Numarul 21 al Revistei Black Jack prezinta "fapte cutremuratoare" despre omul care se afla in fruntea fotbalului romanesc, presedintele Federatiei Romane de Fotbal (FRF) Mircea Sandu. Potrivit publicatiei bilunare, buzunarele fiului lui Mircea Sandu au devenit mai pline beneficiind de ajutorul unor "cotizanti" precum firme
ale unor patroni din lumea fotbalului, sponsori ai echipei nationale si chiar federatia condusa de Mircea Sandu.
Reporterii BlackJack mai arata intr-un material de 3 pagini denumit "In atentia DNA. Platile catre pusculita lui Mircea Sandu" ca majoritatea banilor vin de la Dinamo, acesta fiind motivul pentru care in ultima perioada echipa din Stefan cel Mare a avut parte numai de lucruri bune din partea federatiei.
Personajul principal al anchetei peste Mircea Dan Sandu fiul presedintelui FRF. Dan Mircea Sandu detine 25% din firma Visit SRL, care activeaza ca agentie de turism. Alaturi de el,in firma mai apare Bartolomeu Finis, un om de casa al fostului premier Adrian Nastase.In firma mai apare Marian Albu, fostul trezorier al FRF si fiul acestuia,
Adrian. La data de 23 februarie 2009 firma patronata de baiatul sefului FRF, de trezorierul aceleiasi institutii si de fiul acestuia din urma a obtinut de la ING Bank refinantarea unuiimprumut mai vechi. Rambursarea banilor a fost garantata cu sumele pe care firma Visist SRL urma sa o primeasca de la mai multi parteneri printre care chiar Federatia Romana de Fotbal. Mai mult decat atat, compania avea de primit bani de la FC Dinamo Bucuresi si de la Crimbo Gas si firma lui Cristi Borcea.
Pe 2 martie 2007, aceiasi firma a prezentat tot la ING Bank dovezi ale faptului ca Automobile Dacia, sponsorul principal al echipei nationale si Orange Romania, firma la care actionar este dinamovistul Nicolae Badea trebuie sa-i vireze sume importante de bani. Si de aceasta data FRF se afla pe lista persoanelor juridice care baga bani in conturile firmei patronate de baiatul lui Mircea Sandu.
Visit SRL este o agentie de turism. Federatia Romana de Fotbal a platit acestei firme mai multe facturi. Cu toate acestea, purtatorul de cuvant al FRF, Paul Zaharia a declarata ca habar nu are de plata respectiva "Nu ma ocup de turism, dar pentru deplasari noi folosim exclusiv serviciile Danco Pro" a spus Zaharia.
Acest lucru arata ca ori platile s-au facut pe ascuns pentru servicii fictive sau servicii ocultate angajatilor de rand, ori actele prezentate la banca sunt false si au fost menite doar sa-l ajute pe fiul lui Sandu sa-si prelungeasca linia de credit.
Conform datelor inregistrate la Ministerul Finantelor Publice, Federatia Romana de Fotbal a realizat in 2003 venituri de 5.6 milioane de euro cu niste cheltuieli de 5 milioane de euro.in 2004, federatia a incasat 5,6 milioane de euro si contabilii lui Sandu au cheltuit 4,5 milioane de euro.in 2005 institutia condusa de Mircea Sandu realizase 5,5 milioane de euro din activitati nepatrimoniale si economice. Tot atunci FRF a cheltuit 4,5 milioane de euro. În 2006, MFP nu are pe site un bilant al celei mai
importante federatii sportive. Cu toate acestea, vedem ca in 2007 veniturile au crescut la 7 milioane de euro. In mod direct proportional au crescut si cheltuielile la 6.9 milioane de euro.
Veniturile sunt simplu
de crescut, o multime de sponsori dorind sa sprijine echipa nationala. Cu toate acestea, numai procurorii ar putea sa raspunda la intrebarile legate de cresterea cheltuielilor.
Probabil aceste cheltuieli mari au determinat conducerea FRF sa se imprumute la banca.in 2008, conform contractului de facilitate de credit la termen nr. 00591 / 12 02.2008 si respectiv contractului de facilitate de credit la termen nr. 00592/12 02.2008 semnate de FRF si Raiffeisen Bank, Federatia primea aproape 3,3 milioane de euro. Pentru a garanta returnarea banilor, Sandu a garantat cu contractele de publicitate
pe care FRF le-aincheiat cu Gilette, Bergenbier, Automobile Dacia, Vodafone, Adidas,
Ursus sau Cesarom.
Dorinta mare de cheltuiala a lui Sandu s-a manifestat si în cazul societatii comerciale Centrul de Fotbal Mogosoaia. Acolo FRF este unic actionar.in 2007 firma a realizat venituri de 671.000 de euro si a cheltuit 670.000 de euro. Statul a incasat impozit doar pe o suma in jurul a 1000 de euro.
Mai multe amanunte despre ingineriile financiare marca FRF in numarul 21 al revistei BlackJack
Luni, 18 Mai 2009
http://www.presaonline.com/stiri/sport/in-atentia-dna-afacerile-murdare-ale-lui-mircea-sandu-deconspirate-de-reporterii-blackjack-584690.html
miercuri, 20 mai 2009
luni, 18 mai 2009
Asa arata justitia Romana!
Daca ai bani, ai si parte!
Acum astia au navalit pe coruptii din fotbal sa mai uite romanul de cei coruptii din politica pentru ca a venit iar o campanie electorala.
Cine pune mana pe cei din politica?
Nimeni, pentru ca sunt angajatii politicienilor.
Doar o minune ne mai salveaza de bubele astea!
Acum astia au navalit pe coruptii din fotbal sa mai uite romanul de cei coruptii din politica pentru ca a venit iar o campanie electorala.
Cine pune mana pe cei din politica?
Nimeni, pentru ca sunt angajatii politicienilor.
Doar o minune ne mai salveaza de bubele astea!
Dosarele marii coruptii, la judecata de apoi
17 Mai 2009 Dorin Petrisor
Cotidianul
Promisiunile de combatere a marii coruptii prin sentinte de condamnare descurajante, facute Comisiei Europene de Romania, nu au fost onorate decat cu rare exceptii. Cotidianul.ro va prezinta o scurta radiografie a traseului sinuos prin instante urmat de cateva dosare de coruptie, cazuri cu mare impact mediatic.
Dosarul Rompetrol, in care omul de afaceri Dinu Patriciu este acuzat de procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) de deturnarea, in 2001, a 35 de milioane de dolari, reprezentand asa-numita “creanta Libia”, bani care, in opinia anchetatorilor, s-ar fi cuvenit statului, a fost preluat in 17 ianuarie 2005 de la DNA. Patriciu, alaturi de alte 11 persoane, printre care si Sorin Pantis, fostul ministru al Comunicatiilor in guvernul Adrian Nastase, sau directorul de atunci al cotidianului “Ziua”, Sorin Rosca Stanescu, mai sunt acuzati si de manipularea pietei de capital, actiune care s-ar fi petrecut in 2004.
In 26 mai 2005, dupa o audiere care a durat 18 ore, Dinu Patriciu a fost retinut de procurori si prezentat a doua zi Tribunalului Bucuresti cu propunerea de arestare preventiva.
Publicitate
Judecatorii au decis insa ca omul de afaceri poate fi cercetat in stare de libertate. Patriciu a fost trimis in judecata un an mai tarziu, dar magistratii Tribunalului Bucuresti nu au reusit timp de un an sa intre pe fond, ci au judecat doar exceptii de procedura ridicate de avocatii omului de afaceri. In octombrie 2007, dosarul a fost restituit la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale si a revenit la Tribunalul Bucuresti abia in august 2008, dupa ce Curtea de Apel a admis recursul procurorilor la aceasta decizie. Inca nu a fost emisa o decizie in acest dosar.
Primavara anului 2005 a mai consemnat un caz de mare rasunet: omul de afaceri Corneliu Iacobov a primit doua mandate consecutive de arestare, de 25, respectiv 30 de zile, intr-un dosar in care era acuzat de Parchetul General de prejudicierea societatii RAFO Onesti cu peste 240 de miliarde de lei vechi printr-o actiune ilicita de achizitionare de actiuni. Iacobov a ramas celebru prin gestul facut la retinerea sa de catre procurori, de a-si ridica mainile incatusate spre camerele tv si a spune: “Acestea sunt catusele lui Traian Basescu!” Aceasta a fost prima acuza publica adusa presedintelui, ca ar comanda procurorilor deschiderea de dosare penale oponentilor sai politici. In aprilie 2008, Tribunalul Bucuresti a decis achitarea lui Iacobov. Procurorii DIICOT au promovat apel, iar din ianuarie 2009 dosarul se rejudeca pe rolul Curtii de Apel Bucuresti. Pana acum au fost decise doar amanari ale judecatii, solicitate de avocati sub diverse pretexte.
Ovidiu Tender si Marian Iancu au fost arestati in urma deciziei Tribunalului Bucuresti, la inceputul lunii martie 2006, la propunerea DIICOT, care-i acuza pe cei doi oameni de afaceri de incheierea nelegala a unor contracte de cesiune de creanta cu SC Carom SA Onesti si de incheierea unor contracte comerciale fictive intre SC VGB Impex SRL Bucuresti, societate detinuta de Iancu, cu RAFO SA Onesti, astfel incat sa nu fie obligati sa onoreze obligatiile financiare asumate la privatizarea Carom. Anchetatorii au stabilit ca, in perioada 2002-2004, societatea Carom Onesti a fost prejudiciata cu 1.434, 9 miliarde de lei vechi, adica circa 50 de milioane de dolari la cursul de atunci. Iancu a fost eliberat din arest in iunie 2006, iar Tender, la sfarsitul lunii august. Cei doi au fost trimisi in judecata in septembrie 2006, pentru ca in noiembrie 2007 Tribunalul Bucuresti sa decida restituirea dosarului la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale. Procurorii au declarat recurs, iar in iunie 2008, Curtea de Apel Bucuresti a decis ca tribunalul trebuie sa judece. Nu exista inca nici o solutie in acest dosar.
Dumitru Sechelariu, fostul primar PSD de Bacau, arestat la propunerea DNA, a fost trimis in judecata in iulie 2005, sub acuzatia ca ar fi santajat mai multi proprietari de terenuri pentru a le ceda la preturi inferioare celor de piata catre Asociatia Club Karting Selena Motor Sport AFI Bacau si SC Selena SRL Bacau, pe care le controla. Sechelariu a fost achitat in aprilie 2007 de Tribunalul Bacau, cu motivarea ca martorii si-au schimbat in instanta declaratiile date la DNA impotriva lui, decizie mentinuta, in iunie 2008, de Curtea de Apel Bacau. In noiembrie 2008, Inalta Curte a desfiintat insa decizia de achitare a lui Sechelariu si a trimis dosarul Curtii de Apel Bacau la rejudecare.
Anul 2006 a marcat debutul unui al “doilea val” de dosare de mare corupţie, instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Fostul premier Adrian Năstase a fost pus sub acuzare în patru dosare penale: Zambaccian I şi II, în care procurorii îl suspectează de luare de mită sub forma unor bunuri importate din China, a unor lucrări de amenajări interioare şi de construcţii de la Irina Jianu, fosta şefă a Inspectoratului de Stat în Construcţii, în schimbul menţinerii acesteia în funcţie, dosarul Mătuşa Tamara, dare de mită şi şantaj, şi ultimul, Trofeul Calităţii, în care este acuzat de finanţare ilegală a campaniei pentru alegerile prezidenţiale din 2004. Două din aceste dosare au fost trimise la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în octombrie 2006 şi mai 2007, însă au fost restituite la DNA în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, conform căreia procurorii aveau nevoie de avizul preşedintelui Traian Băsescu pentru începerea urmăririi penale. Acelaşi traseu l-au urmat dosarele penale ale lui Miron Mitrea, fost ministru al Transporturilor în guvernarea PSD, acuzat de luare de mită de la aceeaşi Irina Jianu, sub formă de lucrări de construcţii la casa mamei sale din Băneasa, şi Şerban Mihăilescu, fost secretar general al guvernului Năstase, acuzat la rândul său că a primit 11 arme de vânătoare drept mită. Au ajuns până acum pe rolul Înaltei Curţi doar dosarul lui Miron Mitrea şi dosarul Trofeul Calităţii, al lui Adrian Năstase. În nici unul nu a început încă judecata pe fond.
Al treilea val de dosare de mare corupţie a vizat, în premieră în istoria postdecembristă, miniştri aflaţi în funcţie la data începerii urmăririi penale. Foştii miniştri din Cabinetul Tăriceanu II, Decebal Traian Remeş, acuzat de luare de mită în dosarul Pălinca şi caltaboşii, şi Paul Păcuraru, acuzat de luare de mită pentru că ar fi intervenit pe lângă directorii unor companii de stat pentru a obţine contracte în favoarea firmei fiului său, au fost trimişi în judecată în toamna anului 2008. Fostul vicepremier George Copos a fost trimis în judecată în trei dosare care vizează evaziune fiscală şi spălare de bani. Nici unul dintre acestea nu a ajuns încă la judecarea pe fond, adică a probelor depuse de procurori.
DIICOT a revenit în prim-plan în 2006, cu o anchetă care a durat doi ani şi jumătate. Direcţia a finalizat primăvara aceasta un dosar de trădare prin transmitere de secrete, în care i-a trimis în judecată pe foştii miniştri Codruţ Şereş şi Nagy Zsolt, sub acuzaţia că ar fi divulgat informaţii clasificate despre planurile guvernului Tăriceanu de privatizare a unor sectoare strategice din domeniile energiei, comunicaţiilor sau industriei de apărare. Singurul ministru al guvernului Tăriceanu, anchetat pentru corupţie, care nu a fost încă trimis în judecată, este Tudor Chiuariu, de la Justiţie. El este cercetat de DNA pentru că, în aprilie 2007, ar fi avizat o asociere ilegală a Poştei Române cu un dezvoltator imobiliar privat, deşi fusese avertizat de juriştii ministerului că asocierea este ilegală.
Ultimul val vizează mari oameni de afaceri. Dan Voiculescu a fost trimis în judecată în decembrie 2008 pentru privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare. Omul de afaceri Puiu Popoviciu este urmărit penal de DNA în dosarul Băneasa Investments, sub suspiciunea unei asocieri ilegale cu Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară într-o afacere imobiliară de proporţii. În acest dosar, DNA l-a pus sub urmărire penală şi pe fostul şef al DGIPI, Cornel Şerban, sub suspiciunea de favorizare a infractorului pentru că, la începutul acestui an, ar fi încercat să intervină pe lângă un ofiţer de poliţie al Direcţiei cu scopul de a obţine închiderea dosarului lui Popoviciu.
Fotbalul a devenit, la rândul său, una dintre ţintele DNA. După o investigaţie de circa doi ani, cu transferuri de fotbalişti români în străinătate urmărite din Coreea de Sud până în Olanda, DNA a trimis în toamna anului 2008 în judecată nume grele din fotbal sub acuzaţiile de evaziune fiscală şi spălare de bani: Ioan şi Victor Becali, Gheorghe Popescu, Cristi Borcea, Gheorghe Copos etc. În aceeaşi perioadă, DNA l-a trimis în judecată pe patronul Stelei, Gigi Becali, acuzat de dare de mită în dosarul “Valiza”, pentru că ar fi oferit, în mai 2008, 1,7 milioane de euro echipei ,,U’’ Cluj înaintea meciului cu CFR Cluj, rivala Stelei la titlu. Cel mai recent dosar îl vizează pe omul de afaceri Cornel Penescu, patronul FC Argeş, suspectat că a mituit mai mulţi arbitri şi oficiali din fotbal, pentru a obţine rezultate favorabile echipei sale.
Mischie, singurul peşte mare condamnat
Nicolae Mischie a fost condamnat în martie 2009, pentru abuz în serviciu, pentru că, în perioada 2000-2004, când era preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, a încheiat mai multe contracte pentru modernizarea unor drumuri judeţene la preţuri supraevaluate. Prejudiciul calculat de procurori depăşeşte un milion de lei. Sentinţa nu este definitivă şi prevede trei ani şi jumătate de închisoare cu executare.
Nicolae Mischie a mai primit un an de închisoare, cu suspendare, pentru că a introdus în ţară o armă nedeclarată la vamă, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă. El mai are două condamnări, nedefinitive. Dacă oricare din aceste condamnări devine definitivă, Mischie intră la închisoare, întrucât Codul de procedură penală interzice aplicarea condamnărilor cu suspendare în caz de recidivă.
Cotidianul
Promisiunile de combatere a marii coruptii prin sentinte de condamnare descurajante, facute Comisiei Europene de Romania, nu au fost onorate decat cu rare exceptii. Cotidianul.ro va prezinta o scurta radiografie a traseului sinuos prin instante urmat de cateva dosare de coruptie, cazuri cu mare impact mediatic.
Dosarul Rompetrol, in care omul de afaceri Dinu Patriciu este acuzat de procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) de deturnarea, in 2001, a 35 de milioane de dolari, reprezentand asa-numita “creanta Libia”, bani care, in opinia anchetatorilor, s-ar fi cuvenit statului, a fost preluat in 17 ianuarie 2005 de la DNA. Patriciu, alaturi de alte 11 persoane, printre care si Sorin Pantis, fostul ministru al Comunicatiilor in guvernul Adrian Nastase, sau directorul de atunci al cotidianului “Ziua”, Sorin Rosca Stanescu, mai sunt acuzati si de manipularea pietei de capital, actiune care s-ar fi petrecut in 2004.
In 26 mai 2005, dupa o audiere care a durat 18 ore, Dinu Patriciu a fost retinut de procurori si prezentat a doua zi Tribunalului Bucuresti cu propunerea de arestare preventiva.
Publicitate
Judecatorii au decis insa ca omul de afaceri poate fi cercetat in stare de libertate. Patriciu a fost trimis in judecata un an mai tarziu, dar magistratii Tribunalului Bucuresti nu au reusit timp de un an sa intre pe fond, ci au judecat doar exceptii de procedura ridicate de avocatii omului de afaceri. In octombrie 2007, dosarul a fost restituit la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale si a revenit la Tribunalul Bucuresti abia in august 2008, dupa ce Curtea de Apel a admis recursul procurorilor la aceasta decizie. Inca nu a fost emisa o decizie in acest dosar.
Primavara anului 2005 a mai consemnat un caz de mare rasunet: omul de afaceri Corneliu Iacobov a primit doua mandate consecutive de arestare, de 25, respectiv 30 de zile, intr-un dosar in care era acuzat de Parchetul General de prejudicierea societatii RAFO Onesti cu peste 240 de miliarde de lei vechi printr-o actiune ilicita de achizitionare de actiuni. Iacobov a ramas celebru prin gestul facut la retinerea sa de catre procurori, de a-si ridica mainile incatusate spre camerele tv si a spune: “Acestea sunt catusele lui Traian Basescu!” Aceasta a fost prima acuza publica adusa presedintelui, ca ar comanda procurorilor deschiderea de dosare penale oponentilor sai politici. In aprilie 2008, Tribunalul Bucuresti a decis achitarea lui Iacobov. Procurorii DIICOT au promovat apel, iar din ianuarie 2009 dosarul se rejudeca pe rolul Curtii de Apel Bucuresti. Pana acum au fost decise doar amanari ale judecatii, solicitate de avocati sub diverse pretexte.
Ovidiu Tender si Marian Iancu au fost arestati in urma deciziei Tribunalului Bucuresti, la inceputul lunii martie 2006, la propunerea DIICOT, care-i acuza pe cei doi oameni de afaceri de incheierea nelegala a unor contracte de cesiune de creanta cu SC Carom SA Onesti si de incheierea unor contracte comerciale fictive intre SC VGB Impex SRL Bucuresti, societate detinuta de Iancu, cu RAFO SA Onesti, astfel incat sa nu fie obligati sa onoreze obligatiile financiare asumate la privatizarea Carom. Anchetatorii au stabilit ca, in perioada 2002-2004, societatea Carom Onesti a fost prejudiciata cu 1.434, 9 miliarde de lei vechi, adica circa 50 de milioane de dolari la cursul de atunci. Iancu a fost eliberat din arest in iunie 2006, iar Tender, la sfarsitul lunii august. Cei doi au fost trimisi in judecata in septembrie 2006, pentru ca in noiembrie 2007 Tribunalul Bucuresti sa decida restituirea dosarului la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale. Procurorii au declarat recurs, iar in iunie 2008, Curtea de Apel Bucuresti a decis ca tribunalul trebuie sa judece. Nu exista inca nici o solutie in acest dosar.
Dumitru Sechelariu, fostul primar PSD de Bacau, arestat la propunerea DNA, a fost trimis in judecata in iulie 2005, sub acuzatia ca ar fi santajat mai multi proprietari de terenuri pentru a le ceda la preturi inferioare celor de piata catre Asociatia Club Karting Selena Motor Sport AFI Bacau si SC Selena SRL Bacau, pe care le controla. Sechelariu a fost achitat in aprilie 2007 de Tribunalul Bacau, cu motivarea ca martorii si-au schimbat in instanta declaratiile date la DNA impotriva lui, decizie mentinuta, in iunie 2008, de Curtea de Apel Bacau. In noiembrie 2008, Inalta Curte a desfiintat insa decizia de achitare a lui Sechelariu si a trimis dosarul Curtii de Apel Bacau la rejudecare.
Anul 2006 a marcat debutul unui al “doilea val” de dosare de mare corupţie, instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Fostul premier Adrian Năstase a fost pus sub acuzare în patru dosare penale: Zambaccian I şi II, în care procurorii îl suspectează de luare de mită sub forma unor bunuri importate din China, a unor lucrări de amenajări interioare şi de construcţii de la Irina Jianu, fosta şefă a Inspectoratului de Stat în Construcţii, în schimbul menţinerii acesteia în funcţie, dosarul Mătuşa Tamara, dare de mită şi şantaj, şi ultimul, Trofeul Calităţii, în care este acuzat de finanţare ilegală a campaniei pentru alegerile prezidenţiale din 2004. Două din aceste dosare au fost trimise la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în octombrie 2006 şi mai 2007, însă au fost restituite la DNA în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, conform căreia procurorii aveau nevoie de avizul preşedintelui Traian Băsescu pentru începerea urmăririi penale. Acelaşi traseu l-au urmat dosarele penale ale lui Miron Mitrea, fost ministru al Transporturilor în guvernarea PSD, acuzat de luare de mită de la aceeaşi Irina Jianu, sub formă de lucrări de construcţii la casa mamei sale din Băneasa, şi Şerban Mihăilescu, fost secretar general al guvernului Năstase, acuzat la rândul său că a primit 11 arme de vânătoare drept mită. Au ajuns până acum pe rolul Înaltei Curţi doar dosarul lui Miron Mitrea şi dosarul Trofeul Calităţii, al lui Adrian Năstase. În nici unul nu a început încă judecata pe fond.
Al treilea val de dosare de mare corupţie a vizat, în premieră în istoria postdecembristă, miniştri aflaţi în funcţie la data începerii urmăririi penale. Foştii miniştri din Cabinetul Tăriceanu II, Decebal Traian Remeş, acuzat de luare de mită în dosarul Pălinca şi caltaboşii, şi Paul Păcuraru, acuzat de luare de mită pentru că ar fi intervenit pe lângă directorii unor companii de stat pentru a obţine contracte în favoarea firmei fiului său, au fost trimişi în judecată în toamna anului 2008. Fostul vicepremier George Copos a fost trimis în judecată în trei dosare care vizează evaziune fiscală şi spălare de bani. Nici unul dintre acestea nu a ajuns încă la judecarea pe fond, adică a probelor depuse de procurori.
DIICOT a revenit în prim-plan în 2006, cu o anchetă care a durat doi ani şi jumătate. Direcţia a finalizat primăvara aceasta un dosar de trădare prin transmitere de secrete, în care i-a trimis în judecată pe foştii miniştri Codruţ Şereş şi Nagy Zsolt, sub acuzaţia că ar fi divulgat informaţii clasificate despre planurile guvernului Tăriceanu de privatizare a unor sectoare strategice din domeniile energiei, comunicaţiilor sau industriei de apărare. Singurul ministru al guvernului Tăriceanu, anchetat pentru corupţie, care nu a fost încă trimis în judecată, este Tudor Chiuariu, de la Justiţie. El este cercetat de DNA pentru că, în aprilie 2007, ar fi avizat o asociere ilegală a Poştei Române cu un dezvoltator imobiliar privat, deşi fusese avertizat de juriştii ministerului că asocierea este ilegală.
Ultimul val vizează mari oameni de afaceri. Dan Voiculescu a fost trimis în judecată în decembrie 2008 pentru privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare. Omul de afaceri Puiu Popoviciu este urmărit penal de DNA în dosarul Băneasa Investments, sub suspiciunea unei asocieri ilegale cu Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară într-o afacere imobiliară de proporţii. În acest dosar, DNA l-a pus sub urmărire penală şi pe fostul şef al DGIPI, Cornel Şerban, sub suspiciunea de favorizare a infractorului pentru că, la începutul acestui an, ar fi încercat să intervină pe lângă un ofiţer de poliţie al Direcţiei cu scopul de a obţine închiderea dosarului lui Popoviciu.
Fotbalul a devenit, la rândul său, una dintre ţintele DNA. După o investigaţie de circa doi ani, cu transferuri de fotbalişti români în străinătate urmărite din Coreea de Sud până în Olanda, DNA a trimis în toamna anului 2008 în judecată nume grele din fotbal sub acuzaţiile de evaziune fiscală şi spălare de bani: Ioan şi Victor Becali, Gheorghe Popescu, Cristi Borcea, Gheorghe Copos etc. În aceeaşi perioadă, DNA l-a trimis în judecată pe patronul Stelei, Gigi Becali, acuzat de dare de mită în dosarul “Valiza”, pentru că ar fi oferit, în mai 2008, 1,7 milioane de euro echipei ,,U’’ Cluj înaintea meciului cu CFR Cluj, rivala Stelei la titlu. Cel mai recent dosar îl vizează pe omul de afaceri Cornel Penescu, patronul FC Argeş, suspectat că a mituit mai mulţi arbitri şi oficiali din fotbal, pentru a obţine rezultate favorabile echipei sale.
Mischie, singurul peşte mare condamnat
Nicolae Mischie a fost condamnat în martie 2009, pentru abuz în serviciu, pentru că, în perioada 2000-2004, când era preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, a încheiat mai multe contracte pentru modernizarea unor drumuri judeţene la preţuri supraevaluate. Prejudiciul calculat de procurori depăşeşte un milion de lei. Sentinţa nu este definitivă şi prevede trei ani şi jumătate de închisoare cu executare.
Nicolae Mischie a mai primit un an de închisoare, cu suspendare, pentru că a introdus în ţară o armă nedeclarată la vamă, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă. El mai are două condamnări, nedefinitive. Dacă oricare din aceste condamnări devine definitivă, Mischie intră la închisoare, întrucât Codul de procedură penală interzice aplicarea condamnărilor cu suspendare în caz de recidivă.
vineri, 15 mai 2009
Bucurestiul asta e prea bogat!
Cum sa dai atatia bani pentru ziare in cutia postala?
O fi cel mai bogat sector, dar cu siguranta 1 milion de euro putea fi investit in ceva mai bun, in Parcul Herastrau, in reabitarea termica a blocurilor, etc.
Chiar nu se poate face ceva corect in tara asta?
O fi cel mai bogat sector, dar cu siguranta 1 milion de euro putea fi investit in ceva mai bun, in Parcul Herastrau, in reabitarea termica a blocurilor, etc.
Chiar nu se poate face ceva corect in tara asta?
Chiliman le-a dat de scris pedeliştilor, pe bani de la Primărie
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 13 Mai 2009 | Alexandru Cristorian
O fi în sectorul 1 singura primărie din Capitală rămasă pe mîna PNL, dar asta nu înseamnă că de acolo nu mănîncă şi alte partide. Spre exemplu, anul trecut, primarul Chiliman s-a gîndit că e bine să-i ţină pe locuitorii din sector perfect informaţi şi le-a turnat în cutiile poştale cîte un buletin informativ, lunar, plus zece numere ale revistei Vocea Primăriei. Sau cel puţin ăsta era planul, că n-am apucat să-i întrebăm pe toţi dacă au primit sau nu materialele.
Tipărirea publicaţiilor a costat Primăria aproape un milion de euroi, bani plătiţi de cititorii sectorului 1, normal.
Mai exact, pentru tipărirea celor două publicaţii, Chiliman a organizat două licitaţii. La prima, pentru Vocea Primăriei, în valoare de 398.000 RON, a participat o singură firmă, Coza Advertising SRL. Care, surpriză, a şi cîştigat. La cea de a doua licitaţie, în valoarede 779.500 de euro, sau prezentat două firme, iar cîştigătoare a fost aceeaşi Coza Advertising.
Acum, în jurul acestor contracte există cîteva probleme. În primul rînd, să dai un milion de euroi pentru a-i informa pe cetăţeni despre ce faci, adică despre faptul că cheltuieşti un milion de euroi pentru a-i informa, e puţin cam mult. Mai ales dacă pui la socoteală că e vorba de un contract de tipărire, iar societatea care a cîştigat nu e tipografie, ci firmă de publicitate, în al cărei portofoliu se regăseşte, pe lîngă logo-ul Primăriei sectorului 1, executat tot la cererea lui Chiliman, eticheta unei pungi cu pulpe de pui. Şi atît. E drept, nici nu a prea avut cînd să îşi creeze un portofoliu prea mare, din moment ce firma e înfiinţată în 2005, fiind doar una dintre cele zece în care un nene pe nume Alexandru Copaci deţine părţi sociale. Deci, clar, nu are omul timp să se ocupe prea mult de ea. La alte patru însă, Copaci are un ajutor în prietenul Alexandru Bogdan Almaşi, consilier local din Vîlcea şi membru PDL, component al echipei ce i s-a opus Elenei, actuala candidată independentă pentru Bruxelles, la alegerile de la tineretul democrat liberal.
O fi în sectorul 1 singura primărie din Capitală rămasă pe mîna PNL, dar asta nu înseamnă că de acolo nu mănîncă şi alte partide. Spre exemplu, anul trecut, primarul Chiliman s-a gîndit că e bine să-i ţină pe locuitorii din sector perfect informaţi şi le-a turnat în cutiile poştale cîte un buletin informativ, lunar, plus zece numere ale revistei Vocea Primăriei. Sau cel puţin ăsta era planul, că n-am apucat să-i întrebăm pe toţi dacă au primit sau nu materialele.
Tipărirea publicaţiilor a costat Primăria aproape un milion de euroi, bani plătiţi de cititorii sectorului 1, normal.
Mai exact, pentru tipărirea celor două publicaţii, Chiliman a organizat două licitaţii. La prima, pentru Vocea Primăriei, în valoare de 398.000 RON, a participat o singură firmă, Coza Advertising SRL. Care, surpriză, a şi cîştigat. La cea de a doua licitaţie, în valoarede 779.500 de euro, sau prezentat două firme, iar cîştigătoare a fost aceeaşi Coza Advertising.
Acum, în jurul acestor contracte există cîteva probleme. În primul rînd, să dai un milion de euroi pentru a-i informa pe cetăţeni despre ce faci, adică despre faptul că cheltuieşti un milion de euroi pentru a-i informa, e puţin cam mult. Mai ales dacă pui la socoteală că e vorba de un contract de tipărire, iar societatea care a cîştigat nu e tipografie, ci firmă de publicitate, în al cărei portofoliu se regăseşte, pe lîngă logo-ul Primăriei sectorului 1, executat tot la cererea lui Chiliman, eticheta unei pungi cu pulpe de pui. Şi atît. E drept, nici nu a prea avut cînd să îşi creeze un portofoliu prea mare, din moment ce firma e înfiinţată în 2005, fiind doar una dintre cele zece în care un nene pe nume Alexandru Copaci deţine părţi sociale. Deci, clar, nu are omul timp să se ocupe prea mult de ea. La alte patru însă, Copaci are un ajutor în prietenul Alexandru Bogdan Almaşi, consilier local din Vîlcea şi membru PDL, component al echipei ce i s-a opus Elenei, actuala candidată independentă pentru Bruxelles, la alegerile de la tineretul democrat liberal.
Culmea vinului!
Cine nu ar bea un pahar de vin rosu?
Da cand vine de la Ministerul de Interne e mai dulce. O fi si alt vin de Vrancia dulce dar te duce exact la zdup. Ca asa vrea sefu!
Nu ma doare faptul ca ii controleaza, e de rau cand o face in interes personal.
Da cand vine de la Ministerul de Interne e mai dulce. O fi si alt vin de Vrancia dulce dar te duce exact la zdup. Ca asa vrea sefu!
Nu ma doare faptul ca ii controleaza, e de rau cand o face in interes personal.
Poliţiştii au ridicat în grad vinul ministrului Nica
14 Mai 2009 George Lacatus
Cotidianul
La trei săptămâni după ce Dan Nica a devenit ministru de Interne, Poliţia a efectuat cea mai mare razie printre producătorii de vin falsificat din Vrancea, judeţ în care familia ministrului are o firmă de vinificaţie.
Aproape două milioane de litri de alcool au confiscat poliţiştii din cadrul Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, în judeţul Vrancea, unde ministrul de Interne are o fabrică de vin, o mică afacere de familie. Mai exact, 1.322.000 de litri de vin, 405.000 litri de băuturi de fermentaţie liniştită şi 11.000 de litri de băuturi tip Florio şi Bitter Fernet susceptibile de a fi contrafăcute. 52 de puncte de lucru au fost luate la puricat şi au fost întocmite 16 dosare penale pentru evaziune fiscală şi falsificare sau substituire de vinuri ori alte băuturi.
Acţiunea s-a desfăşurat în zilele de 12 şi 13 martie 2009, la doar trei săptămâni de la instalarea lui Dan Nica în postul de ministru de Interne.
În judeţul Vrancea, unde a avut loc această acţiune fără precedent, în localitatea Panciu, ministrul de Interne, Dan Nica, are o mică fabrică de îmbuteliat vinuri. Firma se cheamă SC Viticom SRL, iar Nica deţine 40% din acţiuni, tatăl său, Vasile Nica, are 26% din societate, iar restul acţiunilor sunt deţinute de un bun prieten al şefului de la Interne, Adrian Clement. Razia i-a şifonat rău de tot pe o parte dintre competitorii pe piaţa vinului ai ministrului Nica. El ne-a declarat că nu are nici o legătură cu această acţiune. „Nu am comandat eu această acţiune, ci Poliţia Română are un plan de acţiuni complex privind combaterea infractorilor din industria vinului. Precizez că o astfel de acţiune a mai avut loc, ulterior, în încă două judeţe, Prahova şi Constanţa. Deci nu a fost o acţiune singulară la Vrancea. Menţionez că şi fabrica mea a fost controlată de către poliţişti”, a declarat pentru Cotidianul ministrul de Interne, Dan Nica.
Amploarea acţiunii a reuşit să-i impresioneze chiar şi pe poliţiştii vrânceni. „Totul a fost pus la cale şi desfăşurat de către colegii noştri de la IGPR. Un astfel de control nu a mai fost la noi în judeţ”, ne-a spus comisarul-şef de poliţie Apostol Mariana, purtătorul de cuvânt al IPJ Vrancea. Controlul a fost condus de către comisarul-şef Dan Bucur, directorul Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, el fiind ajutat de către colegii săi de la Garda Financiară şi de la Inspecţia de Stat pentru Controlul Vini-Viticol.
Fabrica de vinuri din Panciu îi rotunjeşte destul de bine veniturile ministrului de Interne. Potrivit propriei declaraţii de avere, el a încasat în 2008 dividende în valoare de 15.110 lei, iar în 2007, dividende în valoare de 11.414 de lei. În 2007, firma familiei Nica a avut o cifră de afaceri de aproape 442.000 de lei, iar în 2006, de aproape 273.000 de lei.
În urma acţiunii, uneia dintre firmele controlate i-a fost pus sechestru pe 200.000 de litri de vin îmbuteliat, pentru motivul că nu a avut autorizaţie de antrepozit fiscal şi nu a putut arăta poliţiştilor şi inspectorilor de la Garda Financiară documentele de provenienţă pentru strugurii din care a fost făcut vinul. La o altă firmă a fost indisponibilizată cantitatea de 11.500 de litri de vin „din sortimentul vândut anterior”, acuzaţia fiind aceea de falsificare de vinuri. Alte societăţi comerciale au fost amendate deoarece nu au respectat normele cu privire la îmbuteliere şi etichetare, nefiind precizată denumirea categoriei de vin comercializate.
Cotidianul
La trei săptămâni după ce Dan Nica a devenit ministru de Interne, Poliţia a efectuat cea mai mare razie printre producătorii de vin falsificat din Vrancea, judeţ în care familia ministrului are o firmă de vinificaţie.
Aproape două milioane de litri de alcool au confiscat poliţiştii din cadrul Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, în judeţul Vrancea, unde ministrul de Interne are o fabrică de vin, o mică afacere de familie. Mai exact, 1.322.000 de litri de vin, 405.000 litri de băuturi de fermentaţie liniştită şi 11.000 de litri de băuturi tip Florio şi Bitter Fernet susceptibile de a fi contrafăcute. 52 de puncte de lucru au fost luate la puricat şi au fost întocmite 16 dosare penale pentru evaziune fiscală şi falsificare sau substituire de vinuri ori alte băuturi.
Acţiunea s-a desfăşurat în zilele de 12 şi 13 martie 2009, la doar trei săptămâni de la instalarea lui Dan Nica în postul de ministru de Interne.
În judeţul Vrancea, unde a avut loc această acţiune fără precedent, în localitatea Panciu, ministrul de Interne, Dan Nica, are o mică fabrică de îmbuteliat vinuri. Firma se cheamă SC Viticom SRL, iar Nica deţine 40% din acţiuni, tatăl său, Vasile Nica, are 26% din societate, iar restul acţiunilor sunt deţinute de un bun prieten al şefului de la Interne, Adrian Clement. Razia i-a şifonat rău de tot pe o parte dintre competitorii pe piaţa vinului ai ministrului Nica. El ne-a declarat că nu are nici o legătură cu această acţiune. „Nu am comandat eu această acţiune, ci Poliţia Română are un plan de acţiuni complex privind combaterea infractorilor din industria vinului. Precizez că o astfel de acţiune a mai avut loc, ulterior, în încă două judeţe, Prahova şi Constanţa. Deci nu a fost o acţiune singulară la Vrancea. Menţionez că şi fabrica mea a fost controlată de către poliţişti”, a declarat pentru Cotidianul ministrul de Interne, Dan Nica.
Amploarea acţiunii a reuşit să-i impresioneze chiar şi pe poliţiştii vrânceni. „Totul a fost pus la cale şi desfăşurat de către colegii noştri de la IGPR. Un astfel de control nu a mai fost la noi în judeţ”, ne-a spus comisarul-şef de poliţie Apostol Mariana, purtătorul de cuvânt al IPJ Vrancea. Controlul a fost condus de către comisarul-şef Dan Bucur, directorul Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, el fiind ajutat de către colegii săi de la Garda Financiară şi de la Inspecţia de Stat pentru Controlul Vini-Viticol.
Fabrica de vinuri din Panciu îi rotunjeşte destul de bine veniturile ministrului de Interne. Potrivit propriei declaraţii de avere, el a încasat în 2008 dividende în valoare de 15.110 lei, iar în 2007, dividende în valoare de 11.414 de lei. În 2007, firma familiei Nica a avut o cifră de afaceri de aproape 442.000 de lei, iar în 2006, de aproape 273.000 de lei.
În urma acţiunii, uneia dintre firmele controlate i-a fost pus sechestru pe 200.000 de litri de vin îmbuteliat, pentru motivul că nu a avut autorizaţie de antrepozit fiscal şi nu a putut arăta poliţiştilor şi inspectorilor de la Garda Financiară documentele de provenienţă pentru strugurii din care a fost făcut vinul. La o altă firmă a fost indisponibilizată cantitatea de 11.500 de litri de vin „din sortimentul vândut anterior”, acuzaţia fiind aceea de falsificare de vinuri. Alte societăţi comerciale au fost amendate deoarece nu au respectat normele cu privire la îmbuteliere şi etichetare, nefiind precizată denumirea categoriei de vin comercializate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)