Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
05 Aug 2009 | Alexandru Cristorian
genţia Naţională de Integritate (ANI) s-a autosesizat în cazul primarelui de Constanţa, Radu Mazăre, pe motiv că micul Walkyrie a fost, pentru o perioadă, în anul 2003, incompatibil cu funcţia de primar. Adică omul era şi administrator al unei firme şi primar în acelaşi timp, lucru devenit ilegal din 2003. Imediat, primarul a dat nişte telefoane, a făcut rost de nişte acte şi afacerea s-a complicat puţin.
Mazăre se învîrte în Nisipuri mişcătoare
În 1998, primarul Radu Mazăre îşi face o firmă: Nisipuri SRL. Conform datelor înregistrate la Registrul Comerţului şi consemnate de judecătorul delegat Vasilica Tiţa, în actele de întregistrare apare Radu Ştefan Mazăre drept unic asociat şi administrator al societăţii.
Conform aceloraşi date de la Registrul Comerţului, Radu Ştefan Mazăre rămîne administrator al societăţii pînă în data de 6 noiembrie 2003, cînd societatea se transformă din societate cu răspundere limitată (SRL) în societate pe acţiuni (SA) şi cînd administrator devine fratele acestuia, Mihai Mazăre. De aici înainte, în societate se petrec multe schimbări, achiziţii şi alte acţiuni. Dar nu acestea ne interesează pe noi, ci faptul că, timp de mai multe luni, de la data intrării în vigoare a legii privind incompatibilităţile aleşilor (aprilie 2003), pînă la 6 noiembrie 2003, Mazăre a fost incompatibil.
Mazăre, mereu surprinzător: o simplă eroare judiciară
Orice persoană fizică, sau juridică, dacă vrea să înfiinţeze o societate comercială, trebuie să treacă, înainte de Registrul Comerţului, pe la un notar. Ei bine, surpriză! După ce ANI s-a sesizat, la mijlocul lui iulie, şi l-a luat pe primar la verificat, oamenii măzăriotului s-au mişcat mai ceva ca bărcile cu motor de pe lacul Siutghiol, unde Mazăre organizează raliuri pe apă. În 30 iulie, o reprezentantă a firmei lui Mazăre, Sorina Moscu Hortolomei, sună la directoarea Registrului Comerţului Constanţa si cere ca “greşeala” să fie remediată. Greşeala, că despre ea vorbim aici, constatată doar acum, aparţine judecătorului delegat Vasilica Tiţa. Cum, care greşeală? Păi, puţină atenţie: în actul constitutiv din 1998, întocmit la notarul Mariana Iosif, scrie negru pe alb că Radu Ştefan Mazăre este unic ASOCIAT iar ADMINISTRATOR al societăţii este fratele acestuia, Mihai Mazăre. In aceeaşi zi de 30 iulie 2009, directorea Registrului Comerţului Constanţa merge, ca urmare a telefonului Sorinei Moscu Hortolomei, la judecătorul delegat Iulia Cosac Cărbune. Iar aceasta constată greşeala din 1998 a judecătoarei Vasilica Tiţa şi semnează actele ce modifică greşeala. Deci, Mazăre e CURAT ca lacrima.
O întreagă poveste cusută cu aţă albă
La prima vedere, toată povestea pare în regulă iar verificările în cazul primarului Mazăre nu par a fi altceva decît rezultatul unei erori comise de un judecător cu mai bine de 10 ani în urmă. Sau, dacă ar fi să-l ascultăm chiar pe primar, este un atac politic, o acţiune orchestrată, bla bla. Ei bine, povestea este puţin mai complicată iar semnele de întrebare şi suspiciunile pe care acest caz le ridică sînt multiple. Aşadar:
- în primul rînd, este de-a dreptul ciudat cum, din 1998 încoace, nici Radu Mazăre şi nici vreun angajat de-al său nu au constatat această problemă, respectiv că administrator e chiar primarul şi nu fratele acestuia;
- timp de cinci ani s-au întîmplat o sumedenie de acţiuni în cadrul societăţii şi s-au semnat o căruţă de acte, însă în nici unul din ele nu apare Radu Mazăre, în calitate de administrator. Cu toate astea, nici Mihai Mazăre nu apare cu semnătură pe vreun act, în calitatea sa de administrator, pe care o avea, aşa cum zice acum Radu Mazăre;
- toate actele firmei sînt semnate (contracte, modificări de structură) de mandatari ai acţionarului unic Radu Mazăre. În cele mai multe cazuri apare un anume Ioan Gabriel Pătraşcu, dar şi Sorina Moscu Hortolomei;
- pe 7 octombrie 2003, cu mai bine de o lună înainte ca firma să fie schimbată din SRL în SA, şi Radu Mazăre să nu mai apară drept administrator, Sorina Moscu Hortolomei solicită de la Registrul Comerţului o copie după rezoluţia de înfiinţare a firmei, pentru a-i folosi la o bancă. În această rezoluţie de înfiinţare ar fi trebuit să apară, negru pe alb, faptul că Radu Ştefan Mazăre e administrator. Lucru pe care Sorina Moscu Hortolomeiu nu l-a văzut. Şi, culmea, Sorina Moscu Hortolomei este una şi aceeaşi cu persoana care a sunat la Registrul Comerţului în data de 30 iulie 2009 pentru a se opera, rapid, modificările;
- în actele de la Registrul Comerţului, la modificarea structurii firmei din 2003, cînd Nisipuri SRL a devenit Nisipuri SA şi administrator a fost numit Mihai Mazăre, apare scris negru pe alb că “se revocă din funcţia de administrator Radu Ştefan Mazăre”.
Dacă la toate astea mai adăugăm: rapiditatea cu care s-a operat modificarea, în mai puţin de 24 de ore (durată posibilă, dar puţin probabilă în România); faptul că au trecut cinci ani de zile şi nici Radu Mazăre, dar nici vreun asociat, angajat, partener ori membru al anturajului său nu şi-a dat seama că acesta era administrator şi nu fratele său; faptul că notarul Mariana Iosif este notarul de casă al primarului Mazăre şi, pe lîngă actul de de înfiinţare, a semnat mai toate actele rulate prin firma Nisipuri, atunci toată povestea pare puţin cusută cu aţă albă. Motiv pentru care le sugerăm celor de la ANI să meargă cu cercetarea puţin mai departe. Eventual pînă în arhiva notarului Mariana Iosif, unde trebuie să existe copii ale actului constitutiv din 1998, act ce îl dezvinovăţeşte, acum, pe primarul Mazăre în totalitate. Copii ale actelor scrise pe hîrtie din 1998, că doar se poate stabili vechimea hîrtiei.
miercuri, 5 august 2009
marți, 4 august 2009
Hai sa facem treaba mare, una de criza!
Romania trebuie salvata!
Chiar se gandesc astia la problemele cetateanului. Acum vor sa distruga si parcul Politehnicii pe banii nostri, pe timp de criza.
Halal criza!
Chiar se gandesc astia la problemele cetateanului. Acum vor sa distruga si parcul Politehnicii pe banii nostri, pe timp de criza.
Halal criza!
Soluţie de criză: Ecaterina Andronescu îşi face amfiteatru de 10 milioane de euro
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
03 Aug 2009 Iuliana Gatej
Ministrul Educaţiei şi rectorul autosuspendat al Politehnicii bucureştene, Ecaterina Andronescu, pregăteşte o hotărâre de guvern pentru alocarea de la buget a 10 milioane de euro cu scopul de a construi o aulă universităţii pe care o conduce.
Ministerul Educaţiei a întocmit un proiect de hotărâre de guvern pentru a se aproba “indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii Sală de Conferinţe (AULĂ) la Universitatea Politehnica din Bucureşti”. Valoarea totală a investiţiei, inclusiv TVA, este de 38 de milioane de lei, calculat la un curs de 4 lei pe euro, adică aproape 10 milioane de euro. În anexa hotărârii, suma alocată are un asterisc, pentru ca în subsolul paginii să se precizeze: “Valoarea este confidenţială şi se va actualiza potrivit evoluţiei ulterioare a preţurilor”. Durata de realizare a investiţiei este de doi ani. Aula va fi construită lângă rectoratul Politehnicii pe o suprafaţă de 2.000 de metri pătraţi, pe o suprafaţă totală desfăşurată de 5.000 de metri pătraţi.
La capitolul privind finanţarea instituţiei se specifică faptul că “se face de la bugetul de stat, din fondurile Ministerului Educaţie, Cercetării şi Inovării şi din alte fonduri legal constituite cu această destinaţie, conform listelor de investiţii aprobate potrivit legii”. Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, este rectorul Politehnicii bucureştene, actualmente autosuspendat pe perioada mandatului de ministru.
Secretarul de stat care se ocupă de bugetul Ministerului Educaţiei, Mihnea Costoiu, care a fost şi directorul economic al Politehnicii, spune că “această investiţie este prevăzută în Legea bugetului, la capitolul investiţii, deci nu ministrul Educaţiei a decis. Proiectul acela nici nu era obligatoriu să apară, pentru că de-a lungul timpului miniştrii Educaţiei sau ai Finanţelor nu făceau HG-uri pentru a aloca nişte bani pentru investiţii. Guvernul e posibil să nu aloce nici un ban, pentru că universitatea are oricum posibilitatea să-şi facă sală de conferinţe din fonduri proprii”.
Mihnea Costoiu a mai sugerat şi o altă metodă: “La începutul investiţiei se făcea o hotărâre cu indicatorii minimi, sumele minime, apoi la finalul investiţiei se mai făcea o hotărâre pentru completarea sumelor. Noi am decis ca acest proces să fie cât mai transparent. Valoarea este reală, pentru că m-am interesat şi gândiţi-vă că Teatrul Naţional are 1.000 de locuri, iar centrul de conferinţe va avea 1.100. Alte universităţi au şi ele aule. La Iaşi au construit una de 500 de locuri în urmă cu o sută de ani, când aveau 500 de studenţi în total”. În nota de fundamentare a acestui proiect de hotărâre, motivul finanţării este acela că “Universitatea Politehnica din Bucureşti deţine supremaţia în România în ceea ce priveşte numărul de contracte de cercetare şi al sumelor atrase datorită creşterii exponenţiale a numărului de proiecte interne şi internaţionale în ultimii ani. Aceste contracte atrag după sine un număr impresionant de conferinţe, simpozioane, comunicări interne şi internaţionale, cu un număr din ce în ce mai mare de participanţi. În prezent, universitatea nu dispune de o sală sau un ansamblu în care să se desfăşoare acţiuni de mare anvergură. În situaţiile când este necesar să se organizeze colocvii, simpozioane, conferinţe, întâlniri cu studenţii, universitatea este obligată să închirieze spaţii de la diverse instituţii, cu costuri care grevează bugetul universităţii”.
Proiectul de hotărâre a fost postat miercuri seară pe site-ul Ministerului Educaţiei, însă a fost retras intempestiv joi la prânz. Vineri, acelaşi document a apărut şi pe site-ul Secretariatului General al Guvernului, dar de asemenea a fost retras după câteva ore. Mihnea Costoiu a explicat aceasta prin faptul că documentul nu trebuia postat deloc şi că publicarea sa s-a făcut din greşeala unui funcţionar, întrucât nu trebuia dezvăluită valoarea estimativă a investiţiei. Însă legea achiziţiilor publice chiar obligă autorităţile contractante să facă publice înainte de licitaţie valorile estimate ale contractelor, rezultate din studii de fezabilitate, pe care firmele contractoare nu au voie să le depăşească.
Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, spune că suma de 10 milioane de euro reprezintă valoarea totală a construcţiei. “Depinde dacă ministerul Finanţelor deschide finanţarea. Nici nu se ştie dacă vor primi toată valoarea. Oricum nu se face la mine acasă. Iar anul acesta nici nu ştiu cât o să primească. Voi suna pe domnul Păunică (directorul de buget-finanţe din Ministerul Educaţiei) să-mi spună suma, care cred că este foarte mică", estimează ministrul Educaţiei.
Cotidianul.ro
03 Aug 2009 Iuliana Gatej
Ministrul Educaţiei şi rectorul autosuspendat al Politehnicii bucureştene, Ecaterina Andronescu, pregăteşte o hotărâre de guvern pentru alocarea de la buget a 10 milioane de euro cu scopul de a construi o aulă universităţii pe care o conduce.
Ministerul Educaţiei a întocmit un proiect de hotărâre de guvern pentru a se aproba “indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii Sală de Conferinţe (AULĂ) la Universitatea Politehnica din Bucureşti”. Valoarea totală a investiţiei, inclusiv TVA, este de 38 de milioane de lei, calculat la un curs de 4 lei pe euro, adică aproape 10 milioane de euro. În anexa hotărârii, suma alocată are un asterisc, pentru ca în subsolul paginii să se precizeze: “Valoarea este confidenţială şi se va actualiza potrivit evoluţiei ulterioare a preţurilor”. Durata de realizare a investiţiei este de doi ani. Aula va fi construită lângă rectoratul Politehnicii pe o suprafaţă de 2.000 de metri pătraţi, pe o suprafaţă totală desfăşurată de 5.000 de metri pătraţi.
La capitolul privind finanţarea instituţiei se specifică faptul că “se face de la bugetul de stat, din fondurile Ministerului Educaţie, Cercetării şi Inovării şi din alte fonduri legal constituite cu această destinaţie, conform listelor de investiţii aprobate potrivit legii”. Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, este rectorul Politehnicii bucureştene, actualmente autosuspendat pe perioada mandatului de ministru.
Secretarul de stat care se ocupă de bugetul Ministerului Educaţiei, Mihnea Costoiu, care a fost şi directorul economic al Politehnicii, spune că “această investiţie este prevăzută în Legea bugetului, la capitolul investiţii, deci nu ministrul Educaţiei a decis. Proiectul acela nici nu era obligatoriu să apară, pentru că de-a lungul timpului miniştrii Educaţiei sau ai Finanţelor nu făceau HG-uri pentru a aloca nişte bani pentru investiţii. Guvernul e posibil să nu aloce nici un ban, pentru că universitatea are oricum posibilitatea să-şi facă sală de conferinţe din fonduri proprii”.
Mihnea Costoiu a mai sugerat şi o altă metodă: “La începutul investiţiei se făcea o hotărâre cu indicatorii minimi, sumele minime, apoi la finalul investiţiei se mai făcea o hotărâre pentru completarea sumelor. Noi am decis ca acest proces să fie cât mai transparent. Valoarea este reală, pentru că m-am interesat şi gândiţi-vă că Teatrul Naţional are 1.000 de locuri, iar centrul de conferinţe va avea 1.100. Alte universităţi au şi ele aule. La Iaşi au construit una de 500 de locuri în urmă cu o sută de ani, când aveau 500 de studenţi în total”. În nota de fundamentare a acestui proiect de hotărâre, motivul finanţării este acela că “Universitatea Politehnica din Bucureşti deţine supremaţia în România în ceea ce priveşte numărul de contracte de cercetare şi al sumelor atrase datorită creşterii exponenţiale a numărului de proiecte interne şi internaţionale în ultimii ani. Aceste contracte atrag după sine un număr impresionant de conferinţe, simpozioane, comunicări interne şi internaţionale, cu un număr din ce în ce mai mare de participanţi. În prezent, universitatea nu dispune de o sală sau un ansamblu în care să se desfăşoare acţiuni de mare anvergură. În situaţiile când este necesar să se organizeze colocvii, simpozioane, conferinţe, întâlniri cu studenţii, universitatea este obligată să închirieze spaţii de la diverse instituţii, cu costuri care grevează bugetul universităţii”.
Proiectul de hotărâre a fost postat miercuri seară pe site-ul Ministerului Educaţiei, însă a fost retras intempestiv joi la prânz. Vineri, acelaşi document a apărut şi pe site-ul Secretariatului General al Guvernului, dar de asemenea a fost retras după câteva ore. Mihnea Costoiu a explicat aceasta prin faptul că documentul nu trebuia postat deloc şi că publicarea sa s-a făcut din greşeala unui funcţionar, întrucât nu trebuia dezvăluită valoarea estimativă a investiţiei. Însă legea achiziţiilor publice chiar obligă autorităţile contractante să facă publice înainte de licitaţie valorile estimate ale contractelor, rezultate din studii de fezabilitate, pe care firmele contractoare nu au voie să le depăşească.
Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, spune că suma de 10 milioane de euro reprezintă valoarea totală a construcţiei. “Depinde dacă ministerul Finanţelor deschide finanţarea. Nici nu se ştie dacă vor primi toată valoarea. Oricum nu se face la mine acasă. Iar anul acesta nici nu ştiu cât o să primească. Voi suna pe domnul Păunică (directorul de buget-finanţe din Ministerul Educaţiei) să-mi spună suma, care cred că este foarte mică", estimează ministrul Educaţiei.
luni, 3 august 2009
Nemirschi îmbogăţeşte SUA din sărăcia României
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
03 Aug 2009 | Biroul de Investigatii
În nimicnicia lui măzăriană, ministrul Nemirschi de la Mediu şi-a ascuns casa de vacanţă. Un mizilic, pînă la urmă, de maxim o sută de mii de euro. Mai nasol, însă, e că tupeistul dobrogean crescut la Primăria şulfei modist-naziste ascunde un proiect prin care Românica e de acord să plătească zeci de milioane de euro către SUA. Adică, da, către Statele Unite ale Americii. Mai exact, către Lockheed Martin, companie care ar urma să doteze statul nostru cu niscaiva echipamente de prevăzut ploi şi preîntîmpinat inundaţii.
Ei, şi, de ce sîntem fiii ploii la faza asta? Pentru că, în loc să le plătim americanilor zecile de milioane de euro (plus dobînda aferentă, că banii se plătesc dintr-un credit pe care ni-l dau tot americanii), am putea să facem acelaşi proiect pe banii moca ai UE.
Adică ar putea să-l facă ministerul lui Nemirschi, că noi în ţara asta putem doar să plătim taxe şi să nu votăm. De ce nu vrea Nemirschi să ne ţinem pantalonii pe noi, banii la buget şi ţiglele pe casă, în loc să sărăcim ca proştii ca să facă americanii un dil bun? Amănunte, numai în Caţavencul care urmează.
Catavencu.ro
03 Aug 2009 | Biroul de Investigatii
În nimicnicia lui măzăriană, ministrul Nemirschi de la Mediu şi-a ascuns casa de vacanţă. Un mizilic, pînă la urmă, de maxim o sută de mii de euro. Mai nasol, însă, e că tupeistul dobrogean crescut la Primăria şulfei modist-naziste ascunde un proiect prin care Românica e de acord să plătească zeci de milioane de euro către SUA. Adică, da, către Statele Unite ale Americii. Mai exact, către Lockheed Martin, companie care ar urma să doteze statul nostru cu niscaiva echipamente de prevăzut ploi şi preîntîmpinat inundaţii.
Ei, şi, de ce sîntem fiii ploii la faza asta? Pentru că, în loc să le plătim americanilor zecile de milioane de euro (plus dobînda aferentă, că banii se plătesc dintr-un credit pe care ni-l dau tot americanii), am putea să facem acelaşi proiect pe banii moca ai UE.
Adică ar putea să-l facă ministerul lui Nemirschi, că noi în ţara asta putem doar să plătim taxe şi să nu votăm. De ce nu vrea Nemirschi să ne ţinem pantalonii pe noi, banii la buget şi ţiglele pe casă, în loc să sărăcim ca proştii ca să facă americanii un dil bun? Amănunte, numai în Caţavencul care urmează.
Beţie de agenţii
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
02 Aug 2009 Razvan Mihai Vintilescu
Agenţiile guvernamentale sunt cele în care s-a practicat cea mai agresivă politică de angajări şi de măriri salariale. Nu de puţine ori, agenţii şi oficii din cadrul aceluiaşi minister au obiecte de activitate similare.
Conform raportului Băncii Mondiale din 2008, agenţiile de stat din administraţia centrală au aproape 40.000 de angajaţi, iar cele locale depăşesc cifra de 44.000 de salariaţi. Numărul total al acestor agenţii rămâne o enigmă, deoarece nici premierul Emil Boc nu a reuşit să răspundă la întrebările referitoare la acest aspect. Cu toate acestea, ele se află în avangarda instituţiilor bugetare care vor fi decimate în urma concedierilor din perioada următoare.
Un material neoficial realizat la nivelul Ministerului Finanţelor şi prezentat de Cotidianul în luna decembrie a anului trecut avertiza că în ultimii ani a existat o „tendinţă birocratică de creştere prin transformarea birourilor în servicii, a serviciilor în direcţii, a direcţiilor în direcţii generale şi a direcţiilor generale în agenţii/consilii/institute/instituţii, fiecare justificându-şi în mod fals necesitatea de funcţionare (adaptare la normele Uniunii Europene, integrare etc.)“.
Potrivit documentului citat, în agenţii există între 5.000 şi 10.000 de directori, iar personalul excedentar atinge o cotă de până la 40%.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) va reduce, conform agenţiei NewsIn, numărul agenţiilor şi instituţiilor din subordine de la 33 la 13. Restructurarea înseamnă o reducere a personalului cu 20%, după cum a declarat, sâmbătă, ministrul Ilie Sârbu. Măsura a scos însă la iveală o întreagă reţea de agenţii, institute şi laboratoare ce aveau atribuţii asemănătoare, dar funcţionau separat şi cu un număr crescut de angajaţi.
Astfel, deşi în subordinea MAPDR exista Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, mai funcţiona paralel şi Oficiul Naţional al Denumirii de Origine pentru Vinuri. Acum, cele două vor fuziona într-o singură entitate, numită Oficiul Naţional al Viticulturii şi Produselor Vitivinicole. În mod similar, patru laboratoare pentru controlul calităţii vinului (două cu personalitate juridică, de la Blaj şi Odobeşti, şi filialele fără personalitate juridică, de la Craiova şi Basarabi) vor fi reorganizate şi vor trece direct în subordinea Laboratorului Central pentru Controlul Calităţii Vinului de la Valea Călugărească, instituţie aflată sub controlul MAPDR.
Un alt exemplu de eficientizare a activităţii din minister este absorbirea de către Autoritatea Naţională pentru Resurse Vegetale a nu mai puţin de şapte agenţii: Agenţia Naţională Fitosanitară, Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor, Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, Laboratorul Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante şi Produse Vegetale, Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor, precum şi Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava.
În urma acestor comasări, ministrul Sârbu estimează că va rezulta o reducere de 20% a numărului de salariaţi. „Proiectul de act normativ privind restructurarea Ministerului Agriculturii a fost finalizat de aproape două luni, l-am prezentat de două ori în Guvern, dar încă nu a fost aprobat“, a mai precizat el.
Agenţii fără număr
Camera Deputaţilor are un Institut Român pentru Drepturile Omului, iar Senatul nu s-a lăsat mai prejos şi a înfiinţat un Institut al Revoluţiei din decembrie 1989. Cam de aceleaşi probleme se mai ocupă Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989. În domeniul învăţământului întâlnim Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar, Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, Centrul Naţional de Formare a Personalului din Învăţământul Preuniversitar. Mai există Centrul pentru Formarea Continuă în Limba Germană, Agenţia Naţională pentru Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi Social.
Cotidianul.ro
02 Aug 2009 Razvan Mihai Vintilescu
Agenţiile guvernamentale sunt cele în care s-a practicat cea mai agresivă politică de angajări şi de măriri salariale. Nu de puţine ori, agenţii şi oficii din cadrul aceluiaşi minister au obiecte de activitate similare.
Conform raportului Băncii Mondiale din 2008, agenţiile de stat din administraţia centrală au aproape 40.000 de angajaţi, iar cele locale depăşesc cifra de 44.000 de salariaţi. Numărul total al acestor agenţii rămâne o enigmă, deoarece nici premierul Emil Boc nu a reuşit să răspundă la întrebările referitoare la acest aspect. Cu toate acestea, ele se află în avangarda instituţiilor bugetare care vor fi decimate în urma concedierilor din perioada următoare.
Un material neoficial realizat la nivelul Ministerului Finanţelor şi prezentat de Cotidianul în luna decembrie a anului trecut avertiza că în ultimii ani a existat o „tendinţă birocratică de creştere prin transformarea birourilor în servicii, a serviciilor în direcţii, a direcţiilor în direcţii generale şi a direcţiilor generale în agenţii/consilii/institute/instituţii, fiecare justificându-şi în mod fals necesitatea de funcţionare (adaptare la normele Uniunii Europene, integrare etc.)“.
Potrivit documentului citat, în agenţii există între 5.000 şi 10.000 de directori, iar personalul excedentar atinge o cotă de până la 40%.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) va reduce, conform agenţiei NewsIn, numărul agenţiilor şi instituţiilor din subordine de la 33 la 13. Restructurarea înseamnă o reducere a personalului cu 20%, după cum a declarat, sâmbătă, ministrul Ilie Sârbu. Măsura a scos însă la iveală o întreagă reţea de agenţii, institute şi laboratoare ce aveau atribuţii asemănătoare, dar funcţionau separat şi cu un număr crescut de angajaţi.
Astfel, deşi în subordinea MAPDR exista Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, mai funcţiona paralel şi Oficiul Naţional al Denumirii de Origine pentru Vinuri. Acum, cele două vor fuziona într-o singură entitate, numită Oficiul Naţional al Viticulturii şi Produselor Vitivinicole. În mod similar, patru laboratoare pentru controlul calităţii vinului (două cu personalitate juridică, de la Blaj şi Odobeşti, şi filialele fără personalitate juridică, de la Craiova şi Basarabi) vor fi reorganizate şi vor trece direct în subordinea Laboratorului Central pentru Controlul Calităţii Vinului de la Valea Călugărească, instituţie aflată sub controlul MAPDR.
Un alt exemplu de eficientizare a activităţii din minister este absorbirea de către Autoritatea Naţională pentru Resurse Vegetale a nu mai puţin de şapte agenţii: Agenţia Naţională Fitosanitară, Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor, Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, Laboratorul Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante şi Produse Vegetale, Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor, precum şi Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava.
În urma acestor comasări, ministrul Sârbu estimează că va rezulta o reducere de 20% a numărului de salariaţi. „Proiectul de act normativ privind restructurarea Ministerului Agriculturii a fost finalizat de aproape două luni, l-am prezentat de două ori în Guvern, dar încă nu a fost aprobat“, a mai precizat el.
Agenţii fără număr
Camera Deputaţilor are un Institut Român pentru Drepturile Omului, iar Senatul nu s-a lăsat mai prejos şi a înfiinţat un Institut al Revoluţiei din decembrie 1989. Cam de aceleaşi probleme se mai ocupă Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989. În domeniul învăţământului întâlnim Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar, Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, Centrul Naţional de Formare a Personalului din Învăţământul Preuniversitar. Mai există Centrul pentru Formarea Continuă în Limba Germană, Agenţia Naţională pentru Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi Social.
vineri, 31 iulie 2009
ÎPS Pimen, plătit cu 200 de dolari de Securitate pentru o misiune contrainformativă în America
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
30 Iul 2009 Izabela Niculescu
ÎPS Pimen a primit 200 de dolari de la Securitate pentru a sta două luni în America, având rolul de a-i convinge pe reprezentanţii Arhiepiscopiei Misionare Române din “Galaxia”(n.r. - America) să îl cheme acolo oficial, timp în care îndeplinea şi sarcinile contrainformative primite, potrivit NewsIn.
IPS Pimen
30 Iul 2009 IPS Pimen
Conform raportului din 9 iulie 1977, cu referire la sursa Petru (actualul ÎPS Pimen - n.r.), “cu această ocazie, s-a stabilit ca lui Petru să i se traseze ca principală sarcină să-şi prelungească vizita pentru a crea toate condiţiile de a fi chemat oficial în serviciul Arhiepiscopiei Misionare Române din Galaxia în cursul acestui an”. Mai mult, în aceeaşi vizită, sursa era “instruită cu sarcini contrainformative”, informează NewsIn.
“Întrucât Petru va trebui să stea o perioadă de circa 2 luni în Galaxia şi nu dispune de posibilităţi materiale, propunem să i se acorde suma de 300 de dolari, în scopul rezolvării sarcinii încredinţate.” Însemnarea marginală a ofiţerului precizează că “i s-au dat numai 200 de dolari”, arată CNSAS în actele depuse la Curtea de Apel Bucureşti (CAB).
Într-o altă notă, a unui ofiţer de Securitate, se arată că Petru urmează să plece definitiv în “Galaxia” pe 10 decembrie 1977.
“Petru a acţionat conform indicaţiilor primite, reuşind să influenţeze conducerea Arhiepiscopiei de a-l solicita oficial să lucreze în Galaxia”, precizează ofiţerul.
Securiştii preconizau ca ÎPS Pimen să lucreze o perioadă la centrul eparhial din “Galaxia”, după care să fie ales episcop în locul episcopului de la acea vreme al Episcopiei Misionare Ortodoxe din “Galaxia”(n.r.-America) şi “Otopeni” (n.r.- Canada), “Victorin Ursache, care este în vârstă înaintată, bolnav şi incapabil să conducă parohiile din subordine şi să acţioneze la dezvoltarea activităţii acestora şi atragerea de noi membri”.
În aceeaşi notă se specifica faptul că Petru are calităţi deosebite de teolog şi întruneşte condiţiile necesare de a fi promovat în ierarhia BOR.
Misiune la “Teiuş“
Înaltul ierarh ar fi primit, în ianuarie 1978, o sarcină dificilă. Astfel, el urma să plece “în spaţiul Teiuş“, unde să descopere arhive şi valori istorice care priveau România, valori care s-ar fi aflat în instituţiile laice şi de cult din “Teiuş“. Mai mult, Petru trebuia să studieze posibilitatea aducerii lor în România, se mai arată în documentele de la dosarul din instanţă. Conform unor surse din CNSAS, “Teiuş“ se pare că era numele de cod dat pentru Israel.
Potrivit aceluiaşi document, “referentul ( n.r -Petru) va fi preluat de un cercetător, pe baza parolei: - Nu vă supăraţi, aţi urmat institutul teologic la Sibiu cu profesorul Maloş? -Nu, l-am făcut la Bucureşti cu profesorul Marcu”.
În actele depuse de CNSAS în instanţă nu se găseşte nici o notă sau un raport care să specifice dacă sursa Petru şi-a dus sau nu la îndeplinire misiunea în “Teiuş“. Singurul document existent este o propunere din 22 ianuarie 1979, de abandonare a informatorului, deoarece acesta “nu a reuşit să îndeplinească sarcinile informative cu care fusese trimis la Ierusalim, în Israel, şi s-a întors mai devreme în ţară pentru că nu s-a adaptat la condiţiile climatice”.
Într-o altă notă olografă din 6 august 1977, care ar aparţine lui ÎPS Pimen şi care se află la dosarul de la Curtea de Apel Bucureşti, acesta povesteşte despre o discuţie avută cu un profesor şi un pictor. În notă aminteşte tangenţial despre alegerea lui ÎPS Teoctist ca Mitropolit al Iaşului.
“A intervenit în discuţie Truţă şi mi-a spus că a aflat că e o fricţiune între Patriarh şi mitropolitul Teoctist. Eu am răspuns că acest lucru e cu totul greşit”, continuă aceeaşi notă informativă.
În acelaşi document, înaltul ierarh ar fi povestit cum a apărat onoarea unui călugăr acuzat că este securist. Astfel, ÎPS Pimen ar fi scris: “La plecare, poetul Truţă m-a întrebat dacă e adevărat că călugărul Ciprian, de la mânăsirea Secu, e securist îmbrăcat în haine călugăreşti. I-am răspuns că la noi încă e vocaţie pentru viaţa călugărească şi nu s-a ajuns în situaţia în care crede el. Aceasta e o jignire adusă la adresa Bisericii noastre”.
Mai mult, ÎPS Pimen ar fi dat informaţii fostei Securităţi, deşi nu era înregistrat ca sursă a acesteia, se arată într-o descriere a activităţii înaltului ierarh, făcută de un ofiţer al Securităţii şi ataşată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la dosarul din instanţă.
Astfel, în dosarul SIE, care ar aparţine înaltului ierarh al BOR, ofiţerul de Securitate notează despre acesta că, “după venirea sa la Suceava, a fost atras şi mai mult în colaborare, iar informaţiile pe care le obţine le furnizează în scris, deşi nu e înregistrat la noi ca sursă”.
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, ar fi colaborat cu Securitatea între 1975 şi 1988, când a fost închis dosarul sursei “Petru”, iar colaborarea ar fi fost făcută sub două nume conspirative, arată CNSAS în actele de la dosarul aflat la Curtea de Apel Bucureşti.
Sursă a Securităţii din 1975
Astfel, conform documentelor depuse de Consiliu şi citate de NewsIn, Pimen ar fi devenit sursă a fostei Securităţi în 1975, sub numele de “Sidorovici”, având ca responsabilitate supravegherea “elementelor străine ce vizitau sau erau cazate la Putna”.
ÎPS Pimen nu a semnat însă nici un angajament de colaborare cu fosta Securitate, dar unele note informative poartă semnătura “Vasile Zainea” (n.r. - numele înaltului ierarh), mai arată CNSAS în instanţă.
Pe 30 iunie 1977, Pimen ar fi fost înregistrat de către DIE ca informator intern, purtând numele de “Petru”. La acea dată, acesta s-ar fi întors din Germania, unde fusese plecat “în scopul pregătirii lui cu sarcini în exterior”, conform CNSAS.
În aceleaşi acte depuse de Consiliu se arată că, din Germania, ÎPS Pimen ar fi furnizat diverse informaţii către Securitate cu referire la reprezentanţi ai diasporei, iar numele de cod al ţării (n.r.- Germania) era “Kogălniceanu”.
În cele câteva sute de note informative, aflate la dosarul din instanţă al lui ÎPS Pimen, apar informaţii legate de colegi de-ai săi din ţară şi din străinătate, note despre care CNSAS spune că sunt scrise de înaltul ierarh al BOR.
De exemplu, într-una dintre note, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor ar fi povestit despre mitropolitul Antim de Galaţi, spunând că acesta “nu a înţeles şi continuă să acţioneze în greşeală”. Mai mult, în aceeaşi notă, mitropolitul Antim de Galaţi este descris ca având “un mod de acţiune şi comportament tipic basarabean”.
De asemenea, într-o altă notă care ar fi fost scrisă de ÎPS Pimen apar informaţii despre întâlniri cu arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America, Ursache Victorin, şi descrieri ale discuţiilor avute cu acesta.
Dosarul lui ÎPS Pimen ca sursă a Securităţii ar fi fost închis în 1988, precum atestă documentele depuse de CNSAS în instanţă.
CNSAS face recurs
Reprezentanţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au declarat pentru NewsIn că vor face recurs în această săptămână împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, care a admis excepţia nulităţii în procesul ÎPS Pimen cu CNSAS, Consiliul motivând că această instanţă este inconsecventă în decizii.
Astfel, judecătorul CAB din cazul Pimen a admis în 5 iunie 2009 excepţia nulităţii, adică a considerat că decizia Consiliui de colaborare a ÎPS Pimen cu Securitatea este nulă din cauză că a fost dată în baza vechii legi de funcţionare a CNSAS, declarată neconstituţională.
CNSAS spune că până acum Curtea de Apel a respins această excepţie în dosare identice cu cel al arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor, de aceea va face recurs împotriva acestei decizii şi va cere să se ia în calcul notele de la dosar.
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, a primit, în 2007, verdict de colaborator al Securităţii ca poliţie politică din partea Colegiului CNSAS.
ÎPS Pimen a contestat verdictul de colaborare la Curtea de Apel Suceava, în 8 ianuarie 2008. În baza modificărilor legislative care prevedeau că Tribunalul Bucureşti este competent să judece speţa, în 23 martie 2008, CA Suceava şi-a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe. În cele din urmă, Curtea de Apel Bucureşti a judecat procesul în care ÎPS Pimen contestă verdictul CNSAS de colaborare cu Securitatea, ca urmare a deciziei instanţei supreme, dar schimbările ce au afectat legea CNSAS în 2008, inclusiv hotărârea Curţii Constituţionale privind funcţionarea CNSAS, au afectat soarta acestui dosar.
Pimen, arhiepiscopul de Suceava şi Rădăuţi, a primit verdict de colaborare ca poliţie politică în baza dosarelor pe care Securitatea i le-a întocmit şi din care reiese că înaltul ierarh al BOR a turnat colegi de-ai săi şi membri ai diasporei pe vremea când s-a aflat în misiune în Occident, trimis de Biserică, dar, se pare, şi cu îndrumări din partea Securităţii regimului comunist, au declarat, la acea dată, pentru agenţia NewsIn, surse din cadrul CNSAS.
Pimen, ca şi toţi ceilalţi ierarhi ai BOR asupra cărora planează suspiciunea că au colaborat cu Securitatea, cu excepţia lui Andrei Andreicuţ, de la Alba, a refuzat să se prezinte la CNSAS pentru audieri. Colegiul CNSAS, după ce le-a transmis în două rânduri invitaţii tuturor ierarhilor, a decis că va da sentinţe în privinţa acestora.
Cotidianul.ro
30 Iul 2009 Izabela Niculescu
ÎPS Pimen a primit 200 de dolari de la Securitate pentru a sta două luni în America, având rolul de a-i convinge pe reprezentanţii Arhiepiscopiei Misionare Române din “Galaxia”(n.r. - America) să îl cheme acolo oficial, timp în care îndeplinea şi sarcinile contrainformative primite, potrivit NewsIn.
IPS Pimen
30 Iul 2009 IPS Pimen
Conform raportului din 9 iulie 1977, cu referire la sursa Petru (actualul ÎPS Pimen - n.r.), “cu această ocazie, s-a stabilit ca lui Petru să i se traseze ca principală sarcină să-şi prelungească vizita pentru a crea toate condiţiile de a fi chemat oficial în serviciul Arhiepiscopiei Misionare Române din Galaxia în cursul acestui an”. Mai mult, în aceeaşi vizită, sursa era “instruită cu sarcini contrainformative”, informează NewsIn.
“Întrucât Petru va trebui să stea o perioadă de circa 2 luni în Galaxia şi nu dispune de posibilităţi materiale, propunem să i se acorde suma de 300 de dolari, în scopul rezolvării sarcinii încredinţate.” Însemnarea marginală a ofiţerului precizează că “i s-au dat numai 200 de dolari”, arată CNSAS în actele depuse la Curtea de Apel Bucureşti (CAB).
Într-o altă notă, a unui ofiţer de Securitate, se arată că Petru urmează să plece definitiv în “Galaxia” pe 10 decembrie 1977.
“Petru a acţionat conform indicaţiilor primite, reuşind să influenţeze conducerea Arhiepiscopiei de a-l solicita oficial să lucreze în Galaxia”, precizează ofiţerul.
Securiştii preconizau ca ÎPS Pimen să lucreze o perioadă la centrul eparhial din “Galaxia”, după care să fie ales episcop în locul episcopului de la acea vreme al Episcopiei Misionare Ortodoxe din “Galaxia”(n.r.-America) şi “Otopeni” (n.r.- Canada), “Victorin Ursache, care este în vârstă înaintată, bolnav şi incapabil să conducă parohiile din subordine şi să acţioneze la dezvoltarea activităţii acestora şi atragerea de noi membri”.
În aceeaşi notă se specifica faptul că Petru are calităţi deosebite de teolog şi întruneşte condiţiile necesare de a fi promovat în ierarhia BOR.
Misiune la “Teiuş“
Înaltul ierarh ar fi primit, în ianuarie 1978, o sarcină dificilă. Astfel, el urma să plece “în spaţiul Teiuş“, unde să descopere arhive şi valori istorice care priveau România, valori care s-ar fi aflat în instituţiile laice şi de cult din “Teiuş“. Mai mult, Petru trebuia să studieze posibilitatea aducerii lor în România, se mai arată în documentele de la dosarul din instanţă. Conform unor surse din CNSAS, “Teiuş“ se pare că era numele de cod dat pentru Israel.
Potrivit aceluiaşi document, “referentul ( n.r -Petru) va fi preluat de un cercetător, pe baza parolei: - Nu vă supăraţi, aţi urmat institutul teologic la Sibiu cu profesorul Maloş? -Nu, l-am făcut la Bucureşti cu profesorul Marcu”.
În actele depuse de CNSAS în instanţă nu se găseşte nici o notă sau un raport care să specifice dacă sursa Petru şi-a dus sau nu la îndeplinire misiunea în “Teiuş“. Singurul document existent este o propunere din 22 ianuarie 1979, de abandonare a informatorului, deoarece acesta “nu a reuşit să îndeplinească sarcinile informative cu care fusese trimis la Ierusalim, în Israel, şi s-a întors mai devreme în ţară pentru că nu s-a adaptat la condiţiile climatice”.
Într-o altă notă olografă din 6 august 1977, care ar aparţine lui ÎPS Pimen şi care se află la dosarul de la Curtea de Apel Bucureşti, acesta povesteşte despre o discuţie avută cu un profesor şi un pictor. În notă aminteşte tangenţial despre alegerea lui ÎPS Teoctist ca Mitropolit al Iaşului.
“A intervenit în discuţie Truţă şi mi-a spus că a aflat că e o fricţiune între Patriarh şi mitropolitul Teoctist. Eu am răspuns că acest lucru e cu totul greşit”, continuă aceeaşi notă informativă.
În acelaşi document, înaltul ierarh ar fi povestit cum a apărat onoarea unui călugăr acuzat că este securist. Astfel, ÎPS Pimen ar fi scris: “La plecare, poetul Truţă m-a întrebat dacă e adevărat că călugărul Ciprian, de la mânăsirea Secu, e securist îmbrăcat în haine călugăreşti. I-am răspuns că la noi încă e vocaţie pentru viaţa călugărească şi nu s-a ajuns în situaţia în care crede el. Aceasta e o jignire adusă la adresa Bisericii noastre”.
Mai mult, ÎPS Pimen ar fi dat informaţii fostei Securităţi, deşi nu era înregistrat ca sursă a acesteia, se arată într-o descriere a activităţii înaltului ierarh, făcută de un ofiţer al Securităţii şi ataşată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la dosarul din instanţă.
Astfel, în dosarul SIE, care ar aparţine înaltului ierarh al BOR, ofiţerul de Securitate notează despre acesta că, “după venirea sa la Suceava, a fost atras şi mai mult în colaborare, iar informaţiile pe care le obţine le furnizează în scris, deşi nu e înregistrat la noi ca sursă”.
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, ar fi colaborat cu Securitatea între 1975 şi 1988, când a fost închis dosarul sursei “Petru”, iar colaborarea ar fi fost făcută sub două nume conspirative, arată CNSAS în actele de la dosarul aflat la Curtea de Apel Bucureşti.
Sursă a Securităţii din 1975
Astfel, conform documentelor depuse de Consiliu şi citate de NewsIn, Pimen ar fi devenit sursă a fostei Securităţi în 1975, sub numele de “Sidorovici”, având ca responsabilitate supravegherea “elementelor străine ce vizitau sau erau cazate la Putna”.
ÎPS Pimen nu a semnat însă nici un angajament de colaborare cu fosta Securitate, dar unele note informative poartă semnătura “Vasile Zainea” (n.r. - numele înaltului ierarh), mai arată CNSAS în instanţă.
Pe 30 iunie 1977, Pimen ar fi fost înregistrat de către DIE ca informator intern, purtând numele de “Petru”. La acea dată, acesta s-ar fi întors din Germania, unde fusese plecat “în scopul pregătirii lui cu sarcini în exterior”, conform CNSAS.
În aceleaşi acte depuse de Consiliu se arată că, din Germania, ÎPS Pimen ar fi furnizat diverse informaţii către Securitate cu referire la reprezentanţi ai diasporei, iar numele de cod al ţării (n.r.- Germania) era “Kogălniceanu”.
În cele câteva sute de note informative, aflate la dosarul din instanţă al lui ÎPS Pimen, apar informaţii legate de colegi de-ai săi din ţară şi din străinătate, note despre care CNSAS spune că sunt scrise de înaltul ierarh al BOR.
De exemplu, într-una dintre note, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor ar fi povestit despre mitropolitul Antim de Galaţi, spunând că acesta “nu a înţeles şi continuă să acţioneze în greşeală”. Mai mult, în aceeaşi notă, mitropolitul Antim de Galaţi este descris ca având “un mod de acţiune şi comportament tipic basarabean”.
De asemenea, într-o altă notă care ar fi fost scrisă de ÎPS Pimen apar informaţii despre întâlniri cu arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America, Ursache Victorin, şi descrieri ale discuţiilor avute cu acesta.
Dosarul lui ÎPS Pimen ca sursă a Securităţii ar fi fost închis în 1988, precum atestă documentele depuse de CNSAS în instanţă.
CNSAS face recurs
Reprezentanţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au declarat pentru NewsIn că vor face recurs în această săptămână împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, care a admis excepţia nulităţii în procesul ÎPS Pimen cu CNSAS, Consiliul motivând că această instanţă este inconsecventă în decizii.
Astfel, judecătorul CAB din cazul Pimen a admis în 5 iunie 2009 excepţia nulităţii, adică a considerat că decizia Consiliui de colaborare a ÎPS Pimen cu Securitatea este nulă din cauză că a fost dată în baza vechii legi de funcţionare a CNSAS, declarată neconstituţională.
CNSAS spune că până acum Curtea de Apel a respins această excepţie în dosare identice cu cel al arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor, de aceea va face recurs împotriva acestei decizii şi va cere să se ia în calcul notele de la dosar.
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, a primit, în 2007, verdict de colaborator al Securităţii ca poliţie politică din partea Colegiului CNSAS.
ÎPS Pimen a contestat verdictul de colaborare la Curtea de Apel Suceava, în 8 ianuarie 2008. În baza modificărilor legislative care prevedeau că Tribunalul Bucureşti este competent să judece speţa, în 23 martie 2008, CA Suceava şi-a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe. În cele din urmă, Curtea de Apel Bucureşti a judecat procesul în care ÎPS Pimen contestă verdictul CNSAS de colaborare cu Securitatea, ca urmare a deciziei instanţei supreme, dar schimbările ce au afectat legea CNSAS în 2008, inclusiv hotărârea Curţii Constituţionale privind funcţionarea CNSAS, au afectat soarta acestui dosar.
Pimen, arhiepiscopul de Suceava şi Rădăuţi, a primit verdict de colaborare ca poliţie politică în baza dosarelor pe care Securitatea i le-a întocmit şi din care reiese că înaltul ierarh al BOR a turnat colegi de-ai săi şi membri ai diasporei pe vremea când s-a aflat în misiune în Occident, trimis de Biserică, dar, se pare, şi cu îndrumări din partea Securităţii regimului comunist, au declarat, la acea dată, pentru agenţia NewsIn, surse din cadrul CNSAS.
Pimen, ca şi toţi ceilalţi ierarhi ai BOR asupra cărora planează suspiciunea că au colaborat cu Securitatea, cu excepţia lui Andrei Andreicuţ, de la Alba, a refuzat să se prezinte la CNSAS pentru audieri. Colegiul CNSAS, după ce le-a transmis în două rânduri invitaţii tuturor ierarhilor, a decis că va da sentinţe în privinţa acestora.
Presa haleşte bani de la Turism din 1900 toamna
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
30 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Mare circ, dom'le! Mare scandal! Ce mai, arde ţara, nu alta. Cică Ministerul Turismului dă bani jurnaliştilor şi-i plimbă prin ţări străine, pe la evenimentele organizate de minister. Adică le plăteşte transport, diurnă şi cazare. Aşa, ca să scrie jurnaliştii despre evenimentele de acolo, dacă-i întrebaţi pe unii. Sau, să scrie de bine despre cine e şef la minister, dacă-i întrebaţi pe alţii. Cam asta e marea problemă a relaţiei dintre presă şi ministerul lui Nuţi Udrea, problemă despre care aflăm acum, în minunata perioadă de precampanie din anul 2009.
Acum, o fi bine că ministerul Turismului le-a plătit cheltuielile jurnaliştilor? Or fi rău? Naiba ştie, că noi n-am fost acolo, deci nu ne-a fost nici greaţă la Paris, şi nici n-am murit de bine prin Barcelona.
Problema e, însă, alta. Marea dezvăluire despre relaţiile dintre jurnalişti (de la aproape toate ziarele şi televiziunile ori radiourile) şi instituţia publica (Ministerul Turismului, în cazul de faţă) este, de fapt, o boală cronică ce datează încă de pe vremea cînd madam Udrea era virgină.
Din punct de vedere politic, normal. Spre exemplu, din datele ce se mai regăsesc prin analele ministerului, chestiuni de genul ăsta se petreceau încă de prin anul 2001. Şi ele s-au repetat, an de an, precum herpesul la o prostituată. În anul 2001, pe vremea cînd ministerul era o ameţită de Agenţie, prin străinătăţi au fost căraţi 11 ziarişti şi s-au cheltuit vreo 9.000 de euroi. Un an mai tîrziu au fost plimbaţi vreo 32 de jurnalişti şi s-au spart vreo 35.000 e euroi. Şi tot aşa, an de an, pînă în 2008, cînd s-au plimbat vreo 80 de jurnalişti si s-au spart vreo 90.000 de euroi. Iar anul ăsta, pînă acum, au fost plimbaţi vreo 46, pentru care s-au cheltuit vreo 45.000 de euroi. Cu alte cuvinte, moda asta a plimbatului jurnaliştilor prin ţări străine pe bani public e cam de pe vremea cînd Dacia rupea norma la salonul auto de la Văscăuţi cu noul bord CN la model 1310. Şi, cum puteţi vedea şi în fişierul ataşat (click AICI pentru a descărca documentul PDF), nu prea au fost publicaţii care să nu participe.
Deci, marele scandal pe care unii jurnalişti precum colegul colegilor săi de la Gazetă (nu dăm nume, Tolontan) l-a scos pe piaţă e un fel de zacusă expirată servită pe post de antreu al alegerilor prezidenţiale.
P.S. Stimată doamnă Udrea, noi, cei de la Academia Caţavencu, pe care nu ne-aţi plimbat nicăieri niciodată, nici dumneavoastră, nici predecesorii dumneavoastră, ne păstrăm dreptul de a vă solicita să organizaţi în această vară de criză cîteva evenimente la care să participăm, fiecare, cîte două săptămîni. Acceptăm chiar şi destinaţii exotice, atîta timp cît cazarea, transportul şi diurna sînt plătite de minister. Pălinca o aducem noi.
P.P.S. Alăturat există şi răspunsul Ministerului Turismului la solicitarea Academiei Caţavencu, cu date şi cifre relevante.
Catavencu.ro
30 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Mare circ, dom'le! Mare scandal! Ce mai, arde ţara, nu alta. Cică Ministerul Turismului dă bani jurnaliştilor şi-i plimbă prin ţări străine, pe la evenimentele organizate de minister. Adică le plăteşte transport, diurnă şi cazare. Aşa, ca să scrie jurnaliştii despre evenimentele de acolo, dacă-i întrebaţi pe unii. Sau, să scrie de bine despre cine e şef la minister, dacă-i întrebaţi pe alţii. Cam asta e marea problemă a relaţiei dintre presă şi ministerul lui Nuţi Udrea, problemă despre care aflăm acum, în minunata perioadă de precampanie din anul 2009.
Acum, o fi bine că ministerul Turismului le-a plătit cheltuielile jurnaliştilor? Or fi rău? Naiba ştie, că noi n-am fost acolo, deci nu ne-a fost nici greaţă la Paris, şi nici n-am murit de bine prin Barcelona.
Problema e, însă, alta. Marea dezvăluire despre relaţiile dintre jurnalişti (de la aproape toate ziarele şi televiziunile ori radiourile) şi instituţia publica (Ministerul Turismului, în cazul de faţă) este, de fapt, o boală cronică ce datează încă de pe vremea cînd madam Udrea era virgină.
Din punct de vedere politic, normal. Spre exemplu, din datele ce se mai regăsesc prin analele ministerului, chestiuni de genul ăsta se petreceau încă de prin anul 2001. Şi ele s-au repetat, an de an, precum herpesul la o prostituată. În anul 2001, pe vremea cînd ministerul era o ameţită de Agenţie, prin străinătăţi au fost căraţi 11 ziarişti şi s-au cheltuit vreo 9.000 de euroi. Un an mai tîrziu au fost plimbaţi vreo 32 de jurnalişti şi s-au spart vreo 35.000 e euroi. Şi tot aşa, an de an, pînă în 2008, cînd s-au plimbat vreo 80 de jurnalişti si s-au spart vreo 90.000 de euroi. Iar anul ăsta, pînă acum, au fost plimbaţi vreo 46, pentru care s-au cheltuit vreo 45.000 de euroi. Cu alte cuvinte, moda asta a plimbatului jurnaliştilor prin ţări străine pe bani public e cam de pe vremea cînd Dacia rupea norma la salonul auto de la Văscăuţi cu noul bord CN la model 1310. Şi, cum puteţi vedea şi în fişierul ataşat (click AICI pentru a descărca documentul PDF), nu prea au fost publicaţii care să nu participe.
Deci, marele scandal pe care unii jurnalişti precum colegul colegilor săi de la Gazetă (nu dăm nume, Tolontan) l-a scos pe piaţă e un fel de zacusă expirată servită pe post de antreu al alegerilor prezidenţiale.
P.S. Stimată doamnă Udrea, noi, cei de la Academia Caţavencu, pe care nu ne-aţi plimbat nicăieri niciodată, nici dumneavoastră, nici predecesorii dumneavoastră, ne păstrăm dreptul de a vă solicita să organizaţi în această vară de criză cîteva evenimente la care să participăm, fiecare, cîte două săptămîni. Acceptăm chiar şi destinaţii exotice, atîta timp cît cazarea, transportul şi diurna sînt plătite de minister. Pălinca o aducem noi.
P.P.S. Alăturat există şi răspunsul Ministerului Turismului la solicitarea Academiei Caţavencu, cu date şi cifre relevante.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)