Romania trebuie salvata!
Inpolitics.ro
Anunțul făcut de ministrul Turismului si Dezvoltării, Elena Udrea privitor la vânzarea locuințelor ANL către actualii chiriași, la prețuri sociale a încins spiritele în rândul românilor pentru care obținerea unui acoperiș deasupra capului reprezintă un vis de neatins.
Mașini de lux în parcările locuințelor ANL
Pentru cei care ocupa de cel puțin 3 ani astfel de locuințe, însă, perspectivele sunt luminoase. Deși acest program al unei agenții a statului s-a adresat inițial tinerilor cu posibilități reduse care nu își permiteau să plătească o chirie „la particular” și care poate ar fi depășit întregul venit al familiei, lucrurile au decurs într-un mod pur balcanic. În multe dintre cartierele ANL pot fi văzute parcate pe alei mașini de zeci de mii de euro, unele dintre ele mai scumpe decât valoarea apartamentelor propusă de Elena Udrea. Se presupunea că actualii chiriași ar fi trebuit să își „ia zborul” din aceste cuiburi, ca urmare a faptului că au ajuns la un standard crescut de viață, urmând sa lase locul altor tineri care au nevoie reală de ajutorul statului. Nu este un secret pentru nimeni că în obținerea unor case de la ANL au fost favorizați politicieni de prim rang, directori, magistrați, ”bolovănoși” din Poliție și serviciile secrete, copii de demnitari, rude ale unor politicieni și ziariști influenți. La exact trei ani de când ocupă aceste spații, statul le mai face un cadou: 19 140 de euro, o garsonieră, 26 950, un apartament de două camere și 36 014 euro un apartament de trei camere. Aceste prețuri sunt chiar mai mici decât jumătate din prețul locuințelor ce se vând pe piața liberă, ceea ce înseamnă practic o concurență neloaială din partea statului pe piața imobiliară. De asemenea, prețul este nediferențiat în funcție de oraș ceea ce îi dezavantajază pe locatarii din orașele sărace.
Cine sunt greii care au pus mina pe case ANL?
În schimb, în București, aceste case se vor epuiza rapid, dat fiind faptul că mulți dintre actualii chiriași au dobândit între timp o situație materială mai mult decât onorabilă. Presa ultimilor ani a relatat în repetate rinduri despre adevărații beneficiari ai acestor locuințe. Printre cei care ocupau astfel de imobile, conform unei liste publicate de ”Cotidianul” în decembrie 2007 se aflau politicieni, secretari de stat, oameni cu funcții grele și care nu îndeplineau niciuna dintre condițiile cerute muritorilor de rând, unii dintre ei deținând și alte proprietăți. Printre beneficiari, ziarul i-a gasit pe Mihai Alexandru Voicu, ministrul delegat pentru relatia cu Parlamentul, Emanoil Negut, seful Autoritatii de Control a Guvernului, Neluta Mihaela Petrescu, director general al Autoritatii de Control a Guvernului, Eugen Ispas, fost consilier personal al ministrului Transporturilor, Gheorghe Dobre, in prezent director general in Ministerul Transporturilor, generalul (r) de politie Nicolae Avramescu, fost sef al Politiei Rutiere, Ani Dumitrache, fosta consiliera personala a secretarului de stat din MJ, Barbara Kibedi Katalin etc. Un alt exemplu: orasul Focsani a ajuns vestit dupa ce, in octombrie 2005, 1.500 de familii tinere, cu venituri modeste, au fost devansate, la atribuirea a 36 de apartamente, de tot atatia social-democrati, potrivit ziarului ”Gandul”. Printre acestia se numarau consilierii judeteni Adrian Grosu si Gabriel Nedelcu, fostul prefect Catalin Vrabie, fiul fostului senator Fevronia Stoica (patron al unui lant de farmacii), fiul fostului consilier judetean Mihai Racovita, nora directorului economic al Consiliului Judetean Vrancea, directorul RAR Vrancea, Alin Trasculescu. Acestora li s-au adaugat judecatori, executori judecatoresti si avocati. „Evenimentul zilei” a descoperit şi alţi foşti sau actuali demnitari care au reuşit să obţină o casă construită de ANL. Este vorba despre Gheorghe Ștefan-Pinalti, Gheorghe Tinca (fost ministru al apărării), Simion Maftei (fost şef la Romsilva), Cristina-Ancuţa Pocora (deputat PNL) şi Eduard Romulus Goean (director de cabinet al lui Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor). ”Jurnalul național” a continuat seria dezvăluirilor cu alt cartier al ANL în care adastă nume sonore precum Petre Bacanu - probabil, defunctul fiu al gazetarului - Bogdan Ficeac, Robert Turcescu, Ingrid Zaarour, secretar de stat si vicepresedinte al Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, fostul ministru de Interne, Ioan Rus, fostul sot al Monicai Macovei, directorul general al Autoritatii Aeronautice Civile Romane, Catalin Cotrut, Eugen Milea, seful Administratiei Domeniului Public a Sectorului 1; comisarul Tomita Dogaru, fost expert al Ministerului Administratiei si Internelor; Atena Enea, consiliera de imagine a sefului AVAS, Razvan Orasanu; Barbu Roxana Maria, consilier juridic in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii; Dicu Liliana Roxana, sotia procurorului DNA Dicu Adrian; Buzasu Felicia, sotia secretarului de stat din cadrul Ministerului Transporturilor, Septimiu Buzasu; Clipii Andrada, consiliera MAI; Radu Mircea Kramer, director economic al Romatsa; Neicu-Voicu Iulia-Gabriela, sefa de personal de la Romatsa; fostul ministru Silvia Ciornei; Ioan Vida, presedinte al Curtii Constitutionale; Risantea Gagescu, judecator al Curtii de Apel, doua dintre fiicele miliardarului Dumitru Bucsaru. Și lista ar putea continua cu nenumărate exemple, toate ridicînd un mare semn de întrebare: cui vinde, totuși, Udrea casele ANL?(Răzvan Mateescu)
duminică, 21 februarie 2010
sâmbătă, 20 februarie 2010
Milioane de euro pentru revoluţionari impostori
Romania trebuie salvata!
Evenimentul Zilei
Mihnea-Petru Pârvu
În plină criză financiară, plăţile retroactive pentru „luptătorii remarcaţi” îi costă pe contribuabili 400 de milioane de euro. Printre adevăraţii eroi şi-au făcut loc nenumăraţi „fripturişti”. Sunt cea mai specială categorie de bugetari din România. A le pune reputaţia la îndoială e ca şi cum ai fluiera în biserică. O blasfemie. În România sunt în acest moment peste 20.000 de revoluţionari cu certificat şi au fost, la un moment dat, peste 30.000. Achitarea drepturilor ce le revin înseamnă un efort bugetar de peste 100 de milioane de euro pe an.
A separa grâul de neghină
În plină criză financiară, statul le-a achitat revoluţionarilor drepturi băneşti retroactive de circa 350 de milioane de euro. Se estimează că mai sunt de plătit încă cel puţin 50 de milioane de euro din acest moment. N-ar fi o problemă. Dar mii de „revoluţionari remarcaţi”, aşa cum sunt denumiţi în lege, au apărut din spuma mării la mulţi ani de la sfârşitul Revoluţiei.
La început n-au fost decât vreo 3.000, apoi 7.000, iar prin 1997 ajunseseră la 19.000. La apogeul fenomenului, în perioada de glorie a lui Bebe Ivanovici, erau aproape 32.000 de revoluţionari. Mulţi revoluţionari au obţinut deja un salariu pe viaţă de la stat, împrumuturi preferenţiale, terenuri, bilete de tren gratuite sau spaţii comerciale.
A-i separa pe cei veritabili de cei contrafăcuţi nu doar ar reduce o cheltuială bugetară nejustificată, ci ar fi şi o reparaţie morală pentru adevăraţii eroi ai Revoluţiei. E, practic, cea mai mare vânătoare de impostori din România.
S-au înmulţit ca ciupercile după ploaie
În 1997, după ce un om şi-a dat foc în faţa fostului Comitet Central, guvernul Ciorbea a recunoscut calitatea de revoluţionar unui număr de 12.000 de solicitanţi. Un merit l-a avut şi notoriul Bebe Ivanovici, cu brevetele sale contra cost.
Pe lângă cei 1.069 de eroi-martir, în hârţoagele Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) mai figurează 2.805 răniţi, 345 de răniţi şi reţinuţi şi 19.780 de luptători remarcaţi cu merite deosebite. Evidenţa o ştie pe dinafară Ilie Drăguşin, şeful Direcţiei Juridice a SSPR, fost ofiţer de infanterie şi revoluţionar la Craiova.
Printre ei sunt şi foşti miliţieni, infractori şi un număr semnificativ de foşti şi actuali parlamentari. Problema este că mulţi au reuşit să se distingă de categoria „participanţilor” la Revoluţie, care au primit doar o diplomă onorifică.
Cât primeşte un „luptător”
Problema o reprezintă banii pe care contribuabilii îi plătesc pentru confortul acestor revoluţionari. Nu este vorba despre martiri. Urmaşii lor primesc 0,5% din salariul mediu brut pe economie, circa 900 de lei.
Răniţii cu grad de invaliditate, împărţiţi în trei categorii, primesc între 2.800 de lei şi 3.600 de lei lunar. Răniţii valizi primesc 1,1% din acelaşi salariu brut. De aceeaşi indemnizaţie beneficiază marea masă a „luptătorilor”, care au venituri sub acest procent. Adică de 1.836 de lei.
Un cost financiar enorm
În prezent, din cei 9.800 de „luptători remarcaţi”, 5.041 sunt pe statul de plată al casei de pensii. Alţi 3.800 sunt în joc de glezne, aşteptând verificările comisiei parlamentare conduse de senatorul liberal Raymond Luca.
În ceea ce priveşte terenurile, spaţiile comerciale, împrumuturile preferenţiale de până la 50.000 de dolari pentru începerea unei afaceri e o altă poveste. „Doar cei care într-un fel sau altul au fost în structurile puterii au beneficiat de aceste prevederi legale”, îşi varsă năduful fostul ofiţer, actualmente jurist cu certificat de revoluţionar.
„Indemnizaţia respectivă se primeşte retroactiv, începând cu luna următoare depunerii cererii de preschimbare”, precizează şi secretarul general al SSPR Adrian Nicolaescu. Imediat, juristul îl completează: „Indemnizaţia «reparatorie » restituită pe 2004-2010 ar fi în jur de 400 de milioane de euro. Majoritatea şiau luat banii. Au mai rămas 3.800 de dosare. Noi apreciem că vor fi preschimbate doar în jur de 60% din certificate. Ar mai rămâne cam 40-50 de milioane, estimativ”.
Limita soluţionării e 30 aprilie. Apoi urmează o perioadă de şase luni în care se pot depune contestaţii. Până în 2011 vom şti exact câţi revoluţionari rentieri avem şi cât ne vor costa ei. Calcule oficiale spun că în jur de 100 de milioane de euro anual.
OMUL CU TANCUL
Rambo de la Piaţa Palatului
Cu totul aparte este cazul fostului maior Mircea Mureşan, în prezent general în rezervă, comandantul Regimentului 20 Tancuri. Potrivit ordinului de pe unitate, furnizat de Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, Mircea Mureşan a descins în Piaţa Palatului pe 22 decembrie, cu un număr de 35 de tancuri.
Maiorul Mureşan menţionează în documentul respectiv: „Cadrele şi militarii în termen sunt hotărâţi să apere independenţa şi suveranitatea patriei noastre socialiste”. Pe tot timpul staţionării în “frontul” din Piaţa Palatului Republicii, au fost folosite 746.876 de proiectile, un număr incredibil de mare. Numai pe 23 şi 24 decembrie au fost trase 34 de obuze din tunurile de 100 mm ale tancurilor.
E de fapt explicaţia pentru halul în care a ajuns Biblioteca Universitară. Pentru aceste fapte de arme, Mircea Mureşan a devenit revoluţionar remarcat cu fapte deosebite.
ŞUTRU, CU LEXUS ŞI CU AJUTOR DE STAT
Revoluţionari de Leordeni
Memoria celor 42 de morţi - aduşi de la Timişoara, incineraţi şi cu cenuşa trupurilor lor aruncată într-o gură de canal din Popeşti-Leordeni - este păstrată doar printr-un monument minimalist. Dorinţa rudelor, prietenilor şi chiar a autorităţilor de a ridica o bisericuţă în acel loc e blocată de doi fraţi, Pavel şi Toma Şutru, revoluţionari cu documente.
Posesorul pământului respectiv e Pavel Şutru, zis „Cocor”. Teren de 5.000 mp dobândit în urma activităţii revoluţionare din acele zile. Nu vor în niciun chip să facă un schimb de pământ sau să vândă terenul. Potrivit martorilor, cei doi şi-au început cariera revoluţionară abia pe 23 decembrie ’89.
Eroicele fapte de arme au fost spargerea geamurilor primăriei părăsite şi aruncarea în stradă a documentaţiei găsite. Obiectivul nr. 2: confiscarea ştampilei. Odată împlinit acest deziderat a fost o formalitate alegerea ca primar FSN a lui Toma Şutru şi introducerea în consiliul local a lui „Cocor”. Ţinta nr. 3, repartizarea de locuinţe neamurilor lor.
Depozit de lemne în loc de biserică
În ’94 au luat de la Bebe Ivanovici certificate. Tot atunci, o doctoriţă de la IML constată că numitul Pavel Şutru a fost rănit în revoluţie, dându-i acestuia hârtia de care avea nevoie. După 4 ani. Prefectura Ilfov specifică într-un document că acesta nu are calitatea de revoluţionar.
Cu toate acestea, fiecare dintre fraţi a obţinut câte un hectar de teren intravilan chiar în locul unde a fost aruncată cenuşa revoluţionarilor timişoreni. În prezent, Toma Şutru e secretarul general al Primăriei Sector 2, iar fratele său e consilier local la Popeşti-Leordeni.
Mai nou, „Cocor” e specialist în imobiliare. Cu acordul CL a construit pe domeniul public o clădire pentru birouri. Cum piaţa a căzut, acolo stă în chirie o carmangerie. În dosarul lor de re voluţionari scrie că ambii au fost în Piaţa Universităţii şi că numitul Pavel a fost bruscat de forţele de ordine.
„Vreau să merg la primăria din Popeşti şi să discut personal cu primarul şi consilierii despre un schimb de teren în vederea construirii unei bisericuţe lângă monumentul eroilor de la Timişoara”, se umflă în pene Adrian Nicolăescu. Numai că pe Pavel Şutru nu-l interesează câtuşi de puţin demersul demnitarului. „Am şi io copii, trebuie să le las ceva...”. În prezent, terenul e închiriat pentru un depozit de lemne.
CONTROVERSAT. Pavel Şutru a luat indemnizaţie de revoluţionar între 2006 şi 2008. Conduce însă un Lexus de circa 60.000 de euro
FOTO: ARHIVA EVZ
Revoluţionar pentru că s-a îmbătat
Un caz de revoluţionar fals îl reclamă Victor Stămurean, preşedintele Asociaţiei Luptătorilor, Participanţilor şi Arestaţilor în Revoluţie Lugoj - decembrie 1989.
„Balint Petrică Dorin, zis «Bedeu» a devenit revoluţionar din greşeală”, se revoltă omul. Culmea, chiar „Bedeu” recunoaşte, într-o declaraţie dată în 1990 ziarului lugojean „Drapelul” că, pe 20 decembrie ’89, seara, a fost săltat de Miliţie de-acasă, unde se afla cu un prieten, pe motiv că făcea scandal. Lucru perfect adevărat după cum reiese din declaraţia plutonierului Bilă Leontin, miliţianul care l-a arestat.
„Când am ajuns la acea adresă, am constatat că gălăgia şi scandalul au fost făcute de numitul Balint Petrică Dorin, împreună cu un prieten de-al său, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. (...) Balint nu a fost reţinut pentru că ar fi participat la evenimentele revoluţionare din Lugoj, ci pentru că a fost reclamat de vecini că făcea scandal”, spune, senin, plutonierul Bilă.
„Mulţi preşedinţi de asociaţii sunt cumpăraţi”
Culmea e că după ce a primit o condamnare de doi ani de închisoare, Balint, zis Bedeu, devine preşedintele filialei Asociaţiei 16-21 decembrie 1989.
Mai mult, Bedeu este membru al Institutului Revoluţiei Române. Despre individ, directorul Ionel Drăguşin susţine că era mâna dreaptă a lui Emilian Cutean, fostul şef al SSPR. Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, aflat de 40 de zile în greva foamei, pentru a forţa puterea să desecretizeze dosarele revoluţiei, e tranşant: „Foarte mulţi dintre preşedinţii de asociaţii de revoluţionari din ţară sunt cumpăraţi şi menţinuţi în funcţii tocmai de către şmecherii locali, falşi revoluţionari”.
MONUMENT. Aici a fost aruncată cenuşa morţilor de la Timişoara. Familia Şutru nu acceptă exinderea spaţiului pentru construirea unei bisericuţe
FOTO: ARHIVA EVZ
NUME SONORE DIN CLASA POLITCĂ
23 de parlamentari revoluţionari
Potrivit Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, parlamentarii aleşi în legislatura 2008- 2012, care au certificate de revoluţionar la data de 18.02.2010 sunt în număr de 23.
Veresty a luptat în ’89
Astfel, şapte senatori au certificatul preschimbat tipărit conform Legii nr. 341/2004: Berceanu Radu Mircea, Blaga Vasile, Greblă Toni, Ion Vasile, Marcu Gheorghe, Nicolaescu Sergiu-Florin şi Secăşean Iosif. Cu certificat de revoluţionar conform Legii nr. 42/1990, care nu şi-au preschimbat actul şi care nu au certificat preschimbat conform Legii Recunoştinţei şi nu au fost propuşi spre avizare de către SSPR, mai sunt doar trei: Nistor Vasile, Verestoy Attila şi Voicu Cătălin.
La deputaţi, cu certificat preschimbat tipărit sunt: Firczak Gheorghe, Mircovici Niculae, Movilă Petru, Niţu Adrian Honorel şi cantautorul Socaciu Victor.
Cu certificat preschimbat încă netipărit mai sunt trei: Croitoru Cătălin, Nicolicea Eugen şi Stroe Radu. Deputaţii cu certificat de revoluţionar conform Legii nr. 42/1990, care nu au certificat-preschimbat sunt: Iorguş Zanfir, Păun Nicolae, Ştefan Viorel, Vasile Aurelia şi Vâlcu Samoil.
CAZUL BLAGA
Actual ministru, fost revoluţionar în Ştei
Unul dintre cele mai tari cazuri pe tema imposturii revoluţionare este cel al ministrului administraţiei şi internelor, Vasile Blaga. Acesta are „certificat de revoluţionar remarcat”, obţinând în această calitate 500 mp intravilan în Oradea.
Dezvăluirile au fost făcute de săptămânalul „Academia Caţavencu”. Pe 21 decembrie 1989, Blaga dormea în propriul apartament din oraşul Ştei (Bihor), unde lucra ca vameş. Pe 22 decembrie, după fuga lui Ceauşescu, actualul ministru a intrat în clădirea administrativă a oraşului şi a înfiinţat organizaţia locală a Frontului Salvării Naţionale.
Ulterior, a primit certificatul de revoluţionar. Terenul pe care l-a primit în 2002 a fost donat de Vasile Blaga tocmai în 2006. În acel moment, liderul PDL era deja unul dintre cei mai puternici oameni politici din România.
Evenimentul Zilei
Mihnea-Petru Pârvu
În plină criză financiară, plăţile retroactive pentru „luptătorii remarcaţi” îi costă pe contribuabili 400 de milioane de euro. Printre adevăraţii eroi şi-au făcut loc nenumăraţi „fripturişti”. Sunt cea mai specială categorie de bugetari din România. A le pune reputaţia la îndoială e ca şi cum ai fluiera în biserică. O blasfemie. În România sunt în acest moment peste 20.000 de revoluţionari cu certificat şi au fost, la un moment dat, peste 30.000. Achitarea drepturilor ce le revin înseamnă un efort bugetar de peste 100 de milioane de euro pe an.
A separa grâul de neghină
În plină criză financiară, statul le-a achitat revoluţionarilor drepturi băneşti retroactive de circa 350 de milioane de euro. Se estimează că mai sunt de plătit încă cel puţin 50 de milioane de euro din acest moment. N-ar fi o problemă. Dar mii de „revoluţionari remarcaţi”, aşa cum sunt denumiţi în lege, au apărut din spuma mării la mulţi ani de la sfârşitul Revoluţiei.
La început n-au fost decât vreo 3.000, apoi 7.000, iar prin 1997 ajunseseră la 19.000. La apogeul fenomenului, în perioada de glorie a lui Bebe Ivanovici, erau aproape 32.000 de revoluţionari. Mulţi revoluţionari au obţinut deja un salariu pe viaţă de la stat, împrumuturi preferenţiale, terenuri, bilete de tren gratuite sau spaţii comerciale.
A-i separa pe cei veritabili de cei contrafăcuţi nu doar ar reduce o cheltuială bugetară nejustificată, ci ar fi şi o reparaţie morală pentru adevăraţii eroi ai Revoluţiei. E, practic, cea mai mare vânătoare de impostori din România.
S-au înmulţit ca ciupercile după ploaie
În 1997, după ce un om şi-a dat foc în faţa fostului Comitet Central, guvernul Ciorbea a recunoscut calitatea de revoluţionar unui număr de 12.000 de solicitanţi. Un merit l-a avut şi notoriul Bebe Ivanovici, cu brevetele sale contra cost.
Pe lângă cei 1.069 de eroi-martir, în hârţoagele Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) mai figurează 2.805 răniţi, 345 de răniţi şi reţinuţi şi 19.780 de luptători remarcaţi cu merite deosebite. Evidenţa o ştie pe dinafară Ilie Drăguşin, şeful Direcţiei Juridice a SSPR, fost ofiţer de infanterie şi revoluţionar la Craiova.
Printre ei sunt şi foşti miliţieni, infractori şi un număr semnificativ de foşti şi actuali parlamentari. Problema este că mulţi au reuşit să se distingă de categoria „participanţilor” la Revoluţie, care au primit doar o diplomă onorifică.
Cât primeşte un „luptător”
Problema o reprezintă banii pe care contribuabilii îi plătesc pentru confortul acestor revoluţionari. Nu este vorba despre martiri. Urmaşii lor primesc 0,5% din salariul mediu brut pe economie, circa 900 de lei.
Răniţii cu grad de invaliditate, împărţiţi în trei categorii, primesc între 2.800 de lei şi 3.600 de lei lunar. Răniţii valizi primesc 1,1% din acelaşi salariu brut. De aceeaşi indemnizaţie beneficiază marea masă a „luptătorilor”, care au venituri sub acest procent. Adică de 1.836 de lei.
Un cost financiar enorm
În prezent, din cei 9.800 de „luptători remarcaţi”, 5.041 sunt pe statul de plată al casei de pensii. Alţi 3.800 sunt în joc de glezne, aşteptând verificările comisiei parlamentare conduse de senatorul liberal Raymond Luca.
În ceea ce priveşte terenurile, spaţiile comerciale, împrumuturile preferenţiale de până la 50.000 de dolari pentru începerea unei afaceri e o altă poveste. „Doar cei care într-un fel sau altul au fost în structurile puterii au beneficiat de aceste prevederi legale”, îşi varsă năduful fostul ofiţer, actualmente jurist cu certificat de revoluţionar.
„Indemnizaţia respectivă se primeşte retroactiv, începând cu luna următoare depunerii cererii de preschimbare”, precizează şi secretarul general al SSPR Adrian Nicolaescu. Imediat, juristul îl completează: „Indemnizaţia «reparatorie » restituită pe 2004-2010 ar fi în jur de 400 de milioane de euro. Majoritatea şiau luat banii. Au mai rămas 3.800 de dosare. Noi apreciem că vor fi preschimbate doar în jur de 60% din certificate. Ar mai rămâne cam 40-50 de milioane, estimativ”.
Limita soluţionării e 30 aprilie. Apoi urmează o perioadă de şase luni în care se pot depune contestaţii. Până în 2011 vom şti exact câţi revoluţionari rentieri avem şi cât ne vor costa ei. Calcule oficiale spun că în jur de 100 de milioane de euro anual.
OMUL CU TANCUL
Rambo de la Piaţa Palatului
Cu totul aparte este cazul fostului maior Mircea Mureşan, în prezent general în rezervă, comandantul Regimentului 20 Tancuri. Potrivit ordinului de pe unitate, furnizat de Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, Mircea Mureşan a descins în Piaţa Palatului pe 22 decembrie, cu un număr de 35 de tancuri.
Maiorul Mureşan menţionează în documentul respectiv: „Cadrele şi militarii în termen sunt hotărâţi să apere independenţa şi suveranitatea patriei noastre socialiste”. Pe tot timpul staţionării în “frontul” din Piaţa Palatului Republicii, au fost folosite 746.876 de proiectile, un număr incredibil de mare. Numai pe 23 şi 24 decembrie au fost trase 34 de obuze din tunurile de 100 mm ale tancurilor.
E de fapt explicaţia pentru halul în care a ajuns Biblioteca Universitară. Pentru aceste fapte de arme, Mircea Mureşan a devenit revoluţionar remarcat cu fapte deosebite.
ŞUTRU, CU LEXUS ŞI CU AJUTOR DE STAT
Revoluţionari de Leordeni
Memoria celor 42 de morţi - aduşi de la Timişoara, incineraţi şi cu cenuşa trupurilor lor aruncată într-o gură de canal din Popeşti-Leordeni - este păstrată doar printr-un monument minimalist. Dorinţa rudelor, prietenilor şi chiar a autorităţilor de a ridica o bisericuţă în acel loc e blocată de doi fraţi, Pavel şi Toma Şutru, revoluţionari cu documente.
Posesorul pământului respectiv e Pavel Şutru, zis „Cocor”. Teren de 5.000 mp dobândit în urma activităţii revoluţionare din acele zile. Nu vor în niciun chip să facă un schimb de pământ sau să vândă terenul. Potrivit martorilor, cei doi şi-au început cariera revoluţionară abia pe 23 decembrie ’89.
Eroicele fapte de arme au fost spargerea geamurilor primăriei părăsite şi aruncarea în stradă a documentaţiei găsite. Obiectivul nr. 2: confiscarea ştampilei. Odată împlinit acest deziderat a fost o formalitate alegerea ca primar FSN a lui Toma Şutru şi introducerea în consiliul local a lui „Cocor”. Ţinta nr. 3, repartizarea de locuinţe neamurilor lor.
Depozit de lemne în loc de biserică
În ’94 au luat de la Bebe Ivanovici certificate. Tot atunci, o doctoriţă de la IML constată că numitul Pavel Şutru a fost rănit în revoluţie, dându-i acestuia hârtia de care avea nevoie. După 4 ani. Prefectura Ilfov specifică într-un document că acesta nu are calitatea de revoluţionar.
Cu toate acestea, fiecare dintre fraţi a obţinut câte un hectar de teren intravilan chiar în locul unde a fost aruncată cenuşa revoluţionarilor timişoreni. În prezent, Toma Şutru e secretarul general al Primăriei Sector 2, iar fratele său e consilier local la Popeşti-Leordeni.
Mai nou, „Cocor” e specialist în imobiliare. Cu acordul CL a construit pe domeniul public o clădire pentru birouri. Cum piaţa a căzut, acolo stă în chirie o carmangerie. În dosarul lor de re voluţionari scrie că ambii au fost în Piaţa Universităţii şi că numitul Pavel a fost bruscat de forţele de ordine.
„Vreau să merg la primăria din Popeşti şi să discut personal cu primarul şi consilierii despre un schimb de teren în vederea construirii unei bisericuţe lângă monumentul eroilor de la Timişoara”, se umflă în pene Adrian Nicolăescu. Numai că pe Pavel Şutru nu-l interesează câtuşi de puţin demersul demnitarului. „Am şi io copii, trebuie să le las ceva...”. În prezent, terenul e închiriat pentru un depozit de lemne.
CONTROVERSAT. Pavel Şutru a luat indemnizaţie de revoluţionar între 2006 şi 2008. Conduce însă un Lexus de circa 60.000 de euro
FOTO: ARHIVA EVZ
Revoluţionar pentru că s-a îmbătat
Un caz de revoluţionar fals îl reclamă Victor Stămurean, preşedintele Asociaţiei Luptătorilor, Participanţilor şi Arestaţilor în Revoluţie Lugoj - decembrie 1989.
„Balint Petrică Dorin, zis «Bedeu» a devenit revoluţionar din greşeală”, se revoltă omul. Culmea, chiar „Bedeu” recunoaşte, într-o declaraţie dată în 1990 ziarului lugojean „Drapelul” că, pe 20 decembrie ’89, seara, a fost săltat de Miliţie de-acasă, unde se afla cu un prieten, pe motiv că făcea scandal. Lucru perfect adevărat după cum reiese din declaraţia plutonierului Bilă Leontin, miliţianul care l-a arestat.
„Când am ajuns la acea adresă, am constatat că gălăgia şi scandalul au fost făcute de numitul Balint Petrică Dorin, împreună cu un prieten de-al său, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. (...) Balint nu a fost reţinut pentru că ar fi participat la evenimentele revoluţionare din Lugoj, ci pentru că a fost reclamat de vecini că făcea scandal”, spune, senin, plutonierul Bilă.
„Mulţi preşedinţi de asociaţii sunt cumpăraţi”
Culmea e că după ce a primit o condamnare de doi ani de închisoare, Balint, zis Bedeu, devine preşedintele filialei Asociaţiei 16-21 decembrie 1989.
Mai mult, Bedeu este membru al Institutului Revoluţiei Române. Despre individ, directorul Ionel Drăguşin susţine că era mâna dreaptă a lui Emilian Cutean, fostul şef al SSPR. Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, aflat de 40 de zile în greva foamei, pentru a forţa puterea să desecretizeze dosarele revoluţiei, e tranşant: „Foarte mulţi dintre preşedinţii de asociaţii de revoluţionari din ţară sunt cumpăraţi şi menţinuţi în funcţii tocmai de către şmecherii locali, falşi revoluţionari”.
MONUMENT. Aici a fost aruncată cenuşa morţilor de la Timişoara. Familia Şutru nu acceptă exinderea spaţiului pentru construirea unei bisericuţe
FOTO: ARHIVA EVZ
NUME SONORE DIN CLASA POLITCĂ
23 de parlamentari revoluţionari
Potrivit Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, parlamentarii aleşi în legislatura 2008- 2012, care au certificate de revoluţionar la data de 18.02.2010 sunt în număr de 23.
Veresty a luptat în ’89
Astfel, şapte senatori au certificatul preschimbat tipărit conform Legii nr. 341/2004: Berceanu Radu Mircea, Blaga Vasile, Greblă Toni, Ion Vasile, Marcu Gheorghe, Nicolaescu Sergiu-Florin şi Secăşean Iosif. Cu certificat de revoluţionar conform Legii nr. 42/1990, care nu şi-au preschimbat actul şi care nu au certificat preschimbat conform Legii Recunoştinţei şi nu au fost propuşi spre avizare de către SSPR, mai sunt doar trei: Nistor Vasile, Verestoy Attila şi Voicu Cătălin.
La deputaţi, cu certificat preschimbat tipărit sunt: Firczak Gheorghe, Mircovici Niculae, Movilă Petru, Niţu Adrian Honorel şi cantautorul Socaciu Victor.
Cu certificat preschimbat încă netipărit mai sunt trei: Croitoru Cătălin, Nicolicea Eugen şi Stroe Radu. Deputaţii cu certificat de revoluţionar conform Legii nr. 42/1990, care nu au certificat-preschimbat sunt: Iorguş Zanfir, Păun Nicolae, Ştefan Viorel, Vasile Aurelia şi Vâlcu Samoil.
CAZUL BLAGA
Actual ministru, fost revoluţionar în Ştei
Unul dintre cele mai tari cazuri pe tema imposturii revoluţionare este cel al ministrului administraţiei şi internelor, Vasile Blaga. Acesta are „certificat de revoluţionar remarcat”, obţinând în această calitate 500 mp intravilan în Oradea.
Dezvăluirile au fost făcute de săptămânalul „Academia Caţavencu”. Pe 21 decembrie 1989, Blaga dormea în propriul apartament din oraşul Ştei (Bihor), unde lucra ca vameş. Pe 22 decembrie, după fuga lui Ceauşescu, actualul ministru a intrat în clădirea administrativă a oraşului şi a înfiinţat organizaţia locală a Frontului Salvării Naţionale.
Ulterior, a primit certificatul de revoluţionar. Terenul pe care l-a primit în 2002 a fost donat de Vasile Blaga tocmai în 2006. În acel moment, liderul PDL era deja unul dintre cei mai puternici oameni politici din România.
joi, 11 februarie 2010
Ciocu’ mic, primăria vă reabilitează blocul
Romania trebuie salvata!
EvenimentulZilei.ro
Dollores Benezic
Joi, 11 Februarie
Sute de asociaţii de locatari se bat să prindă un loc pe listele primăriilor, chiar dacă lucrările de anvelopare a blocurilor se fac cu materiale proaste şi de mântuială. Deoarece statul suportă între 80 şi 100% din costuri, locatarilor li se refuză dreptul de a se implica în controlul lucrărilor sau alegerea firmelor constructoare. După ce au pus o haină în plus, ca să facă economie, apoi şi-au pus centrală de apartament, ca să scape de teroarea gigacaloriei, românii traversează acum febra reabilitării termice.
Aproape două mii de blocuri din toată ţara aşteaptă să le vină rândul la anvelopare, ca să-si reducă consumul de energie cu cel puţin 25%, aşa cum s-a angajat România faţă de Uniunea Europeană. În tabăra celor care au trecut deja prin asta sunt peste 700 de asociaţii de locatari, unele dintre ele nemulţumite de calitatea lucrărilor, de lentoarea cu care se derulează sau de lipsa de transparenţă a primăriilor.
Nici auditorii energetici, producătorii de materiale sau constructorii nu sunt mulţumiţi de modul în care se lucrează la programul care ar fi trebuit să scoată din criză sectorul construcţiilor civile şi să ne facă mai eficienţi energetic.
Aceştia acuză faptul că licitaţiile au fost câştigate de firme agreate de primării, dar nepricepute în domeniul reabilitărilor, motiv pentru care lucrările sunt făcute prost, sau subcontractate. Se ajunge astfel să se folosească materiale ieftine şi proaste, iar izolarea termică să se reducă doar la o acţiune de faţadă.
Cei mai satisfăcuţi de situaţie sunt, totuşi, primarii şi oficialii din Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, care au avut pe mâini în acest program câteva sute de milioane de lei numai anul trecut, împărţite de regulă după criterii electorale sau culoare politică.
Cum sunt alese blocurile norocoase: “Se minte mult!”
Conform legii, ministerul trebuie să plătească 50% din costul reabilitării, primăriile 30%, iar locatarii restul de 20%. Din motive electorale, chiar dacă nu recunosc, mai mulţi primari au decis să arunce cu banii în populaţie, promiţând că subvenţionează şi partea locatarilor. În Bucureşti, de exemplu, locuitorii din sectoarele 1, 2 şi 5 sunt scutiţi de plata reabilitării, spre invidia concitadinilor din sectoarele 3, 4 şi 6 care trebuie să contribuie cu diverse sume ca să-şi îngroaşe pereţii.
Indiferent de metoda de plată aleasă, însă, primăriile manifestă aceeaşi lipsă de transparenţă în relaţia cu asociaţiile de locatari: nimeni nu ştie exact care e criteriul ce stabileşte ordinea reabilitării, fapt ce dă naştere la speculaţii. “Nu ştim cum se aleg blocurile, că am tot întrebat la primărie, am vrea să ştim şi noi măcar pe ce loc suntem? Am depus cererea de peste doi ani, am fost printre primii. Am auzit că în alea care s-au făcut stau nişte oameni de la primărie. Măcar dacă s-ar trage la sorţi, să ştiu că n-am avut noroc. Nu mă entuziasmez oricum, deşi Vanghelie ne-a zis că suntem în astea 300 de blocuri pe care le face anul ăsta, dar am văzut că se minte mult”, povesteşte Ileana Dragoman, administratorul unui bloc din sectorul 5.
Primăria sectorului 5 susţine, însă, că alegerea blocurilor s-a făcut astfel încât să le sară în ochi locuitorilor – pe marile bulevarde, la vedere. “Alegerea s-a făcut politic, adică pe criterii de propagandă, că să stimuleze şi alte asociaţii să se înscrie în program”, explică un oficial din primărie. Deoarece în ultimii ani asociaţiile nu s-ar fi înghesuit să se înscrie în program – până în 2009 locatarii trebuiau să plătească o treime din costurile lucrărilor – primarul Marian Vanghelie a decis să suporte din bugetul local şi partea cetăţenilor, şi aşa ar fi strâns cele peste 780 de cereri câte are acum.
În ciuda avalanşei de doritori, primăria n-a reuşit să dea gata prea multe blocuri în 2009. “Avem 30 de blocuri reabilitate, din care 16 la regim de gata”, s-a exprimat acelaşi responsabil din primărie. Pentru 2010, Vanghelie a promis că anvelopează peste 300 de blocuri, totuşi e tras înapoi de alocaţiile zgârcite de la minister.
Şi ceilalţi doi primari generoşi din Capitală au găsit aceeaşi explicaţie la acoperirea totală a cheltuielilor - sărăcia locuitorilor. “Pentru a debloca programul de reabilitare termică – mulţi dintre locatarii blocurilor nu au avut posibilitatea financiară de a acoperi costurile acestui program - la propunerea primarului Andrei Chiliman, Consiliul Local Sector 1 a hotărât să preia cheltuielile asociaţiilor de proprietari pentru reabilitarea termică a blocurilor”, zice purtătorul de cuvânt al celei mai bogate primării din Bucureşti, care a adunat astfel şi 800 de cereri de reabilitare de la asociaţii. Sectorul 2 îl întrece, însă, cu 960 de cereri care aşteaptă să fie miluite de primărie cu 50% din costul lucrărilor. Şi Neculai Onţanu tot la sărăcia locuitorilor a fost sensibil.
Ciocu’ mic, primăria plăteşte!
Gratis sau nu, oamenii tot dau buzna la reabilitare, stimulaţi de facturile mari la încălzire şi de zvonul cum că la ăia reabilitaţi căldura costă mai puţin. În sectorul 6 îşi aşteaptă rândul la reabilitare peste 500 de asociaţii şi alte 420 în sectorul 4, care e şi codaş la acţiune. Indiferent dacă plătesc sau nu cotă parte din reabilitare, asociaţiile sunt tratate la fel de primărie: nu au niciun cuvând de spus în alegera firmei sau la verificarea calităţii lucrărilor.
Administratorul mai multor blocuri din Berceni, Sorin Bran, explică de ce oamenii acceptă să plătească, dar şi de ce fac “ciocu’ mic” în faţa primăriei: “Dacă vezi că-ţi ajunge cuţitul la os cu facturile la încălzire, trebuie să faci ceva ca să economiseşti. La noi e ţigănie, toţi vor gratis. Dar şi dacă plăteşti 20% trebuie să ai pretenţii de 20% sau şi mai puţin, asta e!”.
Deşi admite că primăriile îi ignoră cu intenţie pe locatari, preşedintele Ligii Asociaţiilor de Proprietari Habitat, Mihai Mereuţă, pledează pentru o implicare cu forţa a administratorilor: “Eu le-am spus asociaţiilor că e bine să-şi angajeze un diriginte de şantier ca să urmărească lucrarea. Ştiu că primăriile care plătesc toată suma nu sunt de acord cu asta, un primar a zis că nu vrea să se trezească cu toate asociaţiile pe cap la licitaţii, însă nu e corect să se plătească tot de primărie. Se risipesc fondurile care altfel ar putea să reabiliteze mai multe blocuri într-un timp mai scurt”.
E mai scump acolo unde e gratis
Mereuţă zice că programul astfel derulat va produce rebuturi pe bandă rulantă, care se vor vedea după prima iarnă: “O să fie un fiasco la calitate. Se fac lucrări proaste, avem reclamaţii din toată ţara. De exemplu, în sectorul 6 e primul bloc reabilitat care are deja probleme de infiltraţii la terasă. S-au plătit bani puţini, dar s-au făcut lucrări proaste. Unele asociaţii nu au vrut să semneze procesul verbal de execuţie, tocmai din cauza deficienţelor. În sectorul 3, de exemplu, preţul “mic” a ajuns 10.000 de euro pe apartament. E mai scump acolo unde totul e gratuit. În sectorul 1 există caiet de sarcini în care scrie clar că se cere “sistem tip Baumit” deşi e ilegal”.
Ancuţa Bebe, administratorul blocului din Aleea Politehnicii – primul bloc reabilitat în sectorul 6 – admite şi nu prea deficienţele lucrării. “Avem nişte probleme la terasă şi la copertina unei scări, nişte infiltraţii, dar am făcut reclamaţie la primărie şi se va repara”, zice omul cu jumătate de gură, adăugând, totuşi, că reabilitarea asta le-a redus locatarilor facturile de încălzire cu peste 30%. Reabilitarea a fost făcută între decembrie 2007 şi ianuarie 2008 şi i-a costat pe locatari câte 85 de milioane de lei vechi de apartament. “Acuma constat că la unele sectoare plăteşte primăria tot. Era corect să fie gratuit la toată lumea”, zice totuşi domnul Bebe.
Sectorul 3 tace şi înghite
Nu la fel de mulţumită e administratora unui bloc din sectorul 3, la care reabilitarea tărăgănează deja din septembrie anul trecut şi nici acum nu e gata. Oamenii se află în conflict deschis cu firma care le-a placat pereţii, iar aceasta a decis să nu mai facă nimic până nu primeşte ceva bani, ca semn de armistiţiu. “Licitaţia a fost câştigată de firma Grant, dar lucrarea e subcontractată la firma Romconstruct, a domnului Turcu de la Dinamo. Nu s-au montat toate termopanele nici acum. Nu s-au făcut lucrările la terasă, totuşi firma ne ameninţă că nu mai lucrează până nu primeşte banii. Iniţial am semnat contractul pentru 9 miliarde de lei vechi - partea blocului -, şi acum au venit cu o suplimentare de 4 miliarde, pe motiv că ne schimbă ţevile din subsol. Dar noi le avem deja schimbate, nu au de ce să ne încarce cu preţul ăsta. Plus că 50% din apartamente aveau deja termopane. Nu ştim exact dacă preţul acestora ne-a fost scăzut din suma totală. Am făcut multe cărări la primărie ca să ne plângem, dar degeaba”, povesteşte administratora blocului din strada Barajul Sadului. Locatarii blocului nu au dorit, totuşi să le apară cazul în presă, de frică să nu supere primăria. “Dacă ne lasă aşa, cu lucrarea neterminată?”, şi-au motivat oamenii laşitatea, deşi admit că vor plăti cinci ani rate pentru partea lor de reabilitare. “Am aflat că ne costă 150 de euro/mp, iar în ţară costă 40 de euro/mp de reabilitare. Cinci ani vom plăti rate lunare fixe pentru partea noastră. Şi tot ni se spune că nu avem niciun drept să comentăm”, conchide o locatară din bloc.
În ciuda demersurilor oficiale făcute de EVZ, Primăria sectorul 3 ne-a tratat şi pe noi cu acelaşi sictir ca şi pe locatari. Este singura primărie de sector care a refuzat să ne comunice care e stadiul lucrărilor de reabilitare şi să comenteze situaţia reclamaţiilor. De pe siteul www.elicitatii.ro am aflat că primăria a scos la licitaţie lucrări de reabilitare în valoare de peste 400 de milioane de lei. Câştigătoare au fost trei mari firme: Grant (care a mai făcut nişte fântâni arteziene în sector), Tehnologica Radion (cunoscută mai mult pentru lucrări de infrastructură) şi ACM4. Conform contractului niciuna dintre firme nu are voie să subcontracteze lucrările.
În sectorul 2, reabilitare făcută pe frânghie
Nu toţi administratorii sunt, însă, intimidaţi de primărie. În sectorul 2, pe strada Grigore Moisil, blocul 13 face notă aparte printr-o culoare proaspătă contrastantă cu griul clădirilor din jur. Nu toate ferestrele sunt schimbate cu tâmplărie termopan, iar dacă priveşti pereţii exteriori vezi că au porţiuni vălurite. Iulian Georgescu, administratorul, zice că valurile se datorează “tehnologiei” aparte ce s-a folosit la placarea şi tencuirea blocului: alpiniştii utilitari au lipit şi ei plăcile de polistiren şi au întins adezivul aşa cum s-au priceput.
Normal ar fi fost ca firma Hydrosalt – care a câştigat licitaţia organizată de primăria sectorului 2 – să monteze schele exterioare şi să placheze corespunzător blocul. El spune că firma Hydrosalt a subcontractat lucrările la alte firme. “S-au tot schimbat firmele, pe noi cred că s-a făcut un experiment, s-a lucrat cu alpinişti care au produs cele mai mari deficienţe. Am reclamat la primărie de nenumărate ori, şi în scris şi telefonic. Nu ne-a luat nimeni în seamă, pentru că nu am plătit nimic. La finalul fiecărei luni se întocmea o situaţie a lucrărilor şi pe baza asta se plătea, dar pe noi nu ne-a întrebat niciodată primăria dacă suntem mulţumiţi, cum s-au făcut lucrările alea”, povesteşte administratorul.
Blocul a fost înscris în program încă din aprilie 2006, iar reabilitarea propriu-zisă a durat incredibil de mult. A început la 1 noiembrie 2008 şi nici acum nu e gata. “Mai sunt de pus glafuri la ferestre, de făcut nişte reparaţii la terasă, că nu se scurge apa, ci bălteşte, anumite zone de bloc nu au hidroizolaţia pusă, de exemplu pe terasele balcoanelor de la ultimele etaje, de la ghene, nu există termopane la balcoanele de pe faţă, dar există la cele de pe spate. Au spus că aşa e proiectul”, face un inventar administratorul.
Ce s-a întâmplat cu reclamaţiile? “Au rămas la dosar. La ei şi la mine. Niciodată nu s-a mai putut reveni, pentru că reclamam ceva la o etapă a lucrării, însă şi dacă ar fi venit de la primărie să constate, ar fi fost deja acoperit aspectul, dar n-a venit nimeni. De exemplu între plăcile de prefabricate ale blocului trebuiau curăţate rosturile de îmbinare, şi umplute cu anumite soluţii pentru izolare. Nu au făcut aşa. Am reclamat, dar ei între timp au pus plăcile de polistiren şi nu s-a mai văzut că rosturile au rămas neizolate. O să se simtă când o să intre apa. Nici plăcile de polistiren nu s-au aşezat bine, e posibil să se deterioreze în timp”, ne-a declarat administratorul Georgescu.
Dirigintele semnează ca primarul
Cât despre dirigintele de şantier, acesta a fost tot al primăriei, şi, după cum zice administratorul, a semnat ca primarul procesele verbale de recepţie a lucrării: “Dirigintele de şantier e de la primărie, şi am văzut hârtie semnată de el cum că blocul a fost spălat înainte de a se pune adezivul pentru plăci. Niciun strop de apă nu s-a dat pe bloc. Dar dirigintele a semnat că s-a spălat. Când le spuneam ceva alpiniştii spuneau că nu-i interesează, că ei fac ce le zice primăria. Sunt discuţii acum să suplimenteze suma, că zic că au făcut nu ştiu ce în plus, nu ştiu dacă au făcut, că nu am acces la documentaţie. Oricum, blocul nu e gata nici acum”, conchide Georgescu, care spune că nici vreo economie n-a simţit la facturi în iarna asta, comparativ cu cealaltă.
Primăria sectorul 2 nu recunoaşte că ar avea vreo reclamaţie în programul reabilitării: “Nu am avut reclamaţii cu privire la modul în care s-au executat lucrările de reabilitare termică la blocurile din sectorul 2. Instituţia noastră a angajat, cu contract, firme de consultanţă şi dirigenţie care urmăresc îndeaproape lucrările, atât cantitativ, cât şi calitativ”.
IMAGINE. “Binefăcătorii” blocurilor reabilitate sunt afişaţi cu litere mari pe schele, însă la atât se reduce informarea locatarilor. Primăria ţine secret preţul şi calitatea lucrărilor
PREŢUL CORECT
Cele mai scumpe reabilitări, în sectoarele 1 şi 3
Pretul mediu pe metrul pătrat reabilitat diferă de la o primărie la alta. În Bucureşti, la sectorul 1 licitaţiile au stabilit un preţ mediu de 100 de euro/mp, în sectorul 2 – 68 de euro, în sectorul 3, conform declaraţiilor unui administrator ar fi şi de 150 de euro/mp, iar în sectorul 6 de 85 de euro/mp. Sectorul 4 a refuzat să comunice preţul mediu pe motiv că nu-l poate stabili, iar în sectorul 5 de asemenea nu se ştie.
Ministerul a constatat că la nivel naţional s-a obţinut, în urma licitaţiilor reabilitări la un preţ mediu pe apartament de 3.500 de euro. Preţul depinde, însă, foarte mult de ce lucrări se fac în cadrul proiectului. În unele locuri se reabilitează doar faţada, se înclouiesc geamurile şi se izolează terasa, în altele se înlocuiesc şi instalaţiile commune de la subsolul blocului.
Adriana Iftime, directorul Patronatului Societăţilor din Construcţii, susţine, însă, că dacă lucrurile s-ar fi făcut temeinic şi la calitatea corespunzătoare din Europa, preţl real ar fi trebuit să depăşească 6.000 de euro/apartament.
CAMPANIE. Mai multe blocuri din sectorul 3 s-au pricopsit cu nişte afişe pe care se anunţă că primăria şi ministerul fac reabilitare termică
SFATURI PENTRU ASOCIAŢII
Angajaţi un diriginte independent
Blocurile eligibile pentru reabilitare prin fonduri guvernamentale trebuie să fi construite între 1950 şi 1990. Auditorii susţin că mai mari probleme de izolare au blocurile construite în ultimii ani de comunism decât cele mai vechi. Asociaţiile de locatari care doresc să se înscrie în programul de reabilitare trebuie să depună o serie de acte la primăria de care aparţin. Înainte de asta însă, e bine să se documenteze temeinic asupra operaţiunii la care se înhamă.
•Consultaţi site-urile Ligii Asociaţiilor de Proprietari Habitat www.habitaturban.ro şi al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului www.mdlpl.ro unde veţi găsi toată legislaţia în domeniu şi puteţi descărca formularele ce trebuie completate şi depuse la primărie.
Primăriile nu excelează, din păcate, la transparenţă în acest domeniu, nu afişează listele cu blocurile ce urmează a fi reabilitate, nici cu firmele care lucrează la ele.
În condiţiile în care legislaţia defavorizează asociaţiile şi nu le permite să se amestece în “treburile primăriei” atunci când alege firma de construcţii, sfatul Ligii Habitat este ca fiecare asociaţie să-şi angajeze un diriginte de şantier care să supravegheze lucrările şi să nu permită continuarea lor atunci când constată încălcarea normelor de calitate.
EvenimentulZilei.ro
Dollores Benezic
Joi, 11 Februarie
Sute de asociaţii de locatari se bat să prindă un loc pe listele primăriilor, chiar dacă lucrările de anvelopare a blocurilor se fac cu materiale proaste şi de mântuială. Deoarece statul suportă între 80 şi 100% din costuri, locatarilor li se refuză dreptul de a se implica în controlul lucrărilor sau alegerea firmelor constructoare. După ce au pus o haină în plus, ca să facă economie, apoi şi-au pus centrală de apartament, ca să scape de teroarea gigacaloriei, românii traversează acum febra reabilitării termice.
Aproape două mii de blocuri din toată ţara aşteaptă să le vină rândul la anvelopare, ca să-si reducă consumul de energie cu cel puţin 25%, aşa cum s-a angajat România faţă de Uniunea Europeană. În tabăra celor care au trecut deja prin asta sunt peste 700 de asociaţii de locatari, unele dintre ele nemulţumite de calitatea lucrărilor, de lentoarea cu care se derulează sau de lipsa de transparenţă a primăriilor.
Nici auditorii energetici, producătorii de materiale sau constructorii nu sunt mulţumiţi de modul în care se lucrează la programul care ar fi trebuit să scoată din criză sectorul construcţiilor civile şi să ne facă mai eficienţi energetic.
Aceştia acuză faptul că licitaţiile au fost câştigate de firme agreate de primării, dar nepricepute în domeniul reabilitărilor, motiv pentru care lucrările sunt făcute prost, sau subcontractate. Se ajunge astfel să se folosească materiale ieftine şi proaste, iar izolarea termică să se reducă doar la o acţiune de faţadă.
Cei mai satisfăcuţi de situaţie sunt, totuşi, primarii şi oficialii din Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, care au avut pe mâini în acest program câteva sute de milioane de lei numai anul trecut, împărţite de regulă după criterii electorale sau culoare politică.
Cum sunt alese blocurile norocoase: “Se minte mult!”
Conform legii, ministerul trebuie să plătească 50% din costul reabilitării, primăriile 30%, iar locatarii restul de 20%. Din motive electorale, chiar dacă nu recunosc, mai mulţi primari au decis să arunce cu banii în populaţie, promiţând că subvenţionează şi partea locatarilor. În Bucureşti, de exemplu, locuitorii din sectoarele 1, 2 şi 5 sunt scutiţi de plata reabilitării, spre invidia concitadinilor din sectoarele 3, 4 şi 6 care trebuie să contribuie cu diverse sume ca să-şi îngroaşe pereţii.
Indiferent de metoda de plată aleasă, însă, primăriile manifestă aceeaşi lipsă de transparenţă în relaţia cu asociaţiile de locatari: nimeni nu ştie exact care e criteriul ce stabileşte ordinea reabilitării, fapt ce dă naştere la speculaţii. “Nu ştim cum se aleg blocurile, că am tot întrebat la primărie, am vrea să ştim şi noi măcar pe ce loc suntem? Am depus cererea de peste doi ani, am fost printre primii. Am auzit că în alea care s-au făcut stau nişte oameni de la primărie. Măcar dacă s-ar trage la sorţi, să ştiu că n-am avut noroc. Nu mă entuziasmez oricum, deşi Vanghelie ne-a zis că suntem în astea 300 de blocuri pe care le face anul ăsta, dar am văzut că se minte mult”, povesteşte Ileana Dragoman, administratorul unui bloc din sectorul 5.
Primăria sectorului 5 susţine, însă, că alegerea blocurilor s-a făcut astfel încât să le sară în ochi locuitorilor – pe marile bulevarde, la vedere. “Alegerea s-a făcut politic, adică pe criterii de propagandă, că să stimuleze şi alte asociaţii să se înscrie în program”, explică un oficial din primărie. Deoarece în ultimii ani asociaţiile nu s-ar fi înghesuit să se înscrie în program – până în 2009 locatarii trebuiau să plătească o treime din costurile lucrărilor – primarul Marian Vanghelie a decis să suporte din bugetul local şi partea cetăţenilor, şi aşa ar fi strâns cele peste 780 de cereri câte are acum.
În ciuda avalanşei de doritori, primăria n-a reuşit să dea gata prea multe blocuri în 2009. “Avem 30 de blocuri reabilitate, din care 16 la regim de gata”, s-a exprimat acelaşi responsabil din primărie. Pentru 2010, Vanghelie a promis că anvelopează peste 300 de blocuri, totuşi e tras înapoi de alocaţiile zgârcite de la minister.
Şi ceilalţi doi primari generoşi din Capitală au găsit aceeaşi explicaţie la acoperirea totală a cheltuielilor - sărăcia locuitorilor. “Pentru a debloca programul de reabilitare termică – mulţi dintre locatarii blocurilor nu au avut posibilitatea financiară de a acoperi costurile acestui program - la propunerea primarului Andrei Chiliman, Consiliul Local Sector 1 a hotărât să preia cheltuielile asociaţiilor de proprietari pentru reabilitarea termică a blocurilor”, zice purtătorul de cuvânt al celei mai bogate primării din Bucureşti, care a adunat astfel şi 800 de cereri de reabilitare de la asociaţii. Sectorul 2 îl întrece, însă, cu 960 de cereri care aşteaptă să fie miluite de primărie cu 50% din costul lucrărilor. Şi Neculai Onţanu tot la sărăcia locuitorilor a fost sensibil.
Ciocu’ mic, primăria plăteşte!
Gratis sau nu, oamenii tot dau buzna la reabilitare, stimulaţi de facturile mari la încălzire şi de zvonul cum că la ăia reabilitaţi căldura costă mai puţin. În sectorul 6 îşi aşteaptă rândul la reabilitare peste 500 de asociaţii şi alte 420 în sectorul 4, care e şi codaş la acţiune. Indiferent dacă plătesc sau nu cotă parte din reabilitare, asociaţiile sunt tratate la fel de primărie: nu au niciun cuvând de spus în alegera firmei sau la verificarea calităţii lucrărilor.
Administratorul mai multor blocuri din Berceni, Sorin Bran, explică de ce oamenii acceptă să plătească, dar şi de ce fac “ciocu’ mic” în faţa primăriei: “Dacă vezi că-ţi ajunge cuţitul la os cu facturile la încălzire, trebuie să faci ceva ca să economiseşti. La noi e ţigănie, toţi vor gratis. Dar şi dacă plăteşti 20% trebuie să ai pretenţii de 20% sau şi mai puţin, asta e!”.
Deşi admite că primăriile îi ignoră cu intenţie pe locatari, preşedintele Ligii Asociaţiilor de Proprietari Habitat, Mihai Mereuţă, pledează pentru o implicare cu forţa a administratorilor: “Eu le-am spus asociaţiilor că e bine să-şi angajeze un diriginte de şantier ca să urmărească lucrarea. Ştiu că primăriile care plătesc toată suma nu sunt de acord cu asta, un primar a zis că nu vrea să se trezească cu toate asociaţiile pe cap la licitaţii, însă nu e corect să se plătească tot de primărie. Se risipesc fondurile care altfel ar putea să reabiliteze mai multe blocuri într-un timp mai scurt”.
E mai scump acolo unde e gratis
Mereuţă zice că programul astfel derulat va produce rebuturi pe bandă rulantă, care se vor vedea după prima iarnă: “O să fie un fiasco la calitate. Se fac lucrări proaste, avem reclamaţii din toată ţara. De exemplu, în sectorul 6 e primul bloc reabilitat care are deja probleme de infiltraţii la terasă. S-au plătit bani puţini, dar s-au făcut lucrări proaste. Unele asociaţii nu au vrut să semneze procesul verbal de execuţie, tocmai din cauza deficienţelor. În sectorul 3, de exemplu, preţul “mic” a ajuns 10.000 de euro pe apartament. E mai scump acolo unde totul e gratuit. În sectorul 1 există caiet de sarcini în care scrie clar că se cere “sistem tip Baumit” deşi e ilegal”.
Ancuţa Bebe, administratorul blocului din Aleea Politehnicii – primul bloc reabilitat în sectorul 6 – admite şi nu prea deficienţele lucrării. “Avem nişte probleme la terasă şi la copertina unei scări, nişte infiltraţii, dar am făcut reclamaţie la primărie şi se va repara”, zice omul cu jumătate de gură, adăugând, totuşi, că reabilitarea asta le-a redus locatarilor facturile de încălzire cu peste 30%. Reabilitarea a fost făcută între decembrie 2007 şi ianuarie 2008 şi i-a costat pe locatari câte 85 de milioane de lei vechi de apartament. “Acuma constat că la unele sectoare plăteşte primăria tot. Era corect să fie gratuit la toată lumea”, zice totuşi domnul Bebe.
Sectorul 3 tace şi înghite
Nu la fel de mulţumită e administratora unui bloc din sectorul 3, la care reabilitarea tărăgănează deja din septembrie anul trecut şi nici acum nu e gata. Oamenii se află în conflict deschis cu firma care le-a placat pereţii, iar aceasta a decis să nu mai facă nimic până nu primeşte ceva bani, ca semn de armistiţiu. “Licitaţia a fost câştigată de firma Grant, dar lucrarea e subcontractată la firma Romconstruct, a domnului Turcu de la Dinamo. Nu s-au montat toate termopanele nici acum. Nu s-au făcut lucrările la terasă, totuşi firma ne ameninţă că nu mai lucrează până nu primeşte banii. Iniţial am semnat contractul pentru 9 miliarde de lei vechi - partea blocului -, şi acum au venit cu o suplimentare de 4 miliarde, pe motiv că ne schimbă ţevile din subsol. Dar noi le avem deja schimbate, nu au de ce să ne încarce cu preţul ăsta. Plus că 50% din apartamente aveau deja termopane. Nu ştim exact dacă preţul acestora ne-a fost scăzut din suma totală. Am făcut multe cărări la primărie ca să ne plângem, dar degeaba”, povesteşte administratora blocului din strada Barajul Sadului. Locatarii blocului nu au dorit, totuşi să le apară cazul în presă, de frică să nu supere primăria. “Dacă ne lasă aşa, cu lucrarea neterminată?”, şi-au motivat oamenii laşitatea, deşi admit că vor plăti cinci ani rate pentru partea lor de reabilitare. “Am aflat că ne costă 150 de euro/mp, iar în ţară costă 40 de euro/mp de reabilitare. Cinci ani vom plăti rate lunare fixe pentru partea noastră. Şi tot ni se spune că nu avem niciun drept să comentăm”, conchide o locatară din bloc.
În ciuda demersurilor oficiale făcute de EVZ, Primăria sectorul 3 ne-a tratat şi pe noi cu acelaşi sictir ca şi pe locatari. Este singura primărie de sector care a refuzat să ne comunice care e stadiul lucrărilor de reabilitare şi să comenteze situaţia reclamaţiilor. De pe siteul www.elicitatii.ro am aflat că primăria a scos la licitaţie lucrări de reabilitare în valoare de peste 400 de milioane de lei. Câştigătoare au fost trei mari firme: Grant (care a mai făcut nişte fântâni arteziene în sector), Tehnologica Radion (cunoscută mai mult pentru lucrări de infrastructură) şi ACM4. Conform contractului niciuna dintre firme nu are voie să subcontracteze lucrările.
În sectorul 2, reabilitare făcută pe frânghie
Nu toţi administratorii sunt, însă, intimidaţi de primărie. În sectorul 2, pe strada Grigore Moisil, blocul 13 face notă aparte printr-o culoare proaspătă contrastantă cu griul clădirilor din jur. Nu toate ferestrele sunt schimbate cu tâmplărie termopan, iar dacă priveşti pereţii exteriori vezi că au porţiuni vălurite. Iulian Georgescu, administratorul, zice că valurile se datorează “tehnologiei” aparte ce s-a folosit la placarea şi tencuirea blocului: alpiniştii utilitari au lipit şi ei plăcile de polistiren şi au întins adezivul aşa cum s-au priceput.
Normal ar fi fost ca firma Hydrosalt – care a câştigat licitaţia organizată de primăria sectorului 2 – să monteze schele exterioare şi să placheze corespunzător blocul. El spune că firma Hydrosalt a subcontractat lucrările la alte firme. “S-au tot schimbat firmele, pe noi cred că s-a făcut un experiment, s-a lucrat cu alpinişti care au produs cele mai mari deficienţe. Am reclamat la primărie de nenumărate ori, şi în scris şi telefonic. Nu ne-a luat nimeni în seamă, pentru că nu am plătit nimic. La finalul fiecărei luni se întocmea o situaţie a lucrărilor şi pe baza asta se plătea, dar pe noi nu ne-a întrebat niciodată primăria dacă suntem mulţumiţi, cum s-au făcut lucrările alea”, povesteşte administratorul.
Blocul a fost înscris în program încă din aprilie 2006, iar reabilitarea propriu-zisă a durat incredibil de mult. A început la 1 noiembrie 2008 şi nici acum nu e gata. “Mai sunt de pus glafuri la ferestre, de făcut nişte reparaţii la terasă, că nu se scurge apa, ci bălteşte, anumite zone de bloc nu au hidroizolaţia pusă, de exemplu pe terasele balcoanelor de la ultimele etaje, de la ghene, nu există termopane la balcoanele de pe faţă, dar există la cele de pe spate. Au spus că aşa e proiectul”, face un inventar administratorul.
Ce s-a întâmplat cu reclamaţiile? “Au rămas la dosar. La ei şi la mine. Niciodată nu s-a mai putut reveni, pentru că reclamam ceva la o etapă a lucrării, însă şi dacă ar fi venit de la primărie să constate, ar fi fost deja acoperit aspectul, dar n-a venit nimeni. De exemplu între plăcile de prefabricate ale blocului trebuiau curăţate rosturile de îmbinare, şi umplute cu anumite soluţii pentru izolare. Nu au făcut aşa. Am reclamat, dar ei între timp au pus plăcile de polistiren şi nu s-a mai văzut că rosturile au rămas neizolate. O să se simtă când o să intre apa. Nici plăcile de polistiren nu s-au aşezat bine, e posibil să se deterioreze în timp”, ne-a declarat administratorul Georgescu.
Dirigintele semnează ca primarul
Cât despre dirigintele de şantier, acesta a fost tot al primăriei, şi, după cum zice administratorul, a semnat ca primarul procesele verbale de recepţie a lucrării: “Dirigintele de şantier e de la primărie, şi am văzut hârtie semnată de el cum că blocul a fost spălat înainte de a se pune adezivul pentru plăci. Niciun strop de apă nu s-a dat pe bloc. Dar dirigintele a semnat că s-a spălat. Când le spuneam ceva alpiniştii spuneau că nu-i interesează, că ei fac ce le zice primăria. Sunt discuţii acum să suplimenteze suma, că zic că au făcut nu ştiu ce în plus, nu ştiu dacă au făcut, că nu am acces la documentaţie. Oricum, blocul nu e gata nici acum”, conchide Georgescu, care spune că nici vreo economie n-a simţit la facturi în iarna asta, comparativ cu cealaltă.
Primăria sectorul 2 nu recunoaşte că ar avea vreo reclamaţie în programul reabilitării: “Nu am avut reclamaţii cu privire la modul în care s-au executat lucrările de reabilitare termică la blocurile din sectorul 2. Instituţia noastră a angajat, cu contract, firme de consultanţă şi dirigenţie care urmăresc îndeaproape lucrările, atât cantitativ, cât şi calitativ”.
IMAGINE. “Binefăcătorii” blocurilor reabilitate sunt afişaţi cu litere mari pe schele, însă la atât se reduce informarea locatarilor. Primăria ţine secret preţul şi calitatea lucrărilor
PREŢUL CORECT
Cele mai scumpe reabilitări, în sectoarele 1 şi 3
Pretul mediu pe metrul pătrat reabilitat diferă de la o primărie la alta. În Bucureşti, la sectorul 1 licitaţiile au stabilit un preţ mediu de 100 de euro/mp, în sectorul 2 – 68 de euro, în sectorul 3, conform declaraţiilor unui administrator ar fi şi de 150 de euro/mp, iar în sectorul 6 de 85 de euro/mp. Sectorul 4 a refuzat să comunice preţul mediu pe motiv că nu-l poate stabili, iar în sectorul 5 de asemenea nu se ştie.
Ministerul a constatat că la nivel naţional s-a obţinut, în urma licitaţiilor reabilitări la un preţ mediu pe apartament de 3.500 de euro. Preţul depinde, însă, foarte mult de ce lucrări se fac în cadrul proiectului. În unele locuri se reabilitează doar faţada, se înclouiesc geamurile şi se izolează terasa, în altele se înlocuiesc şi instalaţiile commune de la subsolul blocului.
Adriana Iftime, directorul Patronatului Societăţilor din Construcţii, susţine, însă, că dacă lucrurile s-ar fi făcut temeinic şi la calitatea corespunzătoare din Europa, preţl real ar fi trebuit să depăşească 6.000 de euro/apartament.
CAMPANIE. Mai multe blocuri din sectorul 3 s-au pricopsit cu nişte afişe pe care se anunţă că primăria şi ministerul fac reabilitare termică
SFATURI PENTRU ASOCIAŢII
Angajaţi un diriginte independent
Blocurile eligibile pentru reabilitare prin fonduri guvernamentale trebuie să fi construite între 1950 şi 1990. Auditorii susţin că mai mari probleme de izolare au blocurile construite în ultimii ani de comunism decât cele mai vechi. Asociaţiile de locatari care doresc să se înscrie în programul de reabilitare trebuie să depună o serie de acte la primăria de care aparţin. Înainte de asta însă, e bine să se documenteze temeinic asupra operaţiunii la care se înhamă.
•Consultaţi site-urile Ligii Asociaţiilor de Proprietari Habitat www.habitaturban.ro şi al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului www.mdlpl.ro unde veţi găsi toată legislaţia în domeniu şi puteţi descărca formularele ce trebuie completate şi depuse la primărie.
Primăriile nu excelează, din păcate, la transparenţă în acest domeniu, nu afişează listele cu blocurile ce urmează a fi reabilitate, nici cu firmele care lucrează la ele.
În condiţiile în care legislaţia defavorizează asociaţiile şi nu le permite să se amestece în “treburile primăriei” atunci când alege firma de construcţii, sfatul Ligii Habitat este ca fiecare asociaţie să-şi angajeze un diriginte de şantier care să supravegheze lucrările şi să nu permită continuarea lor atunci când constată încălcarea normelor de calitate.
vineri, 5 februarie 2010
Scutul american antirachetă
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Ce câştigă România şi ce trebuie să plătească România n-a explicat nimeni. Explică presa
Azi - 01:15 Izabela Niculescu
Băsescu a anunțat că intrăm sub scutul antirachetă. Fraza cea mai des folosită în dezbaterile televizate, pe acest subiect, din cursul zilei de joi a fost "nu cunosc exact implicațiile, bănuiesc că e o veste bună, și că CSAT a analizat bine, dar prefer să mă informez intâi". Parlamentul urmează să ratifice acordul aprobat de CSAT. Până una-alta, presa de vineri pune întrebarile necesare și oferă și unele explicații, omise de guvernanți.
05 Feb 2010
"Avem scut antirachetă de miliarde de dolari. Cine plăteşte?" se întreabă EVZ., lansând ideea că "modalitatea în care ţara noastră va plăti costurile pentru scutul antirachetă rămâne, deocamdată, o enigmă. Dat fiind că nu există, încă, o decizie a SUA şi NATO în legătură cu ţările care vor participa la program, nu se ştie nici dacă va exista un sistem de plată comună a cheltuielilor sau fiecare ţară va trebui să-şi gestioneze costurile separat." "Numai sistemul de rachete cu rază lungă de acţiune de care România are nevoie pentru a se integra scutului antibalistic costă 3-4 miliarde de dolari, spun experţii militari", mai scrie EVZ,adugând că acestea sunt "cheltuieli neprinse în buget" deși, potrivit unei declaraţii făcute ieri de ministrul apărării, Gabriel Oprea, „o prioritate a politicii de apărare a României”.
Citește mai mult în EVZ.
Titus Corlăţean, senator PSD, șeful Comisiei de Apărare din Parlament, a declarat pentru Gândul "Este consecinţa logică a unei acţiuni externe a României începând cu momentul aderării la NATO. Probabil, va stârni nervozitate ceva mai la Est, aşa cum a stârnit nervozitate şi faţă de Polonia şi Cehia anteriorul proiect american legat de scutul antirachetă".
Alți politicieni din opoziție și-au manifestat rezerva și teama:
Atanasiu: Scutul antirachetă va prelungi perioada foarte rece a relaţiilor dintre România şi Rusia
Ion Iliescu despre scutul antirachetă: "Eu aş fi împotrivă"
Diaconescu despre scut: Poate fi o oportunitate, dar poate fi şi o temă de sensibilitate maximă
Geoană: Când adăposteşti pe teritoriul tău elemente de scut antirachetă te supui la riscuri
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu comentează pentru Gândul dar și pentru Realitatea TV că amplasarea scutului american pe teritoriul României nu este "un succes al guvernului Boc, așa cum a anunțat premierul Boc, ci, conceptual vorbind, este o pleașcă, folosind termenul unui fost ministru al Culturii, dl Paleologu." "E mai important decât intrarea României în NATO, e cel mai înalt nivel de relație dintre România și SUA, de la Nixon încoace." Cât despre eventualele probleme cu Rusia și gazele, CTP spune că "nu e ca și cum aveam o relație preferențială cu Rusia și nu ne-au ars și până acum la prețul gazelor". Ascultă comentariul jurnalistului Cristian Tudor Popescu aici.
Elementele scutului antiracheta asigura si potenteaza securitatea nationala si asigura apararea impotriva rachetelor cu raza medie de actiune, in conditiile vecinatatii ei imediate cu zona turbulenta a Orientului Mijlociu, a declarat pentru HotNews.ro generalul Mihail Ionescu, directorul Institutului pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara.
Amplasarea elementelor scutului antiracheta in Romania ajuta, paradoxal, in a avea putere de negociere cu Federatia Rusa, a spus analistul Dan Dungaciu pentru HotNews.ro.
Tot din presă, cea americană, NYT,mai exact, aflăm că Administrația Obama a confirmat acordul cu România de a amplasa scutul antirachetă pe teritoriul țării noastre. Presa internationala scrisese despre amplasarea scutului antiracheta in Romania ca fiind un anunt neasteptat din partea președintelui Băsescu și neconfirmat de departamentul de stat american.
Citește și: Evghenia Voiko: Nu avem de gând să atacăm România; În afară de dureri de cap, ea nu a oferit nimic IRSS
Laura Cernahoschi: Obama ne dă mai mult decât Bush. Avem scut! Spre enervarea ruşilor…
Presa rusă: Poziția României nu poate fi considerată pe deplin proamericană
Scutul discordiei: La un pas de al doilea Război Rece în Europa de Est
Cotidianul.ro
Ce câştigă România şi ce trebuie să plătească România n-a explicat nimeni. Explică presa
Azi - 01:15 Izabela Niculescu
Băsescu a anunțat că intrăm sub scutul antirachetă. Fraza cea mai des folosită în dezbaterile televizate, pe acest subiect, din cursul zilei de joi a fost "nu cunosc exact implicațiile, bănuiesc că e o veste bună, și că CSAT a analizat bine, dar prefer să mă informez intâi". Parlamentul urmează să ratifice acordul aprobat de CSAT. Până una-alta, presa de vineri pune întrebarile necesare și oferă și unele explicații, omise de guvernanți.
05 Feb 2010
"Avem scut antirachetă de miliarde de dolari. Cine plăteşte?" se întreabă EVZ., lansând ideea că "modalitatea în care ţara noastră va plăti costurile pentru scutul antirachetă rămâne, deocamdată, o enigmă. Dat fiind că nu există, încă, o decizie a SUA şi NATO în legătură cu ţările care vor participa la program, nu se ştie nici dacă va exista un sistem de plată comună a cheltuielilor sau fiecare ţară va trebui să-şi gestioneze costurile separat." "Numai sistemul de rachete cu rază lungă de acţiune de care România are nevoie pentru a se integra scutului antibalistic costă 3-4 miliarde de dolari, spun experţii militari", mai scrie EVZ,adugând că acestea sunt "cheltuieli neprinse în buget" deși, potrivit unei declaraţii făcute ieri de ministrul apărării, Gabriel Oprea, „o prioritate a politicii de apărare a României”.
Citește mai mult în EVZ.
Titus Corlăţean, senator PSD, șeful Comisiei de Apărare din Parlament, a declarat pentru Gândul "Este consecinţa logică a unei acţiuni externe a României începând cu momentul aderării la NATO. Probabil, va stârni nervozitate ceva mai la Est, aşa cum a stârnit nervozitate şi faţă de Polonia şi Cehia anteriorul proiect american legat de scutul antirachetă".
Alți politicieni din opoziție și-au manifestat rezerva și teama:
Atanasiu: Scutul antirachetă va prelungi perioada foarte rece a relaţiilor dintre România şi Rusia
Ion Iliescu despre scutul antirachetă: "Eu aş fi împotrivă"
Diaconescu despre scut: Poate fi o oportunitate, dar poate fi şi o temă de sensibilitate maximă
Geoană: Când adăposteşti pe teritoriul tău elemente de scut antirachetă te supui la riscuri
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu comentează pentru Gândul dar și pentru Realitatea TV că amplasarea scutului american pe teritoriul României nu este "un succes al guvernului Boc, așa cum a anunțat premierul Boc, ci, conceptual vorbind, este o pleașcă, folosind termenul unui fost ministru al Culturii, dl Paleologu." "E mai important decât intrarea României în NATO, e cel mai înalt nivel de relație dintre România și SUA, de la Nixon încoace." Cât despre eventualele probleme cu Rusia și gazele, CTP spune că "nu e ca și cum aveam o relație preferențială cu Rusia și nu ne-au ars și până acum la prețul gazelor". Ascultă comentariul jurnalistului Cristian Tudor Popescu aici.
Elementele scutului antiracheta asigura si potenteaza securitatea nationala si asigura apararea impotriva rachetelor cu raza medie de actiune, in conditiile vecinatatii ei imediate cu zona turbulenta a Orientului Mijlociu, a declarat pentru HotNews.ro generalul Mihail Ionescu, directorul Institutului pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara.
Amplasarea elementelor scutului antiracheta in Romania ajuta, paradoxal, in a avea putere de negociere cu Federatia Rusa, a spus analistul Dan Dungaciu pentru HotNews.ro.
Tot din presă, cea americană, NYT,mai exact, aflăm că Administrația Obama a confirmat acordul cu România de a amplasa scutul antirachetă pe teritoriul țării noastre. Presa internationala scrisese despre amplasarea scutului antiracheta in Romania ca fiind un anunt neasteptat din partea președintelui Băsescu și neconfirmat de departamentul de stat american.
Citește și: Evghenia Voiko: Nu avem de gând să atacăm România; În afară de dureri de cap, ea nu a oferit nimic IRSS
Laura Cernahoschi: Obama ne dă mai mult decât Bush. Avem scut! Spre enervarea ruşilor…
Presa rusă: Poziția României nu poate fi considerată pe deplin proamericană
Scutul discordiei: La un pas de al doilea Război Rece în Europa de Est
Paradoxul CFR: e prea săracă pentru a cumpăra energie ieftină
Romania trebuie salvata!
Gandul.ro
de Adrian BĂRBULESCU
05 FEBRUARIE 2010
Cu datorii către stat de 126 milioane de euro, compania de infrastructură CFR SA pierde lunar un milion de euro pentru că nu-şi poate cumpăra electricitate de pe piaţa liberă
Un milion de euro. Atât ar putea economisi lunar compania naţională CFR SA, responsabilă cu gestionarea infrastructurii feroviare, dacă ar putea să cumpere energie electrică de pe piaţa liberă, prin licitaţie.
Paradoxal însă, compania nu poate face această economie la buget, tocmai pentru că este prea săracă, adică are datorii către stat, condiţie eliminatorie pentru a deveni consumator eligibil, putând să-şi aleagă furnizorul de electricitate.
În aceste condiţii, CFR SA rămâne consumator captiv, asemenea celor casnici, fiind obligată să cumpere energie electrică de la societatea de distribuţie prezentă în fiecare zonă geografică.
Factura lunară la electricitate a CFR SA este impresionantă. De exemplu, în luna decembrie a anului trecut compania a plătit 34 milioane de lei pentru electricitatea utilizată de locomotivele de pe reţea şi alte 6,5 milioane pentru utilităţi (cum ar fi iluminatul gărilor). Factura totală ajunge astfel la aproximativ 9,5 milioane de euro.
"Depinde de la ce tarif pleacă ei, însă s-ar putea economisi cel puţin 10% dacă ar intra pe piaţa liberă şi ar avea negociatori competenţi", a explicat pentru Gândul Jean Constantinescu, directorul Institutului Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Izvoarelor de Energie (IRE). În aceste condiţii, CFR ar putea economisi anual 12 milioane de euro. "Din cauza faptului că a scăzut cererea, au scăzut cu 20% şi preţurile la energie pe piaţa liberă, în comparaţie cu cele practicate în 2008. Se pot face economii substanţiale", a mai spus Constantinescu.
Datorii de 1,2 miliarde de lei la furnizori
Situaţia economică actuală a CFR SA nu prevede însă vreo redresare pe termen mediu. La 31 decembrie 2009, datoriile totale ale companiei către bugetul statului, cel al asigurărilor sociale, de şomaj şi de sănătate se ridicau la 530,9 milioane de lei, adică aproximativ 126 milioane de euro. În plus, mai sunt facturi restante la energia electrică în valoare de 1,2 miliarde de lei, după cum a declarat recent pentru Gândul secretarul de stat în Ministerul Transporturilor Gheorghe Popa, responsabil cu sectorul feroviar. Alături de alte nouă societăţi de stat, printre care şi CFR Călători şi CFR Marfă, CFR SA este prezentă pe lista companiilor a căror monitorizare a fost cerută de FMI.
De la an la an, situaţia financiară a CFR SA s-a înrăutăţit, sumele colectate din tariful de utilizare a infrastructurii perceput operatorilor feroviari de stat sau privaţi nefiind nici pe departe suficiente pentru acoperirea necesarului de cheltuieli.
adrian.barbulescu@gandul.info
Gandul.ro
de Adrian BĂRBULESCU
05 FEBRUARIE 2010
Cu datorii către stat de 126 milioane de euro, compania de infrastructură CFR SA pierde lunar un milion de euro pentru că nu-şi poate cumpăra electricitate de pe piaţa liberă
Un milion de euro. Atât ar putea economisi lunar compania naţională CFR SA, responsabilă cu gestionarea infrastructurii feroviare, dacă ar putea să cumpere energie electrică de pe piaţa liberă, prin licitaţie.
Paradoxal însă, compania nu poate face această economie la buget, tocmai pentru că este prea săracă, adică are datorii către stat, condiţie eliminatorie pentru a deveni consumator eligibil, putând să-şi aleagă furnizorul de electricitate.
În aceste condiţii, CFR SA rămâne consumator captiv, asemenea celor casnici, fiind obligată să cumpere energie electrică de la societatea de distribuţie prezentă în fiecare zonă geografică.
Factura lunară la electricitate a CFR SA este impresionantă. De exemplu, în luna decembrie a anului trecut compania a plătit 34 milioane de lei pentru electricitatea utilizată de locomotivele de pe reţea şi alte 6,5 milioane pentru utilităţi (cum ar fi iluminatul gărilor). Factura totală ajunge astfel la aproximativ 9,5 milioane de euro.
"Depinde de la ce tarif pleacă ei, însă s-ar putea economisi cel puţin 10% dacă ar intra pe piaţa liberă şi ar avea negociatori competenţi", a explicat pentru Gândul Jean Constantinescu, directorul Institutului Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Izvoarelor de Energie (IRE). În aceste condiţii, CFR ar putea economisi anual 12 milioane de euro. "Din cauza faptului că a scăzut cererea, au scăzut cu 20% şi preţurile la energie pe piaţa liberă, în comparaţie cu cele practicate în 2008. Se pot face economii substanţiale", a mai spus Constantinescu.
Datorii de 1,2 miliarde de lei la furnizori
Situaţia economică actuală a CFR SA nu prevede însă vreo redresare pe termen mediu. La 31 decembrie 2009, datoriile totale ale companiei către bugetul statului, cel al asigurărilor sociale, de şomaj şi de sănătate se ridicau la 530,9 milioane de lei, adică aproximativ 126 milioane de euro. În plus, mai sunt facturi restante la energia electrică în valoare de 1,2 miliarde de lei, după cum a declarat recent pentru Gândul secretarul de stat în Ministerul Transporturilor Gheorghe Popa, responsabil cu sectorul feroviar. Alături de alte nouă societăţi de stat, printre care şi CFR Călători şi CFR Marfă, CFR SA este prezentă pe lista companiilor a căror monitorizare a fost cerută de FMI.
De la an la an, situaţia financiară a CFR SA s-a înrăutăţit, sumele colectate din tariful de utilizare a infrastructurii perceput operatorilor feroviari de stat sau privaţi nefiind nici pe departe suficiente pentru acoperirea necesarului de cheltuieli.
adrian.barbulescu@gandul.info
Invincibilele: Anastase contribuie decisiv la muşamalizarea scandalului Udrea
Romania trebuie salvata!
Evenimentul zilei.ro
Romulus Georgescu
Elena Udrea a scăpat de un scandal în Comisia juridică şi în plenul parlamentului după un şir de decizii la limită luate de Parchet şi de şefa Camerei Deputaţilor, colega sa de partid Roberta Anastase.
Dacă procurorii s-au întrecut în a dispune neînceperea urmăririi penale a Elenei Udrea şi pentru fapte pentru care n-au fost sesizaţi de parlament, Anastase a avut grijă ca informarea Parchetului în acest caz să nu ajungă la deputaţi decât după termenul de 20 de zile pe care îl aveau la dispoziţie pentru a contesta documentul magistraţilor.
După ce magistraţii „au albit-o” în avans pe Elena Udrea, şefa Camerei a ţinut documentul la sertar până când a expirat termenul în care putea fi contestat.
Cum s-a separat dosarul
Cheltuirea banilor publici de la Ministerul Turismului a făcut, anul trecut, obiectul unei comisii de anchetă parlamentare care a acuzat existenţa mai multor ilegalităţi. Deputaţii au cerut Parchetului însă doar declanşarea cercetărilor pentru subordonaţii Elenei Udrea, întrucât aceştia nu au imunitate.
Cât priveşte urmărirea penală a ministrului, recomandările în acest sens ale comisiei de anchetă au fost trimise pentru raport Comisiei juridice, conduse tot de un PDL-ist, Daniel Buda.
Dosarul nu a fost pus nici până în ziua de azi pe ordinea de zi a comisiei, astfel că deputaţii n-au făcut o cerere oficială de urmărire penală a Elenei Udrea, procedură prevăzută de Constituţie în cazul miniştrilorparlamentari.
Un răspuns nesolicitat
Cu toate acestea, Parchetul General a răspuns Camerei Depu taţilor că a decis neînceperea urmăririi penale în cazul „Elena Udrea”. Mai mult, Parchetul a găsit-o nevinovată pe Udrea de 8 capete de acuzare, cu toate că parlamentarii nu formulaseră la adresa ei decât 4.
Raportul Parchetului a fost gata pe 18 decembrie 2009 şi, în aceeaşi zi, a fost trimis nu Camerei Deputaţilor, ci Elenei Udrea care l-a prezentat Colegiului Director al PDL, în şedinţa dedicată desemnării miniştrilor din cabinetul Boc.
Documentul a fost înregistrat la parlament pe 21 decembrie, cu o zi înainte de audierea miniştrilor în comisiile parlamentare. Procurorul-şef Marius Iacob a transmis Camerei Deputaţilor, într-o notă anexată raportului, că soluţia Parchetului poate fi contestată în termen de 20 de zile de la comunicare.
Raportul Parchetului, ţinut la sertar
Documentul nu a intrat însă pe ordinea de zi a conducerii Camerei decât pe 3 februarie, după expirarea termenului. Şi aceasta cu toate că Biroul Permanent a avut 3 şedinţe în intervalul de 20 de zile de la primirea documentului de la Parchet.
Şefa Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, nu vede nimic neobişnuit în această procedură: „Despre existenţa acestei decizii de neîncepere a urmăririi penale ştia absolut toată lumea. A vorbit doamna Udrea despre ea, am făcut- o şi eu publică. Eu nu ştiu cine era în poziţia să o conteste, nu ştiu să vă spun din punct de vedere juridic. Eu am pus-o pe ordinea de zi în momentul în care am primit-o de la secretariatul general”.
Explicaţiile lui Kovesi
Termenul de 20 de zile, prevăzut de lege, este invocat şi de procurorul general Laura Codruţa Kovesi, când vine vorba despre procedura urmată de subordonaţii săi.
„Am comunicat parlamentului încă din 21 decembrie anul trecut soluţia dată în cazul sesizării transmise de Camera Deputaţilor. Orice persoană interesată putea să formuleze plângere la instanţă în cazul în care ar fi apreciat că rezoluţia procurorilor nu se susţine”, a declarat Kovesi.
"Am comunicat parlamentului soluţia din 21 decembrie. Orice persoană interesată putea să formuleze plângere în instanţă în cazul în care ar fi apreciat că rezoluţia procurorilor nu se susţine.",
Laura Codruţa Kovesi, procuror general al României
CONTRADICŢII
Ce au sesizat deputaţii
•Săvârşirea de către persoanele care au semnat în numele ministrului turismului a infracţiunii de „uzurpare de calităţi oficiale”, prevăzută de art. 240 din Codul Penal.
•Cercetarea infracţiunii de „deturnare de fonduri”, prevăzută de art. 302 din Codul Penal, săvârşită de către angajaţi din minister, cu atribuţii în domeniu, cu ocazia realizării execuţiei bugetare la Ministerul Turismului;
•Cercetarea faptelor care pot întruni elementele constitutive ale infracţiunii de „deturnare de fonduri” prevăzută de art. 302 şi ale infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”, conform art. 248 din Codul Penal cu ocazia derulării procedurilor de achiziţii în cadrul programului „Paşte în Bucovina”.
Ce a dispus Parchetul
Neînceperea urmăririi penale faţă de Elena Udrea pentru comiterea infracţiunilor de:
•Abuz în serviciu contra intereselor publice, art. 248 Cod Penal;
•Abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, art 248 Cod Penal;
•Instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, art. 248 Cod Penal;
•Neglijenţă în serviciu, art. 249 Cod Penal;
•Deturnare de fonduri, art. 302 Cod Penal;
•Conflict de interese, art. 253 Cod Penal;
•Prezentare de date inexacte parlamentului, art. 8 din Legea 115/1999;
•Refuz nejustificat de a prezenta parla mentului informaţii şi documente, art. 8 din Legea 115/1999;
CONTROVERSE PROCEDURALE
Chiuariu: „Procedurile nu s-au respectat”
Modul în care a acţionat Parchetul trezeşte controverse printre deputaţii din Comisia juridică. Fostul ministrul al justiţiei Tudor Chiuariu (PNL) susţine că nu au fost respectate procedurile.
„În mod normal, raportul comisiei de anchetă în ceea ce priveşte urmărirea penală a unui ministru trebuia să ajungă la Comisia juridică. Plenul ar trebui să se pronunţe pe baza raportului Comisiei juridice”, susţine Chiuariu.
El spune că abia în acest moment trebuia să intervină Parchetul. „Însă ei au recurs la o şmecherie pentru a o scoate nevinovată pe Elena Udrea”, spune liberalul.
Daniel Buda (PDL), şeful comisiei, susţine că nu este nimic anormal la mijloc. „Parchetul poate primi o sesizare cu privire la persoane sau la fapte. Parchetul a făcut o evaluare a stării de fapt şi a constatat că nu există activitate infracţională pentru niciun funcţionar şi, prin urmare, nu există nici pentru ministru”, precizează Buda. „Nu poţi să fii pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă”, este opinia lui Buda.
Ulterior, deputatul PDL ne-a contactat şi a ţinut să adauge că materialul întocmit de comisia de anchetă conţinea şi referiri la Elena Udrea, ceea ce ar justifica răspunsul Parchetului.
Evenimentul zilei.ro
Romulus Georgescu
Elena Udrea a scăpat de un scandal în Comisia juridică şi în plenul parlamentului după un şir de decizii la limită luate de Parchet şi de şefa Camerei Deputaţilor, colega sa de partid Roberta Anastase.
Dacă procurorii s-au întrecut în a dispune neînceperea urmăririi penale a Elenei Udrea şi pentru fapte pentru care n-au fost sesizaţi de parlament, Anastase a avut grijă ca informarea Parchetului în acest caz să nu ajungă la deputaţi decât după termenul de 20 de zile pe care îl aveau la dispoziţie pentru a contesta documentul magistraţilor.
După ce magistraţii „au albit-o” în avans pe Elena Udrea, şefa Camerei a ţinut documentul la sertar până când a expirat termenul în care putea fi contestat.
Cum s-a separat dosarul
Cheltuirea banilor publici de la Ministerul Turismului a făcut, anul trecut, obiectul unei comisii de anchetă parlamentare care a acuzat existenţa mai multor ilegalităţi. Deputaţii au cerut Parchetului însă doar declanşarea cercetărilor pentru subordonaţii Elenei Udrea, întrucât aceştia nu au imunitate.
Cât priveşte urmărirea penală a ministrului, recomandările în acest sens ale comisiei de anchetă au fost trimise pentru raport Comisiei juridice, conduse tot de un PDL-ist, Daniel Buda.
Dosarul nu a fost pus nici până în ziua de azi pe ordinea de zi a comisiei, astfel că deputaţii n-au făcut o cerere oficială de urmărire penală a Elenei Udrea, procedură prevăzută de Constituţie în cazul miniştrilorparlamentari.
Un răspuns nesolicitat
Cu toate acestea, Parchetul General a răspuns Camerei Depu taţilor că a decis neînceperea urmăririi penale în cazul „Elena Udrea”. Mai mult, Parchetul a găsit-o nevinovată pe Udrea de 8 capete de acuzare, cu toate că parlamentarii nu formulaseră la adresa ei decât 4.
Raportul Parchetului a fost gata pe 18 decembrie 2009 şi, în aceeaşi zi, a fost trimis nu Camerei Deputaţilor, ci Elenei Udrea care l-a prezentat Colegiului Director al PDL, în şedinţa dedicată desemnării miniştrilor din cabinetul Boc.
Documentul a fost înregistrat la parlament pe 21 decembrie, cu o zi înainte de audierea miniştrilor în comisiile parlamentare. Procurorul-şef Marius Iacob a transmis Camerei Deputaţilor, într-o notă anexată raportului, că soluţia Parchetului poate fi contestată în termen de 20 de zile de la comunicare.
Raportul Parchetului, ţinut la sertar
Documentul nu a intrat însă pe ordinea de zi a conducerii Camerei decât pe 3 februarie, după expirarea termenului. Şi aceasta cu toate că Biroul Permanent a avut 3 şedinţe în intervalul de 20 de zile de la primirea documentului de la Parchet.
Şefa Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, nu vede nimic neobişnuit în această procedură: „Despre existenţa acestei decizii de neîncepere a urmăririi penale ştia absolut toată lumea. A vorbit doamna Udrea despre ea, am făcut- o şi eu publică. Eu nu ştiu cine era în poziţia să o conteste, nu ştiu să vă spun din punct de vedere juridic. Eu am pus-o pe ordinea de zi în momentul în care am primit-o de la secretariatul general”.
Explicaţiile lui Kovesi
Termenul de 20 de zile, prevăzut de lege, este invocat şi de procurorul general Laura Codruţa Kovesi, când vine vorba despre procedura urmată de subordonaţii săi.
„Am comunicat parlamentului încă din 21 decembrie anul trecut soluţia dată în cazul sesizării transmise de Camera Deputaţilor. Orice persoană interesată putea să formuleze plângere la instanţă în cazul în care ar fi apreciat că rezoluţia procurorilor nu se susţine”, a declarat Kovesi.
"Am comunicat parlamentului soluţia din 21 decembrie. Orice persoană interesată putea să formuleze plângere în instanţă în cazul în care ar fi apreciat că rezoluţia procurorilor nu se susţine.",
Laura Codruţa Kovesi, procuror general al României
CONTRADICŢII
Ce au sesizat deputaţii
•Săvârşirea de către persoanele care au semnat în numele ministrului turismului a infracţiunii de „uzurpare de calităţi oficiale”, prevăzută de art. 240 din Codul Penal.
•Cercetarea infracţiunii de „deturnare de fonduri”, prevăzută de art. 302 din Codul Penal, săvârşită de către angajaţi din minister, cu atribuţii în domeniu, cu ocazia realizării execuţiei bugetare la Ministerul Turismului;
•Cercetarea faptelor care pot întruni elementele constitutive ale infracţiunii de „deturnare de fonduri” prevăzută de art. 302 şi ale infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”, conform art. 248 din Codul Penal cu ocazia derulării procedurilor de achiziţii în cadrul programului „Paşte în Bucovina”.
Ce a dispus Parchetul
Neînceperea urmăririi penale faţă de Elena Udrea pentru comiterea infracţiunilor de:
•Abuz în serviciu contra intereselor publice, art. 248 Cod Penal;
•Abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, art 248 Cod Penal;
•Instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, art. 248 Cod Penal;
•Neglijenţă în serviciu, art. 249 Cod Penal;
•Deturnare de fonduri, art. 302 Cod Penal;
•Conflict de interese, art. 253 Cod Penal;
•Prezentare de date inexacte parlamentului, art. 8 din Legea 115/1999;
•Refuz nejustificat de a prezenta parla mentului informaţii şi documente, art. 8 din Legea 115/1999;
CONTROVERSE PROCEDURALE
Chiuariu: „Procedurile nu s-au respectat”
Modul în care a acţionat Parchetul trezeşte controverse printre deputaţii din Comisia juridică. Fostul ministrul al justiţiei Tudor Chiuariu (PNL) susţine că nu au fost respectate procedurile.
„În mod normal, raportul comisiei de anchetă în ceea ce priveşte urmărirea penală a unui ministru trebuia să ajungă la Comisia juridică. Plenul ar trebui să se pronunţe pe baza raportului Comisiei juridice”, susţine Chiuariu.
El spune că abia în acest moment trebuia să intervină Parchetul. „Însă ei au recurs la o şmecherie pentru a o scoate nevinovată pe Elena Udrea”, spune liberalul.
Daniel Buda (PDL), şeful comisiei, susţine că nu este nimic anormal la mijloc. „Parchetul poate primi o sesizare cu privire la persoane sau la fapte. Parchetul a făcut o evaluare a stării de fapt şi a constatat că nu există activitate infracţională pentru niciun funcţionar şi, prin urmare, nu există nici pentru ministru”, precizează Buda. „Nu poţi să fii pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă”, este opinia lui Buda.
Ulterior, deputatul PDL ne-a contactat şi a ţinut să adauge că materialul întocmit de comisia de anchetă conţinea şi referiri la Elena Udrea, ceea ce ar justifica răspunsul Parchetului.
Pogea lucra şi la Videanu, era şi ministru
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
05 Feb 2010
Biroul de Investigatii
Fostul de la Finanţe, ăla cu faţă de chelner, acest Nastratin Pogea al PD-L, nu mai are cel puţin trei ani şanse să prindă vreo funcţie la stat. Pentru că ar fi ilegal dacă l-ar mai angaja statul. Şi ar fi ilegal pentru că, după ce a fost numit ministru al Finanţelor (în decembrie 2008), Pogea a mai lucrat vreo trei luni administrator la Videanu.
Mai precis, la Titan Mar, firma de marmură şi alte monumente funerare a lui Adriean. Ceea ce, zice ANI (Agenţia Naţională de Integritate), contrazice nişte legi ale incompatibilităţilor privat-stat, dacă ne înţelegeţi pe undeva.
Deci, pe de o parte, Pogea era coleg cu Videanu, în guvern, dar era şi angajatul lui Videanu, la Titan Mar. Cred că îi era greu lui Pogea, cînd se întîlnea cu Adriean pe la guvern: să-i ceară bani, ca de la ministru de Finanţe la ministru al Economiei, sau să-i dea, ca un contabil de treabă angajat la firma colegului de cabinet?
Catavencu.ro
05 Feb 2010
Biroul de Investigatii
Fostul de la Finanţe, ăla cu faţă de chelner, acest Nastratin Pogea al PD-L, nu mai are cel puţin trei ani şanse să prindă vreo funcţie la stat. Pentru că ar fi ilegal dacă l-ar mai angaja statul. Şi ar fi ilegal pentru că, după ce a fost numit ministru al Finanţelor (în decembrie 2008), Pogea a mai lucrat vreo trei luni administrator la Videanu.
Mai precis, la Titan Mar, firma de marmură şi alte monumente funerare a lui Adriean. Ceea ce, zice ANI (Agenţia Naţională de Integritate), contrazice nişte legi ale incompatibilităţilor privat-stat, dacă ne înţelegeţi pe undeva.
Deci, pe de o parte, Pogea era coleg cu Videanu, în guvern, dar era şi angajatul lui Videanu, la Titan Mar. Cred că îi era greu lui Pogea, cînd se întîlnea cu Adriean pe la guvern: să-i ceară bani, ca de la ministru de Finanţe la ministru al Economiei, sau să-i dea, ca un contabil de treabă angajat la firma colegului de cabinet?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)