Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencudin 09 Dec 2009 Silviu Apostol
La întrebarea „Cum vă plac alegerile?“, unii ar putea răspunde „fraudate“. Nu ştim cine a fraudat mai mult, PSD sau PD-L, dar putem spune cu siguranţă că aceleaşi partide care se acuză de furăciuni au pregătit alegerile cu nişte blaturi care să le ajute să obţină voturi. Este cazul Poştei Române, instituţie dotată cu o armată de 35.000 de angajaţi pe care orice candidat şi-ar dori-o alături. Pe 5 noiembrie 2009, Tudor Bohîlţeanu (director general din partea PD-L) şi Matei Brătianu (deputat PSD şi şeful sindicatului Poştei) au semnat un act adiţional la „contractul colectiv de muncă 2008-2012“.
Prin care salariile angajaţilor Poştei se vor majora în perioada ianuarie 2010 – ianuarie 2011 cu aproximativ 200 de lei. În total, vorbim despre o majorare a bugetului de salarii de aproximativ şapte milioane de lei. Conform bugetului Poştei pe anul în curs, profitul net realizat este de 4,095 milioane de lei. Deci, într-un an (2010) care va fi de criză, conducerea Poştei va majora salariile cu o sumă aproape dublă faţă de profitul estimat pentru anul anterior. Nu vă grăbiţi, însă, să apreciaţi mărinimia PD-L. Pentru că nu amărîţii cu salarii mizere de la Poştă erau miza, ci ajutorul dat de aceştia în campania electorală. PD-L a putut să facă liniştit campanie pentru candidatul Traian Băsescu cu ajutorul angajaţilor Poştei, fără ca sindicaliştii PSD să facă gălăgie în presă sau să protesteze în vreun fel. De exemplu, în judeţul Constanţa, în primul tur al alegerilor, factorii poştali au împărţit materiale electorale pentru Băse. Pe de altă parte, Matei Brătianu a putut să raporteze un toptan de majorări de salarii la hectar, care îi asigură realegerea în funcţia de şef de sindicat. Iar din toată cumetria asta nu poate să iasă decît o glumă (previzibilă) cu poşta, deci nu o mai facem.
joi, 10 decembrie 2009
Geoană l-a salvat pe Alistar de sărăcie
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
10 Dec 2009 Biroul de Investigatii
Mircea Geoană (“Mihaela, dragostea mea!”) a pierdut alegerile prezidenţiale. Nu ştiu dacă înţelegeţi ce presupune asta. În afară, desigur, de poşetele şi măturile luate peste cap şi membre de Mircică de la soacră, nevastă, fiică, partid. Păi, în afară de asta, înfrîngerea lui Geoană înseamnă şi năruirea visului umed al unui oengist de a penetra, în cele din urmă, Ministerul de Justiţie. De Victoraş Alistar vorbim, protejatul lui Geoană. Care Alistar se vedea dacă nu ministru, măcar vreun secretar de stat. Dar fuse şi se duse. Pentru Victoraş, însă, avem o veste bună: măcar a rămas cu banii.
Cum, care bani? Banii pe care-i întoarce acum cu lopata, ca oengist cinstit ce e. Numai sărac nu, dar sigur cinstit. Să ne uităm, de exemplu, la veniturile alistarului din 2008: peste 297.000 de lei noi, adică peste 80.000 de euro. Deci, un venit mediu lunar de cam 7.000 de euro. Dar nu faceţi ochii mari: în 2007, oengistul a cîştigat şi mai mult. Adică aproape 320.000 de lei noi, echivalentul a aproape 100.000 de euro. O medie lunară de cîştig de peste 8.000 de euro, aşadar, în 2007. Nu, nu are atîţia bani Transparency International să-l plătească pe Victoraş, el obţine cea mai mare parte a acestor bani din “profesii libere si comerciale” (orice ar însemna asta, adică mai orice). Păi, vă daţi seama că, dacă Geoană cîştiga preşedinţia, Alistar ar fi murit de foame pe un salariu de secretar de stat? Ar trebui ca alistarul să-i zică “săru’ mîna” prostănacului şi să-i ureze cît mai multe insuccesuri.
Catavencu.ro
10 Dec 2009 Biroul de Investigatii
Mircea Geoană (“Mihaela, dragostea mea!”) a pierdut alegerile prezidenţiale. Nu ştiu dacă înţelegeţi ce presupune asta. În afară, desigur, de poşetele şi măturile luate peste cap şi membre de Mircică de la soacră, nevastă, fiică, partid. Păi, în afară de asta, înfrîngerea lui Geoană înseamnă şi năruirea visului umed al unui oengist de a penetra, în cele din urmă, Ministerul de Justiţie. De Victoraş Alistar vorbim, protejatul lui Geoană. Care Alistar se vedea dacă nu ministru, măcar vreun secretar de stat. Dar fuse şi se duse. Pentru Victoraş, însă, avem o veste bună: măcar a rămas cu banii.
Cum, care bani? Banii pe care-i întoarce acum cu lopata, ca oengist cinstit ce e. Numai sărac nu, dar sigur cinstit. Să ne uităm, de exemplu, la veniturile alistarului din 2008: peste 297.000 de lei noi, adică peste 80.000 de euro. Deci, un venit mediu lunar de cam 7.000 de euro. Dar nu faceţi ochii mari: în 2007, oengistul a cîştigat şi mai mult. Adică aproape 320.000 de lei noi, echivalentul a aproape 100.000 de euro. O medie lunară de cîştig de peste 8.000 de euro, aşadar, în 2007. Nu, nu are atîţia bani Transparency International să-l plătească pe Victoraş, el obţine cea mai mare parte a acestor bani din “profesii libere si comerciale” (orice ar însemna asta, adică mai orice). Păi, vă daţi seama că, dacă Geoană cîştiga preşedinţia, Alistar ar fi murit de foame pe un salariu de secretar de stat? Ar trebui ca alistarul să-i zică “săru’ mîna” prostănacului şi să-i ureze cît mai multe insuccesuri.
Statul a făcut un mic credit pentru fiecare dintre noi
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
09 Dec 2009 Dan Odagiu, Doru Cireasa
În timpul guvernului Boc, datoria publică a crescut cu 341 de euro pe cap de locuitor. Pe fiecare angajat, creşterea a fost de 3.459 de lei, respectiv 823 de euro. S-a ajuns ca statul să datoreze 3.705 euro pentru fiecare dintre noi.
În luna octombrie, datoria publică a statului român era de 140,08 miliarde de lei, din care 92,84% reprezintă datoria publică guvernamentală, iar restul - datoria publică locală.Dacă raportăm aceste cifre la populaţia României, care număra aproximativ 21,69 milioane de locuitori, conform rezultatelor ultimului recensământ, reiese că fiecare cetăţean român, indiferent de vârstă sau dacă are un loc de muncă, duce în spate o datorie de circa 6.456 de lei, echivalentul a 1.537 de euro. Dacă raportăm însă datoria publică la populaţia activă (9 milioane de locuitori fără şomeri), atunci, pe cap de salariat, valoarea ei este de 15.565 de lei, adică 3.705 euro.În timpul guvernului Boc, datoria publică a crescut foarte mult comparativ cu mandatele altor prim-miniştri ai României.
Astfel, pe 31 decembrie 2008, datoria publică era de 109,75 miliarde de lei şi reprezenta doar 21,78% din PIB. Deci în doar nouă luni datoria publică a crescut cu 31,13 miliarde de lei, cu aproape o treime. Cu alte cuvinte, în timpul mandatului guvernului Boc, datoria publică a crescut cu 1.435 de lei pentru fiecare român (adică 341 de euro) sau cu 3.459 de lei pentru fiecare om care poate munci (adică 823 de euro).Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicată (GEA), vorbeşte despre consecinţele viitoare ale acestei îndatorări. „Datoria publică actuală a României nu este foarte mare, însă ritmul ei de creştere este prea rapid. În plus, o mare parte a datoriei publice este pe termen scurt, ceea ce face ca statul să se împrumute din ce în ce mai mult pentru rostogolirea ei. Pe termen lung, atunci când va începe plata datoriei publice, statul va deprecia moneda naţională, fapt care în cele din urmă va afecta cetăţeanul român“, spune Liviu Voinea. „În viitor sunt aşteptate o scădere a cursului şi creşteri ale preţurilor (consecinţe ale plăţii datoriei - n.red.)“, afirmă analistul Ilie Şerbănescu. Din totalul titlurilor emise de stat aflate în derulare, 65,46% aveau scadenţă pe termen scurt - de mai puţin de un an, 31,4% erau pe termen mediu - între unu şi cinci ani, iar 3,13% urmau să ajungă la scadenţă peste mai mult de cinci ani. Un an mai devreme, ponderea datoriei pe termen scurt era de 44,9%, ceea ce înseamnă că în ultimul an aceasta s-a dublat.Fostul ministru al Finanţelor Varujan Vosganian susţine că în timpul guvernului Boc datoria publică a României a crescut cu 31,13 miliarde de lei fără ca nivelul de trai al cetăţeanului să se îmbunătăţească. „Datoria publică a României în perioada 2004-2008 a scăzut ca procent din PIB. Odată cu venirea guvernului Boc la putere, valoarea datoriei publice a explodat şi asta numai pentru ca fostul executiv să supravieţuiască. Dacă ar fi luat măsurile care se impuneau, respectiv reducerea cheltuielilor din aparatul de stat, nu s-ar fi ajuns aici“, spune Vosganian.Potrivit lui Sebastian Vlădescu, fost ministru al Finanţelor, nivelul datoriei publice nu este mare, însă, din păcate, acesta a crescut pentru ca statul să poată supravieţui în 2009. „În mod obişnuit, anual se plăteşte 7% din datorie, adică două miliarde de euro, aproximativ 2% din PIB. Este rezonabilă o datorie de 30% din PIB în contextul european care permite 60%“, spune acesta. În ultimă instanţă, datoria va fi plătită de români, şi nu de stat. „Majoritatea cred că deficitul e ceva al guvernelor, dar el este al tuturor, e plătit de toţi“, spune el
Cotidianul.ro
09 Dec 2009 Dan Odagiu, Doru Cireasa
În timpul guvernului Boc, datoria publică a crescut cu 341 de euro pe cap de locuitor. Pe fiecare angajat, creşterea a fost de 3.459 de lei, respectiv 823 de euro. S-a ajuns ca statul să datoreze 3.705 euro pentru fiecare dintre noi.
În luna octombrie, datoria publică a statului român era de 140,08 miliarde de lei, din care 92,84% reprezintă datoria publică guvernamentală, iar restul - datoria publică locală.Dacă raportăm aceste cifre la populaţia României, care număra aproximativ 21,69 milioane de locuitori, conform rezultatelor ultimului recensământ, reiese că fiecare cetăţean român, indiferent de vârstă sau dacă are un loc de muncă, duce în spate o datorie de circa 6.456 de lei, echivalentul a 1.537 de euro. Dacă raportăm însă datoria publică la populaţia activă (9 milioane de locuitori fără şomeri), atunci, pe cap de salariat, valoarea ei este de 15.565 de lei, adică 3.705 euro.În timpul guvernului Boc, datoria publică a crescut foarte mult comparativ cu mandatele altor prim-miniştri ai României.
Astfel, pe 31 decembrie 2008, datoria publică era de 109,75 miliarde de lei şi reprezenta doar 21,78% din PIB. Deci în doar nouă luni datoria publică a crescut cu 31,13 miliarde de lei, cu aproape o treime. Cu alte cuvinte, în timpul mandatului guvernului Boc, datoria publică a crescut cu 1.435 de lei pentru fiecare român (adică 341 de euro) sau cu 3.459 de lei pentru fiecare om care poate munci (adică 823 de euro).Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicată (GEA), vorbeşte despre consecinţele viitoare ale acestei îndatorări. „Datoria publică actuală a României nu este foarte mare, însă ritmul ei de creştere este prea rapid. În plus, o mare parte a datoriei publice este pe termen scurt, ceea ce face ca statul să se împrumute din ce în ce mai mult pentru rostogolirea ei. Pe termen lung, atunci când va începe plata datoriei publice, statul va deprecia moneda naţională, fapt care în cele din urmă va afecta cetăţeanul român“, spune Liviu Voinea. „În viitor sunt aşteptate o scădere a cursului şi creşteri ale preţurilor (consecinţe ale plăţii datoriei - n.red.)“, afirmă analistul Ilie Şerbănescu. Din totalul titlurilor emise de stat aflate în derulare, 65,46% aveau scadenţă pe termen scurt - de mai puţin de un an, 31,4% erau pe termen mediu - între unu şi cinci ani, iar 3,13% urmau să ajungă la scadenţă peste mai mult de cinci ani. Un an mai devreme, ponderea datoriei pe termen scurt era de 44,9%, ceea ce înseamnă că în ultimul an aceasta s-a dublat.Fostul ministru al Finanţelor Varujan Vosganian susţine că în timpul guvernului Boc datoria publică a României a crescut cu 31,13 miliarde de lei fără ca nivelul de trai al cetăţeanului să se îmbunătăţească. „Datoria publică a României în perioada 2004-2008 a scăzut ca procent din PIB. Odată cu venirea guvernului Boc la putere, valoarea datoriei publice a explodat şi asta numai pentru ca fostul executiv să supravieţuiască. Dacă ar fi luat măsurile care se impuneau, respectiv reducerea cheltuielilor din aparatul de stat, nu s-ar fi ajuns aici“, spune Vosganian.Potrivit lui Sebastian Vlădescu, fost ministru al Finanţelor, nivelul datoriei publice nu este mare, însă, din păcate, acesta a crescut pentru ca statul să poată supravieţui în 2009. „În mod obişnuit, anual se plăteşte 7% din datorie, adică două miliarde de euro, aproximativ 2% din PIB. Este rezonabilă o datorie de 30% din PIB în contextul european care permite 60%“, spune acesta. În ultimă instanţă, datoria va fi plătită de români, şi nu de stat. „Majoritatea cred că deficitul e ceva al guvernelor, dar el este al tuturor, e plătit de toţi“, spune el
După nenumărate afaceri dubioase la sectorul 3, Traian Băsescu a găsit un om sigur pentru pacea României
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
09 Dec 2009 Catalin Antohe, Marian Ghiteanu
Liviu Negoiţă, primarul sectorului 3 şi unul dintre oamenii de mare încredere ai preşedintelui Băsescu, fură din banii cetăţenilor până şi la achiziţionarea de pansele, arbuşti şi mobilier urban.
Prin hotărâri de consiliu local, aranjamente, contracte şi acte adiţionale, Negoiţă dirijează banii sectorului către conturile firmelor apropiate familiei sale, respectiv ADPB SA, Rosal Grup SRL, Rosal Ecologic&Recycling System SRL şi Urban Promotion SRL. Ele aparţin unor prieteni de-ai primarului Liviu Negoiţă, respectiv Silviu Prigoană, deputat PDL de sectorul 3 şi fondator al grupului Rosal, şi Florina Mihaela Gruia. Pentru exemplificarea jafului la care se dedă Negoiţă asupra buzunarelor cetăţenilor sectorului 3 trebuie spus că dacă un fir de pansea costă, pe piaţa liberă, un leu, prin firmele protejate de primarul Negoiţă, acelaşi fir ajunge să coste aproape un euro.Prigoană, peste totHoţia a început din 2005, după ce Primăria Sectorului 3 a organizat licitaţia pentru concesionarea lucrărilor publice de întreţinere a spaţiilor verzi împărţite, anterior, în trei zone.
Victoria la licitaţii a fost împărţită între trei societăţi care reprezintă, în cea mai mare parte, interesele baronului PDL Silviu Prigoană - Rosal Grup SRL, Rosal Ecologic& Recycling System SRL şi Administrarea Domeniului Public SA, o societate ilegală (consiliul local nu are voie, prin lege, să fie acţionar în societăţi comerciale, ceea ce fostul avocat Negoiţă ar trebui să ştie), care are ca principali acţionari Consiliul Local şi Rosal Grup SRL. După împărţirea zonelor de acţiune a urmat însă jaful banului public. Mecanismul este extrem de pervers şi are la bază complicitatea funcţionarilor primarului Negoiţă şi indolenţa consilierilor de sector. Cei din urmă au aprobat, ori de câte ori le-a cerut-o primarul, plata, din bani publici, a unor costuri nemaiîntâlnite.Tunuri cu panseluţe, tuia şi plataniJaful banilor publici sare în ochi la o simplă comparaţie cu preţurile pieţei a sumelor plătite din bugetul sectorului 3 al Capitalei. Plantarea platanilor este unul dintre exemplele relevante. Cele trei firme au câştigat licitaţia solicitând câte 30 de lei pentru fiecare platan (material săditor) folosit la amenajările peisagistice. Preţul, unul relativ rezonabil la acea vreme, putea fi însă lesne modificat, potrivit contractului-cadru: “Primăria Sectorului 3 are dreptul să aprobe ajustările preţurilor şi ale tarifelor propuse de operatorul serviciilor de amenajare şi întreţinere a spaţiilor verzi”. Cum diferenţa de preţ ar fi ajuns, pare-se, mult mai mare decât cel cu care s-a câştigat licitaţia, Consiliul Local al Sectorului 3 a aprobat, în luna mai a acestui an, preţuri scandaloase, de la 1.500 până la 2.400 de lei pentru fiecare platan sădit, plus manopera (de 50-80 de ori mai mari decât cele iniţiale)! Preţurile platanilor variază între 100 şi 300 de lei bucata la magazinele de desfacere “cu amănuntul”. La magazinul de la intrarea în Universitatea de Ştiinţe Agronomice, de pildă, un platan s-a vândut anul acesta cu 170 de lei, dar pentru o comandă de 20 sau de 30 de bucăţi se acordă şi reduceri substanţiale. La fel, preţul unui tei ca material săditor, 20 de lei iniţial, a crescut ca voinicul din poveste, astfel că materialul săditor Tilia europaea pallida (teiul) a ajuns să coste şi 2.100 de lei!Povestea se repetă la capitolul “arbuşti”. La licitaţia din 2005, ADPB şi cele două Rosal-uri au preţăluit o tufă de tuia la 35 de lei. Însă în acest an o tufă de “Thuya occidentalis” a ajuns la 100 de lei, iar sortimentul “smaragd” ajunge chiar la 190 de lei. La magazinele de profil, preţurile sunt de 4 ori mai mici. O pepinieră din Hunedoara cere 25 de lei pentru Thuya occidentalis şi 55 de lei pentru Thuya smaragd. Recordul îl bate însă o specie de conifere, Tujopsis dolobrata, care se vinde cu amănuntul şi cu 25 de lei tufa, dar este plătită înzecit de Negoiţă, cu 270 de lei bucata! Doar nu dă din buzunarul lui, nu-i aşa? La fel este şi în cazul arbuştilor de tisa - Taxus bocata aurea (în facsimil) costă 29 de lei să o plantezi în propria grădină şi 270 de lei publici să o admiri pe străzile din sectorul 3.Surse din cadrul Primăriei Sectorului 3 ne-au declarat că prăpădul este chiar mai mare în cazul florilor, de care se face risipă ori de câte ori este ocazia. Dintre acestea, panseluţele sunt la mare cinste, dar şi la mare preţ. “Ajung la aproape un euro bucata, înmulţiţi cu câteva sute de mii şi vedeţi ce profituri se obţin”, ne-au spus sursele. Într-adevăr, preţul de piaţă al panseluţelor este de un leu firul, în timp ce ADPB sector 3 vindea panseluţele, în 2008, cu 3,1 lei plus TVA!Afacerea GhiveciulFirmele prietene ale primarului Negoiţă au identificat între timp o nouă afacere, cu mobilier urban, unde o jardinieră oarecare este plătită cu o mie de euro bucata, bani cu care o familie de români poate cumpăra un frigider, un aragaz, un televizor şi o maşină de spălat. Preţul jardinierelor, care pot fi văzute peste tot în sectorul 3, a fost aprobat în şedinţa din 5 august 2008 - 4.201,68 lei fără TVA, în anexa HCL 72/2008. Spre deosebire de hotărâre, anexa nu a fost publicată nici pe Internet, nici în Monitorul Oficial, ea putând fi consultată numai la sediul consiliului local de sector! Ghivecele “de aur” sunt produse de Euroform-W , o companie care distribuie astfel de produse în majoritatea ţărilor europene. Distribuitorul din România al companiei este SC Urban Promotion SRL, care are acelaşi sediu, telefon şi căsuţă de e-mail cu SC AA Marketing şi Management SRL, firmă abonată la contracte publice, fără licitaţie, pentru lucrările din curtea premierului desemnat Negoiţă. Într-adevăr, potrivit datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Florina Mihaela Gruia, prietena lui Carmen Negoiţă, soţia primarului, este administrator şi deţine 50% din Urban Promotion SRL. După ce am identificat modelul din oferta firmei Euroform-W care corespunde caracteristicilor ghivecelor aprobate, la propunerea lui Negoiţă, de Consiliul Local al Sectorului 3, am solicitat o ofertă chiar din partea firmei de casă a primarului. Răspunsul companiei este edificator! Preţul cerut pentru o bucată, evident negociabil, a fost cu 25% mai mic decât cel plătit din bani publici pentru sute de jardiniere (762 de euro, în loc de 1.000 de euro). Oare ce o fi negociat premierul desemnat la această afacere?
Cotidianul.ro
09 Dec 2009 Catalin Antohe, Marian Ghiteanu
Liviu Negoiţă, primarul sectorului 3 şi unul dintre oamenii de mare încredere ai preşedintelui Băsescu, fură din banii cetăţenilor până şi la achiziţionarea de pansele, arbuşti şi mobilier urban.
Prin hotărâri de consiliu local, aranjamente, contracte şi acte adiţionale, Negoiţă dirijează banii sectorului către conturile firmelor apropiate familiei sale, respectiv ADPB SA, Rosal Grup SRL, Rosal Ecologic&Recycling System SRL şi Urban Promotion SRL. Ele aparţin unor prieteni de-ai primarului Liviu Negoiţă, respectiv Silviu Prigoană, deputat PDL de sectorul 3 şi fondator al grupului Rosal, şi Florina Mihaela Gruia. Pentru exemplificarea jafului la care se dedă Negoiţă asupra buzunarelor cetăţenilor sectorului 3 trebuie spus că dacă un fir de pansea costă, pe piaţa liberă, un leu, prin firmele protejate de primarul Negoiţă, acelaşi fir ajunge să coste aproape un euro.Prigoană, peste totHoţia a început din 2005, după ce Primăria Sectorului 3 a organizat licitaţia pentru concesionarea lucrărilor publice de întreţinere a spaţiilor verzi împărţite, anterior, în trei zone.
Victoria la licitaţii a fost împărţită între trei societăţi care reprezintă, în cea mai mare parte, interesele baronului PDL Silviu Prigoană - Rosal Grup SRL, Rosal Ecologic& Recycling System SRL şi Administrarea Domeniului Public SA, o societate ilegală (consiliul local nu are voie, prin lege, să fie acţionar în societăţi comerciale, ceea ce fostul avocat Negoiţă ar trebui să ştie), care are ca principali acţionari Consiliul Local şi Rosal Grup SRL. După împărţirea zonelor de acţiune a urmat însă jaful banului public. Mecanismul este extrem de pervers şi are la bază complicitatea funcţionarilor primarului Negoiţă şi indolenţa consilierilor de sector. Cei din urmă au aprobat, ori de câte ori le-a cerut-o primarul, plata, din bani publici, a unor costuri nemaiîntâlnite.Tunuri cu panseluţe, tuia şi plataniJaful banilor publici sare în ochi la o simplă comparaţie cu preţurile pieţei a sumelor plătite din bugetul sectorului 3 al Capitalei. Plantarea platanilor este unul dintre exemplele relevante. Cele trei firme au câştigat licitaţia solicitând câte 30 de lei pentru fiecare platan (material săditor) folosit la amenajările peisagistice. Preţul, unul relativ rezonabil la acea vreme, putea fi însă lesne modificat, potrivit contractului-cadru: “Primăria Sectorului 3 are dreptul să aprobe ajustările preţurilor şi ale tarifelor propuse de operatorul serviciilor de amenajare şi întreţinere a spaţiilor verzi”. Cum diferenţa de preţ ar fi ajuns, pare-se, mult mai mare decât cel cu care s-a câştigat licitaţia, Consiliul Local al Sectorului 3 a aprobat, în luna mai a acestui an, preţuri scandaloase, de la 1.500 până la 2.400 de lei pentru fiecare platan sădit, plus manopera (de 50-80 de ori mai mari decât cele iniţiale)! Preţurile platanilor variază între 100 şi 300 de lei bucata la magazinele de desfacere “cu amănuntul”. La magazinul de la intrarea în Universitatea de Ştiinţe Agronomice, de pildă, un platan s-a vândut anul acesta cu 170 de lei, dar pentru o comandă de 20 sau de 30 de bucăţi se acordă şi reduceri substanţiale. La fel, preţul unui tei ca material săditor, 20 de lei iniţial, a crescut ca voinicul din poveste, astfel că materialul săditor Tilia europaea pallida (teiul) a ajuns să coste şi 2.100 de lei!Povestea se repetă la capitolul “arbuşti”. La licitaţia din 2005, ADPB şi cele două Rosal-uri au preţăluit o tufă de tuia la 35 de lei. Însă în acest an o tufă de “Thuya occidentalis” a ajuns la 100 de lei, iar sortimentul “smaragd” ajunge chiar la 190 de lei. La magazinele de profil, preţurile sunt de 4 ori mai mici. O pepinieră din Hunedoara cere 25 de lei pentru Thuya occidentalis şi 55 de lei pentru Thuya smaragd. Recordul îl bate însă o specie de conifere, Tujopsis dolobrata, care se vinde cu amănuntul şi cu 25 de lei tufa, dar este plătită înzecit de Negoiţă, cu 270 de lei bucata! Doar nu dă din buzunarul lui, nu-i aşa? La fel este şi în cazul arbuştilor de tisa - Taxus bocata aurea (în facsimil) costă 29 de lei să o plantezi în propria grădină şi 270 de lei publici să o admiri pe străzile din sectorul 3.Surse din cadrul Primăriei Sectorului 3 ne-au declarat că prăpădul este chiar mai mare în cazul florilor, de care se face risipă ori de câte ori este ocazia. Dintre acestea, panseluţele sunt la mare cinste, dar şi la mare preţ. “Ajung la aproape un euro bucata, înmulţiţi cu câteva sute de mii şi vedeţi ce profituri se obţin”, ne-au spus sursele. Într-adevăr, preţul de piaţă al panseluţelor este de un leu firul, în timp ce ADPB sector 3 vindea panseluţele, în 2008, cu 3,1 lei plus TVA!Afacerea GhiveciulFirmele prietene ale primarului Negoiţă au identificat între timp o nouă afacere, cu mobilier urban, unde o jardinieră oarecare este plătită cu o mie de euro bucata, bani cu care o familie de români poate cumpăra un frigider, un aragaz, un televizor şi o maşină de spălat. Preţul jardinierelor, care pot fi văzute peste tot în sectorul 3, a fost aprobat în şedinţa din 5 august 2008 - 4.201,68 lei fără TVA, în anexa HCL 72/2008. Spre deosebire de hotărâre, anexa nu a fost publicată nici pe Internet, nici în Monitorul Oficial, ea putând fi consultată numai la sediul consiliului local de sector! Ghivecele “de aur” sunt produse de Euroform-W , o companie care distribuie astfel de produse în majoritatea ţărilor europene. Distribuitorul din România al companiei este SC Urban Promotion SRL, care are acelaşi sediu, telefon şi căsuţă de e-mail cu SC AA Marketing şi Management SRL, firmă abonată la contracte publice, fără licitaţie, pentru lucrările din curtea premierului desemnat Negoiţă. Într-adevăr, potrivit datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Florina Mihaela Gruia, prietena lui Carmen Negoiţă, soţia primarului, este administrator şi deţine 50% din Urban Promotion SRL. După ce am identificat modelul din oferta firmei Euroform-W care corespunde caracteristicilor ghivecelor aprobate, la propunerea lui Negoiţă, de Consiliul Local al Sectorului 3, am solicitat o ofertă chiar din partea firmei de casă a primarului. Răspunsul companiei este edificator! Preţul cerut pentru o bucată, evident negociabil, a fost cu 25% mai mic decât cel plătit din bani publici pentru sute de jardiniere (762 de euro, în loc de 1.000 de euro). Oare ce o fi negociat premierul desemnat la această afacere?
miercuri, 9 decembrie 2009
Salvarea neamului romanesc sta in mainile noastre!
Romania trebuie salvata!
Gandeste-te ca, copii nostri ne vor face raspunzatori pentru traiul lor!
Gandeste-te ca, copii nostri ne vor face raspunzatori pentru traiul lor!
Clădirile din Bucureşti sunt distruse, pe timp de pace, mai rău decât într-un război
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
08 Dec 2009 Doinel Tronaru
Dacă nu se va interveni repede, Casa Prager, proiectată de Henrieta Delavrancea-Gibory, va fi transformată în ruine, iar în spatele Casei Oamenilor de Ştiinţă se va ridica o “ţeapă” de 7 etaje. Totul, urmare a avizelor date de “omul lui Vanghelie”.
Criza politică nesfârşită din ultimele luni a avut efecte catastrofale şi în situaţia caselor de patrimoniu din Bucureşti, a căror dispariţie este vizată cu obstinaţie de ceea ce ne-am obişnuit să numim, vag şi generic, “rechinii imobiliari”. Pe ultima sută de metri dinainte de spargerea coaliţiei, fostul director al Direcţiei de Cultură a Municipiului Bucureşti, ex-securistul Eugen Pleşca (după propriul CV), numit politic la începutul anului de PSD şi, personal, de Marian Vanghelie, a semnat câteva avize socotite de specialişti “catastrofale”. Faptul a fost dezvăluit ieri, într-o conferinţă de presă, de Theodor Paleologu, ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.Ironia face ca transparenţa asupra acestor propuneri de declasare şi demolare, precum şi a avizelor Direcţiei, să fi fost primul punct din aşa-zisul proiect de management înaintat de Pleşca la concursul prin care a ocupat funcţia, promisiune reconfirmată de acesta la întâlnirea cu reprezentanţii ONG-urilor şi cu presa pe care a avut-o, în primăvară, în biroul ministrului, înainte de a-şi “intra în pâine”.
“Maleficul” Pleşca a semnat, însă, aceste avize cu câteva zile înainte de părăsirea postului, ştiind că nu va mai putea fi tras la răspundere decât cu foarte mare greutate. Faptele au devenit evidente atunci când Ministerul a cerut lista acestor hotărâri ale Direcţiei de Cultură, pe care se află, la o primă privire, decizii grave, precum: aviz de desfiinţare şi autorizaţie de desfiinţare pentru casa din Bdul Aviatorilor nr. 92 (cunoscută drept Casa Prager, proiectată de Henrieta Delavrancea-Gibory, unul dintre cei mai importanţi arhitecţi interbelici) şi avizarea unui PUZ (Plan Urbanistic Zonal) pentru o construcţie înaltă (26 metri, 7 niveluri + parter) în Piaţa Lahovary, în spatele Casei Oamenilor de Ştiinţă.“Cât a funcţionat coaliţia, dl Pleşca s-a încadrat în proiectul de management. Pe ultima sută de metri a dat aceste avize contestabile. Sunt câteva cazuri scandaloase, în care s-a acţionat cu o rapiditate dubioasă. Aceste două cazuri pe care vi le-am prezentat sunt cele mai frapante, dar e doar un mic eşantion. Lista e mult mai lungă. Este mult mai uşor să strici şi să încurci decât să repari, aşa că acum trebuie să luăm fiecare dintre aceste decizii în parte şi s-o analizăm”, a declarat ministrul Paleologu, care a lansat, cu această ocazie, un avertisment celor care l-au văzut “terminat”: “S-a profitat de un moment: scăpăm de Paleologu şi ne facem de cap, şi-au zis cei din mafia imobiliară. Iată că n-au scăpat de Paleologu: Paleologu revine, mai tenace decât criza economică”, şi-a reafirmat ministrul hotărârea de a se opune intereselor veroase ale dezvoltatorilor imobiliari, din păcate de multe ori făcând parte din propriul partid.Contactat de Cotidianul, Eugen Pleşca spune că, în cazul casei din Aviatorilor, avea toate actele necesare prevăzute de lege pentru a se demola, avizul său fiind unul formal, iar despre PUZ-ul din Lahovary nu îşi aminteşte nimic: “Am dat sute de avize, nu mai ţin minte acum. Am făcut ceea ce-mi spuneau arhitecţii cu care lucram. Le-am şi zis, înainte să părăsesc postul: să nu mă băgaţi în ceva tocmai acum. Nu mai ştiu exact despre ce-i vorba”, spune Pleşca, acesta mai susţinând că cererea listei de avizări de către Paleologu ar fi motivată politic, el fiind foarte implicat în campania electorală a PSD.În replică, referitor la situaţia imobilului proiectat de Henrieta Delavrancea-Gibory, istoricul Petre Guran afirmă că studiul realizat de istoricul de artă Cezara Mucenic recomanda clădirea pentru clasarea ca monument istoric, nu pentru demolare, rostul acestei direcţii pentru cultură fiind cel de a proteja patrimoniul, nu de a permite specula imobiliară. Acest punct de vedere a fost susţinut, la conferinţa de presă, şi de arhitecta Miliţa Sion: “Imobilul, construit în anul 1936, este singurul exemplar existent în Bucureşti care ilustrează tipologia vilelor de la Balcic, datorită cărora autoarea lor ocupă un loc special în istoria arhitecturii moderne interbelice în România. Cele două calificative - «mediu» pentru valoare de vechime-autenticitate şi valoare de raritate-unicitate şi «mare» pentru valoare arhitecturală - sunt suficiente pentru propunerea de clasare a imobilului ca monument istoric de grupa B”.Pentru a stopa şi a preîntâmpina astfel de situaţii, Ministerul Culturii susţine necesitatea iniţierii unui protocol interinstituţional destinat “asumării unor măsuri prudenţiale destinate protejării patrimoniului construit”. Ar fi vorba de un “pact” între Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Ministerul Administraţiei şi Internelor (care coordonează autorităţile locale) şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, care să implice şi inspectoratele (de stat şi teritoraiale) în construcţii. Principalul obiectiv este luarea unor măsuri de coordonare, pentru că “sunt situaţii frecvente în care nu ştie stânga ce face dreapta”. Totodată, în opinia lui Paleologu, o soluţie politică pe termen lung ar fi “scoaterea clădirilor înalte din centrul Bucureştiului” şi crearea unui cartier separat de acest tip, pe modelul unei decizii recente luate în Franţa de preşedintele Sarkozy. Ca de obicei, însă, soluţia cea mai de bun-simţ este cea mai utopică şi idealistă.“Direcţiile de cultură trebuie să înceteze de a mai fi stat în stat”, a propus şi arhitectul Dan Marin, membru al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice. Interesant este că această comisie respinsese în unanimitate proiectul clădirii înalte din Piaţa Lahovary (pentru care se insistă de ani întregi, deşi ar distruge un întreg ansamblu de case monument istoric din zonă), considerat “complet inadmisibil”, însă, cum comisia n-are decât un rol consultativ, Pleşca şi-a bătut joc de părerea specialiştilor, avizând favorabil PUZ-ul care calcă legislaţia în picioare. “Este o acţiune deliberată de distrugere, cu complicitatea unor arhitecţi, nu o simplă incompetenţă”, a spus, despre cazul Casei Prager, Dan Marin, care a avertizat că şi clădirile care sunt clasate ca monument istoric se află într-o “stare jalnică”: “În realitate nu funcţionează nimic. Legile sunt proaste sau neaplicate, iar instituţiile nu funcţionează. Nu avem nici un instrument pentru a schimba această situaţie”. “Atâta vreme cât forurile de decizie sunt exclusiv cele administrative, altele decât cele ale specialiştilor, acest masacru urbanistic va continua”, a spus şi arhitectul Mircea Ochinciuc (şeful filialei Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor), care a recurs la o comparaţie plastică: este ca şi cum o rachetă ar fi lansată în pofida avizului negativ al specialiştilor - pentru că actuala “catastrofă” urbanistică din Bucureşti echivalează cu prăbuşirea câtorva rachete.În ce priveşte cazul Palatului Ştirbey, în care investitorul Ovidiu Popescu i s-a adresat personal, ministrul Paleologu a afirmat că cererea de revocare a lui Andrei Pippidi şi a Hannei Derer din Comisia Monumentelor Istorice este “aberantă” şi că nu îşi va exercita niciodată dreptul de veto asupra unui proiect respins de comisie, numai, eventual, la cele aprobate, pentru că principala misiune a unui ministru este protejarea patrimoniului construit: “Dacă miniştrii precedenţi şi-ar fi exercitat acest drept de veto, în cazul unor construcţii de care acum ne plângem, nu s-ar fi ajuns până aici”. “Interesele politice nu au nici o şansă de succes asupra mea. Voi interveni pentru blocarea acestui proiect pe lângă prefect”, a mai promis ministrul, care a prezentat soluţii şi pentru celelalte două cazuri: “Va trebui să urgentăm clasarea clădirii din Aviatorilor ca monument istoric, iar în Piaţa Lahovary trebuie anulat avizul”.
Cotidianul.ro
08 Dec 2009 Doinel Tronaru
Dacă nu se va interveni repede, Casa Prager, proiectată de Henrieta Delavrancea-Gibory, va fi transformată în ruine, iar în spatele Casei Oamenilor de Ştiinţă se va ridica o “ţeapă” de 7 etaje. Totul, urmare a avizelor date de “omul lui Vanghelie”.
Criza politică nesfârşită din ultimele luni a avut efecte catastrofale şi în situaţia caselor de patrimoniu din Bucureşti, a căror dispariţie este vizată cu obstinaţie de ceea ce ne-am obişnuit să numim, vag şi generic, “rechinii imobiliari”. Pe ultima sută de metri dinainte de spargerea coaliţiei, fostul director al Direcţiei de Cultură a Municipiului Bucureşti, ex-securistul Eugen Pleşca (după propriul CV), numit politic la începutul anului de PSD şi, personal, de Marian Vanghelie, a semnat câteva avize socotite de specialişti “catastrofale”. Faptul a fost dezvăluit ieri, într-o conferinţă de presă, de Theodor Paleologu, ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.Ironia face ca transparenţa asupra acestor propuneri de declasare şi demolare, precum şi a avizelor Direcţiei, să fi fost primul punct din aşa-zisul proiect de management înaintat de Pleşca la concursul prin care a ocupat funcţia, promisiune reconfirmată de acesta la întâlnirea cu reprezentanţii ONG-urilor şi cu presa pe care a avut-o, în primăvară, în biroul ministrului, înainte de a-şi “intra în pâine”.
“Maleficul” Pleşca a semnat, însă, aceste avize cu câteva zile înainte de părăsirea postului, ştiind că nu va mai putea fi tras la răspundere decât cu foarte mare greutate. Faptele au devenit evidente atunci când Ministerul a cerut lista acestor hotărâri ale Direcţiei de Cultură, pe care se află, la o primă privire, decizii grave, precum: aviz de desfiinţare şi autorizaţie de desfiinţare pentru casa din Bdul Aviatorilor nr. 92 (cunoscută drept Casa Prager, proiectată de Henrieta Delavrancea-Gibory, unul dintre cei mai importanţi arhitecţi interbelici) şi avizarea unui PUZ (Plan Urbanistic Zonal) pentru o construcţie înaltă (26 metri, 7 niveluri + parter) în Piaţa Lahovary, în spatele Casei Oamenilor de Ştiinţă.“Cât a funcţionat coaliţia, dl Pleşca s-a încadrat în proiectul de management. Pe ultima sută de metri a dat aceste avize contestabile. Sunt câteva cazuri scandaloase, în care s-a acţionat cu o rapiditate dubioasă. Aceste două cazuri pe care vi le-am prezentat sunt cele mai frapante, dar e doar un mic eşantion. Lista e mult mai lungă. Este mult mai uşor să strici şi să încurci decât să repari, aşa că acum trebuie să luăm fiecare dintre aceste decizii în parte şi s-o analizăm”, a declarat ministrul Paleologu, care a lansat, cu această ocazie, un avertisment celor care l-au văzut “terminat”: “S-a profitat de un moment: scăpăm de Paleologu şi ne facem de cap, şi-au zis cei din mafia imobiliară. Iată că n-au scăpat de Paleologu: Paleologu revine, mai tenace decât criza economică”, şi-a reafirmat ministrul hotărârea de a se opune intereselor veroase ale dezvoltatorilor imobiliari, din păcate de multe ori făcând parte din propriul partid.Contactat de Cotidianul, Eugen Pleşca spune că, în cazul casei din Aviatorilor, avea toate actele necesare prevăzute de lege pentru a se demola, avizul său fiind unul formal, iar despre PUZ-ul din Lahovary nu îşi aminteşte nimic: “Am dat sute de avize, nu mai ţin minte acum. Am făcut ceea ce-mi spuneau arhitecţii cu care lucram. Le-am şi zis, înainte să părăsesc postul: să nu mă băgaţi în ceva tocmai acum. Nu mai ştiu exact despre ce-i vorba”, spune Pleşca, acesta mai susţinând că cererea listei de avizări de către Paleologu ar fi motivată politic, el fiind foarte implicat în campania electorală a PSD.În replică, referitor la situaţia imobilului proiectat de Henrieta Delavrancea-Gibory, istoricul Petre Guran afirmă că studiul realizat de istoricul de artă Cezara Mucenic recomanda clădirea pentru clasarea ca monument istoric, nu pentru demolare, rostul acestei direcţii pentru cultură fiind cel de a proteja patrimoniul, nu de a permite specula imobiliară. Acest punct de vedere a fost susţinut, la conferinţa de presă, şi de arhitecta Miliţa Sion: “Imobilul, construit în anul 1936, este singurul exemplar existent în Bucureşti care ilustrează tipologia vilelor de la Balcic, datorită cărora autoarea lor ocupă un loc special în istoria arhitecturii moderne interbelice în România. Cele două calificative - «mediu» pentru valoare de vechime-autenticitate şi valoare de raritate-unicitate şi «mare» pentru valoare arhitecturală - sunt suficiente pentru propunerea de clasare a imobilului ca monument istoric de grupa B”.Pentru a stopa şi a preîntâmpina astfel de situaţii, Ministerul Culturii susţine necesitatea iniţierii unui protocol interinstituţional destinat “asumării unor măsuri prudenţiale destinate protejării patrimoniului construit”. Ar fi vorba de un “pact” între Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Ministerul Administraţiei şi Internelor (care coordonează autorităţile locale) şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, care să implice şi inspectoratele (de stat şi teritoraiale) în construcţii. Principalul obiectiv este luarea unor măsuri de coordonare, pentru că “sunt situaţii frecvente în care nu ştie stânga ce face dreapta”. Totodată, în opinia lui Paleologu, o soluţie politică pe termen lung ar fi “scoaterea clădirilor înalte din centrul Bucureştiului” şi crearea unui cartier separat de acest tip, pe modelul unei decizii recente luate în Franţa de preşedintele Sarkozy. Ca de obicei, însă, soluţia cea mai de bun-simţ este cea mai utopică şi idealistă.“Direcţiile de cultură trebuie să înceteze de a mai fi stat în stat”, a propus şi arhitectul Dan Marin, membru al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice. Interesant este că această comisie respinsese în unanimitate proiectul clădirii înalte din Piaţa Lahovary (pentru care se insistă de ani întregi, deşi ar distruge un întreg ansamblu de case monument istoric din zonă), considerat “complet inadmisibil”, însă, cum comisia n-are decât un rol consultativ, Pleşca şi-a bătut joc de părerea specialiştilor, avizând favorabil PUZ-ul care calcă legislaţia în picioare. “Este o acţiune deliberată de distrugere, cu complicitatea unor arhitecţi, nu o simplă incompetenţă”, a spus, despre cazul Casei Prager, Dan Marin, care a avertizat că şi clădirile care sunt clasate ca monument istoric se află într-o “stare jalnică”: “În realitate nu funcţionează nimic. Legile sunt proaste sau neaplicate, iar instituţiile nu funcţionează. Nu avem nici un instrument pentru a schimba această situaţie”. “Atâta vreme cât forurile de decizie sunt exclusiv cele administrative, altele decât cele ale specialiştilor, acest masacru urbanistic va continua”, a spus şi arhitectul Mircea Ochinciuc (şeful filialei Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor), care a recurs la o comparaţie plastică: este ca şi cum o rachetă ar fi lansată în pofida avizului negativ al specialiştilor - pentru că actuala “catastrofă” urbanistică din Bucureşti echivalează cu prăbuşirea câtorva rachete.În ce priveşte cazul Palatului Ştirbey, în care investitorul Ovidiu Popescu i s-a adresat personal, ministrul Paleologu a afirmat că cererea de revocare a lui Andrei Pippidi şi a Hannei Derer din Comisia Monumentelor Istorice este “aberantă” şi că nu îşi va exercita niciodată dreptul de veto asupra unui proiect respins de comisie, numai, eventual, la cele aprobate, pentru că principala misiune a unui ministru este protejarea patrimoniului construit: “Dacă miniştrii precedenţi şi-ar fi exercitat acest drept de veto, în cazul unor construcţii de care acum ne plângem, nu s-ar fi ajuns până aici”. “Interesele politice nu au nici o şansă de succes asupra mea. Voi interveni pentru blocarea acestui proiect pe lângă prefect”, a mai promis ministrul, care a prezentat soluţii şi pentru celelalte două cazuri: “Va trebui să urgentăm clasarea clădirii din Aviatorilor ca monument istoric, iar în Piaţa Lahovary trebuie anulat avizul”.
luni, 7 decembrie 2009
PDL ne deszăpezeşte
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
06 Dec 2009 Doru Cireasa
Firmele Delta ACM, Straco şi Romstrade, prima deţinută de un afacerist apropiat de Liviu Negoiţă, au obţinut bonus cu ocazia alegerilor prezidenţiale două contracte pentru deszăpezirea autostrăzilor Bucureşti-Cernavodă şi Bucureşti-Piteşti în valoare de peste 50 de milioane de euro.
Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a desemnat câştigătoare la cele două licitaţii de întreţinere multianuală a autostrăzilor A1 şi A2 pe următorii trei ani o asociere care cuprinde firmele Delta ACM, Straco şi Romstrade. Prima dintre acestea este deţinută de Florea Diaconu, fost sau actual asociat în mai multe firme cu Ionel Pirpiliu, fratele lui Ştefan Pirpiliu, deputat PDL de Bucureşti.
Asocierea a avut cele mai bune preţuri, însă utilajele aduse nu ar avea omologările necesare de la Registrul Auto Român. Pentru lucrările de întreţinere a autostrăzii Bucureşti-Cernavodă, CNADNR a cerut ca firmele să facă dovada deţinerii a zece maşini multifuncţionale dotate cu lame, pluguri şi freze, a 11 buldoexcavatoare şi a unei autofreze.
Surse apropiate licitaţiei, care au solicitat anonimatul, ne-au declarat că asocierea nu dispune de utilaje omologate, ci ar fi modificat utilajele pe care le avea pentru a îndeplini cerinţele CNADNR. „Utilajele cu care s-au prezentat nu pot face faţă unei verificări curente în trafic privitoare la respectarea informaţiilor din talonul vehiculului. Acolo scrie ceva şi ele au ieşit altceva după modificare”, spune sursa citată.
Florin Dascălu, director de întreţinere al CNADNR, a refuzat să dea un răspuns întrebărilor noastre, respectiv dacă utilajele asocierii câştigătoare sunt omologate şi dacă era necesar să fie omologate, recomandându-ne să facem o solicitare oficială către CNADNR pentru a primi răspuns. Oficialii CNADNR şi ai companiilor participante la licitaţie nu se pot pune de acord asupra obligativităţii ca vehiculele ce vor fi folosite să aibă omologarea RAR. „Vehiculele au fost omologate de producătorul lor cu această destinaţie, drept urmare nu mai e nevoie de omologare RAR”, spune Nelu Iordache, acţionar al firmei Romstrade, parte a asocierii câştigătoare. Opinia acestuia este împărtăşită şi de unul dintre membrii comisiei de licitaţie din CNADNR. Acesta adaugă că una dintre firmele participante, respectiv Pa&Co -Euroconstruct Trading, ar fi cerut clarificări CNADNR pe această temă, însă solicitarea a fost făcută cu mai puţin de o zi înainte de deschiderea ofertelor, în afara termenului legal.
Ca urmare, clarificarea cerută de Pa&Co - Euroconstruct Trading ar trebui ignorată. Odată primită această cerere de clarificare de către CNADNR, compania s-a adresat mai departe RAR, care ar fi răspuns „ciudat de repede, în doar câteva ore”, că ar fi necesară omologarea utilajelor. Ce zice legea privitor la această situaţie? Potrivit OUG nr. 78 din 2000, „vehiculele rutiere pot fi comercializate, înmatriculate sau înregistrate în România numai după omologarea şi certificarea autenticităţii acestora, după caz, de către Registrul Auto Român“. Sunt admise excepţii şi scutiri, arată ordonanţa. „Sunt scutite vehiculele rutiere noi care deţin omologare comunitară (CE) de tip a întregului vehicul valabilă.” Excepţiile se acordă vehiculelor rutiere care, cumulativ, îndeplinesc condiţiile: au fost omologate comunitar, au fost înmatriculate ultima dată într-un stat membru al Uniunii Europene şi nu au suferit modificări constructive în raport cu datele înscrise în certificatul de înmatriculare.
Ofertele asocierii menţionate au fost de 23 de milioane de euro pentru Bucureşti-Piteşti, cu două milioane de euro mai puţin decât EMG Professional - Astra ECO şi cu trei milioane de euro mai puţin decât Pa&Co - Euro Construct Trading ‘98, ultimele două deţinute de Costel Căşuneanu, respectiv de partenerii Dan Beşciu, Sorin Vulpescu. Pe Bucureşti-Cernavodă, asocierea câştigătoare a cerut 28 de milioane de euro, adică cu şase mai puţin decât firmele Pa&Co şi Euro Construct Trading ‘98, singurii concurenţi. Delta ACM este beneficiarul unor contracte grase date de fruntaşi PDL. Ziarul „Financiarul” a relatat zilele trecute că firma apropiată deputatului democrat-liberal a primit de la primarul Craiovei, Antonie Solomon, alt membru PDL, un alt contract de deszăpezire a municipiului în această iarnă pentru 32 de milioane de lei.
Potrivit aceluiaşi ziar, premierul-primar Negoiţă a plătit 14 milioane de lei în sectorul său pentru construirea unor fântâni arteziene de către Grant CPC SRL, o firmă obscură înfiinţată anul trecut şi condusă de Manolache Cătălin Florin şi de Ioan Ştefan. Cei doi erau asociaţi în 2004 în societatea Făgăraş Antrepriza de Construcţii şi Montaj SRL Călăraşi cu Florea Deaconu, patronul de la Delta CM, şi cu Ioan Pirpiliu, fratele actualului deputat PDL, Ştefan Pirpiliu. Euroconstruct Trading ‘98 şi Pa&Co sunt şi ele firme care au obţinut nenumărate contracte de asfaltare şi deszăpezire de-a lungul anilor din bani publici. Prima dintre acestea aparţine lui Dan Beşciu, patronul restaurantului Golden Blitz. Cealaltă este deţinută de Costel Căşuneanu, cel care acum câţiva ani a spus că este „bun amic” cu preşedintele Băsescu.
Cotidianul.ro
06 Dec 2009 Doru Cireasa
Firmele Delta ACM, Straco şi Romstrade, prima deţinută de un afacerist apropiat de Liviu Negoiţă, au obţinut bonus cu ocazia alegerilor prezidenţiale două contracte pentru deszăpezirea autostrăzilor Bucureşti-Cernavodă şi Bucureşti-Piteşti în valoare de peste 50 de milioane de euro.
Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a desemnat câştigătoare la cele două licitaţii de întreţinere multianuală a autostrăzilor A1 şi A2 pe următorii trei ani o asociere care cuprinde firmele Delta ACM, Straco şi Romstrade. Prima dintre acestea este deţinută de Florea Diaconu, fost sau actual asociat în mai multe firme cu Ionel Pirpiliu, fratele lui Ştefan Pirpiliu, deputat PDL de Bucureşti.
Asocierea a avut cele mai bune preţuri, însă utilajele aduse nu ar avea omologările necesare de la Registrul Auto Român. Pentru lucrările de întreţinere a autostrăzii Bucureşti-Cernavodă, CNADNR a cerut ca firmele să facă dovada deţinerii a zece maşini multifuncţionale dotate cu lame, pluguri şi freze, a 11 buldoexcavatoare şi a unei autofreze.
Surse apropiate licitaţiei, care au solicitat anonimatul, ne-au declarat că asocierea nu dispune de utilaje omologate, ci ar fi modificat utilajele pe care le avea pentru a îndeplini cerinţele CNADNR. „Utilajele cu care s-au prezentat nu pot face faţă unei verificări curente în trafic privitoare la respectarea informaţiilor din talonul vehiculului. Acolo scrie ceva şi ele au ieşit altceva după modificare”, spune sursa citată.
Florin Dascălu, director de întreţinere al CNADNR, a refuzat să dea un răspuns întrebărilor noastre, respectiv dacă utilajele asocierii câştigătoare sunt omologate şi dacă era necesar să fie omologate, recomandându-ne să facem o solicitare oficială către CNADNR pentru a primi răspuns. Oficialii CNADNR şi ai companiilor participante la licitaţie nu se pot pune de acord asupra obligativităţii ca vehiculele ce vor fi folosite să aibă omologarea RAR. „Vehiculele au fost omologate de producătorul lor cu această destinaţie, drept urmare nu mai e nevoie de omologare RAR”, spune Nelu Iordache, acţionar al firmei Romstrade, parte a asocierii câştigătoare. Opinia acestuia este împărtăşită şi de unul dintre membrii comisiei de licitaţie din CNADNR. Acesta adaugă că una dintre firmele participante, respectiv Pa&Co -Euroconstruct Trading, ar fi cerut clarificări CNADNR pe această temă, însă solicitarea a fost făcută cu mai puţin de o zi înainte de deschiderea ofertelor, în afara termenului legal.
Ca urmare, clarificarea cerută de Pa&Co - Euroconstruct Trading ar trebui ignorată. Odată primită această cerere de clarificare de către CNADNR, compania s-a adresat mai departe RAR, care ar fi răspuns „ciudat de repede, în doar câteva ore”, că ar fi necesară omologarea utilajelor. Ce zice legea privitor la această situaţie? Potrivit OUG nr. 78 din 2000, „vehiculele rutiere pot fi comercializate, înmatriculate sau înregistrate în România numai după omologarea şi certificarea autenticităţii acestora, după caz, de către Registrul Auto Român“. Sunt admise excepţii şi scutiri, arată ordonanţa. „Sunt scutite vehiculele rutiere noi care deţin omologare comunitară (CE) de tip a întregului vehicul valabilă.” Excepţiile se acordă vehiculelor rutiere care, cumulativ, îndeplinesc condiţiile: au fost omologate comunitar, au fost înmatriculate ultima dată într-un stat membru al Uniunii Europene şi nu au suferit modificări constructive în raport cu datele înscrise în certificatul de înmatriculare.
Ofertele asocierii menţionate au fost de 23 de milioane de euro pentru Bucureşti-Piteşti, cu două milioane de euro mai puţin decât EMG Professional - Astra ECO şi cu trei milioane de euro mai puţin decât Pa&Co - Euro Construct Trading ‘98, ultimele două deţinute de Costel Căşuneanu, respectiv de partenerii Dan Beşciu, Sorin Vulpescu. Pe Bucureşti-Cernavodă, asocierea câştigătoare a cerut 28 de milioane de euro, adică cu şase mai puţin decât firmele Pa&Co şi Euro Construct Trading ‘98, singurii concurenţi. Delta ACM este beneficiarul unor contracte grase date de fruntaşi PDL. Ziarul „Financiarul” a relatat zilele trecute că firma apropiată deputatului democrat-liberal a primit de la primarul Craiovei, Antonie Solomon, alt membru PDL, un alt contract de deszăpezire a municipiului în această iarnă pentru 32 de milioane de lei.
Potrivit aceluiaşi ziar, premierul-primar Negoiţă a plătit 14 milioane de lei în sectorul său pentru construirea unor fântâni arteziene de către Grant CPC SRL, o firmă obscură înfiinţată anul trecut şi condusă de Manolache Cătălin Florin şi de Ioan Ştefan. Cei doi erau asociaţi în 2004 în societatea Făgăraş Antrepriza de Construcţii şi Montaj SRL Călăraşi cu Florea Deaconu, patronul de la Delta CM, şi cu Ioan Pirpiliu, fratele actualului deputat PDL, Ştefan Pirpiliu. Euroconstruct Trading ‘98 şi Pa&Co sunt şi ele firme care au obţinut nenumărate contracte de asfaltare şi deszăpezire de-a lungul anilor din bani publici. Prima dintre acestea aparţine lui Dan Beşciu, patronul restaurantului Golden Blitz. Cealaltă este deţinută de Costel Căşuneanu, cel care acum câţiva ani a spus că este „bun amic” cu preşedintele Băsescu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)