Romania trebuie salvata!
România se pregăteşte de război?
Moş Teacă achiziţionează bombe şi echipamente de 100 milioane euro
Lipsa de transparenţă a actualei guvernări şi a preşedintelui Traian Băsescu a devenit politică de stat. Indiferent dacă e vorba despre simple decizii administrative sau despre hotărâri de importanţă vitală pentru toată lumea (de exemplu, creşterea TVA cu cinci procente), puterea de la Bucureşti conduce ţara într-o atmosferă de mister total.
Cele mai opace - din punctul de vedere al comunicării publice - instituţii şi organisme ale statului sunt Administraţia Prezidenţială, Ministerul Apărării Naţionale şi CSAT.
Pentru a argumenta această observaţie, cotidianul.ro vă prezintă câteva acţiuni ale statului român, acţiuni care pot avea repercusiuni asupra tuturor cetăţenilor acestei ţări.
În data de 11 iunie, cotidianul israelian „The Jerusalem Post" scria că, în săptămâna respectivă, Israelul şi Statele Unite au simulat un război împotriva unui inamic neidentificat, în cadrul unui amplu exerciţiu aerian în care au fost implicate zeci de avioane F-16 din ambele ţări. Exerciţiul, denumit Juniper Stallion, a avut loc în condiţiile în care Turcia a desfăşurat propriile manevre aeriene cu SUA, la care Israelul nu a mai participat. La această amplă aplicaţie militară au participat avioane F-16 care au decolat de la bazele militare din Germania şi România. Cele 60 de avioane de luptă şi bombardiere au exersat misiuni de luptă deasupra Mării Roşii şi Mării Mediterane, în perspectiva unui conflict iminent cu Iranul. Aceste informaţii au fost confirmate şi de alte publicaţii israeliene precum şi de un cotidian iordanian de limbă engleză, „The Jordan Times".
Şi la cel mai înalt nivel, acţiunile oficialilor americani duc tot într-acolo, la pregătirea declanşării unui conflict armat cu Iranul. În acest sens, trebuie menţionată declaraţia făcută săptămâna trecută de Robert Gates, şeful Pentagonului, în faţa Congresului American. Gates a spus că Iranul poate lansa "zeci sau sute" de rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune împotriva Europei.
Informaţiile apărute în presa israeliană s-au confirmat, iar colegii jurnalişti de la NewsIn au cerut clarificări MApN, în privinţa implicării României în această simulare armată, care s-a desfăşurat acum două săptămâni în Golful Persic. În stilul scorţos şi destul de arţăgos imprimat de actualul ministru al Apărării, Gabriel Oprea, Direcţia informare şi relaţii publice a MApN a dat un răspuns scurt şi deloc lămuritor: "Activităţile de cooperare militară bilaterală cu Statul Israel se desfăşoară în baza unui acord semnat la Bucureşti la 29 mai 2000 şi aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 841 din 21.09.2000".
MApN cumpără tehnică de război de 108,8 milioane euro
Surse din conducerea Statului Major General al Armatei au declarat în exclusivitate pentru cotidianul.ro că România a fost implicată în ampla aplicaţie din Golful Persic, nu doar la nivelul bazei militare de la Mihail Kogălniceanu, ci şi cu efective de personal militar.
Alte două informaţii vin să confirme faptul că statul român pregăteşte, în mare secret, anumite acţiuni militare de anvergură.
Cotidianul.ro a aflat că în şedinţa de guvern din data de 7.06.2010 a fost aprobată Ordonanţa de Urgenţă nr. 49/7.06.2010 (n.red: vezi foto), privind privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de combustibili, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor şi stabilirea regimului Taxei pe Valoarea Adăugată şi al accizelor pentru aceste cantităţi.
Ce era atât de presant şi de urgent încât MApN să solicite scoaterea din rezervele de stat (rezerve strategice) a unei importante cantităţi de combustibil? Destul de vagă, totuşi nota de fundamentare a OUG nr. 49/7.06.2010 ridică puţin vălul de deasupra misterioasei cereri grăbite a MApN: "Ministerul Apărării Naţionale, prin misiunile Forţelor Aeriene Române pe timp de pace, realizează menţinerea integrităţii spaţiului aerian naţional şi protejarea unor obiective vitale împotriva atacurilor aeriene, ce sunt realizate prin funcţiile de supraveghere aeriană şi de poliţie aeriană, pentru menţinerea securităţii spaţiului aerian naţional".
Fireşte că în nota de fundamentare a acestei ordonanţe nu se aduce nicio lămurire în plus privind destinaţia exactă a importantei cantităţi de combustibil solicitate din rezervele de stat. Asta aşa, că tot e criză economică, iar premierul Emil Boc a anunţat acum două săptămâni că a dispus prin hotărâre de guvern reducerea cantităţilor de combustibili acordate instituţiilor de stat.
Mai trebuie precizat încă un aspect important, legat de cerinţa MApN din această OUG. În conformitate cu legile în vigoare, rezervele strategice de stat sunt folosite doar în caz de calamităţi, pandemii, stare de război şi de asediu, accidente industriale şi nucleare etc.
O altă informaţie preţioasă, intrată în posesia cotidianul.ro, ne trimite pe site-ul guvernamental e-licitatie.ro, acolo unde putem vedea că, în data de 24.06.2010, MApN, prin Unitatea Militară 02550 Bucureşti, a publicat un anunţ de intenţie privind contractarea a 7.500 bucăţi de bombe cu lovitura de 82 mm, în valoare totală de 17.943.277 lei, fără TVA, adică aproximativ 4,2 milioane euro.
În data de 11.05.2010, pe acelaşi site de licitaţii, MApN, prin UM 02550 Bucureşti, publică anunţul de intenţie pentru contractarea unui număr impresionant de autovehicule şi autoutilitare militare. Acest contract este imens, suma totală estimată se ridică, conform desfăşurătorului publicat pe e-licitatie.ro, la valoarea de 100 milioane euro, fără TVA!
Aceeaşi UM 02550 din Bucureşti, în data de 12.05.2010, a publicat pe e-licitatie.ro un anunţ de intenţie privind achiziţionarea a 6 dispozitive detector portabil pentru explozivi, în valoare totală de 154.500 euro, fără TVA.
UM 02550 Bucureşti a mai făcut un anunţ pe e-licitatie.ro, şi în 8 mai 2010, pentru o achiziţie costisitoare, o autostaţie de audioamplificare 1000 W blindată-19 cpl., în valoare totală de 4.404.500 euro, fără TVA.
Cotidianul.ro a contactat MApN, pentru un punct de vedere oficial, în privinţa acestor achiziţii. Fireşte că cei de la Direcţia informare şi relaţii publice a MApN nu au catadicsit să răspundă întrebărilor cotidianul.ro. Probabil, în numele aceluiaşi război absurd al tăcerii şi al sfidării, pe care acest minister îl poartă cu ziarul nostru, ca urmare a dezvăluirilor făcute de cotidianul.ro, despre afacerile spectaculoase cu statul, ale unei doamne, Georgia Gabriela Voicu, subsecretar de stat la MApN, şefa Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
CSAT s-a întrunit de două ori în şase zile. Ce coincidenţă!
Fără a trece în registrul teoriei conspiraţiei, trebuie totuşi să remarcăm şi faptul că aceste achiziţii grăbite, de aproape 9 milioane de euro, ale MApN, precum şi cererea ministerului de a primi o importantă cantitate de combustibil din rezervele strategice coincid cu întrunirea CSAT de două ori într-un interval de doar şase zile.
Prima dată, CSAT s-a întrunit săptămâna trecută, pe 22.06.2010, atunci când ne-a fost furnizat, ca de obicei în ultimii şase ani, un comunicat de presă sec, dar şi "celebra" de acum strategie de apărare, în care presa era definită ca o vulnerabilitate a sistemului de securitate naţional.
Luni, 28.06.2010, CSAT s-a întrunit a doua oară, în şase zile, pentru a analiza măsurile ce se impun în continuare în vederea diminuării evaziunii fiscale şi a contrabandei, conform comunicatului oficial al Preşedinţiei.
Trebuie precizat faptul că, în conformitate cu Constituţia României şi cu legile în vigoare, preşedintele României nu are nicio atribuţie în lupta cu evaziunea fiscală şi cu contrabanda.
Atunci pentru ce atâta grabă şi interes din partea lui Traian Băsescu, de a convoca CSAT, fix pentru problema contrabandei şi a evaziunii fiscale. Preşedintele Băsescu acum a aflat că aceste două fenomene există în România şi că au secătuit bugetul ţării? Sau domnul preşedinte nu are departament de presă la Cotroceni? Cotidianul.ro, dar şi alte ziare centrale au publicat kilometri de anchete numai în ultimele şase luni, despre sumele imense de ordinul miliardelor de euro, provenite din contrabanda cu ţigări, legume şi fructe, alcool sau pâine.
Nu cumva opiniei publice îi este livrată această poveste care dă bine (preşedintele-jucător îşi suflecă mânecile şi se implică în lupta cu pungaşii care scot miliarde de euro din ţigările netimbrate etc.), în timp ce, de fapt, în CSAT se discută şi se iau decizii mult mai importante şi mai grave, cum ar fi aceea a pregătirii României de a participa, alături de aliaţii din NATO, la un eventual conflict împotriva Iranului?
Este cât se poate de firesc să punem aceste întrebări, mai ales într-o perioadă în care şeful Pentagonului declară, în mod diplomatic, că în orice moment Europa poate fi ţinta rachetelor iraniene, iar aici, în ţară, aflăm (din presa străină, desigur, căci autorităţile statului român se prefac a fi mute, pentru că dispreţuiesc profund presa şi dreptul acesteia de a informa opinia publică despre actul de guvernare) că România e deja implicată până la brâu în pregătirea unui posibil conflict armat cu Iranul. La toate acestea, dacă se adaugă şi achiziţiile de 8,8 milioane de euro făcute de MApN, în lunile mai şi iunie, precum şi comunicatele de presă lapidare primite de la Cotroceni, după şedinţele din ce în ce mai dese ale CSAT, se obţine un tablou deloc liniştitor a ceea ce poate urma după ce toate acestea vor prinde un contur.
În spiritul şi în litera Legii 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, autorităţile statului român (Guvern, MApN, Preşedinţia României, Parlamentul României, prin comisiile de apărare din cele două Camere) sunt obligate să facă publice orice informaţii referitoare la acţiunile sau actele care implică România, la nivel internaţional, în diverse activităţi economice, diplomatice, militare sau de altă natură.
Accesari: 1667
Publicat acum 10 ore si 35 minute Cristina Horvat
marți, 29 iunie 2010
Declaraţiile de avere rămân secrete
Romania trebuie salvata!
EVZ.ro
Marţi, 29 Iunie 2010
Declaraţiile de avere rămân secrete
Şedinţa Comisiilor reunite pentru Drepturile Omului (condusă de Gyorgy Frunda) şi cea Juridică au decis astăzi să tranşeze definitiv disputa dintre Parlament şi societatea civilă în privinţa atribuţiilor Agenţiei Naţionale de Integritate, votând pentru ca:inspectorii ANI să nu mai poată controla averile demnitarilor şi declaraţiile de avere şi de interese să rămână secrete.
Sursa: Codrin PrisecaruNoua variantă a legii ANI transmisă înapoi Parlamentului de către Preşedinte şi votată în sens constructiv recent la Camera Deputaţilor, a fost în urmă cu câteva ore desfiinţată de majoritatea din comisie construită în jurul ideilor antireformiste ale senatorului colegiului Târgu Mureş, judeţul Mureş, Gyorgy Frunda, anunţă un comunicat de presă al Institutului pentru Politici Publice (IPP).
IPP critică atitudinea comisiilor
Institutul pentru Politici Publice critică public atitudinea sfidătoare a membrilor comisiilor reunite conduse de Senatorul Gyorgy Frunda faţă de reprezentanţii corpului diplomatic de la Bucureşti (ambasadori şi consilieri politici ai celor mai importante ţări UE erau prezenţi la dezbateri), ai presei şi ai ONG-urilor dar şi prin negarea dreptului preşedintelui de a retrimite această lege la Parlament.
Votul s-a dat cu acordul reprezentanţilor PNL care declaraseră anterior că sunt pentru publicarea declaraţiilor lor de avere şi de interese, ai UNPR dar şi ai UDMR care au avut declaraţii publice similare. Deşi se afla el însuşi s-ar afla într-un conflict de interese, cel puţin moral, din poziţia de preşedinte de comisie dezbătând un subiect care îl viza direct datorită faptului că averea s-a aflat sub controlul ANI, Senatorul Frunda a reuşit să decidă în doar câteva ore cum să voteze membrii comisiilor în problema procedurilor de verificare a legii ANI.
„În faţa acestei situaţii, facem un apel către liderii partidelor politice parlamentare, Emil Boc (PD-L), Victor Ponta (PSD), Crin Antonescu (PNL), Marko Bela (UDMR), Marian Sârbu (UNPR) să se exprime public cu privire la susţinerea legii ANI aşa cum a venit ea de la Camera Deputaţilor şi respingerea raportului iresponsabil întocmit la şedinţa condusă de senatorul Frunda”, potrivit comunicatului de presă.
Fără aceste modificări, parlamentarii şi partidele acestora se vor face responsabile de sancţiunile de la nivel european pe care le va suporta România.
EVZ.ro
Marţi, 29 Iunie 2010
Declaraţiile de avere rămân secrete
Şedinţa Comisiilor reunite pentru Drepturile Omului (condusă de Gyorgy Frunda) şi cea Juridică au decis astăzi să tranşeze definitiv disputa dintre Parlament şi societatea civilă în privinţa atribuţiilor Agenţiei Naţionale de Integritate, votând pentru ca:inspectorii ANI să nu mai poată controla averile demnitarilor şi declaraţiile de avere şi de interese să rămână secrete.
Sursa: Codrin PrisecaruNoua variantă a legii ANI transmisă înapoi Parlamentului de către Preşedinte şi votată în sens constructiv recent la Camera Deputaţilor, a fost în urmă cu câteva ore desfiinţată de majoritatea din comisie construită în jurul ideilor antireformiste ale senatorului colegiului Târgu Mureş, judeţul Mureş, Gyorgy Frunda, anunţă un comunicat de presă al Institutului pentru Politici Publice (IPP).
IPP critică atitudinea comisiilor
Institutul pentru Politici Publice critică public atitudinea sfidătoare a membrilor comisiilor reunite conduse de Senatorul Gyorgy Frunda faţă de reprezentanţii corpului diplomatic de la Bucureşti (ambasadori şi consilieri politici ai celor mai importante ţări UE erau prezenţi la dezbateri), ai presei şi ai ONG-urilor dar şi prin negarea dreptului preşedintelui de a retrimite această lege la Parlament.
Votul s-a dat cu acordul reprezentanţilor PNL care declaraseră anterior că sunt pentru publicarea declaraţiilor lor de avere şi de interese, ai UNPR dar şi ai UDMR care au avut declaraţii publice similare. Deşi se afla el însuşi s-ar afla într-un conflict de interese, cel puţin moral, din poziţia de preşedinte de comisie dezbătând un subiect care îl viza direct datorită faptului că averea s-a aflat sub controlul ANI, Senatorul Frunda a reuşit să decidă în doar câteva ore cum să voteze membrii comisiilor în problema procedurilor de verificare a legii ANI.
„În faţa acestei situaţii, facem un apel către liderii partidelor politice parlamentare, Emil Boc (PD-L), Victor Ponta (PSD), Crin Antonescu (PNL), Marko Bela (UDMR), Marian Sârbu (UNPR) să se exprime public cu privire la susţinerea legii ANI aşa cum a venit ea de la Camera Deputaţilor şi respingerea raportului iresponsabil întocmit la şedinţa condusă de senatorul Frunda”, potrivit comunicatului de presă.
Fără aceste modificări, parlamentarii şi partidele acestora se vor face responsabile de sancţiunile de la nivel european pe care le va suporta România.
vineri, 25 iunie 2010
CNSC așteaptă un ordin politic pentru a da o licitație de 140 milioane de euro de la Portul Constanța
Romania trebuie salvata!
Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) trenează de mai bine de o lună de zile răspunsul în cazul unor contestații depuse de mai multe firme referitoare la o licitaţie de 140 de milioane de euro pentru lărgirea Portului Constanţa. Se pare că este nevoie de un semnal politic pentru CNSC mai ales că în afacerea de la Portul Constanța apare numele senatorului PDL Mircea Marius Banias, a fratelui său Emil Banias, director tehnic la Portul Constanța și a lui Ion Bălan, directorul Administrației Porturilor Maritime Constanța.
La începutul acestui an, Compania Naţională Administraţia Porturilor Marine Constanţa a organizat o licitaţie în valoare de peste 140 de milioane de euro (mai precis 117,8 milioane de euro plus TVA) pentru „finalizarea digului de larg din Portul Constanţa". Mai pe româneşte spus, mărirea portului. Banii pentru licitaţie veneau de la Uniunea Europeană, aşa că totul trebuia să fie în limitele legii. Suma mare de bani pusă în joc la licitaţie a atras, aşa cum era normal, firme mari din toată Europa.
În total, 11 firme au participat la licitaţie, dintre care trei, adică Josef Mobius Bau AG (Germania) Van Oord (Olanda) şi Grup Servicii Petroliere (România), au intrat în finală. Câştigătoare a devenit Mobius, cu preţul cel mai mic, acesta reprezentând 68% din valoarea estimată de proiectant. Din analizele specialiştilor este imposibil de executat lucrarea la acest preţ. Drept urmare, se zvoneşte că, aşa cum se întâmplă de obicei în România, preţul va fi mărit, iar finanţarea în continuare va fi asigurată din banii contribuabililor, adică de la statul român.
Cu toate că a fost declarată câștigătoare firma Mobius nu a îndeplinit una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Care spunea că firmele participante la licitaţia în cauză trebuie să aibă executate lucrări de extindere diguri de larg de 55 de milioane de euro. Iar Mobius nu avea. Aşa că cei doi competitori cer Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Marine Constanţa scoaterea lui Mobius din competiţia de 140 de milioane de euro pentru că nu îndeplineşte una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Cei de la Porturi se fac că nu aud, astfel contestarea licitaţiei ajunge pe masa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC).
Cei de aici se prind că ceva e în neregulă, aşa că dispun "anularea raportului procedurii de atribuire nr. 7833/30.03.2010 şi a tuturor actelor subsecvente acestuia şi refacerea acestuia în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei decizii, prin solicitarea de clarificări ofertantului, Josef Mobius Bau AG, cu privire la îndeplinirea cerinţei de calificare privind experienţa similară, conform celor reţinute în motivarea prezentei decizii, după care procedura de atribuire va continua". Cu alte cuvinte, CNSC vede că Mobius nu are experienţă, dar spune că are la dispoziţie 15 zile să demonstreze că o are.
Cu toată bunăvoinţa suspectă a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), firma Mobius nu a depus la conducerea Portului Constanţa actele care atestă experienţa în termenul prevăzut de CNSC, ci mult mai târziu. Dar şi aşa actele aduse de Mobius se referă la o lucrare cu termenul de finalizare în 2011. Deci compania germană prezintă părţii româneşti drept experienţă o lucrare pe care nu a finalizat-o. Cu toate acestea, conducerea Portului Constanţa doreşte cu orice preţ ca Mobius să fie declarată câştigătoarea licitaţiei pe bani europeni chiar dacă a încălcat grav prevederile caietului de sarcini, iar CNSC nu a da nici până acum un răspuns privind "afacerea" de la Podul Constanță. Se pare că se așteaptă un semnal politic dacă Mobius poate fi declarată câștigătoare chiar dacă nu a îndeplinit condițiile din caietul de sarcini.
Surse autorizate susțin că în spatele succesului firmei Mobius stă senatorul Mircea Marius Banias, PDL, Constanța. Acesta este asociat cu Ioan Bălan directorul Portului Constanța în firma Euro Shiping Services SRL care are drept obiect de activitate transporturi maritime și costiere de marfă. În schimbul susținerii firmei Mobius la licitația de la Portul Constanța, firma senatorului Banias și a directorului Bălan va primi din partea firmei germane dreptul de a transporta materialele necesare pentru lărgirea portului. Și este vorba despre 3,5 milioane de tone de materiale (rocă pentru digul de larg care are drept scop domolirea valurilor mării pe timp de furtună) care la un profit de câțiva euro pe tonă înseamnă o sumă frumușică de ordinul milioane de euro. De fapt acum șase luni de zile într-o discuție privată senatorul Mircea Marius Banias a declarat că sigur Mobius va câștiga licitația.
Accesari: 1023
Publicat Joi, 24 iunie 2010 Dan Odagiu
Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) trenează de mai bine de o lună de zile răspunsul în cazul unor contestații depuse de mai multe firme referitoare la o licitaţie de 140 de milioane de euro pentru lărgirea Portului Constanţa. Se pare că este nevoie de un semnal politic pentru CNSC mai ales că în afacerea de la Portul Constanța apare numele senatorului PDL Mircea Marius Banias, a fratelui său Emil Banias, director tehnic la Portul Constanța și a lui Ion Bălan, directorul Administrației Porturilor Maritime Constanța.
La începutul acestui an, Compania Naţională Administraţia Porturilor Marine Constanţa a organizat o licitaţie în valoare de peste 140 de milioane de euro (mai precis 117,8 milioane de euro plus TVA) pentru „finalizarea digului de larg din Portul Constanţa". Mai pe româneşte spus, mărirea portului. Banii pentru licitaţie veneau de la Uniunea Europeană, aşa că totul trebuia să fie în limitele legii. Suma mare de bani pusă în joc la licitaţie a atras, aşa cum era normal, firme mari din toată Europa.
În total, 11 firme au participat la licitaţie, dintre care trei, adică Josef Mobius Bau AG (Germania) Van Oord (Olanda) şi Grup Servicii Petroliere (România), au intrat în finală. Câştigătoare a devenit Mobius, cu preţul cel mai mic, acesta reprezentând 68% din valoarea estimată de proiectant. Din analizele specialiştilor este imposibil de executat lucrarea la acest preţ. Drept urmare, se zvoneşte că, aşa cum se întâmplă de obicei în România, preţul va fi mărit, iar finanţarea în continuare va fi asigurată din banii contribuabililor, adică de la statul român.
Cu toate că a fost declarată câștigătoare firma Mobius nu a îndeplinit una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Care spunea că firmele participante la licitaţia în cauză trebuie să aibă executate lucrări de extindere diguri de larg de 55 de milioane de euro. Iar Mobius nu avea. Aşa că cei doi competitori cer Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Marine Constanţa scoaterea lui Mobius din competiţia de 140 de milioane de euro pentru că nu îndeplineşte una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Cei de la Porturi se fac că nu aud, astfel contestarea licitaţiei ajunge pe masa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC).
Cei de aici se prind că ceva e în neregulă, aşa că dispun "anularea raportului procedurii de atribuire nr. 7833/30.03.2010 şi a tuturor actelor subsecvente acestuia şi refacerea acestuia în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei decizii, prin solicitarea de clarificări ofertantului, Josef Mobius Bau AG, cu privire la îndeplinirea cerinţei de calificare privind experienţa similară, conform celor reţinute în motivarea prezentei decizii, după care procedura de atribuire va continua". Cu alte cuvinte, CNSC vede că Mobius nu are experienţă, dar spune că are la dispoziţie 15 zile să demonstreze că o are.
Cu toată bunăvoinţa suspectă a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), firma Mobius nu a depus la conducerea Portului Constanţa actele care atestă experienţa în termenul prevăzut de CNSC, ci mult mai târziu. Dar şi aşa actele aduse de Mobius se referă la o lucrare cu termenul de finalizare în 2011. Deci compania germană prezintă părţii româneşti drept experienţă o lucrare pe care nu a finalizat-o. Cu toate acestea, conducerea Portului Constanţa doreşte cu orice preţ ca Mobius să fie declarată câştigătoarea licitaţiei pe bani europeni chiar dacă a încălcat grav prevederile caietului de sarcini, iar CNSC nu a da nici până acum un răspuns privind "afacerea" de la Podul Constanță. Se pare că se așteaptă un semnal politic dacă Mobius poate fi declarată câștigătoare chiar dacă nu a îndeplinit condițiile din caietul de sarcini.
Surse autorizate susțin că în spatele succesului firmei Mobius stă senatorul Mircea Marius Banias, PDL, Constanța. Acesta este asociat cu Ioan Bălan directorul Portului Constanța în firma Euro Shiping Services SRL care are drept obiect de activitate transporturi maritime și costiere de marfă. În schimbul susținerii firmei Mobius la licitația de la Portul Constanța, firma senatorului Banias și a directorului Bălan va primi din partea firmei germane dreptul de a transporta materialele necesare pentru lărgirea portului. Și este vorba despre 3,5 milioane de tone de materiale (rocă pentru digul de larg care are drept scop domolirea valurilor mării pe timp de furtună) care la un profit de câțiva euro pe tonă înseamnă o sumă frumușică de ordinul milioane de euro. De fapt acum șase luni de zile într-o discuție privată senatorul Mircea Marius Banias a declarat că sigur Mobius va câștiga licitația.
Accesari: 1023
Publicat Joi, 24 iunie 2010 Dan Odagiu
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Romania trebuie salvata!
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Cum se îngroapă 13.000.000 de euro!
Cotidianul.ro publică textul conferinţei de presă ţinute de profesorul universitar Ioan Piso în data de 24 mai 2010 la Cluj-Napoca. Unii n-au după ce bea apă, alţii primesc bani cu roaba şi risipesc cu lopata! (C.N.)
Este al şaselea an în care Viorica Crişan, de trei ori directoare interimară, adună semnături împotriva mea, devenit director pentru a patra oară. Împrejurările în care a fost făcută ultima listă sunt însă mai dramatice decât de obicei. Puneţi-vă în locul cuiva cu un salariu amărât, cu familie, şi căruia Viorica Crişan îi spune că Piso va fi oricum pensionat de minister şi că va rămâne cu ea, iar reducerile bat la uşă. V-am relatat un caz real. Lipseşte doar numele colegului, pe care vreau să-l protejez. Un alt coleg mi-a zis următoarele: mulţi zic că dacă semnează contra lui Piso, acesta nu le face niciun rău, dar dacă nu semnează, Viorica este răzbunatoare. Este şi asta o socoteală, deşi cam balcanică!
Acest ultim act de război săvârşit de directoarea adjunctă mă determină să dezvălui presei o afacere, pe care nicicum nu aş fi ascuns-o, dar mi-aş fi lăsat ceva timp şi mie şi altora să o verifice pe îndelete. Poate că aţi auzit că în 2009 a fost semnat în lipsa mea un contract cu o firmă pentru reamenajarea expoziţiilor muzeului. Nu am nimic împotrivă, doresc şi eu o expoziţie de nivel european, chiar dacă am avut o altă opţiune - aceea de a obţine în plin centrul Clujului o clădire impunătoare, cum ar fi hotelul Melody. Nici nu am fost departe de a o obţine, când am fost dat afară pentru a treia oară.
Am avut faţă de viziunea fostei direcţiuni două obiecţii, pe care le-am mai prezentat presei. Întâi, nu trebuiau demontate absolut toate expoziţiile din clădire, în speranţa că într-o perioadă de criză vor curge laptele şi mierea. Prima întrebare pe care i-am pus-o Dlui Ministru în martie a fost dacă va continua amenajarea expoziţiilor. Mi-a răspuns că nu are niciun ban. Vin în fiecare zi o mulţime de turişti clujeni sau străini la porţile muzeului şi nu au ce vedea, iar situaţia asta poate continua ani de zile. În al doilea rând, nu ai voie să pui în pericol o clădire în care vrei să faci investiţii atât de importante. Or, ce a făcut Viorica Crişan? A somat în 18 mai 2007 Universitatea „Babeş-Bolyai" să părăsească clădirea, deşi ştia prea bine că ea îi aparţinuse universităţii înainte de război şi, mai mult decât atât, că îi construise o aripă. Trebuie să recunoaştem că universitatea a rezistat timp de doi ani cu stoicism presiunilor Vioricăi Crişan, dar, atunci când directoarea a făcut un act unilateral de închiriere (289/23.02.2009) a spaţiilor către universitate, aceasta a dat muzeul în judecată, contestând înscrierea în 1994 de către muzeu a clădirii în Cartea Funciară. A fost din partea fostei direcţiuni nu numai un gest necugetat, ci şi o imensă prostie. Atât timp cât un imobil este în litigiu, nicio întreprindere de stat nu are voie să facă investiţii în ea şi nu ştim cât timp va mai dura procesul. Or, de-atunci încoace investiţii s-au făcut, deci ilegal. Sunt aspecte pe care le-am mai făcut cunoscute. Noul atac dezlănţuit de Viorica Crişan mă obligă să vă aduc fără întârziere la cunoştinţă modul în care a fost încheiat şi s-a derulat în anul 2009 contractul legat de amenajarea muzeului. De când am revenit eu, el a fost oprit din lipsă de fonduri şi, bănuiesc, şi ca urmare a precauţiei noului Ministru al Culturii.
Firma cu care a fost încheiat contractul este Artex Services International SRL, pe scurt Artex. Nu ascund faptul că această firma şi-a dovedit până acum competenţa, de pildă în amenajarea Muzeului de Istorie din Sibiu (Casa Altemberg) şi a Casei Albastre (Pinacoteca românească de lângă Muzeul Brukenthal). Nu ştiu exact cum a lucrat la Muzeul Antipa, la muzeele din Iaşi, Craiova, Sf. Gheorghe şi poate şi la altele. Nu ascund nici faptul că am purtat câteva discuţii fructuoase şi chiar agreabile cu responsabilii firmei, căutând soluţii cât mai bune pentru amenajarea muzeului. Indiferent cine ar fi încheiat contractul, datoria mea era de a-l duce la bun sfârşit, cu condiţia ca el să fi respectat întru totul legislaţia în vigoare. Or, atât din muzeu, cât şi din afara lui am primit semnale că lucrurile nu ar sta chiar aşa. Trebuie să înţelegeţi că dacă eu trec sub tăcere probleme grave, pot fi pe bună dreptate acuzat de complicitate. Pe de altă parte, dacă proiectul continuă, m-aş afla în situaţia de a semna facturi de milioane de euro, fără a şti de ce. Nu cred că mi-ar sta bine în cătuşe la televizor, aşa cum pare a fi moda în ultimul timp. Am făcut, prin urmare, nişte investigaţii, am descoperit lucruri ciudate şi i-am dat compartimentului de audit misiunea de a face un raport asupra încheierii şi derulării contractului. Aşa este legal şi aşa este transparent. Lucrarea compartimentului de audit este departe de a fi încheiată, dar evenimentele s-au precipitat. Iată principalele elemente ale contractului şi ale derulării lui. Este inutil să mai amintesc că avem de-a face numai cu bani publici, iar cetăţenii au dreptul să afle cum sunt folosiţi.
În 14 iulie 2009 Gabriela Gheorghiu, şefa secţiei de relaţii cu publicul, a semnat un referat de o pagină (1325/14.07.2009), în care explica ce operaţiuni ar trebui cuprinse într-un proiect de amenajare a expoziţiilor, şi încheie cu opinia că ar fi nevoie de 11 mil. de euro. Nu face un deviz al operaţiunilor, nu separă lucrările de construcţie, nu recurge la comparaţia cu lucrări asemănătoare sau la opiniile unor experţi în achiziţii publice, după cum nu explică de ce ar fi nevoie tocmai de 11 mil. şi nu de 5 sau de 100 de mil. de euro. Îmi pare rău pentru ea. Pe baza acestui referat, în 16 iulie 2009 (1347/16.07.2009) muzeul cere ministerului prin Viorica Crişan 11 mil. euro pentru amenajarea expoziţiilor. Pentru alegerea firmei s-a recurs la un „concurs de soluţii". Regulamentul unui asemenea „concurs de soluţii" cere ca anunţul să fie făcut cu 52 de zile înaintea datei limită şi să se prezinte un număr suficient de concurenţi. Or, „concursul de soluţii" a fost anunţat în România Liberă în 16 noiembrie 2009, iar ca termen limită a fost fixată ziua de 20 noiembrie 2009 (deci 4 zile în loc de 52!). S-a prezentat o singură firma, Artex, care, probabil întâmplător, a cerut 11 mil. de euro. În ziua de 23 noiembrie 2009 a avut loc la muzeu negocierea preţului. Au fost aduşi 10 colegi, care să alcătuiască o comisie de negociere. În felul acesta s-a căutat să fie implicaţi cât mai mulţi şi nu-mi dau seama câţi dintre ei şi-au dat seama de pericol. Se consemnează în actul încheiat că „în urma negocierii, oferta financiară depusa de SC ARTEX SERVICES INTERNATIONAL SRL scade până la suma de 11 mil. de euro, fără TVA". De la cât? Ei bine, de la 11 mil. euro. În 25 noiembrie a fost încheiat contractul nr. 2241/25.11.2009 cu firma Artex pentru suma de 11 mil. euro, la care se adauge TVA, ajungându-se la 13.090.000 euro (= 56 mil. RON = 560 miliarde de lei vechi). Nu vi se pare că sunt cam multe coincidenţe? Ţin să amintesc că toate lucrările făcute de aceeaşi firmă la Sibiu au costat 12. mil. RON, adică de 4, 5 ori mai puţin.
Să vedem acum cum s-a desfăşurat contractul în noiembrie-decembrie 2009. În 8 decembrie, deci la două săptămâni de la semnarea contractului, firma a emis o primă factura, de 4 mil. RON (= 40 miliarde de lei vechi), pentru „conceptul expoziţional"; relevee, simulări, măsurători, fotografieri etc., sunt cuprinse tot aici. Până în 29 decembrie au mai fost eliberate facturi de 2.544.000 RON pentru „conceptul expoziţional" şi 395.565 RON pentru „dezafectarea expoziţiei existente". S-a ajuns în cele din urmă la un total de 7 mil. RON (= 1,7 mil. euro = 70 miliarde de lei vechi). Dintre acestia, 6,5 mil. RON (= 1,5 mil. euro = 65 miliarde de lei vechi) au fost plătite pentru „conceptul expoziţional", materializat în 105 pagini de text, însoţit de 105 ilustraţii. Sunt departe de a nega valoarea în bani a inteligenţei sau drepturile intelectuale, asta poate şi fiindcă eu nu am fost niciodată plătit pentru ce scriu. Aici însă pagina valorează 63.000 RON sau 630 mil. de lei vechi. Mă gândesc la biata Hertha Müller, al cărei Premiu Nobel pentru Literatură nu a valorat decât 1 mil. de euro, iar asta după o muncă de o viaţă, nu de trei săptămâni. Era mult mai câştigată dacă făcea un concept expoziţional plătit de Ministerul Culturii. Iar dacă veni vorba de „concept expoziţional", amintesc, fără a mă exprima asupra valorii celor 105 pagini ale firmei, că toate secţiile muzeului au lucrat pe brânci, aşternând pe hârtie detaliile expoziţiilor din fiecare sală. Mai trebuie să vă spun pentru ce salariu? Cât despre „dezafectarea expoziţiei existente", care a costat 400.000 RON (= 4 miliarde lei vechi), la ea au lucrat toţi colegii mei, asistaţi de angajaţi ai firmei.
Poate vi se va părea că ideea că preţurile ar fi prea mari este subiectivă. O părere avizată poate emite într-adevăr numai o instituţie abilitată, iar asta se va întâmpla în curând. Sperăm că va face lumină Corpul de control al Ministrului Culturii, care ne-a vizitat cu două săptămâni în urmă. Când le-am prezentat documentele în legătură cu proiectul, mi-au zis că pe ei sumele nu-i interesează. Le-am răspuns: „Cum nu vă interesează? Nu v-ar interesa nici dacă s-ar fi cheltuit 100 mil. de euro din bani publici? Atunci de ce aţi mai venit până aici?". Încă nu am primit raportul corpului de control al ministrului.
Dacă încă nu dispunem de opinia unei instituţii abilitate, vă propun să facem nişte comparaţii. Faţă de cele 13 mil. de euro, care urmează a fi plătiţi de muzeul din Cluj pentru reamenajarea expoziţiei, noul stadion din Cluj, cu toate subsolurile şi toate dependinţele, costă numai 26 mil. euro, pasajul Basarab din Bucureşti a costat 14 mil. euro, Centrul de Îngrijiri paliative „Sf. Nectarie" costă 2,2 mil. euro, iar de acum celebra vila a Dlui ministru Videanu, pe care am admirat-o cu toţii la televizor, este evaluată la numai 2 mil. RON. Cu banii pentru acest proiect ar putea fi cumpărate pentru muzeu atât Melody cât şi Continentalul sau actualul muzeu ar putea fi de câteva ori demolat şi reconstruit.
Nu aduc nicio acuzaţie firmei, o întreprindere privată care îşi vede de propriile interese. Nu este de vină cel care mănâncă şapte pite, de vină este cel care i le dă. Viorica Crişan a făcut noua listă împotriva mea după ce am dispus verificarea proiectului de către compartimentul de audit. Mă întreb cine i-a sugerat suma de 13 mil. euro? De ce a acceptat Ministerul Culturii şi Cultelor fără nicio obiecţie atât suma totală, cât şi notele de plată? Să mă mai mir că sunt indezirabil? Este clar că structuri din minister sprijină proiectul, nu de dragul muzeului din Cluj, ci de dragul acestei sume, iar eu trebuie să dispar. Cu 10 săptămâni în urmă Corpul de control al primului-ministru a verificat la Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional tocmai contractul încheiat de muzeul nostru cu firma Artex. Nu ştiu să fi trimis vreun raport. Să se fi pierdut pe drum? Nu este treaba mea să dezleg iţele afacerii şi să aflu până unde urcă. Treaba mea este să fac o muncă cinstită şi competentă. Prin urmare, atâta timp cât sunt director, proiectul va continua numai dacă va deveni unul transparent şi de bun-simţ. Mă doare că am regăsit muzeul făcut praf - fără expoziţii, cu clădirea revendicată, implicat în afaceri dubioase şi cu depozitele inutilizabile, iar asta în mai puţin de doi ani! Nu ştiu când şi cum îşi va reveni de pe urma acestei catastrofe.
Cluj, 24 iunie 2010
Prof. dr. Ioan Piso
Accesari: 2552
Publicat Vineri, 25 iunie 2010
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Cum se îngroapă 13.000.000 de euro!
Cotidianul.ro publică textul conferinţei de presă ţinute de profesorul universitar Ioan Piso în data de 24 mai 2010 la Cluj-Napoca. Unii n-au după ce bea apă, alţii primesc bani cu roaba şi risipesc cu lopata! (C.N.)
Este al şaselea an în care Viorica Crişan, de trei ori directoare interimară, adună semnături împotriva mea, devenit director pentru a patra oară. Împrejurările în care a fost făcută ultima listă sunt însă mai dramatice decât de obicei. Puneţi-vă în locul cuiva cu un salariu amărât, cu familie, şi căruia Viorica Crişan îi spune că Piso va fi oricum pensionat de minister şi că va rămâne cu ea, iar reducerile bat la uşă. V-am relatat un caz real. Lipseşte doar numele colegului, pe care vreau să-l protejez. Un alt coleg mi-a zis următoarele: mulţi zic că dacă semnează contra lui Piso, acesta nu le face niciun rău, dar dacă nu semnează, Viorica este răzbunatoare. Este şi asta o socoteală, deşi cam balcanică!
Acest ultim act de război săvârşit de directoarea adjunctă mă determină să dezvălui presei o afacere, pe care nicicum nu aş fi ascuns-o, dar mi-aş fi lăsat ceva timp şi mie şi altora să o verifice pe îndelete. Poate că aţi auzit că în 2009 a fost semnat în lipsa mea un contract cu o firmă pentru reamenajarea expoziţiilor muzeului. Nu am nimic împotrivă, doresc şi eu o expoziţie de nivel european, chiar dacă am avut o altă opţiune - aceea de a obţine în plin centrul Clujului o clădire impunătoare, cum ar fi hotelul Melody. Nici nu am fost departe de a o obţine, când am fost dat afară pentru a treia oară.
Am avut faţă de viziunea fostei direcţiuni două obiecţii, pe care le-am mai prezentat presei. Întâi, nu trebuiau demontate absolut toate expoziţiile din clădire, în speranţa că într-o perioadă de criză vor curge laptele şi mierea. Prima întrebare pe care i-am pus-o Dlui Ministru în martie a fost dacă va continua amenajarea expoziţiilor. Mi-a răspuns că nu are niciun ban. Vin în fiecare zi o mulţime de turişti clujeni sau străini la porţile muzeului şi nu au ce vedea, iar situaţia asta poate continua ani de zile. În al doilea rând, nu ai voie să pui în pericol o clădire în care vrei să faci investiţii atât de importante. Or, ce a făcut Viorica Crişan? A somat în 18 mai 2007 Universitatea „Babeş-Bolyai" să părăsească clădirea, deşi ştia prea bine că ea îi aparţinuse universităţii înainte de război şi, mai mult decât atât, că îi construise o aripă. Trebuie să recunoaştem că universitatea a rezistat timp de doi ani cu stoicism presiunilor Vioricăi Crişan, dar, atunci când directoarea a făcut un act unilateral de închiriere (289/23.02.2009) a spaţiilor către universitate, aceasta a dat muzeul în judecată, contestând înscrierea în 1994 de către muzeu a clădirii în Cartea Funciară. A fost din partea fostei direcţiuni nu numai un gest necugetat, ci şi o imensă prostie. Atât timp cât un imobil este în litigiu, nicio întreprindere de stat nu are voie să facă investiţii în ea şi nu ştim cât timp va mai dura procesul. Or, de-atunci încoace investiţii s-au făcut, deci ilegal. Sunt aspecte pe care le-am mai făcut cunoscute. Noul atac dezlănţuit de Viorica Crişan mă obligă să vă aduc fără întârziere la cunoştinţă modul în care a fost încheiat şi s-a derulat în anul 2009 contractul legat de amenajarea muzeului. De când am revenit eu, el a fost oprit din lipsă de fonduri şi, bănuiesc, şi ca urmare a precauţiei noului Ministru al Culturii.
Firma cu care a fost încheiat contractul este Artex Services International SRL, pe scurt Artex. Nu ascund faptul că această firma şi-a dovedit până acum competenţa, de pildă în amenajarea Muzeului de Istorie din Sibiu (Casa Altemberg) şi a Casei Albastre (Pinacoteca românească de lângă Muzeul Brukenthal). Nu ştiu exact cum a lucrat la Muzeul Antipa, la muzeele din Iaşi, Craiova, Sf. Gheorghe şi poate şi la altele. Nu ascund nici faptul că am purtat câteva discuţii fructuoase şi chiar agreabile cu responsabilii firmei, căutând soluţii cât mai bune pentru amenajarea muzeului. Indiferent cine ar fi încheiat contractul, datoria mea era de a-l duce la bun sfârşit, cu condiţia ca el să fi respectat întru totul legislaţia în vigoare. Or, atât din muzeu, cât şi din afara lui am primit semnale că lucrurile nu ar sta chiar aşa. Trebuie să înţelegeţi că dacă eu trec sub tăcere probleme grave, pot fi pe bună dreptate acuzat de complicitate. Pe de altă parte, dacă proiectul continuă, m-aş afla în situaţia de a semna facturi de milioane de euro, fără a şti de ce. Nu cred că mi-ar sta bine în cătuşe la televizor, aşa cum pare a fi moda în ultimul timp. Am făcut, prin urmare, nişte investigaţii, am descoperit lucruri ciudate şi i-am dat compartimentului de audit misiunea de a face un raport asupra încheierii şi derulării contractului. Aşa este legal şi aşa este transparent. Lucrarea compartimentului de audit este departe de a fi încheiată, dar evenimentele s-au precipitat. Iată principalele elemente ale contractului şi ale derulării lui. Este inutil să mai amintesc că avem de-a face numai cu bani publici, iar cetăţenii au dreptul să afle cum sunt folosiţi.
În 14 iulie 2009 Gabriela Gheorghiu, şefa secţiei de relaţii cu publicul, a semnat un referat de o pagină (1325/14.07.2009), în care explica ce operaţiuni ar trebui cuprinse într-un proiect de amenajare a expoziţiilor, şi încheie cu opinia că ar fi nevoie de 11 mil. de euro. Nu face un deviz al operaţiunilor, nu separă lucrările de construcţie, nu recurge la comparaţia cu lucrări asemănătoare sau la opiniile unor experţi în achiziţii publice, după cum nu explică de ce ar fi nevoie tocmai de 11 mil. şi nu de 5 sau de 100 de mil. de euro. Îmi pare rău pentru ea. Pe baza acestui referat, în 16 iulie 2009 (1347/16.07.2009) muzeul cere ministerului prin Viorica Crişan 11 mil. euro pentru amenajarea expoziţiilor. Pentru alegerea firmei s-a recurs la un „concurs de soluţii". Regulamentul unui asemenea „concurs de soluţii" cere ca anunţul să fie făcut cu 52 de zile înaintea datei limită şi să se prezinte un număr suficient de concurenţi. Or, „concursul de soluţii" a fost anunţat în România Liberă în 16 noiembrie 2009, iar ca termen limită a fost fixată ziua de 20 noiembrie 2009 (deci 4 zile în loc de 52!). S-a prezentat o singură firma, Artex, care, probabil întâmplător, a cerut 11 mil. de euro. În ziua de 23 noiembrie 2009 a avut loc la muzeu negocierea preţului. Au fost aduşi 10 colegi, care să alcătuiască o comisie de negociere. În felul acesta s-a căutat să fie implicaţi cât mai mulţi şi nu-mi dau seama câţi dintre ei şi-au dat seama de pericol. Se consemnează în actul încheiat că „în urma negocierii, oferta financiară depusa de SC ARTEX SERVICES INTERNATIONAL SRL scade până la suma de 11 mil. de euro, fără TVA". De la cât? Ei bine, de la 11 mil. euro. În 25 noiembrie a fost încheiat contractul nr. 2241/25.11.2009 cu firma Artex pentru suma de 11 mil. euro, la care se adauge TVA, ajungându-se la 13.090.000 euro (= 56 mil. RON = 560 miliarde de lei vechi). Nu vi se pare că sunt cam multe coincidenţe? Ţin să amintesc că toate lucrările făcute de aceeaşi firmă la Sibiu au costat 12. mil. RON, adică de 4, 5 ori mai puţin.
Să vedem acum cum s-a desfăşurat contractul în noiembrie-decembrie 2009. În 8 decembrie, deci la două săptămâni de la semnarea contractului, firma a emis o primă factura, de 4 mil. RON (= 40 miliarde de lei vechi), pentru „conceptul expoziţional"; relevee, simulări, măsurători, fotografieri etc., sunt cuprinse tot aici. Până în 29 decembrie au mai fost eliberate facturi de 2.544.000 RON pentru „conceptul expoziţional" şi 395.565 RON pentru „dezafectarea expoziţiei existente". S-a ajuns în cele din urmă la un total de 7 mil. RON (= 1,7 mil. euro = 70 miliarde de lei vechi). Dintre acestia, 6,5 mil. RON (= 1,5 mil. euro = 65 miliarde de lei vechi) au fost plătite pentru „conceptul expoziţional", materializat în 105 pagini de text, însoţit de 105 ilustraţii. Sunt departe de a nega valoarea în bani a inteligenţei sau drepturile intelectuale, asta poate şi fiindcă eu nu am fost niciodată plătit pentru ce scriu. Aici însă pagina valorează 63.000 RON sau 630 mil. de lei vechi. Mă gândesc la biata Hertha Müller, al cărei Premiu Nobel pentru Literatură nu a valorat decât 1 mil. de euro, iar asta după o muncă de o viaţă, nu de trei săptămâni. Era mult mai câştigată dacă făcea un concept expoziţional plătit de Ministerul Culturii. Iar dacă veni vorba de „concept expoziţional", amintesc, fără a mă exprima asupra valorii celor 105 pagini ale firmei, că toate secţiile muzeului au lucrat pe brânci, aşternând pe hârtie detaliile expoziţiilor din fiecare sală. Mai trebuie să vă spun pentru ce salariu? Cât despre „dezafectarea expoziţiei existente", care a costat 400.000 RON (= 4 miliarde lei vechi), la ea au lucrat toţi colegii mei, asistaţi de angajaţi ai firmei.
Poate vi se va părea că ideea că preţurile ar fi prea mari este subiectivă. O părere avizată poate emite într-adevăr numai o instituţie abilitată, iar asta se va întâmpla în curând. Sperăm că va face lumină Corpul de control al Ministrului Culturii, care ne-a vizitat cu două săptămâni în urmă. Când le-am prezentat documentele în legătură cu proiectul, mi-au zis că pe ei sumele nu-i interesează. Le-am răspuns: „Cum nu vă interesează? Nu v-ar interesa nici dacă s-ar fi cheltuit 100 mil. de euro din bani publici? Atunci de ce aţi mai venit până aici?". Încă nu am primit raportul corpului de control al ministrului.
Dacă încă nu dispunem de opinia unei instituţii abilitate, vă propun să facem nişte comparaţii. Faţă de cele 13 mil. de euro, care urmează a fi plătiţi de muzeul din Cluj pentru reamenajarea expoziţiei, noul stadion din Cluj, cu toate subsolurile şi toate dependinţele, costă numai 26 mil. euro, pasajul Basarab din Bucureşti a costat 14 mil. euro, Centrul de Îngrijiri paliative „Sf. Nectarie" costă 2,2 mil. euro, iar de acum celebra vila a Dlui ministru Videanu, pe care am admirat-o cu toţii la televizor, este evaluată la numai 2 mil. RON. Cu banii pentru acest proiect ar putea fi cumpărate pentru muzeu atât Melody cât şi Continentalul sau actualul muzeu ar putea fi de câteva ori demolat şi reconstruit.
Nu aduc nicio acuzaţie firmei, o întreprindere privată care îşi vede de propriile interese. Nu este de vină cel care mănâncă şapte pite, de vină este cel care i le dă. Viorica Crişan a făcut noua listă împotriva mea după ce am dispus verificarea proiectului de către compartimentul de audit. Mă întreb cine i-a sugerat suma de 13 mil. euro? De ce a acceptat Ministerul Culturii şi Cultelor fără nicio obiecţie atât suma totală, cât şi notele de plată? Să mă mai mir că sunt indezirabil? Este clar că structuri din minister sprijină proiectul, nu de dragul muzeului din Cluj, ci de dragul acestei sume, iar eu trebuie să dispar. Cu 10 săptămâni în urmă Corpul de control al primului-ministru a verificat la Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional tocmai contractul încheiat de muzeul nostru cu firma Artex. Nu ştiu să fi trimis vreun raport. Să se fi pierdut pe drum? Nu este treaba mea să dezleg iţele afacerii şi să aflu până unde urcă. Treaba mea este să fac o muncă cinstită şi competentă. Prin urmare, atâta timp cât sunt director, proiectul va continua numai dacă va deveni unul transparent şi de bun-simţ. Mă doare că am regăsit muzeul făcut praf - fără expoziţii, cu clădirea revendicată, implicat în afaceri dubioase şi cu depozitele inutilizabile, iar asta în mai puţin de doi ani! Nu ştiu când şi cum îşi va reveni de pe urma acestei catastrofe.
Cluj, 24 iunie 2010
Prof. dr. Ioan Piso
Accesari: 2552
Publicat Vineri, 25 iunie 2010
joi, 24 iunie 2010
Firma înfiinţată de Bogdan Chirieac: încă 5,5 milioane lei de la stat
Romania trebuie salvata!
evz.ro
Liviana Rotaru
Compania patronată în trecut de fostul jurnalist şi de mama sa sexagenară a primit al cincelea contract din acest an pe bani publici.
Sursa: Codrin PrisecaruFirma înfiinţată de Bogdan Chirieac va încasa 5,5 milioane de lei de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), a dezvăluit ieri Agerpres, citată de Hotnews. Suma se adaugă celor 24 de milioane de euro pe care STS i-a vărsat începând cu 2006 în conturile acestei societăţi.
Aflată în trecut în proprietatea familiei jurnalistului, firma denumită Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) e distribuitorul autorizat al produselor Motorola. Noul contract, încheiat prin negociere directă, a fost semnat pe 5 martie. CSR urmează să se ocupe de extinderea ariei de acoperire TETRA, sistem implementat în România în anul 2000.
Acesta este al cincilea contract pe care CSR îl semnează anul acesta cu o instituţie a statului, după ce în portofoliul de clienţi ai firmei au intrat recent Ministerul Apărării (300.000 de euro) şi cel al Finanţelor (150.000 de euro) şi Autoritatea Navală Română (50.000 de euro).
Partenerul elveţienilor
Contactat de EVZ, Bogdan Chirieac susţine că nu mai are nicio legătură nici cu CSR, nici cu noul contract. "Am vândut acţiunile pe care le aveam în această firmă încă din anul 2008. Tranzacţia s-a făcut la Bucureşti, la notar, am încasat contravaloarea participaţiunilor şi nu m-a mai interesat ce fac noii acţionari. Despre contractul ăsta am aflat din presă" a precizat Chirieac.
El nu a dat detalii despre noii proprietari. Oficial, firma este deţinută în prezent de o societate din Elveţia - Swiss Technology Financing AG. Registrul elveţian al companiilor nu fişează însă nicio firmă cu acest nume. În plus, anul trecut, "Academia Caţavencu" scria că, deşi oficial Chirieac a ieşit din acţionariatul CSR, el controlează firma prin "paravanul" elveţian. EVZ a dezvăluit în 2007 cum Chirieac, în calitate de acţionar al CSR, a primit fără licitaţie zeci de milioane de la stat.
Principalul canal prin care, între 2006 şi 2007, peste 20 de milioane de euro au ajuns în conturile CSR e chiar STS. Ziarist şi afacerist, Chirieac s-a folosit de funcţia de editorialist al ziarului "Gândul" pentru a denigra concurenţa. După dezvăluirile EVZ, Chirieac şi-a dat demisia de la conducerea ziarului "Gândul".
evz.ro
Liviana Rotaru
Compania patronată în trecut de fostul jurnalist şi de mama sa sexagenară a primit al cincelea contract din acest an pe bani publici.
Sursa: Codrin PrisecaruFirma înfiinţată de Bogdan Chirieac va încasa 5,5 milioane de lei de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), a dezvăluit ieri Agerpres, citată de Hotnews. Suma se adaugă celor 24 de milioane de euro pe care STS i-a vărsat începând cu 2006 în conturile acestei societăţi.
Aflată în trecut în proprietatea familiei jurnalistului, firma denumită Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) e distribuitorul autorizat al produselor Motorola. Noul contract, încheiat prin negociere directă, a fost semnat pe 5 martie. CSR urmează să se ocupe de extinderea ariei de acoperire TETRA, sistem implementat în România în anul 2000.
Acesta este al cincilea contract pe care CSR îl semnează anul acesta cu o instituţie a statului, după ce în portofoliul de clienţi ai firmei au intrat recent Ministerul Apărării (300.000 de euro) şi cel al Finanţelor (150.000 de euro) şi Autoritatea Navală Română (50.000 de euro).
Partenerul elveţienilor
Contactat de EVZ, Bogdan Chirieac susţine că nu mai are nicio legătură nici cu CSR, nici cu noul contract. "Am vândut acţiunile pe care le aveam în această firmă încă din anul 2008. Tranzacţia s-a făcut la Bucureşti, la notar, am încasat contravaloarea participaţiunilor şi nu m-a mai interesat ce fac noii acţionari. Despre contractul ăsta am aflat din presă" a precizat Chirieac.
El nu a dat detalii despre noii proprietari. Oficial, firma este deţinută în prezent de o societate din Elveţia - Swiss Technology Financing AG. Registrul elveţian al companiilor nu fişează însă nicio firmă cu acest nume. În plus, anul trecut, "Academia Caţavencu" scria că, deşi oficial Chirieac a ieşit din acţionariatul CSR, el controlează firma prin "paravanul" elveţian. EVZ a dezvăluit în 2007 cum Chirieac, în calitate de acţionar al CSR, a primit fără licitaţie zeci de milioane de la stat.
Principalul canal prin care, între 2006 şi 2007, peste 20 de milioane de euro au ajuns în conturile CSR e chiar STS. Ziarist şi afacerist, Chirieac s-a folosit de funcţia de editorialist al ziarului "Gândul" pentru a denigra concurenţa. După dezvăluirile EVZ, Chirieac şi-a dat demisia de la conducerea ziarului "Gândul".
miercuri, 23 iunie 2010
Zburătorii pe bani publici. Formidabile călătorii degeaba spre destinaţii fără rost
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
22 Iun 2010
Ministerul Culturii din vremea Paleologului şi-a dat izmană pe călător bruma de bănişori de la buget. Într-un singur semestru al anului 2009, Cultura a tocat pe deplasări 100.000 de dolari. Asta înseamnă diurnă, avioane, cazare şi altele. Nici un oficial nu a făcut rapoarte de deplasare după ce s-a întors de la locul faptei. S-a purces pe tărîmuri exotice, de cele mai multe ori, fără nici o legătură cu România în ceea ce priveşte derularea vreunui acord cultural realist, precum Islanda, Indonezia, Azerbaidjan sau Emiratele Arabe Unite. Bunăoară, fostul şi actualul secretar de stat Vasile Timiş se deplasează la data de 1 iulie 2009 la Baku, în Azerbaidjan, conform ordinului 1150/6.07.09, unde benchetuieşte trei zile, mîncînd caviar beluga în restaurante şi cluburi de lux, precum „Impressa Club Azal“ sau „Golden Caviar“, dres cu vodcă rusească Pshenichnaya şi Rodnik.
Toacă 4.576 de lei, din care 2.807 pe avion, 356 pe diurnă şi 100 pe „altele“.
Conform agendei oficiale a Republicii Azerbaidjan, preşedintele Ilham Aliyev a primit doar delegaţia română în frunte cu ministrul Economiei, copreşedinte al Comisiei interguvernamentale româno-azere, Adriean Videanu, la data de 2 iulie. România nu a semnat nici un acord cultural cu Republica Azerbaidjan, ci doar în alte cinci domenii. În atari împrejurări, secretarul de stat Vasile Timiş s-a aflat în stare de clandestinitate crasă, în componenţa unei delegaţii pur economice. El nu poate justifica în nici o împrejurare deplasarea făcută în statul caucazian şi cu atît mai puţin cheltuielile efectuate din bugetul Ministerului Culturii.
Între 16-21 aprilie 2009, secretarul Vasile Timiş se deplasează în Israel, în cadrul operaţiunii „Lumina portocalie a Învierii“. Toacă 9.799 de lei, din care 4.900 pe avion şi 3.577 pe cazare. Operaţiunea este condusă personal de Gheorghe Flutur, preşedintele CJ Suceava, şi costă 22.000 de euro. Lumina zboară cu un aparat Cessna 560 al companiei Eurojet, proprietatea omului de afaceri Dinu Patriciu, şi ajunge în ţară în cursul serii de 18 aprilie, Sîmbăta Mare. Vasile Timiş face Paştele la Mormîntul Sfînt, pe banii de coşniţă ai Culturii, fără absolut nici o însărcinare oficială.
Acelaşi secretar de stat Vasile Timiş îl însoţeştepeministrul Culturii, Theodor Paleologu, la cea de a şasea ediţie a Jocurilor Francofoniei de la Beirut (27 septembrie – 6 octombrie 2009). Deplasarea s-a efectuat în intervalul 26-30 septembrie 2009, conform ordinului 1196/17.03.09. Secretarul a prăduit 2.533 de lei, iar ministrul a mătrăşit 2.680 lei, din care 1.240 pe „altele“. Dată fiind criza atroce care a lovit România, la Beirut se putea deplasa doar unul dintre cei doi oficiali, nu unul în continuarea celuilalt, dat fiind faptul că vizita ministrului Paleologu a început la data de 30 septembrie anul trecut, în ziua cînd s-a terminat cea a secretarului de stat şi a continuat pînă la data de 4 octombrie ’09. Există suspiciuni legate de caracterul real al vizitei în Liban, în cazul ministrului Paleologu, dat fiind faptul că acesta a fost căsătorit cu Sara Nassif, franţuzoaică de origine libaneză, cu care are un băiat, Mihai. După separarea celor doi soţi, copilul locuieşte cu tatăl său. Bănuielile sînt legate de faptul că ministrul Paleologu a rezolvat anumite probleme de familie împreună cu rudele libaneze ale băiatului său, Mihai.
Catavencu.ro
22 Iun 2010
Ministerul Culturii din vremea Paleologului şi-a dat izmană pe călător bruma de bănişori de la buget. Într-un singur semestru al anului 2009, Cultura a tocat pe deplasări 100.000 de dolari. Asta înseamnă diurnă, avioane, cazare şi altele. Nici un oficial nu a făcut rapoarte de deplasare după ce s-a întors de la locul faptei. S-a purces pe tărîmuri exotice, de cele mai multe ori, fără nici o legătură cu România în ceea ce priveşte derularea vreunui acord cultural realist, precum Islanda, Indonezia, Azerbaidjan sau Emiratele Arabe Unite. Bunăoară, fostul şi actualul secretar de stat Vasile Timiş se deplasează la data de 1 iulie 2009 la Baku, în Azerbaidjan, conform ordinului 1150/6.07.09, unde benchetuieşte trei zile, mîncînd caviar beluga în restaurante şi cluburi de lux, precum „Impressa Club Azal“ sau „Golden Caviar“, dres cu vodcă rusească Pshenichnaya şi Rodnik.
Toacă 4.576 de lei, din care 2.807 pe avion, 356 pe diurnă şi 100 pe „altele“.
Conform agendei oficiale a Republicii Azerbaidjan, preşedintele Ilham Aliyev a primit doar delegaţia română în frunte cu ministrul Economiei, copreşedinte al Comisiei interguvernamentale româno-azere, Adriean Videanu, la data de 2 iulie. România nu a semnat nici un acord cultural cu Republica Azerbaidjan, ci doar în alte cinci domenii. În atari împrejurări, secretarul de stat Vasile Timiş s-a aflat în stare de clandestinitate crasă, în componenţa unei delegaţii pur economice. El nu poate justifica în nici o împrejurare deplasarea făcută în statul caucazian şi cu atît mai puţin cheltuielile efectuate din bugetul Ministerului Culturii.
Între 16-21 aprilie 2009, secretarul Vasile Timiş se deplasează în Israel, în cadrul operaţiunii „Lumina portocalie a Învierii“. Toacă 9.799 de lei, din care 4.900 pe avion şi 3.577 pe cazare. Operaţiunea este condusă personal de Gheorghe Flutur, preşedintele CJ Suceava, şi costă 22.000 de euro. Lumina zboară cu un aparat Cessna 560 al companiei Eurojet, proprietatea omului de afaceri Dinu Patriciu, şi ajunge în ţară în cursul serii de 18 aprilie, Sîmbăta Mare. Vasile Timiş face Paştele la Mormîntul Sfînt, pe banii de coşniţă ai Culturii, fără absolut nici o însărcinare oficială.
Acelaşi secretar de stat Vasile Timiş îl însoţeştepeministrul Culturii, Theodor Paleologu, la cea de a şasea ediţie a Jocurilor Francofoniei de la Beirut (27 septembrie – 6 octombrie 2009). Deplasarea s-a efectuat în intervalul 26-30 septembrie 2009, conform ordinului 1196/17.03.09. Secretarul a prăduit 2.533 de lei, iar ministrul a mătrăşit 2.680 lei, din care 1.240 pe „altele“. Dată fiind criza atroce care a lovit România, la Beirut se putea deplasa doar unul dintre cei doi oficiali, nu unul în continuarea celuilalt, dat fiind faptul că vizita ministrului Paleologu a început la data de 30 septembrie anul trecut, în ziua cînd s-a terminat cea a secretarului de stat şi a continuat pînă la data de 4 octombrie ’09. Există suspiciuni legate de caracterul real al vizitei în Liban, în cazul ministrului Paleologu, dat fiind faptul că acesta a fost căsătorit cu Sara Nassif, franţuzoaică de origine libaneză, cu care are un băiat, Mihai. După separarea celor doi soţi, copilul locuieşte cu tatăl său. Bănuielile sînt legate de faptul că ministrul Paleologu a rezolvat anumite probleme de familie împreună cu rudele libaneze ale băiatului său, Mihai.
Lux şi eleganţă CSAT: Ce măreaţă arată o instituţie inutilă, de tip sovietic
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Şedinţa CSAT de marţi s-a desfăşurat în somptuosul salon România din vecinătatea impunătorului şi luxosului birou de lucru din Palatul Cotroceni al preşedintelui României, Traian Băsescu.
În acelaşi loc, conform Administraţiei Prezidenţiale, se va discuta de bani şi de şmenuri, printre care sunt şi cele cu ţigarete: "CSAT se va reuni din nou în şedinţă, în cursul săptămânii viitoare, pentru a analiza măsurile ce se impun în continuare în vederea diminuării evaziunii fiscale şi a contrabandei".
Computerele de birou foarte preţioase şi salonul luxos sunt elementele definitorii ale atmosferei de lucru din CSAT.
Întâiul fumător
La această atmosferă pare să fi contribuit şi fumătorul Traian Băsescu. După um o arată însăşi fotografia de pe pagina de internet a Administraţiei Prezidenţiale, el este singurul dintre membrii CSAT sau invitaţi care are pe birou o scrumieră.
Sub mapa şefului statului român se zăreşte ceea ce poate fi o tabacheră. Fumatul este strict interzis în instituţiile publice. Iar Traian Băsescu respectă cu o sfinţenie neasemuită, Constituţia României şi legile ţării, printre care şi cea a interzicerii fumatului în locurile amintite.
Mai mult ca sigur că preşedintele ţării noastre, ori a pus scrumiera pe biroul de lucru pe post de bibelou - în loc de celebrul peşte din sticlă colorată pus pe televizoarele alb/negru – ori îşi lasă subordonaţii din CSAT cu ochii-n lustra scumpă şi ieste să tragă o mahoarcă.
Accesari: 1441
Publicat Marţi, 22 iunie 2010 Cristian Oprea
Cotidianul.ro
Şedinţa CSAT de marţi s-a desfăşurat în somptuosul salon România din vecinătatea impunătorului şi luxosului birou de lucru din Palatul Cotroceni al preşedintelui României, Traian Băsescu.
În acelaşi loc, conform Administraţiei Prezidenţiale, se va discuta de bani şi de şmenuri, printre care sunt şi cele cu ţigarete: "CSAT se va reuni din nou în şedinţă, în cursul săptămânii viitoare, pentru a analiza măsurile ce se impun în continuare în vederea diminuării evaziunii fiscale şi a contrabandei".
Computerele de birou foarte preţioase şi salonul luxos sunt elementele definitorii ale atmosferei de lucru din CSAT.
Întâiul fumător
La această atmosferă pare să fi contribuit şi fumătorul Traian Băsescu. După um o arată însăşi fotografia de pe pagina de internet a Administraţiei Prezidenţiale, el este singurul dintre membrii CSAT sau invitaţi care are pe birou o scrumieră.
Sub mapa şefului statului român se zăreşte ceea ce poate fi o tabacheră. Fumatul este strict interzis în instituţiile publice. Iar Traian Băsescu respectă cu o sfinţenie neasemuită, Constituţia României şi legile ţării, printre care şi cea a interzicerii fumatului în locurile amintite.
Mai mult ca sigur că preşedintele ţării noastre, ori a pus scrumiera pe biroul de lucru pe post de bibelou - în loc de celebrul peşte din sticlă colorată pus pe televizoarele alb/negru – ori îşi lasă subordonaţii din CSAT cu ochii-n lustra scumpă şi ieste să tragă o mahoarcă.
Accesari: 1441
Publicat Marţi, 22 iunie 2010 Cristian Oprea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)