11 Iun 2009 Mirela Corlatan
Cotidianul
Aproape 10.000 de oameni executaţi de Securitate şi nici un vinovat băgat după gratii din cauza lacunelor legislative. Acesta este bilanţul trist făcut de istoricul Marius Oprea, şeful Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului.
„Am descoperit recent că s-au jucat cu noi”, a declamat ieri Marius Oprea la o dezbatere despre crimele comunismului şi aplicarea dreptului internaţional, referindu-se la eşecul condamnării foştilor torţionari, la care au pus umărul oamenii din vechiul sistem păstraţi în funcţii-cheie, în special în Justiţie. Acesta a exemplificat cu cazul căpitanului Nicolae Briceag, fost şef al Securităţii Dej în anii ’50, despre care Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR), condus de Oprea, a găsit dovezi că a ucis personal 16 persoane şi care a rămas necondamnat.
„Probele adunate au constituit trei dosare, iar rudele au primit o rezoluţie care arată că dosarul a fost încă de la început direcţionat către soluţia neurmăririi penale”, a spus Oprea, care susţine că sub regimul comunist au fost omorâţi între 8.000 şi 10.000 de oameni.
„Sunt oameni care au dispărut din familiile lor şi au fost executaţi, însă există încă refuzul de a considera crimele comunismului pe aceeaşi treaptă a judecăţii cu crimele săvârşite în numele nazismului”, a acuzat Oprea.
Încercarea de a face condamnabile aceste crime prin Codul penal a fost zădărnicită de Ministerul Justiţiei, a arătat şi Raluca Grosescu, şefa Serviciului de Documentare-Cercetare a IICCR. Institutul a solicitat în 2007 Ministerului Justiţiei să transpună integral în Codul penal Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii, pe care România a semnat-o în 1969. „IICCR cerea atât sancţionarea crimelor împotriva umanităţii, cât şi includerea prevederii «sunt imprescriptibile, indiferent de data la care au fost comise».
La o discuţie informală cu un responsabil din Ministerul Justiţiei care lucra la modificarea Codului, acesta a spus «pe noi nu ne interesează dreptul internaţional»“, a acuzat Raluca Grosescu. Oficial, motivul pentru care Ministerul Justiţiei a respins propunerea IICCR a fost acela că ar încălca principiul neretroactivităţii. „S-a ratat astfel singura soluţie de a crea o breşă în acest principiu. Încadrarea juridică a crimelor comunismului în categoria crimelor imprescriptibile este, aşadar, imposibilă şi, astfel, ofiţeri de Securitate care au torturat oameni trăiesc liniştiţi cu pensii de cinci ori mai mari decât salariul minim în România”, a spus Raluca Grosescu.
Ulterior, IICCR a încercat să sensibilizeze Ministerul Justiţiei şi cu alte argumente, sperând să obţină declanşarea termenelor pentru imprescriptibilitate, fie din 1999, de la înfiinţarea CNSAS, instituţie care deţine documentele ce pot fi aduse probe în astfel de procese, fie din 2005, anul înfiinţării IICCR, desemnat să investigheze crimele comunismului. „În Polonia, aceasta a fost soluţia de a condamna crimele comunismului: termenele pentru imprescriptibilitate au început să curgă din 1999, când s-a înfiinţat Institutul Memoriei Naţionale”, a exemplificat Raluca Ursachi, cercetător la Universite Paris I Pantheon Sorbonne.
vineri, 12 iunie 2009
joi, 11 iunie 2009
Da, asa sta streaba si cu agentiile astea care "ne apara" drepturile si incearca sa ne arate coruptia.
Pei daca asa sta treaba, la ce sa ne asteptam?
Nu avem deloc noroc, banii astia le intuneca ochii.
Trebuia sa fie si el baiat de baiat, de Dorobanti, nu?
Nu avem deloc noroc, banii astia le intuneca ochii.
Trebuia sa fie si el baiat de baiat, de Dorobanti, nu?
Alistar minte ca să-şi ascundă averea
11 Iun 2009 | Biroul de Investigatii |
Academia Catavencu
Un străin (vest european, să zicem) picat la Bucureşti (dar şi la Cluj, Botoşani sau Timişoara), ar fi cît se poate de impresionat de parcul de maşini de fiţe desfăşurat pe străzi. De la gipane, merţane şi bemveuri, România săracă geme de maşinoaie luxoase, care consumă mult. Nimic anormal, desigur, pentru noi, băştinaşii: dacă maşinoaiele nu sînt ale statului (dar în care se plimbă politicieni), sînt ale maneliştilor, cocalarilor, afaceriştilor de carton. Iar ăştia (maneliştii, cocalarii, afaceriştii de carton) au gipanele şi merţanele tot din cauza/datorită statului: fie pentru că statul (Fiscul) nu le verifică nici averile, nici modul de dobîndire, fie pentru că acelaşi stat le oferă contracte de Aşadar, fără să fii vreun troţkist, nu poţi să nu întorci capul pe stradă cînd un BMW care costă cam 100.000 de euro trece în trombă pe lîngă tine, strunit de anticorupţia personificată: augustul personaj cunoscut ca director executiv al Transparency International România, distinsul Victor Alistar. Fără să fii neapărat un stîngist, îţi spui: „dom’le, o fi Transparency tot un fel de multinaţională, da’ nu-mi închipuiam că plăteşte aşa bine, de-a ajuns şeful organizaţiei din România să concureze în trafic cu Gigi Becali şi Irinel Columbeanu”.
Aşa că, de-o curiozitate, arunci un ochi pe CV-ul omului, poate descoperi că lucrează cu jumătate de normă şi l Google, divizia de genii, unde e plătit cu greutatea lui în aur. Cînd colo, nu, nicidecum. Afli doar de slujba de la Transparency, de aia de la SNSPA (te pomeneşti că a crescut guvernul Boc, pe şest, salariile profesorilor? Neeee) şi, neaşteptat, de încă una, la stat, pusă la criogenizat: purtător de cuvînt al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP). Şi, cînd spunem „pusă la criogenizat”, ne referim la aia că Alistar s-a suspendat din funcţia de la ANFP. Ok, suspendat, suspendat, da’ noi ştiam că orice job de funcţionar public presupune şi o declaraţie de avere. Pfuuuiiii, ce bine, ne-am zis, să vezi că se lămureşte misterul BMW-ului lui Alistar. Cînd colo, pe site-ul ANFP nici urmă de declaraţie.
Aşa că (şi aici, MARE ATENŢIE, DRAGI COMENTATORI ANONIMI AI ACESTUI ARTICOL):
pe 2 IUNIE, Academia Caţavencu a cerut ANFP-ului să facă precizări privitoare la statutul de funcţionar public al lui Victor Alistar (vezi foto 1);
pe 4 IUNIE (vezi foto 2), ANFP ne-a răspuns că declaraţia de avere a lui Alistar poate fi consultată la sediul ANFP;
pe 5 IUNIE, reporterul Academiei Caţavencu s-a deplasat la sediul ANFP, unde a obţinut declaraţia de avere a lui Victor Alistar, datată 3 IUNIE
(vezi foto 3);
pe 8 IUNIE, printr-un e-mail, Alistar ne-a înştiinţat că a aflat că nu mai lucrează la ANFP abia pe 6 IUNIE (vezi foto 4), cînd şi-a depus şi declaraţia de avere.
Să minţim frumos, cu profesor de drept
Ce rezultă din toate cele de mai sus? Că, culmea coincidenţei, la NUMAI O ZI după ce Academia Caţavencu a cerut date despre Alistar la ANFP (şi, oricum, în afara termenului legal de 15 zile de la încetarea raportului de muncă, care s-a întîmplat pe 1 martie 2009), Alistar şi-a completat declaraţia de avere.
Dar ce altceva mai rezultă din cele de mai sus? Că Alistar minte. Şi minte de îngheaţă apele cînd spune că a aflat pe 6 iunie (zi de sîmbătă, apropo) că nu mai lucrează la ANFP, cînd a şi depus declaraţia. Aşa cum se vede în foto 3, însă, declaraţia de avere (semnată de Alistar!) e datată 3 iunie, adică CU TREI ZILE MAI DEVREME decît zice Alistar că ar fi depus-o. Iar noi o aveam încă de pe 5 iunie, pusă la dispoziţie de ANFP.
Vă mulţumim, vă aşteptăm la flash mob în faţa Transparency International de pe Magheru. Veniţi fiecare cu simbolul BMW pe frunte şi cu nimic în cap, ca să celebrăm bucuria de a trăi în România.
miercuri, 10 iunie 2009
Uite dovada!
Ce mai vrem?
Ce mai asteptam?
Chiar ca suntem prosti si fara vlaga.
Asa am ajuns unde suntem, am lasat totul in seama lor.
Degeaba mai canta imnul ala, cum se chema?
Ce mai asteptam?
Chiar ca suntem prosti si fara vlaga.
Asa am ajuns unde suntem, am lasat totul in seama lor.
Degeaba mai canta imnul ala, cum se chema?
O scrisoare pierdută, o tablă neştearsă!
O scrisoare pierdută, o tablă neştearsă!
de Gabriela Mladin
Jurnalul National
O tablă neştearsă uitată într-un colţ al unui sediu de partid, în care au fost scrise instrucţiunile pentru liderii de organizaţii, confirmă faptul că Partidul Democrat Liberal a făcut turism electoral şi a asigurat voturile Elenei Băsescu.
Confirmarea că EBA primeşte zece voturi pe secţie trebuia efectuată chiar în ziua scrutinului până la ora 12,00, iar de această sarcină se ocupau membri Biroului Permanent Judeţean al Partidului Democrat-Liberal. De asemenea, turismul electoral a făcut parte din strategia de campanie creată în laboratoarele democrate.
Teacher-ul strategiei puse pe tablă este Ionel Manţog, un om cu probleme penale, dar cu multe idei electorale. Nu ştim cine este "elevul de serviciu" care nu şi-a făcut treaba, să şteargă tabla cu buretele.
Ales şef de campanie la Gorj pentru alegerile europarlamentare desfăşurate duminică, Ionel Manţog şi-a luat în serios rolul şi a început să creeze strategii de câştigare a voturilor. Nu numai pentru partid, la fel ca alţi lideri de organizaţie din ţară, Manţog a avut şi rolul de a-i asigura voturile necesare candidatei independente, Elena Băsescu, mezina preşedintelui.
Şi ca un om responsabil, şeful de campanie din Gorj şi-a luat la sediul partidului o tablă modernă, a chemat liderii de organizaţie din judeţ şi le-a "predat" strategia de câştigare a alegerilor. Pentru că unii dintre lideri chiar îşi luau notiţe de pe tablă, nimeni nu s-a grăbit să şteargă, in final, instrucţiunile.
"S-AU REPEZIT CA ULII LA TABLĂ!"
Cum s-a aflat, însă, de notiţele scrise pe tablă de Manţog? "Am mers ieri (n.r. luni) să obţinem un punct de vedere de la liderii PD-L din Gorj faţă de acuzaţiile care le erau aduse de către social-democraţi, cum că ar fi fraudat alegerile, prin practicarea turismului electoral.
La partid erau doar doi membri care se uitau la un televizor în sala de conferinţe. Erau atenţi la ceea ce se spunea la televizor. Când am intrat am văzut tabla, iar operatorul nu a apucat să ia decât un cadru, pentru că cei doi au sărit ca arşi când au constata prezenţa noastră şi au şters tabla. S-au repezit ca ulii la acea tablă", povesteşte reporterul televiziunii locale RTV, Alina Iordăchescu, cea care a reuşit să obţină imaginea.
La redacţie şi-au dat seama ce au pe bandă, exact strategia secretă a PD-L Gorj, iar printre instrucţiuni se aflau şi câteva aspecte de fraudare a alegerilor sau confirmări ale suspiciunilor apărute în ultimele zile legate de susţinerea PD-L a candidatei independente EBA.
REZOLVAŢI PROBLEMA... DIN PRIMELE VOTURI!
Aşa sună una dintre instrucţiunile lui Manţog faţă de liderii de organizaţii. "Rezolvaţi problema... din primele voturi (zece pe secţie) Responsabilii BP verifică personal lista cu cei zece, prezenţa la vot a acestora.
Procurori și judecători votează cu falsificatorii alegerilor
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 10 Iun 2009 | Mircea Toma
Pe www.catavencu.ro a fost postată o înregistrare video în care un tânăr, îmbrăcat cu tricou PSD, într-un sediu PSD, promite câte 50 de lei fiecărui student care va proba că a votat în cu PSD la o secție din sectorul 1. Am citit reacțiile cititorilor la filmulețul cu pârâciunea. Vreo doi dintre ei își manifestă îndoiala că situația ar fi autentică, pentru că li se pare absurd ca o persoană, fie ea cu ochelari și tricou psd, să fie atât iresponsabilă încât să se lase filmată în timp ce comite o faptă penală. Un răspuns la îndemână ar putea fi că omul nu ştia că e filmat – studenții au fost dotați de ziariști cu o cameră ascunsă.
Ei bine, pe mine nici răspunsul ăsta nu mă mulțumește: chiar dacă penalul – acum ştim că-l cheamă Laurențiu Viorel Badea – nu vedea camera, fapta lui era comisă în fața unui grup de persoane pe care nu le cunoștea și care pot oricând să depună mărturie în fața unui judecător. Ori asta tot inconștiență se numește. Pe de altă parte, așa cum l-am văzut, tânărul infractor nu pare să fie afectat de nici un handicap intelectual; el este pur și simplu liniștit că nu I se poate întâmpla nimic. Oare așa să fie?
Ce s-a prins în năvodul Pro Democrația: Am solicitat Asociației Pro Democrația (APD) informații despre fraude pe care observatorii lor le-au depistat și susținut cu probe și, respective, despre consecințele legale ale sesizărilor. La referendumul pentru Constituție, în 2003, APD împreună cu Agenția de Monitorizare a Presei și Grupul de Dialog Social au depus câteva zeci de sesizări cu privire la încălcări ale legii (vezi AICI); poate că unii dintre voi vă mai amintiți despre fugărirea cetățenilor cu urne volante prin mall-uri, de tombole cu premii în televizoare organizate în incinta unor secții de votare, despre lemnele promise cadou primăriilor cu număr mare de voturi etc. Toate, absolut toate sesizările au fost infirmate la nivelul parchetelor. În 2005, după alegerile parlamentare, APD a reușit să stabilească identitățile a 397 de persoane din cele peste 9900 care au votat de mai multe ori în județul Ilfov, pe liste suplimentare. Votul multiplu era și în 2004 infracțiune, se pedepsea cu închisoare de la câteva luni la 5 ani. În 2008 fraudele au luat proporții spectaculoase, iar cazurile vedetă au fost cele din comunele limitrofe Bucureștiului unde valoarea terenurilor a făcut să crească prețul pentru voturi la sume de basm – sunt evocate valori care ajung la câteva sute de euro; din tot scandalul, cu toate probele și cu toate sesizările cu care se băteau în piept șefii poliției, tot ce s-a întâmplat a fost că s-au anulat alegerile din Ștefănești și Sintești – ambele din Ilfov; un alt primar a fost prins că forțat modificarea rezultatelor alegerilor pentru a obține victoria din primul tur – deși faptele au fost dovedite, BEC a validat rezultatul așa falsificat cum era.
Procurorii complici la fraude electorale.
Ei bine, din toate aceste situații - și asta nu este decât o selecție sumară - singurii pe care justiția i-a găsit vinovați de-a lungul acestor ultimi ani electorali, au fost vreo doi-trei alegători prinși cu vot multiplu. Unul dintre ei a fost ditamai primarul Liviu Postolache din Măluțeni, prins (ha ha, chiar de contracandicatul lui) în flagrant în timp ce vota a doua oară pentru sine; a fost condamnat la amendă administrativă. Ceilalți sunt, evident, niște necăjiți rurali, cu pedepse convertite în amenzi.
În concluzie, de ce-și permite tânărul PSD-ist din povestea Academiei Cațavencu să încalce cu seninătate legea? Pentru că nimeni nu o aplică. Iar dacă există vreun magistrat care se simte jignit de acest enunț simplu, îl invităm aici să ne convingă de contrariu.
O soluţie juridică de succes pentru a răsturna raportul dintre numărul prea mare de sesizări de fraude electorale şi numărul zero de consecinţe juridice a fost eliminarea libertăţii de mişcare a observatorilor alegerilor: o decizie BEC din 2008, susţinută complice de justiţie, a interzis observatorilor să se deplaseze în secţia de vot, ei urmând a sta cuminţi într-un ţărculeţ special desemnat de preşedintele secţiei de vot. Imagini de la unul dintre protestele asociaţiilor Pro Democraţia şi Agenţia de Monitorizare a Presei, în faţa BEC.
Pe www.catavencu.ro a fost postată o înregistrare video în care un tânăr, îmbrăcat cu tricou PSD, într-un sediu PSD, promite câte 50 de lei fiecărui student care va proba că a votat în cu PSD la o secție din sectorul 1. Am citit reacțiile cititorilor la filmulețul cu pârâciunea. Vreo doi dintre ei își manifestă îndoiala că situația ar fi autentică, pentru că li se pare absurd ca o persoană, fie ea cu ochelari și tricou psd, să fie atât iresponsabilă încât să se lase filmată în timp ce comite o faptă penală. Un răspuns la îndemână ar putea fi că omul nu ştia că e filmat – studenții au fost dotați de ziariști cu o cameră ascunsă.
Ei bine, pe mine nici răspunsul ăsta nu mă mulțumește: chiar dacă penalul – acum ştim că-l cheamă Laurențiu Viorel Badea – nu vedea camera, fapta lui era comisă în fața unui grup de persoane pe care nu le cunoștea și care pot oricând să depună mărturie în fața unui judecător. Ori asta tot inconștiență se numește. Pe de altă parte, așa cum l-am văzut, tânărul infractor nu pare să fie afectat de nici un handicap intelectual; el este pur și simplu liniștit că nu I se poate întâmpla nimic. Oare așa să fie?
Ce s-a prins în năvodul Pro Democrația: Am solicitat Asociației Pro Democrația (APD) informații despre fraude pe care observatorii lor le-au depistat și susținut cu probe și, respective, despre consecințele legale ale sesizărilor. La referendumul pentru Constituție, în 2003, APD împreună cu Agenția de Monitorizare a Presei și Grupul de Dialog Social au depus câteva zeci de sesizări cu privire la încălcări ale legii (vezi AICI); poate că unii dintre voi vă mai amintiți despre fugărirea cetățenilor cu urne volante prin mall-uri, de tombole cu premii în televizoare organizate în incinta unor secții de votare, despre lemnele promise cadou primăriilor cu număr mare de voturi etc. Toate, absolut toate sesizările au fost infirmate la nivelul parchetelor. În 2005, după alegerile parlamentare, APD a reușit să stabilească identitățile a 397 de persoane din cele peste 9900 care au votat de mai multe ori în județul Ilfov, pe liste suplimentare. Votul multiplu era și în 2004 infracțiune, se pedepsea cu închisoare de la câteva luni la 5 ani. În 2008 fraudele au luat proporții spectaculoase, iar cazurile vedetă au fost cele din comunele limitrofe Bucureștiului unde valoarea terenurilor a făcut să crească prețul pentru voturi la sume de basm – sunt evocate valori care ajung la câteva sute de euro; din tot scandalul, cu toate probele și cu toate sesizările cu care se băteau în piept șefii poliției, tot ce s-a întâmplat a fost că s-au anulat alegerile din Ștefănești și Sintești – ambele din Ilfov; un alt primar a fost prins că forțat modificarea rezultatelor alegerilor pentru a obține victoria din primul tur – deși faptele au fost dovedite, BEC a validat rezultatul așa falsificat cum era.
Procurorii complici la fraude electorale.
Ei bine, din toate aceste situații - și asta nu este decât o selecție sumară - singurii pe care justiția i-a găsit vinovați de-a lungul acestor ultimi ani electorali, au fost vreo doi-trei alegători prinși cu vot multiplu. Unul dintre ei a fost ditamai primarul Liviu Postolache din Măluțeni, prins (ha ha, chiar de contracandicatul lui) în flagrant în timp ce vota a doua oară pentru sine; a fost condamnat la amendă administrativă. Ceilalți sunt, evident, niște necăjiți rurali, cu pedepse convertite în amenzi.
În concluzie, de ce-și permite tânărul PSD-ist din povestea Academiei Cațavencu să încalce cu seninătate legea? Pentru că nimeni nu o aplică. Iar dacă există vreun magistrat care se simte jignit de acest enunț simplu, îl invităm aici să ne convingă de contrariu.
O soluţie juridică de succes pentru a răsturna raportul dintre numărul prea mare de sesizări de fraude electorale şi numărul zero de consecinţe juridice a fost eliminarea libertăţii de mişcare a observatorilor alegerilor: o decizie BEC din 2008, susţinută complice de justiţie, a interzis observatorilor să se deplaseze în secţia de vot, ei urmând a sta cuminţi într-un ţărculeţ special desemnat de preşedintele secţiei de vot. Imagini de la unul dintre protestele asociaţiilor Pro Democraţia şi Agenţia de Monitorizare a Presei, în faţa BEC.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)