05 Mai 2009 Alina Purcaru
Cotidianul
Celebrul autor al “Manualului inchizitorilor”, Antonio Lobo Antunes, e prezent la Bucureşti pentru a-şi lansa romanul “Ordinea naturală a lucrurilor” (Editura Humanitas Fiction, trad. Micaela Ghiţescu). Pentru cotidianul.ro a povestit despre modestia şi eforturile cu care se face literatura, neîncrederea în psihiatri, despre generozitatea femeilor şi temerile bărbaţilor, despre Saramago, dar şi despre bucuria de a trăi lângă mare.
Antonio Lobo Antunes 05 Mai 2009 Antonio Lobo Antunes
După o întreagă carieră de scris, e vreo carte pe care nu aţi reuşit s-o terminaţi?
Da, lucrez acum la o carte. Acum cinci-şase luni am terminat una. Am început să scriu apoi… nici nu ştiu dacă e o carte. Am început s-o scriu acum trei sau patru săptămâni, aşa că nu ştiu ce e. A fost dificil să încep, cum călătoresc foarte mult, deci nu ştiu ce va fi.
Care dintre romanele dumneavoastră a fost cel mai greu de scris?
Nici nu ştiu. Mi se pare că e foarte greu să scrii, în general, aşa că… Devine din ce în ce mai dificil, pentru că eşti de fiecare dată un începător şi vei rămâne întotdeauna un începător, aşa că fiecare carte e de fapt prima carte.
Şi înţelegi că nu ştii nimic despre scris. Nu ştii nimic. Ce vrei? Vrei să schimbi arta de a scrie, dar probabil că sunt nenumărate moduri în care se poate face asta. Nu vreau să spun poveşti, nu vreau să scriu romane, vreau doar să pun viaţa întreagă între copertele unei cărţi. Nici nu cred că acele cărţi sunt romane sau altceva, nici măcar nu ştiu ce sunt. Ştii, în momentele bune, mâna ta face asta, nu creierul. Nu e dificil să scrii, e greu să corectezi. E de fapt vorba de muncă şi de a rămâne umil. Fără asta nu e nimic: trebuie să fii pur şi simplu foarte umil în faţa materialului cu care lucrezi pentru că nu ştii nimic. Şi la început, distanţa dintre emoţie şi de felul în care ai redat-o pe hârtie e atât de mare, că trebuie pur şi simplu să munceşti, să munceşti şi să tot munceşti până ajungi unde trebuie.
Ăsta ar fi sfatul pe care i l-aţi da unui scriitor tânăr?
Nu ştiu ce e un scriitor şi nu ştiu ce e un om tânăr. Sunt un fel de cocktail. Tatăl meu era fiul unui brazilian şi al unei nemţoaice, mama e portugheză, iar eu am fost educat în Lisabona de partea braziliană, mai precis în tradiţia din nordul Braziliei, Amazonia. E foarte dificil pentru mine. În familia noastră erau oameni de toate culorile. Aşa că vârsta, culoarea pielii, naţionalitatea sunt noţiuni care-mi sunt indiferente. Ce importanţă are că eşti român, spaniol sau portughez? Problemele sunt mereu aceleaşi. Iar dacă un tânăr scriitor - orice ar însemna asta - are nevoie de sfaturi, atunci nu e un scriitor. Eu n-am acceptat niciodată nici un sfat.
Dar presupun că au fost scriitori pe care i-aţi admirat sau care v-au influenţat…
Da, dar trebuie să scrii împotriva scriitorilor pe care îi admiri. Trebuie s-o faci mai bine. Trebuie să scrii împotriva lui Tolstoi, împotriva lui Gogol, nu contează cine e acel scriitor. E singura modalitate şi trebuie să-ţi găseşti propria voce. Fiecare femeie e prima femeie, fiecare bărbat e primul bărbat. Eşti unic, iar experienţa ta de viaţă e unică. Deci trebuie să-ţi rămâi credincios ţie şi onoarei de a fi viu. O onoare uriaşă. Problema e, mai ales la început, să te eliberezi de toate acele influenţe şi e dificil. Am trecut şi eu prin asta: am început să scriu la cinci-şase ani şi mi-am spus mereu: nu e asta, nu asta vreau. E o ucenicie foarte lungă care poate dura până mori.
Ce vă doriţi acum ca scriitor, pentru romanele dumneavoastră?
Nu vreau nimic. Am fost foarte norocos. Am avut tot ce şi-ar putea dori un scriitor: toate aceste premii, traduceri… La început negociezi: vreau să termin cartea asta! Apoi urmează alta şi altele. Problema e că nu ştii dacă aceea va fi ultima carte pe care o vei scrie sau dacă vei mai putea să scrii o alta. Cărţile vin din zone diferite ale tale, din locuri pe care nu le cunoşti. La început obişnuiam să scriu după un plan, acum am renunţat. Nu am nimic, sunt într-atât de sărac!
Aş vrea să vorbim puţin şi despre “Ordinea naturală a lucrurilor”.
Nu-mi amintesc această carte. Nu-mi amintesc nici un roman.
Cum aşa?
După ce termini o carte, dacă vrei să mai scrii încă una trebuie s-o uiţi pe aceasta. Îmi amintesc că a fost o tortură să scriu “Ordinea…”. Asta îmi amintesc. De fapt, e la fel cu aproape toate cărţile. Pentru mine cititul e o plăcere atât de senzuală! Scrisul e ceva ce nu asociez cu plăcerea.
Şi atunci de ce scrieţi?
Pentru că dacă nu scriu mă simt vinovat. Da… de parcă aş fi necredincios faţă de ceva ce mi s-a dat. Poate că ţine de partea mea germană, cele 20 de procente de sânge german care nu-mi plac!
De ce?
Îmi place să fiu latin. Îmi plac latinii. Bunica mea germană era foarte severă: nu era blândă, nu mă săruta… Cred că e un privilegiu că venim din popoare înrudite. Am fost în Mexic, pentru un premiu, în Columbia, în Argentina… Gândesc ca tine, reacţionează ca tine, te simţi acasă. Germanii sau popoarele nordice sunt un pic altfel. În Portugalia, Spania sau în alte ţări latine, bărbaţii se sărută între ei. În Germania, nu. E amuzant pentru că acasă ne sărutăm între prieteni, dar homosexualii nu mă sărută! Încă trăiesc într-un fel de ghetou, au barurile lor, cluburi separate. E destul de dificil pentru ei în ţările cu o cultură macho puternică.
Acum că a venit vorba de valorile macho, multe din personajele dumneavoastră din “Manualul inchizitorilor” sau “Cuvânt către crocodili”, de exemplu, le împărtăşesc. Bărbaţii sunt nişte tirani, iar femeile extrem de umile.
Da, aşa se poartă aceşti bărbaţi. Cred că, în general, bărbaţilor le e foarte frică de femei. Nu le înţeleg, nu ştiu nimic despre ele şi le e frică foarte tare. Cred că le e foarte frică şi când femeia e însărcinată şi că fac dragoste cu teamă. Au o mulţime de fantezii despre performanţele lor sexuale sau despre capacitatea de a iubi. Mă bucur foarte mult că sunt bărbat. Dacă aş fi fost o femeie ar fi trebuit să trăiesc cu un bărbat şi în general bărbaţii sunt foarte egoişti. Nu crezi?
Sunteţi egoist dumneavoastră?
Cred că femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii pentru că au capacitatea de a se îndrăgosti mai des, se pot îndrăgosti şi la 80 de ani, se pot îndrăgosti de viaţă, de lucruri şi aşa mai departe.
Cât de diferiţi credeţi că suntem?
Sigur că suntem foarte diferiţi. Maternitatea e o stare cu totul specială. Femeile sunt mult mai capabile de dragoste, de tandreţe şi aşa mai departe. Şi sunt mult mai puternice. De exemplu, dacă un bărbat are gripă, e deja pe moarte. Sunt laşi! Iar când am eu gripă, să nu mai vorbim! Când eram medic, în spital, femeile erau mult mai curajoase în faţa morţii, în faţa bolilor. Bărbaţii sunt mereu dramatici!
Care au fost femeile care v-au influenţat cel mai mult, femeile pe care le-aţi admirat cel mai mult?
Vorbeşti atât de mult despre admiraţie!
Spuneţi-i altfel!
(Râde) Uite, admiraţia poate fi foarte periculoasă. Când cineva e pe soclu nu poţi să-l atingi.
Dragoste atunci?
Sigur că cred că dacă iubeşti pe cineva trebuie să-l admiri şi să-l respecţi. Ştii, n-am nici o soră. Am fost şase băieţi. Sigur, era mama, şi era mereu însărcinată. Când avea 25 de ani avea deva patru sau cinci copii. Eu am fost cel mai mare. Era foarte ciudat pentru că tata era în Germania, era neuropatolog. Şcolile prestigioase de neuropatologie erau în Germania, aşa că după facultate a plecat în Germania pentru a se perfecţiona. O dată pe an venea în Lisabona pentru o săptămână. Era ceva necurat legat de germani, de fiecare dată după ce pleca acolo, burta mamei mele începea să se umfle! Nu ştiu ce avea Germania de avea astfel de efecte asupra burţii mamei mele. După ce a încetat să se mai ducă tata acolo, s-au oprit şi copiii. Aşa că mama n-a avut prea mult timp pentru copiii ei pentru că era mereu gravidă. Am crescut cam singuratici şi pe la cinci sau şase ani am început să scriu.
Cum a interferat meseria de psihiatru cu literatura dumneavoastră?
Niciodată nu m-am gândit să fiu psihiatru. Am fost medic pentru că tatăl meu a fost medic. M-a întrebat: “Ce vrei să faci?” şi i-am răspuns “Vreau să scriu!”. Tata, care era un democrat, mi-a spus: “Dacă vrei să scrii, o să studiezi medicina!”. La 16 ani am început să studiez medicina la universitate. La început a fost oribil, era prima dată când vedeam morţi. La anatomie trebuia să facem disecţii. Pentru mine, moartea nu exista la acea vârstă. Toată lumea în familia mea era foarte tânără. Era ceva foarte neobişnuit. Mi-era frică de moarte, nu puteam să ating cadavrele. Apoi, după ce am terminat facultatea, am plecat în război. Când m-am întors am vrut să fac chirurgie, pentru că era mult mai frumoasă. Doar că chirurgia e foarte solicitantă şi nu-mi mai rămânea timp de scris. Nu ştiam ce altceva aş fi putut alege, aşa că am optat pentru psihiatrie pentru că mi s-a părut că e mai aproape de literatură. Dar m-am înşelat.
Ce aţi descoperit?
Începusem să-mi pun nenumărate întrebări: ce e nebunia? Cine decide cine e nebun şi cine e sănătos? Puterea medicală e înspăimântătoare. Te duci la spital şi pot să facă ce vor cu tine. Pot să-ţi administreze electroşocuri, pot să-ţi dea pastile sau să-ţi prescrie terapie. Cât de repede am putut am renunţat şi m-am întors la scris. Pentru mine, puterea doctorilor era înspăimântătoare şi în special cea a psihiatrilor. Cum decid că ai o depresie? Fiecare doctor are o idee diferită despre ce înseamnă normalitatea. Eu nu ştiu ce e normal şi cred că nimeni nu are dreptul să facă acest gen de judecăţi: omul ăsta e normal, celălalt e bolnav. Toţi oamenii creativi pe care i-am cunoscut au fost diferiţi de restul. Poate că asta înţeleg doctorii prin nebunie, faptul că eşti altfel. De exemplu când eram în Africa, bolnavi de schizofrenie erau oameni foarte importanţi pentru trib, erau în contact cu lumea spiritelor şi erau consideraţi aparte pentru că aveau acest dar special. Acum vorbim despre epileptici. Grecii şi romani numeau epilepsia boala sacră. Iulius Cezar, Flaubert, Dostoievski erau epileptici.
Şi aţi ales literatura.
Pentru părinţii mei era dubios încă de dinainte, pentru că eu citeam mereu şi nimeni din familie nu avea un interes aparte pentru literatură.
Acum că am revenit la literatură, ce relaţie aveţi cu Jose Saramago sau cu cărţile lui?
Nu-mi place să vorbesc despre alţi scriitori. Nu fac asta.
Mă întrebam dacă vă cunoaşteţi personal, dacă sunteţi prieteni.
Îl ştiu, dar nu l-am văzut de foarte foarte mulţi ani! Are vârsta tatălui meu, în plus. Nu pot să vorbesc despre el şi, de obicei, nu vorbesc despre alţi scriitori. Nu cred că e tocmai etic.
Nu e nimic rău, din punctul meu de vedere, să vorbeşti despre prieteni.
În general nu cred că scriitorii sunt nişte persoane interesante. De obicei sunt un pic plictisitori. Când eşti cu ei nu fac decât să vorbească despre literatură. La fel cum doctorii vorbesc despre medicină şi aşa mai departe. Mie-mi plac oamenii normali. Sunt însă şi câţiva scriitori care fac excepţie de la regulă. Amos Oz, de exemplu, e un om extrem de amuzant. Niciodată nu vorbim despre cărţi când ne întâlnim. Vorbim despre multe alte lucruri, despre fotbal de exemplu, dar nu despre literatură. În general, dacă sunt buni, scriitorii nu vorbesc despre ce fac. Scriitorii, chiar şi cei foarte buni, sunt oameni obişnuiţi. Pur şi simplu îşi fac meseria cât de bine pot.
Aveţi un program zilnic de scris, ce înseamnă rutina dumneavoastră de om obişnuit?
Ce fac? Păi, când scriu o carte încep la 9, scriu până la unu, apoi iau prânzul, apoi de la două la opt scriu din nou, apoi iau cina… de la 9 la 11, iar scriu. E o meserie. Altfel am o viaţă nornală, ies, mă întâlnesc cu oamenii, ce nu-mi place e să călătoresc prea mult. Am fost la New York pentru o carte, apoi în Mexic pentru acel premiu, apoi în Paris, apoi am venit aici, apoi va trebui să ajung în Spania şi de acolo în Brazilia, e prea mult. Aş putea însă trăi oriunde. Singura mea problemă e că mi-e foarte greu să trăiesc departe de mare. În Portugalia e minunat pentru că totul e lângă mare. Cred că această ţară e, de fapt, făcută din tot ceea ce marea a refuzat să ia. Vezi lângă mare catedrale sau străzi… mi-ar fi greu să trăiesc fără să văd pescăruşii, fără să aud valurile. În Lisabona poţi să mergi la plajă nouă luni pe an şi nu-ţi ia mai mult de zece minute. Poţi să vezi marea din orice colţ. Nu sunt un patriot şi nu-mi plac patriotismele de nici un fel, dar din vremuri străvechi - secolul XII - Portugalia a fost o ţară de pescari şi de navigatori. Relaţia lor cu marea e una curioasă: marea e mama şi tatăl lor.
Citiţi literatură contemporană portugheză sau vă întoarceţi la autorii pe care deja îi cunoaşteţi?
Nu am avut niciodată sentimentul că aş fi un scriitor portughez. Ţara ta e ţara unde sunt oamenii care-ţi plac: Beethoven, Bach, Chopin, Picasso, Velasquez îmi aparţin. Ţara mea e acolo unde mă simt bine. Nu am sentimentul apartenenţei. M-au trimis în război în numele unor substantive abstracte: patrie, glorie. În numele lor mulţi au murit. Aşa că nu mai cred în aceste cuvine mari. Am avut mereu sentimentul că politicienii iubesc omenirea, nu indivizii în sine. Mi-e teamă de ei şi de faptul că fiii şi fiicele lor tot politicieni vor fi. Mint tot timpul. Când sunt alegeri, peste 60% nu votează pentru că nu le pasă.
Dvs. votaţi?
Am votat o dată. Dar avem un proverb vechi: “Rahatul e la fel de bun ca muştele care-l caută”. Eram în SUA când aveau loc dezbaterile dintre Obama şi McCain, americanilor obişnuiţi nu le păsa, pentru europeni era mult mai important, la toţi ne place Obama pe vechiul continent. O ţară foarte ciudată SUA: peste 95% din locuitorii ei nu au părăsit-o niciodată. Dacă vorbeşti cu un american din midwest, habar n-au ce e România sau Portugalia. Oraşele au legi independente, o autonomie imensă. În America toţi sunt aleşi, chiar şi şeful poliţiei, în Europa, toţi sunt numiţi de guvern. America nu există, sunt o duzină de Americi. Au un mare respect pentru cultură, asta îmi place la ei.
Ce ştiţi despre Europa de Est, despre cultura de aici?
Mai crezi în Europa? Ce e aia Europa? Pentru ţări ca România şi Portugalia Vestul e totul, au venit bani frumoşi de acolo. Acum în Portugalia se construiesc o grămadă de autostrăzi din ei. (Dacă vorbeşti română foarte rar, eu înţeleg, la fel şi tu dacă vorbesc eu portugheză.) Eu nu ştiu unde începe şi unde se termină Europa. Pentru Portugalia, UE - toţi credem că o conduce Franţa sau Marea Britanie - a fost o nenorocire: au venit să ne spună că nu puteţi prinde mai mult de această cantitate de peşti şi asta i-a afectat pe mulţi.
miercuri, 6 mai 2009
Magistraţii ţin cu dinţii de statutul de bugetar de lux
05 Mai 2009 Oana Craciun, Dorin Petrisor, Lucian Gheorghiu
Cotidianul
Majoritatea instituţiilor şi-au trimis propunerile pentru legea de salarizare unitară a bugetarilor. Încăpăţânaţii au fost ameninţaţi de premierul Boc cu demiterea. CSM pare să rămână cea mai arogantă dintre instituţii.
Primul-ministru Emil Boc le-a transmis secretarilor de stat din Guvern că, dacă nu vor colabora în grupul de lucru pentru realizarea legii unitare de salarizare a bugetarilor, „vor rămâne acasă, cu slujbe cu tot“. Premierul a venit la întâlnirea de la Ministerul Muncii de marţi pentru a-i soma, din nou, pe reprezentanţii ministerelor care au declarat în ultima perioadă că nu sunt de acord să fie parte dintr-o lege unitară de salarizare, că „cine nu este de acord cu această lege să îşi dea demisia“. Boc a dat asigurări că „această lege se va realiza în România“ şi că va fi pusă în aplicare la 1 ianuarie 2010.
Însă există instituţii care nu sunt atinse de ameninţările premierului.
Este cazul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care nu a avut nici marţi vreun reprezentant la discutii şi care se vede tot într-o lege specială. CSM a transmis că „Adunările Generale ale judecătorilor au mandatat CSM să nu participe la elaborarea proiectului Guvernului, ci să elaboreze un proiect distinct de lege a salarizării în sistemul judiciar, în acord cu normele europene referitoare la independenţa justiţiei”, ne-a declarat judecătoarea Cecilia Moraru, purtător de cuvânt al CSM. Totuşi, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a declarat că secretarul de stat Octavian Ojog a înaintat acum două săptămâni propunerile de echivalare pentru personalul auxiliar din sistemul judiciar, iar acum o săptămână pentru magistraţi. „În cazul acestora din urmă, propunerea noastră este ca funcţiile respective, dat fiind faptul că reprezintă una dintre cele trei puteri ale statului, să fie echivalate cu cele ale demnitarilor aleşi sau numiţi, respectiv parlamentari sau miniştri”, a explicat Predoiu.
Ministrul Internelor, Dan Nica, a declarat că, pentru definitivarea legii unice de salarizare, Ministerul Administraţiei şi Internelor va folosi modelul existent în Germania - pe care însă nu l-a detaliat - şi care a dovedit un echilibru în acest domeniu şi este conform normelor UE. Nica a mai spus că, pe lângă grila de salarizare, va trimite la Ministerul Muncii şi echivalenţele folosite în sistemul german.
Tot din viitoarea lege unică ar trebui să facă parte şi parlamentarii, dar şi angajaţii din agenţiile statului care au şi fonduri publice, unde au fost înregistrate venituri de sute de milioane. Pentru aceste categorii, singura ameninţare este că vor fi introduse forţat în lege, chiar dacă nu vor veni cu propunerile de echivalare de funcţii până joi (n.r.- mâine), spune Valentin Mocanu, secretar de stat pe dialog social în Ministerul Muncii.
La nivelul conducerii Parlamentului nu se ştia de ce nu a fost nimeni până acum la discuţiile de la Ministerul Muncii. „Nu ştiu de ce nu s-a discutat nimic până acum şi de ce nu s-a decis să fie cineva delegat la negocieri. Bănuiesc însă că, la nivelul secretariatului general al Camerei, va negocia cineva pentru modul în care va fi salarizat personalul instituţiei. Nu cred că parlamentarii se vor opune să intre sub prevederile respectivei legi”, a declarat vicepreşedintele Camerei, Bogdan Olteanu.
Cotidianul
Majoritatea instituţiilor şi-au trimis propunerile pentru legea de salarizare unitară a bugetarilor. Încăpăţânaţii au fost ameninţaţi de premierul Boc cu demiterea. CSM pare să rămână cea mai arogantă dintre instituţii.
Primul-ministru Emil Boc le-a transmis secretarilor de stat din Guvern că, dacă nu vor colabora în grupul de lucru pentru realizarea legii unitare de salarizare a bugetarilor, „vor rămâne acasă, cu slujbe cu tot“. Premierul a venit la întâlnirea de la Ministerul Muncii de marţi pentru a-i soma, din nou, pe reprezentanţii ministerelor care au declarat în ultima perioadă că nu sunt de acord să fie parte dintr-o lege unitară de salarizare, că „cine nu este de acord cu această lege să îşi dea demisia“. Boc a dat asigurări că „această lege se va realiza în România“ şi că va fi pusă în aplicare la 1 ianuarie 2010.
Însă există instituţii care nu sunt atinse de ameninţările premierului.
Este cazul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care nu a avut nici marţi vreun reprezentant la discutii şi care se vede tot într-o lege specială. CSM a transmis că „Adunările Generale ale judecătorilor au mandatat CSM să nu participe la elaborarea proiectului Guvernului, ci să elaboreze un proiect distinct de lege a salarizării în sistemul judiciar, în acord cu normele europene referitoare la independenţa justiţiei”, ne-a declarat judecătoarea Cecilia Moraru, purtător de cuvânt al CSM. Totuşi, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a declarat că secretarul de stat Octavian Ojog a înaintat acum două săptămâni propunerile de echivalare pentru personalul auxiliar din sistemul judiciar, iar acum o săptămână pentru magistraţi. „În cazul acestora din urmă, propunerea noastră este ca funcţiile respective, dat fiind faptul că reprezintă una dintre cele trei puteri ale statului, să fie echivalate cu cele ale demnitarilor aleşi sau numiţi, respectiv parlamentari sau miniştri”, a explicat Predoiu.
Ministrul Internelor, Dan Nica, a declarat că, pentru definitivarea legii unice de salarizare, Ministerul Administraţiei şi Internelor va folosi modelul existent în Germania - pe care însă nu l-a detaliat - şi care a dovedit un echilibru în acest domeniu şi este conform normelor UE. Nica a mai spus că, pe lângă grila de salarizare, va trimite la Ministerul Muncii şi echivalenţele folosite în sistemul german.
Tot din viitoarea lege unică ar trebui să facă parte şi parlamentarii, dar şi angajaţii din agenţiile statului care au şi fonduri publice, unde au fost înregistrate venituri de sute de milioane. Pentru aceste categorii, singura ameninţare este că vor fi introduse forţat în lege, chiar dacă nu vor veni cu propunerile de echivalare de funcţii până joi (n.r.- mâine), spune Valentin Mocanu, secretar de stat pe dialog social în Ministerul Muncii.
La nivelul conducerii Parlamentului nu se ştia de ce nu a fost nimeni până acum la discuţiile de la Ministerul Muncii. „Nu ştiu de ce nu s-a discutat nimic până acum şi de ce nu s-a decis să fie cineva delegat la negocieri. Bănuiesc însă că, la nivelul secretariatului general al Camerei, va negocia cineva pentru modul în care va fi salarizat personalul instituţiei. Nu cred că parlamentarii se vor opune să intre sub prevederile respectivei legi”, a declarat vicepreşedintele Camerei, Bogdan Olteanu.
Avocata diavolului joacă la două capete pe autostrada Bechtel
05 Mai 2009 Doru Cireasa
Cotidianul
Avocata care a negociat pentru stat afacerea Bechtel, contra 6 milioane de euro, aflată încă sub contract, lucrează şi pentru firma de avocatură angajată de americani
Simona Neagu, avocatul care a primit de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) peste 6 milioane de euro pentru asistenţa juridică acordată la întocmirea contractului semnat cu Bechtel în 2003 pentru autostrada Transilvania, a fost angajată de către casa de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), una dintre cele mai importante firme de avocaţi din România. În noiembrie 2003, CNADNR a semnat cu Simona Neagu un contract de asistenţă juridică pentru autostrada Transilvania, „care va expira la data recepţiei finale a autostrăzii (2013 - n.r.) sau la data încetării din orice alte motive a contractului de construire“, după cum prevede acesta.
Potrivit contractului de asistenţă juridică semnat cu CNADNR, Simona Neagu nu are voie să se angajeze „direct sau indirect, pe durata acestui contract (de asistenţă juridică - n.r.), în activităţi profesionale care ar putea intra în conflict cu activităţile ce i-au fost încredinţate în cadrul acestui contract“. O altă prevedere arată că „avocatul nu are voie în timpul perioadei de valabilitate a contractului să dezvăluie vreo informaţie confidenţială în legătură cu Proiectul fără acordul prealabil, scris, al Clientului“.
Fără a cere sau a aştepta rezilierea acestui contract, în martie 2006, Simona Neagu se angajează ca asociat senior al casei de avocatură menţionate, aflată sub contract tocmai cu firma americană. Potrivit informaţiilor oficiale de pe site-ul acestei firme, NNDKP a consiliat Bechtel în problema renegocierii contractului pentru autostrada Transilvania, derulată pe parcursul anului 2005. Declaraţii aparţinând atât oficialilor NNDKP, cât şi celor de la Bechtel arată că un contract de asistenţă juridică generală între aceste două firme este în vigoare.
Implicarea avocatei atât în serviciul CNADNR, cât şi în cel al firmei NNDKP, care asistă firma Bechtel, poate duce la rezilierea contractului semnat cu americanii, fiind vorba despre „conflict de interese“, „încălcarea în cursul executării a contractului de asistenţă juridică“, „încălcarea secretului profesional specific meseriei de avocat“, „obligaţie absolută şi nelimitată în timp“, arată un document realizat la solicitarea CNADNR de către cabinetul avocatului Băraş Ioan, angajat de companie. Capitolul „mită“ din contractul semnat de CNADNR cu Bechtel, pe baza căruia avocatul crede că acest contract poate fi reziliat fără probleme, spune: „Dacă Antreprenorul (Bechtel - n.r.) sau Afiliaţii Antreprenorului sau un angajat al Antreprenorului sau al oricăruia dintre Afiliaţii Antreprenorului dă sau se oferă să dea unei persoane orice mită, daruri, o liberalitate sau un comision ca un stimulent sau ca o răsplată: pentru a face sau a se abţine să facă orice acţiune în legătură cu Contractul sau cu orice alt contract încheiat cu Beneficiarul (CNADNR - n.r.), sau pentru a favoriza/defavoriza sau pentru a se abţine să favorizeze/defavorizeze orice persoană în legătură cu Contractul sau cu orice alt contract încheiat cu Beneficiarul, atunci Beneficiarul va putea, după transmiterea unei notificări scrise transmise Antreprenorului cu 14 zile înainte incluzând dovezile celor de mai sus, să rezilieze angajarea Antreprenorului în baza Contractului şi să îl evacueze de pe Amplasament“.
Până când CNADNR va decide dacă va apela sau nu la această prevedere contractuală, pe 27 mai, avocatul CNADNR va cere în justiţie rezilierea contractului semnat cu Simona Neagu, constatarea nulităţii acestuia şi returnarea sumei de 6 milioane de euro primite de la CNADNR. Avocata NNDKP ar fi încălcat statutul profesional al acestei meserii prevăzut atât în legea română, dar şi în cea europeană, susţine avocatul companiei naţionale.
Oficiali ai NNDKP, dar şi avocata Simona Neagu resping ideea unui conflict de interese. „Din informaţiile noastre, la 1.03.2006, serviciile de asistenţă juridică prestate de cabinetul de avocatură în favoarea CNADNR încetaseră din iniţiativa CNADNR, care angajase cu mult timp înainte o altă casă de avocatură în acest scop“, spune Irina Melecciu, responsabil de comunicare al firmei de avocatură. Potrivit Simonei Neagu, după ianuarie 2005, când s-a decis renegocierea contractului cu americanii, CNADNR a refuzat să mai solicite avocatei orice servicii. „M-am oferit în ianuarie să consiliez compania la renegociere, să le spun ce aspecte din contract să le reclame şi ce să nu reclame, însă am fost refuzată. În aprilie mi s-a comunicat verbal că nu mai am acest contract, iar CNADNR a angajat altă casă de avocatură“, ne-a declarat aceasta. Avocata spune că a ajuns „la capătul puterilor“ din cauza acuzelor repetate din presă îndreptate împotriva ei şi a manipulărilor la care mass-media sunt supuse de politicieni. Ea respinge categoric ideea conflictului de interese. „Am stat în 2003 luni întregi să studiez contracte cu autostrăzi, iar acum unii care nu au văzut niciodată unul sau care ştiau de acestea de la alţii care la rândul lor nu văzuseră aşa ceva vorbesc că sunt incompetentă. Este ceea ce mă doare cel mai mult. Dacă nu eram competentă, nu aş fi fost angajată la NNDKP“, spune aceasta.
Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, precizează că este unul dintre primii care au atras atenţia asupra incompatibilităţii Simonei Neagu în cadrul unei emisiuni desfăşurate recent la Realitatea TV. „A avut tupeu să se angajeze la Bechtel (de fapt la avocaţii acestei firmei - n.r.). Lucrurile devin străvezii“, spune ministrul, care a fost permanent unul dintre criticii contractului, sub aspectul împărţirii drepturilor şi obligaţiilor. Cât priveşte posibilitatea rezilierii contractului cu Bechtel, portiţă deschisă de eventuala incompatibilitate a avocatei (dacă justiţia o va accepta), ministrul Transporturilor o respinge. „Nu motivele rezilierii sunt importante, căci acestea există. Problema este că, dacă îl vom rezilia, doi ani nu mai putem angaja nici un constructor, vom fi chemaţi prin tribunale internaţionale de către Bechtel, iar toată presa care a urlat de ce nu reziliem contractul, în special cea din Transilvania, acum va spune că suntem nişte nenorociţi şi va sări în capul nostru“, se teme ministrul.
Cotidianul
Avocata care a negociat pentru stat afacerea Bechtel, contra 6 milioane de euro, aflată încă sub contract, lucrează şi pentru firma de avocatură angajată de americani
Simona Neagu, avocatul care a primit de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) peste 6 milioane de euro pentru asistenţa juridică acordată la întocmirea contractului semnat cu Bechtel în 2003 pentru autostrada Transilvania, a fost angajată de către casa de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), una dintre cele mai importante firme de avocaţi din România. În noiembrie 2003, CNADNR a semnat cu Simona Neagu un contract de asistenţă juridică pentru autostrada Transilvania, „care va expira la data recepţiei finale a autostrăzii (2013 - n.r.) sau la data încetării din orice alte motive a contractului de construire“, după cum prevede acesta.
Potrivit contractului de asistenţă juridică semnat cu CNADNR, Simona Neagu nu are voie să se angajeze „direct sau indirect, pe durata acestui contract (de asistenţă juridică - n.r.), în activităţi profesionale care ar putea intra în conflict cu activităţile ce i-au fost încredinţate în cadrul acestui contract“. O altă prevedere arată că „avocatul nu are voie în timpul perioadei de valabilitate a contractului să dezvăluie vreo informaţie confidenţială în legătură cu Proiectul fără acordul prealabil, scris, al Clientului“.
Fără a cere sau a aştepta rezilierea acestui contract, în martie 2006, Simona Neagu se angajează ca asociat senior al casei de avocatură menţionate, aflată sub contract tocmai cu firma americană. Potrivit informaţiilor oficiale de pe site-ul acestei firme, NNDKP a consiliat Bechtel în problema renegocierii contractului pentru autostrada Transilvania, derulată pe parcursul anului 2005. Declaraţii aparţinând atât oficialilor NNDKP, cât şi celor de la Bechtel arată că un contract de asistenţă juridică generală între aceste două firme este în vigoare.
Implicarea avocatei atât în serviciul CNADNR, cât şi în cel al firmei NNDKP, care asistă firma Bechtel, poate duce la rezilierea contractului semnat cu americanii, fiind vorba despre „conflict de interese“, „încălcarea în cursul executării a contractului de asistenţă juridică“, „încălcarea secretului profesional specific meseriei de avocat“, „obligaţie absolută şi nelimitată în timp“, arată un document realizat la solicitarea CNADNR de către cabinetul avocatului Băraş Ioan, angajat de companie. Capitolul „mită“ din contractul semnat de CNADNR cu Bechtel, pe baza căruia avocatul crede că acest contract poate fi reziliat fără probleme, spune: „Dacă Antreprenorul (Bechtel - n.r.) sau Afiliaţii Antreprenorului sau un angajat al Antreprenorului sau al oricăruia dintre Afiliaţii Antreprenorului dă sau se oferă să dea unei persoane orice mită, daruri, o liberalitate sau un comision ca un stimulent sau ca o răsplată: pentru a face sau a se abţine să facă orice acţiune în legătură cu Contractul sau cu orice alt contract încheiat cu Beneficiarul (CNADNR - n.r.), sau pentru a favoriza/defavoriza sau pentru a se abţine să favorizeze/defavorizeze orice persoană în legătură cu Contractul sau cu orice alt contract încheiat cu Beneficiarul, atunci Beneficiarul va putea, după transmiterea unei notificări scrise transmise Antreprenorului cu 14 zile înainte incluzând dovezile celor de mai sus, să rezilieze angajarea Antreprenorului în baza Contractului şi să îl evacueze de pe Amplasament“.
Până când CNADNR va decide dacă va apela sau nu la această prevedere contractuală, pe 27 mai, avocatul CNADNR va cere în justiţie rezilierea contractului semnat cu Simona Neagu, constatarea nulităţii acestuia şi returnarea sumei de 6 milioane de euro primite de la CNADNR. Avocata NNDKP ar fi încălcat statutul profesional al acestei meserii prevăzut atât în legea română, dar şi în cea europeană, susţine avocatul companiei naţionale.
Oficiali ai NNDKP, dar şi avocata Simona Neagu resping ideea unui conflict de interese. „Din informaţiile noastre, la 1.03.2006, serviciile de asistenţă juridică prestate de cabinetul de avocatură în favoarea CNADNR încetaseră din iniţiativa CNADNR, care angajase cu mult timp înainte o altă casă de avocatură în acest scop“, spune Irina Melecciu, responsabil de comunicare al firmei de avocatură. Potrivit Simonei Neagu, după ianuarie 2005, când s-a decis renegocierea contractului cu americanii, CNADNR a refuzat să mai solicite avocatei orice servicii. „M-am oferit în ianuarie să consiliez compania la renegociere, să le spun ce aspecte din contract să le reclame şi ce să nu reclame, însă am fost refuzată. În aprilie mi s-a comunicat verbal că nu mai am acest contract, iar CNADNR a angajat altă casă de avocatură“, ne-a declarat aceasta. Avocata spune că a ajuns „la capătul puterilor“ din cauza acuzelor repetate din presă îndreptate împotriva ei şi a manipulărilor la care mass-media sunt supuse de politicieni. Ea respinge categoric ideea conflictului de interese. „Am stat în 2003 luni întregi să studiez contracte cu autostrăzi, iar acum unii care nu au văzut niciodată unul sau care ştiau de acestea de la alţii care la rândul lor nu văzuseră aşa ceva vorbesc că sunt incompetentă. Este ceea ce mă doare cel mai mult. Dacă nu eram competentă, nu aş fi fost angajată la NNDKP“, spune aceasta.
Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, precizează că este unul dintre primii care au atras atenţia asupra incompatibilităţii Simonei Neagu în cadrul unei emisiuni desfăşurate recent la Realitatea TV. „A avut tupeu să se angajeze la Bechtel (de fapt la avocaţii acestei firmei - n.r.). Lucrurile devin străvezii“, spune ministrul, care a fost permanent unul dintre criticii contractului, sub aspectul împărţirii drepturilor şi obligaţiilor. Cât priveşte posibilitatea rezilierii contractului cu Bechtel, portiţă deschisă de eventuala incompatibilitate a avocatei (dacă justiţia o va accepta), ministrul Transporturilor o respinge. „Nu motivele rezilierii sunt importante, căci acestea există. Problema este că, dacă îl vom rezilia, doi ani nu mai putem angaja nici un constructor, vom fi chemaţi prin tribunale internaţionale de către Bechtel, iar toată presa care a urlat de ce nu reziliem contractul, în special cea din Transilvania, acum va spune că suntem nişte nenorociţi şi va sări în capul nostru“, se teme ministrul.
marți, 5 mai 2009
Cat costa Duhul Sfant in Romania?
Reporterii Romaniei Libere au aflat ca poti ajunge preot sarind peste regulamentele bisericesti daca platesti pretul corect
Razvan Chiruta, Petre Rachita
Marti, 05 Mai 2009
Putini dintre noi isi imagineaza ca in Romania, tara in care aproape totul este de vanzare, se poate cumpara chiar si harul preotiei. Si totusi, exista inalti prelati care nu se dau in laturi sa intermedieze accesul la Duhul Sfint, daca doritorul este om cu stare. Reporterii incognito ai Romaniei libere dezvaluie care sunt caile prin care se poate ajunge preot, rapid, ocolind canoanele si regulamentele Bisericii Ortodoxe Romane. Printre cei care s-au aratat dispusi sa-l ajute pe unul dintre jurnalistii sub acoperire sa devina preot este insusi Arhiepiscopul Tomisului, Inalt Prea Sfintia Sa Teodosie. Liderul spiritual al Dobrogei a intermediat inscrierea reporterului la Facultatea de Teologie a Universitatii de Stat "Ovidius" din Constanta in luna martie, desi trecusera deja sase luni de la inceperea scolii.
Mai mult chiar, Arhiepiscopul Teodosie s-a aratat de acord sa-l faca pe acesta diacon, prima treapta obligatorie a preotiei. Secretarul personal al lui Teodosie le-a transmis jurnalistilor ca toata afacerea ii va costa aproximativ 3.000 de euro. Reporterii Romaniei libere au platit in total 850 de euro si in plus i-au facut lui Teodosie alte servicii. In numarul de maine veti putea citi partea a doua a acestei investigatii, in care demonstram ca se poate ajunge preot peste noapte si prin intermediul unei manastiri reprezentative pentru ortodoxia romaneasca.
Atunci cand ii primim in casa, la sarbatorile religioase sau cand mergem la biserica sa le ascultam slujbele, avem incredere in cuvintele preotilor. Incercam sa nu le judecam viata personala – chiar daca nu este intotdeauna exemplara – deoarece ne gandim ca sunt inzestrati cu multe calitati, din moment ce au primit girul bisericii, au muncit si au invatat din rasputeri si au dus o viata plina de constrangeri. Ce ati spune insa daca ati afla ca unii "slujitori ai lui Dumnezeu" nu au nici o chemare catre credinta, ci au cumparat, pur si simplu, harul preotiei?
Dupa ce oameni din interiorul sistemului ne-au spus ca astfel de cazuri sunt frecvente, am vrut sa verificam daca oricine poate ajunge preot. Investigatia realizata cu camera ascunsa despre acest subiect a scos la iveala faptul ca banii deschid, intr-adevar, si cele mai importante usi. Am descoperit ca exista doua cai prin care se pot fenta regulamentele Bisericii Ortodoxe Romane (BOR). Una dintre acestea presupune obtinerea rapida a unor diplome de la Seminar si Facultatea de Teologie. Cea de-a doua varianta este intrarea intr-o manastire si trecerea in mare viteza prin toate rangurile calugaresti.
Regulamentar, sansele sunt minime
Este greu sa ajungi preot ortodox in Romania, daca vrei sa respecti regulile. Asta, pentru ca nu exista atatea parohii pentru toti cei care termina studiile superioare de profil in fiecare an. Din acest motiv, absolventii intra pe o lunga lista de asteptare. Aceste lucruri ne-au fost confirmate si oficial de un consilier al Arhiepiscopiei Tomisului, cu care am stat de vorba. Unul dintre noi s-a prezentat ca un absolvent obisnuit de seminar teologic (liceu), posesor al unui atestat de preotie, dar fara bani si "pile". Consilierul ne-a explicat ca nu mai este suficient sa ai doar liceul, ci trebuie sa fi absolvit si Facultatea de Teologie pentru a fi uns preot, potrivit canoanelor actuale ale BOR. Apoi, a recunoscut ca sansele noastre de a capata harul preotiei ar fi oricum minime.
Om de afaceri "cu chemare" spre credinta
Vorbele preotului ne-au determinat sa ne schimbam povestea. Am hotarat sa spunem ca suntem oameni de afaceri care tocmai construiesc o pensiune turistica la Eforie Nord. In acelasi timp, unul dintre noi simte o chemare puternica spre preotie, dar nu si-a terminat studiile teologice, asa ca este dispus sa plateasca pentru a-si indeplini visul. Am mers din nou la Arhiepiscopia Tomisului si, cu noua identitate, l-am impresionat mai intai pe paznicul institutiei. Ca sa ne demonstreze ca nici el nu e doar un simplu portar, ne-a atras atentia ca si-a efectuat stagiul militar in cadrul serviciului secret al Ministerului de Interne. Apoi, paznicul ne-a introdus personal la Arhiepiscopul Teodosie Tomitanul.
Am intrat, astfel, in legatura cu liderul spiritual al Dobrogei, unul dintre cei mai influenti conducatori ai BOR. Inalt Prea Sfintia Sa (IPS) Teodosie a inteles de la prima intalnire ca nu indeplinim conditiile regulamentare pentru preotie. A acceptat totusi sa gaseasca o solutie pentru a remedia problema.
» Rep.: Eu am terminat Seminarul la Curtea de Arges, patru ani.
IPS Teodosie: Si?
» Rep.: Nu am mai dat atestatul de preotie, anul 5 l-am terminat la un liceu din Bucuresti. Am terminat Facultatea de Drept si apoi am fost plecat in Cipru.
T.: Bun. si ce diploma sa-ti pun eu la dosarul de hirotonie?
» Rep.: Dau un examen la Facultatea de Teologie.
T.: Atunci te inscrii la Facultatea de Teologie si vedem noi.
» Rep.: N-am nici o problema.
T.: Ai telefonul meu, da?
» Rep.: Da, da.
T.: Te rog sa ma suni maine.
"M-am gandit cum sa facem sa nu te expun nici pe tine, nici pe mine"
A doua zi, ne-am intalnit din nou cu Arhiepiscopul Teodosie, chiar la resedinta acestuia. De data aceasta, inaltul prelat s-a aratat dispus sa ne ajute chiar el sa ne completam studiile si sa obtinem diplomele necesare, intr-o luna, maximum doua.
IPS Teodosie: Am stat si m-am gandit cum sa facem sa nu te expun nici pe tine, nici pe mine. Si cred ca trebuie sa ai rabdare o luna, doua, nu stiu.
» Rep.: Foarte bine, Inalt Prea Sfintite.
T.: Sa te inscriu cumva, sa iei o diploma de seminar.
» Rep.: E perfect.
T.: Ca sa ai o diploma.
» Rep.: Da.
T.: Si m-am gandit la formula asta, poate te si trimit la parintele Moise (n.r. – directorul seminarului Teologic din Constanta), sa vad cum ti-s actele, sa te poti inscrie pentru un atestat, intelegi. Sa ai o diploma de seminar.
Odata problema liceului rezolvata, am trecut la etapa a doua: completarea studiilor superioare obligatorii. Arhiepiscopul Teodosie ne-a aranjat inscrierea la Facultatea de Teologie a Universitatii de Stat "Ovidius" din Constanta, unde ocupa functia de decan. Faptul ca era luna martie 2009 si cursurile incepusera de sase luni nu a fost un impediment. Arhiepiscopul Teodosie i-a ordonat inspectorului Biroului Catehizare, parintele Emil Cosmin Braescu, sa pregateasca dosarul de inscriere. Imediat, acesta a intocmit actele necesare.
Spre surprinderea noastra, scrisoarea de recomandare a preotului, act obligatoriu pentru intrarea la Facultatea de Teologie, a fost intocmita pe loc chiar de catre inspectorul Emil Cosmin Braescu. Desi atunci ne-a vazut pentru prima data in viata, preotul nu a ezitat sa scrie, intr-un act oficial, ca jurnalistul care vroia sa se faca preot este un bun enorias.
Ba mai mult, desi parohia lui se afla in Constanta, iar noi locuim in Bucuresti, parintele a sustinut ca reporterul face "permanent dovada unei bune credinte crestin-ortodoxe" si ca frecventeaza regulat sfintele slujbe, "sustinand strana la biserici". In fine, desi nici macar nu l-a zarit pe vreunul dintre membrii familiei ziaristului, Emil Cosmin Braescu s-a aratat convins ca au "calitati crestine deosebite".
Documente antedatate cu sase luni
Pentru ca Arhiepiscopia Tomisului sa fie acoperita din punct de vedere legal, in eventualitatea unui control, preotul i-a cerut secretarei sa treaca pe toate actele de inscriere data de 10 septembrie 2008, chiar daca documentele au fost intocmite in martie 2009.
» Secretara: Vreti din 2008?
Emil Cosmin Braescu: 2008.
» Rep.: Da, da.
Cosmin: Sa vedem cand ii dam un numar de inregistrare care sa mearga in sesiunea din septembrie, nu? Deci, undeva in data de 10 septembrie?
Mai mult, preotul Braescu l-a asigurat pe jurnalist ca va trece fara probleme si peste examenele din sesiunea de iarna, desi acestea avusesera loc deja cu o luna in urma. Pentru serviciile sale, Emil Cosmin Braescu a primit de la noi 400 de lei si o sticla de whiskey.
Emil Cosmin Braescu: Mergeti la Universitate, in drumul dumneavoastra luati un buchet de flori pentru doamna Varga. Va duceti la dansa.
» Rep.: In afara de dosarul asta, mai duc ceva la facultate?
E.C.B.: Va dam acum ce mai trebuie. si spuneti acolo ca ati vorbit cu parintele Cosmin ieri. A vorbit ea cu Inaltul. Pentru ca-i foarte tarziu acum.
» Rep.: Da, stiu.
E.C.B.: Nu mai face inscrieri.
» Rep.: Sa rezolv si eu examenele din iarna, si...
E.C.B.: A, alea se rezolva pe parcurs. Conteaza sa va inmatriculeze.
» Rep.: Parinte, am si pentru dumneavoastra o sticla de whiskey, o las aici. Va mai las si 4 milioane, si ne mai auzim oricum.
"Doamna Varga" de la Facultatea de Teologie a intrat repede in combinatie. Functionara s-a aratat initial iritata ca i-am cerut sa incalce regulamentele universitatii. Totusi, avand in vedere ca veneam din partea Arhiepiscopului Tomisului, a acceptat dosarul.
Secretara: Este obligatorie foaia matricola, cat mai repede.
» Rep.: Intr-o saptamana o aveti. Ba chiar pot sa v-o aduc luni.
S.: N-aveti cum sa figurati ca dand admitere, daca nu aveti medie de admitere.
» Rep.: Asa-i.
S.: Taxa de studii pe an este de 25 milioane de lei. In momentul asta, trebuie sa aveti achitat 80% din taxa.
Am platit repede taxa de inmatriculare la casierie, i-am promis doamnei Varga ca vom reveni peste o saptamana cu restul sumei, apoi i-am lasat florile. Unul dintre noi tocmai devenise student – cu sase luni vechime – in anul I la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii "Ovidius" din Constanta.
"Cat de bogat esti acum?"
Dupa ce am rezolvat situatia studiilor, ne-am intalnit din nou cu Arhiepiscopul Teodosie. Inalt Prea Sfintia Sa ne-a dat, in sfarsit, raspunsul mult-asteptat: este dispus sa-l faca pe reporter diacon cel mai devreme intr-o saptamana.
Conform canoanelor Bisericii Ortodoxe, exista trei trepte pe care aspirantul la preotie trebuie sa le parcurga obligatoriu. Prima etapa este diaconia. "Cel ce se hirotoneste preot trebuie sa fie mai intai hirotonit diacon si apoi preot", se precizeaza in Invatatura de Credinta Crestin Ortodoxa, "Catehism 21". Practic, Arhiepiscopul Teodosie si-a dat acordul pentru primul pas in transformarea ziaristului in preot.
» Rep.: Stiti, eu ma gandeam, daca in perioada asta m-ati putea face diacon, sa stau langa dumneavoastra, sa ma si cunoasteti...
IPS Teodosie: Da, te fac, da! Vineri ma cauti.
» Rep.: Vineri?
T.: Da. Pregateste-te sa vedem, ca de acuma nu-i greu.
Totusi, Arhiepiscopul Tomisului mai avea o ultima nelamurire. Vroia sa stie cat de bogat este cel pe care urma sa-l ajute.
» IPS Teodosie: Esti bogat?
Reporter: Nu foarte. Acuma, criza asta ne-a mai lovit...
» T.: Cat de bogat esti acum?
R.: Doar spiritual.
Cadouri pentru Teodosie
Ne-am lamurit mai tarziu de ce anume dorea Arhiepiscopul sa afle daca jurnalistul era bogat. Bogdan, secretarul personal al lui IPS Teodosie, ne-a transmis ca trebuie sa platim 1.500 de euro. Dupa spusele lui Bogdan, banii urmau sa fie folositi pentru a-i cumpara inaltului prelat un cadou. I-am raspuns ca nu putem plati, pentru inceput, decat 500 de euro, iar omul de incredere al Arhiepiscopului a acceptat acest avans. Intalnirea cu Bogdan a avut loc intr-o benzinarie din Bucuresti.
» Rep.: Ce-a zis Inaltul?
Bogdan: Am vorbit. El a spus ca nu e impotriva sa te faca preot, dar ideea e sa te apropii un pic de el.
» Rep.: A, sa ma cunoasca mai bine.
B.: Sa te cunoasca.
» Rep.: Cat fac vesmintele? 1.500?
B.: Ma, eu asa zic, ori un engolpion (n.r. – insigna arhiereasca), pe care stiu ca si-l doreste, ori o mitra. Sa vedem ce gasesc.
» Rep.: Ideea e ca eu nu am reusit sa strang toti banii, eu am o pensiune la Eforie, am facut 500 de euro si iti mai dau diferenta cand vii, daca e? Ti-i dau acum pe astia. Mai trimit prin Western maine, eventual. Cam cat m-ar duce cu totul? Da-mi un sfat, ca sa stiu si eu pentru saptamana viitoare.
B.: Mergi la inceput cu un cadou la dansul, spovedeste-te la dansul si pe urma devii familiar, un pic, asa.
» Rep.: Ma duce mai mult de 3.000, cu ce mai vorbesc cu Inaltul? Ca o sa mai fac o donatie, acolo.
Bogdan: In jur.
5.000 de euro... cu imprumut
Pusi in fata unor sume atat de mari, ne-am reconsiderat din nou povestea. Invocand criza si unele dificultati financiare aparute pe parcurs, am insistat ca nu vom putea plati suma finala decat in mai multe transe. Bogdan, secretarul personal al lui IPS Teodosie, ne-a linistit amabil. Preotia se poate achita si in rate. Prin urmare, la o noua intalnire cu omul de incredere al lui Teodosie, i-am mai dat 350 de euro. Apoi, ni s-au mai cerut 5.000 de euro, de data aceasta sub forma de imprumut. L-am sunat pe Arhiepiscopul Tomisului si am invocat din nou probleme financiare.
» Rep.: Am vorbit cu Bogdan, m-a sunat aseara, m-a rugat cu 5.000 de euro, daca as putea sa vi-i dau pentru o saptamana. Eu am fost astazi cu o masina in targ si n-am reusit sa o dau.
IPS Teodosie: Stai linistit, nu e nici o problema.
» Rep.: Mi-a promis un prieten, sa vad maine-poimaine daca e ceva.
T.: Bine. Stai linistit. Nu e nici o problema.
Dobandirea pe cai ocolite a harului preotiei nu s-a dovedit doar costisitoare, ci si solicitanta. Odata intrat in acest joc, jurnalistul a trebuit sa satisfaca unele cereri din partea Arhiepiscopului. La ultima intalnire cu IPS Teodosie, acesta ne-a cerut sa trimitem in Spania, din partea sa, pentru un prieten, un colet cu mai multe sticle de vin.
Dupa acest ultim serviciu, am decis sa ne oprim. Era limpede ca pentru a ajunge preot este nevoie de foarte multi bani. Oricum contribuisem suficient la prosperitatea unui sistem care nu are nimic de a face cu credinta.
Vanzarea preotiei aduce excluderea din Biserica
Vanzarea pe bani a harului preotiei sau "simonia" este un pacat pedepsit de crestinism inca de acum 2.000 de ani. De asemenea, Biserica Ortodoxa Romana a condamnat oficial coruptia in randul clericilor intr-o sedinta a Sfantului Sinod din anul 2004. "«Simonie» este fapta prin care, in schimbul unor bani, bunuri sau avantaje, ca si prin prietenie, nepotism, influente sau presiuni de orice natura, se obtin o hirotonie, eparhie, parohie, functie, distinctie sau avansare clericala, precum si admiterea, notarea, promovarea sau absolvirea in invatamantul teologic preuniversitar, universitar si postuniversitar", se arata intr-un document intocmit la respectiva intalnire a inaltului for bisericesc.
Pedepsele impuse de canoane pentru acest pacat sunt extrem de dure. Episcopii prinsi ca au luat mita pentru a oferi in schimb harul preotiei trebuie exclusi din randul prelatilor (sunt caterisiti). In acelasi timp, se anuleaza hirotonirea celui care a platit pentru a deveni preot. "Daca vreun episcop sau diacon ar dobandi vrednicie prin bani, sa se cateriseasca si acela ce l-a hirotonit si sa se taie cu totul din Biserica", prevad evangheliile ortodoxe.
Teodosie a semnat un angajament cu Securitatea
IPS Teodosie a devenit Arhiepiscop de Tomis in 2001, cand a primit si numele de Tomitanul. Anterior, el fusese Episcop vicar la Arhiepiscopia Bucurestiului, cu titulatura de Snagoveanul. Cariera sa bisericeasca a inceput la 15 ani, cand a intrat la Seminarul Teologic al Manastirii Neamt. A urmat apoi Facultatea de Teologie din Bucuresti. In primul an de facultate, in 1997, a intrat la Manastirea Crasna, din Prahova. A ajuns calugar in 1990.
Presa a speculat adeseori asupra ascensiunii in Biserica Ortodoxa Romana a lui IPS Teodosie. Cotidianul sustinea in 2005 ca aceasta s-ar datora prieteniei cu fostul premier Adrian Nastase. Pe de alta parte, intr-un interviu oferit pentru Q Magazine, prelatul insusi a admis ca are legaturi cu alti doi membri importanti ai PSD, Octav Cozmanca si Miron Mitrea.
In 2006, IPS Teodosie a recunoscut, intr-o conferinta de presa, ca a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate. Prelatul a sustinut atunci ca nu a oferit insa nici o informatie politiei politice a lui Ceausescu. "Nu am mai fost cautat de nimeni si nu mi s-a cerut nici o informatie, desi din obligatiile pe care mi le trasasera trebuia sa ascult diferite discutii ale colegilor mei, cadre universitare de la Institutul Teologic din Bucuresti, sau ale studentilor si sa informez in legatura cu ele", a declarat IPS Teodosie, potrivit ziarului Ziua.
Razvan Chiruta, Petre Rachita
Marti, 05 Mai 2009
Putini dintre noi isi imagineaza ca in Romania, tara in care aproape totul este de vanzare, se poate cumpara chiar si harul preotiei. Si totusi, exista inalti prelati care nu se dau in laturi sa intermedieze accesul la Duhul Sfint, daca doritorul este om cu stare. Reporterii incognito ai Romaniei libere dezvaluie care sunt caile prin care se poate ajunge preot, rapid, ocolind canoanele si regulamentele Bisericii Ortodoxe Romane. Printre cei care s-au aratat dispusi sa-l ajute pe unul dintre jurnalistii sub acoperire sa devina preot este insusi Arhiepiscopul Tomisului, Inalt Prea Sfintia Sa Teodosie. Liderul spiritual al Dobrogei a intermediat inscrierea reporterului la Facultatea de Teologie a Universitatii de Stat "Ovidius" din Constanta in luna martie, desi trecusera deja sase luni de la inceperea scolii.
Mai mult chiar, Arhiepiscopul Teodosie s-a aratat de acord sa-l faca pe acesta diacon, prima treapta obligatorie a preotiei. Secretarul personal al lui Teodosie le-a transmis jurnalistilor ca toata afacerea ii va costa aproximativ 3.000 de euro. Reporterii Romaniei libere au platit in total 850 de euro si in plus i-au facut lui Teodosie alte servicii. In numarul de maine veti putea citi partea a doua a acestei investigatii, in care demonstram ca se poate ajunge preot peste noapte si prin intermediul unei manastiri reprezentative pentru ortodoxia romaneasca.
Atunci cand ii primim in casa, la sarbatorile religioase sau cand mergem la biserica sa le ascultam slujbele, avem incredere in cuvintele preotilor. Incercam sa nu le judecam viata personala – chiar daca nu este intotdeauna exemplara – deoarece ne gandim ca sunt inzestrati cu multe calitati, din moment ce au primit girul bisericii, au muncit si au invatat din rasputeri si au dus o viata plina de constrangeri. Ce ati spune insa daca ati afla ca unii "slujitori ai lui Dumnezeu" nu au nici o chemare catre credinta, ci au cumparat, pur si simplu, harul preotiei?
Dupa ce oameni din interiorul sistemului ne-au spus ca astfel de cazuri sunt frecvente, am vrut sa verificam daca oricine poate ajunge preot. Investigatia realizata cu camera ascunsa despre acest subiect a scos la iveala faptul ca banii deschid, intr-adevar, si cele mai importante usi. Am descoperit ca exista doua cai prin care se pot fenta regulamentele Bisericii Ortodoxe Romane (BOR). Una dintre acestea presupune obtinerea rapida a unor diplome de la Seminar si Facultatea de Teologie. Cea de-a doua varianta este intrarea intr-o manastire si trecerea in mare viteza prin toate rangurile calugaresti.
Regulamentar, sansele sunt minime
Este greu sa ajungi preot ortodox in Romania, daca vrei sa respecti regulile. Asta, pentru ca nu exista atatea parohii pentru toti cei care termina studiile superioare de profil in fiecare an. Din acest motiv, absolventii intra pe o lunga lista de asteptare. Aceste lucruri ne-au fost confirmate si oficial de un consilier al Arhiepiscopiei Tomisului, cu care am stat de vorba. Unul dintre noi s-a prezentat ca un absolvent obisnuit de seminar teologic (liceu), posesor al unui atestat de preotie, dar fara bani si "pile". Consilierul ne-a explicat ca nu mai este suficient sa ai doar liceul, ci trebuie sa fi absolvit si Facultatea de Teologie pentru a fi uns preot, potrivit canoanelor actuale ale BOR. Apoi, a recunoscut ca sansele noastre de a capata harul preotiei ar fi oricum minime.
Om de afaceri "cu chemare" spre credinta
Vorbele preotului ne-au determinat sa ne schimbam povestea. Am hotarat sa spunem ca suntem oameni de afaceri care tocmai construiesc o pensiune turistica la Eforie Nord. In acelasi timp, unul dintre noi simte o chemare puternica spre preotie, dar nu si-a terminat studiile teologice, asa ca este dispus sa plateasca pentru a-si indeplini visul. Am mers din nou la Arhiepiscopia Tomisului si, cu noua identitate, l-am impresionat mai intai pe paznicul institutiei. Ca sa ne demonstreze ca nici el nu e doar un simplu portar, ne-a atras atentia ca si-a efectuat stagiul militar in cadrul serviciului secret al Ministerului de Interne. Apoi, paznicul ne-a introdus personal la Arhiepiscopul Teodosie Tomitanul.
Am intrat, astfel, in legatura cu liderul spiritual al Dobrogei, unul dintre cei mai influenti conducatori ai BOR. Inalt Prea Sfintia Sa (IPS) Teodosie a inteles de la prima intalnire ca nu indeplinim conditiile regulamentare pentru preotie. A acceptat totusi sa gaseasca o solutie pentru a remedia problema.
» Rep.: Eu am terminat Seminarul la Curtea de Arges, patru ani.
IPS Teodosie: Si?
» Rep.: Nu am mai dat atestatul de preotie, anul 5 l-am terminat la un liceu din Bucuresti. Am terminat Facultatea de Drept si apoi am fost plecat in Cipru.
T.: Bun. si ce diploma sa-ti pun eu la dosarul de hirotonie?
» Rep.: Dau un examen la Facultatea de Teologie.
T.: Atunci te inscrii la Facultatea de Teologie si vedem noi.
» Rep.: N-am nici o problema.
T.: Ai telefonul meu, da?
» Rep.: Da, da.
T.: Te rog sa ma suni maine.
"M-am gandit cum sa facem sa nu te expun nici pe tine, nici pe mine"
A doua zi, ne-am intalnit din nou cu Arhiepiscopul Teodosie, chiar la resedinta acestuia. De data aceasta, inaltul prelat s-a aratat dispus sa ne ajute chiar el sa ne completam studiile si sa obtinem diplomele necesare, intr-o luna, maximum doua.
IPS Teodosie: Am stat si m-am gandit cum sa facem sa nu te expun nici pe tine, nici pe mine. Si cred ca trebuie sa ai rabdare o luna, doua, nu stiu.
» Rep.: Foarte bine, Inalt Prea Sfintite.
T.: Sa te inscriu cumva, sa iei o diploma de seminar.
» Rep.: E perfect.
T.: Ca sa ai o diploma.
» Rep.: Da.
T.: Si m-am gandit la formula asta, poate te si trimit la parintele Moise (n.r. – directorul seminarului Teologic din Constanta), sa vad cum ti-s actele, sa te poti inscrie pentru un atestat, intelegi. Sa ai o diploma de seminar.
Odata problema liceului rezolvata, am trecut la etapa a doua: completarea studiilor superioare obligatorii. Arhiepiscopul Teodosie ne-a aranjat inscrierea la Facultatea de Teologie a Universitatii de Stat "Ovidius" din Constanta, unde ocupa functia de decan. Faptul ca era luna martie 2009 si cursurile incepusera de sase luni nu a fost un impediment. Arhiepiscopul Teodosie i-a ordonat inspectorului Biroului Catehizare, parintele Emil Cosmin Braescu, sa pregateasca dosarul de inscriere. Imediat, acesta a intocmit actele necesare.
Spre surprinderea noastra, scrisoarea de recomandare a preotului, act obligatoriu pentru intrarea la Facultatea de Teologie, a fost intocmita pe loc chiar de catre inspectorul Emil Cosmin Braescu. Desi atunci ne-a vazut pentru prima data in viata, preotul nu a ezitat sa scrie, intr-un act oficial, ca jurnalistul care vroia sa se faca preot este un bun enorias.
Ba mai mult, desi parohia lui se afla in Constanta, iar noi locuim in Bucuresti, parintele a sustinut ca reporterul face "permanent dovada unei bune credinte crestin-ortodoxe" si ca frecventeaza regulat sfintele slujbe, "sustinand strana la biserici". In fine, desi nici macar nu l-a zarit pe vreunul dintre membrii familiei ziaristului, Emil Cosmin Braescu s-a aratat convins ca au "calitati crestine deosebite".
Documente antedatate cu sase luni
Pentru ca Arhiepiscopia Tomisului sa fie acoperita din punct de vedere legal, in eventualitatea unui control, preotul i-a cerut secretarei sa treaca pe toate actele de inscriere data de 10 septembrie 2008, chiar daca documentele au fost intocmite in martie 2009.
» Secretara: Vreti din 2008?
Emil Cosmin Braescu: 2008.
» Rep.: Da, da.
Cosmin: Sa vedem cand ii dam un numar de inregistrare care sa mearga in sesiunea din septembrie, nu? Deci, undeva in data de 10 septembrie?
Mai mult, preotul Braescu l-a asigurat pe jurnalist ca va trece fara probleme si peste examenele din sesiunea de iarna, desi acestea avusesera loc deja cu o luna in urma. Pentru serviciile sale, Emil Cosmin Braescu a primit de la noi 400 de lei si o sticla de whiskey.
Emil Cosmin Braescu: Mergeti la Universitate, in drumul dumneavoastra luati un buchet de flori pentru doamna Varga. Va duceti la dansa.
» Rep.: In afara de dosarul asta, mai duc ceva la facultate?
E.C.B.: Va dam acum ce mai trebuie. si spuneti acolo ca ati vorbit cu parintele Cosmin ieri. A vorbit ea cu Inaltul. Pentru ca-i foarte tarziu acum.
» Rep.: Da, stiu.
E.C.B.: Nu mai face inscrieri.
» Rep.: Sa rezolv si eu examenele din iarna, si...
E.C.B.: A, alea se rezolva pe parcurs. Conteaza sa va inmatriculeze.
» Rep.: Parinte, am si pentru dumneavoastra o sticla de whiskey, o las aici. Va mai las si 4 milioane, si ne mai auzim oricum.
"Doamna Varga" de la Facultatea de Teologie a intrat repede in combinatie. Functionara s-a aratat initial iritata ca i-am cerut sa incalce regulamentele universitatii. Totusi, avand in vedere ca veneam din partea Arhiepiscopului Tomisului, a acceptat dosarul.
Secretara: Este obligatorie foaia matricola, cat mai repede.
» Rep.: Intr-o saptamana o aveti. Ba chiar pot sa v-o aduc luni.
S.: N-aveti cum sa figurati ca dand admitere, daca nu aveti medie de admitere.
» Rep.: Asa-i.
S.: Taxa de studii pe an este de 25 milioane de lei. In momentul asta, trebuie sa aveti achitat 80% din taxa.
Am platit repede taxa de inmatriculare la casierie, i-am promis doamnei Varga ca vom reveni peste o saptamana cu restul sumei, apoi i-am lasat florile. Unul dintre noi tocmai devenise student – cu sase luni vechime – in anul I la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii "Ovidius" din Constanta.
"Cat de bogat esti acum?"
Dupa ce am rezolvat situatia studiilor, ne-am intalnit din nou cu Arhiepiscopul Teodosie. Inalt Prea Sfintia Sa ne-a dat, in sfarsit, raspunsul mult-asteptat: este dispus sa-l faca pe reporter diacon cel mai devreme intr-o saptamana.
Conform canoanelor Bisericii Ortodoxe, exista trei trepte pe care aspirantul la preotie trebuie sa le parcurga obligatoriu. Prima etapa este diaconia. "Cel ce se hirotoneste preot trebuie sa fie mai intai hirotonit diacon si apoi preot", se precizeaza in Invatatura de Credinta Crestin Ortodoxa, "Catehism 21". Practic, Arhiepiscopul Teodosie si-a dat acordul pentru primul pas in transformarea ziaristului in preot.
» Rep.: Stiti, eu ma gandeam, daca in perioada asta m-ati putea face diacon, sa stau langa dumneavoastra, sa ma si cunoasteti...
IPS Teodosie: Da, te fac, da! Vineri ma cauti.
» Rep.: Vineri?
T.: Da. Pregateste-te sa vedem, ca de acuma nu-i greu.
Totusi, Arhiepiscopul Tomisului mai avea o ultima nelamurire. Vroia sa stie cat de bogat este cel pe care urma sa-l ajute.
» IPS Teodosie: Esti bogat?
Reporter: Nu foarte. Acuma, criza asta ne-a mai lovit...
» T.: Cat de bogat esti acum?
R.: Doar spiritual.
Cadouri pentru Teodosie
Ne-am lamurit mai tarziu de ce anume dorea Arhiepiscopul sa afle daca jurnalistul era bogat. Bogdan, secretarul personal al lui IPS Teodosie, ne-a transmis ca trebuie sa platim 1.500 de euro. Dupa spusele lui Bogdan, banii urmau sa fie folositi pentru a-i cumpara inaltului prelat un cadou. I-am raspuns ca nu putem plati, pentru inceput, decat 500 de euro, iar omul de incredere al Arhiepiscopului a acceptat acest avans. Intalnirea cu Bogdan a avut loc intr-o benzinarie din Bucuresti.
» Rep.: Ce-a zis Inaltul?
Bogdan: Am vorbit. El a spus ca nu e impotriva sa te faca preot, dar ideea e sa te apropii un pic de el.
» Rep.: A, sa ma cunoasca mai bine.
B.: Sa te cunoasca.
» Rep.: Cat fac vesmintele? 1.500?
B.: Ma, eu asa zic, ori un engolpion (n.r. – insigna arhiereasca), pe care stiu ca si-l doreste, ori o mitra. Sa vedem ce gasesc.
» Rep.: Ideea e ca eu nu am reusit sa strang toti banii, eu am o pensiune la Eforie, am facut 500 de euro si iti mai dau diferenta cand vii, daca e? Ti-i dau acum pe astia. Mai trimit prin Western maine, eventual. Cam cat m-ar duce cu totul? Da-mi un sfat, ca sa stiu si eu pentru saptamana viitoare.
B.: Mergi la inceput cu un cadou la dansul, spovedeste-te la dansul si pe urma devii familiar, un pic, asa.
» Rep.: Ma duce mai mult de 3.000, cu ce mai vorbesc cu Inaltul? Ca o sa mai fac o donatie, acolo.
Bogdan: In jur.
5.000 de euro... cu imprumut
Pusi in fata unor sume atat de mari, ne-am reconsiderat din nou povestea. Invocand criza si unele dificultati financiare aparute pe parcurs, am insistat ca nu vom putea plati suma finala decat in mai multe transe. Bogdan, secretarul personal al lui IPS Teodosie, ne-a linistit amabil. Preotia se poate achita si in rate. Prin urmare, la o noua intalnire cu omul de incredere al lui Teodosie, i-am mai dat 350 de euro. Apoi, ni s-au mai cerut 5.000 de euro, de data aceasta sub forma de imprumut. L-am sunat pe Arhiepiscopul Tomisului si am invocat din nou probleme financiare.
» Rep.: Am vorbit cu Bogdan, m-a sunat aseara, m-a rugat cu 5.000 de euro, daca as putea sa vi-i dau pentru o saptamana. Eu am fost astazi cu o masina in targ si n-am reusit sa o dau.
IPS Teodosie: Stai linistit, nu e nici o problema.
» Rep.: Mi-a promis un prieten, sa vad maine-poimaine daca e ceva.
T.: Bine. Stai linistit. Nu e nici o problema.
Dobandirea pe cai ocolite a harului preotiei nu s-a dovedit doar costisitoare, ci si solicitanta. Odata intrat in acest joc, jurnalistul a trebuit sa satisfaca unele cereri din partea Arhiepiscopului. La ultima intalnire cu IPS Teodosie, acesta ne-a cerut sa trimitem in Spania, din partea sa, pentru un prieten, un colet cu mai multe sticle de vin.
Dupa acest ultim serviciu, am decis sa ne oprim. Era limpede ca pentru a ajunge preot este nevoie de foarte multi bani. Oricum contribuisem suficient la prosperitatea unui sistem care nu are nimic de a face cu credinta.
Vanzarea preotiei aduce excluderea din Biserica
Vanzarea pe bani a harului preotiei sau "simonia" este un pacat pedepsit de crestinism inca de acum 2.000 de ani. De asemenea, Biserica Ortodoxa Romana a condamnat oficial coruptia in randul clericilor intr-o sedinta a Sfantului Sinod din anul 2004. "«Simonie» este fapta prin care, in schimbul unor bani, bunuri sau avantaje, ca si prin prietenie, nepotism, influente sau presiuni de orice natura, se obtin o hirotonie, eparhie, parohie, functie, distinctie sau avansare clericala, precum si admiterea, notarea, promovarea sau absolvirea in invatamantul teologic preuniversitar, universitar si postuniversitar", se arata intr-un document intocmit la respectiva intalnire a inaltului for bisericesc.
Pedepsele impuse de canoane pentru acest pacat sunt extrem de dure. Episcopii prinsi ca au luat mita pentru a oferi in schimb harul preotiei trebuie exclusi din randul prelatilor (sunt caterisiti). In acelasi timp, se anuleaza hirotonirea celui care a platit pentru a deveni preot. "Daca vreun episcop sau diacon ar dobandi vrednicie prin bani, sa se cateriseasca si acela ce l-a hirotonit si sa se taie cu totul din Biserica", prevad evangheliile ortodoxe.
Teodosie a semnat un angajament cu Securitatea
IPS Teodosie a devenit Arhiepiscop de Tomis in 2001, cand a primit si numele de Tomitanul. Anterior, el fusese Episcop vicar la Arhiepiscopia Bucurestiului, cu titulatura de Snagoveanul. Cariera sa bisericeasca a inceput la 15 ani, cand a intrat la Seminarul Teologic al Manastirii Neamt. A urmat apoi Facultatea de Teologie din Bucuresti. In primul an de facultate, in 1997, a intrat la Manastirea Crasna, din Prahova. A ajuns calugar in 1990.
Presa a speculat adeseori asupra ascensiunii in Biserica Ortodoxa Romana a lui IPS Teodosie. Cotidianul sustinea in 2005 ca aceasta s-ar datora prieteniei cu fostul premier Adrian Nastase. Pe de alta parte, intr-un interviu oferit pentru Q Magazine, prelatul insusi a admis ca are legaturi cu alti doi membri importanti ai PSD, Octav Cozmanca si Miron Mitrea.
In 2006, IPS Teodosie a recunoscut, intr-o conferinta de presa, ca a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate. Prelatul a sustinut atunci ca nu a oferit insa nici o informatie politiei politice a lui Ceausescu. "Nu am mai fost cautat de nimeni si nu mi s-a cerut nici o informatie, desi din obligatiile pe care mi le trasasera trebuia sa ascult diferite discutii ale colegilor mei, cadre universitare de la Institutul Teologic din Bucuresti, sau ale studentilor si sa informez in legatura cu ele", a declarat IPS Teodosie, potrivit ziarului Ziua.
luni, 4 mai 2009
Supermarketurile au scumpit alimentele cu peste 30% intr-o singura saptamana
Mai sunt aproximativ trei-patru saptamani pana cand vom putea cumpara din piata rosii, castraveti si ardei romanesti. Pana atunci, supermarketurile profita de pozitia de lider pe care o detin in piata si scumpesc, peste noapte, produsele alimentare.
„Retailerii nu au nici un motiv intemeiat sa creasca preturile cu 30-40%, asa cum s-a intamplat saptamana trecuta. Am ajuns sa mancam mai scump ca de Paste”, ne-a declarat Tudor Dorobantu, secretarul general al Agrostar. Pe viitor, specialistii prevad alte scumpiri la produsele alimentare si nonalimentare, ca o consecinta a introducerii impozitului minim anual care trebuie platit incepand cu 1 mai.
„Am fost, sambata, intr-un supermarket din Capitala si am fost socat sa vad ca alimentele erau mai scumpe chiar si fata de perioada de dinaintea Pastelui. Un kilogram de rosii, care costa 6 lei, acum este la 8 lei. De asemenea, un vin de import care se vindea la un pret de 9 lei, acum costa 12 lei. Sunt scumpiri carora nu le inteleg logica”, ne-a declarat Dorobantu.
„Nu exista nici o explicatie, nici o scuza pentru aceste majorari de preturi, mai ales ca peste putina vreme apar si produsele romanesti. Supermarketurile detin monopol pe piata romaneasca, asa ca au profitat de ocazie si au scumpit produsele cu peste 30% intr-o singura saptamana. Ori asta se numeste specula, nu altceva. In mod normal, in urmatoarele 10-15 zile, legumele ar trebui sa se ieftineasca sensibil, pentru ca in piete vor aparea cele romanesti”, mai spune Dorobantu.
De aceeasi parere este si Dragos Frumosu, presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara (FSIA), care considera ca, „indiferent de productia autohtona, pe vara, in supermarketuri se vor gasi foarte putine legume si fructe romanesti”.
Secretarul general al Agrostar explica: „Anul trecut veneau TIR-uri cu marfa din diferite tari orientale si descarcau produsele in conditii de igiena greu de descris in niste grajduri din periferia Bucurestiului. Mai apoi, din saci mari, marfa era pusa in ladite mici si vanduta in supermarketuri ca fiind produsa in Romania”. Oricum, de la ieftiniri putem sa ne cam luam gandul, Codul de bune practici intre retaileri si furnizori a ramas iarasi blocat, de data asta in Parlament, ne-a mai spus Dorobantu. Intrebat care este cauza acestor scumpiri cu peste 30% in doar o saptamana, Adrian Manolache, secretarul general al Asociatiei Marilor Retele Comerciale din Romania (AMRCR), spune ca nu are o explicatie. „Sincer, nici nu am urmarit preturile in ultima perioada. Nu tin legatura cu clientii din retail pe probleme de politica a preturilor. Nici nu mi-au fost raportate astfel de cazuri, asa ca nu am urmarit fenomenul”, ne-a declarat Manolache.
Sursa: Gardianul, 4 Mai 2009
Autor: Steliana Bancu
„Retailerii nu au nici un motiv intemeiat sa creasca preturile cu 30-40%, asa cum s-a intamplat saptamana trecuta. Am ajuns sa mancam mai scump ca de Paste”, ne-a declarat Tudor Dorobantu, secretarul general al Agrostar. Pe viitor, specialistii prevad alte scumpiri la produsele alimentare si nonalimentare, ca o consecinta a introducerii impozitului minim anual care trebuie platit incepand cu 1 mai.
„Am fost, sambata, intr-un supermarket din Capitala si am fost socat sa vad ca alimentele erau mai scumpe chiar si fata de perioada de dinaintea Pastelui. Un kilogram de rosii, care costa 6 lei, acum este la 8 lei. De asemenea, un vin de import care se vindea la un pret de 9 lei, acum costa 12 lei. Sunt scumpiri carora nu le inteleg logica”, ne-a declarat Dorobantu.
„Nu exista nici o explicatie, nici o scuza pentru aceste majorari de preturi, mai ales ca peste putina vreme apar si produsele romanesti. Supermarketurile detin monopol pe piata romaneasca, asa ca au profitat de ocazie si au scumpit produsele cu peste 30% intr-o singura saptamana. Ori asta se numeste specula, nu altceva. In mod normal, in urmatoarele 10-15 zile, legumele ar trebui sa se ieftineasca sensibil, pentru ca in piete vor aparea cele romanesti”, mai spune Dorobantu.
De aceeasi parere este si Dragos Frumosu, presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara (FSIA), care considera ca, „indiferent de productia autohtona, pe vara, in supermarketuri se vor gasi foarte putine legume si fructe romanesti”.
Secretarul general al Agrostar explica: „Anul trecut veneau TIR-uri cu marfa din diferite tari orientale si descarcau produsele in conditii de igiena greu de descris in niste grajduri din periferia Bucurestiului. Mai apoi, din saci mari, marfa era pusa in ladite mici si vanduta in supermarketuri ca fiind produsa in Romania”. Oricum, de la ieftiniri putem sa ne cam luam gandul, Codul de bune practici intre retaileri si furnizori a ramas iarasi blocat, de data asta in Parlament, ne-a mai spus Dorobantu. Intrebat care este cauza acestor scumpiri cu peste 30% in doar o saptamana, Adrian Manolache, secretarul general al Asociatiei Marilor Retele Comerciale din Romania (AMRCR), spune ca nu are o explicatie. „Sincer, nici nu am urmarit preturile in ultima perioada. Nu tin legatura cu clientii din retail pe probleme de politica a preturilor. Nici nu mi-au fost raportate astfel de cazuri, asa ca nu am urmarit fenomenul”, ne-a declarat Manolache.
Sursa: Gardianul, 4 Mai 2009
Autor: Steliana Bancu
vineri, 1 mai 2009
Radu Mazăre şi maşina sa de Al Capone
30 Apr 2009 George Lacatus
Cotidianul
Primarul Constanţei, Radu Mazăre, şi-a comandat o maşină de "Al Capone modern", după cum el însuşi o caracterizează, pentru care a plătit până în 100.000 de dolari.
Primarul Constanţei, Radu Mazăre, are maşină unicat în România şi chiar în Europa, după propriile spuse. "Este vorba despre un model original, o maşină restilizată după un Lincoln Zefir din 1935. Am desenat-o împreună cu nişte prieteni şi am comandat-o în America. Are un motor de Chevrolet Camarro superputernic, cu componente şi tehnologie moderne. Am dat pe ea până într-o 100.000 de dolari", a declarat Radu Mazăre pentru cotidianul.ro. Pe maşina edilului Constanţei nu scrie nimic, nici un nume de firmă. El zice că maşina lui se cheamă simplu: Zefir.
Întrebat dacă şi-a dorit o maşină de mafiot, ca a lui Al Capone, Radu Mazăre ne-a explicat: "Am deja o maşină ca a lui Al Capone, originală, din 1937.
joi, 30 aprilie 2009
Cum se face Justiţia famigliei lui Mazăre la Constanţa
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 29 Apr 2009 | Biroul de Investigatii
Greşeala pe care o comite Comisia Uniunii Europene este că tratează România ca pe o ţară membră a UE. România nu este o ţară. Este mai multe. Nivelul corupţiei este diferit de la ţărişoară la ţărişoară. Uite, dacă ar fi să luăm exemplul Constanţei, o încurcăm rău cu Comisia. Constanţa este un stat în stat, iar dezvoltările din ultima perioadă demonstrează că zona de sud-est a României este mai apropiată de modelul Transnistriei decît de cel bruxellez. Controlul clanului al cărui cel mai vizibil erou este domnul Radu Mazăre s-a extins în ultima perioadă de la municipiu la judeţ, apoi la întregul bazin al zonei litorale şi, de cînd famiglia are un ministru, la nivelul ţării.
Publicitate
Ca să nu formulăm enunţuri fără acoperire, ne-am hotărît să ilustrăm cu cîteva dintre evenimentele recente diagnosticul de clan mafiot la care facem aluzie mai sus.
Teritoriul marilor tunuri imobiliare
Definiţia de mafie este, în termenii procurorilor, iar nu al romanelor poliţiste, acel nivel de structurare a crimei organizate în care teritoriul este împărţit între famigliile specializate în diferite activităţi ilegale. În evaluarea unor ziarişti de investigaţie, clanul Mazăre este proprietarul unor suprafeţe uriaşe de teren în zona Constanţei. Astfel, oamenii lui Mazăre au ajuns să deţină cele mai multe dintre terenurile pe care va fi construită, de exemplu, viitoarea şosea de coastă, unul dintre proiectele la care primarul Constanţei ţine cel mai mult. Din fericire, în acest caz, Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a făcut treaba şi i-a trimis în judecată pe făptaşi. Potrivit comunicatului DNA din 28 octombrie 2008, Radu Mazăre şi membrii Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 a Primăriei Constanţa „au soluţionat în mod defectuos o serie de cereri de restituire de terenuri, în scopul obţinerii de avantaje patrimoniale care s-au materializat în dobîndirea de către ei sau de către persoane din anturajul lor a proprietăţii asupra unor mari suprafeţe de teren la care nu aveau dreptul. Astfel, patrimoniul public a fost deposedat de mari suprafeţe de teren intravilan în valoare de 114 milioane de euro, dintre care 77,77 milioane de euro reprezintă prejudiciu în dauna statului şi 36,16 de milioane de euro prejudiciu în dauna municipiului“.
Constanţa nu e constănţenilor, ci a urmaşilor lui Mazăre
Metoda era simplă: moştenitorii de drept făceau cererile de drept la Primărie; Primăria se făcea că întîrzie cu retrocedarea, se făcea că nu are terenuri disponibile sau pur şi simplu se făcea că plouă; nişte oameni de bine cumpărau de la petenţi drepturile litigioase, pentru ca, ulterior, oamenii de bine (deci nu proprietarii de drept) să fie împroprietăriţi cu suprafeţe de teren mai valoroase decît cele revendicate, dar mult subevaluate. Iată cum se putea face acest lucru. De exemplu, unul dintre criteriile de evaluare a pămîntului era apropierea de utilităţi (reţele de electricitate, gaze, apă curentă, telefonie etc.). Evaluatorul (care a fost şi el trimis în judecată) a pretins într-unul dintre cazuri că utilităţile se află la distanţe de 200-500 de metri de terenul retrocedat, cînd erau de fapt la numai o sută de metri. Astfel, beneficiarul retrocedării, şmecherul care a cumpărat drepturile litigioase, a putut primi un teren mai mare decît cel la care avea dreptul.
Toţi oamenii de bine ai primarului
Prin dispoziţiile de retrocedare 1.344 şi 679 din 2004, au fost împroprietăriţi cu pămînt pe traseul Rivierei Tomis (denumirea dată de Primărie şoselei de coastă) Cristian Borcea (acţionar al clubului de fotbal Dinamo), Maria Măriuţa (bunica lui Dragoş Săvulescu, un alt acţionar de la Dinamo), SC Habitat şi Ambient, Georgică Giurgiucanu şi Mihai Camboianu. Acţionarul lui SC Habitat şi Ambient este Valentin Gheorghe Ionescu, acţionar la firmele care au construit mall-ul din Parcul Tăbăcăriei. După cum vă puteţi aduce aminte din paginile revistei voastre preferate, şi terenul pe care s-a construit mall-ul este unul dintre cele retrocedate penal de Radu Mazăre.
Şoseaua de coastă, o mulgătoare de fonduri publice
Atunci cînd controlează banii publici, o famiglie este preocupată să găsească pretexte să-i cheltuiască. Dacă nu există proiecte, se inventează ori se pun la încălzit unele mai vechi şi se bagă pe gîtul cetăţeanului, indiferent de utilitatea publică. Important este ca afacerea să permită Primăriei să vîndă ieftin şi să cumpere scump. Un astfel de proiect (reîncălzit, originalul fiind propus în perioada interbelică) este Şoseaua de Coastă. Planul de azi e simplu şi e inspirat din tradiţia mafiei italiene a afacerilor cu autostrăzi: se cumpără terenuri ieftine, după care se croieşte o autostradă fix peste terenurile deja achiziţionate; preţul creşte de multe ori, iar din diferenţă se obţin profituri miraculoase. O şosea de coastă se face, în principiu, pe coastă. Or, o mare parte din traseul şoselei de 5,3 km este pe terenurile ajunse în proprietatea găştii Mazăre. Partea bună e că pînă la sfîrşitul procesului terenul este sub sechestru instituit de DNA, deci şmecherii lui Mazăre n-au cum să scape de el. Chiar şi terenul de sub mall-ul evocat mai înainte este pus sub sechestru de către procurori.
Sistemul de apărare al famigliştilor. Justiţia de Mazăre
La acest capitol apare principala diferenţă între clanurile italiene şi cele constănţene: la noi nu e nevoie de victime umane. Din fericire. Pe de altă parte, efectul este perfect comparabil: afacerile clanului Mazăre nu pot fi deranjate fără costuri serioase. Ziarista Feri Predescu a fost „executată“ exemplar, tocmai pentru a oferi un avertisment celor care ar risca să iasă public cu critici la adresa clanului. Feri Predescu a intervenit într-o emisiune la Realitatea TV şi a făcut cîteva comentarii despre relaţiile lui Mazăre cu lumea interlopă. Erau informaţii care fuseseră deja publicate, prezentate ca opinii. Mazăre a deschis o acţiune în instanţă, acţiune pe care ziarista a cîştigat-o la judecătorie; la Tribunalul Constanţa, decizia a fost răsturnată în favoarea primarului.
Sentinţa, semnată de judecătoarele Crina Mihaela Popescu şi Beatrice Mariş, ignoră practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului atît în evaluarea faptelor, cît şi în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor la care o condamnă pe Feri Predescu. Comunitatea ziariştilor din ţară se mobilizează într-o campanie de susţinere a ziaristei, între cei mai activi susţinători fiind echipa de la Ziua de Constanţa. Ei acordă o atenţie specială magistraţilor implicaţi în decizie şi publică rezultatul anchetei lor: judecătoarea Beatrice Mariş, de la instanţa care a condamnat-o pe ziaristă, ar fi fost beneficiara unei retrocedări de teren, retrocedare de care, conform estimării făcute de ziarişti, nu beneficiază, în Constanţa, decît cei care sînt în graţiile primarului – vezi mai sus capitolul privind terenurile. Or, decizia de atribuire a terenului de 179,9 metri pătraţi este semnată de însuşi Radu Mazăre, în 2006. O situaţie care ne face să nu ne dorim să ne judecăm vreodată cu famiglia Mazăre în ograda lui constănţeană plină de orătănii harnice la ciugulit.
Nu doar ziariştii sînt expuşi exerciţiului în instanţă: Lucia Varga, fost secretar de stat de la Ministerul Mediului, a îndrăznit să critice calitatea staţiei de epurare a apei din Constanţa. A beneficiat prompt de un proces: este acuzată de subminarea turismului din România; la pachet cu demnitarul au fost acuzaţi şeful de la Apele Române – Litoral, Gheorghe Babu, şi ziaristul de la Adevărul care a îndrăznit să publice cuvintele demnitarului de la Mediu.
Manipularea statului în favoarea buzunarului: ocupaţi ministerele
Ca să poţi pune la produs terenurile – prin răscumpărare în vederea construirii şoselei – e nevoie ca proiectul să fie eliberat de obstacole. Pe plan local, clanul controlează confortabil instituţiile publice – Primăria şi preşedinţia Consiliului Judeţean Constanţa – prin Nicuşor Constantinescu. Liviu Brăiloiu, un alt milionar din Top 300, ocupă funcţia de prefect. Toţi sînt membrii organizaţiei PSD Constanţa, unde Radu Mazăre este preşedinte iar Nicuşor Constantinescu prim-vicepreşedinte. Dar timp de cîţiva ani, clanul s-a poticnit în Ministerul Mediului, care a refuzat să elibereze avizul de mediu. În campania electorală de anul trecut, politicianul Radu Mazăre a anunţat, transparent, că vizează Ministerul Mediului. Ochit, lovit: fostul subaltern al primarului, viceprimarul Nicolae Nemirschi, este azi ministru şi a dat deja undă verde proiectului.
Un al doilea obstacol este legislaţia. În legislatura trecută, Ministerul Mediului a promovat un proiect de lege a zonelor costiere. Legea, dacă ar fi ieşit, ar fi înăsprit condiţiile de protecţie a zonelor din apropierea coastelor; concret, şansele şoselei costiere ar fi scăzut atît de mult, că nu şi-ar mai fi meritat numele de costieră. Dar cum mediul nu are la fel de mulţi suporteri în Parlament pe cîţi au duşmanii lui, proiectul a fost respins, după ce a fost amendat sever de ramura parlamentară a famigliei lui Mazăre din Camera Deputaţilor, condusă de chiar fratele primarului de Constanţa. Mai mult, a existat un alt proiect de lege născut chiar în cuibarul famigliei constănţenilor; proiectul lor a trecut cu bine de Parlament, dar a fost respins de preşedintele Băsescu la promulgare. În prezent, stă pe undeva la pîndă. Recent, clanul a mai ocupat o poziţie importantă: Nicuşor Constantinescu a devenit şi preşedintele Comitetului de Bazin Dobrogea Litoral – cu alte cuvinte, toate deciziile legate de apele din bazinul dobrogean vor fi controlate cum se cuvine.
Controlul zgomotelor
În mod obişnuit, în presa din Constanţa nu se întîmplă accidente critice la adresa lui Mazăre. Clanul controlează o adevărată fortăreaţă media – post de televiziune, radio, presă scrisă. Dar dincolo de controlul prin acţionariat, ei pot ţine la respect restul presei scrise prin controlul difuzării. În situaţii în care supărarea atinge cota de criză, se poate întîmpla ca un ziar să nu mai fie difuzat. S-a întîmplat, în 2002, să fie hărţuită ediţia locală a Jurnalului naţional. Şi se întîmplă acum: suplimentul de Constanţa al ziarului Ziua reclamă faptul că firma de difuzare refuză să mai distribuie publicaţia. Precizăm că difuzarea controlată de echipa Mazăre este cea mai puternică din zonă. Ziariştii fac o legătură între acest refuz şi faptul că au îndrăznit să expună aspecte oculte ale relaţiei lui Mazăre cu Justiţia.
Pe 23 aprilie curent, Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu neagă, bineînţeles, ideea de cenzură: „Referitor la afirmaţiile mincinoase făcute în ultimele ediţii ale cotidianului Ziua de Constanţa, precum şi în protestul Agenţiei de Monitorizare a Presei, noi, Radu Ştefan Mazăre şi Nicuşor Daniel Constantinescu, dorim să precizăm că dacă am fi avut vreun interes de a bloca difuzarea cotidianului mai sus menţionat, am fi făcut-o eventual înainte de alegerile locale sau generale desfăşurate anul trecut, cînd am fost aleşi“.
Greşeala pe care o comite Comisia Uniunii Europene este că tratează România ca pe o ţară membră a UE. România nu este o ţară. Este mai multe. Nivelul corupţiei este diferit de la ţărişoară la ţărişoară. Uite, dacă ar fi să luăm exemplul Constanţei, o încurcăm rău cu Comisia. Constanţa este un stat în stat, iar dezvoltările din ultima perioadă demonstrează că zona de sud-est a României este mai apropiată de modelul Transnistriei decît de cel bruxellez. Controlul clanului al cărui cel mai vizibil erou este domnul Radu Mazăre s-a extins în ultima perioadă de la municipiu la judeţ, apoi la întregul bazin al zonei litorale şi, de cînd famiglia are un ministru, la nivelul ţării.
Publicitate
Ca să nu formulăm enunţuri fără acoperire, ne-am hotărît să ilustrăm cu cîteva dintre evenimentele recente diagnosticul de clan mafiot la care facem aluzie mai sus.
Teritoriul marilor tunuri imobiliare
Definiţia de mafie este, în termenii procurorilor, iar nu al romanelor poliţiste, acel nivel de structurare a crimei organizate în care teritoriul este împărţit între famigliile specializate în diferite activităţi ilegale. În evaluarea unor ziarişti de investigaţie, clanul Mazăre este proprietarul unor suprafeţe uriaşe de teren în zona Constanţei. Astfel, oamenii lui Mazăre au ajuns să deţină cele mai multe dintre terenurile pe care va fi construită, de exemplu, viitoarea şosea de coastă, unul dintre proiectele la care primarul Constanţei ţine cel mai mult. Din fericire, în acest caz, Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a făcut treaba şi i-a trimis în judecată pe făptaşi. Potrivit comunicatului DNA din 28 octombrie 2008, Radu Mazăre şi membrii Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 a Primăriei Constanţa „au soluţionat în mod defectuos o serie de cereri de restituire de terenuri, în scopul obţinerii de avantaje patrimoniale care s-au materializat în dobîndirea de către ei sau de către persoane din anturajul lor a proprietăţii asupra unor mari suprafeţe de teren la care nu aveau dreptul. Astfel, patrimoniul public a fost deposedat de mari suprafeţe de teren intravilan în valoare de 114 milioane de euro, dintre care 77,77 milioane de euro reprezintă prejudiciu în dauna statului şi 36,16 de milioane de euro prejudiciu în dauna municipiului“.
Constanţa nu e constănţenilor, ci a urmaşilor lui Mazăre
Metoda era simplă: moştenitorii de drept făceau cererile de drept la Primărie; Primăria se făcea că întîrzie cu retrocedarea, se făcea că nu are terenuri disponibile sau pur şi simplu se făcea că plouă; nişte oameni de bine cumpărau de la petenţi drepturile litigioase, pentru ca, ulterior, oamenii de bine (deci nu proprietarii de drept) să fie împroprietăriţi cu suprafeţe de teren mai valoroase decît cele revendicate, dar mult subevaluate. Iată cum se putea face acest lucru. De exemplu, unul dintre criteriile de evaluare a pămîntului era apropierea de utilităţi (reţele de electricitate, gaze, apă curentă, telefonie etc.). Evaluatorul (care a fost şi el trimis în judecată) a pretins într-unul dintre cazuri că utilităţile se află la distanţe de 200-500 de metri de terenul retrocedat, cînd erau de fapt la numai o sută de metri. Astfel, beneficiarul retrocedării, şmecherul care a cumpărat drepturile litigioase, a putut primi un teren mai mare decît cel la care avea dreptul.
Toţi oamenii de bine ai primarului
Prin dispoziţiile de retrocedare 1.344 şi 679 din 2004, au fost împroprietăriţi cu pămînt pe traseul Rivierei Tomis (denumirea dată de Primărie şoselei de coastă) Cristian Borcea (acţionar al clubului de fotbal Dinamo), Maria Măriuţa (bunica lui Dragoş Săvulescu, un alt acţionar de la Dinamo), SC Habitat şi Ambient, Georgică Giurgiucanu şi Mihai Camboianu. Acţionarul lui SC Habitat şi Ambient este Valentin Gheorghe Ionescu, acţionar la firmele care au construit mall-ul din Parcul Tăbăcăriei. După cum vă puteţi aduce aminte din paginile revistei voastre preferate, şi terenul pe care s-a construit mall-ul este unul dintre cele retrocedate penal de Radu Mazăre.
Şoseaua de coastă, o mulgătoare de fonduri publice
Atunci cînd controlează banii publici, o famiglie este preocupată să găsească pretexte să-i cheltuiască. Dacă nu există proiecte, se inventează ori se pun la încălzit unele mai vechi şi se bagă pe gîtul cetăţeanului, indiferent de utilitatea publică. Important este ca afacerea să permită Primăriei să vîndă ieftin şi să cumpere scump. Un astfel de proiect (reîncălzit, originalul fiind propus în perioada interbelică) este Şoseaua de Coastă. Planul de azi e simplu şi e inspirat din tradiţia mafiei italiene a afacerilor cu autostrăzi: se cumpără terenuri ieftine, după care se croieşte o autostradă fix peste terenurile deja achiziţionate; preţul creşte de multe ori, iar din diferenţă se obţin profituri miraculoase. O şosea de coastă se face, în principiu, pe coastă. Or, o mare parte din traseul şoselei de 5,3 km este pe terenurile ajunse în proprietatea găştii Mazăre. Partea bună e că pînă la sfîrşitul procesului terenul este sub sechestru instituit de DNA, deci şmecherii lui Mazăre n-au cum să scape de el. Chiar şi terenul de sub mall-ul evocat mai înainte este pus sub sechestru de către procurori.
Sistemul de apărare al famigliştilor. Justiţia de Mazăre
La acest capitol apare principala diferenţă între clanurile italiene şi cele constănţene: la noi nu e nevoie de victime umane. Din fericire. Pe de altă parte, efectul este perfect comparabil: afacerile clanului Mazăre nu pot fi deranjate fără costuri serioase. Ziarista Feri Predescu a fost „executată“ exemplar, tocmai pentru a oferi un avertisment celor care ar risca să iasă public cu critici la adresa clanului. Feri Predescu a intervenit într-o emisiune la Realitatea TV şi a făcut cîteva comentarii despre relaţiile lui Mazăre cu lumea interlopă. Erau informaţii care fuseseră deja publicate, prezentate ca opinii. Mazăre a deschis o acţiune în instanţă, acţiune pe care ziarista a cîştigat-o la judecătorie; la Tribunalul Constanţa, decizia a fost răsturnată în favoarea primarului.
Sentinţa, semnată de judecătoarele Crina Mihaela Popescu şi Beatrice Mariş, ignoră practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului atît în evaluarea faptelor, cît şi în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor la care o condamnă pe Feri Predescu. Comunitatea ziariştilor din ţară se mobilizează într-o campanie de susţinere a ziaristei, între cei mai activi susţinători fiind echipa de la Ziua de Constanţa. Ei acordă o atenţie specială magistraţilor implicaţi în decizie şi publică rezultatul anchetei lor: judecătoarea Beatrice Mariş, de la instanţa care a condamnat-o pe ziaristă, ar fi fost beneficiara unei retrocedări de teren, retrocedare de care, conform estimării făcute de ziarişti, nu beneficiază, în Constanţa, decît cei care sînt în graţiile primarului – vezi mai sus capitolul privind terenurile. Or, decizia de atribuire a terenului de 179,9 metri pătraţi este semnată de însuşi Radu Mazăre, în 2006. O situaţie care ne face să nu ne dorim să ne judecăm vreodată cu famiglia Mazăre în ograda lui constănţeană plină de orătănii harnice la ciugulit.
Nu doar ziariştii sînt expuşi exerciţiului în instanţă: Lucia Varga, fost secretar de stat de la Ministerul Mediului, a îndrăznit să critice calitatea staţiei de epurare a apei din Constanţa. A beneficiat prompt de un proces: este acuzată de subminarea turismului din România; la pachet cu demnitarul au fost acuzaţi şeful de la Apele Române – Litoral, Gheorghe Babu, şi ziaristul de la Adevărul care a îndrăznit să publice cuvintele demnitarului de la Mediu.
Manipularea statului în favoarea buzunarului: ocupaţi ministerele
Ca să poţi pune la produs terenurile – prin răscumpărare în vederea construirii şoselei – e nevoie ca proiectul să fie eliberat de obstacole. Pe plan local, clanul controlează confortabil instituţiile publice – Primăria şi preşedinţia Consiliului Judeţean Constanţa – prin Nicuşor Constantinescu. Liviu Brăiloiu, un alt milionar din Top 300, ocupă funcţia de prefect. Toţi sînt membrii organizaţiei PSD Constanţa, unde Radu Mazăre este preşedinte iar Nicuşor Constantinescu prim-vicepreşedinte. Dar timp de cîţiva ani, clanul s-a poticnit în Ministerul Mediului, care a refuzat să elibereze avizul de mediu. În campania electorală de anul trecut, politicianul Radu Mazăre a anunţat, transparent, că vizează Ministerul Mediului. Ochit, lovit: fostul subaltern al primarului, viceprimarul Nicolae Nemirschi, este azi ministru şi a dat deja undă verde proiectului.
Un al doilea obstacol este legislaţia. În legislatura trecută, Ministerul Mediului a promovat un proiect de lege a zonelor costiere. Legea, dacă ar fi ieşit, ar fi înăsprit condiţiile de protecţie a zonelor din apropierea coastelor; concret, şansele şoselei costiere ar fi scăzut atît de mult, că nu şi-ar mai fi meritat numele de costieră. Dar cum mediul nu are la fel de mulţi suporteri în Parlament pe cîţi au duşmanii lui, proiectul a fost respins, după ce a fost amendat sever de ramura parlamentară a famigliei lui Mazăre din Camera Deputaţilor, condusă de chiar fratele primarului de Constanţa. Mai mult, a existat un alt proiect de lege născut chiar în cuibarul famigliei constănţenilor; proiectul lor a trecut cu bine de Parlament, dar a fost respins de preşedintele Băsescu la promulgare. În prezent, stă pe undeva la pîndă. Recent, clanul a mai ocupat o poziţie importantă: Nicuşor Constantinescu a devenit şi preşedintele Comitetului de Bazin Dobrogea Litoral – cu alte cuvinte, toate deciziile legate de apele din bazinul dobrogean vor fi controlate cum se cuvine.
Controlul zgomotelor
În mod obişnuit, în presa din Constanţa nu se întîmplă accidente critice la adresa lui Mazăre. Clanul controlează o adevărată fortăreaţă media – post de televiziune, radio, presă scrisă. Dar dincolo de controlul prin acţionariat, ei pot ţine la respect restul presei scrise prin controlul difuzării. În situaţii în care supărarea atinge cota de criză, se poate întîmpla ca un ziar să nu mai fie difuzat. S-a întîmplat, în 2002, să fie hărţuită ediţia locală a Jurnalului naţional. Şi se întîmplă acum: suplimentul de Constanţa al ziarului Ziua reclamă faptul că firma de difuzare refuză să mai distribuie publicaţia. Precizăm că difuzarea controlată de echipa Mazăre este cea mai puternică din zonă. Ziariştii fac o legătură între acest refuz şi faptul că au îndrăznit să expună aspecte oculte ale relaţiei lui Mazăre cu Justiţia.
Pe 23 aprilie curent, Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu neagă, bineînţeles, ideea de cenzură: „Referitor la afirmaţiile mincinoase făcute în ultimele ediţii ale cotidianului Ziua de Constanţa, precum şi în protestul Agenţiei de Monitorizare a Presei, noi, Radu Ştefan Mazăre şi Nicuşor Daniel Constantinescu, dorim să precizăm că dacă am fi avut vreun interes de a bloca difuzarea cotidianului mai sus menţionat, am fi făcut-o eventual înainte de alegerile locale sau generale desfăşurate anul trecut, cînd am fost aleşi“.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)