Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
05 Nov 2009
Biroul de Investigatii
Mamaia cu coc Aura Vasile, adjuncta pesediştilor de la Camera Deputaţilor, se dă prin tîrg cu un Merţan cu şofer. Nedeclarat, după cum v-am povestit AICI. Că cică nu-i al ei, ne-a zis ea: “Aveam o Skodă, dar am vîndut-o. Mercedesul nu e al meu, e al unui prieten, care plăteşte leasing. Mi-a dat-o s-o folosesc pînă la sfîrşitul lunii noiembrie. Atunci cînd o dau înapoi văd eu ce maşină îmi cumpăr de banii pe care îi am. Prietenul care mi-a împrumutat-o este Ion Comuşi, doar nu eram atît de fraieră să nu trec în declaraţia de avere aşa ceva”.
Buuuuun. Acuma, haideţi să vedem cine este Ion Comuşi, proprietarul mai multor firme, printre care şi a celei care se cheamă “C & I”. Păi, este un asociat al lui Vanghelie. În sensul că-i pune la dispoziţie lui Marean microbuze electorale în ziua votului (citeşte AICI). Dar asta poate nu e foarte relevant pentru simţul vostru civic. Aşa că, iată, să vă sensibilizăm puţin naturelul estetic. Enjoy!
http://www.220.ro/7jRBS6UzU7/Adrian-Minune-Show-Botez
P.S. Ca să înţelegeţi de ce i se fac dedicaţii lui “Bulgaru’” în clip: lui Ion Comuşi i se spune Ion Bulgaru. Nu ştim dacă din cauza cefei sau pentru că s-ar integra foarte bine în peisajul mafiot bulgăresc.
vineri, 6 noiembrie 2009
Cei 11 cavaleri ai apocalipsei forestiere
Romania trebuie salvata!
Jurnalul National
de Adrian Mogos
5/11/2009
Actualul cod stipulează că ea nu poate fi divizată sub limita de 1 hectar, iar abrogarea acestei prevederi echivalează cu distrugerea pădurii.
PĂDUREA NU ESTE GRĂDINĂ
Printre deputaţii care se grăbesc să modifice proaspătul Cod Silvic se numără şi ingineri silvici de profesie, dar şi agronomi. În expunerea de motive se arată că două alineate din cod încalcă Constituţia României: "În condiţiile în care, prin prevederile Legii 46/2008, se limitează accesul moştenitorilor la dreptul de proprietate asupra fondului forestier, se blochează stabilizarea locuitorilor în zonele de munte". Alineatul prin care se interzice fărâmiţarea pădurii în suprafeţe mai mici de 1 ha şi cel privind construcţiile în pădure au reprezentat mărul discordiei în timpul negocierilor pentru adoptarea codului.
Discuţiile au durat atât de mult, încât celelalte articole au fost votate la foc automat. În actualul Cod Silvic, se consideră că un teren acoperit cu arbori este pădure şi se supune regimului silvic doar dacă este mai mare de 0,25 ha. Academicianul Victor Giurgiu este o somitate în silvicultura românească. A fost surprins să afle că există ingineri silvici care au propus eliminarea acestei prevederi: "Sunt foarte dezamăgit că cineva vrea să abroge aceste prevederi. Pădurea nu poate fi gestionată durabil pe suprafeţe mici. Nu suntem la grădinărit.
Împărţirea pădurii e moartea ei, spunea marele silvicultor Marin Drăcea". Drăcea este părintele silviculturii româneşti, fondatorul silvo-tehnicii moderne şi al primului institut de cercetări forestiere din România. Şi-a luat doctoratul magna cum laudae la Universitatea de München, bursier al Fundaţiei Rockefeller, a făcut cercetări la
Universitatea Yale.
"Cel mai mare rău ce se poate face pădurii este fărâmiţarea acesteia în mici proprietăţi. Cu cât proprietatea este mai mică, cu atât este mai greu să păstrezi pădurea, pentru că pădurea, ca folosinţă funciară, este rentabilă doar când e «multă şi la un loc». În vechiul Cod Silvic, anterior naţionalizării, era o prevedere care interzicea fărâmiţarea prin moştenire a proprietăţii forestiere", a adăugat şi conf. dr ing. Marian Drăgoi, prodecanul Facultăţii de Silvicultură din Suceava.
"Mai lăsaţi-mă pe mine cu toţi specialiştii ăştia. Aceşti domni nu au experienţă în producţie. Eu am 25 de ani de experienţă şi nu recunosc decât facultatea de la Braşov; jos pălăria pentru cea de la Suceava. În Banat şi Ardeal, proprietatea e sfântă. Pădurea se poate gospodări în regim silvic chiar dacă are 0,5 hectare pentru că trebuie dată spre pază şi administrare unui ocol. Nu are nici o explicaţie logică şi ştiinţifică chestia cu hectarul. Sunt foarte multe procese pe rol legate de moştenire", a declarat Ioan Tabugan, unul dintre iniţiatori.
SILVICI ÎN ACŢIUNE
Cei 11 parlamentari fac parte din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. Interesant este şi faptul că marea parte a iniţiatorilor provin din judeţe cunoscute pentru distrugerile forestiere.
Fostul şef al Romsilva, pesedistul Ion Dumitru, are titlul de doctor în silvicultură şi economie forestieră, este conferenţiar universitar la Târgovişte. Multiplu laureat al unor dosare penale care mai nou se finalizează cu neînceperea urmăririi penale. A ajuns deputat în 2004, este vicepreşedinte al Asociaţiei Progresul Silvic şi vicepreşedinte al Asociaţiei Green Mountains, unde e membru şi colegul de Cameră Constantin Chirilă. Are aproape 21 hectare de pădure în Dâmboviţa.
Ion Dumitru recunoaşte că pădurea nu poate fi gestionată pe suprafeţe mici: "Dreptul de proprietate nu poate fi îngrădit. Indiferent de dimensiunea proprietăţii, trebuie respectat regimul silvic din fondul forestier naţional. Pe suprafeţe mici nu se poate dezvolta pădurea".
Ioan Tabugan este deputat independent, intrat în Parlament ca penelist şi absolvent de Silvicultură. Este membru al Societăţii Progresul Silvic Banat-Crişana, a fost decorat cu "Meritul Agricol" în grad de Cavaler şi a fost şef al Direcţiei Silvice Reşiţa între 2005 şi 2008, când a devenit parlamentar. Soţia sa este contabil-şef la Ocolul Silvic Băile Herculane.
Pavel Horj vine din Borşa, Maramureş. Penelist, jurist şi doctor în silvicultură, a fost şeful Direcţiei Silvice Baia Mare până în 2008, după care s-a pricopsit deputat, ca şi colegul Tabugan. "Proprietatea reprezintă unul dintre atributele personalităţii umane. Proprietarul unei suprafeţe mai mici de 0,25 ha ar putea reclama lipsa obligaţiei de a respecta regimul silvic; în realitate, acest lucru nu se poate întâmpla deoarece amenajamentele silvice ţin cont de gospodărirea din trecut a întregului trup de pădure", a declarat Horj.
Gheorghe Coroamă este la primul mandat. Nici nu a trecut un an de legislatură că suceveanul a şi devenit migrant politic, sărind din barca penelistă în cea a colegilor de la PD-L. A fost inginer silvic la Ocolul Silvic Putna şi a urcat pe scara ierarhică ajungând şef de ocol în 2005-2008.
AGRONOMII, HOP ŞI EI
Un alt coiniţiator este Attila Kelemen, UDMR. Medic veterinar, doctor în zootehnie şi din 1996 deputat.
Coleg de semnătură este şi agronomul Ioan Munteanu, fost prefect de Neamţ şi fost angajat al lui Gheorghe Ştefan Pinalti, care nu este străin de afacerile cu lemn din judeţul Neamţ. "Poate nu e de crezut, ideea a venit chiar la interpelările oamenilor care vin la cabinetele parlamentare", a spus Munteanu.
Filosoful şi tipograful Mircia Giurgiu de la PD-L Cluj şi-a luat masterul în "Economie agrară europeană". Este doctorand şi deci avizat să-şi dea cu părerea: "Noi avem mai multe probleme cu Codul Silvic după ce a intrat în funcţiune şi atunci încercăm să mai modificăm câte ceva, în funcţie de ceea ce propun asociaţiile de proprietari de păduri, dar şi locuitorii".
Pesedistul Gheorghe Antochi este doctor în agronomie. Au trecut mai bine de 25 de ani de când era secretar cu agricultura în judeţul Bacău. După '89 a ajuns tot secretar, dar de stat, în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Şi el a solicitat modificarea pentru că nu respecta dreptul la proprietate.
În schimb, Marian Ghiveciu (PSD Buzău) este un artist specializat pe Teatru şi Regie, absolvent de geografie-turism şi investitor agricol.
Colegul său, Constantin Chirilă, a avut şi el un traseu profesional interesant: angajat la IAS, şef la Bursa de Mărfuri, consilier local Constanţa, doctor în economie. Şi-a cumpărat anul trecut o pădure de 14.000 mp în comuna Moroieni, chiar în zona lui Ion Dumitru.
La final, dar nu printre cei din urmă: Culiţă Tărâţă, pesedist de frunte în Neamţ, agronom, învăţător. Fost deputat 2000-2004, deţine, potrivit declaraţiei sale de avere, 37 hectare de pădure în Neamţ. Câte sute de hectare de pădure va fi tăiat firma sa, "Trei Brazi", numai el ştie. Numele lui este sinonim cu scandalurile legate de Insula Mare a Brăilei. Culiţă Tărâţă nu a vrut să facă nici un comentariu. Propunerea celor 11 se află la Senat de jumătate de an, dar Camera Deputaţilor este forul decizional.
Va urma
Jurnalul National
de Adrian Mogos
5/11/2009
Actualul cod stipulează că ea nu poate fi divizată sub limita de 1 hectar, iar abrogarea acestei prevederi echivalează cu distrugerea pădurii.
PĂDUREA NU ESTE GRĂDINĂ
Printre deputaţii care se grăbesc să modifice proaspătul Cod Silvic se numără şi ingineri silvici de profesie, dar şi agronomi. În expunerea de motive se arată că două alineate din cod încalcă Constituţia României: "În condiţiile în care, prin prevederile Legii 46/2008, se limitează accesul moştenitorilor la dreptul de proprietate asupra fondului forestier, se blochează stabilizarea locuitorilor în zonele de munte". Alineatul prin care se interzice fărâmiţarea pădurii în suprafeţe mai mici de 1 ha şi cel privind construcţiile în pădure au reprezentat mărul discordiei în timpul negocierilor pentru adoptarea codului.
Discuţiile au durat atât de mult, încât celelalte articole au fost votate la foc automat. În actualul Cod Silvic, se consideră că un teren acoperit cu arbori este pădure şi se supune regimului silvic doar dacă este mai mare de 0,25 ha. Academicianul Victor Giurgiu este o somitate în silvicultura românească. A fost surprins să afle că există ingineri silvici care au propus eliminarea acestei prevederi: "Sunt foarte dezamăgit că cineva vrea să abroge aceste prevederi. Pădurea nu poate fi gestionată durabil pe suprafeţe mici. Nu suntem la grădinărit.
Împărţirea pădurii e moartea ei, spunea marele silvicultor Marin Drăcea". Drăcea este părintele silviculturii româneşti, fondatorul silvo-tehnicii moderne şi al primului institut de cercetări forestiere din România. Şi-a luat doctoratul magna cum laudae la Universitatea de München, bursier al Fundaţiei Rockefeller, a făcut cercetări la
Universitatea Yale.
"Cel mai mare rău ce se poate face pădurii este fărâmiţarea acesteia în mici proprietăţi. Cu cât proprietatea este mai mică, cu atât este mai greu să păstrezi pădurea, pentru că pădurea, ca folosinţă funciară, este rentabilă doar când e «multă şi la un loc». În vechiul Cod Silvic, anterior naţionalizării, era o prevedere care interzicea fărâmiţarea prin moştenire a proprietăţii forestiere", a adăugat şi conf. dr ing. Marian Drăgoi, prodecanul Facultăţii de Silvicultură din Suceava.
"Mai lăsaţi-mă pe mine cu toţi specialiştii ăştia. Aceşti domni nu au experienţă în producţie. Eu am 25 de ani de experienţă şi nu recunosc decât facultatea de la Braşov; jos pălăria pentru cea de la Suceava. În Banat şi Ardeal, proprietatea e sfântă. Pădurea se poate gospodări în regim silvic chiar dacă are 0,5 hectare pentru că trebuie dată spre pază şi administrare unui ocol. Nu are nici o explicaţie logică şi ştiinţifică chestia cu hectarul. Sunt foarte multe procese pe rol legate de moştenire", a declarat Ioan Tabugan, unul dintre iniţiatori.
SILVICI ÎN ACŢIUNE
Cei 11 parlamentari fac parte din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. Interesant este şi faptul că marea parte a iniţiatorilor provin din judeţe cunoscute pentru distrugerile forestiere.
Fostul şef al Romsilva, pesedistul Ion Dumitru, are titlul de doctor în silvicultură şi economie forestieră, este conferenţiar universitar la Târgovişte. Multiplu laureat al unor dosare penale care mai nou se finalizează cu neînceperea urmăririi penale. A ajuns deputat în 2004, este vicepreşedinte al Asociaţiei Progresul Silvic şi vicepreşedinte al Asociaţiei Green Mountains, unde e membru şi colegul de Cameră Constantin Chirilă. Are aproape 21 hectare de pădure în Dâmboviţa.
Ion Dumitru recunoaşte că pădurea nu poate fi gestionată pe suprafeţe mici: "Dreptul de proprietate nu poate fi îngrădit. Indiferent de dimensiunea proprietăţii, trebuie respectat regimul silvic din fondul forestier naţional. Pe suprafeţe mici nu se poate dezvolta pădurea".
Ioan Tabugan este deputat independent, intrat în Parlament ca penelist şi absolvent de Silvicultură. Este membru al Societăţii Progresul Silvic Banat-Crişana, a fost decorat cu "Meritul Agricol" în grad de Cavaler şi a fost şef al Direcţiei Silvice Reşiţa între 2005 şi 2008, când a devenit parlamentar. Soţia sa este contabil-şef la Ocolul Silvic Băile Herculane.
Pavel Horj vine din Borşa, Maramureş. Penelist, jurist şi doctor în silvicultură, a fost şeful Direcţiei Silvice Baia Mare până în 2008, după care s-a pricopsit deputat, ca şi colegul Tabugan. "Proprietatea reprezintă unul dintre atributele personalităţii umane. Proprietarul unei suprafeţe mai mici de 0,25 ha ar putea reclama lipsa obligaţiei de a respecta regimul silvic; în realitate, acest lucru nu se poate întâmpla deoarece amenajamentele silvice ţin cont de gospodărirea din trecut a întregului trup de pădure", a declarat Horj.
Gheorghe Coroamă este la primul mandat. Nici nu a trecut un an de legislatură că suceveanul a şi devenit migrant politic, sărind din barca penelistă în cea a colegilor de la PD-L. A fost inginer silvic la Ocolul Silvic Putna şi a urcat pe scara ierarhică ajungând şef de ocol în 2005-2008.
AGRONOMII, HOP ŞI EI
Un alt coiniţiator este Attila Kelemen, UDMR. Medic veterinar, doctor în zootehnie şi din 1996 deputat.
Coleg de semnătură este şi agronomul Ioan Munteanu, fost prefect de Neamţ şi fost angajat al lui Gheorghe Ştefan Pinalti, care nu este străin de afacerile cu lemn din judeţul Neamţ. "Poate nu e de crezut, ideea a venit chiar la interpelările oamenilor care vin la cabinetele parlamentare", a spus Munteanu.
Filosoful şi tipograful Mircia Giurgiu de la PD-L Cluj şi-a luat masterul în "Economie agrară europeană". Este doctorand şi deci avizat să-şi dea cu părerea: "Noi avem mai multe probleme cu Codul Silvic după ce a intrat în funcţiune şi atunci încercăm să mai modificăm câte ceva, în funcţie de ceea ce propun asociaţiile de proprietari de păduri, dar şi locuitorii".
Pesedistul Gheorghe Antochi este doctor în agronomie. Au trecut mai bine de 25 de ani de când era secretar cu agricultura în judeţul Bacău. După '89 a ajuns tot secretar, dar de stat, în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Şi el a solicitat modificarea pentru că nu respecta dreptul la proprietate.
În schimb, Marian Ghiveciu (PSD Buzău) este un artist specializat pe Teatru şi Regie, absolvent de geografie-turism şi investitor agricol.
Colegul său, Constantin Chirilă, a avut şi el un traseu profesional interesant: angajat la IAS, şef la Bursa de Mărfuri, consilier local Constanţa, doctor în economie. Şi-a cumpărat anul trecut o pădure de 14.000 mp în comuna Moroieni, chiar în zona lui Ion Dumitru.
La final, dar nu printre cei din urmă: Culiţă Tărâţă, pesedist de frunte în Neamţ, agronom, învăţător. Fost deputat 2000-2004, deţine, potrivit declaraţiei sale de avere, 37 hectare de pădure în Neamţ. Câte sute de hectare de pădure va fi tăiat firma sa, "Trei Brazi", numai el ştie. Numele lui este sinonim cu scandalurile legate de Insula Mare a Brăilei. Culiţă Tărâţă nu a vrut să facă nici un comentariu. Propunerea celor 11 se află la Senat de jumătate de an, dar Camera Deputaţilor este forul decizional.
Va urma
joi, 5 noiembrie 2009
Amânarea datoriilor la stat, poveste de adormit copiii
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
04 Noi 2009 Adrian Popa, Doru Cireasa
Măsura amânării la plată a obligaţiilor la buget timp de şase luni, lansată cu tam-tam în vară de către tandemul Pogea-Boc, funcţionează doar pe hârtia Guvernului
La începutul verii, Guvernul anunţa victorios adoptarea unei măsuri menite să salveze din criză firmele româneşti. Potrivit OUG 92/2009, firmele care pe 28 septembrie 2008, deci anterior crizei, nu aveau datorii la buget, dar care după această dată au strâns astfel de datorii, aveau posibilitatea de a cere Fiscului amânarea la plată timp de şase luni a acestor obligaţii. Din start mecanismul era unul greoi, lucru evident chiar şi pentru un neiniţiat în treburile economiei, nu şi pentru responsabilii economiei şi finanţelor româneşti. Firmelor li se cereau, pentru a li se aproba amânarea datoriilor, garanţii bancare şi imobiliare în sumă egală cu valoarea debitelor reprogramate.
În cazul garanţiilor imobiliare, valoarea acestora urma să fie stabilită de experţi. Firmele trebuiau să nu fie în procedură de insolvenţă. Emil Boc nu a pierdut ocazia de a-şi face propagandă din adoptarea iniţiativei. „“De ce am luat această măsură? Dacă nu o luam, 56.000 de firme, câte sunt într-o asemenea situaţie în momentul de faţă în România, erau în pericolul ca mâine să închidă obloanele, să trimită oamenii în şomaj şi nu mai aveam nici un fel de venit la bugetul de stat“, a spus Emil Boc, în iulie, după adoptarea măsurii. Cam nimeni nu a auzit ca măsura lui Boc şi Pogea să fi ajutat pe cineva sau să fi trezit interesul cuiva. O spun oameni de afaceri, jurişti, şefi de patronate. „Din cunoştinţele noastre efectul a fost zero. Firmele au nevoie de o scrisoare de garanţie de la bancă pe care nu o pot obţine tocmai din cauza datoriilor pe care le au. Şi oricum, dacă firmele sunt amânate cu şase luni, apoi tot trebuie să plătească. Dacă nu au de unde acum, nu vor avea nici atunci“, ne-a declarat secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Cristian Pârvan. Potrivit acestuia, firmele preferă să ia credite pentru a-şi plăti datoriile la buget pentru a evita birocraţia. „Mai mult, când firmele se duc la bancă să ceară scrisoare de garanţie, dacă au o relaţie bună cu banca, aceasta le propune să le dea mai degrabă un credit“, mai spune Pârvan. Opinia este împărtăşită şi de Gabriel Biriş, avocat specializat în probleme fiscale. „Nu m-a întrebat nimeni de ea, nu am găsit situaţii în care să o recomand“, spune acesta. Biriş detaliază. „În primul rând, că este cerută depunerea unei garanţii. În al doilea rând, de ce ar plăti cineva Fiscului o dobândă de 36% pe an, adică 0,1% pe zi timp de 365 de zile, când poate lua un credit de la bancă cu 20%? Sunt mimate facilităţile“, afirmă avocatul. Dacă nu s-ar fi cerut garanţii, ar fi fost altceva, crede Biriş. Nici managerii nu văd măsura ca fiind una eficientă, considerând mai degrabă că ea e destinată clienţilor statului care sunt rău-platnici. „Cu ce mă avantajează pe mine să plătesc peste şase luni? Oricum, în această perioadă plătesc penalităţi de 0,1% pe zi, respectiv 36% pe an, singurul beneficiu fiind că nu mă execută în aceste şase luni. Prefer să iau credit de la bancă şi să plătesc datoriile, deoarece este mai ieftin decât dacă plătesc penalizările. Pentru firmele sănătoase aceasta nu e o măsură stimulativă“, ne-a declarat directorul executiv al firmei de distribuţie Cyrom România, Cătălin Tapi. „Nu ştiu pe nimeni să fi folosit această facilitate. Scrisoare de garanţie bancară înseamnă birocraţie şi costuri suplimentare. Îl pun pe om să ia garanţia şi îl şi penalizez punându-l să plătească dublu (diferenţa dintre 20 şi 36% - n.r.) faţă de costul creditului bancar. E praf în ochi ca să nu se zică că nu au făcut ceva pentru firme. Din 500.000 de firme or fi păcălit câteva care nu au ştiut să calculeze costurile“, spune profesorul de economie Ovidiu Nicolescu, şef al Centrului Naţional pentru Întreprinderi Private Mici şi Mijlocii.
Cotidianul.ro
04 Noi 2009 Adrian Popa, Doru Cireasa
Măsura amânării la plată a obligaţiilor la buget timp de şase luni, lansată cu tam-tam în vară de către tandemul Pogea-Boc, funcţionează doar pe hârtia Guvernului
La începutul verii, Guvernul anunţa victorios adoptarea unei măsuri menite să salveze din criză firmele româneşti. Potrivit OUG 92/2009, firmele care pe 28 septembrie 2008, deci anterior crizei, nu aveau datorii la buget, dar care după această dată au strâns astfel de datorii, aveau posibilitatea de a cere Fiscului amânarea la plată timp de şase luni a acestor obligaţii. Din start mecanismul era unul greoi, lucru evident chiar şi pentru un neiniţiat în treburile economiei, nu şi pentru responsabilii economiei şi finanţelor româneşti. Firmelor li se cereau, pentru a li se aproba amânarea datoriilor, garanţii bancare şi imobiliare în sumă egală cu valoarea debitelor reprogramate.
În cazul garanţiilor imobiliare, valoarea acestora urma să fie stabilită de experţi. Firmele trebuiau să nu fie în procedură de insolvenţă. Emil Boc nu a pierdut ocazia de a-şi face propagandă din adoptarea iniţiativei. „“De ce am luat această măsură? Dacă nu o luam, 56.000 de firme, câte sunt într-o asemenea situaţie în momentul de faţă în România, erau în pericolul ca mâine să închidă obloanele, să trimită oamenii în şomaj şi nu mai aveam nici un fel de venit la bugetul de stat“, a spus Emil Boc, în iulie, după adoptarea măsurii. Cam nimeni nu a auzit ca măsura lui Boc şi Pogea să fi ajutat pe cineva sau să fi trezit interesul cuiva. O spun oameni de afaceri, jurişti, şefi de patronate. „Din cunoştinţele noastre efectul a fost zero. Firmele au nevoie de o scrisoare de garanţie de la bancă pe care nu o pot obţine tocmai din cauza datoriilor pe care le au. Şi oricum, dacă firmele sunt amânate cu şase luni, apoi tot trebuie să plătească. Dacă nu au de unde acum, nu vor avea nici atunci“, ne-a declarat secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Cristian Pârvan. Potrivit acestuia, firmele preferă să ia credite pentru a-şi plăti datoriile la buget pentru a evita birocraţia. „Mai mult, când firmele se duc la bancă să ceară scrisoare de garanţie, dacă au o relaţie bună cu banca, aceasta le propune să le dea mai degrabă un credit“, mai spune Pârvan. Opinia este împărtăşită şi de Gabriel Biriş, avocat specializat în probleme fiscale. „Nu m-a întrebat nimeni de ea, nu am găsit situaţii în care să o recomand“, spune acesta. Biriş detaliază. „În primul rând, că este cerută depunerea unei garanţii. În al doilea rând, de ce ar plăti cineva Fiscului o dobândă de 36% pe an, adică 0,1% pe zi timp de 365 de zile, când poate lua un credit de la bancă cu 20%? Sunt mimate facilităţile“, afirmă avocatul. Dacă nu s-ar fi cerut garanţii, ar fi fost altceva, crede Biriş. Nici managerii nu văd măsura ca fiind una eficientă, considerând mai degrabă că ea e destinată clienţilor statului care sunt rău-platnici. „Cu ce mă avantajează pe mine să plătesc peste şase luni? Oricum, în această perioadă plătesc penalităţi de 0,1% pe zi, respectiv 36% pe an, singurul beneficiu fiind că nu mă execută în aceste şase luni. Prefer să iau credit de la bancă şi să plătesc datoriile, deoarece este mai ieftin decât dacă plătesc penalizările. Pentru firmele sănătoase aceasta nu e o măsură stimulativă“, ne-a declarat directorul executiv al firmei de distribuţie Cyrom România, Cătălin Tapi. „Nu ştiu pe nimeni să fi folosit această facilitate. Scrisoare de garanţie bancară înseamnă birocraţie şi costuri suplimentare. Îl pun pe om să ia garanţia şi îl şi penalizez punându-l să plătească dublu (diferenţa dintre 20 şi 36% - n.r.) faţă de costul creditului bancar. E praf în ochi ca să nu se zică că nu au făcut ceva pentru firme. Din 500.000 de firme or fi păcălit câteva care nu au ştiut să calculeze costurile“, spune profesorul de economie Ovidiu Nicolescu, şef al Centrului Naţional pentru Întreprinderi Private Mici şi Mijlocii.
Investiţie de necesitate pe timp de criză la Palatul Cotroceni
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
04 Noi 2009 Cristian Oprea
Peste un miliard şi jumătate de lei vechi, din banii contribuabililor români, a cheltuit Administraţia Prezidenţială în mandatul lui Traian Băsescu numai pentru turnarea clopotului din bisericuţa din incinta Palatului Cotroceni, lăcaş de cult care a costat bugetul de stat al ţării peste 33 de miliarde de lei (1.000.000 de euro)
Ridicarea bisericii celei noi din incinta Administraţiei Prezidenţiale a fost o ambiţie tipică a actualului şef al statului român, pentru că sub mandatul lui Ion Iliescu fusese ridicată o alta, dar mai modestă şi mai ieftină, în care însă nu se puteau ţine slujbe.
Cei mai mulţi au uitat că, totuşi, primul dintre şefii de stat postdecembrişti ai României care s-au preocupat de refacerea bisericii din incinta Palatului Cotroceni a fost Emil Constantinescu. În august 1998, în timpul unei discuţii cu părintele Vasile Ţepordei - figură emblematică a ortodoxiei române şi fost deţinut politic -, cel care-l şi botezase la Tighina, Emil Constantinescu anunţa că demarase proiectele de refacere a bisericii demolate de Nicolae Ceauşescu.
Emil Constantinescu proiecta atunci o fundaţie dedicată reconstrucţiei bisericii şi era primul care îi mulţumea directorului firmei Aedificia Carpaţi că a conservat planurile şi elemente ale ansamblului arhitectonic distrus de Ceauşescu. Tot în vremea aceea, pe locul vechii biserici demolate, din care se mai vedeau fundaţiile, a fost ridicată o cruce din piatră care fusese şi sfinţită. Care a dispărut.
După instalarea sa în fotoliul de şef al statului, Traian Băsescu nu a fost mulţumit că biserica din incinta Palatului Cotroceni nu avea şi funcţie liturgică - adică nu se putea sluji în ea pentru că nu avea toate părţile necesare de canoane - şi s-a decis să o reconstruiască adăugându-i aceste componente obligatorii. Cea iniţial-reconstruită, care avea doar valoare de memorial, avea un cost modest. Problema este că - aşa cum a descoperit Cotidianul consultând documentele oficiale ale Administraţiei Prezidenţiale - banii pentru clopot s-au adăugat la acel aproape un milion de euro reprezentat de costul bisericii inaugurate la finele lunii septembrie. Inaugurare care s-a făcut fără pic de smerenie: în prezenţa mulţimii de televiziuni, dar mai ales de politicieni - unii dintre ei aparţinând Partidului Democrat Liberal, alţii dezertori din propriile partide doar pentru a i se alătura în campania electorală lui Traian Băsescu, campanie în urma căreia vrea să strângă zece ani de stat la Palatul Cotroceni.
În turla bisericii din incinta Palatului Cotroceni bate un clopot al cărui cost se ridică la 1.672.000.000 lei vechi, adică 167.200 de lei noi, ceea ce, la cursul de schimb leu-euro afişat miercuri de Banca Naţională a României, înseamnă 38.868,65 de euro. Conform explicaţiilor din Ghidul Oficial al bisericii prezentat de însăşi Administraţia Prezidenţială: „Pentru o recuperare istorică cât mai fidelă, la 3 decembrie 2008, un nou clopot a fost montat pe dealul Cotrocenilor, în turnul-clopotniţă. Realizat în turnătoria din Satu Lung, Maramureş, din bronz de cea mai bună calitate şi cântărind 1.003 kg, clopotul este decorat cu motive geometrice şi simboluri religioase. Pe el sunt aplicate Stema României, Stema Patriarhiei Ortodoxe Române şi poartă inscripţia «Cu binecuvântarea PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi din iniţiativa domnului Traian Băsescu, preşedintele României, s-a făurit acest clopot pentru Biserica Palatului Cotroceni, fostă ctitorie a Domnului Şerban Cantacuzino în AD MMVIII»“. Cu alte cuvinte, în prag de campanie electorală prezidenţială, deşi nu a avut nici o contribuţie decât cel mult olografă, prezidenţiabilul susţinut de PDL şi-a trecut numele pe clopotul care a fost plătit din bani publici.
Contractul a fost câştigat legal - conform documentelor Administraţiei Prezidenţiale aflate în posesia ziarului nostru - de firma SC B-L Construct SRL cu sediul în Baia Mare. Firma a oferit un preţ mai mic faţă de cel pe care era dispus să-l cheltuiască iniţial Administraţia Prezidenţială pentru clopot, adică 200.000 de lei noi. Administraţia Prezidenţială i-a transmis constructorului de clopot şi cerinţe clare, dintre care unele sunt cel puţin de domeniul fanteziei având în vedere situaţia de criză economică despre care tot vorbeşte Traian Băsescu. Astfel, după cum atestă documentele intrate în posesia ziarului nostru, Cotrocenii au avut nici mai mult nici mai puţin decât următoarea primă cerinţă: „Clopotul va fi livrat cu un sistem de automatizare perfecţionat, format din sistemul de antrenare şi programare care să cuprindă unitate centrală de comandă, unitate centrală de automatizare, antenă GPS etc.“
Administraţia Prezidenţială nu se opreşte aici cu fanteziile în materie de clopot pentru biserica inaugurată de Traian Băsescu: „Sistemul va funcţiona cu semnal prin satelit care reglează automat ora exactă la 00:00, în fiecare zi“. Iar ca să nu existe nici un dubiu, Cotrocenii mai vin cu o indicaţie deosebit de preţioasă: „La trecerea la orarul iarnă-vară, schimbarea orei se face automat“. Cotrocenii nu ezită să facă discret şi legătura între trecutul existent în palat şi prezent: „La acest sistem de supraveghere şi reglare automată a orei va fi racordat şi ceasul existent, montat în turnul clopotniţei“. Şi cerinţele oficiale ale Palatului Cotroceni privind clopotul sunt în concordanţă cu apelul la ponderaţie şi economii bugetare lansat de şeful statului român: „Materialele folosite pentru clopot şi limba clopotului sunt bronzuri de cea mai bună calitate, lingouri; nu se vor folosi deşeuri de cupru sau alt tip de deşeuri“.
Şi ca să nu existe vreun dubiu, Administraţia Prezidenţială specifică limpede: „Cumpenele vor fi confecţionate din lemn de stejar uscat şi fiert în ulei“. În rest, aceleaşi cerinţe ale oamenilor lui Traian Băsescu pentru calitate maximă: „Structura pentru susţinerea clopotului, din lemn de stejar uscat, va fi montată pe grinzile metalice prevăzute de constructor şi fixate în structura de rezistenţă a clădirii când a fost realizată construcţia“. Nu e glumă, dar aşa a cerut, în baza documentelor oficiale ajunse în redacţia Cotidianul, Palatul Cotroceni: „Clopotul va fi prevăzut cu ciocănel exterior“. Mai mult, Administraţia Prezidenţială i-a impus constructorului clopotului ca acesta să aibă „timbrul muzical specific ortodox“.
Cotrocenii au spus şi în ce fel anume să fie scris pe clopot şi numele lui Traian Băsescu: „Ornarea în stil bizantin şi inscripţionarea clopotului cu litere arhaice-româneşti, şlefuire, patinare şi iconografie realizată în ceară“.
Executantul clopotului a fost obligat „să asigure gratuit pe perioada garanţiei revizia anuală, garantând buna funcţionare a clopotului“.
Unde se duc când se duc 1.000.000 de euro?
Conform calculelor efectuate de cotidianul.ro, pe baza documentelor publice care se regăsesc pe portalul oficial de achiziţii publice (e-licitatii.ro), Administraţia Prezidenţială a cheltuit - între 2007 şi 2009 - din fondurile bugetare pentru inaugurarea sfântului locaş - exact în debutul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale la care a anunţat că se va înscrie şi Traian Băsescu - nu mai puţin de 33 de miliarde de lei vechi (3,3 milioane de lei noi), adică aproximativ un milion de euro. Astfel, lucrările - la biserica fostei Mănăstiri Cotroceni - de proiectare efectuate de Carpaţi Proiect au costat, după cum dezvăluia Cotidianul, 95.997 lei noi, cele de „definitivare şi reabilitare“ realizate de Romconstruct au scos din buzunarul contribuabilului român 1.898.920.04 lei noi, iar cele de „terminare a lucrărilor“ asigurate de Aedificia s-au ridicat la nu mai puţin de 381.149,86 lei noi.
Conservarea şi restaurarea unor fresce - recuperate din biserica de odinioară - de către Universitatea Naţională de Arte au însemnat 267.076 de lei noi. Catapeteasma bisericii - realizată de Gelu P. Ticuleanu - a costat 333.840,2 lei noi, achiziţionarea de obiecte de cult de la Monetăria Statului a însemnat 103.898 de lei noi, iar pictura realizată de SC Obiectiv Patrimoniu SRL a făcut 57.554,19 de lei noi. Cotrocenii au mai achiziţionat patru icoane împărăteşti cu 75.631 de lei noi, precum şi unele obiecte de cult din aur şi argint în valoare de 112.605 de lei noi.
Nu în ultimul rând, despre demolatorul bisericii Mănăstirii Cotroceni, dar şi al altor biserici, Administraţia Prezidenţială scrie respectuos: „În intervalul 1977-1985, palatul de la Cotroceni a fost restaurat şi, tot atunci, a fost construită o nouă aripă pe latura de sud, unită de aceasta cu cea veche şi destinată a fi reşedinţă de lucru a preşedintelui Nicolae Ceauşescu“. Deşi forma iniţială a bisericii a fost ridicată în mandatul lui Ion Iliescu de preşedinte al României, numele fostului şef al statului nici nu apare menţionat: „În 2003-2004, la aproape un sfert de veac de la demolare, AP a demarat lucrările de reconstrucţie a bisericii fostei Mănăstiri Cotroceni, sub forma unui memorial“.
Biserica de la Cotroceni, avariată la cutremurul din 1977, a fost demolată în 1984, în palat urmând să se mute dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu.
Scandalul iconostasului original
Guvernul Boc a declanşat protestul vehement al oamenilor de ştiinţă când a decis, în luna februarie a acestui an, să transfere de la Muzeul Naţional de Artă la biserica Palatului Cotroceni vechiul iconostas al sfântului lăcaş. Protestul specialiştilor a fost declanşat de faptul că vechiul iconostas abia fusese restaurat şi se afla într-o stare avansată de degradare, singurul mod de a fi păstrat fiind cel din camera cu micro-climat special de la MNAR. În urma campaniei oamenilor de ştiinţă susţinute de Cotidianul, guvernul Boc a revenit asupra aberantei decizii.
Orice urmă a predecesorilor săi la Cotroceni, ştearsă sub Băsescu
În pridvorul bisericii memoriale, ridicată în 2004 sub preşedinţia lui Ion Iliescu, era montată o plăcuţă comemorativă care amintea de evenimentul reconstruirii: „Biserica fostei Mănăstiri Cotroceni a fost reconstruită la iniţiativa preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, de către SC Aedificia Carpaţi SA, director ing. Petre Badea. 10 septembrie 2004“. Din pridvorul - care s-a păstrat - al bisericii re-reconstruite sub Traian Băsescu a dispărut această placă. Fără vreo explicaţie.
Cotidianul.ro
04 Noi 2009 Cristian Oprea
Peste un miliard şi jumătate de lei vechi, din banii contribuabililor români, a cheltuit Administraţia Prezidenţială în mandatul lui Traian Băsescu numai pentru turnarea clopotului din bisericuţa din incinta Palatului Cotroceni, lăcaş de cult care a costat bugetul de stat al ţării peste 33 de miliarde de lei (1.000.000 de euro)
Ridicarea bisericii celei noi din incinta Administraţiei Prezidenţiale a fost o ambiţie tipică a actualului şef al statului român, pentru că sub mandatul lui Ion Iliescu fusese ridicată o alta, dar mai modestă şi mai ieftină, în care însă nu se puteau ţine slujbe.
Cei mai mulţi au uitat că, totuşi, primul dintre şefii de stat postdecembrişti ai României care s-au preocupat de refacerea bisericii din incinta Palatului Cotroceni a fost Emil Constantinescu. În august 1998, în timpul unei discuţii cu părintele Vasile Ţepordei - figură emblematică a ortodoxiei române şi fost deţinut politic -, cel care-l şi botezase la Tighina, Emil Constantinescu anunţa că demarase proiectele de refacere a bisericii demolate de Nicolae Ceauşescu.
Emil Constantinescu proiecta atunci o fundaţie dedicată reconstrucţiei bisericii şi era primul care îi mulţumea directorului firmei Aedificia Carpaţi că a conservat planurile şi elemente ale ansamblului arhitectonic distrus de Ceauşescu. Tot în vremea aceea, pe locul vechii biserici demolate, din care se mai vedeau fundaţiile, a fost ridicată o cruce din piatră care fusese şi sfinţită. Care a dispărut.
După instalarea sa în fotoliul de şef al statului, Traian Băsescu nu a fost mulţumit că biserica din incinta Palatului Cotroceni nu avea şi funcţie liturgică - adică nu se putea sluji în ea pentru că nu avea toate părţile necesare de canoane - şi s-a decis să o reconstruiască adăugându-i aceste componente obligatorii. Cea iniţial-reconstruită, care avea doar valoare de memorial, avea un cost modest. Problema este că - aşa cum a descoperit Cotidianul consultând documentele oficiale ale Administraţiei Prezidenţiale - banii pentru clopot s-au adăugat la acel aproape un milion de euro reprezentat de costul bisericii inaugurate la finele lunii septembrie. Inaugurare care s-a făcut fără pic de smerenie: în prezenţa mulţimii de televiziuni, dar mai ales de politicieni - unii dintre ei aparţinând Partidului Democrat Liberal, alţii dezertori din propriile partide doar pentru a i se alătura în campania electorală lui Traian Băsescu, campanie în urma căreia vrea să strângă zece ani de stat la Palatul Cotroceni.
În turla bisericii din incinta Palatului Cotroceni bate un clopot al cărui cost se ridică la 1.672.000.000 lei vechi, adică 167.200 de lei noi, ceea ce, la cursul de schimb leu-euro afişat miercuri de Banca Naţională a României, înseamnă 38.868,65 de euro. Conform explicaţiilor din Ghidul Oficial al bisericii prezentat de însăşi Administraţia Prezidenţială: „Pentru o recuperare istorică cât mai fidelă, la 3 decembrie 2008, un nou clopot a fost montat pe dealul Cotrocenilor, în turnul-clopotniţă. Realizat în turnătoria din Satu Lung, Maramureş, din bronz de cea mai bună calitate şi cântărind 1.003 kg, clopotul este decorat cu motive geometrice şi simboluri religioase. Pe el sunt aplicate Stema României, Stema Patriarhiei Ortodoxe Române şi poartă inscripţia «Cu binecuvântarea PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi din iniţiativa domnului Traian Băsescu, preşedintele României, s-a făurit acest clopot pentru Biserica Palatului Cotroceni, fostă ctitorie a Domnului Şerban Cantacuzino în AD MMVIII»“. Cu alte cuvinte, în prag de campanie electorală prezidenţială, deşi nu a avut nici o contribuţie decât cel mult olografă, prezidenţiabilul susţinut de PDL şi-a trecut numele pe clopotul care a fost plătit din bani publici.
Contractul a fost câştigat legal - conform documentelor Administraţiei Prezidenţiale aflate în posesia ziarului nostru - de firma SC B-L Construct SRL cu sediul în Baia Mare. Firma a oferit un preţ mai mic faţă de cel pe care era dispus să-l cheltuiască iniţial Administraţia Prezidenţială pentru clopot, adică 200.000 de lei noi. Administraţia Prezidenţială i-a transmis constructorului de clopot şi cerinţe clare, dintre care unele sunt cel puţin de domeniul fanteziei având în vedere situaţia de criză economică despre care tot vorbeşte Traian Băsescu. Astfel, după cum atestă documentele intrate în posesia ziarului nostru, Cotrocenii au avut nici mai mult nici mai puţin decât următoarea primă cerinţă: „Clopotul va fi livrat cu un sistem de automatizare perfecţionat, format din sistemul de antrenare şi programare care să cuprindă unitate centrală de comandă, unitate centrală de automatizare, antenă GPS etc.“
Administraţia Prezidenţială nu se opreşte aici cu fanteziile în materie de clopot pentru biserica inaugurată de Traian Băsescu: „Sistemul va funcţiona cu semnal prin satelit care reglează automat ora exactă la 00:00, în fiecare zi“. Iar ca să nu existe nici un dubiu, Cotrocenii mai vin cu o indicaţie deosebit de preţioasă: „La trecerea la orarul iarnă-vară, schimbarea orei se face automat“. Cotrocenii nu ezită să facă discret şi legătura între trecutul existent în palat şi prezent: „La acest sistem de supraveghere şi reglare automată a orei va fi racordat şi ceasul existent, montat în turnul clopotniţei“. Şi cerinţele oficiale ale Palatului Cotroceni privind clopotul sunt în concordanţă cu apelul la ponderaţie şi economii bugetare lansat de şeful statului român: „Materialele folosite pentru clopot şi limba clopotului sunt bronzuri de cea mai bună calitate, lingouri; nu se vor folosi deşeuri de cupru sau alt tip de deşeuri“.
Şi ca să nu existe vreun dubiu, Administraţia Prezidenţială specifică limpede: „Cumpenele vor fi confecţionate din lemn de stejar uscat şi fiert în ulei“. În rest, aceleaşi cerinţe ale oamenilor lui Traian Băsescu pentru calitate maximă: „Structura pentru susţinerea clopotului, din lemn de stejar uscat, va fi montată pe grinzile metalice prevăzute de constructor şi fixate în structura de rezistenţă a clădirii când a fost realizată construcţia“. Nu e glumă, dar aşa a cerut, în baza documentelor oficiale ajunse în redacţia Cotidianul, Palatul Cotroceni: „Clopotul va fi prevăzut cu ciocănel exterior“. Mai mult, Administraţia Prezidenţială i-a impus constructorului clopotului ca acesta să aibă „timbrul muzical specific ortodox“.
Cotrocenii au spus şi în ce fel anume să fie scris pe clopot şi numele lui Traian Băsescu: „Ornarea în stil bizantin şi inscripţionarea clopotului cu litere arhaice-româneşti, şlefuire, patinare şi iconografie realizată în ceară“.
Executantul clopotului a fost obligat „să asigure gratuit pe perioada garanţiei revizia anuală, garantând buna funcţionare a clopotului“.
Unde se duc când se duc 1.000.000 de euro?
Conform calculelor efectuate de cotidianul.ro, pe baza documentelor publice care se regăsesc pe portalul oficial de achiziţii publice (e-licitatii.ro), Administraţia Prezidenţială a cheltuit - între 2007 şi 2009 - din fondurile bugetare pentru inaugurarea sfântului locaş - exact în debutul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale la care a anunţat că se va înscrie şi Traian Băsescu - nu mai puţin de 33 de miliarde de lei vechi (3,3 milioane de lei noi), adică aproximativ un milion de euro. Astfel, lucrările - la biserica fostei Mănăstiri Cotroceni - de proiectare efectuate de Carpaţi Proiect au costat, după cum dezvăluia Cotidianul, 95.997 lei noi, cele de „definitivare şi reabilitare“ realizate de Romconstruct au scos din buzunarul contribuabilului român 1.898.920.04 lei noi, iar cele de „terminare a lucrărilor“ asigurate de Aedificia s-au ridicat la nu mai puţin de 381.149,86 lei noi.
Conservarea şi restaurarea unor fresce - recuperate din biserica de odinioară - de către Universitatea Naţională de Arte au însemnat 267.076 de lei noi. Catapeteasma bisericii - realizată de Gelu P. Ticuleanu - a costat 333.840,2 lei noi, achiziţionarea de obiecte de cult de la Monetăria Statului a însemnat 103.898 de lei noi, iar pictura realizată de SC Obiectiv Patrimoniu SRL a făcut 57.554,19 de lei noi. Cotrocenii au mai achiziţionat patru icoane împărăteşti cu 75.631 de lei noi, precum şi unele obiecte de cult din aur şi argint în valoare de 112.605 de lei noi.
Nu în ultimul rând, despre demolatorul bisericii Mănăstirii Cotroceni, dar şi al altor biserici, Administraţia Prezidenţială scrie respectuos: „În intervalul 1977-1985, palatul de la Cotroceni a fost restaurat şi, tot atunci, a fost construită o nouă aripă pe latura de sud, unită de aceasta cu cea veche şi destinată a fi reşedinţă de lucru a preşedintelui Nicolae Ceauşescu“. Deşi forma iniţială a bisericii a fost ridicată în mandatul lui Ion Iliescu de preşedinte al României, numele fostului şef al statului nici nu apare menţionat: „În 2003-2004, la aproape un sfert de veac de la demolare, AP a demarat lucrările de reconstrucţie a bisericii fostei Mănăstiri Cotroceni, sub forma unui memorial“.
Biserica de la Cotroceni, avariată la cutremurul din 1977, a fost demolată în 1984, în palat urmând să se mute dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu.
Scandalul iconostasului original
Guvernul Boc a declanşat protestul vehement al oamenilor de ştiinţă când a decis, în luna februarie a acestui an, să transfere de la Muzeul Naţional de Artă la biserica Palatului Cotroceni vechiul iconostas al sfântului lăcaş. Protestul specialiştilor a fost declanşat de faptul că vechiul iconostas abia fusese restaurat şi se afla într-o stare avansată de degradare, singurul mod de a fi păstrat fiind cel din camera cu micro-climat special de la MNAR. În urma campaniei oamenilor de ştiinţă susţinute de Cotidianul, guvernul Boc a revenit asupra aberantei decizii.
Orice urmă a predecesorilor săi la Cotroceni, ştearsă sub Băsescu
În pridvorul bisericii memoriale, ridicată în 2004 sub preşedinţia lui Ion Iliescu, era montată o plăcuţă comemorativă care amintea de evenimentul reconstruirii: „Biserica fostei Mănăstiri Cotroceni a fost reconstruită la iniţiativa preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, de către SC Aedificia Carpaţi SA, director ing. Petre Badea. 10 septembrie 2004“. Din pridvorul - care s-a păstrat - al bisericii re-reconstruite sub Traian Băsescu a dispărut această placă. Fără vreo explicaţie.
miercuri, 4 noiembrie 2009
Deszapezirea - cadou pentru baietii destepti
Romania trebuie salvata!
Qmagazin.ro
Alexandru Barsoianu
30 Octombrie 2009
Deszapezirea autostrazilor A 1 si A 2 va fi atribuita inainte de alegerile prezidentiale. Favoritii sunt cunoscutii asfaltatori Casuneanu, Besciu si Nelu Iordache. Contractul este prevazut pentru perioada 2010-2012.
Licitatia pentru deszapezirea si intretinerea autostrazilor Bucuresti - Pitesti (A 1) si Bucuresti - Cernavoda (A 2) in perioada 2010 - 2012, mult-asteptata de companiile de constructii, va fi atribuita, surpriza, chiar inainte de alegerile prezidentiale, potrivit informatiilor oferite Q Magazine de Ministerul Transporturilor.Avand in vedere companiile care au depus oferte, PA&CO International, detinuta de omul de afaceri Costel Casuneanu, Euro Construct Trading, a oamenilor de afaceri apropiati ai presedintelui, Dan Besciu si Sorin Vulpescu, si Romstrade, a lui Nelu Iordache, se pare ca din nou firme consacrate lucrarilor de constructii de drumuri vor castiga licitatiile.
Pentru Autostrada Bucuresti - Pitesti au depus oferte PA&CO International, in joint venture cu Euro Construct Trading 98, si doua firme de paza, care au cerut 26 milioane de euro, asocierea Delta - Straco si Romstrade, care au oferit 23 milioane de euro si EMG Professional - Astra Eco, 25 milioane de euro.
Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) a primit doua oferte pentru intretinerea Autostrazii Bucuresti - Cernavoda, aceeasi asociere PA&CO - Euroconstruct , cu o oferta de 34 milioane de euro, si Romstrade - Straco, cu 28 milioane de euro pentru trei ani.
Compania Nationala de Drumuri a atribuit deja, in graba, contractul pentru deszapezirea autostrazilor in iarna acestui an companiilor Argecom si Gecor, apropiate de PD-L, mai exact de Adriean Videanu.
Argecom va deszapezi Autostrada Bucuresti - Pitesti in aceasta iarna, iar Gecor - autostrada Bucuresti - Cernavoda, pana la kilometrul 60, de la kilometrul 60 pana la Cernavoda urmand sa fie selectata compania de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Constanta. In total, Ministerul Transporturilor va aloca pentru intretinerea autostrazilor in perioada 2009 - 2012 circa 331 milioane lei, fara TVA. Valorile maxime estimate pentru intretinerea A1 (Bucuresti - Pitesti) sunt pentru anul 2009 de 5,40 milioane lei, pentru anul 2010 de 67,96 milioane lei, pentru anul 2011 de 47,43 milioane lei, iar pentru anul 2012 de 14,06 milioane lei.
Incepand cu al doilea an de contract, incheierea contractelor subsecvente se va face cu o eventuala ajustare a pretului, in functie de indicii statistici elaborati de Institutul National de Statistica. Potrivit MTI, costul estimat pentru intretinerea autostrazii A 2 (Bucuresti - Cernavoda) in perioada 2009 - 2012 este de 195,51 milioane lei, fara TVA, iar costul estimat pentru Autostrada Bucuresti - Pitesti, este de 134,87 milioane lei, fara TVA.
Qmagazin.ro
Alexandru Barsoianu
30 Octombrie 2009
Deszapezirea autostrazilor A 1 si A 2 va fi atribuita inainte de alegerile prezidentiale. Favoritii sunt cunoscutii asfaltatori Casuneanu, Besciu si Nelu Iordache. Contractul este prevazut pentru perioada 2010-2012.
Licitatia pentru deszapezirea si intretinerea autostrazilor Bucuresti - Pitesti (A 1) si Bucuresti - Cernavoda (A 2) in perioada 2010 - 2012, mult-asteptata de companiile de constructii, va fi atribuita, surpriza, chiar inainte de alegerile prezidentiale, potrivit informatiilor oferite Q Magazine de Ministerul Transporturilor.Avand in vedere companiile care au depus oferte, PA&CO International, detinuta de omul de afaceri Costel Casuneanu, Euro Construct Trading, a oamenilor de afaceri apropiati ai presedintelui, Dan Besciu si Sorin Vulpescu, si Romstrade, a lui Nelu Iordache, se pare ca din nou firme consacrate lucrarilor de constructii de drumuri vor castiga licitatiile.
Pentru Autostrada Bucuresti - Pitesti au depus oferte PA&CO International, in joint venture cu Euro Construct Trading 98, si doua firme de paza, care au cerut 26 milioane de euro, asocierea Delta - Straco si Romstrade, care au oferit 23 milioane de euro si EMG Professional - Astra Eco, 25 milioane de euro.
Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) a primit doua oferte pentru intretinerea Autostrazii Bucuresti - Cernavoda, aceeasi asociere PA&CO - Euroconstruct , cu o oferta de 34 milioane de euro, si Romstrade - Straco, cu 28 milioane de euro pentru trei ani.
Compania Nationala de Drumuri a atribuit deja, in graba, contractul pentru deszapezirea autostrazilor in iarna acestui an companiilor Argecom si Gecor, apropiate de PD-L, mai exact de Adriean Videanu.
Argecom va deszapezi Autostrada Bucuresti - Pitesti in aceasta iarna, iar Gecor - autostrada Bucuresti - Cernavoda, pana la kilometrul 60, de la kilometrul 60 pana la Cernavoda urmand sa fie selectata compania de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Constanta. In total, Ministerul Transporturilor va aloca pentru intretinerea autostrazilor in perioada 2009 - 2012 circa 331 milioane lei, fara TVA. Valorile maxime estimate pentru intretinerea A1 (Bucuresti - Pitesti) sunt pentru anul 2009 de 5,40 milioane lei, pentru anul 2010 de 67,96 milioane lei, pentru anul 2011 de 47,43 milioane lei, iar pentru anul 2012 de 14,06 milioane lei.
Incepand cu al doilea an de contract, incheierea contractelor subsecvente se va face cu o eventuala ajustare a pretului, in functie de indicii statistici elaborati de Institutul National de Statistica. Potrivit MTI, costul estimat pentru intretinerea autostrazii A 2 (Bucuresti - Cernavoda) in perioada 2009 - 2012 este de 195,51 milioane lei, fara TVA, iar costul estimat pentru Autostrada Bucuresti - Pitesti, este de 134,87 milioane lei, fara TVA.
Fondurile murdare ale candidaţilor
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 04 Nov 2009
Biroul de Investigatii
"Fondurile murdare" sînt banii donaţi partidelor/candidaţilor de către sponsori interesaţi. Interesaţi să-şi recupereze banii de la stat. Nu e ilegal să faci donaţii partidelor. Nu e ilegal să cîştigi contracte cu statul. Dar cînd cele două acţiuni se petrec în această ordine, ar putea fi cel puţin suspect. Iată motivul pentru care sponsorii „grei“ ai partidelor nu apar niciodată în listele oficiale de donatori. Nici la PSD, nici la PD-L, nici la PNL. E suficient să ne aruncăm un ochi pe listele oficiale de sponsorizări pentru partide din 2008 ca să ne dăm seama de asta. Dar unde se duc banii donatorilor generoşi cînd se duc? Tot la partid, dar prin intermediul membrilor.
Firmele au cotizat cu sub 20% din banii PD-L
Potrivit Monitorului Oficial, în 2008, Partidul Democrat-Liberal a strîns, din donaţii de la persoane fizice şi juridice, 33,364 milioane de lei.
De asemenea, din cotizaţii de la membrii de partid, PD-L-ul lui Băsescu a mai adunat 21,375 milioane de lei. În total, puşculiţa partidului a avut tot anul trecut fonduri de 54,739 milioane de lei, aproximativ 14,874 milioane de euro (la cursul mediu din 2008). La suma donaţiilor, persoanele juridice au contribuit cu DOAR 10,215 milioane de lei, adică 2,776 milioane de euro. Asta înseamnă că, într-un an cu două rînduri de campanii electorale (locale şi europarlamentare), PD-L nu a fost în stare să strîngă în trezorerie decît o duzină de firfirei de la toate firmele alea pe care oamenii de partid le-au ajutat să facă o grămadă de bani. Veţi putea privi cît vreţi în lista de donatori publicată în Monitorul Oficial, dar nu veţi putea găsi firme de construcţii de drumuri ca Tehnologica Radion, Delta ACM, Mari Vila sau Euro Construct Trading ’98 (băieţii de la Golden Blitz, cum mai sînt alintaţi), care au contracte de zeci de milioane de euro cu Primăria sectorului 3, acolo unde primar este Liviu Negoiţă, vicepreşedinte al PD-L, sau cu Primăria Capitalei din mandatul lui Adriean Videanu.
Marii absenţi ai donaţiilor la PD-L: drumararii
De exemplu, un singur contract cîştigat în luna decembrie 2008 de Tehnologica Radion la sectorul 3 se ridică la suma de 56,696 milioane de lei. Potrivit unui articol din Ziarul financiar, publicat în septembrie 2008, Tehnologica Radion, Delta ACM 93, Euro Construct Trading ’98 deveniseră, la 1 ianuarie 2008, cele mai profitabile firme de construcţii de drumuri din ţară. Şi asta tocmai datorită contractelor de lucrări pe care le primiseră de la Primăria Capitalei şi primăriile de sector. Să-i mai trecem la absenţi pe lista donatorilor şi pe ceilalţi baroni ai asfaltului, Costel Căşuneanu (Pa&Co International) şi Dorin Umbrărescu (UMB Spedition). Aceste ultime două firme, alături de Euroconstruct, reprezintă consorţiul care execută un tronson de 42 de kilometri din Autostrada Bucureşti-Ploieşti. Contractul pentru această autostradă le-a fost atribuit de ministrul pedelist Radu Berceanu, după o intervenţie publică a preşedintelui Băsescu în care acesta a afirmat că banii pentru drumuri ar trebui să rămînă la români. Recent, consorţiul baronilor asfaltului a primit încă 50 de milioane de euro în plus pentru Bucureşti-Ploieşti.
Asta are, asta n-are, donaţia-i cîştigătoare
Donaţia la partid nu e joc de loterie, ci e un lucru care îţi aduce avantaje foarte sigure. Patronul grupului Elcomex, de exemplu, poate să confirme acest lucru. După cum aţi putut citi săptămîna trecută în Academia Caţavencu, Elcomex IEA a sponsorizat PD-L în 2008 cu 15.000 de lei. În urmă cu două săptămîni, Elcomex EN a primit de la Administraţia Portului Constanţa (condusă de un director PD-L şi subordonată pedelistului Radu Berceanu) un contract de 15 milioane de lei pentru furnizare de energie electrică. Desigur, există şi cazuri în care beneficiile nu sînt neapărat financiare. Cotroceni Park SA, compania care tocmai a inaugurat cel mai mare mall din România, AFI Palace, se află şi ea pe lista sponsorilor cu 95.000 de lei. Şi nu e o coincidenţă că noul mall se află în sectorul 6, al cărui primar este Cristian Poteraş de la, aţi ghicit, PD-L.
La PSD, sponsori mici şi foarte mici
Dacă priviţi listele oficiale cu sponsorii PSD, vă veţi plictisi de moarte. Le găsiţi în Monitorul Oficial, dar nu vi le recomandăm decît dacă vreţi să vă enervaţi. În sensul că acolo vi se dă lista completă a sponsorilor, dar numai a celor foarte mici, mici şi mijlocii. Pe care nu-i ştie mai nimeni. Tocmai pentru că donează sume mici şi foarte mici. De n-ar fi, însă, şi donatorii mari şi foarte mari, n-ar putea fi plătite contracte precum cel cu Benenson Strategy Group, firma de consultanţă care a lucrat şi pentru Obama şi care-l costă pe Geoană milioane (nu de lei). Doar că cei mari nu apar niciodată în listele oficiale cu sponsori, la fel cum ei nu apar uneori în TOP 300 al celor mai bogaţi români. Va fi greu, astfel, să-l găsim printre donatorii PSD pe Culiţă Tărâţă, unul dintre cei mai prosperi agricultori ai ţării. De asemenea, foarte greu va fi de găsit şi numele lui Cornel Penescu, patronul FC Argeş, recent arestat pentru dare de mită. Despre Costel Căşuneanu, mare asfaltator al ţării, se spune că are deschise linii de finanţare la mai toate sediile de partide. Deci şi prin Kiseleff.
Buget anual la social-democraţi: 6.000.000 de euro. Sanchi!
Găsim, în schimb, sponsori mărunţi, care-şi rup de la gură pentru victoria partidului în alegeri. Precum Vasile Dîncu, care a donat partidului, la alegerile parlamentare de acum un an, 50.000 de lei. O sumă impresionantă pentru un profesor. N-o să credeţi, poate, dar şi mama pensionară a lui Cristian Diaconescu a ajutat partidul la ultimele alegeri. Cu 11.000 de lei. Din astfel de gesturi de bunăvoinţă ieşită din comun, PSD a adunat în 2008 circa cinci milioane de lei. Dacă adăugăm şi cele 17 milioane de lei din cotizaţii, putem trage o concluzie care nu ne şochează deloc: PSD e un partid care-şi declară un buget de maximum şase milioane de euro pe an (la cursul din 2008).
Numai la Constanţa, sponsorii au eleganţa să dea bani pe faţă
Circuitul banilor în natură, atît cel oficial, cît şi mai ales cel neoficial, se face după o formulă clasică: îmi dai, îţi dau. Aşa se face că donatorul Ştefan Viorel, din Galaţi, care a lăsat 154.000 de lei în puşculiţa partidului anul trecut, a primit pentru firmele sale mai multe contracte cu societăţi de stat, precum Administraţia Fluvială a Dunării de Jos sau Termoelectrica. Un alt exemplu este cel al fostului ofiţer KGB Constantin Iavorski, patron al Unicom Group, care a donat partidului condus de Mircea Geoană mica, dar simbolica sumă de 20.000 de lei. Iavorski, care a donat şi la PD-L, este astăzi unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa de cărbune şi păcură.
Lista celor mai mulţi donatori din zona persoanelor juridice este completată la PSD de judeţul Constanţa, acest paradis financiar al echipei lui Mazăre. Aici, nu mai puţin de 26 de firme au donat partidului diverse sume de bani, asta în condiţiile în care din Bucureşti au făcut donaţii doar opt firme. Favorit al contractelor cu Primăria Constanţa, omul de afaceri Sorin Strutinsky a donat anul trecut partidului simbolica sumă de 80.000 de lei.
Donatorii juridici Patriciu, Fenechiu, Ruşanu lipsesc de la PNL
Oficial, liberalilor le mergea bine în 2008. Bugetul partidului nu ştia de criză, iar membrii cotizau în mod conştiincios. La fel şi persoanele juridice. Dacă e să ne uităm, însă, pe datele oficiale declarate de PNL, firmele n-au prea fost generoase. Cele mai mari donaţii în cursul anului 2008 n-au sărit de 30.000 de euroi, sume pe care unii membri de partid le-au depăşit lejer, pe persoană fizică. În total, vreo 206 agenţi economici au marcat banul la PNL. Ceea ce, dacă e să ne gîndim că numai pe numele liderilor partidului sînt înscrise mai multe societăţi comerciale, e cam puţin. Au fost, totuşi, şi unii liberali mai generoşi. Tăriceanu a dat de la firma lui, Paul Păcuraru a dat cu vîrf şi îndesat, prin firmele apropiatului său din Galaţi, Sandu Traian (proprietar al Dunărea SA şi Galtour SRL), au mai dat şi firmele liberalilor de pe la Sibiu. Dar, una peste alta, sumele rar dacă au sărit de suta de mii de lei. În plus, firme serioase ale marilor afacerişti liberali nu prea apar la donatori. Nu tu firmele lui Patriciu, nu cele ale lui Fenechiu, nimic de la Ruşanu, Stavarache, Atanasiu sau alţi foşti mari bugetofagi.
Liberalii: prin noi înşine, pe persoană fizică
Dacă ne uităm la datele oficiale depuse de PNL, reiese că membrii de marcă ai partidului au fost foarte conştiincioşi, dar şi foarte exacţi. Nemţeşte de exacţi. Parlamentarii au donat între 8.000 şi 10.000 de lei, excepţiile fiind foarte rare. Nici măcar Dinu Patriciu n-a fost foarte deschis la pungă, dînd doar vreo sută de mii. De LEI, chit că noi. Şi dacă unii de la care te aşteptai să sară cu banu’ – că au de unde – n-au făcut-o, au fost alţii care sînt vai de mama lor în conturi, dar care au marcat o căruţă de bani, Spre exemplu, senatorul Ioan Ghişe a sărit la partid de mai bine de zece ori decît restul parlamentarilor. Aşa, cu vreo 120.000 de lei. Şi asta în condiţiile în care veniturile sale şi ale soţiei abia dacă sar de 70.000 anual. La fel şi alţii, precum fostul şef al studenţilor (care era un simplu consilier al preşedintelui Agenţiei de Restituire a Proprietăţilor), care a sărit cu vreo 77.000 de lei, asta în timp ce salariul lui anual abia dacă atingea suma asta. Iar astfel de cazuri mai sînt cu doamne – mame de liberali – care au donat peste 100.000 de lei ori tineri fără serviciu care au marcat donaţia grasă. Or, în condiţiile în care unii au donat mai mult decît au cîştigat, înseamnă că fie au adus banii de acasă, de la ciorap, fie au cîştigat mai mult decît au zis, deci au avut de unde să doneze.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 04 Nov 2009
Biroul de Investigatii
"Fondurile murdare" sînt banii donaţi partidelor/candidaţilor de către sponsori interesaţi. Interesaţi să-şi recupereze banii de la stat. Nu e ilegal să faci donaţii partidelor. Nu e ilegal să cîştigi contracte cu statul. Dar cînd cele două acţiuni se petrec în această ordine, ar putea fi cel puţin suspect. Iată motivul pentru care sponsorii „grei“ ai partidelor nu apar niciodată în listele oficiale de donatori. Nici la PSD, nici la PD-L, nici la PNL. E suficient să ne aruncăm un ochi pe listele oficiale de sponsorizări pentru partide din 2008 ca să ne dăm seama de asta. Dar unde se duc banii donatorilor generoşi cînd se duc? Tot la partid, dar prin intermediul membrilor.
Firmele au cotizat cu sub 20% din banii PD-L
Potrivit Monitorului Oficial, în 2008, Partidul Democrat-Liberal a strîns, din donaţii de la persoane fizice şi juridice, 33,364 milioane de lei.
De asemenea, din cotizaţii de la membrii de partid, PD-L-ul lui Băsescu a mai adunat 21,375 milioane de lei. În total, puşculiţa partidului a avut tot anul trecut fonduri de 54,739 milioane de lei, aproximativ 14,874 milioane de euro (la cursul mediu din 2008). La suma donaţiilor, persoanele juridice au contribuit cu DOAR 10,215 milioane de lei, adică 2,776 milioane de euro. Asta înseamnă că, într-un an cu două rînduri de campanii electorale (locale şi europarlamentare), PD-L nu a fost în stare să strîngă în trezorerie decît o duzină de firfirei de la toate firmele alea pe care oamenii de partid le-au ajutat să facă o grămadă de bani. Veţi putea privi cît vreţi în lista de donatori publicată în Monitorul Oficial, dar nu veţi putea găsi firme de construcţii de drumuri ca Tehnologica Radion, Delta ACM, Mari Vila sau Euro Construct Trading ’98 (băieţii de la Golden Blitz, cum mai sînt alintaţi), care au contracte de zeci de milioane de euro cu Primăria sectorului 3, acolo unde primar este Liviu Negoiţă, vicepreşedinte al PD-L, sau cu Primăria Capitalei din mandatul lui Adriean Videanu.
Marii absenţi ai donaţiilor la PD-L: drumararii
De exemplu, un singur contract cîştigat în luna decembrie 2008 de Tehnologica Radion la sectorul 3 se ridică la suma de 56,696 milioane de lei. Potrivit unui articol din Ziarul financiar, publicat în septembrie 2008, Tehnologica Radion, Delta ACM 93, Euro Construct Trading ’98 deveniseră, la 1 ianuarie 2008, cele mai profitabile firme de construcţii de drumuri din ţară. Şi asta tocmai datorită contractelor de lucrări pe care le primiseră de la Primăria Capitalei şi primăriile de sector. Să-i mai trecem la absenţi pe lista donatorilor şi pe ceilalţi baroni ai asfaltului, Costel Căşuneanu (Pa&Co International) şi Dorin Umbrărescu (UMB Spedition). Aceste ultime două firme, alături de Euroconstruct, reprezintă consorţiul care execută un tronson de 42 de kilometri din Autostrada Bucureşti-Ploieşti. Contractul pentru această autostradă le-a fost atribuit de ministrul pedelist Radu Berceanu, după o intervenţie publică a preşedintelui Băsescu în care acesta a afirmat că banii pentru drumuri ar trebui să rămînă la români. Recent, consorţiul baronilor asfaltului a primit încă 50 de milioane de euro în plus pentru Bucureşti-Ploieşti.
Asta are, asta n-are, donaţia-i cîştigătoare
Donaţia la partid nu e joc de loterie, ci e un lucru care îţi aduce avantaje foarte sigure. Patronul grupului Elcomex, de exemplu, poate să confirme acest lucru. După cum aţi putut citi săptămîna trecută în Academia Caţavencu, Elcomex IEA a sponsorizat PD-L în 2008 cu 15.000 de lei. În urmă cu două săptămîni, Elcomex EN a primit de la Administraţia Portului Constanţa (condusă de un director PD-L şi subordonată pedelistului Radu Berceanu) un contract de 15 milioane de lei pentru furnizare de energie electrică. Desigur, există şi cazuri în care beneficiile nu sînt neapărat financiare. Cotroceni Park SA, compania care tocmai a inaugurat cel mai mare mall din România, AFI Palace, se află şi ea pe lista sponsorilor cu 95.000 de lei. Şi nu e o coincidenţă că noul mall se află în sectorul 6, al cărui primar este Cristian Poteraş de la, aţi ghicit, PD-L.
La PSD, sponsori mici şi foarte mici
Dacă priviţi listele oficiale cu sponsorii PSD, vă veţi plictisi de moarte. Le găsiţi în Monitorul Oficial, dar nu vi le recomandăm decît dacă vreţi să vă enervaţi. În sensul că acolo vi se dă lista completă a sponsorilor, dar numai a celor foarte mici, mici şi mijlocii. Pe care nu-i ştie mai nimeni. Tocmai pentru că donează sume mici şi foarte mici. De n-ar fi, însă, şi donatorii mari şi foarte mari, n-ar putea fi plătite contracte precum cel cu Benenson Strategy Group, firma de consultanţă care a lucrat şi pentru Obama şi care-l costă pe Geoană milioane (nu de lei). Doar că cei mari nu apar niciodată în listele oficiale cu sponsori, la fel cum ei nu apar uneori în TOP 300 al celor mai bogaţi români. Va fi greu, astfel, să-l găsim printre donatorii PSD pe Culiţă Tărâţă, unul dintre cei mai prosperi agricultori ai ţării. De asemenea, foarte greu va fi de găsit şi numele lui Cornel Penescu, patronul FC Argeş, recent arestat pentru dare de mită. Despre Costel Căşuneanu, mare asfaltator al ţării, se spune că are deschise linii de finanţare la mai toate sediile de partide. Deci şi prin Kiseleff.
Buget anual la social-democraţi: 6.000.000 de euro. Sanchi!
Găsim, în schimb, sponsori mărunţi, care-şi rup de la gură pentru victoria partidului în alegeri. Precum Vasile Dîncu, care a donat partidului, la alegerile parlamentare de acum un an, 50.000 de lei. O sumă impresionantă pentru un profesor. N-o să credeţi, poate, dar şi mama pensionară a lui Cristian Diaconescu a ajutat partidul la ultimele alegeri. Cu 11.000 de lei. Din astfel de gesturi de bunăvoinţă ieşită din comun, PSD a adunat în 2008 circa cinci milioane de lei. Dacă adăugăm şi cele 17 milioane de lei din cotizaţii, putem trage o concluzie care nu ne şochează deloc: PSD e un partid care-şi declară un buget de maximum şase milioane de euro pe an (la cursul din 2008).
Numai la Constanţa, sponsorii au eleganţa să dea bani pe faţă
Circuitul banilor în natură, atît cel oficial, cît şi mai ales cel neoficial, se face după o formulă clasică: îmi dai, îţi dau. Aşa se face că donatorul Ştefan Viorel, din Galaţi, care a lăsat 154.000 de lei în puşculiţa partidului anul trecut, a primit pentru firmele sale mai multe contracte cu societăţi de stat, precum Administraţia Fluvială a Dunării de Jos sau Termoelectrica. Un alt exemplu este cel al fostului ofiţer KGB Constantin Iavorski, patron al Unicom Group, care a donat partidului condus de Mircea Geoană mica, dar simbolica sumă de 20.000 de lei. Iavorski, care a donat şi la PD-L, este astăzi unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa de cărbune şi păcură.
Lista celor mai mulţi donatori din zona persoanelor juridice este completată la PSD de judeţul Constanţa, acest paradis financiar al echipei lui Mazăre. Aici, nu mai puţin de 26 de firme au donat partidului diverse sume de bani, asta în condiţiile în care din Bucureşti au făcut donaţii doar opt firme. Favorit al contractelor cu Primăria Constanţa, omul de afaceri Sorin Strutinsky a donat anul trecut partidului simbolica sumă de 80.000 de lei.
Donatorii juridici Patriciu, Fenechiu, Ruşanu lipsesc de la PNL
Oficial, liberalilor le mergea bine în 2008. Bugetul partidului nu ştia de criză, iar membrii cotizau în mod conştiincios. La fel şi persoanele juridice. Dacă e să ne uităm, însă, pe datele oficiale declarate de PNL, firmele n-au prea fost generoase. Cele mai mari donaţii în cursul anului 2008 n-au sărit de 30.000 de euroi, sume pe care unii membri de partid le-au depăşit lejer, pe persoană fizică. În total, vreo 206 agenţi economici au marcat banul la PNL. Ceea ce, dacă e să ne gîndim că numai pe numele liderilor partidului sînt înscrise mai multe societăţi comerciale, e cam puţin. Au fost, totuşi, şi unii liberali mai generoşi. Tăriceanu a dat de la firma lui, Paul Păcuraru a dat cu vîrf şi îndesat, prin firmele apropiatului său din Galaţi, Sandu Traian (proprietar al Dunărea SA şi Galtour SRL), au mai dat şi firmele liberalilor de pe la Sibiu. Dar, una peste alta, sumele rar dacă au sărit de suta de mii de lei. În plus, firme serioase ale marilor afacerişti liberali nu prea apar la donatori. Nu tu firmele lui Patriciu, nu cele ale lui Fenechiu, nimic de la Ruşanu, Stavarache, Atanasiu sau alţi foşti mari bugetofagi.
Liberalii: prin noi înşine, pe persoană fizică
Dacă ne uităm la datele oficiale depuse de PNL, reiese că membrii de marcă ai partidului au fost foarte conştiincioşi, dar şi foarte exacţi. Nemţeşte de exacţi. Parlamentarii au donat între 8.000 şi 10.000 de lei, excepţiile fiind foarte rare. Nici măcar Dinu Patriciu n-a fost foarte deschis la pungă, dînd doar vreo sută de mii. De LEI, chit că noi. Şi dacă unii de la care te aşteptai să sară cu banu’ – că au de unde – n-au făcut-o, au fost alţii care sînt vai de mama lor în conturi, dar care au marcat o căruţă de bani, Spre exemplu, senatorul Ioan Ghişe a sărit la partid de mai bine de zece ori decît restul parlamentarilor. Aşa, cu vreo 120.000 de lei. Şi asta în condiţiile în care veniturile sale şi ale soţiei abia dacă sar de 70.000 anual. La fel şi alţii, precum fostul şef al studenţilor (care era un simplu consilier al preşedintelui Agenţiei de Restituire a Proprietăţilor), care a sărit cu vreo 77.000 de lei, asta în timp ce salariul lui anual abia dacă atingea suma asta. Iar astfel de cazuri mai sînt cu doamne – mame de liberali – care au donat peste 100.000 de lei ori tineri fără serviciu care au marcat donaţia grasă. Or, în condiţiile în care unii au donat mai mult decît au cîştigat, înseamnă că fie au adus banii de acasă, de la ciorap, fie au cîştigat mai mult decît au zis, deci au avut de unde să doneze.
marți, 3 noiembrie 2009
Biserici şi street-ball din rezerva bugetară
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
02 Noi 2009 Doru Cireasa
Fondul, destinat intervenţiei în caz de calamităţi, a mers în acest an de criză pe festivaluri, autostrăzi electorale şi pe terenuri de baschet.
Ferit de catastrofe care să îl oblige să bage mâna adânc în buzunar pentru a reconstrui infrastructura de transport afectată de inundaţii sau pentru a ridica alte case sinistraţilor, guvernul a beneficiat în acest an de aproximativ 100 de milioane de euro în fondul de rezervă bugetară, folosit după pofta inimii sale. Cu două luni înainte de finalul anului, fondul este secătuit, mai având în el doar şapte milioane de lei. Executivul a adoptat în acest an aproximativ 60 de hotărâri de guvern prin care a împărţit banii, nu însă pentru situaţii urgente sau neprevăzute, după cum prevede legea.
Dacă multe hotărâri de guvern adoptate în 2009 prevăd transferul unor sume către administraţia locală, pentru asigurarea salariilor din învăţământ sau pentru subvenţionarea costurilor cu încălzirea există şi decizii stranii.
Guvernul a decis alocarea a 70.000 de euro pentru construirea unui teren de street-ball (un tip de baschet) la Târgu-Jiu. Alte sume cuprinse între câteva mii şi sute de mii de euro au fost date pentru repararea sau construirea a peste 40 de locaşe de cult. Nu au fost uitate nici festivalurile din comunele şi satele patriei. În anumite situaţii banii au fost daţi cu destinaţie bine precizată, cum ar fi îndiguiri, reparaţii de drumuri, construire de şcoli, iar în alte situaţii banii au fost alocaţi la grămadă fără menţionarea destinaţiei, ci doar a beneficiarilor. În luna mai, Guvernul a dat din fond primăriilor a câteva mii de localităţi aproape 40 de milioane de euro. Printre beneficiari se regăsesc comune care şi-au cheltuit banii pe festivaluri. Comuna Văleni din judeţul Olt, organizatoarea festivalului „Lubeniţei“, a primit 50.000 de lei şi la fel alte comune organizatoare a celor peste 300 de festivaluri şi evenimente care au loc lunar în România.
Nici infrastructura nu a fost uitată, cum Emil Boc s-a angajat să definitiveze autostrada Transilvania până la 1 decembrie 2009. Premierul a decis direcţionarea a 60 de milioane de lei din ultimele 100 de milioane din fondul de rezervă al Guvernului către autostrada Transilvania, iar 10 milioane de lei au mers către centura ocolitoare Cluj-Napoca Est. Alte obiective au fost organizarea referendumului convocat de preşedintele Băsescu pentru 22 noiembrie, combaterea gripei porcine, organizarea alegerilor pentru Parlamentul European, finanţarea Aeroclubului României etc.
Fondul de rezervă bugetară a devenit robinetul prin care Guvernul poate câştiga simpatiile legătorilor, spun economiştii şi instituţiile financiare. „Guvernele (României - n.r.) au înclinat spre utilizarea politicii fiscale ca instrumente pentru câştigarea sprijinului populaţiei, în timp ce reformele macroeconomice dificile au fost desconsiderate (…), vulnerabilitatea României la criza mondială a fost amplificată, în toamna anului trecut, de creşterea creditării externe şi a cheltuielilor guvernamentale înainte de alegerile parlamentare“, spun analiştii firmei de evaluare Moody’s. Anul trecut a fost unul de vârf din acest punct de vedere. În ultimul semestru al anului trecut, în preajma alegerilor, au fost date aproape 2,8 miliarde de lei administraţiilor locale şi bugetului de pensii, cu ajutorul fondului de rezervă. Două miliarde de lei din total au mers către cheltuielile curente - de personal şi cu bunuri şi servicii - ale unităţilor teritoriale.
Fost ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu spune că folosirea politică a banilor din fondul de rezervă este singurul punct critic. Fondul riscă să fie un „instrument politic“, iar justeţea cheltuirii banilor intră în sarcina Curţii de Conturi. „Nu este corect ca un cetăţean să sufere pentru că primarul localităţii sale are altă culoare politică“, spune acesta. Vlădescu spune că banii trebuie alocaţi într-adevăr pentru situaţii de maximă importanţă, dar dacă nu a fost cazul direcţionării lor către astfel de situaţii, nu există motiv pentru ca ei să nu fie cheltuiţi judicios.
„Chiar şi organizarea unui festival într-un sat aduce bucurie localnicilor“, spune acesta. Discuţiile referitoare la cheltuirea fondului de rezervă se bazează pe o perspectivă greşită, cu priză în mass-media, anume că oricât de puţini bani am avea trebuie să facem economii din aceştia, în loc să ne gândim cum putem mări suma de bani pe care o avem. Cheltuielile administraţiei locale au crescut mult mai mult decât cele ale administraţiei centrale în urma creşterii autonomiei locale, care presupun trecerea unor categorii întregi, precum profesorii pe statele de plată ale primăriilor.
Cotidianul.ro
02 Noi 2009 Doru Cireasa
Fondul, destinat intervenţiei în caz de calamităţi, a mers în acest an de criză pe festivaluri, autostrăzi electorale şi pe terenuri de baschet.
Ferit de catastrofe care să îl oblige să bage mâna adânc în buzunar pentru a reconstrui infrastructura de transport afectată de inundaţii sau pentru a ridica alte case sinistraţilor, guvernul a beneficiat în acest an de aproximativ 100 de milioane de euro în fondul de rezervă bugetară, folosit după pofta inimii sale. Cu două luni înainte de finalul anului, fondul este secătuit, mai având în el doar şapte milioane de lei. Executivul a adoptat în acest an aproximativ 60 de hotărâri de guvern prin care a împărţit banii, nu însă pentru situaţii urgente sau neprevăzute, după cum prevede legea.
Dacă multe hotărâri de guvern adoptate în 2009 prevăd transferul unor sume către administraţia locală, pentru asigurarea salariilor din învăţământ sau pentru subvenţionarea costurilor cu încălzirea există şi decizii stranii.
Guvernul a decis alocarea a 70.000 de euro pentru construirea unui teren de street-ball (un tip de baschet) la Târgu-Jiu. Alte sume cuprinse între câteva mii şi sute de mii de euro au fost date pentru repararea sau construirea a peste 40 de locaşe de cult. Nu au fost uitate nici festivalurile din comunele şi satele patriei. În anumite situaţii banii au fost daţi cu destinaţie bine precizată, cum ar fi îndiguiri, reparaţii de drumuri, construire de şcoli, iar în alte situaţii banii au fost alocaţi la grămadă fără menţionarea destinaţiei, ci doar a beneficiarilor. În luna mai, Guvernul a dat din fond primăriilor a câteva mii de localităţi aproape 40 de milioane de euro. Printre beneficiari se regăsesc comune care şi-au cheltuit banii pe festivaluri. Comuna Văleni din judeţul Olt, organizatoarea festivalului „Lubeniţei“, a primit 50.000 de lei şi la fel alte comune organizatoare a celor peste 300 de festivaluri şi evenimente care au loc lunar în România.
Nici infrastructura nu a fost uitată, cum Emil Boc s-a angajat să definitiveze autostrada Transilvania până la 1 decembrie 2009. Premierul a decis direcţionarea a 60 de milioane de lei din ultimele 100 de milioane din fondul de rezervă al Guvernului către autostrada Transilvania, iar 10 milioane de lei au mers către centura ocolitoare Cluj-Napoca Est. Alte obiective au fost organizarea referendumului convocat de preşedintele Băsescu pentru 22 noiembrie, combaterea gripei porcine, organizarea alegerilor pentru Parlamentul European, finanţarea Aeroclubului României etc.
Fondul de rezervă bugetară a devenit robinetul prin care Guvernul poate câştiga simpatiile legătorilor, spun economiştii şi instituţiile financiare. „Guvernele (României - n.r.) au înclinat spre utilizarea politicii fiscale ca instrumente pentru câştigarea sprijinului populaţiei, în timp ce reformele macroeconomice dificile au fost desconsiderate (…), vulnerabilitatea României la criza mondială a fost amplificată, în toamna anului trecut, de creşterea creditării externe şi a cheltuielilor guvernamentale înainte de alegerile parlamentare“, spun analiştii firmei de evaluare Moody’s. Anul trecut a fost unul de vârf din acest punct de vedere. În ultimul semestru al anului trecut, în preajma alegerilor, au fost date aproape 2,8 miliarde de lei administraţiilor locale şi bugetului de pensii, cu ajutorul fondului de rezervă. Două miliarde de lei din total au mers către cheltuielile curente - de personal şi cu bunuri şi servicii - ale unităţilor teritoriale.
Fost ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu spune că folosirea politică a banilor din fondul de rezervă este singurul punct critic. Fondul riscă să fie un „instrument politic“, iar justeţea cheltuirii banilor intră în sarcina Curţii de Conturi. „Nu este corect ca un cetăţean să sufere pentru că primarul localităţii sale are altă culoare politică“, spune acesta. Vlădescu spune că banii trebuie alocaţi într-adevăr pentru situaţii de maximă importanţă, dar dacă nu a fost cazul direcţionării lor către astfel de situaţii, nu există motiv pentru ca ei să nu fie cheltuiţi judicios.
„Chiar şi organizarea unui festival într-un sat aduce bucurie localnicilor“, spune acesta. Discuţiile referitoare la cheltuirea fondului de rezervă se bazează pe o perspectivă greşită, cu priză în mass-media, anume că oricât de puţini bani am avea trebuie să facem economii din aceştia, în loc să ne gândim cum putem mări suma de bani pe care o avem. Cheltuielile administraţiei locale au crescut mult mai mult decât cele ale administraţiei centrale în urma creşterii autonomiei locale, care presupun trecerea unor categorii întregi, precum profesorii pe statele de plată ale primăriilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)