Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
29 Sep 2009
Biroul de Investigatii
Dacă aveţi ceva obiecţii în legătură cu titlul, să ştiţi că aveţi dreptate. Adică, da, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (ce numim noi în titlu “firma ziaristului Chirieac”) nu-l mai conţine pe Bogdan Chirieac. Şi nici pe mama lui, pe care jurnalistul a băgat-o în firmă după ieşirea lui. Ci conţine, acţionară 100%, o companie elveţiană. Despre care nu a auzit nimeni nimic niciodată (băgaţi un goagăl, dacă nu credeţi) şi care îşi are sediul într-o cochetă căsuţă elveţiană (vedeţi poza, mai jos). La firma asta elveţiană îi zice Swiss Technology Financing AG. Şi, fireşte, este un mic paravan.
Aşa, bon, să trecem la contractul de care ziceam.
Mai ţineţi minte afacerea “de milioane” Motorola? În 1990, Ministerul Apărării, condus pe atunci de Victor Stănculescu, a achiziţionat o mie de staţii Motorola, pentru care a plătit peste şase milioane de dolari, în condiţiile în care marfa nu costa mai mult de 600.000 de dolari. Ei bine, unele afaceri nu se schimbă niciodată. După toate scandalurile din presă, reţeta Motorola încă face afacerea bună.
În iulie 2009, Ministerul Apărării a dat strigare de participare la o licitaţie, anunţînd că doreşte să cumpere 1.330 de terminale portabile şi 70 de terminale radio fixe, aruncînd valoarea contractului la şapte milioane de RON. Astăzi, Ministerul Apărării a atribuit două contracte în acest sens: unul de 500.000 euro către Motorola Israel LTD şi altul de 3,1 milioane de RON către Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii.
Din documentaţia aferentă anunţului de participare la licitaţie, aflăm că Armata au întocmit caietul de sacrini după chipul şi asemănarea Motorola. Unul din ofertanţi chiar a întrebat ministerul, într-o cerere de clarificări, cu cea mai mare sinceritate, dacă merită sau nu să participe la licitaţie: ” ţinînd cont de faptul că pe piaţa internă şi internaţională nu există decât un singur producător de terminale ce respectă întocmai toate caracteristicile solicitate prin caietul de sarcini, respectiv Motorola, vă rugăm să ne confirmaţi că prin această licitaţie se doreşte achiziţionarea de către instituţia dumneavoastră numai a terminalelor produse de Motorola. »
Un adevărat vizionar acest ofertant: contractul cu Motorola Israel Ltd, în valoare de peste 500.000 euro, a fost atribuit prin negociere fără anunţ de participare la licitaţie, pe motiv că “produsele pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive tehnice”.
Bine, bine, o să spuneţi, dar cum şi-a făcut loc în schemă Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) şi a prins un contract de trei milioane de RON? Ei bine, CSR este distribuitor autorizat în România al echipamentelor de radiocomunicaţii produse de grupul Motorola.
miercuri, 30 septembrie 2009
Statul i-a imprimat 700.000 de euro lui Valeriu Stoica
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 30 Sep 2009
Alexandru Cristorian
Ca orice instituţie care se respectă, Compania Naţională Imprimeria Naţională produce şi cheltuieşte bani. Şi, ca orice instituţie aflată sub control public, Imprimeria Naţională are o conducere numită politic. Iar rezultatul acestei combinaţii nu poate consta decît în nişte contracte grase pentru clienţi de culoare politică potrivită. Portocalie, în cazul de faţă. Mai exact, pentru a trece mai uşor de criză, Imprimeria Naţională şi-a angajat nişte avocaţi. O casă de avocatură chiar, aleasă pe sprînceană şi cu care s-a negociat un contract pe o durată de trei ani, în valoare de 697.000 de euro, pentru servicii de consultanţă juridică. Iar pur întîmplător, casa de avocatură se numeşte Stoica şi Asociaţii.
Adică Valeriu Stoica şi asociaţii. Pentru că, aşa cum v-am zis, trebuie să treacă mai uşor de criză. Casa de avocatură, fireşte.
PD-L se consultă juridic în familie
Imprimeria Naţională se află în subordinea Ministerului de Finanţe, condus de pedelistul Gheorghe Pogea. Cum era normal şi de aşteptat, odată ajunşi la guvernare, cei de la PD-L au schimbat conducerea societăţii şi l-au numit în postul de şef al Consiliului de Administraţie al companiei (şi implicit de director) pe Sorin Toader. Politician de Dîmboviţa al cărui nume a fost propus pentru cel puţin patru sau cinci posturi de conducere. Fără să fi avut o carieră politică notabilă, cu excepţia faptului că a fost consilier al deputatului PD-L (şi fondator al partidului) Gheorghe Albu. Iar Gheorghe Albu este, la fel ca Valeriu Stoica, vicepreşedinte al Partidului Democrat-Liberal. Or, în aşa condiţii, lui Sorin Toader nu i-a fost deloc greu să aleagă cu ce firmă să negocieze contractul de consultanţă juridică. Că doar politic era deja consultat.
Un fost şofer la conducerea Imprimeriei Naţionale
Politician de Dîmboviţa (judeţul, nu rîul), Sorin Toader a crescut în politică mai rapid chiar decît îi conducea maşina, din postura de şofer, lui Gheorghe Albu, parlamentar de Dîmboviţa şi chestor al Camerei Deputaţilor. Şi, pe deasupra, membru fondator şi vicepreşedinte al PD-L. După mai mulţi ani petrecuţi în umbra şefului, în postul de consilier parlamentar şi sforar de nivel judeţean, Sorin Toader a trecut la o consiliere europeană. Calitate în care a prestat, pe bază de Autorizaţie Persoană Fizică, servicii de consultanţă în valoare de 37.800 de euro într-un an. Că doar nu degeaba a trimis PD-L atîţia europarlamentari la Bruxelles. În plus, imediat după alegerile din 2008, numele său a fost vehiculat pentru mai multe posturi de şef al unei agenţii, de la Agenţia Domeniilor Statului şi pînă la Loteria Română. A ajuns, însă, şef la Imprimeria Naţională, o companie mult mai pe placul şi profilul său. Mai ales că, pe tot parcursul anului 2008, a fost acuzat că s-ar fi folosit de postul local de televiziune Dîmboviţa TV, pe care îl controla, pentru a face campanie PD-L-ului.
Negocierea directă, mama contractelor bănoase
La cîteva luni de la numirea lui Sorin Toader în funcţia de director, Imprimeria Naţională a decis că trebuie să-şi asigure nişte servicii juridice de calitate. Deşi, conform organigramei, instituţia deţine deja un departament juridic, se ştie că e bine să ai mereu nişte avocaţi pe lîngă casă. Mai ales pe lîngă casa de bani. Astfel, în data de 17 august, în urma unei negocieri (dar şi a unui criteriu de selecţie excesiv şi bine stabilit, respectiv „preţul cel mai scăzut“), a fost semnat un contract în valoare de 691.755 de euro, fără TVA. Cu casa de avocatură Stoica şi Asociaţii, condusă şi înfiinţată de vicepreşedintele pedelist Valeriu Stoica. Astfel, timp de trei ani de zile, Valeriu Stoica şi colegii săi avocaţi vor oferi asistenţă juridică Imprimeriei Naţionale contra modicei sume de 2.921.903 RON, fără TVA. În acelaşi timp, există instituţii subordonate unor ministere care cheltuiesc pe servicii similare sume ce abia dacă sar de 10.000 de euro. Însă totul este, cu siguranţă, în deplină regulă. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce criteriul unic de acordare a contractului, respectiv „preţul cel mai scăzut“, a fost respectat, din moment ce s-a negociat doar cu firma fostului ministru al Justiţiei.
Transparenţă maximă.
Pe faţă
Contactat telefonic, domnul Valeriu Stoica ne-a confirmat existenţa contractului, dar ne-a plasat frumos spre o colegă de-a lui, doamna avocat Cătălina Dicu. Foarte amabilă, doamna Dicu ne-a asigurat că vom avea un răspuns la întrebările noastre în cel mai scurt timp. La fel cum vă promitem şi noi, că doar nu ne e greu să aşteptăm răspunsul promis. Înainte să-l întrebăm pe domnul Stoica de sănătatea contractului, am aruncat o solicitare similară către cei de la Imprimeria Naţională. Aceştia au fost la fel de amabili şi ne-au asigurat că vom căpăta un răspuns. Ba chiar au şi întocmit unul, pe care ni-l vor comunica de îndată ce conducerea îşi va da acordul. După ce, în 23 septembrie, am trimis noi solicitarea – aceeaşi zi în care anunţul atribuirii contractului a fost făcut public în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) –, cei de la Imprimeria Naţională au efectuat o erată, pe care au publicat-o în SEAP, pe data de 24 septembrie. De dragul transparenţei, erata precizează că menţiunea de „negociere“ din anunţul precedent a fost aleasă pentru că sistemul nu a permis alegerea modalităţii corecte prin care a fost atribuit contractul. Respectiv cea de „cerere publică de oferte“. Başca, „deşi legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice nu obligă autoritatea contractantă de a publica un anunţ de atribuire în SEAP în condiţiile şi cu detaliile date, pentru transparenţă, CN Imprimeria Naţională SA a publicat prezentul anunţ de atribuire“. Care va să zică, de la atîta transparenţă, nici n-au mai mîncat usturoi, nici gura nu le miroase.
Valeriu Stoica, un obişnuit al contractelor cu statul
La fel ca Imprimeria Naţională, din dragoste de transparenţă, trebuie să amintim că Valeriu Stoica a fost mereu un personaj politic care a renunţat la funcţia publică în favoarea meseriei, dar nu şi la politica ce l-a ajutat în meserie. Ba chiar a renunţat la imunitatea oferită de deputăţie pentru a presta pe partea avocăţească. Şi nu i-a mers deloc rău. Prin 2007, s-a lipit de un contract cu dublă miză, atît politică, cît şi economică. Atunci a fost apărător al SRI-ului în procesul intentat instituţiei de omul de afaceri – şi duşman politic, în acelaşi timp – Dinu Patricu, în care acesta din urmă acuza Serviciul că i-ar fi interceptat ilegal convorbirile telefonice. Dacă în cazul „Dinu Patriciu împotriva SRI“ implicarea lui Stoica a putut avea şi o raţiune personală, în cazul contractului cu ALRO a existat o raţiune pur economică. Ce a rezultat tot dintr-o relaţie personală, însă de data aceasta cu Theodor Stolojan, artizanul privatizării şi un fel de părinte spiritual al ALRO, societate pe care cei doi au consiliat-o în grup: Stolo pe partea economică, iar Stoica pe partea juridică. Printre clienţii mari şi de stat s-a mai numărat şi Fortus SA din Iaşi, al cărei principal creditor a fost ANAF-ul şi de la care Stoica şi Asociaţii au încasat un mizilic de 375 de euroi pe oră pentru serviciile prestate.
Stoica a mai şi greşit drumul consultanţei juridice
Deşi, în mod normal, nu se înscrie în competiţii pe care nu le cîştigă, mai ales cînd vine vorba de contracte de asistenţă juridică oferite de propria firmă, Valeriu Stoica a mai realizat şi cîte o excepţie. Aşa, măcar pentru a confirma regula. În iulie anul curent, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a scos la mezat un contract de „prestări servicii de expropriere a imobilelor necesare construcţiei Autostrăzii Cernavodă-Constanţa, tronsonul Medgidia-Constanţa“. Licitaţie la care s-a înscris şi Stoica & Asociaţii. La concurenţă cu firma pedelistului s-a mai înscris un consorţiu format din SC Cartotop SA, societatea de avocatură Anghel, Lizac şi Asociaţii şi SC Primul Meridian SRL. Consorţiul, însă, a fost descalificat de la licitaţie, pe motiv că n-a îndeplinit mai multe cerinţe. De aceea, cei trei membri au contestat întregul proces de licitaţie la Curtea de Apel Bucureşti. În contestaţie, aceştia au acuzat atît faptul că au fost eliminaţi pe nedrept de la licitaţie, cît şi faptul că societăţii Stoica şi Asociaţii i s-a permis să participe la licitaţie, deşi nu ar fi îndeplinit toate condiţiile.
Gardianul.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 30 Sep 2009
Alexandru Cristorian
Ca orice instituţie care se respectă, Compania Naţională Imprimeria Naţională produce şi cheltuieşte bani. Şi, ca orice instituţie aflată sub control public, Imprimeria Naţională are o conducere numită politic. Iar rezultatul acestei combinaţii nu poate consta decît în nişte contracte grase pentru clienţi de culoare politică potrivită. Portocalie, în cazul de faţă. Mai exact, pentru a trece mai uşor de criză, Imprimeria Naţională şi-a angajat nişte avocaţi. O casă de avocatură chiar, aleasă pe sprînceană şi cu care s-a negociat un contract pe o durată de trei ani, în valoare de 697.000 de euro, pentru servicii de consultanţă juridică. Iar pur întîmplător, casa de avocatură se numeşte Stoica şi Asociaţii.
Adică Valeriu Stoica şi asociaţii. Pentru că, aşa cum v-am zis, trebuie să treacă mai uşor de criză. Casa de avocatură, fireşte.
PD-L se consultă juridic în familie
Imprimeria Naţională se află în subordinea Ministerului de Finanţe, condus de pedelistul Gheorghe Pogea. Cum era normal şi de aşteptat, odată ajunşi la guvernare, cei de la PD-L au schimbat conducerea societăţii şi l-au numit în postul de şef al Consiliului de Administraţie al companiei (şi implicit de director) pe Sorin Toader. Politician de Dîmboviţa al cărui nume a fost propus pentru cel puţin patru sau cinci posturi de conducere. Fără să fi avut o carieră politică notabilă, cu excepţia faptului că a fost consilier al deputatului PD-L (şi fondator al partidului) Gheorghe Albu. Iar Gheorghe Albu este, la fel ca Valeriu Stoica, vicepreşedinte al Partidului Democrat-Liberal. Or, în aşa condiţii, lui Sorin Toader nu i-a fost deloc greu să aleagă cu ce firmă să negocieze contractul de consultanţă juridică. Că doar politic era deja consultat.
Un fost şofer la conducerea Imprimeriei Naţionale
Politician de Dîmboviţa (judeţul, nu rîul), Sorin Toader a crescut în politică mai rapid chiar decît îi conducea maşina, din postura de şofer, lui Gheorghe Albu, parlamentar de Dîmboviţa şi chestor al Camerei Deputaţilor. Şi, pe deasupra, membru fondator şi vicepreşedinte al PD-L. După mai mulţi ani petrecuţi în umbra şefului, în postul de consilier parlamentar şi sforar de nivel judeţean, Sorin Toader a trecut la o consiliere europeană. Calitate în care a prestat, pe bază de Autorizaţie Persoană Fizică, servicii de consultanţă în valoare de 37.800 de euro într-un an. Că doar nu degeaba a trimis PD-L atîţia europarlamentari la Bruxelles. În plus, imediat după alegerile din 2008, numele său a fost vehiculat pentru mai multe posturi de şef al unei agenţii, de la Agenţia Domeniilor Statului şi pînă la Loteria Română. A ajuns, însă, şef la Imprimeria Naţională, o companie mult mai pe placul şi profilul său. Mai ales că, pe tot parcursul anului 2008, a fost acuzat că s-ar fi folosit de postul local de televiziune Dîmboviţa TV, pe care îl controla, pentru a face campanie PD-L-ului.
Negocierea directă, mama contractelor bănoase
La cîteva luni de la numirea lui Sorin Toader în funcţia de director, Imprimeria Naţională a decis că trebuie să-şi asigure nişte servicii juridice de calitate. Deşi, conform organigramei, instituţia deţine deja un departament juridic, se ştie că e bine să ai mereu nişte avocaţi pe lîngă casă. Mai ales pe lîngă casa de bani. Astfel, în data de 17 august, în urma unei negocieri (dar şi a unui criteriu de selecţie excesiv şi bine stabilit, respectiv „preţul cel mai scăzut“), a fost semnat un contract în valoare de 691.755 de euro, fără TVA. Cu casa de avocatură Stoica şi Asociaţii, condusă şi înfiinţată de vicepreşedintele pedelist Valeriu Stoica. Astfel, timp de trei ani de zile, Valeriu Stoica şi colegii săi avocaţi vor oferi asistenţă juridică Imprimeriei Naţionale contra modicei sume de 2.921.903 RON, fără TVA. În acelaşi timp, există instituţii subordonate unor ministere care cheltuiesc pe servicii similare sume ce abia dacă sar de 10.000 de euro. Însă totul este, cu siguranţă, în deplină regulă. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce criteriul unic de acordare a contractului, respectiv „preţul cel mai scăzut“, a fost respectat, din moment ce s-a negociat doar cu firma fostului ministru al Justiţiei.
Transparenţă maximă.
Pe faţă
Contactat telefonic, domnul Valeriu Stoica ne-a confirmat existenţa contractului, dar ne-a plasat frumos spre o colegă de-a lui, doamna avocat Cătălina Dicu. Foarte amabilă, doamna Dicu ne-a asigurat că vom avea un răspuns la întrebările noastre în cel mai scurt timp. La fel cum vă promitem şi noi, că doar nu ne e greu să aşteptăm răspunsul promis. Înainte să-l întrebăm pe domnul Stoica de sănătatea contractului, am aruncat o solicitare similară către cei de la Imprimeria Naţională. Aceştia au fost la fel de amabili şi ne-au asigurat că vom căpăta un răspuns. Ba chiar au şi întocmit unul, pe care ni-l vor comunica de îndată ce conducerea îşi va da acordul. După ce, în 23 septembrie, am trimis noi solicitarea – aceeaşi zi în care anunţul atribuirii contractului a fost făcut public în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) –, cei de la Imprimeria Naţională au efectuat o erată, pe care au publicat-o în SEAP, pe data de 24 septembrie. De dragul transparenţei, erata precizează că menţiunea de „negociere“ din anunţul precedent a fost aleasă pentru că sistemul nu a permis alegerea modalităţii corecte prin care a fost atribuit contractul. Respectiv cea de „cerere publică de oferte“. Başca, „deşi legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice nu obligă autoritatea contractantă de a publica un anunţ de atribuire în SEAP în condiţiile şi cu detaliile date, pentru transparenţă, CN Imprimeria Naţională SA a publicat prezentul anunţ de atribuire“. Care va să zică, de la atîta transparenţă, nici n-au mai mîncat usturoi, nici gura nu le miroase.
Valeriu Stoica, un obişnuit al contractelor cu statul
La fel ca Imprimeria Naţională, din dragoste de transparenţă, trebuie să amintim că Valeriu Stoica a fost mereu un personaj politic care a renunţat la funcţia publică în favoarea meseriei, dar nu şi la politica ce l-a ajutat în meserie. Ba chiar a renunţat la imunitatea oferită de deputăţie pentru a presta pe partea avocăţească. Şi nu i-a mers deloc rău. Prin 2007, s-a lipit de un contract cu dublă miză, atît politică, cît şi economică. Atunci a fost apărător al SRI-ului în procesul intentat instituţiei de omul de afaceri – şi duşman politic, în acelaşi timp – Dinu Patricu, în care acesta din urmă acuza Serviciul că i-ar fi interceptat ilegal convorbirile telefonice. Dacă în cazul „Dinu Patriciu împotriva SRI“ implicarea lui Stoica a putut avea şi o raţiune personală, în cazul contractului cu ALRO a existat o raţiune pur economică. Ce a rezultat tot dintr-o relaţie personală, însă de data aceasta cu Theodor Stolojan, artizanul privatizării şi un fel de părinte spiritual al ALRO, societate pe care cei doi au consiliat-o în grup: Stolo pe partea economică, iar Stoica pe partea juridică. Printre clienţii mari şi de stat s-a mai numărat şi Fortus SA din Iaşi, al cărei principal creditor a fost ANAF-ul şi de la care Stoica şi Asociaţii au încasat un mizilic de 375 de euroi pe oră pentru serviciile prestate.
Stoica a mai şi greşit drumul consultanţei juridice
Deşi, în mod normal, nu se înscrie în competiţii pe care nu le cîştigă, mai ales cînd vine vorba de contracte de asistenţă juridică oferite de propria firmă, Valeriu Stoica a mai realizat şi cîte o excepţie. Aşa, măcar pentru a confirma regula. În iulie anul curent, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a scos la mezat un contract de „prestări servicii de expropriere a imobilelor necesare construcţiei Autostrăzii Cernavodă-Constanţa, tronsonul Medgidia-Constanţa“. Licitaţie la care s-a înscris şi Stoica & Asociaţii. La concurenţă cu firma pedelistului s-a mai înscris un consorţiu format din SC Cartotop SA, societatea de avocatură Anghel, Lizac şi Asociaţii şi SC Primul Meridian SRL. Consorţiul, însă, a fost descalificat de la licitaţie, pe motiv că n-a îndeplinit mai multe cerinţe. De aceea, cei trei membri au contestat întregul proces de licitaţie la Curtea de Apel Bucureşti. În contestaţie, aceştia au acuzat atît faptul că au fost eliminaţi pe nedrept de la licitaţie, cît şi faptul că societăţii Stoica şi Asociaţii i s-a permis să participe la licitaţie, deşi nu ar fi îndeplinit toate condiţiile.
Spitale de hârtie
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Liana Subtirelu
Doar studiile de fezabilitate pentru 25 de spitale din cele 39 care urmau să fie construite, potrivit declaraţiilor fostului ministru al Sănătăţii, au înghiţit peste 13 milioane de lei. Planul este considerat nesustenabil de actualul ministru.
Necesitatea reînnoirii infrastructurii spitaliceşti este recunoscută şi de actuala conducere a Ministerului Sănătăţii. Fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu a început să facă declaraţii despre construirea zecilor de spitale încă din anul 2006. La un moment dat, când se aprobase de fostul guvern Tăriceanu construirea a 33 de spitale, 11 dintre acestea, printre care şi spitale comunale sau orăşeneşti, urmau a fi ridicate în judeţul Mureş. Până în 2008, potrivit datelor oferite de reprezentanţii MS, s-au realizat studii de fezabilitate pentru 6 spitale regionale şi 19 spitale de urgenţă.
„Cele 25 de studii de fezabilitate au fost realizate pentru suma de 13.154.400 lei“, adaugă reprezentanţii instituţiei.
Pentru cele 6 spitale regionale din Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu-Mureş şi Timişoara, fiecare studiu de fezabilitate a costat 756.000 de lei, adică peste 200.000 de euro. Pentru fiecare studiu de fezabilitate pentru spitalele de urgenţă, costul a fost de 453.600 de lei. Indicatorii tehnico-economici pentru fiecare zonă în care ar fi trebuit să se ridice un nou spital au fost aprobaţi prin hotărâri de guvern în 2007 şi în 2008.
Actualul ministru al Sănătăţii, Ion Bazac, a declarat că programul predecesorului său pentru construcţia de spitale „a fost extrem de ambiţios, dar nesustenabil“. „Programul pe care l-a început Eugen Nicolăescu cuprindea 28 plus 11 spitale, din care 11 în judeţul Mureş. Era un program foarte ambiţios şi eu am spus de la bun început că voi continua programele care sunt prioritare pentru România, indiferent cine le-a început, dar în măsura în care ele sunt sustenabile şi pot fi finanţate.
Evident, aşa cum începuse acest program, extrem de ambiţios, de dezvoltare a infrastructurii, ar fi fost nevoie să alocăm, an de an, trei miliarde de euro pentru construcţia acestor spitale, timp de cinci ani, şi lucrul acesta pot să vă spun că nu-l fac nici SUA, nici măcar o ţară europeană şi, evident, trebuie să fim realişti, un asemenea program nu era deloc sustenabil“, consideră Bazac. Acesta a spus că, după auditul efectuat de Banca Mondială, numărul de spitale care vor fi construite a fost redus la 15. Astfel, 8 spitale ar urma să se construiască cu fonduri de la bugetul de stat, iar alte 7, în parteneriat public-privat.
Potrivit reprezentanţilor MS, lucrările pentru 4 spitale vor demara în trimestrul patru al acestui an, în prezent fiind în curs de negociere contractele de lucrări şi execuţie la cheie a unităţilor. Cele 4 spitale judeţene de urgenţă urmează să se construiască la Arad, Bistriţa, Piatra Neamţ şi Ploieşti.
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Liana Subtirelu
Doar studiile de fezabilitate pentru 25 de spitale din cele 39 care urmau să fie construite, potrivit declaraţiilor fostului ministru al Sănătăţii, au înghiţit peste 13 milioane de lei. Planul este considerat nesustenabil de actualul ministru.
Necesitatea reînnoirii infrastructurii spitaliceşti este recunoscută şi de actuala conducere a Ministerului Sănătăţii. Fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu a început să facă declaraţii despre construirea zecilor de spitale încă din anul 2006. La un moment dat, când se aprobase de fostul guvern Tăriceanu construirea a 33 de spitale, 11 dintre acestea, printre care şi spitale comunale sau orăşeneşti, urmau a fi ridicate în judeţul Mureş. Până în 2008, potrivit datelor oferite de reprezentanţii MS, s-au realizat studii de fezabilitate pentru 6 spitale regionale şi 19 spitale de urgenţă.
„Cele 25 de studii de fezabilitate au fost realizate pentru suma de 13.154.400 lei“, adaugă reprezentanţii instituţiei.
Pentru cele 6 spitale regionale din Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu-Mureş şi Timişoara, fiecare studiu de fezabilitate a costat 756.000 de lei, adică peste 200.000 de euro. Pentru fiecare studiu de fezabilitate pentru spitalele de urgenţă, costul a fost de 453.600 de lei. Indicatorii tehnico-economici pentru fiecare zonă în care ar fi trebuit să se ridice un nou spital au fost aprobaţi prin hotărâri de guvern în 2007 şi în 2008.
Actualul ministru al Sănătăţii, Ion Bazac, a declarat că programul predecesorului său pentru construcţia de spitale „a fost extrem de ambiţios, dar nesustenabil“. „Programul pe care l-a început Eugen Nicolăescu cuprindea 28 plus 11 spitale, din care 11 în judeţul Mureş. Era un program foarte ambiţios şi eu am spus de la bun început că voi continua programele care sunt prioritare pentru România, indiferent cine le-a început, dar în măsura în care ele sunt sustenabile şi pot fi finanţate.
Evident, aşa cum începuse acest program, extrem de ambiţios, de dezvoltare a infrastructurii, ar fi fost nevoie să alocăm, an de an, trei miliarde de euro pentru construcţia acestor spitale, timp de cinci ani, şi lucrul acesta pot să vă spun că nu-l fac nici SUA, nici măcar o ţară europeană şi, evident, trebuie să fim realişti, un asemenea program nu era deloc sustenabil“, consideră Bazac. Acesta a spus că, după auditul efectuat de Banca Mondială, numărul de spitale care vor fi construite a fost redus la 15. Astfel, 8 spitale ar urma să se construiască cu fonduri de la bugetul de stat, iar alte 7, în parteneriat public-privat.
Potrivit reprezentanţilor MS, lucrările pentru 4 spitale vor demara în trimestrul patru al acestui an, în prezent fiind în curs de negociere contractele de lucrări şi execuţie la cheie a unităţilor. Cele 4 spitale judeţene de urgenţă urmează să se construiască la Arad, Bistriţa, Piatra Neamţ şi Ploieşti.
Guvern de ruşine istorică: Un an de vorbe încheiat cu dezastru
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Mihai Boeru, Iuliana Gatej, Doru Cireasa, Dan Coste
Indiferent dacă guvernul Boc va mai rezista, chiar dacă din acesta va ieşi PSD-ul sau nu, la aproape un an de la preluarea puterii, Executivul alianţei a reuşit să atingă mai multe performanţe negative.
Emil Boc a decis să ceară numai remanierea lui Dan Nica, evident doar din motive politice, dacă ar fi ales însă să îşi demită subalternii pe criteriu de competenţă sau de onestitate, majoritatea membrilor Cabinetului ar fi trebuit demişi. Cotidianul a adunat câteva dintre „succesurile“ miniştrilor reprezentativi din guvernul Boc
• întârzieri la plata subvenţiilor pentru agricultură
• neimplicare în asigurarea finanţării bancare pentru micii agricultori
• plăţi infime pentru produsele acestora, sub costurile de producţie, ignorarea intereselor micilor agricultori, în contextul unor importuri masive de alimente
• măsuri contestate de instanţele de judecată, precum destituirea a 19 directori ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, repuşi în funcţie după contestarea măsurii în justiţie
• lipsa de transparenţă în gestionarea problemelor armatei
• lipsa unei strategii pentru politica de înzestrare a armatei
• înzestrarea învechită a armatei
• gestionarea defectuoasă a scandalului „Ciorogârla“.
Încă nu au fost găsite cele 50 de arme furate, singura măsură fiind demiterea unor şefi de arme incomozi chiar ministrului şi apropiaţilor săi
• subfinanţarea armatei - 1,5% din PIB pentru apărare
• contractul fără licitaţie încheiat cu firma Ars Advertising, în valoare de 500 de mii de euro
• dosarul penal deschis la sesizarea ANI, care a găsit patru nereguli în declaraţia de avere şi o diferenţă nejustificată de 160.000 de lei
• politici deficitare de mediu
• a fost acuzat că direcţionează fondurile de reabilitare termică a locuinţelor în funcţie de apartenenţa politică a primarilor din oraşele/sectoarele unde se desfăşoară astfel de lucrări
• nu a restructurat ANL-ul, dar şi lipsa de transparenţă a acestei instituţii
• nu a demarat programul de consolidare a clădirilor cu risc ridicat la seism
• gestionarea defectuasă a programului de rebilitare termică a clădirilor
nu a semnat contractul de concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov
• nu a făcut publică strategia de construire a autostrăzilor
• a îngropat proiecte de autostrăzi
• nu a restructurat transportul feroviar, singurele măsuri fiind concedierea angajaţilor. Consecinţele sunt înmulţirea accidentelor de cale ferată
• rezultate mai proaste decât media europeană ale TAROM
• a girat numirea interlopului Costel Iancu în fruntea Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare
• netransparentizarea contractelor din domeniul utilităţilor, de tipul celor semnate de Hidroelectrica cu „băieţii deştepţi“
• lipsa de strategie în domeniul restructurării sectorului energetic
• lipsa oricăror strategii şi măsuri de creştere/restructurare a economiei României prin industrializare, creşterea ponderii bunurilor produse cu valoare adăugată mare
• părtaş la nivelul Guvernului pentru blocajul financiar (tolerarea de către Electrica a datoriilor pe care CFR le are la aceasta
• a dat un ordin prin care Ecaterina Andronescu îşi oferea singură puterea de a-i numi pe directorii de şcoli cu delegaţie. Această decizie le aparţinea inspectorilor generali şcolari
• la ultima teză cu subiect unic, elevii au primit la română şi la istorie subiecte greşite, demne de I.L. Caragiale. Ministrul a declarat că l-a demis pe subalternul său (Cristian Mirescu) care conducea Centrul naţional de evaluare, însă acesta este director în continuare
• numărul de ore la liceu a fost redus, însă programa şcolară nu a fost reformată.
• negocierea şi redactarea defectuoasă a Legii Educaţiei Naţionale.
• găuri în bugetul statului, concretizate în neplata salariilor la întregi categorii de bugetari
• subfinanţarea diferitelor proiecte importante
• atragerea insuficientă a fondurilor europene
• menţinerea la nivel scăzut a bazei de impozitare, măsură care ar fi fost utilă pentru creşterea veniturilor statului
• tolerarea economiei negre şi gri
• mediu de afaceri neprietenos prin menţinerea atitudinilor discreţionare şi lipsa de sprijin a agenţilor economici de către inspectorii Fiscului
• gestionarea defectuoasă a grevei magistraţilor. Nesoluţionarea solicitărilor acestora şi refuzul dialogului cu reprezentanţii judecătorilor şi procurorilor
• menţinerea monitorizării UE pe Justiţie
• ineficienţa luptei anticorupţie
• neeliminarea amestecului politicului în justiţie
• erorile codurilor: ex. micşorarea pedepselor pentru infracţiuni de corupţie (Codul penal), prevederi care aduc atingere libertăţilor individuale şi de expresie (Coul civil şi Codul de procedură penală
Ministerul Turismului
• a cheltuit un milion de euro, pe timp de criză, pentru promovarea imaginii României prin intermediul unui canal tv internaţional sportiv
• a cheltuit aproape 100.000 de euro pentru lansarea brandului „România, the Land of Choice“, la Paris, marile ziare franceze ignorând evenimentul
Premierul Boc
Patru ordonanţe iniţiate de guvernul Boc s-au lovit de Curtea Constituţională, care nu le-a dat aviz favorabil. Prima a fost cea prin care premierul dorea interzicea cumulului pensiei cu salariul încasat de la instituţii publice. Curtea Constituţională a României (CCR) a decis în ianuarie că OUG nr. 230 este neconstituţională. Ca atare, angajaţii de la stat îşi vor putea păstra atât locurile de muncă, dar şi pensiile de care beneficiază. Şi legea de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă prin care guvernul Boc a reorganizat propriul executiv la începutul anului 2009 a fost declarată neconstituţională.
Această ordonanţă i-a dat posibilitatea premierului să concedieze zeci de funcţionari şi directori din timpul guvernării Tăriceanu şi să angajeze alţi funcţionari doar pe baza încrederii acordate de premier şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate. O altă intenţie mult dorită de premier a fost recalcularea pensiilor magistraţilor, însă Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, membru CSM, a avertizat la timp Guvernul că recalcularea pensiilor speciale este ilegală şi neconstituţională. De asemenea, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată la Ordonanţa de Urgenţă nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, şi anume că Guvernul dorea să reprogrameze majorarea salariilor profesorilor.
• a antrenat o bancă privată în scandalurile legate de Ministerul Turismului
• comisia parlamentară de anchetă a cerut începerea urmăririi penale împotriva ministrului Turismului pentru gestionarea defectuoasă a fondurilor ministerului
• o strategie ineficientă de promovare a turismului românesc
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Mihai Boeru, Iuliana Gatej, Doru Cireasa, Dan Coste
Indiferent dacă guvernul Boc va mai rezista, chiar dacă din acesta va ieşi PSD-ul sau nu, la aproape un an de la preluarea puterii, Executivul alianţei a reuşit să atingă mai multe performanţe negative.
Emil Boc a decis să ceară numai remanierea lui Dan Nica, evident doar din motive politice, dacă ar fi ales însă să îşi demită subalternii pe criteriu de competenţă sau de onestitate, majoritatea membrilor Cabinetului ar fi trebuit demişi. Cotidianul a adunat câteva dintre „succesurile“ miniştrilor reprezentativi din guvernul Boc
• întârzieri la plata subvenţiilor pentru agricultură
• neimplicare în asigurarea finanţării bancare pentru micii agricultori
• plăţi infime pentru produsele acestora, sub costurile de producţie, ignorarea intereselor micilor agricultori, în contextul unor importuri masive de alimente
• măsuri contestate de instanţele de judecată, precum destituirea a 19 directori ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, repuşi în funcţie după contestarea măsurii în justiţie
• lipsa de transparenţă în gestionarea problemelor armatei
• lipsa unei strategii pentru politica de înzestrare a armatei
• înzestrarea învechită a armatei
• gestionarea defectuoasă a scandalului „Ciorogârla“.
Încă nu au fost găsite cele 50 de arme furate, singura măsură fiind demiterea unor şefi de arme incomozi chiar ministrului şi apropiaţilor săi
• subfinanţarea armatei - 1,5% din PIB pentru apărare
• contractul fără licitaţie încheiat cu firma Ars Advertising, în valoare de 500 de mii de euro
• dosarul penal deschis la sesizarea ANI, care a găsit patru nereguli în declaraţia de avere şi o diferenţă nejustificată de 160.000 de lei
• politici deficitare de mediu
• a fost acuzat că direcţionează fondurile de reabilitare termică a locuinţelor în funcţie de apartenenţa politică a primarilor din oraşele/sectoarele unde se desfăşoară astfel de lucrări
• nu a restructurat ANL-ul, dar şi lipsa de transparenţă a acestei instituţii
• nu a demarat programul de consolidare a clădirilor cu risc ridicat la seism
• gestionarea defectuasă a programului de rebilitare termică a clădirilor
nu a semnat contractul de concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov
• nu a făcut publică strategia de construire a autostrăzilor
• a îngropat proiecte de autostrăzi
• nu a restructurat transportul feroviar, singurele măsuri fiind concedierea angajaţilor. Consecinţele sunt înmulţirea accidentelor de cale ferată
• rezultate mai proaste decât media europeană ale TAROM
• a girat numirea interlopului Costel Iancu în fruntea Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare
• netransparentizarea contractelor din domeniul utilităţilor, de tipul celor semnate de Hidroelectrica cu „băieţii deştepţi“
• lipsa de strategie în domeniul restructurării sectorului energetic
• lipsa oricăror strategii şi măsuri de creştere/restructurare a economiei României prin industrializare, creşterea ponderii bunurilor produse cu valoare adăugată mare
• părtaş la nivelul Guvernului pentru blocajul financiar (tolerarea de către Electrica a datoriilor pe care CFR le are la aceasta
• a dat un ordin prin care Ecaterina Andronescu îşi oferea singură puterea de a-i numi pe directorii de şcoli cu delegaţie. Această decizie le aparţinea inspectorilor generali şcolari
• la ultima teză cu subiect unic, elevii au primit la română şi la istorie subiecte greşite, demne de I.L. Caragiale. Ministrul a declarat că l-a demis pe subalternul său (Cristian Mirescu) care conducea Centrul naţional de evaluare, însă acesta este director în continuare
• numărul de ore la liceu a fost redus, însă programa şcolară nu a fost reformată.
• negocierea şi redactarea defectuoasă a Legii Educaţiei Naţionale.
• găuri în bugetul statului, concretizate în neplata salariilor la întregi categorii de bugetari
• subfinanţarea diferitelor proiecte importante
• atragerea insuficientă a fondurilor europene
• menţinerea la nivel scăzut a bazei de impozitare, măsură care ar fi fost utilă pentru creşterea veniturilor statului
• tolerarea economiei negre şi gri
• mediu de afaceri neprietenos prin menţinerea atitudinilor discreţionare şi lipsa de sprijin a agenţilor economici de către inspectorii Fiscului
• gestionarea defectuoasă a grevei magistraţilor. Nesoluţionarea solicitărilor acestora şi refuzul dialogului cu reprezentanţii judecătorilor şi procurorilor
• menţinerea monitorizării UE pe Justiţie
• ineficienţa luptei anticorupţie
• neeliminarea amestecului politicului în justiţie
• erorile codurilor: ex. micşorarea pedepselor pentru infracţiuni de corupţie (Codul penal), prevederi care aduc atingere libertăţilor individuale şi de expresie (Coul civil şi Codul de procedură penală
Ministerul Turismului
• a cheltuit un milion de euro, pe timp de criză, pentru promovarea imaginii României prin intermediul unui canal tv internaţional sportiv
• a cheltuit aproape 100.000 de euro pentru lansarea brandului „România, the Land of Choice“, la Paris, marile ziare franceze ignorând evenimentul
Premierul Boc
Patru ordonanţe iniţiate de guvernul Boc s-au lovit de Curtea Constituţională, care nu le-a dat aviz favorabil. Prima a fost cea prin care premierul dorea interzicea cumulului pensiei cu salariul încasat de la instituţii publice. Curtea Constituţională a României (CCR) a decis în ianuarie că OUG nr. 230 este neconstituţională. Ca atare, angajaţii de la stat îşi vor putea păstra atât locurile de muncă, dar şi pensiile de care beneficiază. Şi legea de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă prin care guvernul Boc a reorganizat propriul executiv la începutul anului 2009 a fost declarată neconstituţională.
Această ordonanţă i-a dat posibilitatea premierului să concedieze zeci de funcţionari şi directori din timpul guvernării Tăriceanu şi să angajeze alţi funcţionari doar pe baza încrederii acordate de premier şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate. O altă intenţie mult dorită de premier a fost recalcularea pensiilor magistraţilor, însă Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, membru CSM, a avertizat la timp Guvernul că recalcularea pensiilor speciale este ilegală şi neconstituţională. De asemenea, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată la Ordonanţa de Urgenţă nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, şi anume că Guvernul dorea să reprogrameze majorarea salariilor profesorilor.
• a antrenat o bancă privată în scandalurile legate de Ministerul Turismului
• comisia parlamentară de anchetă a cerut începerea urmăririi penale împotriva ministrului Turismului pentru gestionarea defectuoasă a fondurilor ministerului
• o strategie ineficientă de promovare a turismului românesc
marți, 29 septembrie 2009
Dosarul «Insulina». Scandalul «Mogos», musamalizat in ‘97 fiindca nu au fost bani de teste
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
De zece mii de ori mai multa insulina zilnic. Aceasta era cantitatea pe care medicul Tiberiu Mogos, parintele retelei “Insulina”, cum il numeste presa, ajunsese sa o prescrie pacientei sale, Niculina N., in anul 1997. Daca si-ar fi injectat cantitatea de 60.000 de unitati de insulina - in loc de necesarul zilnic de 6 UI –, femeia ar fi murit chiar la numai cateva minute, din cauza hipoglicemiei supraacute pe care ar fi dezvoltat-o, explica specialistii. Dar pacienta, desi autoritatile i-au pierdut urma, se pare ca este inca in viata. Cazul a devenit faimos nu numai in Romania, fiind purtat pe la toate congresele internationale de diabet, dar nu ca un caz de frauda, ci ca un caz medical de exceptie. La sfarsitul anilor ’90, presa era plina de articole ce ofereau detalii despre cazul pacientei Niculina N. Astfel, Colegiul Medicilor Bucuresti (CMB) nu a mai avut alta alternativa si a demarat o ancheta. “Am obtinut un kit de analiza a insulinei din sange de la o alta firma, intrucat Novo Nordisk, cea care producea insulina prescrisa de medicul Tiberiu Mogos, a refuzat sa ne ajute”, ne-a declarat dr. Dan Peretianu, cel care s-a ocupat de instrumentarea cazului. Au fost astfel analizate mostrele de sange ale Niculinei N., care fusesera pastrate in laboratorul Spitalului Cantacuzino. Au fost organizate doua comisii extinse de dezbateri. Acuzatii principali au fost directorul Institutului “Paulescu” din acea vreme, profesor dr. Iulian Mincu, si, desigur, medicul Tiberiu Mogos. Amandoi au primit mustrare. Numai ca Mogos a facut recurs la Colegiul National al Medicilor, argumentand ca nu a putut doza insulina pacientei pentru ca spitalul nu dispunea de banii necesari pentru analiza insulinemiei, adica masurarea concentratiei de insulina din sange si a efectuat numai analiza glicemiei. Astfel, Mogos a fost exonerat de greseala facuta. Cu toate acestea, analiza IRI (immunologic reactive insuline), realizata de catre CMB, sugera foarte clar ca pacienta manca inainte de injectarea insulinei, deci nu avea hipoglicemie. “Nu putea fi vorba nici de rezistenta la insulina, pentru ca aceasta apare numai la insulina porcina, iar in acea perioada se trecuse deja la insulina umana recombinata”, a explicat medicul endocrinolog Dan Peretianu.Reteta ii ajungea unui diabetic pentru 22 de aniMogos este in topul prescriptorilor de cel putin trei ani, având anual retete de peste un milion de euro, fara ca autoritatile sa se sesizeze pentru acest fapt. Acesta ar fi prescris doua retete cu medicamente antidiabetice, fiecare in valoare de circa 110.000 de lei, in conditiile in care tratamentul cu antidiabetice costa in medie 1.195 de lei pentru un pacient pe an, iar prescrierile nu se fac pe o perioada mai mare de 90 de zile. In schimb, retetele lui Mogos includeau 270 de bucati de stilouri cu insulina fiecare, respectiv necesarul unui diabetic pentru 22 de ani. Declaratiile medicului din presa sunt surprinzatoare. “Cat despre retete eliberate, cele doua, nu vreau sa gasesc o scuza faptul ca lucrez singur, nu am asistent care sa ma ajute. Zilnic, am in jur de 200 de pacienti si e normal sa gresesti. Bun, am gresit eu, dar cei de la farmacie nu trebuiau sa se autosesizeze, mai ales cand o farmacista poate elibera pe o reteta cel mult trei bucati de insulina, pentru trei luni? Cand a vazut 270, nu si-a dat seama ca e ceva in neregula? Pentru o astfel de cantitate, trebuie sa iei insulina cu un maxi-taxi”, explica Tiberiu Mogos. De fapt, Casa de Asigurari de Sanatate este cea care ar fi trebuit sa se sesizeze. “Retetele n-au fost eliberate, n-au ajuns niciodata in farmacie. Este doar un circuit scriptic in farmacie. Verificarile ministerului au aratat ca la farmacia respectiva au fost decontate 9.000 de retete dubioase. Este o problema si cu cei care se ocupa de validarea acestor retete, probabil ca ar fi trebuit sa se sesizeze daca era decontata o reteta de 100.000 de lei“, a declarat ministrul sanatatii, Ion Bazac. Ministerul Sanatatii vrea sa recupereze prejudiciul Ministrul sanatatii, Ion Bazac, va solicita Colegiului Medicilor ridicarea dreptului de practica a medicului Tiberiu Mogos si excluderea sa din Institutul “Paulescu”. In plus, alti 11 medici din tara sunt vizati de Ministerul Sanatatii in ceea ce priveste numarul mare de retete prescrise si de valoarea ridicata a acestora, tot in cadrul programului national de diabet. Toti cei care vor fi gasiti vinovati vor fi chemati in judecata pentru recuperarea prejudiciului de peste 500.000 de euro.
Florin Pupaza
Gardianul.ro
De zece mii de ori mai multa insulina zilnic. Aceasta era cantitatea pe care medicul Tiberiu Mogos, parintele retelei “Insulina”, cum il numeste presa, ajunsese sa o prescrie pacientei sale, Niculina N., in anul 1997. Daca si-ar fi injectat cantitatea de 60.000 de unitati de insulina - in loc de necesarul zilnic de 6 UI –, femeia ar fi murit chiar la numai cateva minute, din cauza hipoglicemiei supraacute pe care ar fi dezvoltat-o, explica specialistii. Dar pacienta, desi autoritatile i-au pierdut urma, se pare ca este inca in viata. Cazul a devenit faimos nu numai in Romania, fiind purtat pe la toate congresele internationale de diabet, dar nu ca un caz de frauda, ci ca un caz medical de exceptie. La sfarsitul anilor ’90, presa era plina de articole ce ofereau detalii despre cazul pacientei Niculina N. Astfel, Colegiul Medicilor Bucuresti (CMB) nu a mai avut alta alternativa si a demarat o ancheta. “Am obtinut un kit de analiza a insulinei din sange de la o alta firma, intrucat Novo Nordisk, cea care producea insulina prescrisa de medicul Tiberiu Mogos, a refuzat sa ne ajute”, ne-a declarat dr. Dan Peretianu, cel care s-a ocupat de instrumentarea cazului. Au fost astfel analizate mostrele de sange ale Niculinei N., care fusesera pastrate in laboratorul Spitalului Cantacuzino. Au fost organizate doua comisii extinse de dezbateri. Acuzatii principali au fost directorul Institutului “Paulescu” din acea vreme, profesor dr. Iulian Mincu, si, desigur, medicul Tiberiu Mogos. Amandoi au primit mustrare. Numai ca Mogos a facut recurs la Colegiul National al Medicilor, argumentand ca nu a putut doza insulina pacientei pentru ca spitalul nu dispunea de banii necesari pentru analiza insulinemiei, adica masurarea concentratiei de insulina din sange si a efectuat numai analiza glicemiei. Astfel, Mogos a fost exonerat de greseala facuta. Cu toate acestea, analiza IRI (immunologic reactive insuline), realizata de catre CMB, sugera foarte clar ca pacienta manca inainte de injectarea insulinei, deci nu avea hipoglicemie. “Nu putea fi vorba nici de rezistenta la insulina, pentru ca aceasta apare numai la insulina porcina, iar in acea perioada se trecuse deja la insulina umana recombinata”, a explicat medicul endocrinolog Dan Peretianu.Reteta ii ajungea unui diabetic pentru 22 de aniMogos este in topul prescriptorilor de cel putin trei ani, având anual retete de peste un milion de euro, fara ca autoritatile sa se sesizeze pentru acest fapt. Acesta ar fi prescris doua retete cu medicamente antidiabetice, fiecare in valoare de circa 110.000 de lei, in conditiile in care tratamentul cu antidiabetice costa in medie 1.195 de lei pentru un pacient pe an, iar prescrierile nu se fac pe o perioada mai mare de 90 de zile. In schimb, retetele lui Mogos includeau 270 de bucati de stilouri cu insulina fiecare, respectiv necesarul unui diabetic pentru 22 de ani. Declaratiile medicului din presa sunt surprinzatoare. “Cat despre retete eliberate, cele doua, nu vreau sa gasesc o scuza faptul ca lucrez singur, nu am asistent care sa ma ajute. Zilnic, am in jur de 200 de pacienti si e normal sa gresesti. Bun, am gresit eu, dar cei de la farmacie nu trebuiau sa se autosesizeze, mai ales cand o farmacista poate elibera pe o reteta cel mult trei bucati de insulina, pentru trei luni? Cand a vazut 270, nu si-a dat seama ca e ceva in neregula? Pentru o astfel de cantitate, trebuie sa iei insulina cu un maxi-taxi”, explica Tiberiu Mogos. De fapt, Casa de Asigurari de Sanatate este cea care ar fi trebuit sa se sesizeze. “Retetele n-au fost eliberate, n-au ajuns niciodata in farmacie. Este doar un circuit scriptic in farmacie. Verificarile ministerului au aratat ca la farmacia respectiva au fost decontate 9.000 de retete dubioase. Este o problema si cu cei care se ocupa de validarea acestor retete, probabil ca ar fi trebuit sa se sesizeze daca era decontata o reteta de 100.000 de lei“, a declarat ministrul sanatatii, Ion Bazac. Ministerul Sanatatii vrea sa recupereze prejudiciul Ministrul sanatatii, Ion Bazac, va solicita Colegiului Medicilor ridicarea dreptului de practica a medicului Tiberiu Mogos si excluderea sa din Institutul “Paulescu”. In plus, alti 11 medici din tara sunt vizati de Ministerul Sanatatii in ceea ce priveste numarul mare de retete prescrise si de valoarea ridicata a acestora, tot in cadrul programului national de diabet. Toti cei care vor fi gasiti vinovati vor fi chemati in judecata pentru recuperarea prejudiciului de peste 500.000 de euro.
Florin Pupaza
Gorbaciov, mândru de Ion Iliescu. Un disident rus arata cum a planificat Moscova Revolutia din 1989 si cum ne-am democratizat noi accidental
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
Pe cånd lucra ca si cercetator la Fundatia Gorbaciov, unde erau documentele cu care ultimul lider al URSS a plecat din fruntea tarii, tånarul disident rus Pavel Stroilov (foto medalion) a obtinut o serie de acte secrete. El a reusit, astfel, sa intre in posesia unor documente extraordinare, care arata cum controleaza marii lideri politici lumea. Vedem in ele cum am fost noi, romånii, jucaria Moscovei, chiar si cånd credeam ca ne revoltam, dar si legaturile dintre Ion Iliescu si Mihail Gorbaciov.
Acum cinci ani, pe cand studia dreptul in Rusia, Pavel Stroilov a reusit sa sparga codurile arhivelor electronice neautorizate publicului, de la Fundatia Gorbaciov. Tanarul a inceput sa copieze documentele din colectia cu care Gorbaciov plecase de la conducerea Uniunii Sovietice. Pe urma, a reusit sa plece cu aceste transcrieri in Marea Britanie, unde a cerut azil politic si de unde a continuat munca mentorului sau, Vladimir Bukovsky. In ultimii ani, documentele furate de el ne-au aratat ce se afla in spatele caderii Uniunii Sovietice. De asemenea, de la el aflam despre multe din pacturile secrete ale oamenilor care au condus Europa in anii ‘80. Intr-un interviu pentru HotNews.ro, Stroilov povesteste despre regizarea revolutiilor din 1989. De asemenea, disidentul rus relateaza despre complicitatea Iliescu-Gorbaciov.
FSN-ul, sub control sovietic
Referitor la scandalul provocat de documentele care se refereau la tara noastra, Stroilov povesteste: „Inainte de alegerile din 2004, presedintele Iliescu a amenintat ca-l va da in judecata pe prietenul meu, Vladimir Bukovsky, care a spus presei despre legaturile sovietice ale lui Iliescu. Aceasta a fost o batalie politica in urma cu cinci ani, asa ca nu am mai putut pastra documentele. Cu acordul meu, Vladimir a publicat cele mai importante documente despre Iliescu, fara a ma mentiona ca sursa, pentru ca eram inca in Rusia. Apoi, Iliescu n-a mai vorbit despre proces si, la putin timp, partidul sau a pierdut alegerile”. Dar, continua rusul, intre timp, a mai descoperit dovezi despre el in alta parte a colectiei lui Mihai Gorbaciov. El are o transcriere in care este redata o convorbire intre liderul rus, Gorbaciov, si omologul bulgar, Lilov. Conform lui Stroilov, Lilov spunea ca, pana la urma, Iliescu se descurca bine in Romania. Replica lui Gorbaciov la afirmatiile bulgarului este: „Ssst! Nu vrem sa facem publica apropierea noastra de Iliescu”. Aceste dovezi, spune rusul, vin ca o completare a multor altora, descoperite anterior, care aratau cum Revolutia din 1989 a fost planuita de la Moscova. Mai exact, conform acestor date, a fost vorba despre un complot impotriva lui Ceausescu. Motivul: era excesiv de dur, nu mai asculta de nimeni si era mult prea infam. „Un lider ca el nu se mai potrivea cu planurile lor europene. Asa ca s-au decis sa-l inlocuiasca cu Ion Iliescu, persoana care a fost dintotdeauna pro-rusa”, crede Stroilov, care nu are nici un dubiu ca totul a fost planuit si inscenat de KGB. De asemenea, spune el, faptul ca Frontul Salvarii Nationale a fost complet controlat de sovietici este o certitudine. „Se pare ca Gorbaciov si Iliescu au fost colegi de universitate”, a mai declarat disidentul. Aceasta, deoarece initial planul Moscovei era sa-i impuna pe vechii colegi ai lui Gorbaciov ca lideri in Europa de Est. Stroilov da exemplul Cehoslovaciei, tara in care controlul sovieticilor a disparut, dupa ce candidatul lui Gorbaciov nu a fost ales. Mai mult, se pare ca sovieticii aveau acelasi plan pentru toata Europa de Est, dar nu a functionat in tara noastra, pentru ca toate celelalte au scapat de sub controlul Moscovei. Concluzia spuselor rusului ar fi ca Romania a devenit democratie accidental. La comentariul reporterului HotNews.ro ca, in Romania, fostii membri ai Partidului Comunist au avut sau inca au roluri importante in partidele post-1989, Stroilov raspunde ca nu este ceva neobisnuit. Ba mai mult, acest lucru s-a intamplat peste tot in Europa, spune el. Iar motivul este tocmai faptul ca arhivele au ramas inchise, iar adevarul istoric despre comunism a ramas nestabilit.
In fine, Pavel Stroilov considera ca ideologia comunista a existat in mai multe roluri: ca regim, ca miscare politica si ca mafie. A cazut ca regim, este puternic slabit in rolul de miscare politica, dar mafia politica, spune el, n-a facut decat sa infloreasca. „O victorie asupra comunismului nu s-a intamplat niciodata cu adevarat”, este concluzia trista a tanarului care a sfidat una din cele mai mari puteri ale lumii.
Alina Matis
Gardianul.ro
Pe cånd lucra ca si cercetator la Fundatia Gorbaciov, unde erau documentele cu care ultimul lider al URSS a plecat din fruntea tarii, tånarul disident rus Pavel Stroilov (foto medalion) a obtinut o serie de acte secrete. El a reusit, astfel, sa intre in posesia unor documente extraordinare, care arata cum controleaza marii lideri politici lumea. Vedem in ele cum am fost noi, romånii, jucaria Moscovei, chiar si cånd credeam ca ne revoltam, dar si legaturile dintre Ion Iliescu si Mihail Gorbaciov.
Acum cinci ani, pe cand studia dreptul in Rusia, Pavel Stroilov a reusit sa sparga codurile arhivelor electronice neautorizate publicului, de la Fundatia Gorbaciov. Tanarul a inceput sa copieze documentele din colectia cu care Gorbaciov plecase de la conducerea Uniunii Sovietice. Pe urma, a reusit sa plece cu aceste transcrieri in Marea Britanie, unde a cerut azil politic si de unde a continuat munca mentorului sau, Vladimir Bukovsky. In ultimii ani, documentele furate de el ne-au aratat ce se afla in spatele caderii Uniunii Sovietice. De asemenea, de la el aflam despre multe din pacturile secrete ale oamenilor care au condus Europa in anii ‘80. Intr-un interviu pentru HotNews.ro, Stroilov povesteste despre regizarea revolutiilor din 1989. De asemenea, disidentul rus relateaza despre complicitatea Iliescu-Gorbaciov.
FSN-ul, sub control sovietic
Referitor la scandalul provocat de documentele care se refereau la tara noastra, Stroilov povesteste: „Inainte de alegerile din 2004, presedintele Iliescu a amenintat ca-l va da in judecata pe prietenul meu, Vladimir Bukovsky, care a spus presei despre legaturile sovietice ale lui Iliescu. Aceasta a fost o batalie politica in urma cu cinci ani, asa ca nu am mai putut pastra documentele. Cu acordul meu, Vladimir a publicat cele mai importante documente despre Iliescu, fara a ma mentiona ca sursa, pentru ca eram inca in Rusia. Apoi, Iliescu n-a mai vorbit despre proces si, la putin timp, partidul sau a pierdut alegerile”. Dar, continua rusul, intre timp, a mai descoperit dovezi despre el in alta parte a colectiei lui Mihai Gorbaciov. El are o transcriere in care este redata o convorbire intre liderul rus, Gorbaciov, si omologul bulgar, Lilov. Conform lui Stroilov, Lilov spunea ca, pana la urma, Iliescu se descurca bine in Romania. Replica lui Gorbaciov la afirmatiile bulgarului este: „Ssst! Nu vrem sa facem publica apropierea noastra de Iliescu”. Aceste dovezi, spune rusul, vin ca o completare a multor altora, descoperite anterior, care aratau cum Revolutia din 1989 a fost planuita de la Moscova. Mai exact, conform acestor date, a fost vorba despre un complot impotriva lui Ceausescu. Motivul: era excesiv de dur, nu mai asculta de nimeni si era mult prea infam. „Un lider ca el nu se mai potrivea cu planurile lor europene. Asa ca s-au decis sa-l inlocuiasca cu Ion Iliescu, persoana care a fost dintotdeauna pro-rusa”, crede Stroilov, care nu are nici un dubiu ca totul a fost planuit si inscenat de KGB. De asemenea, spune el, faptul ca Frontul Salvarii Nationale a fost complet controlat de sovietici este o certitudine. „Se pare ca Gorbaciov si Iliescu au fost colegi de universitate”, a mai declarat disidentul. Aceasta, deoarece initial planul Moscovei era sa-i impuna pe vechii colegi ai lui Gorbaciov ca lideri in Europa de Est. Stroilov da exemplul Cehoslovaciei, tara in care controlul sovieticilor a disparut, dupa ce candidatul lui Gorbaciov nu a fost ales. Mai mult, se pare ca sovieticii aveau acelasi plan pentru toata Europa de Est, dar nu a functionat in tara noastra, pentru ca toate celelalte au scapat de sub controlul Moscovei. Concluzia spuselor rusului ar fi ca Romania a devenit democratie accidental. La comentariul reporterului HotNews.ro ca, in Romania, fostii membri ai Partidului Comunist au avut sau inca au roluri importante in partidele post-1989, Stroilov raspunde ca nu este ceva neobisnuit. Ba mai mult, acest lucru s-a intamplat peste tot in Europa, spune el. Iar motivul este tocmai faptul ca arhivele au ramas inchise, iar adevarul istoric despre comunism a ramas nestabilit.
In fine, Pavel Stroilov considera ca ideologia comunista a existat in mai multe roluri: ca regim, ca miscare politica si ca mafie. A cazut ca regim, este puternic slabit in rolul de miscare politica, dar mafia politica, spune el, n-a facut decat sa infloreasca. „O victorie asupra comunismului nu s-a intamplat niciodata cu adevarat”, este concluzia trista a tanarului care a sfidat una din cele mai mari puteri ale lumii.
Alina Matis
Cum să chemi la licitaţia pentru autostrada Deva-Orăştie doar pe cine vrei
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
28 Sep 2009 Doru Cireasa
Autostrada, scoasă la licitaţie a treia oară în acest an, nu va avea mai mult noroc nici în octombrie, când vor trebui depuse ofertele. Documentaţia licitaţiei, modificată din mers fără explicaţii, a fost contestată de două firme şi există suspiciuni că ar fi favorizate firmele străine.
Prima dată, licitaţia pentru construirea celor 32 de kilometri dintre Deva şi Orăştie a avut loc în 2006, însă a fost anulată. Consultantul, consorţiul DHV Consultants/Athens Development Office din Olanda, selectat după savantele metodologii cerute de către UE care ar trebui să ducă teoretic la selecţia unor firme profesioniste, a întârziat revizuirea proiectului tehnic, necesar potenţialilor constructori pentru întocmirea ofertelor. Licitaţia a fost repornită în iulie 2009, însă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a anulat-o schimbând, cu patru zile înainte de termenul de depunere a ofertelor finale, procedura de achiziţie din licitaţie deschisă în licitaţie cu precalificare.
Dacă în forma iniţială depăşirea unei cifre medii de afaceri pe trei ani şi trei contracte importante erau suficiente în principal pentru primirea unei firme la licitaţie, în forma modificată, printre alte condiţii, firmele trebuiau să fi turnat în ultimii ani nu mai puţin de 100.000 de metri cubi de structuri de beton folosiţi la poduri.
Introducerea acestei cerinţe de calificare împiedică prezenţa la licitaţie a oricărei firme româneşti. Patroni ai firmelor autohtone afirmă că volumul cerut este exagerat faţă de necesarul din cazul de faţă, care ar fi “cel mult 20.000 de metri cubi”. “Cantitatea cerută nu s-a turnat în ultimii 40 de ani în întreaga Românie. Este un cerc vicios. Nu intri la licitaţie pentru că nu ai făcut acest volum de lucrări şi nu îl faci pentru că niciodată nu eşti primit pe licitaţie”, spune patronul unei firme autohtone cu cifră de afaceri de sute de milioane de euro.
,,Rezultat al cerinţelor discriminatorii, CNADNR a primit două contestaţii care sunt analizate cu seriozitate”, spune unul dintre şefii companiei. Acesta afirmă că forma aleasă, anume licitaţia cu pe calificare, este bună deoarece limitează numărul ofertelor pe care CNADNR trebuie să le verifice. “Criteriile de calificare sunt însă foarte discutabile şi vor fi reanalizate”, spune oficialul companiei, sub protecţia anonimatului.
Calificarea la licitaţie doar a firmelor străine nu ar fi o garanţie că lucrările ar fi efectuate repede şi bine. Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a declarat anterior că unele firme străine, folosindu-se de renumele şi de contractele obţinute în ţările lor de origine, câştigă contracte în România, apoi vin să facă lucrările cu doi oameni şi un laptop, subcontractând mai departe lucrările firmelor româneşti.
Cotidianul.ro
28 Sep 2009 Doru Cireasa
Autostrada, scoasă la licitaţie a treia oară în acest an, nu va avea mai mult noroc nici în octombrie, când vor trebui depuse ofertele. Documentaţia licitaţiei, modificată din mers fără explicaţii, a fost contestată de două firme şi există suspiciuni că ar fi favorizate firmele străine.
Prima dată, licitaţia pentru construirea celor 32 de kilometri dintre Deva şi Orăştie a avut loc în 2006, însă a fost anulată. Consultantul, consorţiul DHV Consultants/Athens Development Office din Olanda, selectat după savantele metodologii cerute de către UE care ar trebui să ducă teoretic la selecţia unor firme profesioniste, a întârziat revizuirea proiectului tehnic, necesar potenţialilor constructori pentru întocmirea ofertelor. Licitaţia a fost repornită în iulie 2009, însă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a anulat-o schimbând, cu patru zile înainte de termenul de depunere a ofertelor finale, procedura de achiziţie din licitaţie deschisă în licitaţie cu precalificare.
Dacă în forma iniţială depăşirea unei cifre medii de afaceri pe trei ani şi trei contracte importante erau suficiente în principal pentru primirea unei firme la licitaţie, în forma modificată, printre alte condiţii, firmele trebuiau să fi turnat în ultimii ani nu mai puţin de 100.000 de metri cubi de structuri de beton folosiţi la poduri.
Introducerea acestei cerinţe de calificare împiedică prezenţa la licitaţie a oricărei firme româneşti. Patroni ai firmelor autohtone afirmă că volumul cerut este exagerat faţă de necesarul din cazul de faţă, care ar fi “cel mult 20.000 de metri cubi”. “Cantitatea cerută nu s-a turnat în ultimii 40 de ani în întreaga Românie. Este un cerc vicios. Nu intri la licitaţie pentru că nu ai făcut acest volum de lucrări şi nu îl faci pentru că niciodată nu eşti primit pe licitaţie”, spune patronul unei firme autohtone cu cifră de afaceri de sute de milioane de euro.
,,Rezultat al cerinţelor discriminatorii, CNADNR a primit două contestaţii care sunt analizate cu seriozitate”, spune unul dintre şefii companiei. Acesta afirmă că forma aleasă, anume licitaţia cu pe calificare, este bună deoarece limitează numărul ofertelor pe care CNADNR trebuie să le verifice. “Criteriile de calificare sunt însă foarte discutabile şi vor fi reanalizate”, spune oficialul companiei, sub protecţia anonimatului.
Calificarea la licitaţie doar a firmelor străine nu ar fi o garanţie că lucrările ar fi efectuate repede şi bine. Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a declarat anterior că unele firme străine, folosindu-se de renumele şi de contractele obţinute în ţările lor de origine, câştigă contracte în România, apoi vin să facă lucrările cu doi oameni şi un laptop, subcontractând mai departe lucrările firmelor româneşti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)