Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
20 Oct 2009 Toader Stefan
În războiul dintre PSD şi PDL, musca din laptele guvernării a devenit, peste noapte, Ministerul de Interne. Cine sunt mai-marii zilei care s-ar putea speria de informaţiile ce se află la DGIPI? Pentru cine sunt, în general, serviciile secrete, dar mai ales DGIPI, o sperietoare? Cotidianul pune cap la cap piesele unui puzzle pentru a arăta cine sunt personajele pe care apele tulburi ale structurilor de informaţii le pot trage la fund, mai devreme sau mai târziu, în momente în care secretele ar scăpa din cătuşele politice.
De la ieşirea la rampă a lui Marian Vanghelie cu declaraţii privitoare la arhiva serviciului de informaţii din grădina MAI şi până azi, la reaşezarea pe fotoliul de ministru a lui Vasile Blaga, despre DGIPI şi eventualele „scurgeri“ din comoara secretă a acesteia s-au scris tone de cuvinte. Pornind de la conflictele la nivel declarativ dintre fostul ministru al Internelor Dan Nica şi actualul interimar, Vasile Blaga, presa a concluzionat că ar fi vorba de patru „zone de interes“ care s-ar fi prelins din paharul DGIPI.
Prima şi cea mai complexă ar fi legată de sirianul Omar Hayssam. Care au fost atribuţiile DGIPI, care au fost cele ale SRI şi ce anume ar putea deveni o bombă pentru preşedintele Traian Băsescu?
În timpul scandalului „Hayssam“, la comanda DGIPI se afla generalul Virgil Ardelean, zis Vulpea.
El a făcut declaraţii, arătând că structura pe care o conducea a transmis tuturor autorităţilor competente informaţii legate de intenţia sirianului de a părăsi ţara. „Orice asociere referitoare la posibile conexiuni ascunse ale mele, în afara celor derivate din atribuţiunile legale de serviciu, în legătură cu cazul Hayssam, sunt neadevăruri!“, afirma generalul.
Autorităţile despre care amintea fostul şef al DGIPI sunt Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde DIICOT, prin fostul procuror Ciprian Nastasiu, se ocupa de acest caz. Ardelean a depus la Comisia de apărare din Senat, atunci când a fost audiat, două note informative despre posibila fugă a lui Hayssam, pe care DGIPI le-a depus, la rândul său, la Parchet. Hayssam a fost monitorizat şi interceptat de SRI, iar ultima autorizaţie dată de către instanţă a fost valabilă până pe 8 iunie 2006, dar între timp sirianul dispăruse.
Ca atare, fuga lui Hayssam nu ar putea fi socotită un triumf exclusiv al sirianului şi al reţelelor sale internaţionale, ci şi un plan lăsat cu intenţie să se desfăşoare până la capăt, care nu ar fi reuşit dacă nu ar fi existat OK-ul Cotrocenilor.
Atribuţiile DGIPI pe zona „Hayssam“ existau cu mult înaintea episodului „Răpirea jurnaliştilor“, fiind de notorietate că anumite cadre din Interne aveau conexiuni cu personaje din lumea arabă aflate pe teritoriul României, le urmăreau şi, ca atare, nu e de mirare ca şi enigmaticul doctor Yassim să fi fost pe lista monitorizaţilor.
Mai mult, DGIPI a avut informaţii despre planul fugii sirianului, culese de la persoane din anturajul arab şi de la informatori din zona Poliţiei de Frontieră. În tot acest păienjeniş al cazului ,,Hayssam“, grosul informaţiilor a fost stocat la SRI, ca „secret de stat“ şi, după cum a spus preşedintele, românii vor afla adevărul după 50 de ani. Rămân însă firimiturile informative, dar extrem de importante, aflate la DGIPI, iar dacă acestea, deşi sunt secretizate, ar deveni publice, ar putea constitui partea de „măr otrăvit“ din care au muşcat toate personajele angrenate în dispariţia teroristului sirian.
Oltchim, PDL şi interesele de Vâlcea
Alt punct vehiculat ca „vulnerabil“ pentru oamenii actualei puteri este Oltchim. Această societate se află de mai multă vreme în dezechilibru economic şi nu a fost ferită de materiale de presă scandaloase. Ele l-au vizat, ce-i drept, pe Theodor Stolojan, dar nu aceasta este buba cea mare. Ea se află în legăturile pe care conducerea Oltchim, prin directorul general, Constantin Roibu, le-ar avea cu PDL. Acesta a dezminţit că numele său ar fi apropiat de cel al lui Traian Băsescu. Totuşi, la Oltchim, acolo unde Roibu a reuşit să rămână director general chiar şi după taifunul din Adunarea Generală a Acţionarilor întrunită la începutul acestei luni, miroase a influenţă PDL. Adunare a fost convocată de către acţionarul majoritar, Ministerul Economiei, condus de PDL-istul Adriean Videanu, dar şi de Organizaţia Judeţeană a PDL Vâlcea. Cu majoritate de voturi, acţionarii SC Oltchim SA l-au mandatat pe Constantin Roibu să exercite acţiunile în justiţie împotriva lui Wojciech Zaremba şi a lui Waldemar Preussner, cei doi administratori reprezentanţi ai acţionarului minoritar. La propunerea PDL-ului local şi a ministerului, a fost numită, ca administrator, Alina Tarlea, consilier local la Râmnicu Valcea. Interesant este faptul că pe ordinea de zi a aceleiaşi adunări se afla şi atragerea răspunderii directorului general al societăţii, Constantin Roibu, dar aceasta a fost respinsă.
Serviciile de informaţii direct interesate de ceea ce se petrece la Oltchim au fost SRI şi SIE. Motivul: cei doi foşti administratori polonezi, potrivit presei poloneze, sunt specialişti „cu state vechi“ pe lista fostului serviciu secret al Poloniei, WSI. Ei sunt suspectaţi că ar lucra pentru cercurile ruseşti interesate de preluarea unor puncte strategice din domeniul energiei şi petrochimiei din România şi Europa de Est. Fiecare dintre cele două servicii a avut partea sa de „lucrare“.
„Lenuţele“ nu au fost subiect de filaj MAI
Despre Elena Băsescu nu se poate demonstra deocamdată că ar fi fost „lucrată“ informativ. Dar este posibil ca anumite filaje sau monitorizări realizate de cei de la Crimă Organizată din Ministerul de Interne să cuprindă secvenţe din cluburile frecventate de fiul lui Viorel Hrebenciuc, locuri în care se consumă şi droguri. În astfel de operaţiuni, filmările cuprind tot ansamblul, nu numai persoana-cheie urmărită. Astfel de imagini ar putea fi folosite drept şantaj, dar nu sunt probe de săvârşire a vreunei infracţiuni.
În ce-o priveşte pe Elena Udrea, sursele noastre spun că filajele au fost realizate mai mult de paparazzi decât de servicii.
În ceea ce priveşte ascultările, doar interceptările din cazul „Ritzi“ ar putea evidenţia ceva compromiţător.
Blaga şi jocul „D’ale Jandarmeriei“
De-a lungul timpului, DGIPI a devenit cel mai de temut serviciu, pentru că nu s-a putut realiza un control civil asupra acestei structuri. Reţelele informative sunt vaste şi aproape în toate scandalurile de anvergură a existat câte un personaj cu epoleţi implicat, astfel că au atras şi competenţa DGIPI. Cât despre actualul ministru interimar Vasile Blaga, se pare că acesta ar fi fost monitorizat cu multă vreme în urmă, prin ’95-96, când era director al Direcţiei Regionale Vamale Oradea. Cel mai mult l-a scos, însă, din sărite pe Blaga o altă direcţie din MAI, DGA, pe când era condusă de procurorul Marian Sîntion. De altfel, când a apărut scandalul Sîntion-DGIPI, chestorul Virgil Ardelean l-a întrebat pe procuror, în şedinţa de decapitare a acestuia, dacă Blaga a făcut vreo presiune asupra sa în stoparea unei anchete. Sîntion a răspuns atunci: „Da. Mi-a spus la telefon de cazul Jandarmeria. Mi-a spus: «Lasă-l în pace!»“ (n.a.- era vorba de generalul Silion). Acum, când a preluat comanda Internelor după plecarea PSD-ului de la guvernare, Blaga l-a înlocuit pe general din fruntea Jandarmeriei pentru a scăpa de revenirea la acest subiect. Înlocuirea lui Silion a fost făcută de ochii lumii şi pentru a şterge urmele unei stranii simpatii pe care a avut-o şeful statului, Traian Băsescu, faţă de acest personaj despre care toată lumea s-a-ntrebat ce merite deosebite are de vreme ce a fost săltat în grad la finele ultimilor doi ani la Cotroceni. Silion a scăpat din clinciurile DNA destul de suspect, de altfel, în dosarul în care a fost trimis în judecată fostul şef de la Logistica Jandarmeriei, Constantin Lecu.
Într-un anumit procent, arhiva DGIPI se află şi la alte instituţii, prin natura colaborării dintre servicii şi celelalte autorităţi, precum Parchetele. Frica de arhivă priveşte, însă, celelalte procente rămase la „centru“, unde sunt stocate lucrări nefinalizate, rapoarte interne, documentări neconstituite într-un dosar penal din diverse motive sau din lipsa unor probe suficiente. Aceasta este partea care constituie coşmarul unor personaje prinse în caracatiţe mafiote regionale sau naţionale din care nu lipsesc politicienii, poliţiştii de rând, dar şi generali.
Băsescu, stăpânul dosarelor
Preşedintele României, Traian Băsescu, i-a numit „slugi“ pe ofiţerii de informaţii din Ministerul de Interne care i-ar fi pus la dispoziţie informaţii liderului PSD Bucureşti, Marian Vanghelie. Şeful statului a dat asigurări, într-un interviu, că, deşi s-a lăudat cu acest lucru, Vanghelie nu a primit arhiva DGIPI, dar că, totuşi, i-au fost transmise informaţii de la acest serviciu secret de către unii ofiţeri care i-au devenit „slugi“ şi împotriva cărora s-au făcut plângeri penale.
Traian Băsescu a făcut şi dezvăluiri despre situaţia de la MAI: „Ce mi se pare relativ grav este faptul că DGIPI avea mandatele legale de ascultare pe persoane, pe care le supravegheau, din lumea interlopă, din comunitatea de afaceri şi acele segmente de discuţii în care eventual a apărut şi un om politic sau ceva de genul acesta au fost copiate şi puse la dispoziţie ca informaţie pentru şantaj, pentru atacuri politice“.
Ministrul interimar al MAI, Vasile Blaga, a declarat vinerea trecută că arhiva „Doi şi-un sfert“ „este la loc sigur, numai că s-au copiat informaţii strict secrete“. „Mai mult, s-au copiat transcripturi după înregistrări, legal, cu mandat de siguranţă naţională sau pe crimă organizată. Şi s-au găsit, sigur, acolo unde nu trebuia“, a susţinut democrat-liberalul.
Preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, a declarat, în septembrie, că „s-a dorit“ să se puna mâna pe arhiva „Doi şi-un sfert“, unde e vorba de „fetiţa EBA“, care „se încinge din când în când“ şi că arhiva DGIPI „este pe mâini bune“.
De asemenea, Vanghelie a afirmat că, din informaţiile pe care le deţine, la DGIPI nu ar mai exista date despre Traian Băsescu, exceptând „o bucăţică“ cu Omar Hayssam, din care şeful statului „poate să aibă o problemă“. (C.O.)
miercuri, 21 octombrie 2009
BAE ar putea plati 500 de milioane de lire, pentru a nu fi acuzata de coruptie in dosarul Romaniei
Romania trebuie salvata!
Oficiul britanic anticoruptie (SFO) crede ca BAE Systems va trebui sa accepte o amenda de aproape 500 de milioane de lire sterline, pentru a scapa de acuzatiile de coruptie privind contractele cu Romania, ce ar submina capacitatea companiei de a obtine noi contracte in Europa.
Aceasta cifra depaseste cu mult oferta organismului anticoruptie britanic de a plati 330 de milioane de euro, suma in schimbul careia autoritatile ar fi pus capat anchetei privind faptele de coruptie din strainatate ale companiei. Desi compania vrea o intelegere amiabila, nu a fost convinsa inca de dovezile prezentate de autoritati, relateaza Daily Mail, citat de NewsIn.
Insa, daca BAE va accepta o amenda mare, SFO este dispus sa formuleze acuzatii mai putin grave in justitie, care nu ar submina capacitatea companiei de a obtine in viitor noi contracte in Europa si in lume.
Oficiul britanic antifrauda se bazeaza pe faptul ca procurorul general insarcinat cu acest dosar va incepe urmarirea in justitie a BAE, atunci cand ii vor fi prezentate dovezile stranse privind contractele incheiat cu Tanzania, Romania si chiar Cehia. Un alt caz, privind contracte de armament cu Africa de Sud, este considerat mai dificil de dovedit.
SFO a examinat, printre altele, un contract de 116 milioane de lire obtinut de BAE pentru intretinerea si modernizarea a doua fregate britanice vandute Romaniei in 2003. Au existat acuzatii ca un politician roman neidentificat a primit un comision secret de 6 milioane de lire in legatura cu tranzactia, scria in 2007 saptamanalul britanic The Observer.
9am.ro
Oficiul britanic anticoruptie (SFO) crede ca BAE Systems va trebui sa accepte o amenda de aproape 500 de milioane de lire sterline, pentru a scapa de acuzatiile de coruptie privind contractele cu Romania, ce ar submina capacitatea companiei de a obtine noi contracte in Europa.
Aceasta cifra depaseste cu mult oferta organismului anticoruptie britanic de a plati 330 de milioane de euro, suma in schimbul careia autoritatile ar fi pus capat anchetei privind faptele de coruptie din strainatate ale companiei. Desi compania vrea o intelegere amiabila, nu a fost convinsa inca de dovezile prezentate de autoritati, relateaza Daily Mail, citat de NewsIn.
Insa, daca BAE va accepta o amenda mare, SFO este dispus sa formuleze acuzatii mai putin grave in justitie, care nu ar submina capacitatea companiei de a obtine in viitor noi contracte in Europa si in lume.
Oficiul britanic antifrauda se bazeaza pe faptul ca procurorul general insarcinat cu acest dosar va incepe urmarirea in justitie a BAE, atunci cand ii vor fi prezentate dovezile stranse privind contractele incheiat cu Tanzania, Romania si chiar Cehia. Un alt caz, privind contracte de armament cu Africa de Sud, este considerat mai dificil de dovedit.
SFO a examinat, printre altele, un contract de 116 milioane de lire obtinut de BAE pentru intretinerea si modernizarea a doua fregate britanice vandute Romaniei in 2003. Au existat acuzatii ca un politician roman neidentificat a primit un comision secret de 6 milioane de lire in legatura cu tranzactia, scria in 2007 saptamanalul britanic The Observer.
9am.ro
Un miliard de euro, anual, pentru pensiile speciale
Romania trebuie salvata!
Pentru cele 230.000 de pensii speciale, statul plateste anul aproximativ un miliard de euro (circa 1% din PIB), potrivit Ministerului Muncii. Majoritatea celor care primesc pensii speciale, respectiv 170.000 de persoane, provin din armata si politie.
"Pensiile au ajuns sa consume 9% din PIB, din care 8% reprezinta pensiile publice si 1% pensiile speciale. Platim in fiecare an pentru pensiile speciale din armata, politie, servicii secrete, diplomatie si pentru cele ale parlamentarilor, inclusiv ale functionarilor publici din Parlament, aproape 1% din PIB, respectiv un miliard de euro", a declarat secretarul de stat in Ministerul Muncii, Mihai Seitan, relateaza NewsIn.
Reprezentantul Ministerului Muncii a precizat faptul ca exista pensii speciale care ajung si la 33.000-34.000 lei lunar, adaugand ca "un magistrat care a iesit in urma cu zece ani la pensie, primeste 80% din salariul celor care ocupa astazi pozitia de pe care a iesit la pensie".
Acesta este de parere ca din cauza scaderii populatiei Romaniei, exista riscul ca deficitul bugetului de pensii sa ajunga pe actualul sistem la 5-6% din produsul intern brut (PIB), iar "statul sa ajunga astfel, pe termen lung, in incapacitatea de a mai plati pensii si salarii".
Premierul Emil Boc a declarat recent ca statul ar putea economisi in 2010 intre 500 si 800 milioane euro, prin aplicarea Legii unitare a pensiilor,
* Pensiile publice ar urma sa fie indexate cu inflatia si cu 50% din cresterea salariului mediu
Proiectul de lege al pensiilor publice prevede indexarea anuala a pensiilor cu rata inflatiei si cu 50% din cresterea salariului mediu, iar plafonul pentru plata contributiilor la bugetul asigurarilor sociale a fost stabilit la 7 salarii medii, a declarat mai declarat, marti, secretarul de stat in Ministerul Muncii.
"Varsta de pensionare a ramas de 65 de ani, atat pentru barbati cat si pentru femei, iar modul de calcul al valorii punctului de pensie va avea in vedere inflatia anuala si cresterea salariului mediu. Totodata, am decis sa crestem plafonul pentru plata contributiilor la bugetul asigurarilor sociale la sapte salarii medii pe economie, pentru ca nu poti pune o persoana care castiga 100.000 de lei sa plateasca 30% la bugetul de pensii", a afirmat Mihai Seitan.
Oficialul a precizat ca Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala au cerut Romaniei sa urce mai rapid varsta de pensionare, la 65 de ani, respectiv mai devreme de 2030, cat prevede actualul proiect de lege, insa deocamdata nu s-a convenit nimic in acest sens.
"Reprezentantii FMI si cei ai Bancii Mondiale au propus ca valoarea punctului de pensie sa reprezinte 45% din valoarea salariului mediu brut, ce urmeaza a fi indexat anual in functie de inflatie, insa au inteles ca daca s-ar calcula in acest mod vor aparea discriminari intre pensiile platite pentru aceleasi conditii de lucru", sustine Mihai Seitan.
"Au fost de acord ca pensiile sa fie indexate 100% in raport cu inflatia si cu 50% din cresterea salariului mediu. Banca Mondiala a cerut sa acceleram procesul de crestere a varstei de pensionare, oricand mai devreme de 2030, dar deocamdata nu am convenit nimic", a adaugat acesta.
Secretarul de stat a explicat ca expertii Bancii Mondiale urmeaza sa intreprinda o analiza legata de sustenabilitatea sistemului de pensii, pentru a se stabili pe termen lung cat vor reprezenta pensiile in raport cu salariile. Potrivit lui Seitan, Ministerul Muncii a respins propunerea sindicatelor ce viza scaderea varstei de pensionare a femeilor cu un an pentru fiecare copil nascut, dar nu mai mult de trei ani.
"Am preluat 80% din cele 150 de amendamente propuse de sindicate, insa nu am acceptat ca varsta de pensionare sa fie redusa la 63 de ani, de la 65 de ani, si ca femeilor sa li se reduca varsta de pensionare cu un an pentru fiecare copil nascut", a conchis oficialul.
9am.ro
Pentru cele 230.000 de pensii speciale, statul plateste anul aproximativ un miliard de euro (circa 1% din PIB), potrivit Ministerului Muncii. Majoritatea celor care primesc pensii speciale, respectiv 170.000 de persoane, provin din armata si politie.
"Pensiile au ajuns sa consume 9% din PIB, din care 8% reprezinta pensiile publice si 1% pensiile speciale. Platim in fiecare an pentru pensiile speciale din armata, politie, servicii secrete, diplomatie si pentru cele ale parlamentarilor, inclusiv ale functionarilor publici din Parlament, aproape 1% din PIB, respectiv un miliard de euro", a declarat secretarul de stat in Ministerul Muncii, Mihai Seitan, relateaza NewsIn.
Reprezentantul Ministerului Muncii a precizat faptul ca exista pensii speciale care ajung si la 33.000-34.000 lei lunar, adaugand ca "un magistrat care a iesit in urma cu zece ani la pensie, primeste 80% din salariul celor care ocupa astazi pozitia de pe care a iesit la pensie".
Acesta este de parere ca din cauza scaderii populatiei Romaniei, exista riscul ca deficitul bugetului de pensii sa ajunga pe actualul sistem la 5-6% din produsul intern brut (PIB), iar "statul sa ajunga astfel, pe termen lung, in incapacitatea de a mai plati pensii si salarii".
Premierul Emil Boc a declarat recent ca statul ar putea economisi in 2010 intre 500 si 800 milioane euro, prin aplicarea Legii unitare a pensiilor,
* Pensiile publice ar urma sa fie indexate cu inflatia si cu 50% din cresterea salariului mediu
Proiectul de lege al pensiilor publice prevede indexarea anuala a pensiilor cu rata inflatiei si cu 50% din cresterea salariului mediu, iar plafonul pentru plata contributiilor la bugetul asigurarilor sociale a fost stabilit la 7 salarii medii, a declarat mai declarat, marti, secretarul de stat in Ministerul Muncii.
"Varsta de pensionare a ramas de 65 de ani, atat pentru barbati cat si pentru femei, iar modul de calcul al valorii punctului de pensie va avea in vedere inflatia anuala si cresterea salariului mediu. Totodata, am decis sa crestem plafonul pentru plata contributiilor la bugetul asigurarilor sociale la sapte salarii medii pe economie, pentru ca nu poti pune o persoana care castiga 100.000 de lei sa plateasca 30% la bugetul de pensii", a afirmat Mihai Seitan.
Oficialul a precizat ca Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala au cerut Romaniei sa urce mai rapid varsta de pensionare, la 65 de ani, respectiv mai devreme de 2030, cat prevede actualul proiect de lege, insa deocamdata nu s-a convenit nimic in acest sens.
"Reprezentantii FMI si cei ai Bancii Mondiale au propus ca valoarea punctului de pensie sa reprezinte 45% din valoarea salariului mediu brut, ce urmeaza a fi indexat anual in functie de inflatie, insa au inteles ca daca s-ar calcula in acest mod vor aparea discriminari intre pensiile platite pentru aceleasi conditii de lucru", sustine Mihai Seitan.
"Au fost de acord ca pensiile sa fie indexate 100% in raport cu inflatia si cu 50% din cresterea salariului mediu. Banca Mondiala a cerut sa acceleram procesul de crestere a varstei de pensionare, oricand mai devreme de 2030, dar deocamdata nu am convenit nimic", a adaugat acesta.
Secretarul de stat a explicat ca expertii Bancii Mondiale urmeaza sa intreprinda o analiza legata de sustenabilitatea sistemului de pensii, pentru a se stabili pe termen lung cat vor reprezenta pensiile in raport cu salariile. Potrivit lui Seitan, Ministerul Muncii a respins propunerea sindicatelor ce viza scaderea varstei de pensionare a femeilor cu un an pentru fiecare copil nascut, dar nu mai mult de trei ani.
"Am preluat 80% din cele 150 de amendamente propuse de sindicate, insa nu am acceptat ca varsta de pensionare sa fie redusa la 63 de ani, de la 65 de ani, si ca femeilor sa li se reduca varsta de pensionare cu un an pentru fiecare copil nascut", a conchis oficialul.
9am.ro
marți, 20 octombrie 2009
Ex-prefectul Mantale a făcut Armata, pe şest. De 19 hectare
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 21 Oct 2009 Alexandru Cautis
S-a ajuns la demisia şi demiterea Guvernului din cauză că Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost rîvnit de PSD şi de PD-L. De ce este aşa de apetisant acest minister? Printre altele, fiindcă are în subordine prefecţii. De ce ţin neapărat partidele să aibă prefecţi? Fiindcă, prin funcţia lui, prefectul poate gira afacerile membrilor de partid. În continuare găsiţi o reţetă de milioane pe bază de prefect, din bucătăria PD-L. Cu mult peste 30.000.000 de euro.Povestea pe scurt, pe înţelesul adolescenţilorA adolescenţilor din cadrul Organizaţiei de tineret a PD-L, desigur. Ea, povestea, este cam aşa: Institutul Pasteur, ăla de face vaccinurile cu care v-au înţepat în şcoală, a fost privatizat după ’89.
Privaţii au scormonit prin acte şi au aflat că institutul a avut, pe la 1920, un teren de vreo 19 hectare, pe care statul l-a luat forţat ca să facă garaje şi locuinţe. Din proprie iniţiativă, făcînd investigaţii imobiliare, patronii Pasteur-ului au găsit ei în Bucureşti un teren de vreo 19 hectare neocupat de construcţii şi l-au cerut ca despăgubire pentru proprietatea lor antebelică. Terenul era în sectorul 5, dar proprietarii institutului s-au dus să-l ceară de la Comisia de Fond Funciar de la sectorul 6. Mai întîi, în iulie 2006, au meşterit o documentaţie topografică în care au specificat că terenul este în sectorul 6. Pe baza documentaţiei au cerut date despre teren de la Primăria Municipiului Bucureşti. De unde li s-a răspuns, în noiembrie 2006, că terenul respectiv „apare ca fiind în administrarea unei instituţii“. Nu li s-a zis care. Concomitent, Prefectura Bucureşti a fost înştiinţată de către Primăria sectorului 6 că în privinţa terenului respectiv „nu se cunoaşte modalitatea de trecere în administrarea unei instituţii“ şi că figurează drept „delimitare sector 6“. Se repetă figura cu „instituţia“, nu se spune care instituţie anume îl administrează şi apar dubii şi în privinţa sectorului. Prefectura nu are o problemă cu faptul că nu se spune al cui e terenul şi dă undă verde retrocedării către Institutul Pasteur. Comisia din Primăria sectorului 6, care a validat actele, trebuia să fie formată din nouă persoane: primarul Cristian Poteraş, viceprimarul Constantin Paţica, secretarul Gheorghe Floricică şi alţi şase membri stabiliţi printr-un ordin al Prefecturii. În fapt, nu au semnat decît primarul, secretarul şi un membru al comisiei.Ce s-a întîmplat cu terenul ajuns la Pasteur?Ce s-a întîmplat cu terenul ar putea fi o explicaţie pentru temerea celorlalţi membri ai comisiei de a da cu pixul pe un act dubios. Din 19 hectare, în aprilie 2007, aproape 140.000 de metri pătraţi, atenţie, suprafaţă fără ieşire la drum public, au fost vînduţi firmei Sten Consulting, pentru suma de 15.900.000 de euro. Cu promisiunea că Institutul Pasteur va mai vinde firmei respective o suprafaţă de 24.000 de metri pătraţi din acelaşi teren, care constituia ieşirea la strada Condorului. A fost, de fapt, o şmecherie. Ulterior, pe 14 decembrie 2007, institutul a vîndut ieşirea la şosea firmei Highstown Romania, pentru suma de 2.802.000 de euro. Iar Highstown a revîndut-o rapid firmei Sten, după şase zile, pentru 7.450.000 de euro. În şase zile, preţul a crescut, deci, de aproape trei ori. Diferenţa ar putea fi bine-mersi cuantumul unei şpăgi risipite la Primărie şi Prefectură. Apropo, restul de 26.900 mp din terenul de 19 hectare a fost dat de Institutul Pasteur firmei AL-Tel Communications, ca preţ pentru nişte servicii prestate cică de firmă în folosul institutului. Din datele noastre, firma AL-Tel Communications avea un singur angajat, dar, iată, muncise săracul pe brînci ca să merite un teren de trei milioane de euro. Administratorul firmei Al-Tel Communications este Lucian Grecu, apropiat al primarului sectorului 6, Cristian Poteraş. Deci cercul se închide frumos.La scurt timp de la aceste manevre, apar surprize-bombăŞi anume:– terenul nu era în sectorul 6, ci în sectorul 5. Din planşele stabilite de consiliul municipal prin 2004, în PUZ-ul întocmit pentru sectorul 6 în 2005, rezultă clar că terenul era în curtea primarului pesedist Vanghelie şi nu a pedelistului Poteraş. – „instituţia“ secretă la care făceau referire actele trecute prin Primăria sectorului 6 şi prin Prefectura Bucureşti nu era una oarecare, o şcoală, un dispensar, un aprozar, ci chiar Ministerul Apărării. Terenul era domeniu public al statului, în administrarea Ministerului Apărării.Se pune întrebarea cum naiba un teren atît de mare, care e domeniu public, deci nu poate fi înstrăinat decît prin hotărîre de Guvern, care aparţine unei instituţii din Guvern, ajunge să fie manevrat de către o primărie, mai mult, una la care nici măcar nu era arondat? Cum de n-a observat Prefectura Bucureştiului? Ei, aici s-ar putea să fie o cheie. Prefectura era condusă la data aranjamentului de către pedelista Mioara Mantale. Din neatenţie, bineînţeles, madam Mantale a acceptat să i se fure pesedistului Vanghelie un teren şi să-i fie atribuit Primăriei lui Poteraş, coleg de partid cu prefecta. Tot din neglijenţă, doamna prefect nu a sesizat că terenul era domeniu public şi în administrarea unui minister. Cu alte cuvinte, ca angajată la Guvern, nu a putut afla că terenul e administrat de Guvern.Despăgubiri de 24 de milioane de euro de la PrefecturăPrefectura Bucureşti, acţionată în instanţă de către firma ţepuită, Sten Consulting, va avea de plătit cel puţin 24.000.000 de euro ca despăgubiri. Bani din bugetul public. Tot Prefectura Bucureşti, la braţ cu Primăria sectorului 6, va trebui să dea 19 hectare de teren Primăriei sectorului 5 şi Ministerului Apărării. Iată, aşadar, ce realizări frumoase pot avea loc dacă ai avut, la un moment dat, prefectul potrivit de partid la primăria de partid.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 21 Oct 2009 Alexandru Cautis
S-a ajuns la demisia şi demiterea Guvernului din cauză că Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost rîvnit de PSD şi de PD-L. De ce este aşa de apetisant acest minister? Printre altele, fiindcă are în subordine prefecţii. De ce ţin neapărat partidele să aibă prefecţi? Fiindcă, prin funcţia lui, prefectul poate gira afacerile membrilor de partid. În continuare găsiţi o reţetă de milioane pe bază de prefect, din bucătăria PD-L. Cu mult peste 30.000.000 de euro.Povestea pe scurt, pe înţelesul adolescenţilorA adolescenţilor din cadrul Organizaţiei de tineret a PD-L, desigur. Ea, povestea, este cam aşa: Institutul Pasteur, ăla de face vaccinurile cu care v-au înţepat în şcoală, a fost privatizat după ’89.
Privaţii au scormonit prin acte şi au aflat că institutul a avut, pe la 1920, un teren de vreo 19 hectare, pe care statul l-a luat forţat ca să facă garaje şi locuinţe. Din proprie iniţiativă, făcînd investigaţii imobiliare, patronii Pasteur-ului au găsit ei în Bucureşti un teren de vreo 19 hectare neocupat de construcţii şi l-au cerut ca despăgubire pentru proprietatea lor antebelică. Terenul era în sectorul 5, dar proprietarii institutului s-au dus să-l ceară de la Comisia de Fond Funciar de la sectorul 6. Mai întîi, în iulie 2006, au meşterit o documentaţie topografică în care au specificat că terenul este în sectorul 6. Pe baza documentaţiei au cerut date despre teren de la Primăria Municipiului Bucureşti. De unde li s-a răspuns, în noiembrie 2006, că terenul respectiv „apare ca fiind în administrarea unei instituţii“. Nu li s-a zis care. Concomitent, Prefectura Bucureşti a fost înştiinţată de către Primăria sectorului 6 că în privinţa terenului respectiv „nu se cunoaşte modalitatea de trecere în administrarea unei instituţii“ şi că figurează drept „delimitare sector 6“. Se repetă figura cu „instituţia“, nu se spune care instituţie anume îl administrează şi apar dubii şi în privinţa sectorului. Prefectura nu are o problemă cu faptul că nu se spune al cui e terenul şi dă undă verde retrocedării către Institutul Pasteur. Comisia din Primăria sectorului 6, care a validat actele, trebuia să fie formată din nouă persoane: primarul Cristian Poteraş, viceprimarul Constantin Paţica, secretarul Gheorghe Floricică şi alţi şase membri stabiliţi printr-un ordin al Prefecturii. În fapt, nu au semnat decît primarul, secretarul şi un membru al comisiei.Ce s-a întîmplat cu terenul ajuns la Pasteur?Ce s-a întîmplat cu terenul ar putea fi o explicaţie pentru temerea celorlalţi membri ai comisiei de a da cu pixul pe un act dubios. Din 19 hectare, în aprilie 2007, aproape 140.000 de metri pătraţi, atenţie, suprafaţă fără ieşire la drum public, au fost vînduţi firmei Sten Consulting, pentru suma de 15.900.000 de euro. Cu promisiunea că Institutul Pasteur va mai vinde firmei respective o suprafaţă de 24.000 de metri pătraţi din acelaşi teren, care constituia ieşirea la strada Condorului. A fost, de fapt, o şmecherie. Ulterior, pe 14 decembrie 2007, institutul a vîndut ieşirea la şosea firmei Highstown Romania, pentru suma de 2.802.000 de euro. Iar Highstown a revîndut-o rapid firmei Sten, după şase zile, pentru 7.450.000 de euro. În şase zile, preţul a crescut, deci, de aproape trei ori. Diferenţa ar putea fi bine-mersi cuantumul unei şpăgi risipite la Primărie şi Prefectură. Apropo, restul de 26.900 mp din terenul de 19 hectare a fost dat de Institutul Pasteur firmei AL-Tel Communications, ca preţ pentru nişte servicii prestate cică de firmă în folosul institutului. Din datele noastre, firma AL-Tel Communications avea un singur angajat, dar, iată, muncise săracul pe brînci ca să merite un teren de trei milioane de euro. Administratorul firmei Al-Tel Communications este Lucian Grecu, apropiat al primarului sectorului 6, Cristian Poteraş. Deci cercul se închide frumos.La scurt timp de la aceste manevre, apar surprize-bombăŞi anume:– terenul nu era în sectorul 6, ci în sectorul 5. Din planşele stabilite de consiliul municipal prin 2004, în PUZ-ul întocmit pentru sectorul 6 în 2005, rezultă clar că terenul era în curtea primarului pesedist Vanghelie şi nu a pedelistului Poteraş. – „instituţia“ secretă la care făceau referire actele trecute prin Primăria sectorului 6 şi prin Prefectura Bucureşti nu era una oarecare, o şcoală, un dispensar, un aprozar, ci chiar Ministerul Apărării. Terenul era domeniu public al statului, în administrarea Ministerului Apărării.Se pune întrebarea cum naiba un teren atît de mare, care e domeniu public, deci nu poate fi înstrăinat decît prin hotărîre de Guvern, care aparţine unei instituţii din Guvern, ajunge să fie manevrat de către o primărie, mai mult, una la care nici măcar nu era arondat? Cum de n-a observat Prefectura Bucureştiului? Ei, aici s-ar putea să fie o cheie. Prefectura era condusă la data aranjamentului de către pedelista Mioara Mantale. Din neatenţie, bineînţeles, madam Mantale a acceptat să i se fure pesedistului Vanghelie un teren şi să-i fie atribuit Primăriei lui Poteraş, coleg de partid cu prefecta. Tot din neglijenţă, doamna prefect nu a sesizat că terenul era domeniu public şi în administrarea unui minister. Cu alte cuvinte, ca angajată la Guvern, nu a putut afla că terenul e administrat de Guvern.Despăgubiri de 24 de milioane de euro de la PrefecturăPrefectura Bucureşti, acţionată în instanţă de către firma ţepuită, Sten Consulting, va avea de plătit cel puţin 24.000.000 de euro ca despăgubiri. Bani din bugetul public. Tot Prefectura Bucureşti, la braţ cu Primăria sectorului 6, va trebui să dea 19 hectare de teren Primăriei sectorului 5 şi Ministerului Apărării. Iată, aşadar, ce realizări frumoase pot avea loc dacă ai avut, la un moment dat, prefectul potrivit de partid la primăria de partid.
Conducerea CCIB a dat de pomana jumatate din sediul Camerei de Comert din Capitala
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
Dupa trei ani de razboaie patrimoniale, conducerea CCIB a reusit sa lase propria institutie fara jumatatea ce-i revenea din sediul Camerei de Comert si Industrie a Romåniei, din bulevardul Octavian Goga. In baza unei simple “conventii civile, CCIB a fost de acord sa renunte la proprietatea asupra celor 50 de procente din cladire, anulånd dintr-un condei toate actele care dadeau dreptul Camerei bucurestene de Comert asupra imobilului. Aceasta, cu mai putin de o saptamåna inainte sa cedeze, tot fara nici o pretentie, participarea pe care o avea la Romexpo.Preluarea Romexpo de la Camerea de Comert si Industrie a Romaniei (CCIB) de la Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti (CCIB) printr-un straniu contract de cesiune, prezentat de “Gardianul” in editia de ieri, a fost numai unul dintre pasii meniti sa se finalizeze cu trecerea intregului patrimoniu al CCIB in cel al CCIR. Reamintim cititorilor ca, printr-un contract de cesiune cu titlu gratuit, CCIB ceda cele 35 de procente pe care le detinea la Romexpo,. Beneficiarul acestei generozitati, CCIR, a procedat, la scurt timp, la vanzarea unor active (in valoare de 500.000 euro) din patrimoniul Romexpo catre firma Intact, la un pret putin peste 300.000 euro. Controversatul contract a fost “dublat”, sase zile mai tarziu, de un alt act, la fel de ciudat, intitulat “protocol”. „Clauza de intretinere”Documentul se doreste a acoperi efectele produse de renuntarea CCIB la treimea ce-i revenea la Romexpo, o firma cu un profit net anual de peste 6 milioane euro. Protocolul prevede ca CCIR urmeaza “sa finanteze CCIB pe o perioada determinata si sa asigure resursele necesare si utile functionarii (...) in vederea execitarii si indeplinirii atributiilor ce ii revin conform legii (...). Prezentul protocol isi produce efectele pe perioada in care CCIB se gaseste in stare de nevoie, in sensul ca nu exista resurse financiare sau suma veniturilor ce sunt obtinute ca urmare a desfasurarii activitatilor curente (...) nu acopera suma cheltuielilor necesare si utile functionarii (...). Semnatarii acestui document sunt aceiasi artizani ai preluarii Romexpo: Mihail Vlasov, presedintele CCIR, si Sorin Dimitriu, presedintele CCIB. Survenit la nici o saptamana de la renuntarea cu titlu gratuit la un venit anual de 2 milioane euro, protocolul este o recunoastere de fapt a situatiei financiare precare in care a ramas CCIB dupa cesionarea gratuita a actiunilor de la Romexpo. Acest protocol cu “clauza de intretinere” ascunde, insa, sub aparenta generozitate, o noua lovitura data CCIB. Articolul 4 al protocolului are urmatorul continut: “spatiile folosite ca birouri, necesare activitatii curente a CCIB, raman in toata aceasta perioada in folosinta gratuita a acesteia in conditii de eficienta si optimizare. Contractele incheiate intre CCIB si terti privind folosinta unor spatii aflate in proprietatea CCIR sunt reziliate de drept din momentul semnarii prezentului protocol si trec in sarcina CCIR, prin renegocierea clauzelor contractuale”. Ultimul articol este, la randul sau, cel putin la fel de interesant: “Nerespectarea oricarei prevederi cuprinse in prezentul protocol atrage dupa sine rezilierea acestuia de indata si fara scurgerea vreunui termen (...). O varianta de interpretare a acestui articol ar putea fi aceea ca, daca, de exemplu, CCIR nu achita sumele necesare functionarii CCIB, contractul inceteaza sa produca efecte si... nu mai este obligata sa achite sumele respective!Circuitul documentelor Primul document din suita celor menite sa duca la trecerea patrimoniului CCIB in cel al CCIR dateaza tot din luna iulie a anului 2008. In data de 14 iulie (anterior contractului de cesiune si a protocolului descris mai sus), cele doua camere de industrie incheie o conventie civila. Obiectul acesteia il constituie “restituirea si retrocedarea bunurilor mobile si imobile, preluate cu acte sau prin buna invoiala intre CCIR si CCIB sub semnatura autentica incepand cu data de 07.04.2005, nelegal considerate ca fiind desprinse din proprietatea (...) CCIR. Partile declara lovit de nulitate absoluta orice document oficializat de institutiile abilitate ale statului cu privire la dreptul de proprietate al CCIB, ce s-a dobandit incepand cu data de 07.04.2005 cu privire la bunuri imobile sau mobile reale corporale sau necorporale ce au apartinut Camerei Nationale a Romaniei (denumirea purtata de camera de comert in epoca comunista). Documentul face referire la actele de infiintare a CCIB, acte prin care s-a constituit si patrimoniul acesteia. Vizat de “conventie” era sediul Camerei de Comert din bulevardul Octavian Goga, sediu din care jumatate apartinea CCIB. Si aici cercul se inchide. Motivul pentru care reprezentantii CCIB au fost de acord cu astfel de prevederi ramane neclar, dar rezultatul a fost acela ca institutia a ramas fara jumatatea ce i de cuvenea din sediul Camerei de Comert...
Cristian Stanescu
Gardianul.ro
Dupa trei ani de razboaie patrimoniale, conducerea CCIB a reusit sa lase propria institutie fara jumatatea ce-i revenea din sediul Camerei de Comert si Industrie a Romåniei, din bulevardul Octavian Goga. In baza unei simple “conventii civile, CCIB a fost de acord sa renunte la proprietatea asupra celor 50 de procente din cladire, anulånd dintr-un condei toate actele care dadeau dreptul Camerei bucurestene de Comert asupra imobilului. Aceasta, cu mai putin de o saptamåna inainte sa cedeze, tot fara nici o pretentie, participarea pe care o avea la Romexpo.Preluarea Romexpo de la Camerea de Comert si Industrie a Romaniei (CCIB) de la Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti (CCIB) printr-un straniu contract de cesiune, prezentat de “Gardianul” in editia de ieri, a fost numai unul dintre pasii meniti sa se finalizeze cu trecerea intregului patrimoniu al CCIB in cel al CCIR. Reamintim cititorilor ca, printr-un contract de cesiune cu titlu gratuit, CCIB ceda cele 35 de procente pe care le detinea la Romexpo,. Beneficiarul acestei generozitati, CCIR, a procedat, la scurt timp, la vanzarea unor active (in valoare de 500.000 euro) din patrimoniul Romexpo catre firma Intact, la un pret putin peste 300.000 euro. Controversatul contract a fost “dublat”, sase zile mai tarziu, de un alt act, la fel de ciudat, intitulat “protocol”. „Clauza de intretinere”Documentul se doreste a acoperi efectele produse de renuntarea CCIB la treimea ce-i revenea la Romexpo, o firma cu un profit net anual de peste 6 milioane euro. Protocolul prevede ca CCIR urmeaza “sa finanteze CCIB pe o perioada determinata si sa asigure resursele necesare si utile functionarii (...) in vederea execitarii si indeplinirii atributiilor ce ii revin conform legii (...). Prezentul protocol isi produce efectele pe perioada in care CCIB se gaseste in stare de nevoie, in sensul ca nu exista resurse financiare sau suma veniturilor ce sunt obtinute ca urmare a desfasurarii activitatilor curente (...) nu acopera suma cheltuielilor necesare si utile functionarii (...). Semnatarii acestui document sunt aceiasi artizani ai preluarii Romexpo: Mihail Vlasov, presedintele CCIR, si Sorin Dimitriu, presedintele CCIB. Survenit la nici o saptamana de la renuntarea cu titlu gratuit la un venit anual de 2 milioane euro, protocolul este o recunoastere de fapt a situatiei financiare precare in care a ramas CCIB dupa cesionarea gratuita a actiunilor de la Romexpo. Acest protocol cu “clauza de intretinere” ascunde, insa, sub aparenta generozitate, o noua lovitura data CCIB. Articolul 4 al protocolului are urmatorul continut: “spatiile folosite ca birouri, necesare activitatii curente a CCIB, raman in toata aceasta perioada in folosinta gratuita a acesteia in conditii de eficienta si optimizare. Contractele incheiate intre CCIB si terti privind folosinta unor spatii aflate in proprietatea CCIR sunt reziliate de drept din momentul semnarii prezentului protocol si trec in sarcina CCIR, prin renegocierea clauzelor contractuale”. Ultimul articol este, la randul sau, cel putin la fel de interesant: “Nerespectarea oricarei prevederi cuprinse in prezentul protocol atrage dupa sine rezilierea acestuia de indata si fara scurgerea vreunui termen (...). O varianta de interpretare a acestui articol ar putea fi aceea ca, daca, de exemplu, CCIR nu achita sumele necesare functionarii CCIB, contractul inceteaza sa produca efecte si... nu mai este obligata sa achite sumele respective!Circuitul documentelor Primul document din suita celor menite sa duca la trecerea patrimoniului CCIB in cel al CCIR dateaza tot din luna iulie a anului 2008. In data de 14 iulie (anterior contractului de cesiune si a protocolului descris mai sus), cele doua camere de industrie incheie o conventie civila. Obiectul acesteia il constituie “restituirea si retrocedarea bunurilor mobile si imobile, preluate cu acte sau prin buna invoiala intre CCIR si CCIB sub semnatura autentica incepand cu data de 07.04.2005, nelegal considerate ca fiind desprinse din proprietatea (...) CCIR. Partile declara lovit de nulitate absoluta orice document oficializat de institutiile abilitate ale statului cu privire la dreptul de proprietate al CCIB, ce s-a dobandit incepand cu data de 07.04.2005 cu privire la bunuri imobile sau mobile reale corporale sau necorporale ce au apartinut Camerei Nationale a Romaniei (denumirea purtata de camera de comert in epoca comunista). Documentul face referire la actele de infiintare a CCIB, acte prin care s-a constituit si patrimoniul acesteia. Vizat de “conventie” era sediul Camerei de Comert din bulevardul Octavian Goga, sediu din care jumatate apartinea CCIB. Si aici cercul se inchide. Motivul pentru care reprezentantii CCIB au fost de acord cu astfel de prevederi ramane neclar, dar rezultatul a fost acela ca institutia a ramas fara jumatatea ce i de cuvenea din sediul Camerei de Comert...
Cristian Stanescu
Curtea de Conturi: peste 1,4 milioane de lei „dispăruţi” la Ridzi
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Raportul Curţii de Conturi privind controlul efectuat la Ministerul Tineretului şi Sportului, în legătură cu manifestările de Ziua Tineretului, a ajuns azi la Camera Deputaţilor. Verificările au scos la iveală mai multe nereguli.
Astfel, ministerul a achitat servicii pentru evenimente organizate în ţară, care în realitate nu au fost prestate, în valoare de aproape 900.000 de lei. În ceea ce priveşte concertul din Parcul IOR din Bucureşti, MTS a supraevaluat de 3,4 ori bugetul alocat pentru trupe artistice, ansambluri muzicale sau scenă. În acest fel, ministerul a contractat şi a plătit servicii de 600.000 de lei, cu 447.000 de lei mai mult decât cheltuielile efectuate de prestator. Astfel, peste 70% din sumă a ajuns la firma care a prestat serviciile.
Cât priveşte selecţia furnizorilor, caietele de sarcini au ajuns de la minister la viitorii parteneri după data la care au fost semnate contractele.
Angajaţii ministerului spuseseră, la audieri, că le-au transmis înainte de semnare.
Cotidianul.ro
Raportul Curţii de Conturi privind controlul efectuat la Ministerul Tineretului şi Sportului, în legătură cu manifestările de Ziua Tineretului, a ajuns azi la Camera Deputaţilor. Verificările au scos la iveală mai multe nereguli.
Astfel, ministerul a achitat servicii pentru evenimente organizate în ţară, care în realitate nu au fost prestate, în valoare de aproape 900.000 de lei. În ceea ce priveşte concertul din Parcul IOR din Bucureşti, MTS a supraevaluat de 3,4 ori bugetul alocat pentru trupe artistice, ansambluri muzicale sau scenă. În acest fel, ministerul a contractat şi a plătit servicii de 600.000 de lei, cu 447.000 de lei mai mult decât cheltuielile efectuate de prestator. Astfel, peste 70% din sumă a ajuns la firma care a prestat serviciile.
Cât priveşte selecţia furnizorilor, caietele de sarcini au ajuns de la minister la viitorii parteneri după data la care au fost semnate contractele.
Angajaţii ministerului spuseseră, la audieri, că le-au transmis înainte de semnare.
Mister: Cat de bogati sunt parintii lui Boc?
Romania trebuie salvata!
Dupa venirea lui Boc la sefia guvernului, presa a consacrat spatii destul de largi, cum era si firesc, familiei acestuia, inclusiv batrinilor sai parinti, Ana si Ioan. Am aflat, astfel, despre ei ca au dus-o greu, ca traiesc azi dintr-o pensie de 550 de lei, la un loc, si ca au avut de crescut cinci copii.
Mai nou, insa, o declaratie ciudata a fiului cel mic, actualul prim-ministru, rastoarna lucrurile si trimite cu gindul la o familie mai mult decit instarita, cu posibilitati financiare zdravene, ceea ce inseamna ori ca sotii Boc si-au falsificat nitel biografia, ori, mai probabil, ca micul lor fiu arunca declaratii in functie de interesele sale de moment.
Potrivit lui Emil Boc, intr-o declaratie data Realitatii TV duminica seara, la emisiunea "Zece pentru Romania", parintii sai, care locuiesc la tara, in satul Rachitele din Ardeal, ar fi avut posibilitati materiale atit de mari, pe vremea regimului comunist, incit ar fi putut construi cinci vile pentru cei cinci copii ai lor, transmite Inpolitics. "Puteau sa ne faca vile la toti copiii, in sat, sa avem de toate, au preferat sa ne ajute sa facem scoala si am facut toti scoala, ca au considerat si a fost un bun-simt taranesc sa faca copilul scoala" este declaratia ad-literam a premierului.
Declaratia premierului intra in contradictie cu "realitatea" faptului ca mama sa, potrivit unor afirmatii anterioare, lucra ca femeie de serviciu la primarie, iar tatal la groapa de var, iar apoi in mina. In prezent, cei doi au, la un loc, o pensie de numai 550 de lei.
9am.ro
Dupa venirea lui Boc la sefia guvernului, presa a consacrat spatii destul de largi, cum era si firesc, familiei acestuia, inclusiv batrinilor sai parinti, Ana si Ioan. Am aflat, astfel, despre ei ca au dus-o greu, ca traiesc azi dintr-o pensie de 550 de lei, la un loc, si ca au avut de crescut cinci copii.
Mai nou, insa, o declaratie ciudata a fiului cel mic, actualul prim-ministru, rastoarna lucrurile si trimite cu gindul la o familie mai mult decit instarita, cu posibilitati financiare zdravene, ceea ce inseamna ori ca sotii Boc si-au falsificat nitel biografia, ori, mai probabil, ca micul lor fiu arunca declaratii in functie de interesele sale de moment.
Potrivit lui Emil Boc, intr-o declaratie data Realitatii TV duminica seara, la emisiunea "Zece pentru Romania", parintii sai, care locuiesc la tara, in satul Rachitele din Ardeal, ar fi avut posibilitati materiale atit de mari, pe vremea regimului comunist, incit ar fi putut construi cinci vile pentru cei cinci copii ai lor, transmite Inpolitics. "Puteau sa ne faca vile la toti copiii, in sat, sa avem de toate, au preferat sa ne ajute sa facem scoala si am facut toti scoala, ca au considerat si a fost un bun-simt taranesc sa faca copilul scoala" este declaratia ad-literam a premierului.
Declaratia premierului intra in contradictie cu "realitatea" faptului ca mama sa, potrivit unor afirmatii anterioare, lucra ca femeie de serviciu la primarie, iar tatal la groapa de var, iar apoi in mina. In prezent, cei doi au, la un loc, o pensie de numai 550 de lei.
9am.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)