Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 19 Aug 2009 | Alina Moscalu
Cum se cheamă o donaţie făcută unui partid urmată de acordarea unei funcţii politice donatorului? Şpagă, desigur. Cum se cheamă neacordarea unei funcţii politice unui donator? Politică, bineînţeles. Această ultimă parte nu a priceput-o, însă, singurul deţinător de hotel din Urziceni, oraşul acela pentru care, în loc de Liga Campionilor, era mult mai sănătoasă o mămăliga şomerilor (că de pîine nici nu mai vorbim, pe criza asta). Dar să detaliem: singurul proprietar de hotel din Urziceni este Gheorghe Babagianu.
Şi, cum sînt şanse mici să fi auzit pînă acum de Babagianu, vă spunem noi cîteva cuvinte despre el: este şeful organizaţiei PD-L (Partidul Democrat-Liberal) din Urziceni, judeţul Ialomiţa; a candidat pentru funcţia de primar al orăşelului unde e localizată Unirea Urziceni şi a cîştigat doar experienţă; la cîteva luni după alegerile din toamna lui 2008, a fost propus şi învestit în fotoliul de subprefect al judeţului Ialomiţa.
Asta cu subprefectura se întîmpla în martie 2009 (ocazie cu care politicianul a şi donat 10.000 RON la partid). Nici nu a apucat să se obişnuiască bine cu cutele fotoliului de la Prefectură şi, pac, a fost dat jos!
Astfel, în iulie, lui Babagianu i s-a găsit un înlocuitor, aşa că propitarul de ’otel a fost trimis în şomaj tehnic. Vorba vine şomaj, a fost trimis să se ocupe de cei doi clienţi ai stabilimentului lui de cazare. La sfîrşitul lunii iulie (deci după ce nu a mai fost subprefect), Babagianu a trimis un fax organizaţiei PD-L Ialomiţa, prin care îşi cerea banii cu care cotizase la momentul învestirii în funcţia de subprefect. Adică alea 10.000 RON. A avut bunul-simţ, totuşi, să nu ceară şi dobîndă. Faxul a fost trimis chiar de la recepţia hotelului pe care îl deţine. Cînd l-am întrebat pe Babagianu de ce a cerut banii înapoi, ne-a răspuns, elegant (şi neconsolat): „Sînt nişte probleme interne. Momentan, nu am nimic de comentat“.
Tot momentan, Babagianu a primit doar o foaie cu cîteva explicaţii în locul banilor donaţi. Pe scurt, i s-a spus donatorului că nu i-a pus nimeni pistolul la tîmplă ca să scoată banii din buzunar şi să îi doneze. Başca, că o donaţie nu înseamnă un împrumut. Ceea ce e la fel cu a spune că o donaţie nu înseamnă neapărat o funcţie publică garantată.
marți, 18 august 2009
vineri, 14 august 2009
Ce s-a ales din promisiunile preşedintelui Traian Băsescu
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
13 Aug 2009 Cristian Oprea
Ce se întâmplă cu promisiunile electorale şi unde se duc ele când se duc? La această întrebare vom încerca să răspundem în cele ce urmează luând drept studiu de caz campania pentru suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu.
Cele mai multe dintre promisiunile lansate de preşedintele României, Traian Băsescu, în campania electorală din primăvara anului 2007 nu s-au materializat. Aceea în care s-a zbătut să obţină o nouă reînvestire în funcţia supremă în stat, din partea românilor, după ce fusese suspendat prin voinţa majorităţii Parlamentului României. Reforma Constituţiei, cea a sistemului de vot, adoptarea Legii lustraţiei, alocarea a şase la sută din PIB pentru educaţie, combaterea marilor acte de corupţie şi o sumedenie de multe altele au rămas doar cuvinte pe o foaie de hârtie şi vorbe aruncate alegătorilor.
Uninominalul în două tururi
Când vorbea de „reforma sistemului politic“, Traian Băsescu propunea, în 2007, „modificarea legii electorale pentru introducerea votului uninominal, ca instrument de îmbunătăţire a calităţii vieţii democratice şi responsabilizare a politicienilor în faţa cetăţeanului”.
Un an mai târziu, sistemul de vot uninominal avea să fie adoptat. Dar cum? În orice caz, nu cum ar fi vrut Traian Băsescu. „Sistemul de vot pe care eu îl propun românilor este vot uninominal în două tururi. Altfel spus, senatorii şi deputaţii să fie aleşi aşa cum sunt aleşi primarii. Întâi, candidează o listă de 18, 16, câţi reprezentanţi au partidele. După care, după turul 1 rămân primii doi şi intră în turul 2, iar electoratul alege dintre cei doi pe cel mai bun, pe cel pe care-l consideră mai bun”, spunea Băsescu în campania din 2007, atunci când s-au votat la pachet europarlamentarele şi referendumul pentru uninominal.
Preşedintele României nu a reuşit să-i convingă pe români de utilitatea modelului său de vot uninominal. Abia peste un an, prin ordonanţă de urgenţă a guvernului liberal al lui Călin Popescu Tăriceanu, era introdusă o variantă de vot uninominal care nu era însă pe placul lui Traian Băsescu, pentru că nu era „conform variantei dorite de cetăţeni la referendumul din noiembrie 2007”.
Revizuirea Constituţiei
Tot atunci când le cerea românilor să-l readucă la Palatul Cotroceni, după suspendarea decisă de cei 322 de parlamentari, Traian Băsescu promitea şi „revizuirea Constituţiei”. Avea şi un argument: „Pentru a forma cadrul instituţional capabil să garanteze funcţionarea Statului român la standardele Uniunii Europene”. A dispus înfiinţarea unei comisii prezidenţiale în acest sens. Comisia a elaborat şi un raport. Din ianuarie 2009, de la prezentarea publică a raportului, şi până în prezent nu s-a mişcat încă nimic. Deşi are majoritatea parlamentară atât de mult visată - conform propriilor declaraţii -, şeful statului român nu a mai făcut vreun demers pe lângă Guvern pentru a prelua raportul şi a-l transforma în propunere legislativă.
Legea lustraţiei
O altă temă cu care s-a jucat de-a lungul timpului a fost cea a Legii lustraţiei. În cadrul aceloraşi promisiuni din mai 2007, Traian Băsescu susţinea „adoptarea legii lustraţiei, ca urmare firească a gestului de condamnare a crimelor comunismului şi desecretizare a arhivelor fostei Securităţi”. În 18 martie 2005, întrebat de ziarul „Ziua” dacă va susţine un proiect de lege a lustraţiei, Traian Băsescu a răspuns: „Să-l facă odată”. Se referea, probabil, la Parlament. La doar câteva zile distanţă, întrebat dacă sprijină o lege a lustraţiei, şeful statului a precizat, senin, pentru „Magyar Nemzet”: „Am anumite rezerve, în sensul că după cincisprezece ani o asemenea lege a lustraţiei nu ar fi de mare folos. Dacă o astfel de lege ar fi apărut pe vremea Proclamaţiei de la Timişoara, ar fi ajutat la o dezvoltare mai rapidă a societăţii româneşti”. O lună după aceea, în aprilie 2005, la Mix FM, preşedintele ţării îşi schimba atitudinea spunând că dezbaterea despre legea lustraţiei „poate deveni o dezbatere importantă dacă ea va ajunge şi în Parlament. Dacă nu, va rămâne doar un vehicul prin care câte un politician «decedat» mai scoate capul din pământ şi spune «mai exist şi eu!»“. Traian Băsescu dădea cu acelaşi prilej asigurări: „Voi susţine o astfel de lege. Cu toate implicaţiile ei”.
Un an mai târziu, în aprilie 2006, la „Marius Tucă Show“, rămânea în acelaşi registru: „În mod categoric o lege a lustraţiei trebuie făcută. (...) Da, sunt de acord că trebuie făcută o lege a lustraţiei, s-a întârziat prea mult”. Şeful statului venea însă şi cu o precizare importantă şi extrem de interesantă: „Pentru ca o astfel de lege să fie credibilă, ea trebuie să-şi poată atinge obiectivul”. Peste un alt an, în ianuarie 2007, Traian Băsescu - acelaşi care şi-a râs de nenumărate ori de Emil Constantinescu din cauză că s-a declarat „înfrânt de structuri” - introducea în ecuaţie, pentru săptămânalul austriac „Profil”, tocmai „structurile”, luându-le apărarea: „Lustraţia este posibilă dacă are loc un an după revoluţie. Dar au trecut deja 16 ani. Mulţi angajaţi ai Securităţii sunt de mult în pensie. În actualul serviciu de informaţii al României nu mai sunt activi, mai degrabă sunt în economie sau în politică“. Ulterior, la Realitatea TV, întrebat dacă Legea lustraţiei îl interesează, a răspuns „Da”. Şi a urmat o explicaţie stranie: „Nu este prea târziu. Nu cred că cei care au făcut poliţie politică, spre exemplu ofiţeri ai fostei Securităţi care au făcut poliţie politică, nu cred că oameni care au deţinut funcţii în Partidul Comunist Român, având posibilitatea să ia decizii, sau oamenii care să ia decizii care au influenţat în rău viaţa de zi cu zi”.
6% pentru educaţie
La referendumul destinat suspendării, Traian Băsescu era adeptul „extinderii reformei în sistemul de educaţie“. El făgăduia „alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, începând cu anul 2008, potrivit angajamentului electoral din 2004”. Încă o promisiune neonorată. Educaţia a beneficiat pentru anul în curs de un indice cu puţin peste 5% din PIB, după cum arată statisticile oficiale. Va rămâne însă în arhive discursul său din Parlament, pe 30 mai 2007, când spunea: „Poporul român va avea un viitor prosper numai dacă vom construi un sistem de educaţie competitiv, pe deplin adaptat cerinţelor unei economii în plină expansiune, iar asta înseamnă reforma curriculară, descentralizarea controlului administrativ al şcolilor şi alocarea a 6 la sută din PIB pentru educaţie începând cu anul 2008”.
Reforma în justiţie
Traian Băsescu a făcut adevărate spectacole de sunet şi lumină, în cei aproape cinci ani ai mandatului său, din tema sa favorită: reforma în justiţie. Şeful statului a susţinut „ameliorarea sistemului judiciar prin introducerea noului Cod penal şi a noului Cod de procedură penală, precum şi prin continua perfecţionare profesională a magistraţilor”. În cadrul unui discurs în Parlament se declara adeptul garantării „unui sistem juridic independent şi eficient, care să ducă la diminuarea corupţiei şi la dispariţia definitivă a stării de impunitate de care nomenclatura tranziţiei s-a bucurat în mod nedrept”. Codul penal a fost adoptat recent, prin asumarea răspunderii guvernului Boc, iar Codul de procedură penală încă aşteaptă să fie băgat în seamă.
Pensii mai mari
Pensionarii - şi nu doar ei - sunt cei care pot aprecia făgăduinţa privind „sistemul de pensii şi de protecţie socială”. Traian Băsescu le cerea în 2007 votul românilor pentru a reveni la Palatul Cotroceni, promiţând: „Ridicarea gradului de protecţie socială a pensionarilor, prin raportarea pensiei medii la salariul mediu pe economie şi creşterea pensiei medii de la 32%, cât este în prezent - după patru majorări - până la circa 40% din salariul mediu, în etape succesive, dintre care prima vizează atingerea pragului de 35% din salariul mediu pe economie, în 2008-2009”. Şi la ceremonia de învestitură, pe 21 decembrie 2004, vorbea despre pensii mai mari: „Nu avem voie să mascăm sărăcia sub statistici. Prea mulţi pensionari au pensii mai mici decât factura la încălzire pe timp de iarnă”.
În mesajul adresat Parlamentului pe 24 septembrie 2008, şeful statului se îndepărta de acele promisiuni, plângându-se de faptul că „vârsta de pensionare este prea redusă” şi că „persistă îndoieli majore cu privire la sustenabilitatea sistemelor de pensii”.
În octombrie 2008, Băsescu era speriat că „România are 4,5 milioane de pensionari şi 1,5 milioane de funcţionari” şi punea o întrebare retorică. „Păi, cele două milioane de oameni care produc cât pot duce în spate?!”
O nouă lege a securităţii naţionale
Promisiune neonorată a fost şi cea din capitolul „Securitatea naţională” cu privire la „elaborarea noii legislaţii a siguranţei naţionale, în măsură să antreneze demilitarizarea rapidă a serviciilor de informaţii, să garanteze diminuarea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale şi a cetăţenilor, paralel cu instituirea unui control parlamentar sever, menit să garanteze drepturile şi libertăţile civile”. Şi în acest caz, Traian Băsescu aducea argumente mişcătoare în faţa Parlamentului: „Avem nevoie de legi pentru structurile de securitate naţională care să pună la dispoziţia acestora instrumente şi mijloace pentru a le face eficiente în lupta împotriva traficului de droguri, a traficului de carne vie, a corupţiei la nivel înalt, a prevenirii actelor de terorism îndreptate împotriva populaţiei, a luptei împotriva reţelelor crimei organizate transfrontaliere. Nu prin interdicţii care accentuează ineficienţa structurilor de securitate a statului în aceste domenii vom proteja libertăţile cetăţenilor, ci prin demilitarizarea acestor instituţii şi prin întărirea severă a controlului parlamentar asupra lor”.
Pachetul de legi privind securitatea naţională zace şi acum prin sertarele Parlamentului, după un ping-pong nesfârşit cu proiectul de lege între Cotroceni, Guvern şi Parlament.
Cotidianul.ro
13 Aug 2009 Cristian Oprea
Ce se întâmplă cu promisiunile electorale şi unde se duc ele când se duc? La această întrebare vom încerca să răspundem în cele ce urmează luând drept studiu de caz campania pentru suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu.
Cele mai multe dintre promisiunile lansate de preşedintele României, Traian Băsescu, în campania electorală din primăvara anului 2007 nu s-au materializat. Aceea în care s-a zbătut să obţină o nouă reînvestire în funcţia supremă în stat, din partea românilor, după ce fusese suspendat prin voinţa majorităţii Parlamentului României. Reforma Constituţiei, cea a sistemului de vot, adoptarea Legii lustraţiei, alocarea a şase la sută din PIB pentru educaţie, combaterea marilor acte de corupţie şi o sumedenie de multe altele au rămas doar cuvinte pe o foaie de hârtie şi vorbe aruncate alegătorilor.
Uninominalul în două tururi
Când vorbea de „reforma sistemului politic“, Traian Băsescu propunea, în 2007, „modificarea legii electorale pentru introducerea votului uninominal, ca instrument de îmbunătăţire a calităţii vieţii democratice şi responsabilizare a politicienilor în faţa cetăţeanului”.
Un an mai târziu, sistemul de vot uninominal avea să fie adoptat. Dar cum? În orice caz, nu cum ar fi vrut Traian Băsescu. „Sistemul de vot pe care eu îl propun românilor este vot uninominal în două tururi. Altfel spus, senatorii şi deputaţii să fie aleşi aşa cum sunt aleşi primarii. Întâi, candidează o listă de 18, 16, câţi reprezentanţi au partidele. După care, după turul 1 rămân primii doi şi intră în turul 2, iar electoratul alege dintre cei doi pe cel mai bun, pe cel pe care-l consideră mai bun”, spunea Băsescu în campania din 2007, atunci când s-au votat la pachet europarlamentarele şi referendumul pentru uninominal.
Preşedintele României nu a reuşit să-i convingă pe români de utilitatea modelului său de vot uninominal. Abia peste un an, prin ordonanţă de urgenţă a guvernului liberal al lui Călin Popescu Tăriceanu, era introdusă o variantă de vot uninominal care nu era însă pe placul lui Traian Băsescu, pentru că nu era „conform variantei dorite de cetăţeni la referendumul din noiembrie 2007”.
Revizuirea Constituţiei
Tot atunci când le cerea românilor să-l readucă la Palatul Cotroceni, după suspendarea decisă de cei 322 de parlamentari, Traian Băsescu promitea şi „revizuirea Constituţiei”. Avea şi un argument: „Pentru a forma cadrul instituţional capabil să garanteze funcţionarea Statului român la standardele Uniunii Europene”. A dispus înfiinţarea unei comisii prezidenţiale în acest sens. Comisia a elaborat şi un raport. Din ianuarie 2009, de la prezentarea publică a raportului, şi până în prezent nu s-a mişcat încă nimic. Deşi are majoritatea parlamentară atât de mult visată - conform propriilor declaraţii -, şeful statului român nu a mai făcut vreun demers pe lângă Guvern pentru a prelua raportul şi a-l transforma în propunere legislativă.
Legea lustraţiei
O altă temă cu care s-a jucat de-a lungul timpului a fost cea a Legii lustraţiei. În cadrul aceloraşi promisiuni din mai 2007, Traian Băsescu susţinea „adoptarea legii lustraţiei, ca urmare firească a gestului de condamnare a crimelor comunismului şi desecretizare a arhivelor fostei Securităţi”. În 18 martie 2005, întrebat de ziarul „Ziua” dacă va susţine un proiect de lege a lustraţiei, Traian Băsescu a răspuns: „Să-l facă odată”. Se referea, probabil, la Parlament. La doar câteva zile distanţă, întrebat dacă sprijină o lege a lustraţiei, şeful statului a precizat, senin, pentru „Magyar Nemzet”: „Am anumite rezerve, în sensul că după cincisprezece ani o asemenea lege a lustraţiei nu ar fi de mare folos. Dacă o astfel de lege ar fi apărut pe vremea Proclamaţiei de la Timişoara, ar fi ajutat la o dezvoltare mai rapidă a societăţii româneşti”. O lună după aceea, în aprilie 2005, la Mix FM, preşedintele ţării îşi schimba atitudinea spunând că dezbaterea despre legea lustraţiei „poate deveni o dezbatere importantă dacă ea va ajunge şi în Parlament. Dacă nu, va rămâne doar un vehicul prin care câte un politician «decedat» mai scoate capul din pământ şi spune «mai exist şi eu!»“. Traian Băsescu dădea cu acelaşi prilej asigurări: „Voi susţine o astfel de lege. Cu toate implicaţiile ei”.
Un an mai târziu, în aprilie 2006, la „Marius Tucă Show“, rămânea în acelaşi registru: „În mod categoric o lege a lustraţiei trebuie făcută. (...) Da, sunt de acord că trebuie făcută o lege a lustraţiei, s-a întârziat prea mult”. Şeful statului venea însă şi cu o precizare importantă şi extrem de interesantă: „Pentru ca o astfel de lege să fie credibilă, ea trebuie să-şi poată atinge obiectivul”. Peste un alt an, în ianuarie 2007, Traian Băsescu - acelaşi care şi-a râs de nenumărate ori de Emil Constantinescu din cauză că s-a declarat „înfrânt de structuri” - introducea în ecuaţie, pentru săptămânalul austriac „Profil”, tocmai „structurile”, luându-le apărarea: „Lustraţia este posibilă dacă are loc un an după revoluţie. Dar au trecut deja 16 ani. Mulţi angajaţi ai Securităţii sunt de mult în pensie. În actualul serviciu de informaţii al României nu mai sunt activi, mai degrabă sunt în economie sau în politică“. Ulterior, la Realitatea TV, întrebat dacă Legea lustraţiei îl interesează, a răspuns „Da”. Şi a urmat o explicaţie stranie: „Nu este prea târziu. Nu cred că cei care au făcut poliţie politică, spre exemplu ofiţeri ai fostei Securităţi care au făcut poliţie politică, nu cred că oameni care au deţinut funcţii în Partidul Comunist Român, având posibilitatea să ia decizii, sau oamenii care să ia decizii care au influenţat în rău viaţa de zi cu zi”.
6% pentru educaţie
La referendumul destinat suspendării, Traian Băsescu era adeptul „extinderii reformei în sistemul de educaţie“. El făgăduia „alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, începând cu anul 2008, potrivit angajamentului electoral din 2004”. Încă o promisiune neonorată. Educaţia a beneficiat pentru anul în curs de un indice cu puţin peste 5% din PIB, după cum arată statisticile oficiale. Va rămâne însă în arhive discursul său din Parlament, pe 30 mai 2007, când spunea: „Poporul român va avea un viitor prosper numai dacă vom construi un sistem de educaţie competitiv, pe deplin adaptat cerinţelor unei economii în plină expansiune, iar asta înseamnă reforma curriculară, descentralizarea controlului administrativ al şcolilor şi alocarea a 6 la sută din PIB pentru educaţie începând cu anul 2008”.
Reforma în justiţie
Traian Băsescu a făcut adevărate spectacole de sunet şi lumină, în cei aproape cinci ani ai mandatului său, din tema sa favorită: reforma în justiţie. Şeful statului a susţinut „ameliorarea sistemului judiciar prin introducerea noului Cod penal şi a noului Cod de procedură penală, precum şi prin continua perfecţionare profesională a magistraţilor”. În cadrul unui discurs în Parlament se declara adeptul garantării „unui sistem juridic independent şi eficient, care să ducă la diminuarea corupţiei şi la dispariţia definitivă a stării de impunitate de care nomenclatura tranziţiei s-a bucurat în mod nedrept”. Codul penal a fost adoptat recent, prin asumarea răspunderii guvernului Boc, iar Codul de procedură penală încă aşteaptă să fie băgat în seamă.
Pensii mai mari
Pensionarii - şi nu doar ei - sunt cei care pot aprecia făgăduinţa privind „sistemul de pensii şi de protecţie socială”. Traian Băsescu le cerea în 2007 votul românilor pentru a reveni la Palatul Cotroceni, promiţând: „Ridicarea gradului de protecţie socială a pensionarilor, prin raportarea pensiei medii la salariul mediu pe economie şi creşterea pensiei medii de la 32%, cât este în prezent - după patru majorări - până la circa 40% din salariul mediu, în etape succesive, dintre care prima vizează atingerea pragului de 35% din salariul mediu pe economie, în 2008-2009”. Şi la ceremonia de învestitură, pe 21 decembrie 2004, vorbea despre pensii mai mari: „Nu avem voie să mascăm sărăcia sub statistici. Prea mulţi pensionari au pensii mai mici decât factura la încălzire pe timp de iarnă”.
În mesajul adresat Parlamentului pe 24 septembrie 2008, şeful statului se îndepărta de acele promisiuni, plângându-se de faptul că „vârsta de pensionare este prea redusă” şi că „persistă îndoieli majore cu privire la sustenabilitatea sistemelor de pensii”.
În octombrie 2008, Băsescu era speriat că „România are 4,5 milioane de pensionari şi 1,5 milioane de funcţionari” şi punea o întrebare retorică. „Păi, cele două milioane de oameni care produc cât pot duce în spate?!”
O nouă lege a securităţii naţionale
Promisiune neonorată a fost şi cea din capitolul „Securitatea naţională” cu privire la „elaborarea noii legislaţii a siguranţei naţionale, în măsură să antreneze demilitarizarea rapidă a serviciilor de informaţii, să garanteze diminuarea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale şi a cetăţenilor, paralel cu instituirea unui control parlamentar sever, menit să garanteze drepturile şi libertăţile civile”. Şi în acest caz, Traian Băsescu aducea argumente mişcătoare în faţa Parlamentului: „Avem nevoie de legi pentru structurile de securitate naţională care să pună la dispoziţia acestora instrumente şi mijloace pentru a le face eficiente în lupta împotriva traficului de droguri, a traficului de carne vie, a corupţiei la nivel înalt, a prevenirii actelor de terorism îndreptate împotriva populaţiei, a luptei împotriva reţelelor crimei organizate transfrontaliere. Nu prin interdicţii care accentuează ineficienţa structurilor de securitate a statului în aceste domenii vom proteja libertăţile cetăţenilor, ci prin demilitarizarea acestor instituţii şi prin întărirea severă a controlului parlamentar asupra lor”.
Pachetul de legi privind securitatea naţională zace şi acum prin sertarele Parlamentului, după un ping-pong nesfârşit cu proiectul de lege între Cotroceni, Guvern şi Parlament.
Orban i-a înecat în bani pe şefii Dunării de Jos: 100.000 de lei pe lună primă de director
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
13 Aug 2009 Doru Cireasa
Şapte directori ai Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos, care stăteau cu mâna întinsă la buget, şi-au împărţit anul trecut prime de peste 100.000 de euro. Directorul general şi-a dat primă de un Mercedes.
Conducerea Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos Galaţi (AFDJ Galaţi), instituţie subordonată Ministerului Transporturilor, care are în sarcină întreţinerea sectoruuil navigabil al Dunării, şi-a acordat anul trecut prime în valoare de 481.181 lei, respectiv 114.000 euro, fără a avea vreo aprobare din partea Consiliului de Administraţie al companiei. Primele au fost primite de şapte directori, arată un document realizat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI). Banii nu au venit din vreun profit uriaş realizat de compania care este subvenţionată an de an de la buget. Potrivit MTI, jumătate din veniturile regiei le-a reprezentat în 2008 subvenţia de la buget.
De departe cel mai scandalos caz este cel al lui Teodor Iulian Gheorghe, fost director general al AFDJ Galaţi în perioada septembrie-decembrie 2008.
Teodor Gheorghe, totodată consilier local PNL, a primit în ultimele trei luni ale anului prime în valoare însumată de 132.000 lei, respectiv 31.000 de euro. Venitul directorului s-a rotunjit în octombrie cu 30.000 de lei, în noiembrie cu 2.000 lei, iar vârful a fost atins în decembrie când, ştiind că vin alegerile, Gheorghe a simţit că şi-ar putea pierde scaunul şi şi-a dat o primă de 100.000 de lei.
Fără a avea vreo aprobare din partea Consiliului de Administraţie al AFDJ Galaţi, Gheorghe a aprobat în decembrie prime pentru şapte directori, printre care şi el, în valoare de 250.000 de lei. Petre Cornelia, director economic al AFDJ Galaţi, a încasat prime în valoare de 107.394 euro. Acesteia i-au urmat directorul de căi navigabile, Florinel Mihalache, care a primit 73.422 de lei, directorul comercial Cristian Şendrea, cu 57.150 de lei, directorul tehnic Radu Rus, cu 52.650 de lei. Melania Vecinu, director de patrimoniu al regiei, a fost mai modestă cu prime de doar 49.372 de lei. Director general până la numirea lui Gheorghe, Ionel Malenda a încasat în 2008 numai 9.193 de lei, faţă de 57.860 de lei în 2007. În total, nivelul primelor primite de şapte-opt directori ai AFDJ a crescut de la 362.758 lei, nivel acordat în 2007, la 481.181 lei anul trecut.
Teodor Gheorghe este un tânăr promiţător. În vârstă de 32 de ani, Gheorghe se află în conducerea locală a PNL Galaţi şi se mândreşte pe site-ul neogen.ro cu o poză în care îşi strânge mâna călduros cu fostul premier Tăriceanu. Faptul că presa l-a atenţionat pe Teodor Gheorghe că funcţia sa de consilier local PNL este incompatibilă cu cele pe care acesta le ocupa anul trecut în diferite consilii de administraţie, pe unde îşi rotunjea veniturile, nu l-a deranjat. Potrivit declaraţiei sale de avere, Gheorghe a câştigat anul trecut 239.000 de lei, adică 56.000 de euro, din salariile de consilier local PNL, de şef de cabinet al fostului secretar de stat din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Victor Paul Dobre, dar şi din indemnizaţiile de şedinţă primite pentru participarea sa la Consiliul de Administraţie al APM Constanţa şi la cel al Şantierului Naval 2 Mai Mangalia.
Dorin Otrocol, noul director general al AFDJ Galaţi, spune că primele au fost acordate pe baza unui raport de premiere făcut de fostul director, pe care figura şi el. “În mod normal, primele trebuiau acordate în anul următor celui care s-a închis financiar doar dacă bilanţul societăţii permitea şi pe baza unei aprobări a Consiliului de Administraţie”, spune Otrocol. Potrivit acestuia, AFDJ a sesizat Poliţia Transporturi şi Curtea de Conturi asupra ilegalităţii. Teodor Gheorghe nu a putut fi contactat pentru a comenta situaţia. Fostul ministru al Transporturilor Ludovic Orban spune că primele sunt normale. “S-au mărit salariile celor de acolo pentru că nu erau conforme cu contractul colectiv de muncă şi nu erau conforme cu legislaţia. Mărirea salariilor a condus şi la mărirea fondului de peremiere”, a declarat Orban.
Cotidianul.ro
13 Aug 2009 Doru Cireasa
Şapte directori ai Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos, care stăteau cu mâna întinsă la buget, şi-au împărţit anul trecut prime de peste 100.000 de euro. Directorul general şi-a dat primă de un Mercedes.
Conducerea Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos Galaţi (AFDJ Galaţi), instituţie subordonată Ministerului Transporturilor, care are în sarcină întreţinerea sectoruuil navigabil al Dunării, şi-a acordat anul trecut prime în valoare de 481.181 lei, respectiv 114.000 euro, fără a avea vreo aprobare din partea Consiliului de Administraţie al companiei. Primele au fost primite de şapte directori, arată un document realizat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI). Banii nu au venit din vreun profit uriaş realizat de compania care este subvenţionată an de an de la buget. Potrivit MTI, jumătate din veniturile regiei le-a reprezentat în 2008 subvenţia de la buget.
De departe cel mai scandalos caz este cel al lui Teodor Iulian Gheorghe, fost director general al AFDJ Galaţi în perioada septembrie-decembrie 2008.
Teodor Gheorghe, totodată consilier local PNL, a primit în ultimele trei luni ale anului prime în valoare însumată de 132.000 lei, respectiv 31.000 de euro. Venitul directorului s-a rotunjit în octombrie cu 30.000 de lei, în noiembrie cu 2.000 lei, iar vârful a fost atins în decembrie când, ştiind că vin alegerile, Gheorghe a simţit că şi-ar putea pierde scaunul şi şi-a dat o primă de 100.000 de lei.
Fără a avea vreo aprobare din partea Consiliului de Administraţie al AFDJ Galaţi, Gheorghe a aprobat în decembrie prime pentru şapte directori, printre care şi el, în valoare de 250.000 de lei. Petre Cornelia, director economic al AFDJ Galaţi, a încasat prime în valoare de 107.394 euro. Acesteia i-au urmat directorul de căi navigabile, Florinel Mihalache, care a primit 73.422 de lei, directorul comercial Cristian Şendrea, cu 57.150 de lei, directorul tehnic Radu Rus, cu 52.650 de lei. Melania Vecinu, director de patrimoniu al regiei, a fost mai modestă cu prime de doar 49.372 de lei. Director general până la numirea lui Gheorghe, Ionel Malenda a încasat în 2008 numai 9.193 de lei, faţă de 57.860 de lei în 2007. În total, nivelul primelor primite de şapte-opt directori ai AFDJ a crescut de la 362.758 lei, nivel acordat în 2007, la 481.181 lei anul trecut.
Teodor Gheorghe este un tânăr promiţător. În vârstă de 32 de ani, Gheorghe se află în conducerea locală a PNL Galaţi şi se mândreşte pe site-ul neogen.ro cu o poză în care îşi strânge mâna călduros cu fostul premier Tăriceanu. Faptul că presa l-a atenţionat pe Teodor Gheorghe că funcţia sa de consilier local PNL este incompatibilă cu cele pe care acesta le ocupa anul trecut în diferite consilii de administraţie, pe unde îşi rotunjea veniturile, nu l-a deranjat. Potrivit declaraţiei sale de avere, Gheorghe a câştigat anul trecut 239.000 de lei, adică 56.000 de euro, din salariile de consilier local PNL, de şef de cabinet al fostului secretar de stat din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Victor Paul Dobre, dar şi din indemnizaţiile de şedinţă primite pentru participarea sa la Consiliul de Administraţie al APM Constanţa şi la cel al Şantierului Naval 2 Mai Mangalia.
Dorin Otrocol, noul director general al AFDJ Galaţi, spune că primele au fost acordate pe baza unui raport de premiere făcut de fostul director, pe care figura şi el. “În mod normal, primele trebuiau acordate în anul următor celui care s-a închis financiar doar dacă bilanţul societăţii permitea şi pe baza unei aprobări a Consiliului de Administraţie”, spune Otrocol. Potrivit acestuia, AFDJ a sesizat Poliţia Transporturi şi Curtea de Conturi asupra ilegalităţii. Teodor Gheorghe nu a putut fi contactat pentru a comenta situaţia. Fostul ministru al Transporturilor Ludovic Orban spune că primele sunt normale. “S-au mărit salariile celor de acolo pentru că nu erau conforme cu contractul colectiv de muncă şi nu erau conforme cu legislaţia. Mărirea salariilor a condus şi la mărirea fondului de peremiere”, a declarat Orban.
Orban: Elena Udrea a cheltuit ilegal banii pentru publicitate
Romania trebuie salvata!
Presedintele Comisiei de ancheta in cazul MT, Ludovic Orban, a declarat joi ca ministerul a cheltuit fara baza legala sumele pentru publicitate si reclama si ca a incalcat Legea achizitiilor publice, nepublicand in termenul legal anunturile de atribuire a contractelor.
"Prima concluzie este insusita de toti membrii Comisiei de ancheta si constata ca in conformitate cu legislatia in vigoare - Legea finantelor publice, Legea bugetului de stat - Ministerul Turismului nu a avut baza legala pentru a efectua cheltuieli pentru activitatea de publicitate si reclama, ca urmare a faptului ca nu avea nicio prevedere bugetara la articolul referitor la publicitate si reclama din clasificatia bugetara. Ca atare, toate cheltuielile de publicitate care au fost efectuate de minister nu au avut baza legala, au fost trecute la <>, in acest fel incalcandu-se grav art. 4 din Legea finantelor publice si toate celelalte articole care reglementeaza modul in care pot fi cheltuiti banii publici, realizandu-se practic cheltuieli fara prevederi bugetare", a declarat Orban la finalul sedintei Comisiei, potrivit NewsIn.
De asemenea, liberalul a afirmat ca "in mod evident deja exista nereguli in procedurile de achizitie publica si, in mod evident, deja sunt sesizate public aceste nereguli". "Neregula principala care a fost sesizata, - clara, precisa -, a fost aceea ca nu au fost publicate contractele in termenul de 48 de zile prevazut de lege din momentul semnarii contractelor pana la publicarea pe sistemul electronic de achizitii publice", a explicat Orban.
El a mai anuntat ca in cursul saptamanii viitoare va fi invitat la audieri responsabilul IT din minister, directorul Directiei de dezvoltare si reprezentantii unor firme implicate in contractele cu Ministerul Turismului, mai exact Media Investment, DBV Media House, Eventures, Media Pro Pictures si Stage Expert.
Publicat: astazi 9am
Presedintele Comisiei de ancheta in cazul MT, Ludovic Orban, a declarat joi ca ministerul a cheltuit fara baza legala sumele pentru publicitate si reclama si ca a incalcat Legea achizitiilor publice, nepublicand in termenul legal anunturile de atribuire a contractelor.
"Prima concluzie este insusita de toti membrii Comisiei de ancheta si constata ca in conformitate cu legislatia in vigoare - Legea finantelor publice, Legea bugetului de stat - Ministerul Turismului nu a avut baza legala pentru a efectua cheltuieli pentru activitatea de publicitate si reclama, ca urmare a faptului ca nu avea nicio prevedere bugetara la articolul referitor la publicitate si reclama din clasificatia bugetara. Ca atare, toate cheltuielile de publicitate care au fost efectuate de minister nu au avut baza legala, au fost trecute la <
De asemenea, liberalul a afirmat ca "in mod evident deja exista nereguli in procedurile de achizitie publica si, in mod evident, deja sunt sesizate public aceste nereguli". "Neregula principala care a fost sesizata, - clara, precisa -, a fost aceea ca nu au fost publicate contractele in termenul de 48 de zile prevazut de lege din momentul semnarii contractelor pana la publicarea pe sistemul electronic de achizitii publice", a explicat Orban.
El a mai anuntat ca in cursul saptamanii viitoare va fi invitat la audieri responsabilul IT din minister, directorul Directiei de dezvoltare si reprezentantii unor firme implicate in contractele cu Ministerul Turismului, mai exact Media Investment, DBV Media House, Eventures, Media Pro Pictures si Stage Expert.
Publicat: astazi 9am
joi, 13 august 2009
Cum se face treaba in tara!
Romania trebuie salvata!
Daca ai plozi si nu ai unde sa-i pui sa "munceasca", ii dai si tu pe la prieteni, sau la agentiile de partid. Si scapi si de datoriile la stat, in plus mai optii si contracte foarte convenabile cu statul.
Vreti mai mult?
Nu cred ca se poate mai mult.
Sfatul meu?
Daca esti corect,
Iti place sa traiesti intr-o socetate care sa te respecte,
Primul si ultimul sfat:
Fugi din tara frate!
Daca ai plozi si nu ai unde sa-i pui sa "munceasca", ii dai si tu pe la prieteni, sau la agentiile de partid. Si scapi si de datoriile la stat, in plus mai optii si contracte foarte convenabile cu statul.
Vreti mai mult?
Nu cred ca se poate mai mult.
Sfatul meu?
Daca esti corect,
Iti place sa traiesti intr-o socetate care sa te respecte,
Primul si ultimul sfat:
Fugi din tara frate!
Firma ministrului Plăcintă, salvată de progeniturile Fiscului
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
12 Aug 2009 George Lacatus
SC Sorste SA, firmă la care ministrul Tineretului şi Sportului, Sorina Luminiţa Plăcintă, deţine 96% din acţiuni, a beneficiat recent din partea Fiscului de o compensare a unor datorii la bugetul de stat în valoare de 5,5 milioane de euro. Copiii şefilor Fiscului din Vrancea sunt angajaţii lui Plăcintă.
luna iulie 2009, SC Sorste SA figura cu datorii la bugetul de stat în valoare de 22.450.910 lei, adică aproape 5,5 milioane de euro. Conform site-ului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), datoriile firmei Sorste se împărţeau astfel: 4.221.936 de lei, datorie la bugetul de stat; 8.502.740 lei, restanţi la bugetul asigurărilor sociale de stat; 5.845.538 de lei, datorie la bugetul asigurărilor pentru şomaj; 3.880.696 de lei, restanţi la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. În dreptul fiecărei sume era trecută menţiunea „cerere de compensare în curs de soluţionare“. Verificând site-ul ANAF, la secţiunea cu firme datoare la bugetele de stat, firma SC Sorste SA nu mai figurează în baza de restanţieri a Fiscului.
Potrivit Registrului Comerţului, firma Sorste este deţinută în proporţie de 96% de către Sorina Luminiţa Plăcintă, actualul ministru al Tineretului şi Sportului.
Celelalte 4 procente sunt proprietatea firmei SC Milcofil SA, controlată tot de către ministrul Tineretului şi Sportului. Printre cei nouă administratori ai firmei Sorste se află şi soţul ministrului Plăcintă, cetăţeanul suedez Sobota Ernest Stefan Georg. Conform informaţiilor de pe site-ul ANAF, cererea de compensare a datoriilor la bugetul de stat a fost aprobată după numirea Sorinei Luminiţa Plăcintă pe postul de ministru. Întrebat cum comentează soluţionarea acestei cereri şi cu ce sumă a fost compensată datoria de aproape 5,5 milioane de euro, ministrul Plăcintă ne-a dat un răspuns sec, prin intermediul Biroului de presă al MTS: „Vă mulţumim pentru interesul pe care dumneavoastră şi publicaţia pe care o reprezentaţi îl arătaţi activităţii ministrului Tineretului şi Sportului, dna Sorina Luminiţa Plăcintă. În legătură cu solicitarea dumneavoastră, vă confirmăm calitatea de acţionar a doamnei ministru la firma Sorste. Întrucât este vorba despre o firmă privată, vă rugăm, pentru orice informaţii referitoare la situaţia financiară a societăţii, să vă adresaţi direct administratorilor firmei şi auditorilor acesteia“.
În încercarea repetată de a obţine informaţii lămuritoare de la directorii şi administratorii firmei Sorste ne-am lovit de refuzul acestora. Iozefina Iaru, directorul general al firmei Sorste, ne-a declarat ieri că „e curios faptul că doamna ministru v-a trimis la mine“. „Adică doamna ministru Plăcintă nu cunoaşte situaţia de la firmă? Nu înţeleg de ce v-a trimis la mine să vă ofer eu informaţii?“, se întreba Iaru, care ne-a rugat să-i trimitem întrebările pe e-mail.
O posibilă explicaţie a aprobării rapide a cererii de compensare ar putea fi faptul că odraslele şefilor Fiscului din Vrancea sunt angajaţii lui Plăcintă. Hotnews.ro scria luna trecută că cenzorul supleant de la SC Milcofil SA, Cornel Cremeriuc, este fiul Feliciei Cremeriuc, care în prezent ocupă funcţia de inspector principal la ANAF, Direcţia mari contribuabili. Marius Grigorică, cenzor şi el, este fiul fostului director general de la Direcţia de finanţe publice Vrancea, Constantin Grigorică, în prezent şef de serviciu în cadrul aceleiaşi structuri. Roxana Elena Bojoaică, şi ea cenzor supleant la aceeaşi societate, este fiica adoptivă a adjunctului Gărzii Financiare din Vrancea, Nicolae Bojoaică. Un alt cenzor, Pavel Cristian, este fiul şefului Administraţiei Financiare din Focşani, Pavel Teodor. Potrivit Registrului Comerţului, firma SC Milcofil SA e deţinută de către Sorina Luminiţa Plăcintă în proporţie de 91,84%. Potrivit CV-ului ministrului Tineretului şi Sportului, Plăcintă a fost până în noiembrie 2008 preşedintele Consiliului de Administraţie la SC Milcofil SA, societate care a fost achiziţionată de către SC Sorste SA.
Cotidianul.ro
12 Aug 2009 George Lacatus
SC Sorste SA, firmă la care ministrul Tineretului şi Sportului, Sorina Luminiţa Plăcintă, deţine 96% din acţiuni, a beneficiat recent din partea Fiscului de o compensare a unor datorii la bugetul de stat în valoare de 5,5 milioane de euro. Copiii şefilor Fiscului din Vrancea sunt angajaţii lui Plăcintă.
luna iulie 2009, SC Sorste SA figura cu datorii la bugetul de stat în valoare de 22.450.910 lei, adică aproape 5,5 milioane de euro. Conform site-ului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), datoriile firmei Sorste se împărţeau astfel: 4.221.936 de lei, datorie la bugetul de stat; 8.502.740 lei, restanţi la bugetul asigurărilor sociale de stat; 5.845.538 de lei, datorie la bugetul asigurărilor pentru şomaj; 3.880.696 de lei, restanţi la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. În dreptul fiecărei sume era trecută menţiunea „cerere de compensare în curs de soluţionare“. Verificând site-ul ANAF, la secţiunea cu firme datoare la bugetele de stat, firma SC Sorste SA nu mai figurează în baza de restanţieri a Fiscului.
Potrivit Registrului Comerţului, firma Sorste este deţinută în proporţie de 96% de către Sorina Luminiţa Plăcintă, actualul ministru al Tineretului şi Sportului.
Celelalte 4 procente sunt proprietatea firmei SC Milcofil SA, controlată tot de către ministrul Tineretului şi Sportului. Printre cei nouă administratori ai firmei Sorste se află şi soţul ministrului Plăcintă, cetăţeanul suedez Sobota Ernest Stefan Georg. Conform informaţiilor de pe site-ul ANAF, cererea de compensare a datoriilor la bugetul de stat a fost aprobată după numirea Sorinei Luminiţa Plăcintă pe postul de ministru. Întrebat cum comentează soluţionarea acestei cereri şi cu ce sumă a fost compensată datoria de aproape 5,5 milioane de euro, ministrul Plăcintă ne-a dat un răspuns sec, prin intermediul Biroului de presă al MTS: „Vă mulţumim pentru interesul pe care dumneavoastră şi publicaţia pe care o reprezentaţi îl arătaţi activităţii ministrului Tineretului şi Sportului, dna Sorina Luminiţa Plăcintă. În legătură cu solicitarea dumneavoastră, vă confirmăm calitatea de acţionar a doamnei ministru la firma Sorste. Întrucât este vorba despre o firmă privată, vă rugăm, pentru orice informaţii referitoare la situaţia financiară a societăţii, să vă adresaţi direct administratorilor firmei şi auditorilor acesteia“.
În încercarea repetată de a obţine informaţii lămuritoare de la directorii şi administratorii firmei Sorste ne-am lovit de refuzul acestora. Iozefina Iaru, directorul general al firmei Sorste, ne-a declarat ieri că „e curios faptul că doamna ministru v-a trimis la mine“. „Adică doamna ministru Plăcintă nu cunoaşte situaţia de la firmă? Nu înţeleg de ce v-a trimis la mine să vă ofer eu informaţii?“, se întreba Iaru, care ne-a rugat să-i trimitem întrebările pe e-mail.
O posibilă explicaţie a aprobării rapide a cererii de compensare ar putea fi faptul că odraslele şefilor Fiscului din Vrancea sunt angajaţii lui Plăcintă. Hotnews.ro scria luna trecută că cenzorul supleant de la SC Milcofil SA, Cornel Cremeriuc, este fiul Feliciei Cremeriuc, care în prezent ocupă funcţia de inspector principal la ANAF, Direcţia mari contribuabili. Marius Grigorică, cenzor şi el, este fiul fostului director general de la Direcţia de finanţe publice Vrancea, Constantin Grigorică, în prezent şef de serviciu în cadrul aceleiaşi structuri. Roxana Elena Bojoaică, şi ea cenzor supleant la aceeaşi societate, este fiica adoptivă a adjunctului Gărzii Financiare din Vrancea, Nicolae Bojoaică. Un alt cenzor, Pavel Cristian, este fiul şefului Administraţiei Financiare din Focşani, Pavel Teodor. Potrivit Registrului Comerţului, firma SC Milcofil SA e deţinută de către Sorina Luminiţa Plăcintă în proporţie de 91,84%. Potrivit CV-ului ministrului Tineretului şi Sportului, Plăcintă a fost până în noiembrie 2008 preşedintele Consiliului de Administraţie la SC Milcofil SA, societate care a fost achiziţionată de către SC Sorste SA.
"Cronometrare de criza" de 710.000 euro in Bucuresti
Romania trebuie salvata!
9am.ro
In an aniversar si de criza, Bucurestul va primi "cadou" de la romani pentru aniversarea a 550 de ani, 20 de ceasuri reabilitate in valoare de 3 milioane de lei noi (710.000 de euro), anunta Realitatea TV.
Poate ca pare ciudata o asemenea investitie in momentul in care toate ministerele vuiesc a disponibilizare, insa pentru cei de la Administratia Lacuri si Parcuri din cadrul Primariei Bucuresti (ALABP) criza este momentul pentru investitii. "Din criza se iese investind. Din criza se iese facand lucruri adevarate", a spus directorul ALPAB, Radu Popa. [Bugetarii, in concediu fara plata, Marea restructurare: Harta disponibilizarilor din ministere]
"Am initit acest proiect din doua motive: pentru a ajunge si a oferi bucurestenilor un standard la nivel european, pentru a armoniza mobilierul urban din parcuri cu cel din mariele intersectii, si este un an aniversar. Aceste ceasuri vor avea inscriptionat pe ele anul de fondare al Bucurestiului, 1459", a adaugat acesta, potrivit Realitatea TV.
Astfel, ceasul din Piata Charles de Gaulle si alte 19 orologii bucurestene vor fi avea cifrele, literele si toate elementele ornamentale acoperite cu foita de aur, carcase din cristal de inalta calitate si o memorie interna cu 30 de melodii tematice (muzica folk, clasica, patriotica, populara si de Craciun), toate pentru "numai" 35.000 de euro fiecare. Ceasurile vor avea un mecanism de tip Precisi on Quartz Time, cu precizie de plus/minus 4 secunde la 100 de ani, iar memoria este programata pentru un calendar de 100 de ani.
Intr-adevar, raportul calitate-cost-durabilitate este unul relativ mic, de aproximativ 1 euro pe zi pentru cei 100 de ani de viata pe care ii pot atinge ceasurile, insa sunt neaparat necesare aceste investitii? Pe timp de criza sunt recomandate investitiile in infrastructura sau cercetare, nicidecum in ceea ce propune de ALPAB chiar si intr-un an asa de important cum este 2009 pentru Bucuresti.
Iata unde se afla in Capitala cele 20 de ceasuri care sunt propuse spre reabilitare: Piata constitutiei, Str Traian (Calea Calarasi), Calea Vitan, Foisorul de Foc (statie RATB), Gradina Botanica, Piata Hurmuzache (Cinematograf Vergului), B-dul Unirii (Mircea Voda), Piata Iancului (la intersectia dintre Mihai Bravu si Pache Protopopescu), Baba Novac, Bucur Obor, Parcul Carol, Sf. Gheorghe, Parc Cismigiu, Parcul Circul de Stat, Parc Herastrau, Parc Tineretului, Piata Universitatii, Piata Romana, Piata Unirii si Strandul Dambovita.
Proiectul va fi atribuit in urma unei licitatii care se deruleaza in prezent.
"Aceste ceasuri sunt foarte rezistente. Este o investitie profitabila", a adaugat directorul ALPAB, insa intrebarea este: Pofitabila pentru cine?
9am.ro
In an aniversar si de criza, Bucurestul va primi "cadou" de la romani pentru aniversarea a 550 de ani, 20 de ceasuri reabilitate in valoare de 3 milioane de lei noi (710.000 de euro), anunta Realitatea TV.
Poate ca pare ciudata o asemenea investitie in momentul in care toate ministerele vuiesc a disponibilizare, insa pentru cei de la Administratia Lacuri si Parcuri din cadrul Primariei Bucuresti (ALABP) criza este momentul pentru investitii. "Din criza se iese investind. Din criza se iese facand lucruri adevarate", a spus directorul ALPAB, Radu Popa. [Bugetarii, in concediu fara plata, Marea restructurare: Harta disponibilizarilor din ministere]
"Am initit acest proiect din doua motive: pentru a ajunge si a oferi bucurestenilor un standard la nivel european, pentru a armoniza mobilierul urban din parcuri cu cel din mariele intersectii, si este un an aniversar. Aceste ceasuri vor avea inscriptionat pe ele anul de fondare al Bucurestiului, 1459", a adaugat acesta, potrivit Realitatea TV.
Astfel, ceasul din Piata Charles de Gaulle si alte 19 orologii bucurestene vor fi avea cifrele, literele si toate elementele ornamentale acoperite cu foita de aur, carcase din cristal de inalta calitate si o memorie interna cu 30 de melodii tematice (muzica folk, clasica, patriotica, populara si de Craciun), toate pentru "numai" 35.000 de euro fiecare. Ceasurile vor avea un mecanism de tip Precisi on Quartz Time, cu precizie de plus/minus 4 secunde la 100 de ani, iar memoria este programata pentru un calendar de 100 de ani.
Intr-adevar, raportul calitate-cost-durabilitate este unul relativ mic, de aproximativ 1 euro pe zi pentru cei 100 de ani de viata pe care ii pot atinge ceasurile, insa sunt neaparat necesare aceste investitii? Pe timp de criza sunt recomandate investitiile in infrastructura sau cercetare, nicidecum in ceea ce propune de ALPAB chiar si intr-un an asa de important cum este 2009 pentru Bucuresti.
Iata unde se afla in Capitala cele 20 de ceasuri care sunt propuse spre reabilitare: Piata constitutiei, Str Traian (Calea Calarasi), Calea Vitan, Foisorul de Foc (statie RATB), Gradina Botanica, Piata Hurmuzache (Cinematograf Vergului), B-dul Unirii (Mircea Voda), Piata Iancului (la intersectia dintre Mihai Bravu si Pache Protopopescu), Baba Novac, Bucur Obor, Parcul Carol, Sf. Gheorghe, Parc Cismigiu, Parcul Circul de Stat, Parc Herastrau, Parc Tineretului, Piata Universitatii, Piata Romana, Piata Unirii si Strandul Dambovita.
Proiectul va fi atribuit in urma unei licitatii care se deruleaza in prezent.
"Aceste ceasuri sunt foarte rezistente. Este o investitie profitabila", a adaugat directorul ALPAB, insa intrebarea este: Pofitabila pentru cine?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)