miercuri, 31 martie 2010

Viaţa, opera şi banii generalului **** Oprea

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 31 Mar 2010

Biroul de Investigatii
 
 
Viaţa: Gabriel nu mai răspunde la telefon




Îl caută disperat cineva din Suedia. Suntem în anul 2010. Cineva, pe nume Julian Rosengren, cetăţean româno-suedez, care şi-a împletit destinul cu actualul ministru al Apărării. În sensul că Rosengren a făcut banii, cineva a avut grijă ca Rosengren să fie băgat la puşcărie, iar altcineva a avut grijă să şteargă urmele şi să pună mâna pe bunurile lui Rosengren. Să le transforme în bani, adică. În sensul în care vorbim despre acel prim milion al milionarilor în devize, care nu se pune la socoteală. Pe acest altcineva îl cheamă Gabriel Oprea.
Cică el dispune de Apărarea României. Pe cine apără Oprea? Ce arme ţine în mână această tentaculă crescută din acelaşi trunchi de caracatiţă din care a crescut şi Cătălin Voicu? Braţele creaturii normal că se cunosc şi colaborează între ele. Mai ales dacă una nimereşte din greşeală în gura Justiţiei. Alo, domnu’ Gabi? Sunt eu, Suedia.




Ascultă-mă: "Gabi, am încercat de nenumărate ori să restabilesc un dialog cu tine însă fără succes". Zice Rosengren. (…) „De-a lungul vremii, am încercat să înţeleg anumite momente din relaţia noastră pentru a putea să elucidez mai bine ce s-a întâmplat cu mine de fapt între anii 1992-1993 (…)“. Păi, să vă spun ce s-a întâmplat. Rosengren avea o firmă, Romline Trading, care mergea bine. Brusc, împotriva sa au început să curgă plângeri penale ce clamau o presupusă fraudă. A început urmărirea penală împotriva sa şi a fost ciugulit de Poliţie şi depus la frigorifică, sub acuzaţia de fraudă în tranzacţiile comerciale. Procesul a început în noiembrie ’93. Prin sentinţa din 29 noiembrie ’94, TMB l-a condamnat la 4 ani de pârnaie pentru înşelăciune şi, în mod curios, caz unic, aproape ca în cazul acuzaţiei de terorism, a dispus expulzarea sa după executarea pedepsei. Nu intrăm în detalii. Rosengren a dat statul român în judecată la Strasbourg şi a câştigat procesul, iar statul este bun de plată pentru ce i-a făcut. Bine, bine, dar statul era şi Găbiţă Oprea.





Banii: ce făcea Găbelu? Justiţie militară



Lăsase numărătoarea izmenelor, în calitate de brav căpitan de intendenţă al Armiei Române, iar peste câţiva ani ajungea general cu patru stele, cât comandanţii americani din al doilea război mondial, şi trecea la afaceri juridice. Era deja o autoritate. Era magistrat militar. Să-l ascultăm pe Rosengren: „(…) Mi-ai reproşat că aş fi vorbit despre tine în vremea când mă aflam în arestul IGP“. Aha, interesant. „(…) Mi-ai spus că ai fost nevoit să lichidezi firma la care eram împreună acţionari.“ Rosengren şi-a găsit imobilele „vândute“ la Bancpost, iar Mercedesul G-Klasse făcut pe comandă (150.000 de mărci la vremea aia) „parcat“ în garajul bunului prieten al lui Oprea, Dumitru Bucşaru, patronul echipei de fotbal Unirea, care a derulat numeroase contracte dubioase cu statul şi a fost tovarăşul de nebunii al căutatului internaţional, găsitului şi nu se ştie de ce uitatului în America, Mihai Necolaiciuc, şeful CFR. Pe 12 aprilie se vor împlini 5 ani de când Traian Băsescu primea la Cotroceni o rugăminte de-a lui Bucşaru, „Traiane, help!“, pe care a redirecţionat-o ministrului Gheorghe Dobre de la Transporturi, cu ordinul: „Dle ministru Dobre. Rog analizaţi şi rezolvare legală“. Rezolvarea e un mizilic: 110,5 miliarde de lei vechi, deblocaţi urgent de conducerea SNCFR. E vorba de un rest de plată de pe afacerile lui Necolaiciuc cu statul. Şi se mai miră unii de ce va da SNCFR faliment.





Pentru că Rosengren simţise că a fost tras pe sfoară de Găbiţă, a coborât la el în arest ditamai chestorul de Poliţie Dumitru Sorescu, prim-adjunct al şefului IGP, care a jucat în rolul principal în Armagheddonul Poliţiei. Ca maior, Sorescu a participat la arderea celor 40 de cadavre de revolu-ţionari aduse cu frigiderul de la Timişoara. Sergiu, fiul lui Sorescu, s-a asociat cu Mukhles Omar, fratele lui Omar Hayssam, în firma General Group SRL şi în firma arăbească Ogharit Trading, acuzată că a fraudat privatizarea IPRS Băneasa. Sorescu a blocat dosarul lui Omar Hayssam cu privire la însuşirea frauduloasă a pieţelor din sectorul 1. Pe Rosengren nu-l ascultă nimeni? „Îmi amintesc cu câtă căldură îmi recomandai să am de-a face cu Gigi Boeru“, îi scrie Rosengren lui Oprea. Informator al chestorului Sorescu, Boeru este şeful grupării cu acelaşi nume care a extorcat terenuri în Capitală sau le-a obţinut prin înşelăciune, fals şi uz de fals împreună cu funcţionari din PMB. Gigi Boeru i-a rămas moştenire chestorului Petre Tobă, şeful Poliţiei Române, care pe vremea când pătimea Rosengren era locotenentul lui Dumitru Sorescu.





Opera: Oprea a înscenat tentativa de fugă din ţară a lui Rosengren,apoi a contribuit la arestarea sa, mână în mână cu organele, zice scrisoarea. El, ca organ al justiţiei militare aflat în timpul liber. Oprea a verificat personal, de pe telefonul de acasă al lui Rosengren, dacă poate părăsi ţara. După ce a fost arestat, Oprea s-a scuzat că cei de la aeroport n-au înţeles că Rosengren se scrie cu „s“, nu cu „z“. Rosengren voia să plece din ţară. Nu se mai simţea în siguranţă. A apelat şi la Cătălin Voicu, „căci era vremea când erai apropiat de Cătălin Voicu, care tocmai primise cadou de la mine o maşină, să fiu ajutat să ies din ţară“. Mai ţii minte, Găbiţă? Toţi voiau să-l scoată pe Rosengren prin Moldova. Dar să le lase lor averea. Dispariţia lui n-ar mai fi fost raportată de nimeni. După ce iese din puşcărie, Rosengren apelează la vechii săi prieteni, să-i asigure paza. Îl păzeşte Cătălin Voicu, administratorul Grupului Internaţional de Protecţie şi Pază al generalului Dumitru (Mitică) Iliescu, fost director al SPP, fost consilier de stat al lui Ion Iliescu şi şef la Cotroceni al „supleantului“ SPP în CSAŢ, Cătălin Voicu, adus cu concursul lui Ioan Talpeş. Toţi nişte putregaiuri ţinute pe ranguri şi grade de colonei şi generali, care la umbra lui vodă traficau influenţă, îi puneau sub nas lui vodă decrete de graţiere ale unor borfaşi, plătite pe bani grei, percepeau taxe de protecţie de la oamenii de afaceri sau scoteau borfaşi din arest şi influenţau Justiţia.





"Nu îţi cer ceva ce nu este al meu de drept", încheie Rosengren scrisoarea către Oprea, "ci cer să fiu compensat pentru cele ce sunt ale mele, dar au fost luate fără drept. (…) Nu este altceva decât un gest reparatoriu să îmi pui la dispoziţie copia documentelor prin care am «dispărut» din Romline Trading SA şi a celor prin care au mai dispărut şi alţii. Tot la fel, nu este decât un gest reparatoriu să îmi documentezi cum şi în ce bază ai înstrăinat bunurile societăţii, fără să ai un acord scris al meu.“ Nasol moment. În timp ce dosarul lui Rosengren e pe rol la CEDO, Oprea este ministrul Apărării şi liderul unui partid care pretinde că se zbate şi se strofoacă pentru progresul României. România ar progresa, într-adevăr, abia când caracatiţa Gabriel Oprea – Cătălin Voicu va fi dezarmată şi pusă în formol, la rece.





Avere de milionar din leafă de bugetar



În urmă cu 27 de ani, Gabriel Oprea absolvea cu succes şcoala de ofiţeri activi de la Sibiu. De atunci şi până acum a reuşit, pe lângă gradele militare, să adune în CV demnităţi precum cea de director de institut, prefect, secretar de stat, ministru delegat, ministru cu portofoliu, dar şi mai multe mandate de parlamentar, toate activităţi remunerate de la bugetul de stat. Şi tot din leafa de bugetar, în toţi aceşti ani, Gabriel Oprea a reuşit să adune o avere demnă de un biznişmenar al tranziţiei. Trei terenuri intravilane, şase imobile, două maşini, jumătate de milion de euroi în conturile din bănci, vreo 50.000 împrumutaţi, plus bijuterii şi obiecte de artă în valoare de 60.000 de euro împlinesc averea unui bugetar de succes. Un bugetar care, după ce mai bine de doi ani a încasat bani de la Parlament pentru a-şi plăti chiria în Bucureşti, deşi locuia în propria casă, din Bucureşti, şi chiar închiria el alte imobile, a donat un miliard într-o clipită, în momentul în care Academia Caţavencu a publicat lista chiriaşilor ilegali, în urmă cu doi ani. Că doar nu era un ameţit de miliard de lei vechi să păteze onoarea lui de bugetar milionar în euro.





Ofiţer de Justiţie, afacerist ţepar şi administrator de firmă



În 1992, Gabriel Oprea era ofiţer de justiţie militară. În noiembrie 1992, este înfiinţată firma Romline Trading SA, cu acţionarii Oprea Gabriel, Julian Rosengren, Cristian Drulea şi Mircea Vieroşanu. C-aşa era pe-atunci, procurorii militari puteau face afaceri şi în văzul lumii, nu doar pe-ascuns. Un an mai târziu, în societate sunt cooptate Sanda Oprea, Simona Vieroşanu şi Adriana Batin, iar Cristian Drulea se retrage. Afacerile merg bine şi viitorul firmei pare luminos. La încă un an distanţă, unul dintre asociaţi, Julian Rosengren, începe să aibă probleme cu Justiţia, suferă un proces sumar, după care este condamnat şi expulzat din România.

Imediat, din societate se retrag soţii Vieroşanu, iar Gabriel Oprea devine singurul şef, dar şi administrator al biznisului. Normal, nu-şi pierde prea mult timpul cu administratul şi vinde bunurile companiei, imobile şi active mobile, unei bănci prietene, Bancpost. Societatea comercială, rămasă fără patrimoniu şi fără un număr suficent de acţionari pentru a-şi continua activitatea, are soarta pecetluită, iar Gabriel Oprea cere dizolvarea, act consfinţit în decembrie 1995. Cu buzunarele pline, Oprea se întoarce la haina militară, iar Julian Rosengren, expulzat din România, se întreabă şi azi ce s-a întîmplat cu firma, dar mai ales cu bunurile ei.

vineri, 26 martie 2010

Cotrocenii s-au pus pe drastice reduceri de cheltuieli din fondurile bugetare în an de criză

Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
25 Mar 2010 Cristian Oprea

Cotrocenii s-au pus pe drastice reduceri de cheltuieli din fondurile bugetare în an de crizăBăsescu va admira flori şi iarbă de 30.000 de euro

Administraţia Prezidenţială va cheltui în acest an 30.000 de euro, pentru simpla întreţinere a spaţiilor verzi din incinta Palatului Cotroceni. După cum atestă un document al Administraţiei Prezidenţiale, intrat joi în posesia cotidianul.ro, este vorba despre suma totală de 117.647,06 lei, care va fi folosită pentru parcul interior al Palatului Cotroceni. Suma se adaugă celei de aproximativ 1.500.000 de euro, cheltuită pentru lucrări şi amenajări în incinta sediului Administraţiei Prezidenţiale. La jumătatea lunii mai se aşteaptă ca Traian Băsescu să organizeze o nouă baie de mulţime, prin acţiunea „Porţi Deschise”, când parcul şi unele încăperi ale palatului vor fi deschise pentru popor.
Este al doilea an în care, sub preşedinţia lui Traian Băsescu, Cotrocenii cheltuiesc bani cu întreţinerea spaţiilor verzi. Cheltuiala cu amenajarea spaţiilor verzi este făcută deşi în schema Administraţiei Prezidenţiale sunt cuprinşi grădinari şi florari, transferaţi în urmă cu aproape zece ani de la Regia Autonomă a Administrării Patrimoniului şi Protocolului de Stat.Anterior, în cadrul precedentului contract, parcul din incinta Palatului Cotroceni a fost foarte bine întreţinut, pentru suma de 40.086,49 lei, de Administraţia Parcuri, Lacuri şi Grădini, condusă la acea vreme de vajnicul membru al PDL Virgil Cârstea.Pedelistul Virgil Cârstea este cel care, la un moment dat, a preluat de la Traian Băsescu vila acestuia din Otopeni, după ce şeful statului s-a mutat în reşedinţa oficială din Primăverii.Demis de Sorin Oprescu, Virgil Cârstea a fost recuperat de ministrul PDL al Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea.
Cârstea a fost numit la SC Mamaia SA, unde acţionar majoritar este tocmai ministerul condus de fruntaşa pedelistă.În 2010, compania care a câştigat, legal, dreptul de a plivi, grebla, săpa şi răsădi flori şi iarbă în curtea Cotrocenilor este una cu foarte mare experienţă în lucrul cu instituţiile de stat. Foarte mare!A amenajat, printre altele, rondurile din Piaţa Presei Libere şi Piaţa Charles de Gaulle, Grădina Japoneză din Parcul Herăstrău, parcurile Favorit, Circului, Kiseleff, Morarilor, Crângaşi, Politehnicii, Floreasca, parcul şi sediul BNR, sediile TVR, ROMATSA, Tutunul Românesc sau terenul de sport al CET Vest.Totodată, aceeaşi firmă a avut o vastă activitate şi în provincie, dar cu mici probleme, la Suceava după cum relata financiarul.ro.Şi după amenajarea Parcului Uzinei din Timişoara de către firma amintită s-a lăsat cu ceva dureri de cap pentru beneficiari, după cum relatau Timisonline şi Adevărul.La un moment dat, inspirată, firma în cauză împrumuta nici mai mult, nici mai puţin decât palmieri pentru ... Palatul de Justiţie din Bucureşti, în care funcţionează mai multe instanţe, printre care şi Curtea de Apel, după cum titra ziare.com.Firma care se va ocupa de grădina din incinta sediului de lucru al lui Traian Băsescu este, conform datelor oficiale, una de un real succes. Numai anul trecut a realizat, cu doar 49 de angajaţi, un beneficiu de aproximativ 4,5 miloane lei iar de-a lungul celor şapte ani de funcţionare a strâns un portofoliu impresionant de clienţi, care mai de care.Administraţia Prezidenţială a cheltuit, în aproximativ un an de zile, în jur de 1.500.000 de euro pe diverse amenajări din curtea Palatului Cotroceni: instalaţia inteligentă de irigare, amenajări speciale de spaţii verzi, re-reconstruirea bisericii din incintă ori turnarea clopotului – inscripţionat cu numele lui Băsescu pe el -, acţionat printr-un sistem de satelit cuplat la un ceas atomic de lângă Frankfurt. Ceas cu o precizie de o secundă la un milion de ani ! Aşa susţine Administraţia Prezidenţială.

Reţeaua de spioni a omului de afaceri Marius Locic

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 24 Mar 2010 Biroul de Investigatii

De Marius Locic aţi auzit. Dacă n-aţi auzit de Locic, atunci precis vă spune ceva trustul de presă Atac, al cărui patron este Locic. Dacă n-aţi auzit nici de cotidianul Atac, atunci aţi auzit precis de senatorul PSD Cătălin Voicu, capul de afiş al corupţiei naţionale, care, în calitate de megacorupt, a intervenit în Justiţie în favoarea omului de afaceri Locic, acuzat de înşe­lăciune, fals şi uz de fals. Locic nu e un fitecine. Îngerii săi păzitori nu încep cu Cătălin Voicu, ci cu o întreagă garnitură de generaAdrian Isac a executat misiuni sub acoperire în Japonia, Liban, Angola, Franţa şi Belgia. În Belgia a activat, împreună cu ofiţerul de Securitate Silvian Ionescu, în intervalul 1987-1989, când Traian Băsescu era şeful Agen­ţiei Navrom din Anvers. Ionescu este actualmente şeful Gărzii de Mediu. După Revoluţie, Isac a fost şeful Diviziunii Contraspionaj Extern, al celei de Neproliferare şi Contrainformaţii şi al celei Generale de Informaţii. Şi-a adus contribuţia esenţială la eliberarea celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak, împreună cu generalul Nicolae Goia, fost director adjunct al SIE şi membru în celula de criză de la Co­tro­ceni, actualmente ambasadorul Ro­mâ­niei în Emiratele Arabe Unite. În urma "reformei" a fost numit şeful Diviziunii Generale de Cifru şi Mijloace T.O., de unde a fost trecut recent în rezervă. Ion Isar a executat misiuni sub acoperire în Irak şi Japonia. Relaţiile sale cultivate în diverse me­dii din Bagdad, în perioada misiunii de după Revoluţie, au contribuit la eliberarea jurnaliştilor răpiţi. "Reforma" l-a găsit în funcţia de şef al Diviziunii Antiterorism a SIE. Generalii nu se plictisesc deloc în civilie, ba dimpotrivă, se simt mai bine ca oricând. Pe 24 septembrie 2007 au înfiinţat societatea comercială Elite Intelligence Consulting, împreună cu Marius Stoian, care a activat ani de zile ca ofi­ţer acoperit în presă şi a executat misiuni la Budapesta, Viena şi Chişinău. Firma Elite Intelligence Consulting acordă consultaţii pe probleme speciale şi de siguranţă naţională trustului de presă Atac, care editează cotidienele Atac şi Interesul Public, patronat de omul de afaceri Ma­rius Locic.li de prim rang din SIE, trecuţi de curând în rezervă, respectiv Adrian Isac şi Ion Isar

Cum să-ţi închiriezi propriul imobil şi să plătească Parlamentul chiria

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 17 Mar 2010

Alexandru Cristorian
 
Deputatul liberal din Bistriţa-Năsăud Ioan Ţintean este la primul mandat, dar, pentru că înainte de asta fost director al Direcţiei de Finanţe Publice la el în judeţ, se poate spune că la primirea mandatului era deja antrenat în inginerii financiare. În caz că doriţi să beneficiaţi de o audienţă din partea alesului, puteţi să-l căutaţi în Bistriţa, cartierul Unirea, la nr. 396, acolo unde are cabinetul parlamentar.




Cu puţin noroc însă, mergînd la adresa respectivă puteţi să nimeriţi exact acasă la deputat, pentru că la aceeaşi adresă îşi are şi domiciliul. Iar dacă odată ajunşi la adresă veţi fi surprinşi că acolo e şi un magazin fero-metal şi un magazin mixt, să nu vă speriaţi, că proprietar al acestora e tot deputatul.
Adică, pe lîngă activitatea parlamentară, Ioan Ţintean are şi o firmă, Meridian SRL, administrată de soţia Raveca, societate care se ocupă cu vînzarea de feronerie printr-un magazin situat exact la aceeaşi adresă, Unirea 396, în Bistriţa, unde îşi are deputatul atît domiciliul, cît şi biroul parlamentar. Or, dacă tot am ajuns la biroul parlamentar, că asta ne interesa pe noi, nu putem să trecem cu vederea faptul că deputatul Ţintean decontează la Parlament în fiecare lună aproximativ 4.000 de lei pentru materiale de întreţinere a biroului parlamentar, cam tot atît pentru plata personalului şi încă vreo 500 de lei lunar pentru chiria cabinetului. Iar cabinetul ăsta pentru care se fac decontările e chiar la el acasă, unde e şi magazinul de fierăraie.




Acum, că la biroul parlamentar e şi un magazin nici n-ar fi atît de grav, dar chiar aşa, să fie şi cabinetul şi magazinul la el acasă şi să-şi mai deconteze singur chiria, din banii Parlamentului, parcă nu se face.

marți, 23 martie 2010

Directori din minister cu salariu mai mare decât al preşedintelui Băsescu

Romania trebuie salvata!
Libertatea.ro
23 Martie 2010

Articol semnat de Alexandra Ariciu
 
 
De teamă că legea unică de salarizare le-ar putea micşora lefurile, şefii din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au găsit o metodă de a rămâne cu vechile venituri. Aceştia şi-au pus la adăpost toate sporurile pe care le încasau anii trecuţi, incluzându-le în salariul de bază. Astfel, prevederile legii bugetarilor nu i-au afectat deloc. Jurnaliştii de la Antena 1 au pus mâna pe statele de salarii ale şefilor de la Agricultură, care au venituri mai mari chiar decât preşedintele Băsescu.




Salariaţii din Ministerul Agriculturii au reuşit să fenteze prevederile legii bugetarilor şi şi-au pus la adăpost toate sporurile, incluzându-le în salariul de bază. Astfel, unii dintre ei au ajuns să aibă venituri de aproape 9.000 de lei, mai mari decât salariul preşedintelui Traian Băsescu, 8.460 de lei, deşi legea salarizării unice stipulează că şeful statului are cel mai mare salariu dintre toţi bugetarii.

Şi-au băgat sporurile în salarii




În Ministerul Agriculturii însă, funcţia nu dictează neapărat salariul. Aici se întâlnesc câteva anomalii: şefii de la diverse direcţii şi agenţii pleacă acasă cu mai mulţi bani decât ministrul însuşi! Cei care au buzunarele doldora de bani sunt directorul adjunct de la Direcţia pentru Pescuit şi cel de la Direcţia de Buget şi Fonduri UE, care iau câte 8.978 de lei/lună. Ba mai mult, până şi asistentul ministrului e “omenit” cu 6.943 de lei/ lună, luând mai mult decât cei trei secretari de stat, care câştigănumai 6.691de lei/lună.



Aceştia au scăpat cu veniturile neciuntite de legea unică de salarizare printr-un mic artificiu. Ştiind că anul acesta nu mai au voie la sporuri, mai-marii de la Agricultură şi-au inclus toate bonusurile nesimţite în salariile de bază, care scapă de tăierea impusă de noul proiect legislativ. Mai mult decât atât, alţi patru directori din minister se bucură de salarii de peste 7.000 de lei.



Lefurile dascălilor au scăzut chiar şi cu 30%



În timp ce unii bugetari nu mai ştiu cum să-şi mărească lefurile chiar dacă, legal, nu este posibil, alţi angajaţi la stat au rămas cu buza umflată. E cazul dascălilor, care în luna februarie, când s-a aplicat pentru prima dată legea salarizării unitare, au luat venituri mai mici decât anul trecut.

Profesorii au rămas fără sporuri, ceea ce înseamnă, în unele cazuri, până la 30 de procente din salariul de bază. De exemplu, un debutant a primit în luna februarie aproximativ 813 lei, ceea ce înseamnă cu 60 de lei mai puţin decât în octombrie anul trecut. Profesorul cu studii superioare şi cu vechime în muncă de 30 de ani a primit în aceeaşi lună doar 1.900 de lei, adică a avut leafa micşorată cu 260 de lei.




Tot fără sporuri erau şi profesorii buzoieni, care au dat însă statul în judecată şi au câştigat, în urmă cu câteva luni, prin decizie judecătorească, acordarea de bonificaţii la salariu.

Profesorii nu mai pun note în catalog

După mai multe runde de negocieri eşuate cu guvernanţii, sindicaliştii din învăţământ trec la acţiuni de stradă. De ieri, dascălii nu mai trec notele în catalog, iar joi va avea loc un miting în faţa Guvernului. Pe 22 aprilie se va desfăşura un protest naţional, în care profesorii vor înceta orice activitate. În plus, toate federaţiile sindicale vor să boicoteze examenele naţionale.
Au protestat şi au câştigat!

După ce profesorii buzoieni au protestat în repetate rânduri în ultimele zile, în centrul oraşului, Emil Boc (foto) a hotărât ca aceştia să primească o majorare de salariu de 17%. Chiar dacă modificarea lefurilor nu se va face imediat, promisiunea premierului a fost făcut

vineri, 19 martie 2010

Cine papă banii noştri?

Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
17 Mar 2010 Stefan Maria


Delta ACM 93 este un peşte mare printre constructorii autohtoni. Și aceasta ca și alte câteva societăţi a căror culoare bate spre portocaliu au cunoscut o dezvoltare șocantă în ultimii ani. Delta a reușit în numai câțiva ani să devină dintr-o firmă mediocră cu 33 de angajați și cu o cifră de afaceri de 1,5 mil euro o supercompanie de construcții cu mii de angajați și cifre de afaceri de ți se zgâlțâie memoria.
Saltul spectaculos al firmei deținute de Florea Diaconu avea să se producă în anul 2007.În acest an, Delta ACM anunța o creștere senzaţională a cifrei de afaceri - de la aproximativ 6,5 milioane de euro în anul 2006 la peste 150 milioane euro în 2007, cu un profit aferent de peste 26 milioane de euro.Care este secretul? Potrivit unei anchete publicate de agenția Reporteri.ro în anul 2008, dezvoltarea Delta ACM 93 se datorează în principal contractelor obținute de la diverse autoritați publice.”Delta ACM 93 a încheiat anul trecut (n.r. 2007) cu o singură instituție, Primăria Generală a Capitalei, contracte în valoare de 180 milioane RON, adică vreo 50 milioane euro.
Refacerea Pasajului Muncii (contract de 34 milioane RON), refacerea Pasajului Obor (contract în valoare de 35 milioane RON), realizarea străpungerii N. Grigorescu – Splai Dudescu (74 milioane RON), reabilitarea drumurilor urbane - pachetul 5 (36 milioane RON) sunt contracte câștigate de asocieri de firme în care, fie în calitate de lider de asociere, fie în cea de membru, am regăsit firma Delta ACM 93.”Conform aceleiași surse, în anul următor, 2008, Primăria Sectorului 3 acorda firmei conduse de Florea Diaconu, prin procedura încredințării directe (fără licitație), contracte însumând aproximativ 12 milioane euro.”Concret, pe 29.05.2008, Primăria Sectorului 3 încheie contractul nr. 2354, prin care asocierea de firme Delta ACM 93 SRL – STRACO Grup SRL urmează să primească 37.406.367 RON (fără TVA) pentru asfaltarea unor străzi din sectorul 3.Cu două săptămâni înainte, pe 12.05.2008, fusese încheiat un alt contract, ce purta numărul 2694 şi care prevedea că firma Delta ACM 93 şi firma Euroconex SRL vor primi 3.674.734 RON (fără TVA) pentru efectuarea unor lucrări pentru conducte de alimentare cu apă.În fine, pe 10.06.2008, a fost încheiat contractul nr. 3238 prin care aceeaşi asociere - firma Delta ACM 93 alături de societatea Euroconex SRL – va primi de la primăria păstorită de Liviu Negoiţă suma de 4.137.496 RON (fără TVA) pentru efectuarea unor lucrări de construcţie de canalizare pentru ape reziduale.”În ianuarie 2009, „Evenimentul zilei” dezvăluie în ancheta ”Contractele suspecte ale primarului Negoiță” modalităţile prin care Delta ACM câștigă lucrările finanțate de municipalitate.”Reţeta este simplă şi aplicată cu repetiţie: primăria organizează o licitaţie pentru încredinţarea unei lucrări de asfaltare şi înfrumuseţare ale unor străzi. Pentru că oferă un preţ mic, Delta ACM câştigă contractul şi, în schimbul lucrărilor, încasează banii de la primărie. Însă, ulterior, în conturile firmei intră o sumă chiar şi de două ori mai mare decât cea adjudecată, la vedere, prin licitaţie, graţie unor contracte adiţionale pe care primăria le încheie cu aceeaşi firmă. Prin negociere directă, de această dată.”Un alt amănunt interesant prezentat de „Evenimentul zilei” ţine de persoanele din jurul firmei patronate de Florea Diaconu, fost partener de afaceri cu actualul deputat PDL Silviu Prigoană.”În conducerea firmei de reabilitare a drumurilor Delta ACM figurează Ionel Pirpiliu, fratele unui alt parlamentar PDL: deputatul Ştefan Pirpiliu. În campania electorală de anul trecut, acesta a candidat în Colegiul 13 (sectorul 3), fiind puternic susţinut de primarul Liviu Negoiţă. «Eu garantez că Pirpiliu este om serios. De aceea, vă rog să îl votaţi», declara în noiembrie edilul PDL. Cu câteva luni înainte, pe 2 septembrie, firma la care e angajat fratele actualului deputat primea prin negociere peste 21 de milioane de euro, graţie unui act adiţional la un contract anterior. Fără publicarea prealabilă a unui anunţ.Cele 21 de milioane de euro încasate de Delta ACM în septembrie reprezintă doar ultima plată dintr-o serie mai lungă. Antecedentele trădează mecanismul utilizat sistematic şi ilustrat elocvent de un alt contract, încheiat în urmă cu doi ani.În septembrie 2006, Primăria Sectorului 3 a anunţat organizarea unei licitaţii restrânse pentru atribuirea unui contract de reparaţii ale unor străzi. Deşi legislaţia prevede publicarea, dacă nu a valorii integrale a contractului ce urmează a fi încredinţat, măcar a valorii estimative, primăria a eludat această clauză. Pentru a rămâne în limitele legii - care obligă autoritatea contractantă să specifice dacă ulterior adjudecării licitaţiei vor fi achiziţionate noi lucrări similare -, instituţia condusă de Negoiţă a precizat sec - «conform documentaţiei de atribuire».Cei care doreau să participe la licitaţie aflau suma pentru care se băteau în oferte abia după ce mergeau la primărie, achiziţionau caietul de sarcini, contra a 1.000 de lei, şi cercetau condiţiile de participare la concurs. Cert e că, în februarie 2007, contractul cu valoare neprecizată a fost încredinţat pe trei loturi: primul, de 30 de milioane de lei, a fost câştigat de Delta ACM 93, cel de-al doilea, de 27 de milioane de lei, a mers la Tehnologica Radion şi ultimul lot, de 12 milioane de lei, a ajuns la Eurovia Construct Internaţional (patronată de familia ex-senatoarei PDL Cornelia Cazacu).Odată parafată tranzacţia, conturile firmei Delta ACM au fost alimentate permanent cu bani din bugetul sectorului 3. La patru luni de la contractul de 30 de milioane de lei, compania a încasat de la primărie încă pe atât şi ceva în plus: adică 32 de milioane de lei. Procedura de atribuire - «negociere fără publicarea în prealabil a unui anunţ». Noua tranzacţie fost considerată «un act adiţional» la tranzacţia iniţială, deşi o depăşea ca valoare. Ceea ce încalcă exact Ordonanţa 34/2006, invocată de primării, pentru că valoarea actelor adiţionale depăşeşte 50% din valoarea contractului iniţial.”Apropo de sărăcie şi de bogăţie. Bietul Solomon, ajuns după gratii, mai are de plătit către Delta ACM doar 1.000 de miliarde (cam 250 milioane de euro). Să fie oare cotizație la partid sau să fie primit la proprietari?

Cînd nu scrie poezie, Marko Bela din construcţii face şmecherie

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 17 Mar 2010

Biroul de Investigatii
 
După ce pe la şefia Inspectoratului de Stat în Construcţii s-au perindat, pe rînd, oamenii lui Adrian Năstase, Relu Fenechiu sau Marian Vanghelie, a venit timpul ca instituţia, cu şmenurile ei cu tot, să încapă pe mîna UDMR-ului. Chiar de 1 martie, la propunerea poetului maghiar Marko Bela, Emil Boc a semnat ordinul de numire în funcţie a lui Edmund Petru Veress, iar lucrurile au intrat într-o linişte şi un calm fireşti, dacă e să ne gîndim doar la pedigree-ul udemerist al noului şef.




Un fel de garanţie că politica de mătrăşire a bugetului instituţiei nu va continua precum în vremea Irinei Jianu ori a Dorinei Isopescu sau chiar a vangheliotului Constantin Adrian Balaban Grăjdan.
Numai că, surpriză, Veress e mai mult udemerist în carnetul de partid şi mai puţin în cuget şi-n simţiri, fiind în fapt unul dintre artizanii şmenurilor făcute în ultimii ani de către foştii şefi ai Inspectoratului. În perioada ianuarie 2007 – iunie 2009, Veress a ocupat postul de secretar general al instituţiei şi a fost şef la mai toate comisiile de licitaţie. De altfel, numele lui apare şi în raportul Corpului de Control al prim-ministrului Boc, care a verificat activitatea din perioada respectivă. Şi, normal, nu apare cu titlu de laudă.






N-are Marko Bela versuri cît poate Veress să facă şmenuri



Spre finalul lui 2007, Edmund Veress, în calitatea lui de şef al comisiei de negociere, a avizat cumpărarea unui bloc ce ar fi urmat să devină sediu al instituţiei. Normal, avizul a fost dat ca şi favorabil în ciuda Ministerului Finanţelor, care s-a opus achiziţiei. Normal, dacă tot s-a decis o achiziţie, cineva trebuia să şi aibă un imobil de vînzare. Iar acel cineva a fost Bogdana Balmuş, consiliera lui Bogdan Olteanu la Camera Deputaţilor, al cărei soţ tocmai cumpărase un imobil, cu trei săptămîni înainte ca ISC-ul controlat la acea vreme de Relu Fenechiu să decidă că are nevoie de sediu nou. Prevăzătoare, sau chiar clarvăzătoare, consiliera lui Olteanu a cumpărat imobilul cu 8,5 milioane de euro, pentru ca la nici o lună distanţă să-l vîndă instituţiei publice cu 11 milioane de euroi, rezultînd o nimica toată de profit de 2,5 milioane.



Dar chiar o nimica toată, dacă e să ne gîndim că în clădirea respectivă instituţia a mai investit vreo 9 milioane de euroi.Iar suma pentru reparaţii şi amenajări suplimentare a intrat în conturile SC Athenaeum Construct SA Bucureşti, exact aceeaşi firmă care construise imobilul şi pe care mai apoi l-a vîndut consilierei lui Bogdan Olteanu, care, la rîndul ei, l-a vîndut Inspectoratului de Stat în Construcţii. Or, toate aceste aspecte n-au fost sesizate de către Veress, în atribuţia căruia intra verificarea achiziţiei. Iar dacă la dosarul lui Veress mai adăugăm achiziţiile de autoturisme, dar mai ales cota de consum alocată fiecărui autovehicul – fiecare din cele 250 de maşini din parcul auto are o cotă de carburant de 350 litri lunar, iar suma totală plătită pe benzină, într-un an, ajunge la aproape 10 milioane de euroi –, toate făcute prin bunăvoinţa fostului secretar general, actual şef al instituţiei, mai că ne vine să-l întrebăm pe Boc dacă nu cumva a primit raportul Corpului de Control în limba maghiară. Că altfel, e greu de crezut că n-a observat toate aceste „detalii“, chiar şi de la înălţimea domniei sale