Romania trebuie salvata!
Jurnalul National.ro
de Gabi Golea
23/04/2010
Gabriel Oprea, ministrul Apărării Naţionale, este unul dintre principalii aliaţi politici ai preşedintelui Băsescu şi ai PD-L. Gabriel Oprea nu a fost întotdeauna un prieten al fostului primar şi al foştilor pedişti. Trecerea sa cu arme şi bagaje în tabăra prezidenţială a ridicat destul de multe semne de întrebare şi a generat nedumeriri.
Iată ce spunea recent un fost coleg de partid al lui Gabriel Oprea, Dan Mihalache: "Gabi Oprea a fost înainte de a intra în relaţii foarte bune cu un influent grup de afaceri - şi îl cunoaştem amândoi foarte bine - un ofiţer de intendenţă. Se ocupa de conserve şi chiloţi. După ce şi-a găsit prietenii potriviţi, din patron de cârciumă de pe Trafic Greu a devenit şef de agenţie (sigur la Rezervele Statului, că era interesant), prefect, ministru al Administraţiei Publice şi Internelor.
Corelativ a luat multe stele de general fără să fi fost niciodată pe un teatru de operaţiuni, a devenit şi profesor universitar doctor, conducător de doctorat, un fel de lumină a ştiinţei militare româneşti. Despre Onţanu n-am foarte multe lucruri a comenta. Legătura lui cu armata este ca cea dintre Sulla şi prefectură (...) într-o ţară normală, cu o armată care se vrea respectată, nu poate fi general orice şmecher care a făcut o tranzacţie politică mai bună sau mai proastă".
Dar oare ce grup de afaceri "binecunoscut" să fie cel care stă în spatele apropierii atât de strânse a lui Gabriel Oprea de Traian Băsescu şi PD-L?
S-a speculat mult pe seama faptului că liantul apropierii dintre Gabriel Oprea şi PD-L ar fi fost Elena Udrea. Dincolo de orice zvonuri, Oprea şi Udrea au o relaţie apropiată construită cu ajutorul lui Dorin Cocoş, soţul ministrului Dezvoltării şi Turismului, cel care a fost partener de afaceri cu ministrul Apărării la începutul anilor 2000. Ascensiunea lui Gabriel Oprea de la plutonier de intendenţă - numărător de conserve, chiloţi, ciorapi şi bocanci la omul politic şi de afaceri prefect, ministru, profesor universitar, conducător de doctorate - a fost una fulminantă.
Intendentul care a cochetat şi cu "funcţia" de patron de cârciumă în zona Trafic Greu din Sectorul 5 al Capitalei a fost avansat de Traian Băsescu la cel mai înalt grad din Armata Română, cel de general. Talentele sale de "intelectual" menţionate într-o impresionantă carte de vizită pot fi recunoscute doar din câteva rânduri scrise în declaraţia de avere. Cârdăşia Oprea, Cocoş şi Băsescu a adus bani frumoşi celor trei. Oprea, fost profesor la Colegiul Naţional de Apărare, s-a împrietenit cu Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea, pe băncile Colegiului de Apărare Naţională.
Cei doi au devenit asociaţi în firma "Trei Cocoşi". Aceasta a cumpărat cu nici 100.000 de euro de la municipalitate, în Parcul Herăstrău, un teren cu active care azi valorează zeci de milioane de euro. Rolul lui Traian Băsescu, primar general pe atunci, a fost să blocheze cererea de retrocedare a moştenitorilor legali până la perfectarea tranzacţiei. Tunul imobiliar cu pecetea Băsescu-Cocoş-Oprea a constat în cumpărarea unui imobil şi mai apoi a terenului aferent la un preţ de zece ori mai mic decât al pieţei.
De asemenea, complicitatea generalului cu familia Udrea-Cocoş a făcut ca această gaşcă să pună mâna pe suprafeţe uriaşe de teren în jurul Capitalei. Oprea este şi cel care l-a decapitat, cu sprijinul unor grei din SRI de la şefia Ilfov pe baronul pesedist Constantin Bebe Ivanovici.
VENITURI DIN ÎNCHIRIERI
Gabriel Oprea nu are în acest moment nici o afacere concretă, însă are venituri substanţiale, de peste 200.000 de euro anual, din închirierea celor 11 apartamente, case sau spaţii comerciale pe care le deţine. La asemenea venit, la care se mai adaugă salariul de deputat, cel de profesor univesitar şi de conducător de doctorat, dar şi pensia militară, conturile din bancă ale lui Oprea arată pe măsură.
Ministrul Apărării are 408.000 de euro şi 90.000 de lei puşi la păstrare în bancă.
Totuşi, numele lui Gabriel Oprea este legat de cel puţin nouă societăţi comerciale în care a fost trecut asociat sau administrator. Gabriel Oprea s-a apucat de afaceri încă din 1991, când s-a asociat cu alte 13 persoane cu care a înfiinţat firma Riceti SRL, care se ocupa de comerţ "cu amănuntul". În 2001, societatea a fost dizolvată. Tot în 1991, Oprea a devenit asociat în firma Nicola's Impex SRL, alături de alte şase persoane, însă şi această firmă a intrat în dizolvare tot în 2001, an în care începe ascensiunea sa politică prin numirea ca preşedinte pentru Rezervele Statului în guvernul Năstase.
Potrivit CV-ului, în perioada 1990-2000, Gabriel Oprea a fost ofiţer de justiţie militară. În toată această perioadă, Oprea s-a implicat şi în afaceri, având în vedere că legea societăţilor comerciale nu prevedea nici un fel de restricţii. Iar legea incompatibilităţilor nu exista. În 1992, actualul ministru a înfiinţat două firme cu denumiri asemănătoare: Gageda Impex SRL şi Gage Impex SRL, ambele implicate în activităţi de comerţ.
vineri, 23 aprilie 2010
Directorul Petromin: „S-a deturnat o grămadă de bani”
Romania trebuie salvata!
EVZ.ro
Autor: Feri Predescu
Vineri, 23 Aprilie 2010
Florin Chiforeanu, numit în funcţie de o lună, îi acuză pe foştii şefi ai companiei că au îngropat societatea în datorii. Situaţia Petromin va fi discutată azi, în adunarea generală a acţionarilor.
Sursa: Feri PredescuPetromin, ultima societate de navigaţie care mai aparţine statului român şi care, în urmă cu 20 ani, era mândria flotei româneşti, cu aproape 100 nave petrolier şi vrachiere, este astăzi înglodată în datorii de aproape 40 de milioane de lei, are toate activele puse sub sechestru şi se află în procedură de executare silită.
Actualul director, Florin Chiforeanu, spune că a descoperit numai nereguli lăsate de fosta conducere. Astăzi este programată o şedinţă a adunării generale a acţionarilor, la care vor par ticipa şi reprezentanţi ai Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). În plus, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a demarat o anchetă în cazul Petromin.
„Ce să se cumpere, datorii?”
Activele Petromin înseamnă, de fapt, sediul administrativ din incinta Portului Constanţa, un remorcher fluvial, 140 de locuri de cazare, pe un teren de 5.000 de metri pătraţi în staţiunea Saturn cu câteva spaţii comerciale în zona Stadionului Farul Constanţa şi două nave vachier, din care doar una în stare fun cţională.
„Nu s-a plătit nimic, s-au deturnat o mulţime de bani, iar fosta conducere a dat dovadă, deliberat, de un management prost. Nu sunt cuvinte care să explice această golăneală, mai ales în ultimii doi ani, nu a fost nicio secundă de legalitate”, susţine Florentin Chiforeanu, numit în urmă cu o lună în funcţia de director al Petromin.
De-a lungul timpului, AVAS, care deţine peste 70% din acţiunile Petromin, a încercat în mai multe rânduri să privatizeze compania.
„Ce să mai privatizeze la ea şi ce să se cumpere, datorii? Am dat peste o mulţime de nereguli despre care nici măcar AVAS nu avea cunoştinţă. Am ajuns o societate paria, în care s-a prădat tot şi care, în mod deliberat, nu şi-a plătit datoriile şi dările la stat”, afirmă Chiforeanu.
Deşi a fost numit în funcţie acum o lună, înregistrarea lui Florin Chiforeanu ca director a fost respinsă de Registrul Comerţului, iar singurul director înregistrat este Mihai Andrei, care a fost înlocuit anul trecut de Andrei Caraiani, acesta având încă drept de semnătură. „E o bulibăşeală totală pe care încercăm să o lămurim în şedinţa AGA, când va veni şi conducerea AVAS”, mai spune noul director.
Anchetă DNA
Luna aceasta, situaţia companiei Petromin a intrat în vizorul DNA. „Sunt iniţiate acum nişte acţiuni împotriva foştilor directori, se fac expertize, audituri. Când le-am comunicat celor de la AVAS, au rămas cu gura căscată: unde s-a mai pomenit ca actele constitutive să fie înregistrate fără ştirea lor?”, afirmă Florin Chiforeanu.
Potrivit unor surse apropiate anchetei, ar fi vorba despre acuzaţii de abuz în serviciu şi fraude de milioane de euro. Miza ar fi cele două nave vrachier, „Carmen Sylva” şi „Ileana”, care aparţin unor societăţi de unică navă, unde Petromin deţine toate acţiunile. Dar din cauză că sunt înregistrate la Registrul Comerţului din Malta, ANAF nu le poate pune sub sechestru şi nici nu se ştie cine poate lua decizia de a le scoate la vânzare.
REACŢII
„O epavă, asta a ajuns Petromin”
Acţionarii care deţin restul de 30% din Petromin cred că nici privatizarea nu mai poate rezolva situaţia companiei. „Cine să mai cumpere Petrominul în afară de cei care pot cumpăra bunurile puse sub sechestru. Acţionarul minoritar e perdant de mult pentru că acţionarul majoritar a gestionat incorect compania, în funcţie de interesele politice”, consideră Ion Tiţa Călin, unul dintre acţionarii minoritari. Şi mai păgubiţi sunt marinarii români.
„O epavă, asta a ajuns Petromin. Am ajuns să cerşim de muncă până şi în ţările care nu au ieşire la mare, dar au vapoare”, spune un marinar. „Petromin e, la ora actuală, doar un nume bazat pe scandalul cu acelaşi nume şi acea «afacere » Flota, care într-adevăr a fost regizată pe hârtie”, consideră liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, Adrian Mihălciou.
FOSTA CONDUCERE
Cheltuielile de reparaţii, nejustificat de mari
La rândul său, fostul director Andrei Caraiani, spune că privatizarea Petromin este singura soluţie. „Prin vânzare încasează şi statul ceva, prin executare nu se mai obţine nimic, banii se duc toţi pe datorii”, afirmă Caraiani, care încă se consideră directorul companiei, având de altfel şi drept de semnătură.
Caraiani spune că s-a întors la Petromin anul trecut, la rugămintea fostului preşedinte al AVAS Mircea Ursache.
„Am mai fost director în anii ’90 şi la plecarea mea, în 1997, am lăsat compania cu aproape 100 de nave. După schimbarea lui Mircea Ursache, am făcut trei-patru intervenţii la AVAS pentru instituire de administrare speciala la Petromin. În acest fel nu mai creşteau datoriile, dar nu am primit niciun răspuns”, afirmă Caraiani.
Fostul director spune că, după ce a preluat funcţia, DNA i-a cerut contractul de reparaţii al navei „Carmen Sylva” cu firma austriacă Voest Alpine. „Cheltuielile de reparaţii au fost nejustificate, suma e exagerată, şi din împrumutul de 11,5 milioane euro s-au plătit doar 500.000 de euro. Finanţatorul poate oricând să-şi execute garanţiile în valoare de 11 milioane de euro în defavoarea Voest Alpine, un contractor serios care a închiriat nava pe 4 ani”, mai spune Caraiani.
Referitor la şedinţa de astăzi, Caraiani ameninţă că se va retrage dacă AGA va lua vreo măsură împotriva sa: „Să vedem atunci cine va mai semna actele pentru că eu sunt înregistrat la Registrul Comerţului din Malta ca director pe cele două societăţi de navă (care deţin navele „Ileana” şi „Carmen Sylva” - n.r.)”.
EVZ.ro
Autor: Feri Predescu
Vineri, 23 Aprilie 2010
Florin Chiforeanu, numit în funcţie de o lună, îi acuză pe foştii şefi ai companiei că au îngropat societatea în datorii. Situaţia Petromin va fi discutată azi, în adunarea generală a acţionarilor.
Sursa: Feri PredescuPetromin, ultima societate de navigaţie care mai aparţine statului român şi care, în urmă cu 20 ani, era mândria flotei româneşti, cu aproape 100 nave petrolier şi vrachiere, este astăzi înglodată în datorii de aproape 40 de milioane de lei, are toate activele puse sub sechestru şi se află în procedură de executare silită.
Actualul director, Florin Chiforeanu, spune că a descoperit numai nereguli lăsate de fosta conducere. Astăzi este programată o şedinţă a adunării generale a acţionarilor, la care vor par ticipa şi reprezentanţi ai Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). În plus, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a demarat o anchetă în cazul Petromin.
„Ce să se cumpere, datorii?”
Activele Petromin înseamnă, de fapt, sediul administrativ din incinta Portului Constanţa, un remorcher fluvial, 140 de locuri de cazare, pe un teren de 5.000 de metri pătraţi în staţiunea Saturn cu câteva spaţii comerciale în zona Stadionului Farul Constanţa şi două nave vachier, din care doar una în stare fun cţională.
„Nu s-a plătit nimic, s-au deturnat o mulţime de bani, iar fosta conducere a dat dovadă, deliberat, de un management prost. Nu sunt cuvinte care să explice această golăneală, mai ales în ultimii doi ani, nu a fost nicio secundă de legalitate”, susţine Florentin Chiforeanu, numit în urmă cu o lună în funcţia de director al Petromin.
De-a lungul timpului, AVAS, care deţine peste 70% din acţiunile Petromin, a încercat în mai multe rânduri să privatizeze compania.
„Ce să mai privatizeze la ea şi ce să se cumpere, datorii? Am dat peste o mulţime de nereguli despre care nici măcar AVAS nu avea cunoştinţă. Am ajuns o societate paria, în care s-a prădat tot şi care, în mod deliberat, nu şi-a plătit datoriile şi dările la stat”, afirmă Chiforeanu.
Deşi a fost numit în funcţie acum o lună, înregistrarea lui Florin Chiforeanu ca director a fost respinsă de Registrul Comerţului, iar singurul director înregistrat este Mihai Andrei, care a fost înlocuit anul trecut de Andrei Caraiani, acesta având încă drept de semnătură. „E o bulibăşeală totală pe care încercăm să o lămurim în şedinţa AGA, când va veni şi conducerea AVAS”, mai spune noul director.
Anchetă DNA
Luna aceasta, situaţia companiei Petromin a intrat în vizorul DNA. „Sunt iniţiate acum nişte acţiuni împotriva foştilor directori, se fac expertize, audituri. Când le-am comunicat celor de la AVAS, au rămas cu gura căscată: unde s-a mai pomenit ca actele constitutive să fie înregistrate fără ştirea lor?”, afirmă Florin Chiforeanu.
Potrivit unor surse apropiate anchetei, ar fi vorba despre acuzaţii de abuz în serviciu şi fraude de milioane de euro. Miza ar fi cele două nave vrachier, „Carmen Sylva” şi „Ileana”, care aparţin unor societăţi de unică navă, unde Petromin deţine toate acţiunile. Dar din cauză că sunt înregistrate la Registrul Comerţului din Malta, ANAF nu le poate pune sub sechestru şi nici nu se ştie cine poate lua decizia de a le scoate la vânzare.
REACŢII
„O epavă, asta a ajuns Petromin”
Acţionarii care deţin restul de 30% din Petromin cred că nici privatizarea nu mai poate rezolva situaţia companiei. „Cine să mai cumpere Petrominul în afară de cei care pot cumpăra bunurile puse sub sechestru. Acţionarul minoritar e perdant de mult pentru că acţionarul majoritar a gestionat incorect compania, în funcţie de interesele politice”, consideră Ion Tiţa Călin, unul dintre acţionarii minoritari. Şi mai păgubiţi sunt marinarii români.
„O epavă, asta a ajuns Petromin. Am ajuns să cerşim de muncă până şi în ţările care nu au ieşire la mare, dar au vapoare”, spune un marinar. „Petromin e, la ora actuală, doar un nume bazat pe scandalul cu acelaşi nume şi acea «afacere » Flota, care într-adevăr a fost regizată pe hârtie”, consideră liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, Adrian Mihălciou.
FOSTA CONDUCERE
Cheltuielile de reparaţii, nejustificat de mari
La rândul său, fostul director Andrei Caraiani, spune că privatizarea Petromin este singura soluţie. „Prin vânzare încasează şi statul ceva, prin executare nu se mai obţine nimic, banii se duc toţi pe datorii”, afirmă Caraiani, care încă se consideră directorul companiei, având de altfel şi drept de semnătură.
Caraiani spune că s-a întors la Petromin anul trecut, la rugămintea fostului preşedinte al AVAS Mircea Ursache.
„Am mai fost director în anii ’90 şi la plecarea mea, în 1997, am lăsat compania cu aproape 100 de nave. După schimbarea lui Mircea Ursache, am făcut trei-patru intervenţii la AVAS pentru instituire de administrare speciala la Petromin. În acest fel nu mai creşteau datoriile, dar nu am primit niciun răspuns”, afirmă Caraiani.
Fostul director spune că, după ce a preluat funcţia, DNA i-a cerut contractul de reparaţii al navei „Carmen Sylva” cu firma austriacă Voest Alpine. „Cheltuielile de reparaţii au fost nejustificate, suma e exagerată, şi din împrumutul de 11,5 milioane euro s-au plătit doar 500.000 de euro. Finanţatorul poate oricând să-şi execute garanţiile în valoare de 11 milioane de euro în defavoarea Voest Alpine, un contractor serios care a închiriat nava pe 4 ani”, mai spune Caraiani.
Referitor la şedinţa de astăzi, Caraiani ameninţă că se va retrage dacă AGA va lua vreo măsură împotriva sa: „Să vedem atunci cine va mai semna actele pentru că eu sunt înregistrat la Registrul Comerţului din Malta ca director pe cele două societăţi de navă (care deţin navele „Ileana” şi „Carmen Sylva” - n.r.)”.
joi, 22 aprilie 2010
Ciuhandu, încă o manevră la licitaţia străzilor
Romania trebuie salvata!
EVZ.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Dan Bucura
Normele de deviz în construcţii, unice pe ţară, au fost modificate pentru a se favoriza o anumită firmă de asfaltatori.
În următorii 4 ani, șoselele din Timișoara ar putea să coste primăria mult mai mult decât s-a dat de înțelesSursa: ARHIVA EVZ
Licitaţiile trucate, organizate anume pentru a favoriza anumite firme, se ţin lanţ la Timişoara. Ultima dintre ele, cu o valoare de peste 15 milioane de euro, s-a organizat la finele lui 2009 şi a iscat un scandal monstru.
În premieră pentru România, firma Strabag SRL a modificat normele de deviz pentru lucrări, stabilite prin lege ca fiind unice pe ţară, şi a câştigat licitaţia deşi practică preţuri de 4-5 ori mai mari faţă de concurenţă.
Manevra a fost pusă în practică exact cu ajutorul funcţionarilor de la primărie, care au făcut parte din comisia de evaluare.
Ingineria perfectă: mulţi văd, puţini pricep
Contractul pentru întreţinerea străzilor din municipiul Timişoara a iscat la finele anului trecut o luptă strânsă între constructori. Oraşul a fost împărţit de primărie în 4 zone, pentru fiecare dintre acestea fiind alocate aproape 4 milioane de euro, bani disponibili pentru repararea şi întreţinerea străzilor în următorii 4 ani.
Procedura de atribuire care s-a ales, licitaţia deschisă, a scos la iveală ceva incredibil.
În vreme ce toate firmele participante au venit cu preţuri relativ egale, una dintre ele a rupt gura târgului. Atât pe zona Sud-Est cât şi pe Nord-Vest, compania Strabag SRL şi-a omorât concurenţa, venind cu un preţ ridicol de mic.
Aparent, se putea spune că Primăria Timişoana a tras lozul câştigător, găsind pe cineva care săi întreţină drumurile pe bani atât de puţini. În realitate, aşa cum un raport extrajudiciar-bombă avea să demonstreze ulterior, în spatele acestui plocon se ascunde o manevră unică în România.
Expertiza extrajudiciară a scos la iveală trucul
Ceea ce au făcut reprezentanţii companiei Strabag, cu voie de la primărie, a fost catalogat ulterior, de către un expert din cadrul Tribunalului Timiş, drept un abuz fără precedent. Explicaţia poate suna un pic bizar pentru un neiniţiat.
„Firma câştigătoare a putut obţine preţul cel mai mic prin modificarea normelor de deviz, conform normativelor în vigoare.”
Traducerea ei în limbaj obişnuit sună cam aşa. În România există o lege care stabileşte exact timpii de lucru în domeniul construcţiilor. O groapă de un metru cub, de exemplu, trebuie săpată în 15 minute. La fel, să spunem, turnarea plăcii de asfalt pe fiecare metru pătrat de drum. Firma Strabag a modificat exact aceşti parametri şi, deşi preţurile sale la produse şi la mâna de lucru sunt mult mai mari decât ale concurenţilor, calculele i-au dat preţul cel mai mic.
La orice licitaţie la drumuri, firmele se bat cu preţurile proprii, cu mâna de lucru sau cu orice alte criterii legate de preţul pe care îl au. Normele despre care vorbim sunt însă o constantă, aplicabilă pentru toţi competitorii, ce nu poate fi schimbată. Ea are caracter de lege, la fel ca normele privind protecţia muncii. Este ca şi cum ai spune că în locul căştilor de protecţie se poate intra în şantier protejat de un coif de hârtie.
Expertul extrajudiciar care a analizat, la solicitarea unei instanţe, adjudecarea licitaţiei pe drumuri, arată că de fapt costurile câştigătorului sunt mult mai mari.
Betonul asfaltic, de exemplu, ce va fi turnat de câştigător are un preţ unitar de 191,72 lei pe unitate, în vreme ce firma clasată pe locul 2 punea un produs identic pentru 138,77 lei pe unitate. La fel şi bordura, care costă la Strabag 22,38 lei pe unitate şi 18 lei la ceilalţi.
În realitate: plăţi mai mari şi lucrări proaste
În fine, concluziile expertizei extrajudiciare despre care vorbim sunt devastatoare.
„Diferenţa care s-a obţinut prin modificarea nejustificată şi ilegală a normelor de deviz a condus la o diferenţă enormă de preţ. Scăderile realizate abuziv au dus la o înjumătăţire a preţului final al ofertei, realizând un imens avantaj pentru câştigător”.
Expertiza stabileşte şi vinovatul: „Consider că vina aparţine Comisiei de selecţie, care nu a solicitat experţilor să facă toate verificările tehnice la ofertele depuse spre evaluare”.
Acelaşi document vorbeşte în premieră despre un fenomen aproape generalizat în România. Se spune că este de aşteptat ca primăria să facă pe parcurs acte adiţionale de valoare, mai exact se aşteaptă ca primăria să aprobe cheltuieli suplimentare pentru compania Strabag SRL, care la adaosurile mari practicate de aceasta vor lăsa o gaură uriaşă în bugetul local. Sau se va merge pe preţul licitat, ceea ce va fi un dezastru pentru calitatea drumurilor respective.
Expertul estimează că păstrarea indicatorilor de la li citaţie va însemna un dezastru pentru starea drumurilor din oraş.
REPLICA
Primarul vrea să-l bage pe expertul instanţei în puşcărie
Edilul Gheorghe Ciuhandu vede altfel lucrurile în ceea ce priveşte licitaţia la drumuri. Acesta susţine că oamenii săi sunt cei care au lucrat curat, în vreme ce expertiza extrajudiciară a fost tendenţioasă.
„Am făcut plângere penală împotriva domnului expert. Acesta, într-o cauză similară, s-a pronunţat exact pe dos. Adică a susţinut că normele respective nu sunt literă de lege. De altfel, din acest motiv am şi acceptat modificarea lor în cazul de care mă întrebaţi. Ca să nu mai pierdem în instanţă. Nu spun mai multe, dar expertul respectiv are o problemă”, a explicat Ciuhandu.
Bizar este însă faptul că şi primăria a dat în urmă cu un an un răspuns care se bate cap în cap cu ceea ce s-a petrecut la licitaţia pentru drumuri. Atunci, o firmă a fost descalificată exact pentru că a încercat să modifice normativele respective.
Interesant este şi punctul de vedere al firmei câştigătoare. Reprezentantul acesteia susţine că firma sa deţine utilaje de ultimă generaţie, cu consumuri reduse, motiv pentru care lucrează după norme proprii. Despre cele care încă au caracter de lege în România şi care datează din 1980, Marius Ungureanu susţine că „nu mai reflectă realitatea tehnologică din zilele noastre şi nu mai pot fi folosite ca acum aproape 30 de ani”.
EVZ.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Dan Bucura
Normele de deviz în construcţii, unice pe ţară, au fost modificate pentru a se favoriza o anumită firmă de asfaltatori.
În următorii 4 ani, șoselele din Timișoara ar putea să coste primăria mult mai mult decât s-a dat de înțelesSursa: ARHIVA EVZ
Licitaţiile trucate, organizate anume pentru a favoriza anumite firme, se ţin lanţ la Timişoara. Ultima dintre ele, cu o valoare de peste 15 milioane de euro, s-a organizat la finele lui 2009 şi a iscat un scandal monstru.
În premieră pentru România, firma Strabag SRL a modificat normele de deviz pentru lucrări, stabilite prin lege ca fiind unice pe ţară, şi a câştigat licitaţia deşi practică preţuri de 4-5 ori mai mari faţă de concurenţă.
Manevra a fost pusă în practică exact cu ajutorul funcţionarilor de la primărie, care au făcut parte din comisia de evaluare.
Ingineria perfectă: mulţi văd, puţini pricep
Contractul pentru întreţinerea străzilor din municipiul Timişoara a iscat la finele anului trecut o luptă strânsă între constructori. Oraşul a fost împărţit de primărie în 4 zone, pentru fiecare dintre acestea fiind alocate aproape 4 milioane de euro, bani disponibili pentru repararea şi întreţinerea străzilor în următorii 4 ani.
Procedura de atribuire care s-a ales, licitaţia deschisă, a scos la iveală ceva incredibil.
În vreme ce toate firmele participante au venit cu preţuri relativ egale, una dintre ele a rupt gura târgului. Atât pe zona Sud-Est cât şi pe Nord-Vest, compania Strabag SRL şi-a omorât concurenţa, venind cu un preţ ridicol de mic.
Aparent, se putea spune că Primăria Timişoana a tras lozul câştigător, găsind pe cineva care săi întreţină drumurile pe bani atât de puţini. În realitate, aşa cum un raport extrajudiciar-bombă avea să demonstreze ulterior, în spatele acestui plocon se ascunde o manevră unică în România.
Expertiza extrajudiciară a scos la iveală trucul
Ceea ce au făcut reprezentanţii companiei Strabag, cu voie de la primărie, a fost catalogat ulterior, de către un expert din cadrul Tribunalului Timiş, drept un abuz fără precedent. Explicaţia poate suna un pic bizar pentru un neiniţiat.
„Firma câştigătoare a putut obţine preţul cel mai mic prin modificarea normelor de deviz, conform normativelor în vigoare.”
Traducerea ei în limbaj obişnuit sună cam aşa. În România există o lege care stabileşte exact timpii de lucru în domeniul construcţiilor. O groapă de un metru cub, de exemplu, trebuie săpată în 15 minute. La fel, să spunem, turnarea plăcii de asfalt pe fiecare metru pătrat de drum. Firma Strabag a modificat exact aceşti parametri şi, deşi preţurile sale la produse şi la mâna de lucru sunt mult mai mari decât ale concurenţilor, calculele i-au dat preţul cel mai mic.
La orice licitaţie la drumuri, firmele se bat cu preţurile proprii, cu mâna de lucru sau cu orice alte criterii legate de preţul pe care îl au. Normele despre care vorbim sunt însă o constantă, aplicabilă pentru toţi competitorii, ce nu poate fi schimbată. Ea are caracter de lege, la fel ca normele privind protecţia muncii. Este ca şi cum ai spune că în locul căştilor de protecţie se poate intra în şantier protejat de un coif de hârtie.
Expertul extrajudiciar care a analizat, la solicitarea unei instanţe, adjudecarea licitaţiei pe drumuri, arată că de fapt costurile câştigătorului sunt mult mai mari.
Betonul asfaltic, de exemplu, ce va fi turnat de câştigător are un preţ unitar de 191,72 lei pe unitate, în vreme ce firma clasată pe locul 2 punea un produs identic pentru 138,77 lei pe unitate. La fel şi bordura, care costă la Strabag 22,38 lei pe unitate şi 18 lei la ceilalţi.
În realitate: plăţi mai mari şi lucrări proaste
În fine, concluziile expertizei extrajudiciare despre care vorbim sunt devastatoare.
„Diferenţa care s-a obţinut prin modificarea nejustificată şi ilegală a normelor de deviz a condus la o diferenţă enormă de preţ. Scăderile realizate abuziv au dus la o înjumătăţire a preţului final al ofertei, realizând un imens avantaj pentru câştigător”.
Expertiza stabileşte şi vinovatul: „Consider că vina aparţine Comisiei de selecţie, care nu a solicitat experţilor să facă toate verificările tehnice la ofertele depuse spre evaluare”.
Acelaşi document vorbeşte în premieră despre un fenomen aproape generalizat în România. Se spune că este de aşteptat ca primăria să facă pe parcurs acte adiţionale de valoare, mai exact se aşteaptă ca primăria să aprobe cheltuieli suplimentare pentru compania Strabag SRL, care la adaosurile mari practicate de aceasta vor lăsa o gaură uriaşă în bugetul local. Sau se va merge pe preţul licitat, ceea ce va fi un dezastru pentru calitatea drumurilor respective.
Expertul estimează că păstrarea indicatorilor de la li citaţie va însemna un dezastru pentru starea drumurilor din oraş.
REPLICA
Primarul vrea să-l bage pe expertul instanţei în puşcărie
Edilul Gheorghe Ciuhandu vede altfel lucrurile în ceea ce priveşte licitaţia la drumuri. Acesta susţine că oamenii săi sunt cei care au lucrat curat, în vreme ce expertiza extrajudiciară a fost tendenţioasă.
„Am făcut plângere penală împotriva domnului expert. Acesta, într-o cauză similară, s-a pronunţat exact pe dos. Adică a susţinut că normele respective nu sunt literă de lege. De altfel, din acest motiv am şi acceptat modificarea lor în cazul de care mă întrebaţi. Ca să nu mai pierdem în instanţă. Nu spun mai multe, dar expertul respectiv are o problemă”, a explicat Ciuhandu.
Bizar este însă faptul că şi primăria a dat în urmă cu un an un răspuns care se bate cap în cap cu ceea ce s-a petrecut la licitaţia pentru drumuri. Atunci, o firmă a fost descalificată exact pentru că a încercat să modifice normativele respective.
Interesant este şi punctul de vedere al firmei câştigătoare. Reprezentantul acesteia susţine că firma sa deţine utilaje de ultimă generaţie, cu consumuri reduse, motiv pentru care lucrează după norme proprii. Despre cele care încă au caracter de lege în România şi care datează din 1980, Marius Ungureanu susţine că „nu mai reflectă realitatea tehnologică din zilele noastre şi nu mai pot fi folosite ca acum aproape 30 de ani”.
SRI a aruncat 2,5 milioane de dolari pe un robot medical
Romania trebuie salvata!
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
SRI a aruncat 2,5 milioane de dolari pe un robot medical
Romania trebuie salvata!
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
Generalul Gabriel Oprea, măcelar de patru stele
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 21 Apr 2010 | Alexandru Cristorian
Înainte să ajungă mare om de stat, general cu patru stele şi ministru al Apărării, ba chiar înainte să facă primii bani serioşi pe spatele suedezului expulzat de care vă ziceam în urmă cu nişte săptămîni, Gabriel Oprea era ofiţer de justiţie militară.
Cum de altfel zice chiar el, atît în CV, cît şi în comunicările făcute prin intermediul biroului de presă de la minister ori în revistele sponsorizate de foştii amici. Numai că ministrul mai era şi vînzător de carne, cum nu zice şi nu a recunoscut niciodată. Adică, imediat după 1990 şi promovarea de la număratul suspensoarelor, Găbiţă se ocupa, în paralel cu justiţia militară, şi cu comerţul cu ridicata al cărnii şi mezelurilor.
Toată treaba se întîmpla prin 1992, chiar înainte ca afacerile imobiliare bazate pe falsuri şi parteneri ţepuiţi să devină obicei al liderului independenţilor. Conform datelor de la Registrul Comerţului, în 5 august 1992, Gabriel Oprea, împreună cu George Remus Stănculeanu, înregistrează societatea Gage Impex SRL, firmă ce se ocupa, aşa cum am zis, cu vînzarea de carne, dar şi cu cultura cerealelor şi alte chestii ce ţin de agricultură.
Or, avînd în vedere că Oprea s-a cerut în rezervă din postul de ofiţer de justiţie militară abia în 1993, e pe undeva de înţeles de ce se preface acum că a uitat de acele afaceri. Ceva mai nasol pentru actualul ministru este că firma respectivă a funcţionat vreo zece ani, pînă în 26 aprilie 2002, cînd a fost radiată. Adică firma a existat şi în perioada în care Găbiţă era director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare, între 2000 şi 2001, dar şi în perioada în care era secretar de stat, preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului, un an mai tîrziu. Dar, la drept vorbind, ce mai înseamnă o firmă ascunsă, pe lîngă falsurile în acte executate de actualul general în primii ani de după Revoluţie?
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 21 Apr 2010 | Alexandru Cristorian
Înainte să ajungă mare om de stat, general cu patru stele şi ministru al Apărării, ba chiar înainte să facă primii bani serioşi pe spatele suedezului expulzat de care vă ziceam în urmă cu nişte săptămîni, Gabriel Oprea era ofiţer de justiţie militară.
Cum de altfel zice chiar el, atît în CV, cît şi în comunicările făcute prin intermediul biroului de presă de la minister ori în revistele sponsorizate de foştii amici. Numai că ministrul mai era şi vînzător de carne, cum nu zice şi nu a recunoscut niciodată. Adică, imediat după 1990 şi promovarea de la număratul suspensoarelor, Găbiţă se ocupa, în paralel cu justiţia militară, şi cu comerţul cu ridicata al cărnii şi mezelurilor.
Toată treaba se întîmpla prin 1992, chiar înainte ca afacerile imobiliare bazate pe falsuri şi parteneri ţepuiţi să devină obicei al liderului independenţilor. Conform datelor de la Registrul Comerţului, în 5 august 1992, Gabriel Oprea, împreună cu George Remus Stănculeanu, înregistrează societatea Gage Impex SRL, firmă ce se ocupa, aşa cum am zis, cu vînzarea de carne, dar şi cu cultura cerealelor şi alte chestii ce ţin de agricultură.
Or, avînd în vedere că Oprea s-a cerut în rezervă din postul de ofiţer de justiţie militară abia în 1993, e pe undeva de înţeles de ce se preface acum că a uitat de acele afaceri. Ceva mai nasol pentru actualul ministru este că firma respectivă a funcţionat vreo zece ani, pînă în 26 aprilie 2002, cînd a fost radiată. Adică firma a existat şi în perioada în care Găbiţă era director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare, între 2000 şi 2001, dar şi în perioada în care era secretar de stat, preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului, un an mai tîrziu. Dar, la drept vorbind, ce mai înseamnă o firmă ascunsă, pe lîngă falsurile în acte executate de actualul general în primii ani de după Revoluţie?
miercuri, 21 aprilie 2010
Cum si-a facut Vladescu avere din apa de ploaie
Romania trebuie salvata!
9am.ro
21 Aprilie 2010 17:26:17
Autor: A.G.
In timpul mandatului anterior de ministru al Finantelor, Sebastian Vladescu a primit 7 contracte din bani publici in valoare totala de 500.000 de euro.
In urma viiturilor din 2005 si 2006, guvernarea PNL-PD a alocat in 2006 sume importante de bani pentru lucrari de prevenire a inundatiilor. Unul dintre cei care a profitat de aceste fonduri a fost chiar ministrul de finante de la acea vreme, Sebastian Vladescu. La sfirsitul anului 2006 acesta a obtinut printr-o mica societate comerciala, Boss Constructii si Consultanta SRL, contracte in valoare totala de 1.586.301 RON (fara TVA), transmite un cominicat al Grupul de Investigatii Politice.
Cat a primit firma lui Vladescu:
■ un contract in valoare de 156.269,73 RON din partea Directiei Apelor Dobrogea - Litoral;
■ doua contracte, unul in valoare de 59.316,40 RON, iar celalalt in valoare de 337.425 RON din partea Directiei Apelor Buzau - Ialomita;
■doua contracte, unul in valoare de 592.960 RON, iar celalalt in valoare de 72.661,45 RON din partea Directiei Apelor Banat;
■un contract in valoare de 184.128 RON din partea Directiei Apelor Mures;
■un contract in valoare de 183.542,70 RON din partea Directiei Apelor Jiu;
In 2006, ministrul Finantelor Sebastian Vladescu a folosit inundatiile ca pe o oportunitate de afaceri pentru propria sa firma. Potrivit Monitorului Oficial, Boss Constructii si Consultanta SRL nu primise nici un contract din bani publici inainte ca Sebastian Vladescu sa fie ministru si nici nu a mai primit vreunul dupa ce acesta si-a incheiat mandatul, scrie Mugur Ciuvica, presedintele GIP.
9am.ro
21 Aprilie 2010 17:26:17
Autor: A.G.
In timpul mandatului anterior de ministru al Finantelor, Sebastian Vladescu a primit 7 contracte din bani publici in valoare totala de 500.000 de euro.
In urma viiturilor din 2005 si 2006, guvernarea PNL-PD a alocat in 2006 sume importante de bani pentru lucrari de prevenire a inundatiilor. Unul dintre cei care a profitat de aceste fonduri a fost chiar ministrul de finante de la acea vreme, Sebastian Vladescu. La sfirsitul anului 2006 acesta a obtinut printr-o mica societate comerciala, Boss Constructii si Consultanta SRL, contracte in valoare totala de 1.586.301 RON (fara TVA), transmite un cominicat al Grupul de Investigatii Politice.
Cat a primit firma lui Vladescu:
■ un contract in valoare de 156.269,73 RON din partea Directiei Apelor Dobrogea - Litoral;
■ doua contracte, unul in valoare de 59.316,40 RON, iar celalalt in valoare de 337.425 RON din partea Directiei Apelor Buzau - Ialomita;
■doua contracte, unul in valoare de 592.960 RON, iar celalalt in valoare de 72.661,45 RON din partea Directiei Apelor Banat;
■un contract in valoare de 184.128 RON din partea Directiei Apelor Mures;
■un contract in valoare de 183.542,70 RON din partea Directiei Apelor Jiu;
In 2006, ministrul Finantelor Sebastian Vladescu a folosit inundatiile ca pe o oportunitate de afaceri pentru propria sa firma. Potrivit Monitorului Oficial, Boss Constructii si Consultanta SRL nu primise nici un contract din bani publici inainte ca Sebastian Vladescu sa fie ministru si nici nu a mai primit vreunul dupa ce acesta si-a incheiat mandatul, scrie Mugur Ciuvica, presedintele GIP.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)