul Constanţei ţine cel mai mult. Din fericire, în acest caz, Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a făcut treaba şi i-a trimis în judecată pe făptaşi. Potrivit comunicatului DNA din 28 octombrie 2008, Radu Mazăre şi membrii Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 a Primăriei Constanţa „au soluţionat în mod defectuos o serie de cereri de restituire de terenuri, în scopul obţinerii de avantaje patrimoniale care s-au materializat în dobîndirea de către ei sau de către persoane din anturajul lor a proprietăţii asupra unor mari suprafeţe de teren la care nu aveau dreptul. Astfel, patrimoniul public a fost deposedat de mari suprafeţe de teren intravilan în valoare de 114 milioane de euro, dintre care 77,77 milioane de euro reprezintă prejudiciu în dauna statului şi 36,16 de milioane de euro prejudiciu în dauna municipiului“.
Constanţa nu e constănţenilor, ci a urmaşilor lui Mazăre
Metoda era simplă: moştenitorii de drept făceau cererile de drept la Primărie; Primăria se făcea că întîrzie cu retrocedarea, se făcea că nu are terenuri disponibile sau pur şi simplu se făcea că plouă; nişte oameni de bine cumpărau de la petenţi drepturile litigioase, pentru ca, ulterior, oamenii de bine (deci nu proprietarii de drept) să fie împroprietăriţi cu suprafeţe de teren mai valoroase decît cele revendicate, dar mult subevaluate. Iată cum se putea face acest lucru. De exemplu, unul dintre criteriile de evaluare a pămîntului era apropierea de utilităţi (reţele de electricitate, gaze, apă curentă, telefonie etc.). Evaluatorul (care a fost şi el trimis în judecată) a pretins într-unul dintre cazuri că utilităţile se află la distanţe de 200-500 de metri de terenul retrocedat, cînd erau de fapt la numai o sută de metri. Astfel, beneficiarul retrocedării, şmecherul care a cumpărat drepturile litigioase, a putut primi un teren mai mare decît cel la care avea dreptul.
Toţi oamenii de bine ai primarului
Prin dispoziţiile de retrocedare 1.344 şi 679 din 2004, au fost împroprietăriţi cu pămînt pe traseul Rivierei Tomis (denumirea dată de Primărie şoselei de coastă) Cristian Borcea (acţionar al clubului de fotbal Dinamo), Maria Măriuţa (bunica lui Dragoş Săvulescu, un alt acţionar de la Dinamo), SC Habitat şi Ambient, Georgică Giurgiucanu şi Mihai Camboianu. Acţionarul lui SC Habitat şi Ambient este Valentin Gheorghe Ionescu, acţionar la firmele care au construit mall-ul din Parcul Tăbăcăriei. După cum vă puteţi aduce aminte din paginile revistei voastre preferate, şi terenul pe care s-a construit mall-ul este unul dintre cele retrocedate penal de Radu Mazăre.
Şoseaua de coastă, o mulgătoare de fonduri publice
Atunci cînd controlează banii publici, o famiglie este preocupată să găsească pretexte să-i cheltuiască. Dacă nu există proiecte, se inventează ori se pun la încălzit unele mai vechi şi se bagă pe gîtul cetăţeanului, indiferent de utilitatea publică. Important este ca afacerea să permită Primăriei să vîndă ieftin şi să cumpere scump. Un astfel de proiect (reîncălzit, originalul fiind propus în perioada interbelică) este Şoseaua de Coastă. Planul de azi e simplu şi e inspirat din tradiţia mafiei italiene a afacerilor cu autostrăzi: se cumpără terenuri ieftine, după care se croieşte o autostradă fix peste terenurile deja achiziţionate; preţul creşte de multe ori, iar din diferenţă se obţin profituri miraculoase. O şosea de coastă se face, în principiu, pe coastă. Or, o mare parte din traseul şoselei de 5,3 km este pe terenurile ajunse în proprietatea găştii Mazăre. Partea bună e că pînă la sfîrşitul procesului terenul este sub sechestru instituit de DNA, deci şmecherii lui Mazăre n-au cum să scape de el. Chiar şi terenul de sub mall-ul evocat mai înainte este pus sub sechestru de către procurori.
Sistemul de apărare al famigliştilor. Justiţia de Mazăre
La acest capitol apare principala diferenţă între clanurile italiene şi cele constănţene: la noi nu e nevoie de victime umane. Din fericire. Pe de altă parte, efectul este perfect comparabil: afacerile clanului Mazăre nu pot fi deranjate fără costuri serioase. Ziarista Feri Predescu a fost „executată“ exemplar, tocmai pentru a oferi un avertisment celor care ar risca să iasă public cu critici la adresa clanului. Feri Predescu a intervenit într-o emisiune la Realitatea TV şi a făcut cîteva comentarii despre relaţiile lui Mazăre cu lumea interlopă. Erau informaţii care fuseseră deja publicate, prezentate ca opinii. Mazăre a deschis o acţiune în instanţă, acţiune pe care ziarista a cîştigat-o la judecătorie; la Tribunalul Constanţa, decizia a fost răsturnată în favoarea primarului.
Sentinţa, semnată de judecătoarele Crina Mihaela Popescu şi Beatrice Mariş, ignoră practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului atît în evaluarea faptelor, cît şi în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor la care o condamnă pe Feri Predescu. Comunitatea ziariştilor din ţară se mobilizează într-o campanie de susţinere a ziaristei, între cei mai activi susţinători fiind echipa de la Ziua de Constanţa. Ei acordă o atenţie specială magistraţilor implicaţi în decizie şi publică rezultatul anchetei lor: judecătoarea Beatrice Mariş, de la instanţa care a condamnat-o pe ziaristă, ar fi fost beneficiara unei retrocedări de teren, retrocedare de care, conform estimării făcute de ziarişti, nu beneficiază, în Constanţa, decît cei care sînt în graţiile primarului – vezi mai sus capitolul privind terenurile. Or, decizia de atribuire a terenului de 179,9 metri pătraţi este semnată de însuşi Radu Mazăre, în 2006. O situaţie care ne face să nu ne dorim să ne judecăm vreodată cu famiglia Mazăre în ograda lui constănţeană plină de orătănii harnice la ciugulit.
Nu doar ziariştii sînt expuşi exerciţiului în instanţă: Lucia Varga, fost secretar de stat de la Ministerul Mediului, a îndrăznit să critice calitatea staţiei de epurare a apei din Constanţa. A beneficiat prompt de un proces: este acuzată de subminarea turismului din România; la pachet cu demnitarul au fost acuzaţi şeful de la Apele Române – Litoral, Gheorghe Babu, şi ziaristul de la Adevărul care a îndrăznit să publice cuvintele demnitarului de la Mediu.
Manipularea statului în favoarea buzunarului: ocupaţi ministerele
Ca să poţi pune la produs terenurile – prin răscumpărare în vederea construirii şoselei – e nevoie ca proiectul să fie eliberat de obstacole. Pe plan local, clanul controlează confortabil instituţiile publice – Primăria şi preşedinţia Consiliului Judeţean Constanţa – prin Nicuşor Constantinescu. Liviu Brăiloiu, un alt milionar din Top 300, ocupă funcţia de prefect. Toţi sînt membrii organizaţiei PSD Constanţa, unde Radu Mazăre este preşedinte iar Nicuşor Constantinescu prim-vicepreşedinte. Dar timp de cîţiva ani, clanul s-a poticnit în Ministerul Mediului, care a refuzat să elibereze avizul de mediu. În campania electorală de anul trecut, politicianul Radu Mazăre a anunţat, transparent, că vizează Ministerul Mediului. Ochit, lovit: fostul subaltern al primarului, viceprimarul Nicolae Nemirschi, este azi ministru şi a dat deja undă verde proiectului.
Un al doilea obstacol este legislaţia. În legislatura trecută, Ministerul Mediului a promovat un proiect de lege a zonelor costiere. Legea, dacă ar fi ieşit, ar fi înăsprit condiţiile de protecţie a zonelor din apropierea coastelor; concret, şansele şoselei costiere ar fi scăzut atît de mult, că nu şi-ar mai fi meritat numele de costieră. Dar cum mediul nu are la fel de mulţi suporteri în Parlament pe cîţi au duşmanii lui, proiectul a fost respins, după ce a fost amendat sever de ramura parlamentară a famigliei lui Mazăre din Camera Deputaţilor, condusă de chiar fratele primarului de Constanţa. Mai mult, a existat un alt proiect de lege născut chiar în cuibarul famigliei constănţenilor; proiectul lor a trecut cu bine de Parlament, dar a fost respins de preşedintele Băsescu la promulgare. În prezent, stă pe undeva la pîndă. Recent, clanul a mai ocupat o poziţie importantă: Nicuşor Constantinescu a devenit şi preşedintele Comitetului de Bazin Dobrogea Litoral – cu alte cuvinte, toate deciziile legate de apele din bazinul dobrogean vor fi controlate cum se cuvine.
Controlul zgomotelor
În mod obişnuit, în presa din Constanţa nu se întîmplă accidente critice la adresa lui Mazăre. Clanul controlează o adevărată fortăreaţă media – post de televiziune, radio, presă scrisă. Dar dincolo de controlul prin acţionariat, ei pot ţine la respect restul presei scrise prin controlul difuzării. În situaţii în care supărarea atinge cota de criză, se poate întîmpla ca un ziar să nu mai fie difuzat. S-a întîmplat, în 2002, să fie hărţuită ediţia locală a Jurnalului naţional. Şi se întîmplă acum: suplimentul de Constanţa al ziarului Ziua reclamă faptul că firma de difuzare refuză să mai distribuie publicaţia. Precizăm că difuzarea controlată de echipa Mazăre este cea mai puternică din zonă. Ziariştii fac o legătură între acest refuz şi faptul că au îndrăznit să expună aspecte oculte ale relaţiei lui Mazăre cu Justiţia.
Pe 23 aprilie curent, Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu neagă, bineînţeles, ideea de cenzură: „Referitor la afirmaţiile mincinoase făcute în ultimele ediţii ale cotidianului Ziua de Constanţa, precum şi în protestul Agenţiei de Monitorizare a Presei, noi, Radu Ştefan Mazăre şi Nicuşor Daniel Constantinescu, dorim să precizăm că dacă am fi avut vreun interes de a bloca difuzarea cotidianului mai sus menţionat, am fi făcut-o eventual înainte de alegerile locale sau generale desfăşurate anul trecut, cînd am fost aleşi“.
miercuri, 29 aprilie 2009
Pensie de paraşutistă: 31.500 de lei
28 Apr 2009 Razvan Mihai Vintilescu, Oana Craciun
Cotidianul
Piloţii şi instructorii de paraşutism au făcut din greu ore suplimentare în ultimele luni de muncă pentru a primi pensii de sute de milioane de lei vechi.
„În anul 2008 au ieşit la pensie 35 de piloţi şi instructori de paraşutism”, spune George Rotaru, directorul Aeroclubului Român. Graba aparentă e justificată de faptul că unii dintre ei beneficiază acum de venituri de până la 30.000 de lei pe lună, deoarece au profitat de o lege specială, care prevede că pensia lor se calculează după venitul obţinut în ultimele trei luni de lucru. Ceea ce înseamnă că vara trecută au zburat zi şi noapte, pentru a câştiga sute de milioane de lei vechi. Unul dintre aceştia este chiar fostul director al Aeroclubului, Constantin Voicu, cu o pensie de 300 milioane de lei vechi.
Cât timp se află în câmpul muncii, un astfel de pilot sau de instructor din cadrul Aeroclubului este plătit cu un salariu de bază cuprins între 900 şi 1.300 de lei, pentru ca în cele şase-şapte luni în care poate zbura să primească 65 de lei pentru fiecare oră petrecută la manşă.
Un „tur de pistă” îi aduce 20 de lei, fiind clar surclasat de acrobaţiile aeriene, taxate cu 130 de lei ora. Cum un pilot poate zbura şi 80 de ore pe lună, iar numărul turelor de pistă efectuate poate ajunge la 300, veniturile lor ajung de multe ori să se ridice la câteva sute bune de milioane de lei vechi, acestora adăugându-li-se sporurile psihic, tehnic şi de inspecţie. Mai mult decât piloţii ajung să câştige instructorii de paraşutism. Ministerul Transporturilor ne-a comunicat că topul pensiilor din Aeroclub este condus de un astfel de instructor, Valerica Popescu, a cărei pensie este de 315 de milioane de lei vechi. „Salturile lor sunt mult mai bine plătite, iar înainte să iasă la pensie pot figura şi cu câte un salt pe zi”, ne-au spus surse din domeniul aviatic. Ministerul Muncii a notificat Ministerul Transporturilor că piloţii sportivi au pensii exagerate, iar ministrul Radu Berceanu a decis să limiteze în prezent indemnizaţiile instructorilor. „Am stabilit nişte criterii care limitează la aproximativ şase, şapte mii de lei pe lună venitul unui instructor. Şi asta doar pentru cineva cu o vechime de 20 de ani de zbor şi cu specializări în domeniu”, a precizat directorul Rotaru. Pentru instruirea unei noi generaţii de piloţi, Aeroclubul trebuie să scoată acum din buzunar 750.000 de euro.
Cotidianul
Piloţii şi instructorii de paraşutism au făcut din greu ore suplimentare în ultimele luni de muncă pentru a primi pensii de sute de milioane de lei vechi.
„În anul 2008 au ieşit la pensie 35 de piloţi şi instructori de paraşutism”, spune George Rotaru, directorul Aeroclubului Român. Graba aparentă e justificată de faptul că unii dintre ei beneficiază acum de venituri de până la 30.000 de lei pe lună, deoarece au profitat de o lege specială, care prevede că pensia lor se calculează după venitul obţinut în ultimele trei luni de lucru. Ceea ce înseamnă că vara trecută au zburat zi şi noapte, pentru a câştiga sute de milioane de lei vechi. Unul dintre aceştia este chiar fostul director al Aeroclubului, Constantin Voicu, cu o pensie de 300 milioane de lei vechi.
Cât timp se află în câmpul muncii, un astfel de pilot sau de instructor din cadrul Aeroclubului este plătit cu un salariu de bază cuprins între 900 şi 1.300 de lei, pentru ca în cele şase-şapte luni în care poate zbura să primească 65 de lei pentru fiecare oră petrecută la manşă.
Un „tur de pistă” îi aduce 20 de lei, fiind clar surclasat de acrobaţiile aeriene, taxate cu 130 de lei ora. Cum un pilot poate zbura şi 80 de ore pe lună, iar numărul turelor de pistă efectuate poate ajunge la 300, veniturile lor ajung de multe ori să se ridice la câteva sute bune de milioane de lei vechi, acestora adăugându-li-se sporurile psihic, tehnic şi de inspecţie. Mai mult decât piloţii ajung să câştige instructorii de paraşutism. Ministerul Transporturilor ne-a comunicat că topul pensiilor din Aeroclub este condus de un astfel de instructor, Valerica Popescu, a cărei pensie este de 315 de milioane de lei vechi. „Salturile lor sunt mult mai bine plătite, iar înainte să iasă la pensie pot figura şi cu câte un salt pe zi”, ne-au spus surse din domeniul aviatic. Ministerul Muncii a notificat Ministerul Transporturilor că piloţii sportivi au pensii exagerate, iar ministrul Radu Berceanu a decis să limiteze în prezent indemnizaţiile instructorilor. „Am stabilit nişte criterii care limitează la aproximativ şase, şapte mii de lei pe lună venitul unui instructor. Şi asta doar pentru cineva cu o vechime de 20 de ani de zbor şi cu specializări în domeniu”, a precizat directorul Rotaru. Pentru instruirea unei noi generaţii de piloţi, Aeroclubul trebuie să scoată acum din buzunar 750.000 de euro.
marți, 28 aprilie 2009
Fiul vitreg al Elenei Udrea a scăpat de anchetă
Procurorii care au investigat accidentul de anul trecut in care a fost implicat Alin Cocoş l-au scos pe acesta de sub urmărire penală
Alin Cocoş, fiul vitreg al ministrului turismului, Elena Udrea, nu mai are dosar penal. Acuzat de ucidere din culpă după ce în 2008 a fost implicat în- tr-un grav accident rutier produs pe DN 1, în care şi-au pierdut viaţa o femeie însărcinată şi fiica ei de doi ani, Alin Cocoş a fost scos de sub urmărire penală de către procurorii Parchetului Curţii de Apel Ploieşti.
Pe 13 martie 2009, procurorii au finalizat dosarul penal şi au dispus trimiterea în judecată pentru ucidere din culpă doar a lui Sorin Tache, celălalt şofer implicat în accident, bărbatul a cărui soţie şi fiică au murit în urma tragediei. Şi asta, susţin anchetatorii, deoarece Tache, care circula cu 10 km/h, ar fi putut evita accidentul dacă s-ar fi asigurat când a virat stânga. Pentru Cocoş s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motiv că nu a avut nici o vină şi nu a încălcat nici o regulă de circulaţie. Maşina tânărului rula cu 95-100 km/h, viteză legală în zonă. Mai mult chiar, spun procurorii, Alin Cocoş nu putea evita tragedia decât dacă circula cu 50 km/h, însă “nu exista nici un motiv care să-i impună reducerea vitezei sub limita legală”.
O femeie însărcinată şi fetiţa ei de doi ani au fost ucise
Teribilul accident s-a produs în seara de 22 februarie 2008, pe DN1, în apropiere de Ploieşti, Prahova. Maşina condusă de Cocoş, un Audi A6, se îndrepta spre Bucureşti, iar Dacia 1310, la volanul căreia se afla Sorin Tache, abia ieşise din Ploieşti şi mergea spre localitatea Boldeşti-Scăieni. La km 70, Tache a virat stânga fără să acorde prioritate şi a fost lovit în plin de maşina lui Cocoş. Impactul a fost atât de puternic, încât soţia lui Tache, Diana Elena (39 de ani), care era însărcinată în două luni, şi fetiţa lor, Sabina (2 ani), au murit pe loc.
Alin Cocoş, fiul vitreg al ministrului turismului, Elena Udrea, nu mai are dosar penal. Acuzat de ucidere din culpă după ce în 2008 a fost implicat în- tr-un grav accident rutier produs pe DN 1, în care şi-au pierdut viaţa o femeie însărcinată şi fiica ei de doi ani, Alin Cocoş a fost scos de sub urmărire penală de către procurorii Parchetului Curţii de Apel Ploieşti.
Pe 13 martie 2009, procurorii au finalizat dosarul penal şi au dispus trimiterea în judecată pentru ucidere din culpă doar a lui Sorin Tache, celălalt şofer implicat în accident, bărbatul a cărui soţie şi fiică au murit în urma tragediei. Şi asta, susţin anchetatorii, deoarece Tache, care circula cu 10 km/h, ar fi putut evita accidentul dacă s-ar fi asigurat când a virat stânga. Pentru Cocoş s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motiv că nu a avut nici o vină şi nu a încălcat nici o regulă de circulaţie. Maşina tânărului rula cu 95-100 km/h, viteză legală în zonă. Mai mult chiar, spun procurorii, Alin Cocoş nu putea evita tragedia decât dacă circula cu 50 km/h, însă “nu exista nici un motiv care să-i impună reducerea vitezei sub limita legală”.
O femeie însărcinată şi fetiţa ei de doi ani au fost ucise
Teribilul accident s-a produs în seara de 22 februarie 2008, pe DN1, în apropiere de Ploieşti, Prahova. Maşina condusă de Cocoş, un Audi A6, se îndrepta spre Bucureşti, iar Dacia 1310, la volanul căreia se afla Sorin Tache, abia ieşise din Ploieşti şi mergea spre localitatea Boldeşti-Scăieni. La km 70, Tache a virat stânga fără să acorde prioritate şi a fost lovit în plin de maşina lui Cocoş. Impactul a fost atât de puternic, încât soţia lui Tache, Diana Elena (39 de ani), care era însărcinată în două luni, şi fetiţa lor, Sabina (2 ani), au murit pe loc.
luni, 27 aprilie 2009
Director din MS, demis pentru favorizarea fabricii Sanevit
26 Apr 2009 Liana Subtirelu
Cotidianul
Valentin Radu, şef la Audit, recomandase spitalelor cum să modifice criteriile la licitaţiile pentru seringi, astfel încât să fie inclusă şi Sanevit, unde el era şi administrator special.
O adresă cu antetul Direcţiei de Audit din Ministerul Sănătăţii, semnată chiar de directorul acesteia, Valentin Radu, a fost trimisă în luna martie către toate conducerile spitalelor. În respectiva notă se indică faptul ca la capitolul „caracteristici tehnice” din caietul din sarcini să se specifice că „se doreşte a se achiziţiona seringi cu trei componente”. În plus, documentul transmite şefilor de spitale că, „prin menţinerea afirmaţiei conform căreia se doreşte «achiziţionarea seringilor cu două componente», se elimină din start Sanevit, singura mare firmă producătoare de ace şi seringi din România”.
Adresa se încheie cu menţiunea că „măsura se impune cu atât mai mult ca urmare a manifestării efectelor crizei economice şi a nevoii păstrării locurilor de muncă”.
Mai mulţi reprezentanţi ai spitalelor au confirmat, sub rezerva anonimatului, că au primit respectiva adresă. Alţii ne-au spus că „se fac presiuni dinspre Ministerul Sănătăţii să se cumpere seringi numai de la Sanevit”. Unii dintre ei au calificat recomandările notei ca fiind „anticoncurenţiale”, cu atât mai mult cu cât veneau din partea celui care se ocupa chiar de controlul achiziţiilor din spitale, potrivit funcţiei deţinute în cadrul MS.
Contactat telefonic, Valentin Radu ne-a explicat că seringile cu 3 componente sunt calitativ superioare. Directorul Direcţiei de Audit a adăugat că la seringile cu 3 componente se oferă o garnitură de cauciuc, iar cele cu 2 „se pot face pe vas, se pot face în orice hambar”. „Dacă cineva, în caietul de sarcini, scrie cu 2 componente, ceea ce e şi calitativ inferior, scoate fabrica românească din joc, care face cu 3. O duce în faliment, deoarece cu 3 componente produc un pogon de fabrici în lume. Să nu se înţeleagă că această recomandare a noastră ar fi pus fabrica românească într-o situaţie privilegiată”, a declarat Valentin Radu. „În text se vorbeşte de invitarea fabricii, adică să nu se facă licitaţiile de seringi cum s-au făcut până acum şi am un pogon de exemple unde fabrica nici măcar nu a fost invitată, nici n-a ştiut. Eu n-am rugat decât să fie transparenţă şi această fabrică unică românească să fie şi ea invitată”, a explicat semnatarul adresei.
Întrebat dacă nota trimisă spitalelor a fost o iniţiativă personală, Radu a spus că „trebuia s-o semneze cineva”. Cât despre contradicţia dintre funcţia sa şi intenţia adresei, directorul din MS ne-a răspuns: „Tocmai asta este, că, prin licitaţii şi prin toate studiile pe care le fac, asta observ. Că sunt obligat să sesizez Parchetul de fiecare dată pentru prostiile pe care le fac. Asta se dorea să fie şi o protecţie pentru ei să procedeze cum e legal. Legal este ce le-am scris eu acolo. Să invite pe toţi cunoscuţii producători. Ori asta fiind singura, nici pe asta n-o ştii?”. Despre poziţia de administrator special la Sanevit, în care a fost numit prin ordin al ministrului Sănătăţii, la sfârşitul lunii februarie 2009, Valentin Radu a spus că „sufletul meu e acolo“. „Să văd cum se prăbuşeşte o fabrică şi alţii vând pe sub mână seringi produse pe nu ştiu unde, la preţuri de două-trei ori mai mari decât producem noi în România?”, s-a întrebat retoric Valentin Radu.
El ne-a explicat că nu este de acord cu faptul că spitalele licitează „pe pachete de consumabile” şi nu „pe produse”. De exemplu, a adăugat Radu, un pachet conţine ace, seringi şi catetere, iar fabrica era dată la o parte din start. „Le-am spus: «nu mai licitaţi pe pachete, licitaţi pe produse». Scopul este să nu lăsăm nişte oameni să moară de foame şi o fabrică românească să se închidă”, a conchis semnatarul adresei. Cotidianul a solicitat o reacţie din partea ministrului Sănătăţii, în încercarea de a afla dacă nota a fost o cerinţă a conducerii MS. Biroul de presă ne-a informat că ministrul Sănătăţii nu a ştiut nimic de acea adresă şi că aceasta este „o iniţiativă personală a domnului Radu Valentin, director al Direcţiei Audit din cadrul MS, probabil în calitatea domniei sale de administrator special al Sanevit”.
În opinia conducerii MS, „conţinutul adresei încalcă principiile ce stau la baza atribuirii contractelor de achiziţii publice şi nu reprezintă punctul de vedere al MS. Conducerea MS nu a avut cunoştinţă până la această dată despre adresă”. În doar câteva ore de la sesizarea făcută de Cotidianul, secretarul general al MS a trimis în teritoriu o circulară prin care a solicitat ca adresa lui Valentin Radu să nu fie luată în consideraţie. De asemenea, Ion Bazac, ministrul Sănătăţii „a cerut revocarea imediată din calitatea de administrator special al Sanevit a lui Radu Valentin şi demiterea sa din funcţia de director al Direcţiei de Audit a MS”.
Luni, o comisie a MS va analiza implicaţiile penale ale demersului d-lui Radu Valentin, se arată în răspunsul biroului de presă.
Cotidianul
Valentin Radu, şef la Audit, recomandase spitalelor cum să modifice criteriile la licitaţiile pentru seringi, astfel încât să fie inclusă şi Sanevit, unde el era şi administrator special.
O adresă cu antetul Direcţiei de Audit din Ministerul Sănătăţii, semnată chiar de directorul acesteia, Valentin Radu, a fost trimisă în luna martie către toate conducerile spitalelor. În respectiva notă se indică faptul ca la capitolul „caracteristici tehnice” din caietul din sarcini să se specifice că „se doreşte a se achiziţiona seringi cu trei componente”. În plus, documentul transmite şefilor de spitale că, „prin menţinerea afirmaţiei conform căreia se doreşte «achiziţionarea seringilor cu două componente», se elimină din start Sanevit, singura mare firmă producătoare de ace şi seringi din România”.
Adresa se încheie cu menţiunea că „măsura se impune cu atât mai mult ca urmare a manifestării efectelor crizei economice şi a nevoii păstrării locurilor de muncă”.
Mai mulţi reprezentanţi ai spitalelor au confirmat, sub rezerva anonimatului, că au primit respectiva adresă. Alţii ne-au spus că „se fac presiuni dinspre Ministerul Sănătăţii să se cumpere seringi numai de la Sanevit”. Unii dintre ei au calificat recomandările notei ca fiind „anticoncurenţiale”, cu atât mai mult cu cât veneau din partea celui care se ocupa chiar de controlul achiziţiilor din spitale, potrivit funcţiei deţinute în cadrul MS.
Contactat telefonic, Valentin Radu ne-a explicat că seringile cu 3 componente sunt calitativ superioare. Directorul Direcţiei de Audit a adăugat că la seringile cu 3 componente se oferă o garnitură de cauciuc, iar cele cu 2 „se pot face pe vas, se pot face în orice hambar”. „Dacă cineva, în caietul de sarcini, scrie cu 2 componente, ceea ce e şi calitativ inferior, scoate fabrica românească din joc, care face cu 3. O duce în faliment, deoarece cu 3 componente produc un pogon de fabrici în lume. Să nu se înţeleagă că această recomandare a noastră ar fi pus fabrica românească într-o situaţie privilegiată”, a declarat Valentin Radu. „În text se vorbeşte de invitarea fabricii, adică să nu se facă licitaţiile de seringi cum s-au făcut până acum şi am un pogon de exemple unde fabrica nici măcar nu a fost invitată, nici n-a ştiut. Eu n-am rugat decât să fie transparenţă şi această fabrică unică românească să fie şi ea invitată”, a explicat semnatarul adresei.
Întrebat dacă nota trimisă spitalelor a fost o iniţiativă personală, Radu a spus că „trebuia s-o semneze cineva”. Cât despre contradicţia dintre funcţia sa şi intenţia adresei, directorul din MS ne-a răspuns: „Tocmai asta este, că, prin licitaţii şi prin toate studiile pe care le fac, asta observ. Că sunt obligat să sesizez Parchetul de fiecare dată pentru prostiile pe care le fac. Asta se dorea să fie şi o protecţie pentru ei să procedeze cum e legal. Legal este ce le-am scris eu acolo. Să invite pe toţi cunoscuţii producători. Ori asta fiind singura, nici pe asta n-o ştii?”. Despre poziţia de administrator special la Sanevit, în care a fost numit prin ordin al ministrului Sănătăţii, la sfârşitul lunii februarie 2009, Valentin Radu a spus că „sufletul meu e acolo“. „Să văd cum se prăbuşeşte o fabrică şi alţii vând pe sub mână seringi produse pe nu ştiu unde, la preţuri de două-trei ori mai mari decât producem noi în România?”, s-a întrebat retoric Valentin Radu.
El ne-a explicat că nu este de acord cu faptul că spitalele licitează „pe pachete de consumabile” şi nu „pe produse”. De exemplu, a adăugat Radu, un pachet conţine ace, seringi şi catetere, iar fabrica era dată la o parte din start. „Le-am spus: «nu mai licitaţi pe pachete, licitaţi pe produse». Scopul este să nu lăsăm nişte oameni să moară de foame şi o fabrică românească să se închidă”, a conchis semnatarul adresei. Cotidianul a solicitat o reacţie din partea ministrului Sănătăţii, în încercarea de a afla dacă nota a fost o cerinţă a conducerii MS. Biroul de presă ne-a informat că ministrul Sănătăţii nu a ştiut nimic de acea adresă şi că aceasta este „o iniţiativă personală a domnului Radu Valentin, director al Direcţiei Audit din cadrul MS, probabil în calitatea domniei sale de administrator special al Sanevit”.
În opinia conducerii MS, „conţinutul adresei încalcă principiile ce stau la baza atribuirii contractelor de achiziţii publice şi nu reprezintă punctul de vedere al MS. Conducerea MS nu a avut cunoştinţă până la această dată despre adresă”. În doar câteva ore de la sesizarea făcută de Cotidianul, secretarul general al MS a trimis în teritoriu o circulară prin care a solicitat ca adresa lui Valentin Radu să nu fie luată în consideraţie. De asemenea, Ion Bazac, ministrul Sănătăţii „a cerut revocarea imediată din calitatea de administrator special al Sanevit a lui Radu Valentin şi demiterea sa din funcţia de director al Direcţiei de Audit a MS”.
Luni, o comisie a MS va analiza implicaţiile penale ale demersului d-lui Radu Valentin, se arată în răspunsul biroului de presă.
Ultimul raport al CESP: Romania, la fel de corupta
Catalin Predoiu a ramas ministrul Justitiei si in Guvernul Boc, promitandu-si siesi si noua tuturor ca monitorizarea pe acest domeniu din partea UE va inceta, in timpul mandatului sau.
Proiectele codurilor pentru care initial Guvernul voia sa-si asume raspunderea, dar a renuntat ulterior, a aratat cat de prost a fost manageriata aceasta chestiune de ministru. Predoiu a ratat sansa de-a ramane cu capitalul de imagine pe care il avea din timpul Guvernului Tariceanu, si daca se confirma ceea ce ne-au declarat unele surse europene si anume ca monitorizarea pe Justitie va continua, putem trece in dreptul numelui acestui ministru, creditat cu un foarte mare orizont de asteptare, un esec profesional.
Zilele acestea va fi dat publicitatii un raport intocmit de Centrul European pentru Studii Politice (CESP) care consemneaza o situatie dezastruoasa in Justitia din tara noastra. Raportul, din care prezentam pasaje ample, in exclusivitate astazi, contine recomandari catre Comisia Europeana prin care se cere continuarea monitorizarii Romaniei si, de asemenea, blocarea fondurilor catre tara noastra, in cazul in care problemele din justitie nu vor fi rezolvate.
Documentul este intitulat "De ce justitia conteaza: Raport privind progresele realizate de Romania in cadrul Mecanismului de cooperare si verificare al Comisiei Europene", iar autorul este expertul Dana Denis Smith. Practic, este un document de peste 40 de pagini, o analiza ampla pe care au mai facut-o si alti experti UE, si in care justitia din Romania apare cu acceasi imagine patata ca si pana acum.
Guvernul Boc este criticat dur pentru Ordonante de Urgenta emise in mod excesiv de cand s-a instalat, ajungand pe picior de egalitate cu Parlamentul. Inalta Curte de Casatie si Justitie este criticata si ea pentru ca incalca regulile, avand la procesele civile judecatori specializati in drept penal, iar la cele civile judecatori din dreptul penal.
Tot raportul arata ca in timp ce unele salarii ale magistratilor din CSM sunt "exagerate", altele sunt modeste si "nu pot asigura independenta magistratilor". In final, singura bila alba a justitiei din Romania ramane in mana procurorului sef al DNA, Daniel Morar, care impreuna cu colegii sai au reusit sa fie mai eficienti pe parcursul anului 2008 decat cu un an in urma.
Raportul Centrului pentru Studii Politice din Bruxelles contine o serie de concluzii, dar si recomandari pentru Romania si pentru Comisia Europeana.
Daca autoritatilor romane li se recomanda sa nu mai "mascheze" atat de mult gaurile negre din justitie, oficialilor Comsiei li se recomanda sa nu se lase cu una, cu doua, nu cumva sa ridice monitorizarea, ba din contra sa taie fondurile daca e nevoie, poate poate se va vedea o schimbare apoi.
Autorul raportului, Dana Denis Smith, a declarat pentru revista Q Magazine ca Romania nu poate spera ca CVM-ul (Mecanismul de Cooperare si Verificare) sa fie eliminat pentru ca "exista o lipsa de coerenta uriasa in reformarea justitiei". "CVM-ul trebuie vazut ca un ajutor de la un frate mai mare din partea Bruxelles-ului , nu drept o pedeapsa a parintilor UE. Cresterea nivelului de trai depinde de functionarea justitiei", a mai spus expertul.
DNA laudat inca o data pentru eficienta
Institutia condusa de Daniel Morar este cap de lista in raport. Nu pentru prima data.Ca si institutie de varf - focusata exclusiv pe lupta impotriva coruptiei - DNA este una din institutiile cele mai active in colaborarea cu Uniunea Europeana, in acest domeniu. Eficienta DNA a crescut in 2008 fata de 2007. Numarul cazurilor trimise in instanta a crescut cu 64 la suta, in timp ce numarul celor arestati s-a dublat. Numarul cazurilor finalizate de DNA cu o solutie a crescut cu 8 la suta fata de 2007, in timp ce cazurile finalizate a crescut cu 11 la suta, arata documentul.
Spre deosebire de DNA, CSM este criticat deoarece nu a luptat suficient pentru transparenta in sistemul judiciar si are alte prioritati.
Autor: Cristina Serban
Sursa: Q Magazine, 27 Aprilie 2009
Proiectele codurilor pentru care initial Guvernul voia sa-si asume raspunderea, dar a renuntat ulterior, a aratat cat de prost a fost manageriata aceasta chestiune de ministru. Predoiu a ratat sansa de-a ramane cu capitalul de imagine pe care il avea din timpul Guvernului Tariceanu, si daca se confirma ceea ce ne-au declarat unele surse europene si anume ca monitorizarea pe Justitie va continua, putem trece in dreptul numelui acestui ministru, creditat cu un foarte mare orizont de asteptare, un esec profesional.
Zilele acestea va fi dat publicitatii un raport intocmit de Centrul European pentru Studii Politice (CESP) care consemneaza o situatie dezastruoasa in Justitia din tara noastra. Raportul, din care prezentam pasaje ample, in exclusivitate astazi, contine recomandari catre Comisia Europeana prin care se cere continuarea monitorizarii Romaniei si, de asemenea, blocarea fondurilor catre tara noastra, in cazul in care problemele din justitie nu vor fi rezolvate.
Documentul este intitulat "De ce justitia conteaza: Raport privind progresele realizate de Romania in cadrul Mecanismului de cooperare si verificare al Comisiei Europene", iar autorul este expertul Dana Denis Smith. Practic, este un document de peste 40 de pagini, o analiza ampla pe care au mai facut-o si alti experti UE, si in care justitia din Romania apare cu acceasi imagine patata ca si pana acum.
Guvernul Boc este criticat dur pentru Ordonante de Urgenta emise in mod excesiv de cand s-a instalat, ajungand pe picior de egalitate cu Parlamentul. Inalta Curte de Casatie si Justitie este criticata si ea pentru ca incalca regulile, avand la procesele civile judecatori specializati in drept penal, iar la cele civile judecatori din dreptul penal.
Tot raportul arata ca in timp ce unele salarii ale magistratilor din CSM sunt "exagerate", altele sunt modeste si "nu pot asigura independenta magistratilor". In final, singura bila alba a justitiei din Romania ramane in mana procurorului sef al DNA, Daniel Morar, care impreuna cu colegii sai au reusit sa fie mai eficienti pe parcursul anului 2008 decat cu un an in urma.
Raportul Centrului pentru Studii Politice din Bruxelles contine o serie de concluzii, dar si recomandari pentru Romania si pentru Comisia Europeana.
Daca autoritatilor romane li se recomanda sa nu mai "mascheze" atat de mult gaurile negre din justitie, oficialilor Comsiei li se recomanda sa nu se lase cu una, cu doua, nu cumva sa ridice monitorizarea, ba din contra sa taie fondurile daca e nevoie, poate poate se va vedea o schimbare apoi.
Autorul raportului, Dana Denis Smith, a declarat pentru revista Q Magazine ca Romania nu poate spera ca CVM-ul (Mecanismul de Cooperare si Verificare) sa fie eliminat pentru ca "exista o lipsa de coerenta uriasa in reformarea justitiei". "CVM-ul trebuie vazut ca un ajutor de la un frate mai mare din partea Bruxelles-ului , nu drept o pedeapsa a parintilor UE. Cresterea nivelului de trai depinde de functionarea justitiei", a mai spus expertul.
DNA laudat inca o data pentru eficienta
Institutia condusa de Daniel Morar este cap de lista in raport. Nu pentru prima data.Ca si institutie de varf - focusata exclusiv pe lupta impotriva coruptiei - DNA este una din institutiile cele mai active in colaborarea cu Uniunea Europeana, in acest domeniu. Eficienta DNA a crescut in 2008 fata de 2007. Numarul cazurilor trimise in instanta a crescut cu 64 la suta, in timp ce numarul celor arestati s-a dublat. Numarul cazurilor finalizate de DNA cu o solutie a crescut cu 8 la suta fata de 2007, in timp ce cazurile finalizate a crescut cu 11 la suta, arata documentul.
Spre deosebire de DNA, CSM este criticat deoarece nu a luptat suficient pentru transparenta in sistemul judiciar si are alte prioritati.
Autor: Cristina Serban
Sursa: Q Magazine, 27 Aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)