Romania trebuie salvata!
Pei daca asta a luat 50.000 euro pentru un teren in Adunatii C. pei va dati seama cat au luat astia pentru terenurile din Capitala si alte orase!? Exemple: Parcul Bordei, Parcul circului, Parcul Politehnicii, terenul Universitatii Agronomie, etc....... ca sunt atatea de multe.
joi, 20 august 2009
Fostul deputat PRM Danut Saulea audiat de procurorii DNA pentru luare de mita
Romania trebuie salvata!
9am.ro
Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie l-au retinut, miercuri, pe fostul deputat PRM, Danut Saulea, prins in flagrant in timp ce lua 16.000 de euro mita pentru a ajuta o persoana sa obtina un teren in Adunatii Copaceni.
Sursele mai spun ca Saulea este audiat la aceasta ora, iar procurorii vor face propunere de arestare preventiva pe numele sau, pe care o vor inainta instantei, au declarat pentru NewsIn surse judiciare.
Danut Saulea a fost prins in flagrant de procurorii anticoruptie in timp ce primea 16.000 de euro de la Ioan Preoteasa, fost preot ortodox. Banii erau oferiti pentru ca fostul deputat PRM sa ii faciliteze lui Preoteasa obtinerea unui teren in Adunatii Copaceni.
Suma totala ceruta de Saulea era de 50.000 de euro, banii primiti miercuri reprezentand numai prima transa, au declarat pentru NewsIn surse judiciare.
Publicat: astazi
9am.ro
Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie l-au retinut, miercuri, pe fostul deputat PRM, Danut Saulea, prins in flagrant in timp ce lua 16.000 de euro mita pentru a ajuta o persoana sa obtina un teren in Adunatii Copaceni.
Sursele mai spun ca Saulea este audiat la aceasta ora, iar procurorii vor face propunere de arestare preventiva pe numele sau, pe care o vor inainta instantei, au declarat pentru NewsIn surse judiciare.
Danut Saulea a fost prins in flagrant de procurorii anticoruptie in timp ce primea 16.000 de euro de la Ioan Preoteasa, fost preot ortodox. Banii erau oferiti pentru ca fostul deputat PRM sa ii faciliteze lui Preoteasa obtinerea unui teren in Adunatii Copaceni.
Suma totala ceruta de Saulea era de 50.000 de euro, banii primiti miercuri reprezentand numai prima transa, au declarat pentru NewsIn surse judiciare.
Publicat: astazi
miercuri, 19 august 2009
Vaccinuri de 24 de milioane de euro stau să expire în depozitele Sănătăţii
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
cest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 19 Aug 2009
În 2008, pe final de mandat PNL, Ministerul Sănătăţii a aruncat 25 de milioane de euro pe vaccinuri împotriva cancerului de col uterin. Durata de viaţă a vaccinurilor este de 18 luni. Între timp, au trecut nouă luni (adică 50%) din durata de viaţă a vaccinurilor, dar au fost folosite numai 2% din vaccinuri. Practic, în acelaşi ritm de utilizare, peste încă nouă luni şi alte două procente folosite, vaccinurile vor deveni gunoi. Iar 96% din bani, adică 24 de milioane de euro, se vor fi pierdut iremediabil.
2% vaccinuri folosite în prima jumătate de viaţă a vaccinului
În noiembrie 2008, penelistul Eugen Nicolăescu, fost ministru la Sănătate, lua 24.855.579 de euro din bugetul ministerului.
Pentru ce? Pentru că, brusc, contabilul Nicolăescu începuse să aibă coşmaruri din pricina fetiţelor din România cu vîrsta între nouă şi unsprezece ani care nu erau vaccinate împotriva cancerului de col uterin. Astfel, au fost cumpărate 330.000 de doze de vaccin de la două companii, prin atribuire directă (fără licitaţie, pentru că respectivele companii erau unici distribuitori ai vaccinurilor la noi în ţară). Cîştigătoarele lozului cel mare (în doze aproape egale, letale pentru buget): SC GlaxoSmithKline (GSK) SRL, respectiv Merck Sharp & Dohme (MSD) B.V. din Olanda. Campania de vaccinare a început imediat, adică tot în noiembrie 2008. Pînă în acest moment, au fost vaccinate 2.615 fetiţe, adică 2 (două) procente din totalul de 110.000 de fetiţe vizate. În ianuarie, acest an, noul ministru al Sănătăţii, pesedistul Ion Bazac, stopa vaccinarea din cauza eşecului. Urma să propună o campanie prin care să facă cunoscute caracteristicile vaccinului, iar vîrsta copilelor care urmează să fie vaccinate să fie între 12 şi 14 ani.
Achiziţii perverse, efecte adverse
Cele două vaccinuri care se doreşte a fi administrate elevelor de gimnaziu din România sînt nişte mici cenuşărese în ţările în care populaţia este informată. Şi asta deoarece există sisteme sanitare care, culmea, chiar se ocupă de sănătatea oamenilor, nu cu aruncat banii în contul firmelor. Atît Gardasil, cît şi Cervarix (aşa se numesc vaccinurile cumpărate) sînt nişte prospături pe piaţa combaterii infecţiei cu virusul HPV. Adică virusul ăla care poate cauza îmbolnăvirea de cancer de col uterin. Eficienţa celor două vaccinuri este testată doar pentru şase ani de la administrare. Aşa că, din moment ce se administrează la copii, nu există probe ale efectelor la maturitate. Efectele adverse în ţările în care au fost administrate sînt variate: 21 de fete au murit în Statele Unite, alte două în Germania şi Austria. Tot în State au fost semnalate 10.000 de cazuri de comportament aberant la vaccin. Noi am plătit toate astea cu 25 de milioane de euro.
2% vaccinuri folosite, 100% vaccinuri plătite
Contractele prin care Ministerul Sănătăţii Publice (MSP) cumpăra vaccinurile pentru prevenirea cancerului de col uterin au fost semnate în data de 11, respectiv 12 noiembrie 2008. Termenii din cele două contracte semnate cu SC GSK SRL şi Merck Sharp & Dohme B.V. sînt chirurgical de simpli şi precişi. Prima tranşă de vaccin a fost livrată în data de 14 noiembrie 2008. Astfel, 110.000 de doze în valoare de peste 8 (opt) milioane de euro au fost livrate către autorităţile de sănătate publică române. La 15 zile de la data livrării, MSP a făcut plata în conturile celor două companii. Restul de 220.000 de doze au fost livrate către CN (Compania Naţională) Unifarm în data de 1 martie 2009, iar plata celor peste 16 milioane de euro s-a făcut la 4 (patru) luni de la livrare, conform contractului. Nu contează că produsele au fost cumpărate fără un studiu de piaţă, fără o campanie de promovare ori de prezentare a vaccinului. Erau nişte bani care se sufocau în bugetul Sănătăţii şi care trebuia să intre în conturile celor două societăţi. Indiferent de termenul de garanţie de pe ambalaj.
Vaccinezi, nu vaccinezi, factura tot se plăteşte
Conform contractelor semnate de MSP cu cele două companii farmaceutice, durata de viaţă a unui vaccin este de 18 luni. Asta înseamnă că, atunci cînd a semnat cheltuirea a 25 de milioane de euro pentru cumpărarea a 330.000 de doze, ministrul Nicolăescu ştia sigur că acele doze o să şi fie utilizate. De fapt, nu ştia nimic. Dovadă e ce scriam şi mai sus: pînă acum, adică în nouă luni, doar două procente din vaccinuri au fost folosite. Staţi, o să spuneţi, poate e vreo clauză în contract care spune că se plăteşte numai ce se foloseşte. Nu? Doar Nicolăescu e om de afaceri, ştie cum e cu ăştia care-ţi vînd pielea ursului din pădure şi remediul colului din medicamente. Da’ de unde: în contract nu se stipulează NIMIC pentru cazul în care dozele nu vor fi folosite. Nici măcar nu se prevede opţiunea să i se trimită lui Nicolăescu prin colet poştal nişte doze de vaccin ca să citească prospectul.
Penalităţi la plată pentru vaccinuri nefolosite
Culmea cinismului de care au dat dovadă atît ministrul Nicolăescu, cît şi companiile farmaceutice este articolul 12, punctul 2 din contract. Unde se menţionează: „În cazul în care achizitorul (Ministerul Sănătăţii – n.r.) nu îşi onorează obligaţiile în termenele stabilite (cele cu privire la plată – n. r.), atunci acestuia îi revine obligaţia de a plăti, ca penalităţi, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată. Cota procentuală pentru fiecare zi de întîrziere, pînă la îndeplinirea efectivă a obligaţiilor, este de 0,02%“. Deci aşa a făcut contabilul Nicolăescu: nu l-a interesat cîte vaccinuri se vor folosi, l-a durut în pixul lui de ministru de plata doar pentru medicamentele utilizate, dar nu a uitat să treacă în contract o clauză de neplată. Ceea ce nouă ne sună cam a clauză de şpagă, că tot erau alegeri cînd se semnau contractele alea două. Iar un comision de nişte milioane e bun şi la putere (unde PNL o să mai ajungă cînd s-or folosi toate cele 330.000 de doze de vaccin expirat), şi în opoziţie.
Medicii de familie, transformaţi în misionari ai cultului HPV
După eşecul campaniei de vaccinare din toamna trecută, Ministerul Sănătăţii şi-a dat seama că este băgat în ditamai coprocultura. Aşa că a fost înfiinţat Centrul Naţional de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin. A fost înfiinţat pe hîrtie, are un site şi chiar un telefon verde. Şi cam atît. Şi, bineînţeles, nişte oameni care sînt plătiţi din bugetul Sănătăţii. Campania Naţională de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin este una desfăşurată în forţă, în care sînt implicaţi oameni devotaţi, demni de a fi înregimentaţi în armata celor 300 de iepuraşi nebuni care nu mai ştiu cum să dea din gură ca să convingă fetiţele inocente să se lase vaccinate. Astfel, un număr de 11.000 de medici vor trebui să hipnotizeze părinţii a 110.000 de fete să le vaccineze rapid. Timpul trece, dozele expiră! Doctorilor li se plătesc deplasările care vor avea loc în scopul susţinerii unor conferinţe savante în urma cărora să rezulte convingerea părinţilor să îşi lase odraslele a fi vaccinate. Valoarea ordinelor de deplasare care vor fi decontate în acest sens este de maximum 50 RON. Partea comercială din afacerea cu ordinele de deplasare e că, pentru a fi plătite, trebuie să fie trimise către o căsuţă poştală care, culmea, aparţine unei societăţi comerciale. Societatea se numeşte, într-un mod romantic, Momentum EMC şi îl are ca acţionar (20 de procente) şi pe Bogdan Enoiu. Care Bogdan Enoiu este al doilea soţ al Danei Războiu. Care Dana a fost căsătorită cu fostul ministru al Sănătăţii, Ovidiu Brînzan. Ptiu, că pătrată mai e şi lumea asta meschină!
Fundaţia nevastei lui Geoană, consultantă la cheltuit banii pe vaccin
Pe site-ul Centrului Naţional de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin (dar şi pe pliantele distribuite medicilor de familie) apare, la vedere, logo-ul Fundaţiei Renaşterea. De care se ocupă nimeni alta decît soţia lui Mircea Geoană, Mihaela. Cum ar veni, nevasta lui Geoană învaţă poporul să se vaccineze cu medicamentele alea luate cu 25 de milioane de euro, din care 24 de milioane vor fi aruncate pe fereastră. Care fundaţie a nevestei lui Geoană este sponsorizată, de ani buni, de GSK, una din companiile care au furnizat vaccinul împotriva HPV. Evident, aici nu e nici un conflict de interese, puteţi să-l întrebaţi şi pe Prostănac, doar e la putere şi ştie.
Chiar mai simpatic decît faptul că în campanie e implicat ONG-ul Mihaelei Geoană e că partener în această campanie e Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI). Care încă nu ştie cît de profund implicat este în campania de convingere a populaţiei. Sau, după cum ne-a spus MECI, „în cadrul Campaniei Naţionale de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin prin Vaccinarea Anti-HPV derulate de Ministerul Sănătăţii, rolul Ministerului Educaţiei este strict consultativ, în sensul că la solicitarea MSP, MECI a desemnat un reprezentant in Comitetul de coordonare al acestei campanii“. Şi cam atît.
În schimb, medicii de familie au primit ca sarcină de serviciu să stabilească un calendar al şedinţelor cu părinţii la care vor participa. Împreună cu diriginţii, evident. Deocamdată, se trimit pliante în teritoriu, se fac tabele, iar ceasul ticăie. În mai 2010 expiră prima tranşă de 110.000 de doze în valoare de peste 8 (opt) milioane de euro. Tranşa a doua, în valoare de peste 16 milioane, expiră în august 2010. Tic-tac!
Catavencu.ro
cest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 19 Aug 2009
În 2008, pe final de mandat PNL, Ministerul Sănătăţii a aruncat 25 de milioane de euro pe vaccinuri împotriva cancerului de col uterin. Durata de viaţă a vaccinurilor este de 18 luni. Între timp, au trecut nouă luni (adică 50%) din durata de viaţă a vaccinurilor, dar au fost folosite numai 2% din vaccinuri. Practic, în acelaşi ritm de utilizare, peste încă nouă luni şi alte două procente folosite, vaccinurile vor deveni gunoi. Iar 96% din bani, adică 24 de milioane de euro, se vor fi pierdut iremediabil.
2% vaccinuri folosite în prima jumătate de viaţă a vaccinului
În noiembrie 2008, penelistul Eugen Nicolăescu, fost ministru la Sănătate, lua 24.855.579 de euro din bugetul ministerului.
Pentru ce? Pentru că, brusc, contabilul Nicolăescu începuse să aibă coşmaruri din pricina fetiţelor din România cu vîrsta între nouă şi unsprezece ani care nu erau vaccinate împotriva cancerului de col uterin. Astfel, au fost cumpărate 330.000 de doze de vaccin de la două companii, prin atribuire directă (fără licitaţie, pentru că respectivele companii erau unici distribuitori ai vaccinurilor la noi în ţară). Cîştigătoarele lozului cel mare (în doze aproape egale, letale pentru buget): SC GlaxoSmithKline (GSK) SRL, respectiv Merck Sharp & Dohme (MSD) B.V. din Olanda. Campania de vaccinare a început imediat, adică tot în noiembrie 2008. Pînă în acest moment, au fost vaccinate 2.615 fetiţe, adică 2 (două) procente din totalul de 110.000 de fetiţe vizate. În ianuarie, acest an, noul ministru al Sănătăţii, pesedistul Ion Bazac, stopa vaccinarea din cauza eşecului. Urma să propună o campanie prin care să facă cunoscute caracteristicile vaccinului, iar vîrsta copilelor care urmează să fie vaccinate să fie între 12 şi 14 ani.
Achiziţii perverse, efecte adverse
Cele două vaccinuri care se doreşte a fi administrate elevelor de gimnaziu din România sînt nişte mici cenuşărese în ţările în care populaţia este informată. Şi asta deoarece există sisteme sanitare care, culmea, chiar se ocupă de sănătatea oamenilor, nu cu aruncat banii în contul firmelor. Atît Gardasil, cît şi Cervarix (aşa se numesc vaccinurile cumpărate) sînt nişte prospături pe piaţa combaterii infecţiei cu virusul HPV. Adică virusul ăla care poate cauza îmbolnăvirea de cancer de col uterin. Eficienţa celor două vaccinuri este testată doar pentru şase ani de la administrare. Aşa că, din moment ce se administrează la copii, nu există probe ale efectelor la maturitate. Efectele adverse în ţările în care au fost administrate sînt variate: 21 de fete au murit în Statele Unite, alte două în Germania şi Austria. Tot în State au fost semnalate 10.000 de cazuri de comportament aberant la vaccin. Noi am plătit toate astea cu 25 de milioane de euro.
2% vaccinuri folosite, 100% vaccinuri plătite
Contractele prin care Ministerul Sănătăţii Publice (MSP) cumpăra vaccinurile pentru prevenirea cancerului de col uterin au fost semnate în data de 11, respectiv 12 noiembrie 2008. Termenii din cele două contracte semnate cu SC GSK SRL şi Merck Sharp & Dohme B.V. sînt chirurgical de simpli şi precişi. Prima tranşă de vaccin a fost livrată în data de 14 noiembrie 2008. Astfel, 110.000 de doze în valoare de peste 8 (opt) milioane de euro au fost livrate către autorităţile de sănătate publică române. La 15 zile de la data livrării, MSP a făcut plata în conturile celor două companii. Restul de 220.000 de doze au fost livrate către CN (Compania Naţională) Unifarm în data de 1 martie 2009, iar plata celor peste 16 milioane de euro s-a făcut la 4 (patru) luni de la livrare, conform contractului. Nu contează că produsele au fost cumpărate fără un studiu de piaţă, fără o campanie de promovare ori de prezentare a vaccinului. Erau nişte bani care se sufocau în bugetul Sănătăţii şi care trebuia să intre în conturile celor două societăţi. Indiferent de termenul de garanţie de pe ambalaj.
Vaccinezi, nu vaccinezi, factura tot se plăteşte
Conform contractelor semnate de MSP cu cele două companii farmaceutice, durata de viaţă a unui vaccin este de 18 luni. Asta înseamnă că, atunci cînd a semnat cheltuirea a 25 de milioane de euro pentru cumpărarea a 330.000 de doze, ministrul Nicolăescu ştia sigur că acele doze o să şi fie utilizate. De fapt, nu ştia nimic. Dovadă e ce scriam şi mai sus: pînă acum, adică în nouă luni, doar două procente din vaccinuri au fost folosite. Staţi, o să spuneţi, poate e vreo clauză în contract care spune că se plăteşte numai ce se foloseşte. Nu? Doar Nicolăescu e om de afaceri, ştie cum e cu ăştia care-ţi vînd pielea ursului din pădure şi remediul colului din medicamente. Da’ de unde: în contract nu se stipulează NIMIC pentru cazul în care dozele nu vor fi folosite. Nici măcar nu se prevede opţiunea să i se trimită lui Nicolăescu prin colet poştal nişte doze de vaccin ca să citească prospectul.
Penalităţi la plată pentru vaccinuri nefolosite
Culmea cinismului de care au dat dovadă atît ministrul Nicolăescu, cît şi companiile farmaceutice este articolul 12, punctul 2 din contract. Unde se menţionează: „În cazul în care achizitorul (Ministerul Sănătăţii – n.r.) nu îşi onorează obligaţiile în termenele stabilite (cele cu privire la plată – n. r.), atunci acestuia îi revine obligaţia de a plăti, ca penalităţi, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată. Cota procentuală pentru fiecare zi de întîrziere, pînă la îndeplinirea efectivă a obligaţiilor, este de 0,02%“. Deci aşa a făcut contabilul Nicolăescu: nu l-a interesat cîte vaccinuri se vor folosi, l-a durut în pixul lui de ministru de plata doar pentru medicamentele utilizate, dar nu a uitat să treacă în contract o clauză de neplată. Ceea ce nouă ne sună cam a clauză de şpagă, că tot erau alegeri cînd se semnau contractele alea două. Iar un comision de nişte milioane e bun şi la putere (unde PNL o să mai ajungă cînd s-or folosi toate cele 330.000 de doze de vaccin expirat), şi în opoziţie.
Medicii de familie, transformaţi în misionari ai cultului HPV
După eşecul campaniei de vaccinare din toamna trecută, Ministerul Sănătăţii şi-a dat seama că este băgat în ditamai coprocultura. Aşa că a fost înfiinţat Centrul Naţional de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin. A fost înfiinţat pe hîrtie, are un site şi chiar un telefon verde. Şi cam atît. Şi, bineînţeles, nişte oameni care sînt plătiţi din bugetul Sănătăţii. Campania Naţională de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin este una desfăşurată în forţă, în care sînt implicaţi oameni devotaţi, demni de a fi înregimentaţi în armata celor 300 de iepuraşi nebuni care nu mai ştiu cum să dea din gură ca să convingă fetiţele inocente să se lase vaccinate. Astfel, un număr de 11.000 de medici vor trebui să hipnotizeze părinţii a 110.000 de fete să le vaccineze rapid. Timpul trece, dozele expiră! Doctorilor li se plătesc deplasările care vor avea loc în scopul susţinerii unor conferinţe savante în urma cărora să rezulte convingerea părinţilor să îşi lase odraslele a fi vaccinate. Valoarea ordinelor de deplasare care vor fi decontate în acest sens este de maximum 50 RON. Partea comercială din afacerea cu ordinele de deplasare e că, pentru a fi plătite, trebuie să fie trimise către o căsuţă poştală care, culmea, aparţine unei societăţi comerciale. Societatea se numeşte, într-un mod romantic, Momentum EMC şi îl are ca acţionar (20 de procente) şi pe Bogdan Enoiu. Care Bogdan Enoiu este al doilea soţ al Danei Războiu. Care Dana a fost căsătorită cu fostul ministru al Sănătăţii, Ovidiu Brînzan. Ptiu, că pătrată mai e şi lumea asta meschină!
Fundaţia nevastei lui Geoană, consultantă la cheltuit banii pe vaccin
Pe site-ul Centrului Naţional de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin (dar şi pe pliantele distribuite medicilor de familie) apare, la vedere, logo-ul Fundaţiei Renaşterea. De care se ocupă nimeni alta decît soţia lui Mircea Geoană, Mihaela. Cum ar veni, nevasta lui Geoană învaţă poporul să se vaccineze cu medicamentele alea luate cu 25 de milioane de euro, din care 24 de milioane vor fi aruncate pe fereastră. Care fundaţie a nevestei lui Geoană este sponsorizată, de ani buni, de GSK, una din companiile care au furnizat vaccinul împotriva HPV. Evident, aici nu e nici un conflict de interese, puteţi să-l întrebaţi şi pe Prostănac, doar e la putere şi ştie.
Chiar mai simpatic decît faptul că în campanie e implicat ONG-ul Mihaelei Geoană e că partener în această campanie e Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI). Care încă nu ştie cît de profund implicat este în campania de convingere a populaţiei. Sau, după cum ne-a spus MECI, „în cadrul Campaniei Naţionale de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin prin Vaccinarea Anti-HPV derulate de Ministerul Sănătăţii, rolul Ministerului Educaţiei este strict consultativ, în sensul că la solicitarea MSP, MECI a desemnat un reprezentant in Comitetul de coordonare al acestei campanii“. Şi cam atît.
În schimb, medicii de familie au primit ca sarcină de serviciu să stabilească un calendar al şedinţelor cu părinţii la care vor participa. Împreună cu diriginţii, evident. Deocamdată, se trimit pliante în teritoriu, se fac tabele, iar ceasul ticăie. În mai 2010 expiră prima tranşă de 110.000 de doze în valoare de peste 8 (opt) milioane de euro. Tranşa a doua, în valoare de peste 16 milioane, expiră în august 2010. Tic-tac!
Datoria publica a Romaniei a ajuns la un sfert din PIB
Romania trebuie salvata!
9am.ro
Datoria publica totala a Romaniei a crescut in iunie cu 12,6% fata de finalul anului trecut, la 123,61 miliarde lei (29,4 miliarde euro), reprezentand 24,86% din produsul intern brut (PIB) revizuit pentru acest an.
Guvernul estima initial un PIB de 531,251 miliarde lei pentru acest an, la o contractie economica de 4%, insa in august si-a revizuit in scadere estimarea la 497,3 miliarde lei, la o scadere a economiei cu 8-8,5%. Luand in calcul noul PIB estimat pentru 2009, datoria publica a Romaniei de la jumatatea anului ar reprezenta 24,86% din PIB, informeaza Wall-Street citand NewsIn.
La sfarsitul anului trecut, datoria publica totala era de 109,75 miliarde lei si reprezenta 21,78% din produsul intern brut din 2008, potrivit datelor Finantelor.
La 30 iunie 2009, aproape doua treimi (64,1%) din datoria publica era in lei, 25,3% era denominata in euro, iar 10,6% in alte valute.
Fata de sfarsitul lui 2008, ponderea datoriei publice guvernamentale in totalul datoriei a urcat cu 1,38 puncte procentuale, de la 91,58% la 92,96%, in timp ce datoria publica locala reprezenta 7,04% din datoria totala la sfarsitul primelor sase luni din acest an.
Ponderea datoriei negociabile a urcat la 40,3% la finalul lunii iunie 2009, de la 25,7% in decembrie 2008, restul fiind datorie ne-negociabila.
Potrivit Finantelor, din totalul titlurilor emise de stat aflate in derulare la 30 iunie, 68,98% aveau scadenta pe termen scurt - de mai putin de un an, 27,5% erau pe termen mediu - intre 1 si 5 ani, iar 3,52% urmau sa ajunga la scadenta peste mai mult de 5 ani.
9am.ro
Datoria publica totala a Romaniei a crescut in iunie cu 12,6% fata de finalul anului trecut, la 123,61 miliarde lei (29,4 miliarde euro), reprezentand 24,86% din produsul intern brut (PIB) revizuit pentru acest an.
Guvernul estima initial un PIB de 531,251 miliarde lei pentru acest an, la o contractie economica de 4%, insa in august si-a revizuit in scadere estimarea la 497,3 miliarde lei, la o scadere a economiei cu 8-8,5%. Luand in calcul noul PIB estimat pentru 2009, datoria publica a Romaniei de la jumatatea anului ar reprezenta 24,86% din PIB, informeaza Wall-Street citand NewsIn.
La sfarsitul anului trecut, datoria publica totala era de 109,75 miliarde lei si reprezenta 21,78% din produsul intern brut din 2008, potrivit datelor Finantelor.
La 30 iunie 2009, aproape doua treimi (64,1%) din datoria publica era in lei, 25,3% era denominata in euro, iar 10,6% in alte valute.
Fata de sfarsitul lui 2008, ponderea datoriei publice guvernamentale in totalul datoriei a urcat cu 1,38 puncte procentuale, de la 91,58% la 92,96%, in timp ce datoria publica locala reprezenta 7,04% din datoria totala la sfarsitul primelor sase luni din acest an.
Ponderea datoriei negociabile a urcat la 40,3% la finalul lunii iunie 2009, de la 25,7% in decembrie 2008, restul fiind datorie ne-negociabila.
Potrivit Finantelor, din totalul titlurilor emise de stat aflate in derulare la 30 iunie, 68,98% aveau scadenta pe termen scurt - de mai putin de un an, 27,5% erau pe termen mediu - intre 1 si 5 ani, iar 3,52% urmau sa ajunga la scadenta peste mai mult de 5 ani.
marți, 18 august 2009
Ba!!!
Romania trebuie salvata!
Pe cine sa omor acum?
Cum de toti politicienii sunt asa bogati? Ca, majoritatea pana sa intre in politica erau saraci lipiti. Si sa-i ia naiba, dupa ce intra in politica devin mari afaceristi, prosperi, cu case si conturi groase.
Si tara merge foarte prost, nimici un domeniu al statului nu e profitabil, nu aduce ceva bun, nu sunt solutii, etc.
De cacat!
Pe cine sa omor acum?
Cum de toti politicienii sunt asa bogati? Ca, majoritatea pana sa intre in politica erau saraci lipiti. Si sa-i ia naiba, dupa ce intra in politica devin mari afaceristi, prosperi, cu case si conturi groase.
Si tara merge foarte prost, nimici un domeniu al statului nu e profitabil, nu aduce ceva bun, nu sunt solutii, etc.
De cacat!
Ministrul Marian Sârbu îi face un cadou de divorţ soţiei sale: protecţie socială şi o funcţie de director
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
17 Aug 2009 George Lacatus
Elena Sârbu, fosta soţie a ministrului Muncii, Marian Sârbu, a fost numită pe 16 februarie 2009 directoare de cabinet a preşedintelui Casei Naţionale de Pensii, instituţie aflată în subordinea Ministerului Muncii. Pe 26 mai 2009, Elena Sârbu a avansat pe postul de director al Departamentului Resurse Umane. Preşedintele Casei de Pensii e prieten cu cei doi, fiind promovat chiar de Marian Sârbu.
Într-o perioadă în care toate instituţiile de stat sunt presate de Guvern să reducă din personal, există şi situaţii excepţionale în care se fac angajări. Una dintre acestea este cea de la Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS), care a angajat-o pe Elena Sârbu, fosta soţie a ministrului Muncii, Marian Sârbu, pe post de director de cabinet al preşedintelui CNPAS. Asta se întâmpla pe 16 februarie 2009. Decizia a fost luată direct de către preşedintele CNPAS, Doina Pârcălabu, prietenă de familie cu soţii Sârbu, ea fiind la rândul ei angajată în Ministerul Muncii în anul 2001, când ministru era tot Marian Sârbu.
Ulterior, Elena Sârbu a avut aspiraţii la un post mai bun, cel de director al Departamentului Resurse Umane din cadrul CNPAS. În mai puţin de două luni, postul respectiv a fost eliberat, prin pensionarea fostei directoare. Imediat a fost organizat un concurs, câştigat fără probleme de Elena Sârbu.
Potrivit informaţiilor obţinute de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, la concursul pentru postul de la CNPAS s-au înscris două persoane: Elena Sârbu şi Mariana Gherdaff. Concurenta soţiei ministrului Muncii a obţinut 47,6 puncte la scris şi nu a mai intrat la ultima probă, cea de interviu, pentru care trebuia să obţină minimum 70 de puncte din 100. Elena Sârbu a excelat la ambele probe: la scris a obţinut 92 de puncte din 100, iar la oral - 94,6 puncte.
Întrebată care a fost motivul pentru care a angajat-o pe Elena Sârbu ca directoare de cabinet, Doina Pârcălabu ne-a explicat: „Criteriile au fost strict profesionale. A contat şi capacitatea de a relaţiona a doamnei Sârbu. Să ştiţi că munceşte non-stop, de dimineaţă până seara“. Ieri am aşteptat vreo două ore în sediul CNPAS să apară la serviciu Elena Sârbu, angajata care munceşte non-stop, dar nu a fost de găsit. Întrebată care este relaţia ei cu soţii Sârbu, preşedintele CNPAS ne-a declarat: „Pe doamna Sârbu o cunosc din 1991, când ea era director al Departamentului Resurse Umane la CNSLR-Frăţia (unde Marian Sârbu era vicepreşedinte - n.r.), iar eu eram director economic la Sind România (structură a organizaţiei sindicale - n.r.). Atunci l-am cunoscut şi pe domnul Sârbu“. Pârcălabu recunoaşte că, în 2001, a fost angajată în Ministerul Muncii de către ministrul Marian Sârbu. Ulterior, în 2002, ea a fost detaşată la CNPAS, structură nou organizată aflată în subordinea Ministerului Muncii, pe post de secretar general. „Eu nu sunt membru al nici unui partid. Într-adevăr, postul de preşedinte al CNPAS este al PSD, iar eu sunt susţinută de Marian Sârbu“, a adăugat Doina Pârcălabu.
Cele două declaraţii de avere ale Elenei Sârbu conţin o serie de inadvertenţe, ce au atras atenţia inspectorilor de la Agenţia Naţională de Integritate. Prima declaraţie de avere, datată 16 februarie 2009 şi care ne-a fost pusă la dispoziţie chiar de preşedintele CNPAS, nu are dată de înregistrare la Departamentul Resurse Umane al CNPAS. Inspectorii ANI bănuiesc că declaraţia de avere din 16 februarie ar fi fost antedatată.
Elena Sârbu îşi depunea declaraţia de avere completată pe 20 mai 2009, în calitate de director al Departamentului Resurse Umane. Paradoxal e faptul că preşedintele ANFP l-a anunţat pe preşedintele CNPAS că Elena Sârbu a câştigat concursul de director pe 25 mai 2009, hârtie pusă în aplicare cu 26 mai 2009. Elena Sârbu anticipase aşadar cu 6 zile mai devreme că avea să câştige postul de director.
În ambele declaraţii de avere, Elena Sârbu a omis să precizeze că este acţionar la o firmă împreună cu Iosif Armaş şi cu fratele ei, Marian Dorner. Potrivit Registrului Comerţului, Elena Sârbu este acţionară la firma SC Arcomsir SRL, unde deţine 36,3% din acţiuni, iar ceilalţi doi asociaţi, câte 31,8% din acţiuni. Elena Sârbu nu a dorit ieri să stea de vorbă cu Cotidianul, în ciuda insistenţelor noastre.
Divorţ fictiv?
Ministrul Muncii a divorţat în 2006, context în care soţia sa a dorit să-i păstreze numele în continuare. În numărul din 6 iunie 2009, revista “Qmagazine” scria că soţii Sârbu locuiesc în continuare împreună şi că divorţul lor este de fapt un paravan, pentru a masca o parte din avere. După divorţ, ministrul Muncii a mai rămas doar cu o casă în Popeşti-Leordeni, motiv pentru care a primit de la RA-APPS, pe 24 februarie 2009, un apartament ultracentral în Capitală, pentru care plăteşte o chirie de numai 548 de lei. Elena Sârbu a rămas în urma divorţului cu o casă în Bucureşti, două case de vacanţă (una la Breaza şi una la Mangalia) şi un apartament în Piteşti.
Cotidianul.ro
17 Aug 2009 George Lacatus
Elena Sârbu, fosta soţie a ministrului Muncii, Marian Sârbu, a fost numită pe 16 februarie 2009 directoare de cabinet a preşedintelui Casei Naţionale de Pensii, instituţie aflată în subordinea Ministerului Muncii. Pe 26 mai 2009, Elena Sârbu a avansat pe postul de director al Departamentului Resurse Umane. Preşedintele Casei de Pensii e prieten cu cei doi, fiind promovat chiar de Marian Sârbu.
Într-o perioadă în care toate instituţiile de stat sunt presate de Guvern să reducă din personal, există şi situaţii excepţionale în care se fac angajări. Una dintre acestea este cea de la Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS), care a angajat-o pe Elena Sârbu, fosta soţie a ministrului Muncii, Marian Sârbu, pe post de director de cabinet al preşedintelui CNPAS. Asta se întâmpla pe 16 februarie 2009. Decizia a fost luată direct de către preşedintele CNPAS, Doina Pârcălabu, prietenă de familie cu soţii Sârbu, ea fiind la rândul ei angajată în Ministerul Muncii în anul 2001, când ministru era tot Marian Sârbu.
Ulterior, Elena Sârbu a avut aspiraţii la un post mai bun, cel de director al Departamentului Resurse Umane din cadrul CNPAS. În mai puţin de două luni, postul respectiv a fost eliberat, prin pensionarea fostei directoare. Imediat a fost organizat un concurs, câştigat fără probleme de Elena Sârbu.
Potrivit informaţiilor obţinute de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, la concursul pentru postul de la CNPAS s-au înscris două persoane: Elena Sârbu şi Mariana Gherdaff. Concurenta soţiei ministrului Muncii a obţinut 47,6 puncte la scris şi nu a mai intrat la ultima probă, cea de interviu, pentru care trebuia să obţină minimum 70 de puncte din 100. Elena Sârbu a excelat la ambele probe: la scris a obţinut 92 de puncte din 100, iar la oral - 94,6 puncte.
Întrebată care a fost motivul pentru care a angajat-o pe Elena Sârbu ca directoare de cabinet, Doina Pârcălabu ne-a explicat: „Criteriile au fost strict profesionale. A contat şi capacitatea de a relaţiona a doamnei Sârbu. Să ştiţi că munceşte non-stop, de dimineaţă până seara“. Ieri am aşteptat vreo două ore în sediul CNPAS să apară la serviciu Elena Sârbu, angajata care munceşte non-stop, dar nu a fost de găsit. Întrebată care este relaţia ei cu soţii Sârbu, preşedintele CNPAS ne-a declarat: „Pe doamna Sârbu o cunosc din 1991, când ea era director al Departamentului Resurse Umane la CNSLR-Frăţia (unde Marian Sârbu era vicepreşedinte - n.r.), iar eu eram director economic la Sind România (structură a organizaţiei sindicale - n.r.). Atunci l-am cunoscut şi pe domnul Sârbu“. Pârcălabu recunoaşte că, în 2001, a fost angajată în Ministerul Muncii de către ministrul Marian Sârbu. Ulterior, în 2002, ea a fost detaşată la CNPAS, structură nou organizată aflată în subordinea Ministerului Muncii, pe post de secretar general. „Eu nu sunt membru al nici unui partid. Într-adevăr, postul de preşedinte al CNPAS este al PSD, iar eu sunt susţinută de Marian Sârbu“, a adăugat Doina Pârcălabu.
Cele două declaraţii de avere ale Elenei Sârbu conţin o serie de inadvertenţe, ce au atras atenţia inspectorilor de la Agenţia Naţională de Integritate. Prima declaraţie de avere, datată 16 februarie 2009 şi care ne-a fost pusă la dispoziţie chiar de preşedintele CNPAS, nu are dată de înregistrare la Departamentul Resurse Umane al CNPAS. Inspectorii ANI bănuiesc că declaraţia de avere din 16 februarie ar fi fost antedatată.
Elena Sârbu îşi depunea declaraţia de avere completată pe 20 mai 2009, în calitate de director al Departamentului Resurse Umane. Paradoxal e faptul că preşedintele ANFP l-a anunţat pe preşedintele CNPAS că Elena Sârbu a câştigat concursul de director pe 25 mai 2009, hârtie pusă în aplicare cu 26 mai 2009. Elena Sârbu anticipase aşadar cu 6 zile mai devreme că avea să câştige postul de director.
În ambele declaraţii de avere, Elena Sârbu a omis să precizeze că este acţionar la o firmă împreună cu Iosif Armaş şi cu fratele ei, Marian Dorner. Potrivit Registrului Comerţului, Elena Sârbu este acţionară la firma SC Arcomsir SRL, unde deţine 36,3% din acţiuni, iar ceilalţi doi asociaţi, câte 31,8% din acţiuni. Elena Sârbu nu a dorit ieri să stea de vorbă cu Cotidianul, în ciuda insistenţelor noastre.
Divorţ fictiv?
Ministrul Muncii a divorţat în 2006, context în care soţia sa a dorit să-i păstreze numele în continuare. În numărul din 6 iunie 2009, revista “Qmagazine” scria că soţii Sârbu locuiesc în continuare împreună şi că divorţul lor este de fapt un paravan, pentru a masca o parte din avere. După divorţ, ministrul Muncii a mai rămas doar cu o casă în Popeşti-Leordeni, motiv pentru care a primit de la RA-APPS, pe 24 februarie 2009, un apartament ultracentral în Capitală, pentru care plăteşte o chirie de numai 548 de lei. Elena Sârbu a rămas în urma divorţului cu o casă în Bucureşti, două case de vacanţă (una la Breaza şi una la Mangalia) şi un apartament în Piteşti.
Pentru că nu mai e subprefect, un pedelist îşi cere înapoi donaţia făcută partidului
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 19 Aug 2009 | Alina Moscalu
Cum se cheamă o donaţie făcută unui partid urmată de acordarea unei funcţii politice donatorului? Şpagă, desigur. Cum se cheamă neacordarea unei funcţii politice unui donator? Politică, bineînţeles. Această ultimă parte nu a priceput-o, însă, singurul deţinător de hotel din Urziceni, oraşul acela pentru care, în loc de Liga Campionilor, era mult mai sănătoasă o mămăliga şomerilor (că de pîine nici nu mai vorbim, pe criza asta). Dar să detaliem: singurul proprietar de hotel din Urziceni este Gheorghe Babagianu.
Şi, cum sînt şanse mici să fi auzit pînă acum de Babagianu, vă spunem noi cîteva cuvinte despre el: este şeful organizaţiei PD-L (Partidul Democrat-Liberal) din Urziceni, judeţul Ialomiţa; a candidat pentru funcţia de primar al orăşelului unde e localizată Unirea Urziceni şi a cîştigat doar experienţă; la cîteva luni după alegerile din toamna lui 2008, a fost propus şi învestit în fotoliul de subprefect al judeţului Ialomiţa.
Asta cu subprefectura se întîmpla în martie 2009 (ocazie cu care politicianul a şi donat 10.000 RON la partid). Nici nu a apucat să se obişnuiască bine cu cutele fotoliului de la Prefectură şi, pac, a fost dat jos!
Astfel, în iulie, lui Babagianu i s-a găsit un înlocuitor, aşa că propitarul de ’otel a fost trimis în şomaj tehnic. Vorba vine şomaj, a fost trimis să se ocupe de cei doi clienţi ai stabilimentului lui de cazare. La sfîrşitul lunii iulie (deci după ce nu a mai fost subprefect), Babagianu a trimis un fax organizaţiei PD-L Ialomiţa, prin care îşi cerea banii cu care cotizase la momentul învestirii în funcţia de subprefect. Adică alea 10.000 RON. A avut bunul-simţ, totuşi, să nu ceară şi dobîndă. Faxul a fost trimis chiar de la recepţia hotelului pe care îl deţine. Cînd l-am întrebat pe Babagianu de ce a cerut banii înapoi, ne-a răspuns, elegant (şi neconsolat): „Sînt nişte probleme interne. Momentan, nu am nimic de comentat“.
Tot momentan, Babagianu a primit doar o foaie cu cîteva explicaţii în locul banilor donaţi. Pe scurt, i s-a spus donatorului că nu i-a pus nimeni pistolul la tîmplă ca să scoată banii din buzunar şi să îi doneze. Başca, că o donaţie nu înseamnă un împrumut. Ceea ce e la fel cu a spune că o donaţie nu înseamnă neapărat o funcţie publică garantată.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 19 Aug 2009 | Alina Moscalu
Cum se cheamă o donaţie făcută unui partid urmată de acordarea unei funcţii politice donatorului? Şpagă, desigur. Cum se cheamă neacordarea unei funcţii politice unui donator? Politică, bineînţeles. Această ultimă parte nu a priceput-o, însă, singurul deţinător de hotel din Urziceni, oraşul acela pentru care, în loc de Liga Campionilor, era mult mai sănătoasă o mămăliga şomerilor (că de pîine nici nu mai vorbim, pe criza asta). Dar să detaliem: singurul proprietar de hotel din Urziceni este Gheorghe Babagianu.
Şi, cum sînt şanse mici să fi auzit pînă acum de Babagianu, vă spunem noi cîteva cuvinte despre el: este şeful organizaţiei PD-L (Partidul Democrat-Liberal) din Urziceni, judeţul Ialomiţa; a candidat pentru funcţia de primar al orăşelului unde e localizată Unirea Urziceni şi a cîştigat doar experienţă; la cîteva luni după alegerile din toamna lui 2008, a fost propus şi învestit în fotoliul de subprefect al judeţului Ialomiţa.
Asta cu subprefectura se întîmpla în martie 2009 (ocazie cu care politicianul a şi donat 10.000 RON la partid). Nici nu a apucat să se obişnuiască bine cu cutele fotoliului de la Prefectură şi, pac, a fost dat jos!
Astfel, în iulie, lui Babagianu i s-a găsit un înlocuitor, aşa că propitarul de ’otel a fost trimis în şomaj tehnic. Vorba vine şomaj, a fost trimis să se ocupe de cei doi clienţi ai stabilimentului lui de cazare. La sfîrşitul lunii iulie (deci după ce nu a mai fost subprefect), Babagianu a trimis un fax organizaţiei PD-L Ialomiţa, prin care îşi cerea banii cu care cotizase la momentul învestirii în funcţia de subprefect. Adică alea 10.000 RON. A avut bunul-simţ, totuşi, să nu ceară şi dobîndă. Faxul a fost trimis chiar de la recepţia hotelului pe care îl deţine. Cînd l-am întrebat pe Babagianu de ce a cerut banii înapoi, ne-a răspuns, elegant (şi neconsolat): „Sînt nişte probleme interne. Momentan, nu am nimic de comentat“.
Tot momentan, Babagianu a primit doar o foaie cu cîteva explicaţii în locul banilor donaţi. Pe scurt, i s-a spus donatorului că nu i-a pus nimeni pistolul la tîmplă ca să scoată banii din buzunar şi să îi doneze. Başca, că o donaţie nu înseamnă un împrumut. Ceea ce e la fel cu a spune că o donaţie nu înseamnă neapărat o funcţie publică garantată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)