Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 11:37 Dan Odagiu
Cele mai multe gropi care trebuie acoperite se află pe DN 19 Satu - Mare - Sighetu Marmaţiei. Acolo trebuie reparaţi 113 mii de metri pătraţi
Gropile lăsate moştenire de iarna care a trecut dau bătăi de cap autorităţilor. Statul trebuie să repare aproape 13.000 de kilometri de drumuri distruse de îngheţ, însă nu are bani suficienţi. Asta pentru că bugetul pe 2010 alocat întreţinerii drumurilor naţionale trebuie să acopere datoriile de anul trecut ale statului către constructori.
Un lucru este clar. Autorităţile trebuie să mai găsească resurse ca să acopere gropile din carosabil. Asta pentru că 280 de milioane de lei din cele 435 alocate întreţinerii drumurilor în acest an reprezintă datorii ale statului către constructrori.
Directorul de întreţinere din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, Florin Dascălu, spune la Realitatea FM că la această oră bugetul ajunge la limită, dar ar urma ca acesta să fie suplimentat în urma unei rectificări.
În total, suprafaţa degradată a drumurilor naţionale ajunge la aproape cinci milioane de metri pătraţi, din care 1.498.492 mp sunt gropi propriu-zise, iar restul degradări pe arii întinse.
Anul trecut, s-au făcut lucrări de întreţinere pe o distanţă totală de 1.100 km de drumuri naţionale, lucrări care au costat compania peste 50 milioane de euro.
Cele mai multe gropi care trebuie acoperite se află pe DN 19 Satu - Mare - Sighetu Marmaţiei. Acolo trebuie reparaţi 113 mii de metri pătraţi. De asemenea, DN 65 A, Piteşti - Roşiorii de Vede necesită reparaţii pe o suprafaţă de 91 de mii de metri pătraţi. Mai vorbim de DN 7 Piteşti - Râmnicu Vâlcea, DN1 A Bucureşti - Ploieşti sau DN 1 C Baia Sprie-Dej. Potrivit autorităţilor, în fiecare zi de plombează între 20 de mii şi 45 de mii de metri pătraţi.
marți, 6 aprilie 2010
Sa nu ne mai comparam cu alte state!
Romania trebuie salvata!
Sa nu ne mai compare nimeni cu alte state cand vine vorba de preturi. Ca noi avem cel mai mic venit.
Asta nu se pune la calculele lor!
Cine salveaza Romania?
Sa nu ne mai compare nimeni cu alte state cand vine vorba de preturi. Ca noi avem cel mai mic venit.
Asta nu se pune la calculele lor!
Cine salveaza Romania?
Românii, pe locul doi în UE în topul celor mai prost plătiţi
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 12:51 Dan Odagiu
Cel mai mic salariu minim este în Bulgaria, de 123 de euro, iar cel mai mare în Luxemburg, de 1.642 de euro.
Potrivit Eurostat, bulgarii primesc cel mai mic salariu din Uniunea Europeană, de 123 euro, urmaţi de români cu 153 euro, letoni cu 232 euro, lituanieni cu 254 euro şi unguri cu 270 euro. În Turcia, ţară candidată pentru a intra în UE, salariul minim pe economie este de 319 euro. Cel mai mare salariu minim din UE, 1.642 euro, se acordă în Luxemburg, urmată de Irlanda cu 1.462, Belgia cu 1.387 euro, Olanda cu 1.382 euro şi Franţa cu 1.321 euro.
Nici la capitolul salariu mediu românii nu stau mai bine, acesta, în valoare de aproximativ 448 euro, fiind sub salariul minim din ţări precum Portugalia şi Slovenia.
În România, în mediul privat, s-a păstrat în 2010 acelaşi salariu de anul trecut, respectiv 600 de lei, deşi sindicatele au cerut în repetate rânduri majorarea acestuia de la 1 ianuarie, la cel puţin 705 lei.
Reprezentanţii patronilor susţin că salariul minim ar putea creşte la cel mult 650 de lei, de la jumătate anului, şi asta în funcţie de evoluţia economiei.
Pentru angajaţii de la stat, cel mai mic salariu este de 705 lei, ceea ce reprezintă coeficientul minim stabilit prin legea salarizării unitare.
România a mai avut două salarii minime pe economie până în 2007, situaţie în care salariul din privat era mai mare decât salariul minim de la stat, valoarea acestuia fiind stabilită în urma negocierilor dintre sindicate şi patronate
Cotidianul.ro
Azi - 12:51 Dan Odagiu
Cel mai mic salariu minim este în Bulgaria, de 123 de euro, iar cel mai mare în Luxemburg, de 1.642 de euro.
Potrivit Eurostat, bulgarii primesc cel mai mic salariu din Uniunea Europeană, de 123 euro, urmaţi de români cu 153 euro, letoni cu 232 euro, lituanieni cu 254 euro şi unguri cu 270 euro. În Turcia, ţară candidată pentru a intra în UE, salariul minim pe economie este de 319 euro. Cel mai mare salariu minim din UE, 1.642 euro, se acordă în Luxemburg, urmată de Irlanda cu 1.462, Belgia cu 1.387 euro, Olanda cu 1.382 euro şi Franţa cu 1.321 euro.
Nici la capitolul salariu mediu românii nu stau mai bine, acesta, în valoare de aproximativ 448 euro, fiind sub salariul minim din ţări precum Portugalia şi Slovenia.
În România, în mediul privat, s-a păstrat în 2010 acelaşi salariu de anul trecut, respectiv 600 de lei, deşi sindicatele au cerut în repetate rânduri majorarea acestuia de la 1 ianuarie, la cel puţin 705 lei.
Reprezentanţii patronilor susţin că salariul minim ar putea creşte la cel mult 650 de lei, de la jumătate anului, şi asta în funcţie de evoluţia economiei.
Pentru angajaţii de la stat, cel mai mic salariu este de 705 lei, ceea ce reprezintă coeficientul minim stabilit prin legea salarizării unitare.
România a mai avut două salarii minime pe economie până în 2007, situaţie în care salariul din privat era mai mare decât salariul minim de la stat, valoarea acestuia fiind stabilită în urma negocierilor dintre sindicate şi patronate
sâmbătă, 3 aprilie 2010
vineri, 2 aprilie 2010
Firma cu cele mai tari contracte din Cluj
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 10:48 Lucian Gheorghiu
Firma cu cele mai tari contracte din Cluj
Cel mai generos donator al PDL în 2009
În 2009, numărul firmelor şi companiilor care au făcut donaţii PDL a crescut cu 25% faţă de anul 2008. Surprinzător, o serie de grei ai partidului nu se regăsesc printre donatorii persoane fizice
Transilvania Construcţii, o companie din municipiul Cluj-Napoca, a fost în anul 2009 donatorul cel mai generos cu PDL. Suma virată vistieriei partidului condus (în acte) de concetăţeanul “constructorilor”, Emil Boc, a fost de 435.000 de lei. Liderul donatorilor PDL nu este o companie oarecare în oraşul de pe Someş. Este cea care a prins în ultimii ani cele mai importante lucrări din Cluj, cele mai multe comenzi fiind ale primăriei. Transilvania Construcţii este cea care are contract şi cu Consiliul Judeţean Cluj pentru reconstruirea Stadionului “Ion Moina”.“Până să vină Emil Boc la primărie, în 2004, firma asta era ca şi inexistentă.
Tot ea a făcut lucrările la stadionul CFR, iar Paszkany, nefiind mulţumit de calitatea lucrărilor, nu le-a plătit totul, iar acum sunt în proces”, ne-a declarat un funcţionar al Primăriei Clujului. De menţionat că Transilvania Construcţii a donat şi în 2008 bani PDL, dar suma a fost mai mică: 250.000 de lei. Este surprinzător faptul că donaţia din 2009 s-a dublat, deşi, conform “Ziarului Financiar”, cifra de afaceri a companiei a scăzut în 2009 aproape de trei ori faţă de 2008, iar profitul înregistrat a fost de şase ori mai mic.O firmă pe pierdere, donatoare în top 10Pe locul doi în topul sponsorilor PDL se află Lukoil România, cu 429.750 de lei, iar pe locul trei, SC UMR SA Rovinari, cu 300.000 de lei. Pe poziţia a şasea a celor mai generoşi donatori se află SC Cotroceni Park din Bucureşti, de numele acestei firme fiind legat cel mai mare mall din ţară. Donaţia către PDL se ridică la 126.090 de lei, ceva mai mare decât suma oferită în 2008, care a fost de 95.000 de lei. Marea problemă în cazul acestei sponsorizări o reprezintă faptul că această firmă se afla în anul 2008 pe pierderi. Conform bilanţului pe anul 2008, firma avea o pierdere netă de 74,694,488 lei şi datorii de 569,080,269 lei. Cu toate acestea, firma a făcut donaţii, deşi legislaţia nu este deloc permisivă în cazul firmelor aflate pe pierderi.Udrea, Blaga, Boc şi Videanu nu apar pe lista donatorilorSurprinzător, pe lista donatorilor persoane fizice nu apar numele unor grei ai PDL, cum ar fi Elena Udrea, Vasile Blaga, Adriean Videanu şi Emil Boc. În 2008, soţul Elenei Udrea, Dorin Cocoş, donase 130.000 de lei. În 2009, suma cea mai mare a fost donată de primarul sectorului 6 Bucureşti, Cristian Poteraş - 200.000 de lei. Urmează, cu câte 199.000 de lei, un anonim, Ion Ivaşcu, şi fostul iubit al Mioarei Mantale, Silviu Văduva. Dintre numele cunoscute, Theodor Stolojan a donat 49.625 de lei (43.651 de lei în 2008), Radu Berceanu - 17.600 de lei, Cristian Boureanu - 18.000 lei etc. Surprind sumele mari donate de Rareş Niculescu, fost consilier al lui Emil Boc, actualmente europarlamentar, cu 135.000 de lei, şi traseistul politic Petru Călian (ex-PRM, ex-PC), care a donat 60.000 de lei.Criza a afectat donaţiileÎn anul 2008, PDL a primit numai din donaţii 33,3 milioane de lei. În 2009, suma a fost de 27,6 milioane, cu toate că numărul firmelor care au contribuit a crescut în 2009 cu 25%. Paradoxul este explicat de către analistul politic Cristian Pîrvulescu: “Avem două explicaţii majore. 2009 a fost an de criză. În 2008 au fost două campanii electorale foarte costisitoare, iar în 2009 europarlamentarele nu au necesitat un efort financiar ridicat, în timp ce la prezidenţiale s-a cheltuit cam cât la parlamentare. Oricum, diferenţa nu este deloc mare. Faptul că sunt mai multe firme este normal, PDL este la guvernare”.
Cotidianul.ro
Azi - 10:48 Lucian Gheorghiu
Firma cu cele mai tari contracte din Cluj
Cel mai generos donator al PDL în 2009
În 2009, numărul firmelor şi companiilor care au făcut donaţii PDL a crescut cu 25% faţă de anul 2008. Surprinzător, o serie de grei ai partidului nu se regăsesc printre donatorii persoane fizice
Transilvania Construcţii, o companie din municipiul Cluj-Napoca, a fost în anul 2009 donatorul cel mai generos cu PDL. Suma virată vistieriei partidului condus (în acte) de concetăţeanul “constructorilor”, Emil Boc, a fost de 435.000 de lei. Liderul donatorilor PDL nu este o companie oarecare în oraşul de pe Someş. Este cea care a prins în ultimii ani cele mai importante lucrări din Cluj, cele mai multe comenzi fiind ale primăriei. Transilvania Construcţii este cea care are contract şi cu Consiliul Judeţean Cluj pentru reconstruirea Stadionului “Ion Moina”.“Până să vină Emil Boc la primărie, în 2004, firma asta era ca şi inexistentă.
Tot ea a făcut lucrările la stadionul CFR, iar Paszkany, nefiind mulţumit de calitatea lucrărilor, nu le-a plătit totul, iar acum sunt în proces”, ne-a declarat un funcţionar al Primăriei Clujului. De menţionat că Transilvania Construcţii a donat şi în 2008 bani PDL, dar suma a fost mai mică: 250.000 de lei. Este surprinzător faptul că donaţia din 2009 s-a dublat, deşi, conform “Ziarului Financiar”, cifra de afaceri a companiei a scăzut în 2009 aproape de trei ori faţă de 2008, iar profitul înregistrat a fost de şase ori mai mic.O firmă pe pierdere, donatoare în top 10Pe locul doi în topul sponsorilor PDL se află Lukoil România, cu 429.750 de lei, iar pe locul trei, SC UMR SA Rovinari, cu 300.000 de lei. Pe poziţia a şasea a celor mai generoşi donatori se află SC Cotroceni Park din Bucureşti, de numele acestei firme fiind legat cel mai mare mall din ţară. Donaţia către PDL se ridică la 126.090 de lei, ceva mai mare decât suma oferită în 2008, care a fost de 95.000 de lei. Marea problemă în cazul acestei sponsorizări o reprezintă faptul că această firmă se afla în anul 2008 pe pierderi. Conform bilanţului pe anul 2008, firma avea o pierdere netă de 74,694,488 lei şi datorii de 569,080,269 lei. Cu toate acestea, firma a făcut donaţii, deşi legislaţia nu este deloc permisivă în cazul firmelor aflate pe pierderi.Udrea, Blaga, Boc şi Videanu nu apar pe lista donatorilorSurprinzător, pe lista donatorilor persoane fizice nu apar numele unor grei ai PDL, cum ar fi Elena Udrea, Vasile Blaga, Adriean Videanu şi Emil Boc. În 2008, soţul Elenei Udrea, Dorin Cocoş, donase 130.000 de lei. În 2009, suma cea mai mare a fost donată de primarul sectorului 6 Bucureşti, Cristian Poteraş - 200.000 de lei. Urmează, cu câte 199.000 de lei, un anonim, Ion Ivaşcu, şi fostul iubit al Mioarei Mantale, Silviu Văduva. Dintre numele cunoscute, Theodor Stolojan a donat 49.625 de lei (43.651 de lei în 2008), Radu Berceanu - 17.600 de lei, Cristian Boureanu - 18.000 lei etc. Surprind sumele mari donate de Rareş Niculescu, fost consilier al lui Emil Boc, actualmente europarlamentar, cu 135.000 de lei, şi traseistul politic Petru Călian (ex-PRM, ex-PC), care a donat 60.000 de lei.Criza a afectat donaţiileÎn anul 2008, PDL a primit numai din donaţii 33,3 milioane de lei. În 2009, suma a fost de 27,6 milioane, cu toate că numărul firmelor care au contribuit a crescut în 2009 cu 25%. Paradoxul este explicat de către analistul politic Cristian Pîrvulescu: “Avem două explicaţii majore. 2009 a fost an de criză. În 2008 au fost două campanii electorale foarte costisitoare, iar în 2009 europarlamentarele nu au necesitat un efort financiar ridicat, în timp ce la prezidenţiale s-a cheltuit cam cât la parlamentare. Oricum, diferenţa nu este deloc mare. Faptul că sunt mai multe firme este normal, PDL este la guvernare”.
Syda, iubitul Elenei Băsescu, se mută la Paris
Romania trebuie salvata!
2 Aprilie 2010
Articol semnat de Elena Matei
Are bani, e iubitul fiicei preşedintelui şi in curand se va muta in Franţa. Şi nu oricum, ci pe banii statului. Pentru că Bogdan Ionescu, cunoscut sub porecla de Syda, va fi secretarul economic al Ambasadei României la Paris.
Tânăr, bogat şi cu carieră. Aşa ar suna descrierea pe scurt a iubitului Elenei Băsescu, viitorul ginere al preşedintelui. La doar 30 de ani, Syda a avut o carieră de invidiat, ajutat fiind de oameni din apropierea lui Traian Băsescu, viitorul său socru. După ce în 2007 a fost, timp de câteva săptămâni, consilierul ministrului integrării, Anca Boagiu, el a reuşit, anul acesta, o ascensiune fulminantă, ajutat de un alt pedelist, Adriean Videanu. În ultima perioadă, Bogdan Ionescu a realizat câte alţii nu fac într-o viaţă de muncă.
Era angajat al ministerului
La nici o lună de la data de 5 martie, când a fost angajat, pe baza unui concurs pe un post aflat vacant, consilier la Direcţia Generală Relaţii Externe din Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Bogdan Ionescu participă la un alt concurs. De data aceasta era vorba despre un post mult mai important, cel de secretar economic III la Ambasada României la Paris. Şi, surpriză, fiind singurul concurent, îl şi câştigă. Astfel, un angajat al departamentului Resurse Umane din minister ne-a confirmat telefonic că “prin concursul din 22 martie, Bogdan Adrian Ionescu a obţinut postul de la ambasada din Paris”.
Concursul nu a fost anunţat public
De fapt, surse din cadrul ministerului condus de Adriean Videanu ne-au precizat faptul că Bogdan Ionescu nu a trecut pe la serviciu decât o dată, maximum de două ori, şi atunci probabil ca să-şi bea cafeaua cu ministrul Videanu, cu care părinţii lui sunt prieteni buni şi parteneri de afaceri. De altfel, concursul organizat în data de 22 martie nu a fost anunţat public, cum prevede legea, şi nici nu există pe siteul ministerului, aşa cum ar fi fost normal. Aceleaşi surse din instituţie susţin că, deşi lucra doar de câteva săptămâni în minister şi nu avea experienţă în domeniu, Bogdan Ionescu a obţinut nota maximă la concursul pentru funcţia de secretar economic de la ambasadă. Odată cu ocuparea postului de la Paris, Syda va intra şi în posesia unei locuinţe în capitala Franţei, aşa încât iubita sa, Elena Băsescu, va avea unde să stea atunci când vrea să-şi împrospăteze garderoba. Contactat de reporterii Libertăţii, Bogdan Ionescu a afirmat că a participat la concurs, că nu ştie dacă l-a câştigat şi că nu ne poate da alte amănunte.
Viitorul ginere al lui Traian Băsescu joacă bine şi la Bursă
Iubitul mezinei preşedintelui, Syda, a făcut anul trecut mulţi bani din tranzacţiile la Bursă. Conform publicaţiei Cotidianul, firma de brokeraj Equity Invest, la care Bogdan Ionescu, zis Syda, e acţionar, a intermediat anul trecut tranzacţii de 77,2 milioane de lei, întrecând casele de brokeraj la care acţionari sunt “mogulii” Dan Voiculescu sau Dinu Patriciu. De asemenea, în primele două luni ale acestui an, casa de brokeraj Equity Invest a intermediat tranzacţii de peste 18,29 milioane de lei, dublu faţă de cât a făcut-o casa de brokeraj a lui Dinu Patriciu, Fairwind Securities, sau a lui Dan Voiculescu, Rombell Securities.
Fac nunta la vară
Mezina preşedintelui Traian Băsescu şi craiul de Dorobanţi Syda se vor căsători în luna iunie a acestui an. Porumbeii au plănuit o ceremonie fastuoasă, demnă de poveşti cu prinţi şi cu prinţese. Petrecerea se va ţine fie la Palatul Ghica, fie la Palatul Ştirbey. Şi în privinţa naşilor, cei doi tineri au mers până la cel mai înalt nivel, numele vehiculate fiind cele ale premierului Emil Boc şi ale ministrului Adriean Videanu.
Şi fiica secretarului de stat din minister a obţinut o slujbă în străinătate în aceeaşi zi
O altă situaţie de “escaladare ” a ierarhiei din instituţiile publice este cea a Oanei Bălan, fiica secretarului de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului, Maria Pârcălăbescu.
În aceeaşi zi în care Syda dădea concurs pentru postul din Paris, o odraslă de funcţionar ministerial concura pentru o funcţie în străinătate. Oana Bălan, fiica Mariei Pârcălăbescu, secretar de stat în Ministerul Economiei, şi-a început cariera anul trecut, când era consilieră pentru… colegul mamei sale de pe atunci, adică celălalt secretar de stat, Gheorghe Marin. Mai nou însă, tânăra Oana a dorit o schimbare în viaţa sa şi a vrut să plece în lume, tocmai în Uruguay.
A înfiinţat un birou special pentru ea
Surse din minister spun că motivul pentru care Oana Bălan vrea să se ducă departe este un cetăţean din Uruguay de care fata secretarului de stat s-a îndrăgostit lulea. Zis şi făcut! S-a înfiinţat urgent un Birou Comercial al Ambasadei României în Montevideo, capitala Uruguayului. Dar biroul avea nevoie de un secretar economic şi ca din întâmplare, pe 22 martie, ministerul a pregătit un concurs pentru această funcţie. Aşadar, tânăra a susţinut un concursfulger la Ministerul Economiei pentru a obţine postul de secretar economic III la Ambasada României din Montevideo, capitala Uruguayului, şi se pare că l-a luat cu brio. Doar că nici despre acest concurs nu au fost publicate informaţii nicăieri.
2 Aprilie 2010
Articol semnat de Elena Matei
Are bani, e iubitul fiicei preşedintelui şi in curand se va muta in Franţa. Şi nu oricum, ci pe banii statului. Pentru că Bogdan Ionescu, cunoscut sub porecla de Syda, va fi secretarul economic al Ambasadei României la Paris.
Tânăr, bogat şi cu carieră. Aşa ar suna descrierea pe scurt a iubitului Elenei Băsescu, viitorul ginere al preşedintelui. La doar 30 de ani, Syda a avut o carieră de invidiat, ajutat fiind de oameni din apropierea lui Traian Băsescu, viitorul său socru. După ce în 2007 a fost, timp de câteva săptămâni, consilierul ministrului integrării, Anca Boagiu, el a reuşit, anul acesta, o ascensiune fulminantă, ajutat de un alt pedelist, Adriean Videanu. În ultima perioadă, Bogdan Ionescu a realizat câte alţii nu fac într-o viaţă de muncă.
Era angajat al ministerului
La nici o lună de la data de 5 martie, când a fost angajat, pe baza unui concurs pe un post aflat vacant, consilier la Direcţia Generală Relaţii Externe din Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Bogdan Ionescu participă la un alt concurs. De data aceasta era vorba despre un post mult mai important, cel de secretar economic III la Ambasada României la Paris. Şi, surpriză, fiind singurul concurent, îl şi câştigă. Astfel, un angajat al departamentului Resurse Umane din minister ne-a confirmat telefonic că “prin concursul din 22 martie, Bogdan Adrian Ionescu a obţinut postul de la ambasada din Paris”.
Concursul nu a fost anunţat public
De fapt, surse din cadrul ministerului condus de Adriean Videanu ne-au precizat faptul că Bogdan Ionescu nu a trecut pe la serviciu decât o dată, maximum de două ori, şi atunci probabil ca să-şi bea cafeaua cu ministrul Videanu, cu care părinţii lui sunt prieteni buni şi parteneri de afaceri. De altfel, concursul organizat în data de 22 martie nu a fost anunţat public, cum prevede legea, şi nici nu există pe siteul ministerului, aşa cum ar fi fost normal. Aceleaşi surse din instituţie susţin că, deşi lucra doar de câteva săptămâni în minister şi nu avea experienţă în domeniu, Bogdan Ionescu a obţinut nota maximă la concursul pentru funcţia de secretar economic de la ambasadă. Odată cu ocuparea postului de la Paris, Syda va intra şi în posesia unei locuinţe în capitala Franţei, aşa încât iubita sa, Elena Băsescu, va avea unde să stea atunci când vrea să-şi împrospăteze garderoba. Contactat de reporterii Libertăţii, Bogdan Ionescu a afirmat că a participat la concurs, că nu ştie dacă l-a câştigat şi că nu ne poate da alte amănunte.
Viitorul ginere al lui Traian Băsescu joacă bine şi la Bursă
Iubitul mezinei preşedintelui, Syda, a făcut anul trecut mulţi bani din tranzacţiile la Bursă. Conform publicaţiei Cotidianul, firma de brokeraj Equity Invest, la care Bogdan Ionescu, zis Syda, e acţionar, a intermediat anul trecut tranzacţii de 77,2 milioane de lei, întrecând casele de brokeraj la care acţionari sunt “mogulii” Dan Voiculescu sau Dinu Patriciu. De asemenea, în primele două luni ale acestui an, casa de brokeraj Equity Invest a intermediat tranzacţii de peste 18,29 milioane de lei, dublu faţă de cât a făcut-o casa de brokeraj a lui Dinu Patriciu, Fairwind Securities, sau a lui Dan Voiculescu, Rombell Securities.
Fac nunta la vară
Mezina preşedintelui Traian Băsescu şi craiul de Dorobanţi Syda se vor căsători în luna iunie a acestui an. Porumbeii au plănuit o ceremonie fastuoasă, demnă de poveşti cu prinţi şi cu prinţese. Petrecerea se va ţine fie la Palatul Ghica, fie la Palatul Ştirbey. Şi în privinţa naşilor, cei doi tineri au mers până la cel mai înalt nivel, numele vehiculate fiind cele ale premierului Emil Boc şi ale ministrului Adriean Videanu.
Şi fiica secretarului de stat din minister a obţinut o slujbă în străinătate în aceeaşi zi
O altă situaţie de “escaladare ” a ierarhiei din instituţiile publice este cea a Oanei Bălan, fiica secretarului de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului, Maria Pârcălăbescu.
În aceeaşi zi în care Syda dădea concurs pentru postul din Paris, o odraslă de funcţionar ministerial concura pentru o funcţie în străinătate. Oana Bălan, fiica Mariei Pârcălăbescu, secretar de stat în Ministerul Economiei, şi-a început cariera anul trecut, când era consilieră pentru… colegul mamei sale de pe atunci, adică celălalt secretar de stat, Gheorghe Marin. Mai nou însă, tânăra Oana a dorit o schimbare în viaţa sa şi a vrut să plece în lume, tocmai în Uruguay.
A înfiinţat un birou special pentru ea
Surse din minister spun că motivul pentru care Oana Bălan vrea să se ducă departe este un cetăţean din Uruguay de care fata secretarului de stat s-a îndrăgostit lulea. Zis şi făcut! S-a înfiinţat urgent un Birou Comercial al Ambasadei României în Montevideo, capitala Uruguayului. Dar biroul avea nevoie de un secretar economic şi ca din întâmplare, pe 22 martie, ministerul a pregătit un concurs pentru această funcţie. Aşadar, tânăra a susţinut un concursfulger la Ministerul Economiei pentru a obţine postul de secretar economic III la Ambasada României din Montevideo, capitala Uruguayului, şi se pare că l-a luat cu brio. Doar că nici despre acest concurs nu au fost publicate informaţii nicăieri.
miercuri, 31 martie 2010
Viaţa, opera şi banii generalului **** Oprea
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 31 Mar 2010
Biroul de Investigatii
Viaţa: Gabriel nu mai răspunde la telefon
Îl caută disperat cineva din Suedia. Suntem în anul 2010. Cineva, pe nume Julian Rosengren, cetăţean româno-suedez, care şi-a împletit destinul cu actualul ministru al Apărării. În sensul că Rosengren a făcut banii, cineva a avut grijă ca Rosengren să fie băgat la puşcărie, iar altcineva a avut grijă să şteargă urmele şi să pună mâna pe bunurile lui Rosengren. Să le transforme în bani, adică. În sensul în care vorbim despre acel prim milion al milionarilor în devize, care nu se pune la socoteală. Pe acest altcineva îl cheamă Gabriel Oprea.
Cică el dispune de Apărarea României. Pe cine apără Oprea? Ce arme ţine în mână această tentaculă crescută din acelaşi trunchi de caracatiţă din care a crescut şi Cătălin Voicu? Braţele creaturii normal că se cunosc şi colaborează între ele. Mai ales dacă una nimereşte din greşeală în gura Justiţiei. Alo, domnu’ Gabi? Sunt eu, Suedia.
Ascultă-mă: "Gabi, am încercat de nenumărate ori să restabilesc un dialog cu tine însă fără succes". Zice Rosengren. (…) „De-a lungul vremii, am încercat să înţeleg anumite momente din relaţia noastră pentru a putea să elucidez mai bine ce s-a întâmplat cu mine de fapt între anii 1992-1993 (…)“. Păi, să vă spun ce s-a întâmplat. Rosengren avea o firmă, Romline Trading, care mergea bine. Brusc, împotriva sa au început să curgă plângeri penale ce clamau o presupusă fraudă. A început urmărirea penală împotriva sa şi a fost ciugulit de Poliţie şi depus la frigorifică, sub acuzaţia de fraudă în tranzacţiile comerciale. Procesul a început în noiembrie ’93. Prin sentinţa din 29 noiembrie ’94, TMB l-a condamnat la 4 ani de pârnaie pentru înşelăciune şi, în mod curios, caz unic, aproape ca în cazul acuzaţiei de terorism, a dispus expulzarea sa după executarea pedepsei. Nu intrăm în detalii. Rosengren a dat statul român în judecată la Strasbourg şi a câştigat procesul, iar statul este bun de plată pentru ce i-a făcut. Bine, bine, dar statul era şi Găbiţă Oprea.
Banii: ce făcea Găbelu? Justiţie militară
Lăsase numărătoarea izmenelor, în calitate de brav căpitan de intendenţă al Armiei Române, iar peste câţiva ani ajungea general cu patru stele, cât comandanţii americani din al doilea război mondial, şi trecea la afaceri juridice. Era deja o autoritate. Era magistrat militar. Să-l ascultăm pe Rosengren: „(…) Mi-ai reproşat că aş fi vorbit despre tine în vremea când mă aflam în arestul IGP“. Aha, interesant. „(…) Mi-ai spus că ai fost nevoit să lichidezi firma la care eram împreună acţionari.“ Rosengren şi-a găsit imobilele „vândute“ la Bancpost, iar Mercedesul G-Klasse făcut pe comandă (150.000 de mărci la vremea aia) „parcat“ în garajul bunului prieten al lui Oprea, Dumitru Bucşaru, patronul echipei de fotbal Unirea, care a derulat numeroase contracte dubioase cu statul şi a fost tovarăşul de nebunii al căutatului internaţional, găsitului şi nu se ştie de ce uitatului în America, Mihai Necolaiciuc, şeful CFR. Pe 12 aprilie se vor împlini 5 ani de când Traian Băsescu primea la Cotroceni o rugăminte de-a lui Bucşaru, „Traiane, help!“, pe care a redirecţionat-o ministrului Gheorghe Dobre de la Transporturi, cu ordinul: „Dle ministru Dobre. Rog analizaţi şi rezolvare legală“. Rezolvarea e un mizilic: 110,5 miliarde de lei vechi, deblocaţi urgent de conducerea SNCFR. E vorba de un rest de plată de pe afacerile lui Necolaiciuc cu statul. Şi se mai miră unii de ce va da SNCFR faliment.
Pentru că Rosengren simţise că a fost tras pe sfoară de Găbiţă, a coborât la el în arest ditamai chestorul de Poliţie Dumitru Sorescu, prim-adjunct al şefului IGP, care a jucat în rolul principal în Armagheddonul Poliţiei. Ca maior, Sorescu a participat la arderea celor 40 de cadavre de revolu-ţionari aduse cu frigiderul de la Timişoara. Sergiu, fiul lui Sorescu, s-a asociat cu Mukhles Omar, fratele lui Omar Hayssam, în firma General Group SRL şi în firma arăbească Ogharit Trading, acuzată că a fraudat privatizarea IPRS Băneasa. Sorescu a blocat dosarul lui Omar Hayssam cu privire la însuşirea frauduloasă a pieţelor din sectorul 1. Pe Rosengren nu-l ascultă nimeni? „Îmi amintesc cu câtă căldură îmi recomandai să am de-a face cu Gigi Boeru“, îi scrie Rosengren lui Oprea. Informator al chestorului Sorescu, Boeru este şeful grupării cu acelaşi nume care a extorcat terenuri în Capitală sau le-a obţinut prin înşelăciune, fals şi uz de fals împreună cu funcţionari din PMB. Gigi Boeru i-a rămas moştenire chestorului Petre Tobă, şeful Poliţiei Române, care pe vremea când pătimea Rosengren era locotenentul lui Dumitru Sorescu.
Opera: Oprea a înscenat tentativa de fugă din ţară a lui Rosengren,apoi a contribuit la arestarea sa, mână în mână cu organele, zice scrisoarea. El, ca organ al justiţiei militare aflat în timpul liber. Oprea a verificat personal, de pe telefonul de acasă al lui Rosengren, dacă poate părăsi ţara. După ce a fost arestat, Oprea s-a scuzat că cei de la aeroport n-au înţeles că Rosengren se scrie cu „s“, nu cu „z“. Rosengren voia să plece din ţară. Nu se mai simţea în siguranţă. A apelat şi la Cătălin Voicu, „căci era vremea când erai apropiat de Cătălin Voicu, care tocmai primise cadou de la mine o maşină, să fiu ajutat să ies din ţară“. Mai ţii minte, Găbiţă? Toţi voiau să-l scoată pe Rosengren prin Moldova. Dar să le lase lor averea. Dispariţia lui n-ar mai fi fost raportată de nimeni. După ce iese din puşcărie, Rosengren apelează la vechii săi prieteni, să-i asigure paza. Îl păzeşte Cătălin Voicu, administratorul Grupului Internaţional de Protecţie şi Pază al generalului Dumitru (Mitică) Iliescu, fost director al SPP, fost consilier de stat al lui Ion Iliescu şi şef la Cotroceni al „supleantului“ SPP în CSAŢ, Cătălin Voicu, adus cu concursul lui Ioan Talpeş. Toţi nişte putregaiuri ţinute pe ranguri şi grade de colonei şi generali, care la umbra lui vodă traficau influenţă, îi puneau sub nas lui vodă decrete de graţiere ale unor borfaşi, plătite pe bani grei, percepeau taxe de protecţie de la oamenii de afaceri sau scoteau borfaşi din arest şi influenţau Justiţia.
"Nu îţi cer ceva ce nu este al meu de drept", încheie Rosengren scrisoarea către Oprea, "ci cer să fiu compensat pentru cele ce sunt ale mele, dar au fost luate fără drept. (…) Nu este altceva decât un gest reparatoriu să îmi pui la dispoziţie copia documentelor prin care am «dispărut» din Romline Trading SA şi a celor prin care au mai dispărut şi alţii. Tot la fel, nu este decât un gest reparatoriu să îmi documentezi cum şi în ce bază ai înstrăinat bunurile societăţii, fără să ai un acord scris al meu.“ Nasol moment. În timp ce dosarul lui Rosengren e pe rol la CEDO, Oprea este ministrul Apărării şi liderul unui partid care pretinde că se zbate şi se strofoacă pentru progresul României. România ar progresa, într-adevăr, abia când caracatiţa Gabriel Oprea – Cătălin Voicu va fi dezarmată şi pusă în formol, la rece.
Avere de milionar din leafă de bugetar
În urmă cu 27 de ani, Gabriel Oprea absolvea cu succes şcoala de ofiţeri activi de la Sibiu. De atunci şi până acum a reuşit, pe lângă gradele militare, să adune în CV demnităţi precum cea de director de institut, prefect, secretar de stat, ministru delegat, ministru cu portofoliu, dar şi mai multe mandate de parlamentar, toate activităţi remunerate de la bugetul de stat. Şi tot din leafa de bugetar, în toţi aceşti ani, Gabriel Oprea a reuşit să adune o avere demnă de un biznişmenar al tranziţiei. Trei terenuri intravilane, şase imobile, două maşini, jumătate de milion de euroi în conturile din bănci, vreo 50.000 împrumutaţi, plus bijuterii şi obiecte de artă în valoare de 60.000 de euro împlinesc averea unui bugetar de succes. Un bugetar care, după ce mai bine de doi ani a încasat bani de la Parlament pentru a-şi plăti chiria în Bucureşti, deşi locuia în propria casă, din Bucureşti, şi chiar închiria el alte imobile, a donat un miliard într-o clipită, în momentul în care Academia Caţavencu a publicat lista chiriaşilor ilegali, în urmă cu doi ani. Că doar nu era un ameţit de miliard de lei vechi să păteze onoarea lui de bugetar milionar în euro.
Ofiţer de Justiţie, afacerist ţepar şi administrator de firmă
În 1992, Gabriel Oprea era ofiţer de justiţie militară. În noiembrie 1992, este înfiinţată firma Romline Trading SA, cu acţionarii Oprea Gabriel, Julian Rosengren, Cristian Drulea şi Mircea Vieroşanu. C-aşa era pe-atunci, procurorii militari puteau face afaceri şi în văzul lumii, nu doar pe-ascuns. Un an mai târziu, în societate sunt cooptate Sanda Oprea, Simona Vieroşanu şi Adriana Batin, iar Cristian Drulea se retrage. Afacerile merg bine şi viitorul firmei pare luminos. La încă un an distanţă, unul dintre asociaţi, Julian Rosengren, începe să aibă probleme cu Justiţia, suferă un proces sumar, după care este condamnat şi expulzat din România.
Imediat, din societate se retrag soţii Vieroşanu, iar Gabriel Oprea devine singurul şef, dar şi administrator al biznisului. Normal, nu-şi pierde prea mult timpul cu administratul şi vinde bunurile companiei, imobile şi active mobile, unei bănci prietene, Bancpost. Societatea comercială, rămasă fără patrimoniu şi fără un număr suficent de acţionari pentru a-şi continua activitatea, are soarta pecetluită, iar Gabriel Oprea cere dizolvarea, act consfinţit în decembrie 1995. Cu buzunarele pline, Oprea se întoarce la haina militară, iar Julian Rosengren, expulzat din România, se întreabă şi azi ce s-a întîmplat cu firma, dar mai ales cu bunurile ei.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 31 Mar 2010
Biroul de Investigatii
Viaţa: Gabriel nu mai răspunde la telefon
Îl caută disperat cineva din Suedia. Suntem în anul 2010. Cineva, pe nume Julian Rosengren, cetăţean româno-suedez, care şi-a împletit destinul cu actualul ministru al Apărării. În sensul că Rosengren a făcut banii, cineva a avut grijă ca Rosengren să fie băgat la puşcărie, iar altcineva a avut grijă să şteargă urmele şi să pună mâna pe bunurile lui Rosengren. Să le transforme în bani, adică. În sensul în care vorbim despre acel prim milion al milionarilor în devize, care nu se pune la socoteală. Pe acest altcineva îl cheamă Gabriel Oprea.
Cică el dispune de Apărarea României. Pe cine apără Oprea? Ce arme ţine în mână această tentaculă crescută din acelaşi trunchi de caracatiţă din care a crescut şi Cătălin Voicu? Braţele creaturii normal că se cunosc şi colaborează între ele. Mai ales dacă una nimereşte din greşeală în gura Justiţiei. Alo, domnu’ Gabi? Sunt eu, Suedia.
Ascultă-mă: "Gabi, am încercat de nenumărate ori să restabilesc un dialog cu tine însă fără succes". Zice Rosengren. (…) „De-a lungul vremii, am încercat să înţeleg anumite momente din relaţia noastră pentru a putea să elucidez mai bine ce s-a întâmplat cu mine de fapt între anii 1992-1993 (…)“. Păi, să vă spun ce s-a întâmplat. Rosengren avea o firmă, Romline Trading, care mergea bine. Brusc, împotriva sa au început să curgă plângeri penale ce clamau o presupusă fraudă. A început urmărirea penală împotriva sa şi a fost ciugulit de Poliţie şi depus la frigorifică, sub acuzaţia de fraudă în tranzacţiile comerciale. Procesul a început în noiembrie ’93. Prin sentinţa din 29 noiembrie ’94, TMB l-a condamnat la 4 ani de pârnaie pentru înşelăciune şi, în mod curios, caz unic, aproape ca în cazul acuzaţiei de terorism, a dispus expulzarea sa după executarea pedepsei. Nu intrăm în detalii. Rosengren a dat statul român în judecată la Strasbourg şi a câştigat procesul, iar statul este bun de plată pentru ce i-a făcut. Bine, bine, dar statul era şi Găbiţă Oprea.
Banii: ce făcea Găbelu? Justiţie militară
Lăsase numărătoarea izmenelor, în calitate de brav căpitan de intendenţă al Armiei Române, iar peste câţiva ani ajungea general cu patru stele, cât comandanţii americani din al doilea război mondial, şi trecea la afaceri juridice. Era deja o autoritate. Era magistrat militar. Să-l ascultăm pe Rosengren: „(…) Mi-ai reproşat că aş fi vorbit despre tine în vremea când mă aflam în arestul IGP“. Aha, interesant. „(…) Mi-ai spus că ai fost nevoit să lichidezi firma la care eram împreună acţionari.“ Rosengren şi-a găsit imobilele „vândute“ la Bancpost, iar Mercedesul G-Klasse făcut pe comandă (150.000 de mărci la vremea aia) „parcat“ în garajul bunului prieten al lui Oprea, Dumitru Bucşaru, patronul echipei de fotbal Unirea, care a derulat numeroase contracte dubioase cu statul şi a fost tovarăşul de nebunii al căutatului internaţional, găsitului şi nu se ştie de ce uitatului în America, Mihai Necolaiciuc, şeful CFR. Pe 12 aprilie se vor împlini 5 ani de când Traian Băsescu primea la Cotroceni o rugăminte de-a lui Bucşaru, „Traiane, help!“, pe care a redirecţionat-o ministrului Gheorghe Dobre de la Transporturi, cu ordinul: „Dle ministru Dobre. Rog analizaţi şi rezolvare legală“. Rezolvarea e un mizilic: 110,5 miliarde de lei vechi, deblocaţi urgent de conducerea SNCFR. E vorba de un rest de plată de pe afacerile lui Necolaiciuc cu statul. Şi se mai miră unii de ce va da SNCFR faliment.
Pentru că Rosengren simţise că a fost tras pe sfoară de Găbiţă, a coborât la el în arest ditamai chestorul de Poliţie Dumitru Sorescu, prim-adjunct al şefului IGP, care a jucat în rolul principal în Armagheddonul Poliţiei. Ca maior, Sorescu a participat la arderea celor 40 de cadavre de revolu-ţionari aduse cu frigiderul de la Timişoara. Sergiu, fiul lui Sorescu, s-a asociat cu Mukhles Omar, fratele lui Omar Hayssam, în firma General Group SRL şi în firma arăbească Ogharit Trading, acuzată că a fraudat privatizarea IPRS Băneasa. Sorescu a blocat dosarul lui Omar Hayssam cu privire la însuşirea frauduloasă a pieţelor din sectorul 1. Pe Rosengren nu-l ascultă nimeni? „Îmi amintesc cu câtă căldură îmi recomandai să am de-a face cu Gigi Boeru“, îi scrie Rosengren lui Oprea. Informator al chestorului Sorescu, Boeru este şeful grupării cu acelaşi nume care a extorcat terenuri în Capitală sau le-a obţinut prin înşelăciune, fals şi uz de fals împreună cu funcţionari din PMB. Gigi Boeru i-a rămas moştenire chestorului Petre Tobă, şeful Poliţiei Române, care pe vremea când pătimea Rosengren era locotenentul lui Dumitru Sorescu.
Opera: Oprea a înscenat tentativa de fugă din ţară a lui Rosengren,apoi a contribuit la arestarea sa, mână în mână cu organele, zice scrisoarea. El, ca organ al justiţiei militare aflat în timpul liber. Oprea a verificat personal, de pe telefonul de acasă al lui Rosengren, dacă poate părăsi ţara. După ce a fost arestat, Oprea s-a scuzat că cei de la aeroport n-au înţeles că Rosengren se scrie cu „s“, nu cu „z“. Rosengren voia să plece din ţară. Nu se mai simţea în siguranţă. A apelat şi la Cătălin Voicu, „căci era vremea când erai apropiat de Cătălin Voicu, care tocmai primise cadou de la mine o maşină, să fiu ajutat să ies din ţară“. Mai ţii minte, Găbiţă? Toţi voiau să-l scoată pe Rosengren prin Moldova. Dar să le lase lor averea. Dispariţia lui n-ar mai fi fost raportată de nimeni. După ce iese din puşcărie, Rosengren apelează la vechii săi prieteni, să-i asigure paza. Îl păzeşte Cătălin Voicu, administratorul Grupului Internaţional de Protecţie şi Pază al generalului Dumitru (Mitică) Iliescu, fost director al SPP, fost consilier de stat al lui Ion Iliescu şi şef la Cotroceni al „supleantului“ SPP în CSAŢ, Cătălin Voicu, adus cu concursul lui Ioan Talpeş. Toţi nişte putregaiuri ţinute pe ranguri şi grade de colonei şi generali, care la umbra lui vodă traficau influenţă, îi puneau sub nas lui vodă decrete de graţiere ale unor borfaşi, plătite pe bani grei, percepeau taxe de protecţie de la oamenii de afaceri sau scoteau borfaşi din arest şi influenţau Justiţia.
"Nu îţi cer ceva ce nu este al meu de drept", încheie Rosengren scrisoarea către Oprea, "ci cer să fiu compensat pentru cele ce sunt ale mele, dar au fost luate fără drept. (…) Nu este altceva decât un gest reparatoriu să îmi pui la dispoziţie copia documentelor prin care am «dispărut» din Romline Trading SA şi a celor prin care au mai dispărut şi alţii. Tot la fel, nu este decât un gest reparatoriu să îmi documentezi cum şi în ce bază ai înstrăinat bunurile societăţii, fără să ai un acord scris al meu.“ Nasol moment. În timp ce dosarul lui Rosengren e pe rol la CEDO, Oprea este ministrul Apărării şi liderul unui partid care pretinde că se zbate şi se strofoacă pentru progresul României. România ar progresa, într-adevăr, abia când caracatiţa Gabriel Oprea – Cătălin Voicu va fi dezarmată şi pusă în formol, la rece.
Avere de milionar din leafă de bugetar
În urmă cu 27 de ani, Gabriel Oprea absolvea cu succes şcoala de ofiţeri activi de la Sibiu. De atunci şi până acum a reuşit, pe lângă gradele militare, să adune în CV demnităţi precum cea de director de institut, prefect, secretar de stat, ministru delegat, ministru cu portofoliu, dar şi mai multe mandate de parlamentar, toate activităţi remunerate de la bugetul de stat. Şi tot din leafa de bugetar, în toţi aceşti ani, Gabriel Oprea a reuşit să adune o avere demnă de un biznişmenar al tranziţiei. Trei terenuri intravilane, şase imobile, două maşini, jumătate de milion de euroi în conturile din bănci, vreo 50.000 împrumutaţi, plus bijuterii şi obiecte de artă în valoare de 60.000 de euro împlinesc averea unui bugetar de succes. Un bugetar care, după ce mai bine de doi ani a încasat bani de la Parlament pentru a-şi plăti chiria în Bucureşti, deşi locuia în propria casă, din Bucureşti, şi chiar închiria el alte imobile, a donat un miliard într-o clipită, în momentul în care Academia Caţavencu a publicat lista chiriaşilor ilegali, în urmă cu doi ani. Că doar nu era un ameţit de miliard de lei vechi să păteze onoarea lui de bugetar milionar în euro.
Ofiţer de Justiţie, afacerist ţepar şi administrator de firmă
În 1992, Gabriel Oprea era ofiţer de justiţie militară. În noiembrie 1992, este înfiinţată firma Romline Trading SA, cu acţionarii Oprea Gabriel, Julian Rosengren, Cristian Drulea şi Mircea Vieroşanu. C-aşa era pe-atunci, procurorii militari puteau face afaceri şi în văzul lumii, nu doar pe-ascuns. Un an mai târziu, în societate sunt cooptate Sanda Oprea, Simona Vieroşanu şi Adriana Batin, iar Cristian Drulea se retrage. Afacerile merg bine şi viitorul firmei pare luminos. La încă un an distanţă, unul dintre asociaţi, Julian Rosengren, începe să aibă probleme cu Justiţia, suferă un proces sumar, după care este condamnat şi expulzat din România.
Imediat, din societate se retrag soţii Vieroşanu, iar Gabriel Oprea devine singurul şef, dar şi administrator al biznisului. Normal, nu-şi pierde prea mult timpul cu administratul şi vinde bunurile companiei, imobile şi active mobile, unei bănci prietene, Bancpost. Societatea comercială, rămasă fără patrimoniu şi fără un număr suficent de acţionari pentru a-şi continua activitatea, are soarta pecetluită, iar Gabriel Oprea cere dizolvarea, act consfinţit în decembrie 1995. Cu buzunarele pline, Oprea se întoarce la haina militară, iar Julian Rosengren, expulzat din România, se întreabă şi azi ce s-a întîmplat cu firma, dar mai ales cu bunurile ei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)