Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
30 Iul 2009 Izabela Niculescu
ÎPS Pimen a primit 200 de dolari de la Securitate pentru a sta două luni în America, având rolul de a-i convinge pe reprezentanţii Arhiepiscopiei Misionare Române din “Galaxia”(n.r. - America) să îl cheme acolo oficial, timp în care îndeplinea şi sarcinile contrainformative primite, potrivit NewsIn.
IPS Pimen
30 Iul 2009 IPS Pimen
Conform raportului din 9 iulie 1977, cu referire la sursa Petru (actualul ÎPS Pimen - n.r.), “cu această ocazie, s-a stabilit ca lui Petru să i se traseze ca principală sarcină să-şi prelungească vizita pentru a crea toate condiţiile de a fi chemat oficial în serviciul Arhiepiscopiei Misionare Române din Galaxia în cursul acestui an”. Mai mult, în aceeaşi vizită, sursa era “instruită cu sarcini contrainformative”, informează NewsIn.
“Întrucât Petru va trebui să stea o perioadă de circa 2 luni în Galaxia şi nu dispune de posibilităţi materiale, propunem să i se acorde suma de 300 de dolari, în scopul rezolvării sarcinii încredinţate.” Însemnarea marginală a ofiţerului precizează că “i s-au dat numai 200 de dolari”, arată CNSAS în actele depuse la Curtea de Apel Bucureşti (CAB).
Într-o altă notă, a unui ofiţer de Securitate, se arată că Petru urmează să plece definitiv în “Galaxia” pe 10 decembrie 1977.
“Petru a acţionat conform indicaţiilor primite, reuşind să influenţeze conducerea Arhiepiscopiei de a-l solicita oficial să lucreze în Galaxia”, precizează ofiţerul.
Securiştii preconizau ca ÎPS Pimen să lucreze o perioadă la centrul eparhial din “Galaxia”, după care să fie ales episcop în locul episcopului de la acea vreme al Episcopiei Misionare Ortodoxe din “Galaxia”(n.r.-America) şi “Otopeni” (n.r.- Canada), “Victorin Ursache, care este în vârstă înaintată, bolnav şi incapabil să conducă parohiile din subordine şi să acţioneze la dezvoltarea activităţii acestora şi atragerea de noi membri”.
În aceeaşi notă se specifica faptul că Petru are calităţi deosebite de teolog şi întruneşte condiţiile necesare de a fi promovat în ierarhia BOR.
Misiune la “Teiuş“
Înaltul ierarh ar fi primit, în ianuarie 1978, o sarcină dificilă. Astfel, el urma să plece “în spaţiul Teiuş“, unde să descopere arhive şi valori istorice care priveau România, valori care s-ar fi aflat în instituţiile laice şi de cult din “Teiuş“. Mai mult, Petru trebuia să studieze posibilitatea aducerii lor în România, se mai arată în documentele de la dosarul din instanţă. Conform unor surse din CNSAS, “Teiuş“ se pare că era numele de cod dat pentru Israel.
Potrivit aceluiaşi document, “referentul ( n.r -Petru) va fi preluat de un cercetător, pe baza parolei: - Nu vă supăraţi, aţi urmat institutul teologic la Sibiu cu profesorul Maloş? -Nu, l-am făcut la Bucureşti cu profesorul Marcu”.
În actele depuse de CNSAS în instanţă nu se găseşte nici o notă sau un raport care să specifice dacă sursa Petru şi-a dus sau nu la îndeplinire misiunea în “Teiuş“. Singurul document existent este o propunere din 22 ianuarie 1979, de abandonare a informatorului, deoarece acesta “nu a reuşit să îndeplinească sarcinile informative cu care fusese trimis la Ierusalim, în Israel, şi s-a întors mai devreme în ţară pentru că nu s-a adaptat la condiţiile climatice”.
Într-o altă notă olografă din 6 august 1977, care ar aparţine lui ÎPS Pimen şi care se află la dosarul de la Curtea de Apel Bucureşti, acesta povesteşte despre o discuţie avută cu un profesor şi un pictor. În notă aminteşte tangenţial despre alegerea lui ÎPS Teoctist ca Mitropolit al Iaşului.
“A intervenit în discuţie Truţă şi mi-a spus că a aflat că e o fricţiune între Patriarh şi mitropolitul Teoctist. Eu am răspuns că acest lucru e cu totul greşit”, continuă aceeaşi notă informativă.
În acelaşi document, înaltul ierarh ar fi povestit cum a apărat onoarea unui călugăr acuzat că este securist. Astfel, ÎPS Pimen ar fi scris: “La plecare, poetul Truţă m-a întrebat dacă e adevărat că călugărul Ciprian, de la mânăsirea Secu, e securist îmbrăcat în haine călugăreşti. I-am răspuns că la noi încă e vocaţie pentru viaţa călugărească şi nu s-a ajuns în situaţia în care crede el. Aceasta e o jignire adusă la adresa Bisericii noastre”.
Mai mult, ÎPS Pimen ar fi dat informaţii fostei Securităţi, deşi nu era înregistrat ca sursă a acesteia, se arată într-o descriere a activităţii înaltului ierarh, făcută de un ofiţer al Securităţii şi ataşată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la dosarul din instanţă.
Astfel, în dosarul SIE, care ar aparţine înaltului ierarh al BOR, ofiţerul de Securitate notează despre acesta că, “după venirea sa la Suceava, a fost atras şi mai mult în colaborare, iar informaţiile pe care le obţine le furnizează în scris, deşi nu e înregistrat la noi ca sursă”.
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, ar fi colaborat cu Securitatea între 1975 şi 1988, când a fost închis dosarul sursei “Petru”, iar colaborarea ar fi fost făcută sub două nume conspirative, arată CNSAS în actele de la dosarul aflat la Curtea de Apel Bucureşti.
Sursă a Securităţii din 1975
Astfel, conform documentelor depuse de Consiliu şi citate de NewsIn, Pimen ar fi devenit sursă a fostei Securităţi în 1975, sub numele de “Sidorovici”, având ca responsabilitate supravegherea “elementelor străine ce vizitau sau erau cazate la Putna”.
ÎPS Pimen nu a semnat însă nici un angajament de colaborare cu fosta Securitate, dar unele note informative poartă semnătura “Vasile Zainea” (n.r. - numele înaltului ierarh), mai arată CNSAS în instanţă.
Pe 30 iunie 1977, Pimen ar fi fost înregistrat de către DIE ca informator intern, purtând numele de “Petru”. La acea dată, acesta s-ar fi întors din Germania, unde fusese plecat “în scopul pregătirii lui cu sarcini în exterior”, conform CNSAS.
În aceleaşi acte depuse de Consiliu se arată că, din Germania, ÎPS Pimen ar fi furnizat diverse informaţii către Securitate cu referire la reprezentanţi ai diasporei, iar numele de cod al ţării (n.r.- Germania) era “Kogălniceanu”.
În cele câteva sute de note informative, aflate la dosarul din instanţă al lui ÎPS Pimen, apar informaţii legate de colegi de-ai săi din ţară şi din străinătate, note despre care CNSAS spune că sunt scrise de înaltul ierarh al BOR.
De exemplu, într-una dintre note, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor ar fi povestit despre mitropolitul Antim de Galaţi, spunând că acesta “nu a înţeles şi continuă să acţioneze în greşeală”. Mai mult, în aceeaşi notă, mitropolitul Antim de Galaţi este descris ca având “un mod de acţiune şi comportament tipic basarabean”.
De asemenea, într-o altă notă care ar fi fost scrisă de ÎPS Pimen apar informaţii despre întâlniri cu arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America, Ursache Victorin, şi descrieri ale discuţiilor avute cu acesta.
Dosarul lui ÎPS Pimen ca sursă a Securităţii ar fi fost închis în 1988, precum atestă documentele depuse de CNSAS în instanţă.
CNSAS face recurs
Reprezentanţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au declarat pentru NewsIn că vor face recurs în această săptămână împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, care a admis excepţia nulităţii în procesul ÎPS Pimen cu CNSAS, Consiliul motivând că această instanţă este inconsecventă în decizii.
Astfel, judecătorul CAB din cazul Pimen a admis în 5 iunie 2009 excepţia nulităţii, adică a considerat că decizia Consiliui de colaborare a ÎPS Pimen cu Securitatea este nulă din cauză că a fost dată în baza vechii legi de funcţionare a CNSAS, declarată neconstituţională.
CNSAS spune că până acum Curtea de Apel a respins această excepţie în dosare identice cu cel al arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor, de aceea va face recurs împotriva acestei decizii şi va cere să se ia în calcul notele de la dosar.
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, a primit, în 2007, verdict de colaborator al Securităţii ca poliţie politică din partea Colegiului CNSAS.
ÎPS Pimen a contestat verdictul de colaborare la Curtea de Apel Suceava, în 8 ianuarie 2008. În baza modificărilor legislative care prevedeau că Tribunalul Bucureşti este competent să judece speţa, în 23 martie 2008, CA Suceava şi-a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe. În cele din urmă, Curtea de Apel Bucureşti a judecat procesul în care ÎPS Pimen contestă verdictul CNSAS de colaborare cu Securitatea, ca urmare a deciziei instanţei supreme, dar schimbările ce au afectat legea CNSAS în 2008, inclusiv hotărârea Curţii Constituţionale privind funcţionarea CNSAS, au afectat soarta acestui dosar.
Pimen, arhiepiscopul de Suceava şi Rădăuţi, a primit verdict de colaborare ca poliţie politică în baza dosarelor pe care Securitatea i le-a întocmit şi din care reiese că înaltul ierarh al BOR a turnat colegi de-ai săi şi membri ai diasporei pe vremea când s-a aflat în misiune în Occident, trimis de Biserică, dar, se pare, şi cu îndrumări din partea Securităţii regimului comunist, au declarat, la acea dată, pentru agenţia NewsIn, surse din cadrul CNSAS.
Pimen, ca şi toţi ceilalţi ierarhi ai BOR asupra cărora planează suspiciunea că au colaborat cu Securitatea, cu excepţia lui Andrei Andreicuţ, de la Alba, a refuzat să se prezinte la CNSAS pentru audieri. Colegiul CNSAS, după ce le-a transmis în două rânduri invitaţii tuturor ierarhilor, a decis că va da sentinţe în privinţa acestora.
Anul 1989 a fost unul de rascruce pentru Republica Socialista Romana. Din iarna lui '89, s-a schimbat toata istoria est-europeana. De atunci, poporul roman a ramas prins intre securistii si oamenii destepti(ex: Familia Becali, Iliescu, Nastase, Vanghelie, Patriciu, Tariceanu,Basescu, etc). Am trecut de la comunism la democratie. Acestia ne-au subjugat si au vandut tara, practic am ajuns sclavii lor. Oare, cand o sa scapam si de sclavagism?
vineri, 31 iulie 2009
Presa haleşte bani de la Turism din 1900 toamna
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
30 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Mare circ, dom'le! Mare scandal! Ce mai, arde ţara, nu alta. Cică Ministerul Turismului dă bani jurnaliştilor şi-i plimbă prin ţări străine, pe la evenimentele organizate de minister. Adică le plăteşte transport, diurnă şi cazare. Aşa, ca să scrie jurnaliştii despre evenimentele de acolo, dacă-i întrebaţi pe unii. Sau, să scrie de bine despre cine e şef la minister, dacă-i întrebaţi pe alţii. Cam asta e marea problemă a relaţiei dintre presă şi ministerul lui Nuţi Udrea, problemă despre care aflăm acum, în minunata perioadă de precampanie din anul 2009.
Acum, o fi bine că ministerul Turismului le-a plătit cheltuielile jurnaliştilor? Or fi rău? Naiba ştie, că noi n-am fost acolo, deci nu ne-a fost nici greaţă la Paris, şi nici n-am murit de bine prin Barcelona.
Problema e, însă, alta. Marea dezvăluire despre relaţiile dintre jurnalişti (de la aproape toate ziarele şi televiziunile ori radiourile) şi instituţia publica (Ministerul Turismului, în cazul de faţă) este, de fapt, o boală cronică ce datează încă de pe vremea cînd madam Udrea era virgină.
Din punct de vedere politic, normal. Spre exemplu, din datele ce se mai regăsesc prin analele ministerului, chestiuni de genul ăsta se petreceau încă de prin anul 2001. Şi ele s-au repetat, an de an, precum herpesul la o prostituată. În anul 2001, pe vremea cînd ministerul era o ameţită de Agenţie, prin străinătăţi au fost căraţi 11 ziarişti şi s-au cheltuit vreo 9.000 de euroi. Un an mai tîrziu au fost plimbaţi vreo 32 de jurnalişti şi s-au spart vreo 35.000 e euroi. Şi tot aşa, an de an, pînă în 2008, cînd s-au plimbat vreo 80 de jurnalişti si s-au spart vreo 90.000 de euroi. Iar anul ăsta, pînă acum, au fost plimbaţi vreo 46, pentru care s-au cheltuit vreo 45.000 de euroi. Cu alte cuvinte, moda asta a plimbatului jurnaliştilor prin ţări străine pe bani public e cam de pe vremea cînd Dacia rupea norma la salonul auto de la Văscăuţi cu noul bord CN la model 1310. Şi, cum puteţi vedea şi în fişierul ataşat (click AICI pentru a descărca documentul PDF), nu prea au fost publicaţii care să nu participe.
Deci, marele scandal pe care unii jurnalişti precum colegul colegilor săi de la Gazetă (nu dăm nume, Tolontan) l-a scos pe piaţă e un fel de zacusă expirată servită pe post de antreu al alegerilor prezidenţiale.
P.S. Stimată doamnă Udrea, noi, cei de la Academia Caţavencu, pe care nu ne-aţi plimbat nicăieri niciodată, nici dumneavoastră, nici predecesorii dumneavoastră, ne păstrăm dreptul de a vă solicita să organizaţi în această vară de criză cîteva evenimente la care să participăm, fiecare, cîte două săptămîni. Acceptăm chiar şi destinaţii exotice, atîta timp cît cazarea, transportul şi diurna sînt plătite de minister. Pălinca o aducem noi.
P.P.S. Alăturat există şi răspunsul Ministerului Turismului la solicitarea Academiei Caţavencu, cu date şi cifre relevante.
Catavencu.ro
30 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Mare circ, dom'le! Mare scandal! Ce mai, arde ţara, nu alta. Cică Ministerul Turismului dă bani jurnaliştilor şi-i plimbă prin ţări străine, pe la evenimentele organizate de minister. Adică le plăteşte transport, diurnă şi cazare. Aşa, ca să scrie jurnaliştii despre evenimentele de acolo, dacă-i întrebaţi pe unii. Sau, să scrie de bine despre cine e şef la minister, dacă-i întrebaţi pe alţii. Cam asta e marea problemă a relaţiei dintre presă şi ministerul lui Nuţi Udrea, problemă despre care aflăm acum, în minunata perioadă de precampanie din anul 2009.
Acum, o fi bine că ministerul Turismului le-a plătit cheltuielile jurnaliştilor? Or fi rău? Naiba ştie, că noi n-am fost acolo, deci nu ne-a fost nici greaţă la Paris, şi nici n-am murit de bine prin Barcelona.
Problema e, însă, alta. Marea dezvăluire despre relaţiile dintre jurnalişti (de la aproape toate ziarele şi televiziunile ori radiourile) şi instituţia publica (Ministerul Turismului, în cazul de faţă) este, de fapt, o boală cronică ce datează încă de pe vremea cînd madam Udrea era virgină.
Din punct de vedere politic, normal. Spre exemplu, din datele ce se mai regăsesc prin analele ministerului, chestiuni de genul ăsta se petreceau încă de prin anul 2001. Şi ele s-au repetat, an de an, precum herpesul la o prostituată. În anul 2001, pe vremea cînd ministerul era o ameţită de Agenţie, prin străinătăţi au fost căraţi 11 ziarişti şi s-au cheltuit vreo 9.000 de euroi. Un an mai tîrziu au fost plimbaţi vreo 32 de jurnalişti şi s-au spart vreo 35.000 e euroi. Şi tot aşa, an de an, pînă în 2008, cînd s-au plimbat vreo 80 de jurnalişti si s-au spart vreo 90.000 de euroi. Iar anul ăsta, pînă acum, au fost plimbaţi vreo 46, pentru care s-au cheltuit vreo 45.000 de euroi. Cu alte cuvinte, moda asta a plimbatului jurnaliştilor prin ţări străine pe bani public e cam de pe vremea cînd Dacia rupea norma la salonul auto de la Văscăuţi cu noul bord CN la model 1310. Şi, cum puteţi vedea şi în fişierul ataşat (click AICI pentru a descărca documentul PDF), nu prea au fost publicaţii care să nu participe.
Deci, marele scandal pe care unii jurnalişti precum colegul colegilor săi de la Gazetă (nu dăm nume, Tolontan) l-a scos pe piaţă e un fel de zacusă expirată servită pe post de antreu al alegerilor prezidenţiale.
P.S. Stimată doamnă Udrea, noi, cei de la Academia Caţavencu, pe care nu ne-aţi plimbat nicăieri niciodată, nici dumneavoastră, nici predecesorii dumneavoastră, ne păstrăm dreptul de a vă solicita să organizaţi în această vară de criză cîteva evenimente la care să participăm, fiecare, cîte două săptămîni. Acceptăm chiar şi destinaţii exotice, atîta timp cît cazarea, transportul şi diurna sînt plătite de minister. Pălinca o aducem noi.
P.P.S. Alăturat există şi răspunsul Ministerului Turismului la solicitarea Academiei Caţavencu, cu date şi cifre relevante.
joi, 30 iulie 2009
Udrea a dat milionul de euro unei agenţii de chilipiruri
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
29 Iul 2009 Izabela Niculescu
Contractul încheiat de Ministerul Turismului cu două agenţii de publicitate pentru derularea campaniei „Turist în România” înfurie televiziunile vizate să difuzeze spoturile. PRO TV, Realitatea TV şi Antena 3 spun că ar lua bani prea puţini şi că nu vor da nicio reclamă.
Ministerul Turismului are parte numai de bătăie de cap cu contractele pe care le încheie. După ce, potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul în ediţia de miercuri, a plătit, conform unor surse din piaţă, un preţ aproape dublu pentru o scenă folosită la concertul de Paşte la Mamaia, adică 65.000 de euro, instituţia condusă de Elena Udrea are acum probleme cu contractul atribuit miercuri unei asocieri de două firme: Best Advertising şi Optimedia SRL pentru derularea campaniei „Turist în România”, contra sumei de 866.891 euro, fără TVA. Cele trei televiziuni care ar fi trebuit, potrivit documentului semnat de MT cu cele două firme, să difuzeze spoturile de promovare ale campaniei - PRO TV, Realitatea TV şi Antena 3 - nici nu vor să audă de aşa ceva la banii care li se oferă.
„Aşa cum au fost comunicate preţurile de minister, pentru care noi nu am fost consultaţi, Realitatea TV nu va difuza campania.
Este pentru prima oară, din câte ştiu eu, când nici una dintre agenţiile implicate nu a cerut oferte. E ca şi cum ar fi licitat ceva de la mine din casă, fără să mă întrebe dacă şi cu cât vreau să-l vând“, spune Sorin Enache, director general Realitatea-Caţavencu.
Nici PRO TV nu a fost consultat înainte de licitaţie, conform responsabilului PR Maria Apostol: „Nu a venit nimeni să ne ceară nici un preţ înainte de licitaţie şi nici până la ora aceasta nu ne-a contactat nimeni să ne întrebe dacă vrem să difuzăm campania. Preţurile sunt inacceptabil de mici pentru PRO TV“. La rândul său, şeful Clir Media - regia care administrează spaţiul publicitar al Antenei 3 - Laurenţiu Ionete, a declarat pentru site-ul paginidemedia.ro că oferta este inacceptabilă.
„În condiţiile actuale de preţ, Antena 3 nu va difuza campania. Nu acceptăm ca preţul produsului nostru să fie fixat aleatoriu de către terţi”, a spus Ionete. Conform MT, cele două firme vor „realiza difuzarea de spoturi de 30 de secunde. Câştigătorul a prezentat cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic în ceea ce priveşte costul pe punctul de audienţă (CPP), cu o valoare ponderată de 435,05 lei (faţă de celelalte oferte, care se situau la 789 lei, 809,8 lei, 726,4 lei şi respectiv 676,6 lei).
Ministerul Turismului a reacţionat ieri la scandalul ivit. Şi arată cu degetul spre televiziuni şi spre câştigătorii licitaţiei, care, în cazul în care nu pot onora contractul, vor plăti despăgubiri. „Este regretabil faptul că mai multe televiziuni din România susţin că nu vor difuza, pentru un preţ atât de mic, spoturile de promovare pe plan intern a destinaţiilor româneşti, după ce, în ultima lună, au criticat Ministerul Turismului, în numele interesului naţional, pe tema costurilor de promovare a turismului românesc. În situaţia în care o companie nu respectă obligaţiile asumate prin contract, autoritatea contractantă execută garanţia de bună execuţie, care, în acest caz, reprezintă 10% din valoarea contractului, şi poate cere în instanţă despăgubiri pentru prejudiciul cauzat”, se arată într-un comunicat al ministerului lui Udrea.
Best Advertising, dispusă să piardă bani
Contactat de paginidemedia.ro, directorul general al agenţiei de publicitate, Best Advertising, Marian Străchinescu, dă la rândul său vina pe minister, pentru preţurile mici oferite televiziunilor. „Sperăm că posturile tv vor înţelege, cu atât mai mult cu cât sunt convins că au avut acces la caietul de sarcini şi şi-au dat seama de preţul pe punctul de audienţă care reiese din cerinţele Ministerului Turismului”, a declarat acesta. Străchinescu este dispus chiar să şi iasă în pierdere. Câştigă în schimb „prestigiu şi experienţă pentru următoarele activităţi de acest gen”. „Considerăm că asta este suficient într-o perioadă tulbure”, adaugă acesta. Şeful Best Advertising a precizat pentru paginidemedia.ro şi care este limita pierderilor acceptabile: „Până la un maxim între 5 şi 10% din bugetul acestei campanii. Între 45.000 şi 90.000 de euro este programată. Dacă depăşeşte, mai bine pierd cei 20.000 de euro garanţia de participare, în caz că nu semnăm contractul”. Asocierea dintre cele două firme a câştigat în urmă cu două săptămâni şi derularea a 529 de spoturi pe CNN, contra sumei de 335.000 de euro, fără TVA.
Cotidianul.ro
29 Iul 2009 Izabela Niculescu
Contractul încheiat de Ministerul Turismului cu două agenţii de publicitate pentru derularea campaniei „Turist în România” înfurie televiziunile vizate să difuzeze spoturile. PRO TV, Realitatea TV şi Antena 3 spun că ar lua bani prea puţini şi că nu vor da nicio reclamă.
Ministerul Turismului are parte numai de bătăie de cap cu contractele pe care le încheie. După ce, potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul în ediţia de miercuri, a plătit, conform unor surse din piaţă, un preţ aproape dublu pentru o scenă folosită la concertul de Paşte la Mamaia, adică 65.000 de euro, instituţia condusă de Elena Udrea are acum probleme cu contractul atribuit miercuri unei asocieri de două firme: Best Advertising şi Optimedia SRL pentru derularea campaniei „Turist în România”, contra sumei de 866.891 euro, fără TVA. Cele trei televiziuni care ar fi trebuit, potrivit documentului semnat de MT cu cele două firme, să difuzeze spoturile de promovare ale campaniei - PRO TV, Realitatea TV şi Antena 3 - nici nu vor să audă de aşa ceva la banii care li se oferă.
„Aşa cum au fost comunicate preţurile de minister, pentru care noi nu am fost consultaţi, Realitatea TV nu va difuza campania.
Este pentru prima oară, din câte ştiu eu, când nici una dintre agenţiile implicate nu a cerut oferte. E ca şi cum ar fi licitat ceva de la mine din casă, fără să mă întrebe dacă şi cu cât vreau să-l vând“, spune Sorin Enache, director general Realitatea-Caţavencu.
Nici PRO TV nu a fost consultat înainte de licitaţie, conform responsabilului PR Maria Apostol: „Nu a venit nimeni să ne ceară nici un preţ înainte de licitaţie şi nici până la ora aceasta nu ne-a contactat nimeni să ne întrebe dacă vrem să difuzăm campania. Preţurile sunt inacceptabil de mici pentru PRO TV“. La rândul său, şeful Clir Media - regia care administrează spaţiul publicitar al Antenei 3 - Laurenţiu Ionete, a declarat pentru site-ul paginidemedia.ro că oferta este inacceptabilă.
„În condiţiile actuale de preţ, Antena 3 nu va difuza campania. Nu acceptăm ca preţul produsului nostru să fie fixat aleatoriu de către terţi”, a spus Ionete. Conform MT, cele două firme vor „realiza difuzarea de spoturi de 30 de secunde. Câştigătorul a prezentat cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic în ceea ce priveşte costul pe punctul de audienţă (CPP), cu o valoare ponderată de 435,05 lei (faţă de celelalte oferte, care se situau la 789 lei, 809,8 lei, 726,4 lei şi respectiv 676,6 lei).
Ministerul Turismului a reacţionat ieri la scandalul ivit. Şi arată cu degetul spre televiziuni şi spre câştigătorii licitaţiei, care, în cazul în care nu pot onora contractul, vor plăti despăgubiri. „Este regretabil faptul că mai multe televiziuni din România susţin că nu vor difuza, pentru un preţ atât de mic, spoturile de promovare pe plan intern a destinaţiilor româneşti, după ce, în ultima lună, au criticat Ministerul Turismului, în numele interesului naţional, pe tema costurilor de promovare a turismului românesc. În situaţia în care o companie nu respectă obligaţiile asumate prin contract, autoritatea contractantă execută garanţia de bună execuţie, care, în acest caz, reprezintă 10% din valoarea contractului, şi poate cere în instanţă despăgubiri pentru prejudiciul cauzat”, se arată într-un comunicat al ministerului lui Udrea.
Best Advertising, dispusă să piardă bani
Contactat de paginidemedia.ro, directorul general al agenţiei de publicitate, Best Advertising, Marian Străchinescu, dă la rândul său vina pe minister, pentru preţurile mici oferite televiziunilor. „Sperăm că posturile tv vor înţelege, cu atât mai mult cu cât sunt convins că au avut acces la caietul de sarcini şi şi-au dat seama de preţul pe punctul de audienţă care reiese din cerinţele Ministerului Turismului”, a declarat acesta. Străchinescu este dispus chiar să şi iasă în pierdere. Câştigă în schimb „prestigiu şi experienţă pentru următoarele activităţi de acest gen”. „Considerăm că asta este suficient într-o perioadă tulbure”, adaugă acesta. Şeful Best Advertising a precizat pentru paginidemedia.ro şi care este limita pierderilor acceptabile: „Până la un maxim între 5 şi 10% din bugetul acestei campanii. Între 45.000 şi 90.000 de euro este programată. Dacă depăşeşte, mai bine pierd cei 20.000 de euro garanţia de participare, în caz că nu semnăm contractul”. Asocierea dintre cele două firme a câştigat în urmă cu două săptămâni şi derularea a 529 de spoturi pe CNN, contra sumei de 335.000 de euro, fără TVA.
Directori la Educaţie, plătiţi de universităţi private neacreditate
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
29 Iul 2009 | Alina Moscalu
Ministresa Andronescu a primit, acum o vreme, numele de alint “Abramburica”. Ca şi în cazul prostănacului ei de şef pe linie de partid, ceva adevăr e în porecla asta. Că altfel nu ne explicăm cum subordonaţi de-ai Ecaterinei au al doilea serviciu la universităţi aflate în afara legii şi nimeni nu-i urecheşte o ţîră. Avem două posibilităţi: ori ministrul Andronescu nu cunoaşte activităţile din afara ministerului, pe care le prestează angajaţii ei în universităţi particulare, aflate în afara legii, ori nu o interesează, fiind abramburită.
Vă dăm două exemple de directori din Ministerul Educaţiei care lucrează şi la universităţi private, universităţi care se află în ilegalitate.
Aşa, de ani buni. Par egzamplu, Laura Şerbănescu este lector universitar doctorand la Facultatea de Istorie, Muzeologie şi Arhitectură din cadrul Universităţii Constantin Brîncuşi din Tîrgu-Jiu. În acelaşi timp, Laura este şi director general în Ministerul Educaţiei. Dumneaei este cea care coordonează activitatea Serviciului Formare Iniţială şi Perfecţionare din minister. Tot dumneaei face şi naveta în Tîrgu-Jiu pentru a educa nişte studenţi care nu ştiu că universitatea Constantin Brîncuşi a rămas restantă la obţinerea acreditărilor necesare facultăţilor la care se înscriu proprii studenţi. Deci, este în afara legii.
Colegul Laurei de direcorat în Ministerul Educaţiei, Ion Florin Popa, este la fel de ocupat în cele 24 de ore cît are ziua. Florin a cîştigat anul trecut 18.545 RON de la Universitatea Valahia Tîrgovişte din activitatea de profesor. Vreo 4 (patru) specializări de la Valahia sînt în aer de mai bine de 5 (cinci) ani şi asta deoarece nu există acreditări emise de Ministerul Educaţiei. Ceea ce nu îl împiedică pe Popa să cîştige nişte bani într-o ilegalitate liniştită şi anonimă.
Catavencu.ro
29 Iul 2009 | Alina Moscalu
Ministresa Andronescu a primit, acum o vreme, numele de alint “Abramburica”. Ca şi în cazul prostănacului ei de şef pe linie de partid, ceva adevăr e în porecla asta. Că altfel nu ne explicăm cum subordonaţi de-ai Ecaterinei au al doilea serviciu la universităţi aflate în afara legii şi nimeni nu-i urecheşte o ţîră. Avem două posibilităţi: ori ministrul Andronescu nu cunoaşte activităţile din afara ministerului, pe care le prestează angajaţii ei în universităţi particulare, aflate în afara legii, ori nu o interesează, fiind abramburită.
Vă dăm două exemple de directori din Ministerul Educaţiei care lucrează şi la universităţi private, universităţi care se află în ilegalitate.
Aşa, de ani buni. Par egzamplu, Laura Şerbănescu este lector universitar doctorand la Facultatea de Istorie, Muzeologie şi Arhitectură din cadrul Universităţii Constantin Brîncuşi din Tîrgu-Jiu. În acelaşi timp, Laura este şi director general în Ministerul Educaţiei. Dumneaei este cea care coordonează activitatea Serviciului Formare Iniţială şi Perfecţionare din minister. Tot dumneaei face şi naveta în Tîrgu-Jiu pentru a educa nişte studenţi care nu ştiu că universitatea Constantin Brîncuşi a rămas restantă la obţinerea acreditărilor necesare facultăţilor la care se înscriu proprii studenţi. Deci, este în afara legii.
Colegul Laurei de direcorat în Ministerul Educaţiei, Ion Florin Popa, este la fel de ocupat în cele 24 de ore cît are ziua. Florin a cîştigat anul trecut 18.545 RON de la Universitatea Valahia Tîrgovişte din activitatea de profesor. Vreo 4 (patru) specializări de la Valahia sînt în aer de mai bine de 5 (cinci) ani şi asta deoarece nu există acreditări emise de Ministerul Educaţiei. Ceea ce nu îl împiedică pe Popa să cîştige nişte bani într-o ilegalitate liniştită şi anonimă.
Ministrul Sorina Plăcintă, de patru ori incompatibilă cu funcţia de senator
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 29 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Proaspătul ministru al Sportului şi Tineretului, c-aşa am auzit noi la televizor că-i place să se intituleze, este şi senator. Cu toate că nu ar trebui să fie. Potrivit legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor, un ales nu poate îndeplini, simultan, şi funcţia de senator şi pe cea de administrator de firmă. Or, doamna Plăcintă a fost, timp de mai multe luni, administrator al mai multor firme, atît din ţară, cît şi din străinătate. Ceea ce înseamnă că Biroul Permanent al Senatului ar trebui să constate încetarea de drept a mandatului de senator al doamnei Plăcintă.
Ministra, cercetată de Comisia Juridică a Senatului
Pentru că parlamentarii din conducerea Senatului nu au „constatat“ încetarea mandatului doamnei Plăcintă – şi nici nu aveau cum, că doar ministresa Sportului şi Tineretului nu s-a gîndit să-i înştiinţeze cu privire la incompatibilitatea în care se afla, iar ei nu s-au gîndit să verifice –, Academia Caţavencu a trimis o sesizare către Biroul Permanent.
În respectiva sesizare, trimisă atît Biroului, cît şi mai multor membri din conducerea Senatului, am prezentat toate datele privind incompatibilitatea doamnei Plăcintă, incompatibilitate rezultată din faptul că, pînă în data de 25 martie 2009, a întrunit, simultan, calitatea de senator şi pe cea de administrator al firmei Maya Textiles SA, din cantonul Fribourg, Elveţia. Conform preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, sesizarea a fost primită şi transmisă Comisiei Juridice a Senatului pentru întocmirea unui raport. Iar după întocmirea acestuia, Biroul Permanent va discuta şi lua o decizie în privinţa calităţii de senator a doamnei ministru Sorina Plăcintă.
Plăcinţica ne serveşte minciunica
După ce a refuzat discuţiile cu reprezentanţii presei (îl excludem de aici pe domnul Ion Cristoiu, la emisiunea căruia a participat şi informat pe cetăţeni că ea s-a înscris în 1997 în PD-L pentru că era un capitalist şi un om de dreapta, asta în condiţiile în care, la vremea aceea, PD-ul era un partid de stînga, asociat socialiştilor europeni), ministresa a remis un comunicat de presă prin care vrut să clarifice lucrurile. În care a precizat că la Montreux are un apartament, deşi în declaraţie are trecută o casă. Şi că nu a menţionat în declaraţia de avere acţiunile de la Milcofil, deoarece trecerea acestor acţiuni de la Sorste pe numele ei s-a făcut după completarea declaraţiei de avere. Dar, cum am arătat, trecerea acţiunilor s-a făcut în data de 1 iunie, cu opt zile înainte de depunerea ultimei declaraţii de avere. De asemenea, doamna Plăcintă a ţinut să explice că incompatibilitatea între calitatea ei de administrator al firmei elveţiene Maya Textiles şi calitatea de senator nu ar exista. Pentru că, zice Plăcintă, o decizie internă privind renunţarea ei la calitatea de administrator fusese luată cu mult înainte de martie 2009. Cu toate că efectele juridice privind renunţarea la calitatea de administrator nu se produc decît în momentul efectuării modificării în Registrul Comerţului. Or, în cazul Maya Textiles, conform datelor de la Registrul Comerţului din cantonul Fribourg, abia din 25 martie 2009 Plăcintă nu mai este administrator al societăţii. Aşteptăm, însă, cu interes şi justificările privind incompatibilităţile de la firmele din România.
Incompatibilitatea nr. 1: Maya are, aia n-are, Plăcintă e administratoare
Sorina Plăcintă nu este un simplu senator PD-L ori ministru al Tineretului şi Sportului. Ea este, în primul rînd, inginer textilist. Dovadă fiind şi afacerile cu textile pe care le are nu doar în ţară, ci şi în străinătate. Adică în Elveţia, unde desfăşoară mai multe biznisuri, unul dintre ele cu societatea Akris, unul dintre cei mai mari producători de prêt-à-porter din ţara cantoanelor. Sorina Plăcintă nu s-a rezumat, însă, doar la colaborări cu elveţienii, ci chiar s-a implicat direct în afacerile de acolo. În, de exemplu, firma Maya Textiles SA, societate la care a fost numită administrator încă din 1997 şi la care soţul ei, Stefan Georg Ernest Sobota, este şi în prezent preşedinte. Conform datelor de la Registrul Comerţului din landul Fribourg, senatorul Sorina Plăcintă a părăsit funcţia de administrator al societăţii în 25 martie 2009. Dată la care îndeplinea deja de mai bine de trei luni şi funcţia de senator în Parlamentul României. Şi se afla, deci, într-o evidentă incompatibilitate. Iar mandatul de senator ar fi trebuit vacantat.
Incompatibilitatea nr. 2: Artiflex, lovitură fix în plex
Aşa cum spuneam mai înainte, mare parte din afacerile doamnei Plăcintă sînt făcute în combinaţie cu nişte elveţieni. Aşa a apărut, în 2005, SC Artiflex SA, un joint venture în care firma elveţiană de prêt-à-porter Akris deţine 51%. Iar firma ministresei Plăcintă, Sorste, deţine 49%. La înfiinţarea firmei, administratori au fost numiţi Sorina Plăcintă şi soţul acesteia, Stefan Sobota, alături de un cetăţean austriac, Wolf Dieter Lang, dar şi de cei doi proprietari ai SC Akris, elveţienii Peter şi Albert Kriemler. După cum zic datele de la Registrul Comerţului din România, în anul 2008 societatea îşi măreşte capitalul social pînă la aproximativ 1,5 milioane euro şi deschide un punct de lucru şi la Rîmnicu Sărat, unde senatoarea mai deţine o fabrică de textile. Conform aceloraşi date de la Registrul Comerţului, senatoarea Sorina Plăcintă se retrage din funcţia de administrator, alături de austriacul Dieter Lang, în data de 7 aprilie 2009. Adică la patru luni distanţă de la validarea în funcţia de senator. Ceea ce înseamnă că, în toată această perioadă, Sorina Luminiţa Plăcintă se afla în, da, da, incompatibilitate. Din nou.
ANI, încă un dosar pe numele Plăcintei
În cazul în care Senatul se va lăsa furat de vacanţa parlamentară şi va amîna discutarea incompatibilităţii senatoarei Plăcintă, ANI îi va impulsiona puţin activitatea. Surse din interiorul Agenţiei au declarat pentru Academia Caţavencu că inspectorii instituţiei au deschis deja un dosar pe acest subiect. Conform procedurilor ANI, odată probată incompatibilitatea, Agenţia va sesiza Senatul şi-i va cere anularea mandatului de senator al ministrului Plăcintă. De asemenea, e posibil ca din cercetarea inspectorilor de Integritate să reiasă şi indicii de săvîrşire a unui posibil fals în declaraţii. Desigur, din cauză că actualul ministru al Tineretului şi Sportului nu a menţionat în declaraţia de avere funcţiile de administrator al mai multor societăţi comerciale. ANI are deja un dosar în lucru pe numele Sorinei Plăcintă, dar pentru verificări în chestiunea unor inexactităţi în declaraţia de avere. Primul dosar al ministrului a fost deschis după o investigaţie a Academiei Caţavencu.
Incompatibilitatea nr. 3: Milcofil, foarte subtil
Plăcintă este şi proprietarul firmei Milcofil SA, o fabrică de textile din Focşani cu peste o mie de angajaţi şi mai mulţi copii de şmenari locali în posturi de conducere. Registrul Comerţului zice că, pînă la 1 iunie 2009, firma Milcofil a fost deţinută de SC Sorste SA, o altă firmă a ministresei. Apoi, întregul pachet de acţiuni, de peste 90%, a fost trecut pe numele senatorului PD-L. Or, avînd în vedere că ultima declaraţie de avere a fost completată în data de 9 iunie 2009, nemenţionarea SC Milcofil la capitolul „Active“ constituie un nou subiect de muncă pentru băieţii de la Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Trecînd, însă, peste partea cu proprietarul firmei (fie o firmă de-a doamnei Plăcintă, fie chiar doamna Plăcintă), trebuie spus că ministresa Sportului şi Tineretului a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii pînă în data de 17 februarie 2009. Adică timp de mai bine de două luni de la validarea mandatului de senator. Şi pentru asta conducerea Senatului ar fi trebuit să se sesizeze şi să constate nulitatea mandatului de senator al ministresei.
Incompatibilitatea nr. 4: Sorste. Prima firmă nu se uită niciodată
Prima firmă a ministresei Plăcintă, cea prin care îşi desfăşoară majoritatea activităţilor, este Sorste SA. De altfel, Sorste este singura firmă care a apărut în declaraţia de avere a ministresei (e drept, doar în cea de la începutul mandatului de senator, pentru că în cea depusă în 9 iunie firma a dispărut subit). Ei bine, şi la această firmă senatoarea Sorina Plăcintă a îndeplinit funcţia de administrator pînă în data de 7 februarie 2009, conform datelor înregistrate la Registrul Comerţului. Ceea ce, zice legea, înseamnă că, încă o dată (!), actuala ministresă s-a aflat timp de două luni într-o situaţie de incompatibilitate. Pe care, fireşte, nu a semnalat-o conducerii Senatului. Că doar nu era să rişte ca mandatul de senator să-i fie declarat nul.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 29 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Proaspătul ministru al Sportului şi Tineretului, c-aşa am auzit noi la televizor că-i place să se intituleze, este şi senator. Cu toate că nu ar trebui să fie. Potrivit legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor, un ales nu poate îndeplini, simultan, şi funcţia de senator şi pe cea de administrator de firmă. Or, doamna Plăcintă a fost, timp de mai multe luni, administrator al mai multor firme, atît din ţară, cît şi din străinătate. Ceea ce înseamnă că Biroul Permanent al Senatului ar trebui să constate încetarea de drept a mandatului de senator al doamnei Plăcintă.
Ministra, cercetată de Comisia Juridică a Senatului
Pentru că parlamentarii din conducerea Senatului nu au „constatat“ încetarea mandatului doamnei Plăcintă – şi nici nu aveau cum, că doar ministresa Sportului şi Tineretului nu s-a gîndit să-i înştiinţeze cu privire la incompatibilitatea în care se afla, iar ei nu s-au gîndit să verifice –, Academia Caţavencu a trimis o sesizare către Biroul Permanent.
În respectiva sesizare, trimisă atît Biroului, cît şi mai multor membri din conducerea Senatului, am prezentat toate datele privind incompatibilitatea doamnei Plăcintă, incompatibilitate rezultată din faptul că, pînă în data de 25 martie 2009, a întrunit, simultan, calitatea de senator şi pe cea de administrator al firmei Maya Textiles SA, din cantonul Fribourg, Elveţia. Conform preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, sesizarea a fost primită şi transmisă Comisiei Juridice a Senatului pentru întocmirea unui raport. Iar după întocmirea acestuia, Biroul Permanent va discuta şi lua o decizie în privinţa calităţii de senator a doamnei ministru Sorina Plăcintă.
Plăcinţica ne serveşte minciunica
După ce a refuzat discuţiile cu reprezentanţii presei (îl excludem de aici pe domnul Ion Cristoiu, la emisiunea căruia a participat şi informat pe cetăţeni că ea s-a înscris în 1997 în PD-L pentru că era un capitalist şi un om de dreapta, asta în condiţiile în care, la vremea aceea, PD-ul era un partid de stînga, asociat socialiştilor europeni), ministresa a remis un comunicat de presă prin care vrut să clarifice lucrurile. În care a precizat că la Montreux are un apartament, deşi în declaraţie are trecută o casă. Şi că nu a menţionat în declaraţia de avere acţiunile de la Milcofil, deoarece trecerea acestor acţiuni de la Sorste pe numele ei s-a făcut după completarea declaraţiei de avere. Dar, cum am arătat, trecerea acţiunilor s-a făcut în data de 1 iunie, cu opt zile înainte de depunerea ultimei declaraţii de avere. De asemenea, doamna Plăcintă a ţinut să explice că incompatibilitatea între calitatea ei de administrator al firmei elveţiene Maya Textiles şi calitatea de senator nu ar exista. Pentru că, zice Plăcintă, o decizie internă privind renunţarea ei la calitatea de administrator fusese luată cu mult înainte de martie 2009. Cu toate că efectele juridice privind renunţarea la calitatea de administrator nu se produc decît în momentul efectuării modificării în Registrul Comerţului. Or, în cazul Maya Textiles, conform datelor de la Registrul Comerţului din cantonul Fribourg, abia din 25 martie 2009 Plăcintă nu mai este administrator al societăţii. Aşteptăm, însă, cu interes şi justificările privind incompatibilităţile de la firmele din România.
Incompatibilitatea nr. 1: Maya are, aia n-are, Plăcintă e administratoare
Sorina Plăcintă nu este un simplu senator PD-L ori ministru al Tineretului şi Sportului. Ea este, în primul rînd, inginer textilist. Dovadă fiind şi afacerile cu textile pe care le are nu doar în ţară, ci şi în străinătate. Adică în Elveţia, unde desfăşoară mai multe biznisuri, unul dintre ele cu societatea Akris, unul dintre cei mai mari producători de prêt-à-porter din ţara cantoanelor. Sorina Plăcintă nu s-a rezumat, însă, doar la colaborări cu elveţienii, ci chiar s-a implicat direct în afacerile de acolo. În, de exemplu, firma Maya Textiles SA, societate la care a fost numită administrator încă din 1997 şi la care soţul ei, Stefan Georg Ernest Sobota, este şi în prezent preşedinte. Conform datelor de la Registrul Comerţului din landul Fribourg, senatorul Sorina Plăcintă a părăsit funcţia de administrator al societăţii în 25 martie 2009. Dată la care îndeplinea deja de mai bine de trei luni şi funcţia de senator în Parlamentul României. Şi se afla, deci, într-o evidentă incompatibilitate. Iar mandatul de senator ar fi trebuit vacantat.
Incompatibilitatea nr. 2: Artiflex, lovitură fix în plex
Aşa cum spuneam mai înainte, mare parte din afacerile doamnei Plăcintă sînt făcute în combinaţie cu nişte elveţieni. Aşa a apărut, în 2005, SC Artiflex SA, un joint venture în care firma elveţiană de prêt-à-porter Akris deţine 51%. Iar firma ministresei Plăcintă, Sorste, deţine 49%. La înfiinţarea firmei, administratori au fost numiţi Sorina Plăcintă şi soţul acesteia, Stefan Sobota, alături de un cetăţean austriac, Wolf Dieter Lang, dar şi de cei doi proprietari ai SC Akris, elveţienii Peter şi Albert Kriemler. După cum zic datele de la Registrul Comerţului din România, în anul 2008 societatea îşi măreşte capitalul social pînă la aproximativ 1,5 milioane euro şi deschide un punct de lucru şi la Rîmnicu Sărat, unde senatoarea mai deţine o fabrică de textile. Conform aceloraşi date de la Registrul Comerţului, senatoarea Sorina Plăcintă se retrage din funcţia de administrator, alături de austriacul Dieter Lang, în data de 7 aprilie 2009. Adică la patru luni distanţă de la validarea în funcţia de senator. Ceea ce înseamnă că, în toată această perioadă, Sorina Luminiţa Plăcintă se afla în, da, da, incompatibilitate. Din nou.
ANI, încă un dosar pe numele Plăcintei
În cazul în care Senatul se va lăsa furat de vacanţa parlamentară şi va amîna discutarea incompatibilităţii senatoarei Plăcintă, ANI îi va impulsiona puţin activitatea. Surse din interiorul Agenţiei au declarat pentru Academia Caţavencu că inspectorii instituţiei au deschis deja un dosar pe acest subiect. Conform procedurilor ANI, odată probată incompatibilitatea, Agenţia va sesiza Senatul şi-i va cere anularea mandatului de senator al ministrului Plăcintă. De asemenea, e posibil ca din cercetarea inspectorilor de Integritate să reiasă şi indicii de săvîrşire a unui posibil fals în declaraţii. Desigur, din cauză că actualul ministru al Tineretului şi Sportului nu a menţionat în declaraţia de avere funcţiile de administrator al mai multor societăţi comerciale. ANI are deja un dosar în lucru pe numele Sorinei Plăcintă, dar pentru verificări în chestiunea unor inexactităţi în declaraţia de avere. Primul dosar al ministrului a fost deschis după o investigaţie a Academiei Caţavencu.
Incompatibilitatea nr. 3: Milcofil, foarte subtil
Plăcintă este şi proprietarul firmei Milcofil SA, o fabrică de textile din Focşani cu peste o mie de angajaţi şi mai mulţi copii de şmenari locali în posturi de conducere. Registrul Comerţului zice că, pînă la 1 iunie 2009, firma Milcofil a fost deţinută de SC Sorste SA, o altă firmă a ministresei. Apoi, întregul pachet de acţiuni, de peste 90%, a fost trecut pe numele senatorului PD-L. Or, avînd în vedere că ultima declaraţie de avere a fost completată în data de 9 iunie 2009, nemenţionarea SC Milcofil la capitolul „Active“ constituie un nou subiect de muncă pentru băieţii de la Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Trecînd, însă, peste partea cu proprietarul firmei (fie o firmă de-a doamnei Plăcintă, fie chiar doamna Plăcintă), trebuie spus că ministresa Sportului şi Tineretului a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii pînă în data de 17 februarie 2009. Adică timp de mai bine de două luni de la validarea mandatului de senator. Şi pentru asta conducerea Senatului ar fi trebuit să se sesizeze şi să constate nulitatea mandatului de senator al ministresei.
Incompatibilitatea nr. 4: Sorste. Prima firmă nu se uită niciodată
Prima firmă a ministresei Plăcintă, cea prin care îşi desfăşoară majoritatea activităţilor, este Sorste SA. De altfel, Sorste este singura firmă care a apărut în declaraţia de avere a ministresei (e drept, doar în cea de la începutul mandatului de senator, pentru că în cea depusă în 9 iunie firma a dispărut subit). Ei bine, şi la această firmă senatoarea Sorina Plăcintă a îndeplinit funcţia de administrator pînă în data de 7 februarie 2009, conform datelor înregistrate la Registrul Comerţului. Ceea ce, zice legea, înseamnă că, încă o dată (!), actuala ministresă s-a aflat timp de două luni într-o situaţie de incompatibilitate. Pe care, fireşte, nu a semnalat-o conducerii Senatului. Că doar nu era să rişte ca mandatul de senator să-i fie declarat nul.
Ministrul Sorina Plăcintă, de patru ori incompatibilă cu funcţia de senator
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 29 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Proaspătul ministru al Sportului şi Tineretului, c-aşa am auzit noi la televizor că-i place să se intituleze, este şi senator. Cu toate că nu ar trebui să fie. Potrivit legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor, un ales nu poate îndeplini, simultan, şi funcţia de senator şi pe cea de administrator de firmă. Or, doamna Plăcintă a fost, timp de mai multe luni, administrator al mai multor firme, atît din ţară, cît şi din străinătate. Ceea ce înseamnă că Biroul Permanent al Senatului ar trebui să constate încetarea de drept a mandatului de senator al doamnei Plăcintă.
Ministra, cercetată de Comisia Juridică a Senatului
Pentru că parlamentarii din conducerea Senatului nu au „constatat“ încetarea mandatului doamnei Plăcintă – şi nici nu aveau cum, că doar ministresa Sportului şi Tineretului nu s-a gîndit să-i înştiinţeze cu privire la incompatibilitatea în care se afla, iar ei nu s-au gîndit să verifice –, Academia Caţavencu a trimis o sesizare către Biroul Permanent.
În respectiva sesizare, trimisă atît Biroului, cît şi mai multor membri din conducerea Senatului, am prezentat toate datele privind incompatibilitatea doamnei Plăcintă, incompatibilitate rezultată din faptul că, pînă în data de 25 martie 2009, a întrunit, simultan, calitatea de senator şi pe cea de administrator al firmei Maya Textiles SA, din cantonul Fribourg, Elveţia. Conform preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, sesizarea a fost primită şi transmisă Comisiei Juridice a Senatului pentru întocmirea unui raport. Iar după întocmirea acestuia, Biroul Permanent va discuta şi lua o decizie în privinţa calităţii de senator a doamnei ministru Sorina Plăcintă.
Plăcinţica ne serveşte minciunica
După ce a refuzat discuţiile cu reprezentanţii presei (îl excludem de aici pe domnul Ion Cristoiu, la emisiunea căruia a participat şi informat pe cetăţeni că ea s-a înscris în 1997 în PD-L pentru că era un capitalist şi un om de dreapta, asta în condiţiile în care, la vremea aceea, PD-ul era un partid de stînga, asociat socialiştilor europeni), ministresa a remis un comunicat de presă prin care vrut să clarifice lucrurile. În care a precizat că la Montreux are un apartament, deşi în declaraţie are trecută o casă. Şi că nu a menţionat în declaraţia de avere acţiunile de la Milcofil, deoarece trecerea acestor acţiuni de la Sorste pe numele ei s-a făcut după completarea declaraţiei de avere. Dar, cum am arătat, trecerea acţiunilor s-a făcut în data de 1 iunie, cu opt zile înainte de depunerea ultimei declaraţii de avere. De asemenea, doamna Plăcintă a ţinut să explice că incompatibilitatea între calitatea ei de administrator al firmei elveţiene Maya Textiles şi calitatea de senator nu ar exista. Pentru că, zice Plăcintă, o decizie internă privind renunţarea ei la calitatea de administrator fusese luată cu mult înainte de martie 2009. Cu toate că efectele juridice privind renunţarea la calitatea de administrator nu se produc decît în momentul efectuării modificării în Registrul Comerţului. Or, în cazul Maya Textiles, conform datelor de la Registrul Comerţului din cantonul Fribourg, abia din 25 martie 2009 Plăcintă nu mai este administrator al societăţii. Aşteptăm, însă, cu interes şi justificările privind incompatibilităţile de la firmele din România.
Incompatibilitatea nr. 1: Maya are, aia n-are, Plăcintă e administratoare
Sorina Plăcintă nu este un simplu senator PD-L ori ministru al Tineretului şi Sportului. Ea este, în primul rînd, inginer textilist. Dovadă fiind şi afacerile cu textile pe care le are nu doar în ţară, ci şi în străinătate. Adică în Elveţia, unde desfăşoară mai multe biznisuri, unul dintre ele cu societatea Akris, unul dintre cei mai mari producători de prêt-à-porter din ţara cantoanelor. Sorina Plăcintă nu s-a rezumat, însă, doar la colaborări cu elveţienii, ci chiar s-a implicat direct în afacerile de acolo. În, de exemplu, firma Maya Textiles SA, societate la care a fost numită administrator încă din 1997 şi la care soţul ei, Stefan Georg Ernest Sobota, este şi în prezent preşedinte. Conform datelor de la Registrul Comerţului din landul Fribourg, senatorul Sorina Plăcintă a părăsit funcţia de administrator al societăţii în 25 martie 2009. Dată la care îndeplinea deja de mai bine de trei luni şi funcţia de senator în Parlamentul României. Şi se afla, deci, într-o evidentă incompatibilitate. Iar mandatul de senator ar fi trebuit vacantat.
Incompatibilitatea nr. 2: Artiflex, lovitură fix în plex
Aşa cum spuneam mai înainte, mare parte din afacerile doamnei Plăcintă sînt făcute în combinaţie cu nişte elveţieni. Aşa a apărut, în 2005, SC Artiflex SA, un joint venture în care firma elveţiană de prêt-à-porter Akris deţine 51%. Iar firma ministresei Plăcintă, Sorste, deţine 49%. La înfiinţarea firmei, administratori au fost numiţi Sorina Plăcintă şi soţul acesteia, Stefan Sobota, alături de un cetăţean austriac, Wolf Dieter Lang, dar şi de cei doi proprietari ai SC Akris, elveţienii Peter şi Albert Kriemler. După cum zic datele de la Registrul Comerţului din România, în anul 2008 societatea îşi măreşte capitalul social pînă la aproximativ 1,5 milioane euro şi deschide un punct de lucru şi la Rîmnicu Sărat, unde senatoarea mai deţine o fabrică de textile. Conform aceloraşi date de la Registrul Comerţului, senatoarea Sorina Plăcintă se retrage din funcţia de administrator, alături de austriacul Dieter Lang, în data de 7 aprilie 2009. Adică la patru luni distanţă de la validarea în funcţia de senator. Ceea ce înseamnă că, în toată această perioadă, Sorina Luminiţa Plăcintă se afla în, da, da, incompatibilitate. Din nou.
ANI, încă un dosar pe numele Plăcintei
În cazul în care Senatul se va lăsa furat de vacanţa parlamentară şi va amîna discutarea incompatibilităţii senatoarei Plăcintă, ANI îi va impulsiona puţin activitatea. Surse din interiorul Agenţiei au declarat pentru Academia Caţavencu că inspectorii instituţiei au deschis deja un dosar pe acest subiect. Conform procedurilor ANI, odată probată incompatibilitatea, Agenţia va sesiza Senatul şi-i va cere anularea mandatului de senator al ministrului Plăcintă. De asemenea, e posibil ca din cercetarea inspectorilor de Integritate să reiasă şi indicii de săvîrşire a unui posibil fals în declaraţii. Desigur, din cauză că actualul ministru al Tineretului şi Sportului nu a menţionat în declaraţia de avere funcţiile de administrator al mai multor societăţi comerciale. ANI are deja un dosar în lucru pe numele Sorinei Plăcintă, dar pentru verificări în chestiunea unor inexactităţi în declaraţia de avere. Primul dosar al ministrului a fost deschis după o investigaţie a Academiei Caţavencu.
Incompatibilitatea nr. 3: Milcofil, foarte subtil
Plăcintă este şi proprietarul firmei Milcofil SA, o fabrică de textile din Focşani cu peste o mie de angajaţi şi mai mulţi copii de şmenari locali în posturi de conducere. Registrul Comerţului zice că, pînă la 1 iunie 2009, firma Milcofil a fost deţinută de SC Sorste SA, o altă firmă a ministresei. Apoi, întregul pachet de acţiuni, de peste 90%, a fost trecut pe numele senatorului PD-L. Or, avînd în vedere că ultima declaraţie de avere a fost completată în data de 9 iunie 2009, nemenţionarea SC Milcofil la capitolul „Active“ constituie un nou subiect de muncă pentru băieţii de la Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Trecînd, însă, peste partea cu proprietarul firmei (fie o firmă de-a doamnei Plăcintă, fie chiar doamna Plăcintă), trebuie spus că ministresa Sportului şi Tineretului a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii pînă în data de 17 februarie 2009. Adică timp de mai bine de două luni de la validarea mandatului de senator. Şi pentru asta conducerea Senatului ar fi trebuit să se sesizeze şi să constate nulitatea mandatului de senator al ministresei.
Incompatibilitatea nr. 4: Sorste. Prima firmă nu se uită niciodată
Prima firmă a ministresei Plăcintă, cea prin care îşi desfăşoară majoritatea activităţilor, este Sorste SA. De altfel, Sorste este singura firmă care a apărut în declaraţia de avere a ministresei (e drept, doar în cea de la începutul mandatului de senator, pentru că în cea depusă în 9 iunie firma a dispărut subit). Ei bine, şi la această firmă senatoarea Sorina Plăcintă a îndeplinit funcţia de administrator pînă în data de 7 februarie 2009, conform datelor înregistrate la Registrul Comerţului. Ceea ce, zice legea, înseamnă că, încă o dată (!), actuala ministresă s-a aflat timp de două luni într-o situaţie de incompatibilitate. Pe care, fireşte, nu a semnalat-o conducerii Senatului. Că doar nu era să rişte ca mandatul de senator să-i fie declarat nul.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 29 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Proaspătul ministru al Sportului şi Tineretului, c-aşa am auzit noi la televizor că-i place să se intituleze, este şi senator. Cu toate că nu ar trebui să fie. Potrivit legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor, un ales nu poate îndeplini, simultan, şi funcţia de senator şi pe cea de administrator de firmă. Or, doamna Plăcintă a fost, timp de mai multe luni, administrator al mai multor firme, atît din ţară, cît şi din străinătate. Ceea ce înseamnă că Biroul Permanent al Senatului ar trebui să constate încetarea de drept a mandatului de senator al doamnei Plăcintă.
Ministra, cercetată de Comisia Juridică a Senatului
Pentru că parlamentarii din conducerea Senatului nu au „constatat“ încetarea mandatului doamnei Plăcintă – şi nici nu aveau cum, că doar ministresa Sportului şi Tineretului nu s-a gîndit să-i înştiinţeze cu privire la incompatibilitatea în care se afla, iar ei nu s-au gîndit să verifice –, Academia Caţavencu a trimis o sesizare către Biroul Permanent.
În respectiva sesizare, trimisă atît Biroului, cît şi mai multor membri din conducerea Senatului, am prezentat toate datele privind incompatibilitatea doamnei Plăcintă, incompatibilitate rezultată din faptul că, pînă în data de 25 martie 2009, a întrunit, simultan, calitatea de senator şi pe cea de administrator al firmei Maya Textiles SA, din cantonul Fribourg, Elveţia. Conform preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, sesizarea a fost primită şi transmisă Comisiei Juridice a Senatului pentru întocmirea unui raport. Iar după întocmirea acestuia, Biroul Permanent va discuta şi lua o decizie în privinţa calităţii de senator a doamnei ministru Sorina Plăcintă.
Plăcinţica ne serveşte minciunica
După ce a refuzat discuţiile cu reprezentanţii presei (îl excludem de aici pe domnul Ion Cristoiu, la emisiunea căruia a participat şi informat pe cetăţeni că ea s-a înscris în 1997 în PD-L pentru că era un capitalist şi un om de dreapta, asta în condiţiile în care, la vremea aceea, PD-ul era un partid de stînga, asociat socialiştilor europeni), ministresa a remis un comunicat de presă prin care vrut să clarifice lucrurile. În care a precizat că la Montreux are un apartament, deşi în declaraţie are trecută o casă. Şi că nu a menţionat în declaraţia de avere acţiunile de la Milcofil, deoarece trecerea acestor acţiuni de la Sorste pe numele ei s-a făcut după completarea declaraţiei de avere. Dar, cum am arătat, trecerea acţiunilor s-a făcut în data de 1 iunie, cu opt zile înainte de depunerea ultimei declaraţii de avere. De asemenea, doamna Plăcintă a ţinut să explice că incompatibilitatea între calitatea ei de administrator al firmei elveţiene Maya Textiles şi calitatea de senator nu ar exista. Pentru că, zice Plăcintă, o decizie internă privind renunţarea ei la calitatea de administrator fusese luată cu mult înainte de martie 2009. Cu toate că efectele juridice privind renunţarea la calitatea de administrator nu se produc decît în momentul efectuării modificării în Registrul Comerţului. Or, în cazul Maya Textiles, conform datelor de la Registrul Comerţului din cantonul Fribourg, abia din 25 martie 2009 Plăcintă nu mai este administrator al societăţii. Aşteptăm, însă, cu interes şi justificările privind incompatibilităţile de la firmele din România.
Incompatibilitatea nr. 1: Maya are, aia n-are, Plăcintă e administratoare
Sorina Plăcintă nu este un simplu senator PD-L ori ministru al Tineretului şi Sportului. Ea este, în primul rînd, inginer textilist. Dovadă fiind şi afacerile cu textile pe care le are nu doar în ţară, ci şi în străinătate. Adică în Elveţia, unde desfăşoară mai multe biznisuri, unul dintre ele cu societatea Akris, unul dintre cei mai mari producători de prêt-à-porter din ţara cantoanelor. Sorina Plăcintă nu s-a rezumat, însă, doar la colaborări cu elveţienii, ci chiar s-a implicat direct în afacerile de acolo. În, de exemplu, firma Maya Textiles SA, societate la care a fost numită administrator încă din 1997 şi la care soţul ei, Stefan Georg Ernest Sobota, este şi în prezent preşedinte. Conform datelor de la Registrul Comerţului din landul Fribourg, senatorul Sorina Plăcintă a părăsit funcţia de administrator al societăţii în 25 martie 2009. Dată la care îndeplinea deja de mai bine de trei luni şi funcţia de senator în Parlamentul României. Şi se afla, deci, într-o evidentă incompatibilitate. Iar mandatul de senator ar fi trebuit vacantat.
Incompatibilitatea nr. 2: Artiflex, lovitură fix în plex
Aşa cum spuneam mai înainte, mare parte din afacerile doamnei Plăcintă sînt făcute în combinaţie cu nişte elveţieni. Aşa a apărut, în 2005, SC Artiflex SA, un joint venture în care firma elveţiană de prêt-à-porter Akris deţine 51%. Iar firma ministresei Plăcintă, Sorste, deţine 49%. La înfiinţarea firmei, administratori au fost numiţi Sorina Plăcintă şi soţul acesteia, Stefan Sobota, alături de un cetăţean austriac, Wolf Dieter Lang, dar şi de cei doi proprietari ai SC Akris, elveţienii Peter şi Albert Kriemler. După cum zic datele de la Registrul Comerţului din România, în anul 2008 societatea îşi măreşte capitalul social pînă la aproximativ 1,5 milioane euro şi deschide un punct de lucru şi la Rîmnicu Sărat, unde senatoarea mai deţine o fabrică de textile. Conform aceloraşi date de la Registrul Comerţului, senatoarea Sorina Plăcintă se retrage din funcţia de administrator, alături de austriacul Dieter Lang, în data de 7 aprilie 2009. Adică la patru luni distanţă de la validarea în funcţia de senator. Ceea ce înseamnă că, în toată această perioadă, Sorina Luminiţa Plăcintă se afla în, da, da, incompatibilitate. Din nou.
ANI, încă un dosar pe numele Plăcintei
În cazul în care Senatul se va lăsa furat de vacanţa parlamentară şi va amîna discutarea incompatibilităţii senatoarei Plăcintă, ANI îi va impulsiona puţin activitatea. Surse din interiorul Agenţiei au declarat pentru Academia Caţavencu că inspectorii instituţiei au deschis deja un dosar pe acest subiect. Conform procedurilor ANI, odată probată incompatibilitatea, Agenţia va sesiza Senatul şi-i va cere anularea mandatului de senator al ministrului Plăcintă. De asemenea, e posibil ca din cercetarea inspectorilor de Integritate să reiasă şi indicii de săvîrşire a unui posibil fals în declaraţii. Desigur, din cauză că actualul ministru al Tineretului şi Sportului nu a menţionat în declaraţia de avere funcţiile de administrator al mai multor societăţi comerciale. ANI are deja un dosar în lucru pe numele Sorinei Plăcintă, dar pentru verificări în chestiunea unor inexactităţi în declaraţia de avere. Primul dosar al ministrului a fost deschis după o investigaţie a Academiei Caţavencu.
Incompatibilitatea nr. 3: Milcofil, foarte subtil
Plăcintă este şi proprietarul firmei Milcofil SA, o fabrică de textile din Focşani cu peste o mie de angajaţi şi mai mulţi copii de şmenari locali în posturi de conducere. Registrul Comerţului zice că, pînă la 1 iunie 2009, firma Milcofil a fost deţinută de SC Sorste SA, o altă firmă a ministresei. Apoi, întregul pachet de acţiuni, de peste 90%, a fost trecut pe numele senatorului PD-L. Or, avînd în vedere că ultima declaraţie de avere a fost completată în data de 9 iunie 2009, nemenţionarea SC Milcofil la capitolul „Active“ constituie un nou subiect de muncă pentru băieţii de la Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Trecînd, însă, peste partea cu proprietarul firmei (fie o firmă de-a doamnei Plăcintă, fie chiar doamna Plăcintă), trebuie spus că ministresa Sportului şi Tineretului a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii pînă în data de 17 februarie 2009. Adică timp de mai bine de două luni de la validarea mandatului de senator. Şi pentru asta conducerea Senatului ar fi trebuit să se sesizeze şi să constate nulitatea mandatului de senator al ministresei.
Incompatibilitatea nr. 4: Sorste. Prima firmă nu se uită niciodată
Prima firmă a ministresei Plăcintă, cea prin care îşi desfăşoară majoritatea activităţilor, este Sorste SA. De altfel, Sorste este singura firmă care a apărut în declaraţia de avere a ministresei (e drept, doar în cea de la începutul mandatului de senator, pentru că în cea depusă în 9 iunie firma a dispărut subit). Ei bine, şi la această firmă senatoarea Sorina Plăcintă a îndeplinit funcţia de administrator pînă în data de 7 februarie 2009, conform datelor înregistrate la Registrul Comerţului. Ceea ce, zice legea, înseamnă că, încă o dată (!), actuala ministresă s-a aflat timp de două luni într-o situaţie de incompatibilitate. Pe care, fireşte, nu a semnalat-o conducerii Senatului. Că doar nu era să rişte ca mandatul de senator să-i fie declarat nul.
Traim sa murim pentru ei!
Romania trebuie salvata!
Uite cum stau lucrurile!
Daca jegul ala de caruta numit "logan" este msaina pe care sa pui echipament de 24 mii euro, atunci chiar ar trebui parasita Romania.
Asta nu ar fi mare problema, sa zicem!
Dar unde sunt vinovatii aia cu Loganul de 70 de mii de euro???????
Si dupa cum am vazut la televizor, si aparatura asta de 24 de mii de euro este supra evaluata.
Deci, eu incep sa-mpachetez!
Romania poate fi salvata doar printr-o minune!
P.S. Logan la 34 de mii de euro! Hahaha ce gluma buna!
Uite cum stau lucrurile!
Daca jegul ala de caruta numit "logan" este msaina pe care sa pui echipament de 24 mii euro, atunci chiar ar trebui parasita Romania.
Asta nu ar fi mare problema, sa zicem!
Dar unde sunt vinovatii aia cu Loganul de 70 de mii de euro???????
Si dupa cum am vazut la televizor, si aparatura asta de 24 de mii de euro este supra evaluata.
Deci, eu incep sa-mpachetez!
Romania poate fi salvata doar printr-o minune!
P.S. Logan la 34 de mii de euro! Hahaha ce gluma buna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)