Romania trebuie salvata!
30 Iun 2010 | Alexandru Cristorian, Cornel Ivanciuc
Catavencu.ro
Mama mitocondrială a deşteptăciunii s-a născut în Caracal. La pieptul ei au supt fraţii P+3, Dan Diaconescu în Direct şi Marius Tucă Show. Cei mai dibaci caracaleni dintre deştepţi sînt fraţii P+3, iar cel mai iscusit P dintre P+3 este GCP, adică George Constantin Păunescu. Fost ofiţer al Securităţii externe, acoperit sub însărcinarea de şef al Biroului economic din Milano al Ambasadei RSR în Italia, după Revoluţie, GCP a pus mîna pe 181.000.000 $ şi 3.000.000.000 lei de la Bancorex, pentru firma Poolgec, fără nici o acoperire. După ce a săpat groapa Bancorex, GCP a pus ochii pe Bankcoop, cumpărînd pachetul majoritar al băncii, cu un credit obţinut de la o bancă din străinătate, călcînd legile în picioare.
El a fost trimis în judecată abia în octombrie 1999, pentru acuzaţia că a folosit în interes personal suma de un milion de dolari, din banii firmei GCP (General Consulting Procurement), anume pentru deplasări în străinătate.
La data la care Parchetul General îl trimitea în judecată, GCP fugise deja în Statele Unite, unde şi-a cumpărat un apartament pe East 39th Street, N.Y., la o stradă distanţă de sediul Consulatului General al României din New York. Apartamentul va deveni sediul săptămînalului Zoom, administrat de o cucoană pe nume Sprînceană, avîndu-l ca acţionar unic pe GCP, ziar difuzat preferenţial în reţeaua Tarom. Revista publică mai multe poze ale lui GCP cu Bill Clinton, pentru acei fraieri care nu ştiu că orice persoană se poate fotografia cu preşedintele Americii, contra unei taxe de 5.000 $. Motivaţia oficială a sustragerii de sub urmărirea penală a lui GCP a fost aceea că omul de afaceri a urmat un „tratament medical din cauza unor multiple suferinţe ce nu pot fi monitorizate şi tratate cu succes în România“. Fuga sa nu este cauzată însă de acest banal dosar de încălcare a Legii societăţilor comerciale, ci pentru celelalte dosare deschise de instanţă, de subminare a economiei naţionale, împreună cu Răzvan Temeşan, fostul preşedinte al Bancorex, de fals şi uz de fals în cazul Dac Air sau de achiziţionare în condiţii ilegale a pachetului majoritar al băncii Bankcoop.
Victoria lui Iliescu şi a PSD din 2000 îi vor restitui statutul de investitor strategic. După întoarcerea sa în ţară, pentru a-şi acoperi urmele, va declara falimentul Bankcoop şi al companiei aviatice Dac Air. Gaura dată statului în afacerea Dac Air-BCR este de 15,6 milioane $. Apoi, tot pentru a-şi şterge urmele, va schimba numele companiei General Consulting and Procurement SRL în Investment Support System SA. În 2007, GCP apare pentru prima dată la TV, alături de preşedintele Traian Băsescu, în calitate de preşedinte al UGIR (Uniunea Generală a Industriaşilor din România) şi al ACPR (Asociaţia Confederaţiilor Patronale din România). La scurtă vreme anunţă că intenţionează să construiască un ansamblu de 3.000 de apartamente în Aradul primarului Gheorghe Falcă, finul preşedintelui Băsescu. Deşi datorează statului român sute de milioane de dolari, practic aproape întreaga sa avere, GCP a devenit unul dintre oamenii preşedintelui Băsescu, căruia i-a pus la dispoziţie postul B1 tv. În atacurile preşedintelui îndreptate împotriva mogulilor din presă numele lui GCP nu a fost pomenit niciodată.
Suit pe cai mari, GCP şi-a permis să pronunţe adagiul: „Am riscat enorm mergînd pe mîna actualului preşedinte, dar am cîştigat şi acum am aprobare să iau totul în domeniul reprezentării patronale, şi în ţară, şi în exterior.“ Ce face GCP în domeniul reprezentării patronale în exterior?
joi, 1 iulie 2010
Cum se vinde aerul României fraiere? Estul sălbatic al certificatelor de emisii de gaze
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
* Peste 5 miliarde de euro frauda anuală la nivel european
* România, paradis fiscal pentru vânzătorii de aer murdar
* Copil de general vinde aer curat
* Ministrul Economiei şi cel al Mediului ascund identitatea negustorilor de certificate de poluare
* Statul român pierde sute de milioane de euro anual pe mâna băieţilor deştepţi
* Europol, pe urma traficanţilor de aer din România
Lipsa transparenţei şi reglementarea insuficientă a pieţei certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din România aduce prejudicii anuale de sute de milioane de euro statului român, aflat în plină criză a deficitului bugetar. Aceste sume sunt încasate, însă, de aşa-numiţii brokeri de certificate, cunoscuţi şi ca "băieţii deştepţi" din energie, care acţionează ca în Vestul Sălbatic, pe o piaţă voit nereglementată, la adăpost de orice consecinţe juridice, fiscale sau etice.
Unde nu-i lege, e tocmeală
Încă din 2008, tranzacţionarea certificatelor de emisii de gaze a fost o afacere profitabilă pentru un restrâns cerc de norocoşi, cu vechi încrengături cu lumea politică, a serviciilor secrete şi cea a afacerilor cu statul. Nu şi pentru statul român însuşi, care nu a încasat nici un leu din miliardele anuale pe care le-ar fi putut primi din impozitarea acestor tranzacţii.
Directiva europeană nu impune statelor membre cum să-şi reglementeze comercializarea certificatelor de emisii. Cele mai multe ţări, mai pragmatice, le-au asimilat instrumentelor financiare, nepurtătoare de TVA. Drept consecinţă, ele se comercializează în mod transparent şi supravegheat, la bursă. Alte ţări, printre care şi România, au asimilat aceste certificate unor mărfuri, deci purtătoare de TVA. La scurt timp, însă, multe dintre aceste state au sesizat fraude fiscale de mari proporţii, prin cererile de rambursare de TVA ale exportatorilor.
Legea spune că exportul este scutit de TVA, adică cei care au cumpărat la intern certificate, cu plata TVA către furnizor, le vând mai departe în oricare altă ţară UE, şi au dreptul legal să ceară returnarea TVA de la statul de reşedinţă. Conform unor estimări Europol, care anchetează aceste fraude cunoscute sub denumirea de "carusel", în 2009 s-au înregistrat pierderi de peste 5 miliarde de euro numai din rambursarea TVA la nivel european. Pentru a combate astfel de fraude, cele mai multe state fie au redus la 0% cota TVA pentru ceritificatele de emisii, fie au introdus taxarea inversă.
România este unul dintre ultimele bastioane unde frauda carusel este legală, TVA fiind, astăzi, de 24%. Nimeni nu ştie exact ce se întâmplă pe piaţă, cine cui vinde, unde, la ce preţ, cu ce comisioane, în ce condiţii. La colţul străzii, la cârciumă sau, dacă e mai scrupulos, la bursă; legiuitorul nu are nici o pretenţie asupra cadrului în care se încheie tranzacţia. Cum aceste certificate, alocate, reamintim, în mod gratuit de către statul român companiilor poluatoare, nu sunt definite în nici un fel din punct de vedere financiar-contabil, ele nu figurează în activele firmelor, iar vânzarea lor nu cade sub incidenţa OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. Adică poluatorii de stat le pot vinde prin încredinţare directă, la orice preţ, chiar şi mult sub preţul de referinţă al burselor naţionale sau internaţionale, pe care, altminteri, le pot accesa şi singuri.
Aerul şi fraierul
Neperturbate de vigilenţa autorităţilor, sute de SRL-uri s-au înfiinţat peste noapte, cu scopul precis de a trage foloase de pe urma comercializării de certificate de emisii. De cele mai multe ori, ele fac un export, încasează TVA şi dispar. Altele, cu o putere de negociere de invidiat, reuşesc să cumpere certificate de la poluatori autohtoni, întâmplător sau nu cu capital de stat, la preţuri ridicol de mici, ajungând şi până la 2 eurocenţi bucata, în condiţiile în care preţul mediu este undeva pe la 15-16 euro pe bucată. Aceste informaţii vin chiar de la jucătorii pe piaţa bursieră, care au fost ofertaţi cu astfel de chilipiruri, dar care au sesizat potenţialul lor fraudulent.
Surprinzător este, însă, că autorităţile de reglementare au încercat de mai multe ori o transparentizare a pieţei, dar s-au lovit, paradoxal, de înşişi reprezentanţii ministerelor de resort. În aprilie 2009, Comisia Naţională de Valori Mobiliare (CNVM) a emis un aviz prin care certificatele de emisii de gaze erau asimilate valorilor mobiliare. Drept consecinţă, se impunea comercializarea lor numai prin burse de valori. Această clasificare înseamnă combaterea speculei şi a evaziunii fiscale, asigurarea transparenţei şi a echităţii preţurilor, printr-o strictă supraveghere a numărului de certificate tranzacţionate, a vânzătorilor, cumpărătorilor şi intermediarilor, precum şi plata către stat a unei taxe pe tranzacţie.
Dar, mai ales, înseamă eliminarea TVA, şi astfel, a posibilităţii fraudei carusel. Conform unor surse oficiale, la adăpostul anonimatului, această măsură a fost întâmpinată cu puternice reacţii din partea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor Publice, precum şi cel al Mediului şi Pădurilor, prin secretarii lor de stat, care s-au opus vehement unei astfel de clasificări. La scurt timp, avizul a fost suspendat şi s-a hotărât înfiinţarea unui grup de lucru interministerial, prin care să se ajungă la "clarificări tehnice" ale înregimentării fiscale a certificatelor de emisii de gaze. Grupul a reuşit performanţa să îngroape toată chestiunea, prin evitarea tuturor întrunirilor de lucru. "Practic, a fost un anti-joc", remarcă oficialii autorităţilor de reglementare.
Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră fac parte din schema UE de reducere a poluării, conform Protocolului de la Kyoto. România se numără printre cele 141 de state care au ratificat Protocolul de la Kyoto, luându-şi angajamentul de reducere a emisiilor, în perioada 2008-2012, la 92% din nivelul acestora din anul 1989 (reducere cu 8%).
Fiecare stat membru trebuie să decidă câte certificate de emisie pot fi alocate pentru comercializare într-o anumită perioadă de timp şi câte certificate va primi fiecare combinat sau fabrică. Cantitatea atribuită este proprietatea privată a statului român.
România este într-o poziţie avantajoasă, pentru că, după 1989, a închis multe fabrici care erau poluante şi, astfel, poate vinde aceste certificate pentru emisii. Conform ultimului inventar naţional al emisiilor de gaze transmis Comisiei Europene, nivelul din anul 2008 (145 milioane tone CO2 echivalent) este cu circa 38% mai scăzut decât valoarea ţintă medie prevăzută de Protocolul de la Kyoto în perioada 2008-2012.
În februarie 2010, CNVM a emis un nou aviz, prin care califica certificatele de emisii drept instrumente financiare, dar excepta poluatorii de la tranzacţionarea prin bursă. Poluatorii puteau face schimb de certificate ei între ei, dar, dacă apelau la un mijlocitor, trebuiau să le tranzacţioneze prin bursă. Compania românească KDF Energy, unul dintre SRL-urile cu un volum de tranzacţionare de 10 milioane de certificate, conform propriilor declaraţii, nu a fost de acord cu această calificare.
A dat în judecată CNVM şi a obţinut, în doar 10 zile, suspendarea avizului la Curtea de Apel. Deci, în prezent, nu mai are efecte. În condiţiile în care justiţia română este mereu blamată pentru termenele lungi de judecată, putem considera acest proces un adevărat miracol al împărţirii dreptăţii în România. CNVM ne-a declarat că "va exercita recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării Avizului".
Judecătorul acestei speţe este Victor Hortolomei, cel despre care presa a scris, de curând, că a dat câştig de cauză, la Curtea de Apel, unei companii declarate învinse la licitaţia pentru noul sediu al Bibliotecii Naţionale, pentru că oferea un preţ cu 6 milioane de euro mai mult decât câştigătorul. George Brăiloiu, acţionarul unic al KDF Energy, a declarat că, din punctul său de vedere, "justiţia funcţionează eficient".
Sunt şi jucători pe piaţa certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră care sunt de acord cu clasificarea lor drept instrumente financiare. Adrian Simionescu, preşedinte al Vienna Investment Trust, o societate de servicii de investiţii financiare autorizată, face apel la o discuţie pe care a avut-o cu preşedintele BNP Paribas, Michel Pébereau, care afirma că "certificatele vor ajunge să fie considerate instrumente financiare, pentru că ele se comportă ca atare: circulă cu o viteză foarte mare (în secunde de la o ţară la alta), sunt fungibile şi nu necesită dovezi de transport sau de recepţie, ca o marfă obişnuită".
Simionescu apreciază că piaţa din România este "gri, total nereglementată şi netransparentă". El îşi pune speranţa în Comisia Europeană, care lucrează, în prezent, la elaborarea unui regulament (obligatoriu şi universal) care le va clasifica drept instrumente financiare în tot spaţiul UE.
Dar în România acest lucru nu se va întâmpla, probabil, mai devreme de 2012, fiindcă reprezentanţii Guvernului nu par să se grăbească să ia măsuri din proprie iniţiativă. Din contră, se comportă de parcă ar fi acţionari la astfel de SRL-uri, facilitându-le tranzacţii cu potenţial fraudulos, dezastruoase pentru bugetul statului. De altfel, chiar domnul Brăiloiu a ţinut să menţioneze că "avizul CNVM a fost contestat nu numai de către compania noastră, existând autorităţi precum Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei şi cel al Mediului care nu au agreat adoptarea unui astfel de aviz".
Baba-oarba instituţională
În demersul nostru de a afla care este suma exactă a TVA plătită de către stat exportatorilor de certificate de emisii, în raport cu TVA încasată din tranzacţionarea lor, ne-am învârtit până la ameţeală pe întortocheatele căi instituţionale ale autorităţilor abilitate să implementeze schema de tranzacţionare a certificatelor de emisii de gaze. Ministerul Finanţelor Publice, prima autoritate contactată, ne-a pasat solicitarea către ANAF. De acolo, am aflat că, întrucât tranzacţionarea de certificate de emisii nu are un cod CAEN desemnat, sumele încasate la buget de pe urma lor nu pot fi urmărite sau calculate. Dar că am putea să încercăm să obţinem lista acestor "firme" de la Ministerul Mediului şi Pădurilor, care are în atribuţii şi menţinerea unui astfel de registru.
Într-adevăr, Ministerul Mediului administrează Registrul Naţional al Emisiilor de Gaze cu efect de seră, care se referă la poluatorii cărora statul le-a alocat iniţial certificatele. Există şi un registru al celor care le comercializează, unde oricine poate solicita să-şi deschidă un cont şi să raporteze periodic dacă a efectuat astfel de tranzacţii. Dar fără nicio obligaţie să declare fiecare tranzacţie în parte şi preţul său aferent, ci doar numărul de certificate de la începutul şi de la sfârşitul perioadei de raportare. Mai mult, există şi opţiunea de confidenţialitate, a cărei utilitate nu ne-a fost explicată.
Ca urmare, în acest registru sunt listaţi nici mai mult, nici mai puţin decât 19 agenţi economici. Printre ei se află SRL-uri remarcabile, precum TEN Transilvania Energy şi AMGAZ din Cluj-Napoca, ambele avându-l acţionar pe Alin Ardelean, fiul fostului şef de la "doi şi un sfert", sau furnizorul de gaz ENEX, tot din Cluj-Napoca, deţinătorul unui contract extrem de profitabil cu Romgaz. Lista mai cuprinde următoarele SRL-uri: Carbon Capital Network, Business Counsulting Parteners, Eco Carbon Consulting, Energyapt SRL, Carbon Energy, Luanchim, Krrus Holdings şi Bipfor Company. Numărul lor total precum şi identitatea acestor societăţi sunt ţinute sub tăinuire de către autorităţi.
Valoarea totală a certificatelor de emisii de carbon care îi revin României este de aproape 2 miliarde de tone de CO2, pentru perioada 2008 - 2012. Cerificatele sunt administrate de Ministerul Mediului, prin Agenţia Naţională de Protecţia Mediului, administrator al Registrului Naţional de Gaze cu Efect de Seră.
Autorităţile declară că România deţine în prezent un surplus de capacitate de poluare, tradus în aproximativ 350 milioane de certificate de emisii, cu o valoare de până la 2,5 miliarde de euro.
Alocarea certificatelor se face anual, conform schemei întocmite de Ministerul Mediului, companiilor de pe teritoriul României care poluează, conform datelor din 1989. Aşadar, pentru majoritatea acestor companii, certificatele sunt excedentare. Întrucât certificatele de emisii au valoare comercială, ele pot fi folosite ca o sursă excelentă de capital, prin vânzarea lor către companii care au nevoie să polueze mai mult. În România sunt 219 companii poluatoare, cel mai mare poluator fiind ArcelorMittal Galaţi, cu o alocare anuală de 11.335.574 de certificate.
Am vrut să ştim dacă, poate, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri îşi ţine informaţiile mai bine organizate. Răspunsul a fost prompt: "MECMA nu deţine o evidenţă a intermediarilor de certificate de emisii de gaze cu efect de seră care acţionează în România, neavând atribuţii în acest sens". Şi pentru că Ministerul Economiei, deşi ar fi putut, nu a emis nicio metodologie de aplicare a legii în ceea ce priveşte comercializarea acestor certificate, "operatorii economici pot întreprinde [comercializarea certificatelor de emisii de gaze (n.r.)], conform propriilor evaluări, pe responsabilitatea proprie". Nouă ne sună asta a debandadă totală. Cu alte cuvinte, prinde orbul, scoate-i ochii!
Un simplu calcul arată că, dacă un SRL ar exporta 10 milioane de certificate, la un preţ mediu de 15 euro pe certificat, ar rezulta că a plătit şi i s-a rambursat TVA de către statul român de aproape 30 de milioane de euro, la cota de 19%, şi 36 de milioane de euro, la cota de 24%, cât este în prezent. Din banii contribuabililor. Jucători din piaţă apreciază că pierderea totală pe an ar ajunge, de fapt, la câteva sute bune de milioane de euro, pentru că sunt multe SRL-uri care practică acest carusel cu TVA, care apar şi dispar de pe o zi pe alta, nesupravegheate de autorităţi. Pentru a exporta această "marfă", e nevoie de o simplă conexiune la Internet şi, în câteva secunde, ajunge în partea cealaltă a globului.
Europol, pe urma evazioniştilor de certificate de gaze
Conform unor dezvăluiri ale Europol, în Uniunea Europeană există o reţea ilegală de comercianţi cu astfel de titluri, care profită de diferenţele de reglementare de la o ţară la alta. Infractorii se stabilesc într-un stat membru UE şi îşi deschid un cont la registrul naţional de emisii cu carbon. Apoi cumpără certificate dintr-o altă ţară, ceea ce îi scuteşte de plata TVA. Ulterior, le revând în ţara iniţială, dar cu TVA; această taxă fiind încasată doar de comerciant, nu şi de bugetul statului în cauză. Este clasica fraudă carusel.
Ziarul online belgian EUobserver a informat, la sfârşitul lui mai 2010, despre un raid al autorităţilor britanice la o serie de reşedinţe londoneze, în timpul căruia au capturat 4 persoane suspectate că fac parte din această reţea de crimă organizată, responsabile de o fraudă cu certificate de emisii de 44 milioane de euro. Cantităţi mari de bancnote şi arme au fost găsite în 7 proprietăţi investigate.
În luna decembrie a anului trecut, Europol a emis o atenţionare, conform căreia frauda carusel se ridică la aproape 5 miliarde de euro la nivel european, din returnarea TVA. Mai mult, Europol estimează că aproape 90% din schimburile cu certificate de emisii sunt frauduloase.
Cum România este una dintre ultimele ţări UE, alături de Grecia şi Ungaria, unde certificatele de emisii se tranzacţionează nesupravegheat şi sunt purtătoare de TVA, există o mare probabilitate ca şi ţara noastră să facă obiectul investigaţiei Europol. Poliţia UE ne-a declarat că nu poate nici să ne confirme, nici să ne infirme acest lucru. Însă jucători de pe piaţa din România ne-au confirmat că au fost contactaţi de Europol pentru a afla mai multe informaţii despre SRL-uri româneşti care exportă certificate, inclusiv că le-au solicitat traduceri ale articolelor prin care presa semnala fraude pe această piaţă.
România riscă o grea lovitură de imagine prin faptul că permite pe teritoriul său înflorirea reţelelor internaţionale de infracţiuni cu certificate de emisii de gaze, prin menţinerea unei pieţe gri, care să nu iasă la suprafaţă pentru a nu leza interesele "băieţilor destepţi". Lipsa legislaţiei stricte în domeniul comercializării certificatelor de emisii de gaze face posibilă această scurgere de fonduri de la buget, fără consecinţe penale. Această investigaţie dovedeşte cum statul român plăteşte sume uriaşe din buzunarul contribuabililor, în mod discreţionar, unor companii private, fără nici un beneficiu în interesul public. Mai mult, guvernul îşi sabotează propriile agenţii de reglementare, făcând tot posibilul ca această piaţă să rămână în continuare una insuficient reglementată. În timp ce ţările Uniunii Europene au implementat instrumente juridice care să le aducă sume importante la bugetul de stat, şi aşa decimat de criza financiară, România îşi permite să le arunce, literalmente, în aer.
Publicat acum 10 ore si 37 minute Claudia Ion
Cotidianul.ro
* Peste 5 miliarde de euro frauda anuală la nivel european
* România, paradis fiscal pentru vânzătorii de aer murdar
* Copil de general vinde aer curat
* Ministrul Economiei şi cel al Mediului ascund identitatea negustorilor de certificate de poluare
* Statul român pierde sute de milioane de euro anual pe mâna băieţilor deştepţi
* Europol, pe urma traficanţilor de aer din România
Lipsa transparenţei şi reglementarea insuficientă a pieţei certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din România aduce prejudicii anuale de sute de milioane de euro statului român, aflat în plină criză a deficitului bugetar. Aceste sume sunt încasate, însă, de aşa-numiţii brokeri de certificate, cunoscuţi şi ca "băieţii deştepţi" din energie, care acţionează ca în Vestul Sălbatic, pe o piaţă voit nereglementată, la adăpost de orice consecinţe juridice, fiscale sau etice.
Unde nu-i lege, e tocmeală
Încă din 2008, tranzacţionarea certificatelor de emisii de gaze a fost o afacere profitabilă pentru un restrâns cerc de norocoşi, cu vechi încrengături cu lumea politică, a serviciilor secrete şi cea a afacerilor cu statul. Nu şi pentru statul român însuşi, care nu a încasat nici un leu din miliardele anuale pe care le-ar fi putut primi din impozitarea acestor tranzacţii.
Directiva europeană nu impune statelor membre cum să-şi reglementeze comercializarea certificatelor de emisii. Cele mai multe ţări, mai pragmatice, le-au asimilat instrumentelor financiare, nepurtătoare de TVA. Drept consecinţă, ele se comercializează în mod transparent şi supravegheat, la bursă. Alte ţări, printre care şi România, au asimilat aceste certificate unor mărfuri, deci purtătoare de TVA. La scurt timp, însă, multe dintre aceste state au sesizat fraude fiscale de mari proporţii, prin cererile de rambursare de TVA ale exportatorilor.
Legea spune că exportul este scutit de TVA, adică cei care au cumpărat la intern certificate, cu plata TVA către furnizor, le vând mai departe în oricare altă ţară UE, şi au dreptul legal să ceară returnarea TVA de la statul de reşedinţă. Conform unor estimări Europol, care anchetează aceste fraude cunoscute sub denumirea de "carusel", în 2009 s-au înregistrat pierderi de peste 5 miliarde de euro numai din rambursarea TVA la nivel european. Pentru a combate astfel de fraude, cele mai multe state fie au redus la 0% cota TVA pentru ceritificatele de emisii, fie au introdus taxarea inversă.
România este unul dintre ultimele bastioane unde frauda carusel este legală, TVA fiind, astăzi, de 24%. Nimeni nu ştie exact ce se întâmplă pe piaţă, cine cui vinde, unde, la ce preţ, cu ce comisioane, în ce condiţii. La colţul străzii, la cârciumă sau, dacă e mai scrupulos, la bursă; legiuitorul nu are nici o pretenţie asupra cadrului în care se încheie tranzacţia. Cum aceste certificate, alocate, reamintim, în mod gratuit de către statul român companiilor poluatoare, nu sunt definite în nici un fel din punct de vedere financiar-contabil, ele nu figurează în activele firmelor, iar vânzarea lor nu cade sub incidenţa OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. Adică poluatorii de stat le pot vinde prin încredinţare directă, la orice preţ, chiar şi mult sub preţul de referinţă al burselor naţionale sau internaţionale, pe care, altminteri, le pot accesa şi singuri.
Aerul şi fraierul
Neperturbate de vigilenţa autorităţilor, sute de SRL-uri s-au înfiinţat peste noapte, cu scopul precis de a trage foloase de pe urma comercializării de certificate de emisii. De cele mai multe ori, ele fac un export, încasează TVA şi dispar. Altele, cu o putere de negociere de invidiat, reuşesc să cumpere certificate de la poluatori autohtoni, întâmplător sau nu cu capital de stat, la preţuri ridicol de mici, ajungând şi până la 2 eurocenţi bucata, în condiţiile în care preţul mediu este undeva pe la 15-16 euro pe bucată. Aceste informaţii vin chiar de la jucătorii pe piaţa bursieră, care au fost ofertaţi cu astfel de chilipiruri, dar care au sesizat potenţialul lor fraudulent.
Surprinzător este, însă, că autorităţile de reglementare au încercat de mai multe ori o transparentizare a pieţei, dar s-au lovit, paradoxal, de înşişi reprezentanţii ministerelor de resort. În aprilie 2009, Comisia Naţională de Valori Mobiliare (CNVM) a emis un aviz prin care certificatele de emisii de gaze erau asimilate valorilor mobiliare. Drept consecinţă, se impunea comercializarea lor numai prin burse de valori. Această clasificare înseamnă combaterea speculei şi a evaziunii fiscale, asigurarea transparenţei şi a echităţii preţurilor, printr-o strictă supraveghere a numărului de certificate tranzacţionate, a vânzătorilor, cumpărătorilor şi intermediarilor, precum şi plata către stat a unei taxe pe tranzacţie.
Dar, mai ales, înseamă eliminarea TVA, şi astfel, a posibilităţii fraudei carusel. Conform unor surse oficiale, la adăpostul anonimatului, această măsură a fost întâmpinată cu puternice reacţii din partea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor Publice, precum şi cel al Mediului şi Pădurilor, prin secretarii lor de stat, care s-au opus vehement unei astfel de clasificări. La scurt timp, avizul a fost suspendat şi s-a hotărât înfiinţarea unui grup de lucru interministerial, prin care să se ajungă la "clarificări tehnice" ale înregimentării fiscale a certificatelor de emisii de gaze. Grupul a reuşit performanţa să îngroape toată chestiunea, prin evitarea tuturor întrunirilor de lucru. "Practic, a fost un anti-joc", remarcă oficialii autorităţilor de reglementare.
Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră fac parte din schema UE de reducere a poluării, conform Protocolului de la Kyoto. România se numără printre cele 141 de state care au ratificat Protocolul de la Kyoto, luându-şi angajamentul de reducere a emisiilor, în perioada 2008-2012, la 92% din nivelul acestora din anul 1989 (reducere cu 8%).
Fiecare stat membru trebuie să decidă câte certificate de emisie pot fi alocate pentru comercializare într-o anumită perioadă de timp şi câte certificate va primi fiecare combinat sau fabrică. Cantitatea atribuită este proprietatea privată a statului român.
România este într-o poziţie avantajoasă, pentru că, după 1989, a închis multe fabrici care erau poluante şi, astfel, poate vinde aceste certificate pentru emisii. Conform ultimului inventar naţional al emisiilor de gaze transmis Comisiei Europene, nivelul din anul 2008 (145 milioane tone CO2 echivalent) este cu circa 38% mai scăzut decât valoarea ţintă medie prevăzută de Protocolul de la Kyoto în perioada 2008-2012.
În februarie 2010, CNVM a emis un nou aviz, prin care califica certificatele de emisii drept instrumente financiare, dar excepta poluatorii de la tranzacţionarea prin bursă. Poluatorii puteau face schimb de certificate ei între ei, dar, dacă apelau la un mijlocitor, trebuiau să le tranzacţioneze prin bursă. Compania românească KDF Energy, unul dintre SRL-urile cu un volum de tranzacţionare de 10 milioane de certificate, conform propriilor declaraţii, nu a fost de acord cu această calificare.
A dat în judecată CNVM şi a obţinut, în doar 10 zile, suspendarea avizului la Curtea de Apel. Deci, în prezent, nu mai are efecte. În condiţiile în care justiţia română este mereu blamată pentru termenele lungi de judecată, putem considera acest proces un adevărat miracol al împărţirii dreptăţii în România. CNVM ne-a declarat că "va exercita recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării Avizului".
Judecătorul acestei speţe este Victor Hortolomei, cel despre care presa a scris, de curând, că a dat câştig de cauză, la Curtea de Apel, unei companii declarate învinse la licitaţia pentru noul sediu al Bibliotecii Naţionale, pentru că oferea un preţ cu 6 milioane de euro mai mult decât câştigătorul. George Brăiloiu, acţionarul unic al KDF Energy, a declarat că, din punctul său de vedere, "justiţia funcţionează eficient".
Sunt şi jucători pe piaţa certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră care sunt de acord cu clasificarea lor drept instrumente financiare. Adrian Simionescu, preşedinte al Vienna Investment Trust, o societate de servicii de investiţii financiare autorizată, face apel la o discuţie pe care a avut-o cu preşedintele BNP Paribas, Michel Pébereau, care afirma că "certificatele vor ajunge să fie considerate instrumente financiare, pentru că ele se comportă ca atare: circulă cu o viteză foarte mare (în secunde de la o ţară la alta), sunt fungibile şi nu necesită dovezi de transport sau de recepţie, ca o marfă obişnuită".
Simionescu apreciază că piaţa din România este "gri, total nereglementată şi netransparentă". El îşi pune speranţa în Comisia Europeană, care lucrează, în prezent, la elaborarea unui regulament (obligatoriu şi universal) care le va clasifica drept instrumente financiare în tot spaţiul UE.
Dar în România acest lucru nu se va întâmpla, probabil, mai devreme de 2012, fiindcă reprezentanţii Guvernului nu par să se grăbească să ia măsuri din proprie iniţiativă. Din contră, se comportă de parcă ar fi acţionari la astfel de SRL-uri, facilitându-le tranzacţii cu potenţial fraudulos, dezastruoase pentru bugetul statului. De altfel, chiar domnul Brăiloiu a ţinut să menţioneze că "avizul CNVM a fost contestat nu numai de către compania noastră, existând autorităţi precum Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei şi cel al Mediului care nu au agreat adoptarea unui astfel de aviz".
Baba-oarba instituţională
În demersul nostru de a afla care este suma exactă a TVA plătită de către stat exportatorilor de certificate de emisii, în raport cu TVA încasată din tranzacţionarea lor, ne-am învârtit până la ameţeală pe întortocheatele căi instituţionale ale autorităţilor abilitate să implementeze schema de tranzacţionare a certificatelor de emisii de gaze. Ministerul Finanţelor Publice, prima autoritate contactată, ne-a pasat solicitarea către ANAF. De acolo, am aflat că, întrucât tranzacţionarea de certificate de emisii nu are un cod CAEN desemnat, sumele încasate la buget de pe urma lor nu pot fi urmărite sau calculate. Dar că am putea să încercăm să obţinem lista acestor "firme" de la Ministerul Mediului şi Pădurilor, care are în atribuţii şi menţinerea unui astfel de registru.
Într-adevăr, Ministerul Mediului administrează Registrul Naţional al Emisiilor de Gaze cu efect de seră, care se referă la poluatorii cărora statul le-a alocat iniţial certificatele. Există şi un registru al celor care le comercializează, unde oricine poate solicita să-şi deschidă un cont şi să raporteze periodic dacă a efectuat astfel de tranzacţii. Dar fără nicio obligaţie să declare fiecare tranzacţie în parte şi preţul său aferent, ci doar numărul de certificate de la începutul şi de la sfârşitul perioadei de raportare. Mai mult, există şi opţiunea de confidenţialitate, a cărei utilitate nu ne-a fost explicată.
Ca urmare, în acest registru sunt listaţi nici mai mult, nici mai puţin decât 19 agenţi economici. Printre ei se află SRL-uri remarcabile, precum TEN Transilvania Energy şi AMGAZ din Cluj-Napoca, ambele avându-l acţionar pe Alin Ardelean, fiul fostului şef de la "doi şi un sfert", sau furnizorul de gaz ENEX, tot din Cluj-Napoca, deţinătorul unui contract extrem de profitabil cu Romgaz. Lista mai cuprinde următoarele SRL-uri: Carbon Capital Network, Business Counsulting Parteners, Eco Carbon Consulting, Energyapt SRL, Carbon Energy, Luanchim, Krrus Holdings şi Bipfor Company. Numărul lor total precum şi identitatea acestor societăţi sunt ţinute sub tăinuire de către autorităţi.
Valoarea totală a certificatelor de emisii de carbon care îi revin României este de aproape 2 miliarde de tone de CO2, pentru perioada 2008 - 2012. Cerificatele sunt administrate de Ministerul Mediului, prin Agenţia Naţională de Protecţia Mediului, administrator al Registrului Naţional de Gaze cu Efect de Seră.
Autorităţile declară că România deţine în prezent un surplus de capacitate de poluare, tradus în aproximativ 350 milioane de certificate de emisii, cu o valoare de până la 2,5 miliarde de euro.
Alocarea certificatelor se face anual, conform schemei întocmite de Ministerul Mediului, companiilor de pe teritoriul României care poluează, conform datelor din 1989. Aşadar, pentru majoritatea acestor companii, certificatele sunt excedentare. Întrucât certificatele de emisii au valoare comercială, ele pot fi folosite ca o sursă excelentă de capital, prin vânzarea lor către companii care au nevoie să polueze mai mult. În România sunt 219 companii poluatoare, cel mai mare poluator fiind ArcelorMittal Galaţi, cu o alocare anuală de 11.335.574 de certificate.
Am vrut să ştim dacă, poate, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri îşi ţine informaţiile mai bine organizate. Răspunsul a fost prompt: "MECMA nu deţine o evidenţă a intermediarilor de certificate de emisii de gaze cu efect de seră care acţionează în România, neavând atribuţii în acest sens". Şi pentru că Ministerul Economiei, deşi ar fi putut, nu a emis nicio metodologie de aplicare a legii în ceea ce priveşte comercializarea acestor certificate, "operatorii economici pot întreprinde [comercializarea certificatelor de emisii de gaze (n.r.)], conform propriilor evaluări, pe responsabilitatea proprie". Nouă ne sună asta a debandadă totală. Cu alte cuvinte, prinde orbul, scoate-i ochii!
Un simplu calcul arată că, dacă un SRL ar exporta 10 milioane de certificate, la un preţ mediu de 15 euro pe certificat, ar rezulta că a plătit şi i s-a rambursat TVA de către statul român de aproape 30 de milioane de euro, la cota de 19%, şi 36 de milioane de euro, la cota de 24%, cât este în prezent. Din banii contribuabililor. Jucători din piaţă apreciază că pierderea totală pe an ar ajunge, de fapt, la câteva sute bune de milioane de euro, pentru că sunt multe SRL-uri care practică acest carusel cu TVA, care apar şi dispar de pe o zi pe alta, nesupravegheate de autorităţi. Pentru a exporta această "marfă", e nevoie de o simplă conexiune la Internet şi, în câteva secunde, ajunge în partea cealaltă a globului.
Europol, pe urma evazioniştilor de certificate de gaze
Conform unor dezvăluiri ale Europol, în Uniunea Europeană există o reţea ilegală de comercianţi cu astfel de titluri, care profită de diferenţele de reglementare de la o ţară la alta. Infractorii se stabilesc într-un stat membru UE şi îşi deschid un cont la registrul naţional de emisii cu carbon. Apoi cumpără certificate dintr-o altă ţară, ceea ce îi scuteşte de plata TVA. Ulterior, le revând în ţara iniţială, dar cu TVA; această taxă fiind încasată doar de comerciant, nu şi de bugetul statului în cauză. Este clasica fraudă carusel.
Ziarul online belgian EUobserver a informat, la sfârşitul lui mai 2010, despre un raid al autorităţilor britanice la o serie de reşedinţe londoneze, în timpul căruia au capturat 4 persoane suspectate că fac parte din această reţea de crimă organizată, responsabile de o fraudă cu certificate de emisii de 44 milioane de euro. Cantităţi mari de bancnote şi arme au fost găsite în 7 proprietăţi investigate.
În luna decembrie a anului trecut, Europol a emis o atenţionare, conform căreia frauda carusel se ridică la aproape 5 miliarde de euro la nivel european, din returnarea TVA. Mai mult, Europol estimează că aproape 90% din schimburile cu certificate de emisii sunt frauduloase.
Cum România este una dintre ultimele ţări UE, alături de Grecia şi Ungaria, unde certificatele de emisii se tranzacţionează nesupravegheat şi sunt purtătoare de TVA, există o mare probabilitate ca şi ţara noastră să facă obiectul investigaţiei Europol. Poliţia UE ne-a declarat că nu poate nici să ne confirme, nici să ne infirme acest lucru. Însă jucători de pe piaţa din România ne-au confirmat că au fost contactaţi de Europol pentru a afla mai multe informaţii despre SRL-uri româneşti care exportă certificate, inclusiv că le-au solicitat traduceri ale articolelor prin care presa semnala fraude pe această piaţă.
România riscă o grea lovitură de imagine prin faptul că permite pe teritoriul său înflorirea reţelelor internaţionale de infracţiuni cu certificate de emisii de gaze, prin menţinerea unei pieţe gri, care să nu iasă la suprafaţă pentru a nu leza interesele "băieţilor destepţi". Lipsa legislaţiei stricte în domeniul comercializării certificatelor de emisii de gaze face posibilă această scurgere de fonduri de la buget, fără consecinţe penale. Această investigaţie dovedeşte cum statul român plăteşte sume uriaşe din buzunarul contribuabililor, în mod discreţionar, unor companii private, fără nici un beneficiu în interesul public. Mai mult, guvernul îşi sabotează propriile agenţii de reglementare, făcând tot posibilul ca această piaţă să rămână în continuare una insuficient reglementată. În timp ce ţările Uniunii Europene au implementat instrumente juridice care să le aducă sume importante la bugetul de stat, şi aşa decimat de criza financiară, România îşi permite să le arunce, literalmente, în aer.
Publicat acum 10 ore si 37 minute Claudia Ion
marți, 29 iunie 2010
Băsescu poate da buzna la postul naţional public de televiziune după debarcarea lui Sassu
Romania trebuie salvata!
Băsescu poate da buzna la postul naţional public de televiziune după debarcarea lui Sassu
Andi Lăzescu, noul preşedinte-director general al TVR; Ovidiu Miculescu, şef peste SRR
Membrii noului Consiliu de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune l-au ales, marţi, cu 8 voturi pentru pe Andi Lăzescu în postul de preşedinte-director general.
Ovidiu Miculescu, desemnat de PSD, propus de CA al SRR ca preşedinte-director general
Ovidiu Miculescu, desemnat de PSD pentru CA al SRR, a fost propus, marţi, de noii membri ai Consiliului de Administraţie, pentru funcţia de preşedinte-director general al societăţii publice de radiodifuziune, după reluarea votului, relatează MEDIAFAX.
În favoarea lui Miculescu s-au înregistrat şapte voturi, alţi şase membri ai CA al SRR exprimându-se "împotrivă".
Membrii Consiliului de Administraţie al SRR au reluat votul pentru desemnarea preşedintelui-director general al societăţii publice de radio după înregistrarea unei situaţii de paritate între Ovidiu Miculescu şi Demeter Andras Istvan. Conform unor surse participante la şedinţă, fuseseră exprimate câte şase voturi favorabile fiecăruia dintre ei, iar unul dintre membrii CA s-a abţinut.
Plenul Parlamentului a aprobat, marţi, cu 383 de voturi "pentru" şi 26 de voturi "împotrivă, componenţa Consiliului de Administraţie al SRR.
Membrii titulari ai CA al SRR sunt: Doina Tănase şi Mihai Voicu (PDL), Demeter Andras Istvan (UDMR), Bogdan Hossu şi Adrian Moise (Asociaţia Profesională Radio), Stejărel Olaru şi Ducu Bertzi (PNL), Maria Ţoghină (Administraţia Prezidenţială), Adelina Rădulescu (Guvern), Ana Florea (minorităţi), Ovidiu Miculescu, Mirela Fugaru şi Ileana Savu (PSD).
Comisiile de cultură ale Senatului şi Camerei Deputaţilor s-au reunit pentru a-i audia pe Ovidiu Miculescu şi Alexandru Lăzescu, propuşi de CA ale SRR, respectiv SRTv, pentru şefia celor două instituţii.
Lăzescu, avizat favorabil cu unanimitate de comisii pentru şefia TVR
Alexandru Lăzescu, desemnat de Preşedinţie pentru CA al SRTv, a fost avizat favorabil, marţi, cu unanimitate de voturi, de comisiile reunite de cultură ale Parlamentului pentru funcţia de preşedinte-director general al societăţii publice de televiziune, scrie Mediafax.
Numirea lui Alexandru Lăzescu la şefia TVR urmează să fie validată de plenul Parlamentului.
Alexandru Lăzescu, desemnat de Preşedinţie pentru CA al SRTv, a fost propus, marţi, de noii membri ai Consiliului de Administraţie, pentru funcţia de preşedinte-director general al televiziunii publice, cu opt voturi "pentru" şi 5 "împotrivă".
Plenul Parlamentului a aprobat, marţi, cu majoritate de voturi, noul Consiliu de Administraţie al SRTv.
Pentru CA al SRTv au fost exprimate 367 de voturi "pentru" şi 42 de voturi "împotrivă".
Noii membri titulari ai CA al TVR sunt: Alexandru Lăzescu (Administraţia Prezidenţială), Ada Meseşan, Paul Călin Botez, Nicoleta Nicolicea (PDL), Cătălin Baba (Guvern), Anne Jugănaru, Claudiu Brânzan, Cristi Niţulescu (PSD), Lucia Hossu Longin (PNL), Karen Attila Sebesi (UDMR), Cornea Raico (minorităţi), Sorin Burtea şi Traian Bărbulescu (din partea salariaţilor TVR).
Miculescu, avizat negativ de Comisiile reunite de cultură pentru şefia SRR
Ovidiu Miculescu, propus de noul Consiliul de Administraţie al SRR pentru şefia radioului public, a primit aviz negativ din partea Comisiilor de cultură reunite, PSD susţinând că puterea a votat împotriva candidaturii acestuia, relatează Mediafax.
Avizul este consultativ, decizia privind numirea sau nu în funcţie a lui Miculescu aparţinând plenului.
Surse parlamentare au declarat, marţi, după ce membrii în CA al SRR votaţi de Parlament l-au ales, prin vot majoritar, pe Ovidiu Miculescu, nominalizat de PSD, pentru a fi validat preşedinte-director general, că majoritatea guvernamentală ar putea respinge, în plen, propunerea.
Sursele citate au arătat că parlamentarii aparţinând partidelor pro-guvernamentale, PDL, UDMR, UNPR şi minorităţi ar putea profita de majoritatea pe care o deţin în plen pentru a-l respinge pe Miculescu.
Aceleaşi surse au relatat că, în cazul în care Miculescu va fi respins de plenul reunit, cei treisprezece membri ai CA al SRR vor trebui să voteze din nou un candidat pentru funcţia de preşedinte-director general, altul decât Miculescu.
Este posibil, au mai arătat sursele invocate, ca prin plecarea mai multor senatori şi deputaţi, să nu mai fie întrunit cvorumul necesar, în condiţiile în care au plecat din plen şi parlamentari ai arcului guvernamental.
În aceste condiţii, dacă plenul nu validează propunerea membrilor CA pentru funcţia de preşedinte-director general, este posibil ca funcţia să revină, interimar, decanului de vârstă dintre cei 13 membri, până la convocarea unui nou plen reunit.
Atacul lui Băsescu la Sassu
Preşedintele Traian Băsescu a acuzat, pe data de 4 decembrie 2009 (cu doar două zile înaintea celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale în urma cărora avea să fie ales pentru încă un mandat în frunte României), "deplina mogulizare" a preşedintelui-director general al TVR, Alexandru Sassu, pe care l-a caracterizat ca fiind "un lacheu al dezinformării", care a închis televiziunea publică pentru campania electorală din turul II.
"Pentru turul întâi este de remarcat deplina mogulizare a TVR. Un lacheu al dezinformării, preşedintele - director general Sassu, în loc să se subordoneze comandamentului public de a crea condiţii ca cei doi candidaţi să îşi expună programele, a închis pur şi simplu Televiziunea Română pentru turul doi al campaniei electorale . Mai mult decât atât, s-a pretat la atacuri împotriva mea, în condiţiile în care nu aveam nicio şansă pentru un drept la replică", a spus Băsescu, într-o conferinţă de presă susţinută la sediul său de campanie.
Traian Băsescu a declarat, sâmbătă, că l-a chemat pe Mircea Geoană la dezbaterea de la Parlament pentru că TVR a anunţat că nu mai poate stabili datele celor două dezbateri convenite pentru luni şi vineri, şeful statului afirmând că Alexandru Sassu a intrat în subordinea intereselor liderului PSD.
Accesari: 408
Publicat acum 2 ore si 33 minute Cristian Oprea
Băsescu poate da buzna la postul naţional public de televiziune după debarcarea lui Sassu
Andi Lăzescu, noul preşedinte-director general al TVR; Ovidiu Miculescu, şef peste SRR
Membrii noului Consiliu de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune l-au ales, marţi, cu 8 voturi pentru pe Andi Lăzescu în postul de preşedinte-director general.
Ovidiu Miculescu, desemnat de PSD, propus de CA al SRR ca preşedinte-director general
Ovidiu Miculescu, desemnat de PSD pentru CA al SRR, a fost propus, marţi, de noii membri ai Consiliului de Administraţie, pentru funcţia de preşedinte-director general al societăţii publice de radiodifuziune, după reluarea votului, relatează MEDIAFAX.
În favoarea lui Miculescu s-au înregistrat şapte voturi, alţi şase membri ai CA al SRR exprimându-se "împotrivă".
Membrii Consiliului de Administraţie al SRR au reluat votul pentru desemnarea preşedintelui-director general al societăţii publice de radio după înregistrarea unei situaţii de paritate între Ovidiu Miculescu şi Demeter Andras Istvan. Conform unor surse participante la şedinţă, fuseseră exprimate câte şase voturi favorabile fiecăruia dintre ei, iar unul dintre membrii CA s-a abţinut.
Plenul Parlamentului a aprobat, marţi, cu 383 de voturi "pentru" şi 26 de voturi "împotrivă, componenţa Consiliului de Administraţie al SRR.
Membrii titulari ai CA al SRR sunt: Doina Tănase şi Mihai Voicu (PDL), Demeter Andras Istvan (UDMR), Bogdan Hossu şi Adrian Moise (Asociaţia Profesională Radio), Stejărel Olaru şi Ducu Bertzi (PNL), Maria Ţoghină (Administraţia Prezidenţială), Adelina Rădulescu (Guvern), Ana Florea (minorităţi), Ovidiu Miculescu, Mirela Fugaru şi Ileana Savu (PSD).
Comisiile de cultură ale Senatului şi Camerei Deputaţilor s-au reunit pentru a-i audia pe Ovidiu Miculescu şi Alexandru Lăzescu, propuşi de CA ale SRR, respectiv SRTv, pentru şefia celor două instituţii.
Lăzescu, avizat favorabil cu unanimitate de comisii pentru şefia TVR
Alexandru Lăzescu, desemnat de Preşedinţie pentru CA al SRTv, a fost avizat favorabil, marţi, cu unanimitate de voturi, de comisiile reunite de cultură ale Parlamentului pentru funcţia de preşedinte-director general al societăţii publice de televiziune, scrie Mediafax.
Numirea lui Alexandru Lăzescu la şefia TVR urmează să fie validată de plenul Parlamentului.
Alexandru Lăzescu, desemnat de Preşedinţie pentru CA al SRTv, a fost propus, marţi, de noii membri ai Consiliului de Administraţie, pentru funcţia de preşedinte-director general al televiziunii publice, cu opt voturi "pentru" şi 5 "împotrivă".
Plenul Parlamentului a aprobat, marţi, cu majoritate de voturi, noul Consiliu de Administraţie al SRTv.
Pentru CA al SRTv au fost exprimate 367 de voturi "pentru" şi 42 de voturi "împotrivă".
Noii membri titulari ai CA al TVR sunt: Alexandru Lăzescu (Administraţia Prezidenţială), Ada Meseşan, Paul Călin Botez, Nicoleta Nicolicea (PDL), Cătălin Baba (Guvern), Anne Jugănaru, Claudiu Brânzan, Cristi Niţulescu (PSD), Lucia Hossu Longin (PNL), Karen Attila Sebesi (UDMR), Cornea Raico (minorităţi), Sorin Burtea şi Traian Bărbulescu (din partea salariaţilor TVR).
Miculescu, avizat negativ de Comisiile reunite de cultură pentru şefia SRR
Ovidiu Miculescu, propus de noul Consiliul de Administraţie al SRR pentru şefia radioului public, a primit aviz negativ din partea Comisiilor de cultură reunite, PSD susţinând că puterea a votat împotriva candidaturii acestuia, relatează Mediafax.
Avizul este consultativ, decizia privind numirea sau nu în funcţie a lui Miculescu aparţinând plenului.
Surse parlamentare au declarat, marţi, după ce membrii în CA al SRR votaţi de Parlament l-au ales, prin vot majoritar, pe Ovidiu Miculescu, nominalizat de PSD, pentru a fi validat preşedinte-director general, că majoritatea guvernamentală ar putea respinge, în plen, propunerea.
Sursele citate au arătat că parlamentarii aparţinând partidelor pro-guvernamentale, PDL, UDMR, UNPR şi minorităţi ar putea profita de majoritatea pe care o deţin în plen pentru a-l respinge pe Miculescu.
Aceleaşi surse au relatat că, în cazul în care Miculescu va fi respins de plenul reunit, cei treisprezece membri ai CA al SRR vor trebui să voteze din nou un candidat pentru funcţia de preşedinte-director general, altul decât Miculescu.
Este posibil, au mai arătat sursele invocate, ca prin plecarea mai multor senatori şi deputaţi, să nu mai fie întrunit cvorumul necesar, în condiţiile în care au plecat din plen şi parlamentari ai arcului guvernamental.
În aceste condiţii, dacă plenul nu validează propunerea membrilor CA pentru funcţia de preşedinte-director general, este posibil ca funcţia să revină, interimar, decanului de vârstă dintre cei 13 membri, până la convocarea unui nou plen reunit.
Atacul lui Băsescu la Sassu
Preşedintele Traian Băsescu a acuzat, pe data de 4 decembrie 2009 (cu doar două zile înaintea celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale în urma cărora avea să fie ales pentru încă un mandat în frunte României), "deplina mogulizare" a preşedintelui-director general al TVR, Alexandru Sassu, pe care l-a caracterizat ca fiind "un lacheu al dezinformării", care a închis televiziunea publică pentru campania electorală din turul II.
"Pentru turul întâi este de remarcat deplina mogulizare a TVR. Un lacheu al dezinformării, preşedintele - director general Sassu, în loc să se subordoneze comandamentului public de a crea condiţii ca cei doi candidaţi să îşi expună programele, a închis pur şi simplu Televiziunea Română pentru turul doi al campaniei electorale . Mai mult decât atât, s-a pretat la atacuri împotriva mea, în condiţiile în care nu aveam nicio şansă pentru un drept la replică", a spus Băsescu, într-o conferinţă de presă susţinută la sediul său de campanie.
Traian Băsescu a declarat, sâmbătă, că l-a chemat pe Mircea Geoană la dezbaterea de la Parlament pentru că TVR a anunţat că nu mai poate stabili datele celor două dezbateri convenite pentru luni şi vineri, şeful statului afirmând că Alexandru Sassu a intrat în subordinea intereselor liderului PSD.
Accesari: 408
Publicat acum 2 ore si 33 minute Cristian Oprea
România se pregăteşte de război?
Romania trebuie salvata!
România se pregăteşte de război?
Moş Teacă achiziţionează bombe şi echipamente de 100 milioane euro
Lipsa de transparenţă a actualei guvernări şi a preşedintelui Traian Băsescu a devenit politică de stat. Indiferent dacă e vorba despre simple decizii administrative sau despre hotărâri de importanţă vitală pentru toată lumea (de exemplu, creşterea TVA cu cinci procente), puterea de la Bucureşti conduce ţara într-o atmosferă de mister total.
Cele mai opace - din punctul de vedere al comunicării publice - instituţii şi organisme ale statului sunt Administraţia Prezidenţială, Ministerul Apărării Naţionale şi CSAT.
Pentru a argumenta această observaţie, cotidianul.ro vă prezintă câteva acţiuni ale statului român, acţiuni care pot avea repercusiuni asupra tuturor cetăţenilor acestei ţări.
În data de 11 iunie, cotidianul israelian „The Jerusalem Post" scria că, în săptămâna respectivă, Israelul şi Statele Unite au simulat un război împotriva unui inamic neidentificat, în cadrul unui amplu exerciţiu aerian în care au fost implicate zeci de avioane F-16 din ambele ţări. Exerciţiul, denumit Juniper Stallion, a avut loc în condiţiile în care Turcia a desfăşurat propriile manevre aeriene cu SUA, la care Israelul nu a mai participat. La această amplă aplicaţie militară au participat avioane F-16 care au decolat de la bazele militare din Germania şi România. Cele 60 de avioane de luptă şi bombardiere au exersat misiuni de luptă deasupra Mării Roşii şi Mării Mediterane, în perspectiva unui conflict iminent cu Iranul. Aceste informaţii au fost confirmate şi de alte publicaţii israeliene precum şi de un cotidian iordanian de limbă engleză, „The Jordan Times".
Şi la cel mai înalt nivel, acţiunile oficialilor americani duc tot într-acolo, la pregătirea declanşării unui conflict armat cu Iranul. În acest sens, trebuie menţionată declaraţia făcută săptămâna trecută de Robert Gates, şeful Pentagonului, în faţa Congresului American. Gates a spus că Iranul poate lansa "zeci sau sute" de rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune împotriva Europei.
Informaţiile apărute în presa israeliană s-au confirmat, iar colegii jurnalişti de la NewsIn au cerut clarificări MApN, în privinţa implicării României în această simulare armată, care s-a desfăşurat acum două săptămâni în Golful Persic. În stilul scorţos şi destul de arţăgos imprimat de actualul ministru al Apărării, Gabriel Oprea, Direcţia informare şi relaţii publice a MApN a dat un răspuns scurt şi deloc lămuritor: "Activităţile de cooperare militară bilaterală cu Statul Israel se desfăşoară în baza unui acord semnat la Bucureşti la 29 mai 2000 şi aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 841 din 21.09.2000".
MApN cumpără tehnică de război de 108,8 milioane euro
Surse din conducerea Statului Major General al Armatei au declarat în exclusivitate pentru cotidianul.ro că România a fost implicată în ampla aplicaţie din Golful Persic, nu doar la nivelul bazei militare de la Mihail Kogălniceanu, ci şi cu efective de personal militar.
Alte două informaţii vin să confirme faptul că statul român pregăteşte, în mare secret, anumite acţiuni militare de anvergură.
Cotidianul.ro a aflat că în şedinţa de guvern din data de 7.06.2010 a fost aprobată Ordonanţa de Urgenţă nr. 49/7.06.2010 (n.red: vezi foto), privind privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de combustibili, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor şi stabilirea regimului Taxei pe Valoarea Adăugată şi al accizelor pentru aceste cantităţi.
Ce era atât de presant şi de urgent încât MApN să solicite scoaterea din rezervele de stat (rezerve strategice) a unei importante cantităţi de combustibil? Destul de vagă, totuşi nota de fundamentare a OUG nr. 49/7.06.2010 ridică puţin vălul de deasupra misterioasei cereri grăbite a MApN: "Ministerul Apărării Naţionale, prin misiunile Forţelor Aeriene Române pe timp de pace, realizează menţinerea integrităţii spaţiului aerian naţional şi protejarea unor obiective vitale împotriva atacurilor aeriene, ce sunt realizate prin funcţiile de supraveghere aeriană şi de poliţie aeriană, pentru menţinerea securităţii spaţiului aerian naţional".
Fireşte că în nota de fundamentare a acestei ordonanţe nu se aduce nicio lămurire în plus privind destinaţia exactă a importantei cantităţi de combustibil solicitate din rezervele de stat. Asta aşa, că tot e criză economică, iar premierul Emil Boc a anunţat acum două săptămâni că a dispus prin hotărâre de guvern reducerea cantităţilor de combustibili acordate instituţiilor de stat.
Mai trebuie precizat încă un aspect important, legat de cerinţa MApN din această OUG. În conformitate cu legile în vigoare, rezervele strategice de stat sunt folosite doar în caz de calamităţi, pandemii, stare de război şi de asediu, accidente industriale şi nucleare etc.
O altă informaţie preţioasă, intrată în posesia cotidianul.ro, ne trimite pe site-ul guvernamental e-licitatie.ro, acolo unde putem vedea că, în data de 24.06.2010, MApN, prin Unitatea Militară 02550 Bucureşti, a publicat un anunţ de intenţie privind contractarea a 7.500 bucăţi de bombe cu lovitura de 82 mm, în valoare totală de 17.943.277 lei, fără TVA, adică aproximativ 4,2 milioane euro.
În data de 11.05.2010, pe acelaşi site de licitaţii, MApN, prin UM 02550 Bucureşti, publică anunţul de intenţie pentru contractarea unui număr impresionant de autovehicule şi autoutilitare militare. Acest contract este imens, suma totală estimată se ridică, conform desfăşurătorului publicat pe e-licitatie.ro, la valoarea de 100 milioane euro, fără TVA!
Aceeaşi UM 02550 din Bucureşti, în data de 12.05.2010, a publicat pe e-licitatie.ro un anunţ de intenţie privind achiziţionarea a 6 dispozitive detector portabil pentru explozivi, în valoare totală de 154.500 euro, fără TVA.
UM 02550 Bucureşti a mai făcut un anunţ pe e-licitatie.ro, şi în 8 mai 2010, pentru o achiziţie costisitoare, o autostaţie de audioamplificare 1000 W blindată-19 cpl., în valoare totală de 4.404.500 euro, fără TVA.
Cotidianul.ro a contactat MApN, pentru un punct de vedere oficial, în privinţa acestor achiziţii. Fireşte că cei de la Direcţia informare şi relaţii publice a MApN nu au catadicsit să răspundă întrebărilor cotidianul.ro. Probabil, în numele aceluiaşi război absurd al tăcerii şi al sfidării, pe care acest minister îl poartă cu ziarul nostru, ca urmare a dezvăluirilor făcute de cotidianul.ro, despre afacerile spectaculoase cu statul, ale unei doamne, Georgia Gabriela Voicu, subsecretar de stat la MApN, şefa Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
CSAT s-a întrunit de două ori în şase zile. Ce coincidenţă!
Fără a trece în registrul teoriei conspiraţiei, trebuie totuşi să remarcăm şi faptul că aceste achiziţii grăbite, de aproape 9 milioane de euro, ale MApN, precum şi cererea ministerului de a primi o importantă cantitate de combustibil din rezervele strategice coincid cu întrunirea CSAT de două ori într-un interval de doar şase zile.
Prima dată, CSAT s-a întrunit săptămâna trecută, pe 22.06.2010, atunci când ne-a fost furnizat, ca de obicei în ultimii şase ani, un comunicat de presă sec, dar şi "celebra" de acum strategie de apărare, în care presa era definită ca o vulnerabilitate a sistemului de securitate naţional.
Luni, 28.06.2010, CSAT s-a întrunit a doua oară, în şase zile, pentru a analiza măsurile ce se impun în continuare în vederea diminuării evaziunii fiscale şi a contrabandei, conform comunicatului oficial al Preşedinţiei.
Trebuie precizat faptul că, în conformitate cu Constituţia României şi cu legile în vigoare, preşedintele României nu are nicio atribuţie în lupta cu evaziunea fiscală şi cu contrabanda.
Atunci pentru ce atâta grabă şi interes din partea lui Traian Băsescu, de a convoca CSAT, fix pentru problema contrabandei şi a evaziunii fiscale. Preşedintele Băsescu acum a aflat că aceste două fenomene există în România şi că au secătuit bugetul ţării? Sau domnul preşedinte nu are departament de presă la Cotroceni? Cotidianul.ro, dar şi alte ziare centrale au publicat kilometri de anchete numai în ultimele şase luni, despre sumele imense de ordinul miliardelor de euro, provenite din contrabanda cu ţigări, legume şi fructe, alcool sau pâine.
Nu cumva opiniei publice îi este livrată această poveste care dă bine (preşedintele-jucător îşi suflecă mânecile şi se implică în lupta cu pungaşii care scot miliarde de euro din ţigările netimbrate etc.), în timp ce, de fapt, în CSAT se discută şi se iau decizii mult mai importante şi mai grave, cum ar fi aceea a pregătirii României de a participa, alături de aliaţii din NATO, la un eventual conflict împotriva Iranului?
Este cât se poate de firesc să punem aceste întrebări, mai ales într-o perioadă în care şeful Pentagonului declară, în mod diplomatic, că în orice moment Europa poate fi ţinta rachetelor iraniene, iar aici, în ţară, aflăm (din presa străină, desigur, căci autorităţile statului român se prefac a fi mute, pentru că dispreţuiesc profund presa şi dreptul acesteia de a informa opinia publică despre actul de guvernare) că România e deja implicată până la brâu în pregătirea unui posibil conflict armat cu Iranul. La toate acestea, dacă se adaugă şi achiziţiile de 8,8 milioane de euro făcute de MApN, în lunile mai şi iunie, precum şi comunicatele de presă lapidare primite de la Cotroceni, după şedinţele din ce în ce mai dese ale CSAT, se obţine un tablou deloc liniştitor a ceea ce poate urma după ce toate acestea vor prinde un contur.
În spiritul şi în litera Legii 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, autorităţile statului român (Guvern, MApN, Preşedinţia României, Parlamentul României, prin comisiile de apărare din cele două Camere) sunt obligate să facă publice orice informaţii referitoare la acţiunile sau actele care implică România, la nivel internaţional, în diverse activităţi economice, diplomatice, militare sau de altă natură.
Accesari: 1667
Publicat acum 10 ore si 35 minute Cristina Horvat
România se pregăteşte de război?
Moş Teacă achiziţionează bombe şi echipamente de 100 milioane euro
Lipsa de transparenţă a actualei guvernări şi a preşedintelui Traian Băsescu a devenit politică de stat. Indiferent dacă e vorba despre simple decizii administrative sau despre hotărâri de importanţă vitală pentru toată lumea (de exemplu, creşterea TVA cu cinci procente), puterea de la Bucureşti conduce ţara într-o atmosferă de mister total.
Cele mai opace - din punctul de vedere al comunicării publice - instituţii şi organisme ale statului sunt Administraţia Prezidenţială, Ministerul Apărării Naţionale şi CSAT.
Pentru a argumenta această observaţie, cotidianul.ro vă prezintă câteva acţiuni ale statului român, acţiuni care pot avea repercusiuni asupra tuturor cetăţenilor acestei ţări.
În data de 11 iunie, cotidianul israelian „The Jerusalem Post" scria că, în săptămâna respectivă, Israelul şi Statele Unite au simulat un război împotriva unui inamic neidentificat, în cadrul unui amplu exerciţiu aerian în care au fost implicate zeci de avioane F-16 din ambele ţări. Exerciţiul, denumit Juniper Stallion, a avut loc în condiţiile în care Turcia a desfăşurat propriile manevre aeriene cu SUA, la care Israelul nu a mai participat. La această amplă aplicaţie militară au participat avioane F-16 care au decolat de la bazele militare din Germania şi România. Cele 60 de avioane de luptă şi bombardiere au exersat misiuni de luptă deasupra Mării Roşii şi Mării Mediterane, în perspectiva unui conflict iminent cu Iranul. Aceste informaţii au fost confirmate şi de alte publicaţii israeliene precum şi de un cotidian iordanian de limbă engleză, „The Jordan Times".
Şi la cel mai înalt nivel, acţiunile oficialilor americani duc tot într-acolo, la pregătirea declanşării unui conflict armat cu Iranul. În acest sens, trebuie menţionată declaraţia făcută săptămâna trecută de Robert Gates, şeful Pentagonului, în faţa Congresului American. Gates a spus că Iranul poate lansa "zeci sau sute" de rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune împotriva Europei.
Informaţiile apărute în presa israeliană s-au confirmat, iar colegii jurnalişti de la NewsIn au cerut clarificări MApN, în privinţa implicării României în această simulare armată, care s-a desfăşurat acum două săptămâni în Golful Persic. În stilul scorţos şi destul de arţăgos imprimat de actualul ministru al Apărării, Gabriel Oprea, Direcţia informare şi relaţii publice a MApN a dat un răspuns scurt şi deloc lămuritor: "Activităţile de cooperare militară bilaterală cu Statul Israel se desfăşoară în baza unui acord semnat la Bucureşti la 29 mai 2000 şi aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 841 din 21.09.2000".
MApN cumpără tehnică de război de 108,8 milioane euro
Surse din conducerea Statului Major General al Armatei au declarat în exclusivitate pentru cotidianul.ro că România a fost implicată în ampla aplicaţie din Golful Persic, nu doar la nivelul bazei militare de la Mihail Kogălniceanu, ci şi cu efective de personal militar.
Alte două informaţii vin să confirme faptul că statul român pregăteşte, în mare secret, anumite acţiuni militare de anvergură.
Cotidianul.ro a aflat că în şedinţa de guvern din data de 7.06.2010 a fost aprobată Ordonanţa de Urgenţă nr. 49/7.06.2010 (n.red: vezi foto), privind privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de combustibili, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor şi stabilirea regimului Taxei pe Valoarea Adăugată şi al accizelor pentru aceste cantităţi.
Ce era atât de presant şi de urgent încât MApN să solicite scoaterea din rezervele de stat (rezerve strategice) a unei importante cantităţi de combustibil? Destul de vagă, totuşi nota de fundamentare a OUG nr. 49/7.06.2010 ridică puţin vălul de deasupra misterioasei cereri grăbite a MApN: "Ministerul Apărării Naţionale, prin misiunile Forţelor Aeriene Române pe timp de pace, realizează menţinerea integrităţii spaţiului aerian naţional şi protejarea unor obiective vitale împotriva atacurilor aeriene, ce sunt realizate prin funcţiile de supraveghere aeriană şi de poliţie aeriană, pentru menţinerea securităţii spaţiului aerian naţional".
Fireşte că în nota de fundamentare a acestei ordonanţe nu se aduce nicio lămurire în plus privind destinaţia exactă a importantei cantităţi de combustibil solicitate din rezervele de stat. Asta aşa, că tot e criză economică, iar premierul Emil Boc a anunţat acum două săptămâni că a dispus prin hotărâre de guvern reducerea cantităţilor de combustibili acordate instituţiilor de stat.
Mai trebuie precizat încă un aspect important, legat de cerinţa MApN din această OUG. În conformitate cu legile în vigoare, rezervele strategice de stat sunt folosite doar în caz de calamităţi, pandemii, stare de război şi de asediu, accidente industriale şi nucleare etc.
O altă informaţie preţioasă, intrată în posesia cotidianul.ro, ne trimite pe site-ul guvernamental e-licitatie.ro, acolo unde putem vedea că, în data de 24.06.2010, MApN, prin Unitatea Militară 02550 Bucureşti, a publicat un anunţ de intenţie privind contractarea a 7.500 bucăţi de bombe cu lovitura de 82 mm, în valoare totală de 17.943.277 lei, fără TVA, adică aproximativ 4,2 milioane euro.
În data de 11.05.2010, pe acelaşi site de licitaţii, MApN, prin UM 02550 Bucureşti, publică anunţul de intenţie pentru contractarea unui număr impresionant de autovehicule şi autoutilitare militare. Acest contract este imens, suma totală estimată se ridică, conform desfăşurătorului publicat pe e-licitatie.ro, la valoarea de 100 milioane euro, fără TVA!
Aceeaşi UM 02550 din Bucureşti, în data de 12.05.2010, a publicat pe e-licitatie.ro un anunţ de intenţie privind achiziţionarea a 6 dispozitive detector portabil pentru explozivi, în valoare totală de 154.500 euro, fără TVA.
UM 02550 Bucureşti a mai făcut un anunţ pe e-licitatie.ro, şi în 8 mai 2010, pentru o achiziţie costisitoare, o autostaţie de audioamplificare 1000 W blindată-19 cpl., în valoare totală de 4.404.500 euro, fără TVA.
Cotidianul.ro a contactat MApN, pentru un punct de vedere oficial, în privinţa acestor achiziţii. Fireşte că cei de la Direcţia informare şi relaţii publice a MApN nu au catadicsit să răspundă întrebărilor cotidianul.ro. Probabil, în numele aceluiaşi război absurd al tăcerii şi al sfidării, pe care acest minister îl poartă cu ziarul nostru, ca urmare a dezvăluirilor făcute de cotidianul.ro, despre afacerile spectaculoase cu statul, ale unei doamne, Georgia Gabriela Voicu, subsecretar de stat la MApN, şefa Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
CSAT s-a întrunit de două ori în şase zile. Ce coincidenţă!
Fără a trece în registrul teoriei conspiraţiei, trebuie totuşi să remarcăm şi faptul că aceste achiziţii grăbite, de aproape 9 milioane de euro, ale MApN, precum şi cererea ministerului de a primi o importantă cantitate de combustibil din rezervele strategice coincid cu întrunirea CSAT de două ori într-un interval de doar şase zile.
Prima dată, CSAT s-a întrunit săptămâna trecută, pe 22.06.2010, atunci când ne-a fost furnizat, ca de obicei în ultimii şase ani, un comunicat de presă sec, dar şi "celebra" de acum strategie de apărare, în care presa era definită ca o vulnerabilitate a sistemului de securitate naţional.
Luni, 28.06.2010, CSAT s-a întrunit a doua oară, în şase zile, pentru a analiza măsurile ce se impun în continuare în vederea diminuării evaziunii fiscale şi a contrabandei, conform comunicatului oficial al Preşedinţiei.
Trebuie precizat faptul că, în conformitate cu Constituţia României şi cu legile în vigoare, preşedintele României nu are nicio atribuţie în lupta cu evaziunea fiscală şi cu contrabanda.
Atunci pentru ce atâta grabă şi interes din partea lui Traian Băsescu, de a convoca CSAT, fix pentru problema contrabandei şi a evaziunii fiscale. Preşedintele Băsescu acum a aflat că aceste două fenomene există în România şi că au secătuit bugetul ţării? Sau domnul preşedinte nu are departament de presă la Cotroceni? Cotidianul.ro, dar şi alte ziare centrale au publicat kilometri de anchete numai în ultimele şase luni, despre sumele imense de ordinul miliardelor de euro, provenite din contrabanda cu ţigări, legume şi fructe, alcool sau pâine.
Nu cumva opiniei publice îi este livrată această poveste care dă bine (preşedintele-jucător îşi suflecă mânecile şi se implică în lupta cu pungaşii care scot miliarde de euro din ţigările netimbrate etc.), în timp ce, de fapt, în CSAT se discută şi se iau decizii mult mai importante şi mai grave, cum ar fi aceea a pregătirii României de a participa, alături de aliaţii din NATO, la un eventual conflict împotriva Iranului?
Este cât se poate de firesc să punem aceste întrebări, mai ales într-o perioadă în care şeful Pentagonului declară, în mod diplomatic, că în orice moment Europa poate fi ţinta rachetelor iraniene, iar aici, în ţară, aflăm (din presa străină, desigur, căci autorităţile statului român se prefac a fi mute, pentru că dispreţuiesc profund presa şi dreptul acesteia de a informa opinia publică despre actul de guvernare) că România e deja implicată până la brâu în pregătirea unui posibil conflict armat cu Iranul. La toate acestea, dacă se adaugă şi achiziţiile de 8,8 milioane de euro făcute de MApN, în lunile mai şi iunie, precum şi comunicatele de presă lapidare primite de la Cotroceni, după şedinţele din ce în ce mai dese ale CSAT, se obţine un tablou deloc liniştitor a ceea ce poate urma după ce toate acestea vor prinde un contur.
În spiritul şi în litera Legii 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, autorităţile statului român (Guvern, MApN, Preşedinţia României, Parlamentul României, prin comisiile de apărare din cele două Camere) sunt obligate să facă publice orice informaţii referitoare la acţiunile sau actele care implică România, la nivel internaţional, în diverse activităţi economice, diplomatice, militare sau de altă natură.
Accesari: 1667
Publicat acum 10 ore si 35 minute Cristina Horvat
Declaraţiile de avere rămân secrete
Romania trebuie salvata!
EVZ.ro
Marţi, 29 Iunie 2010
Declaraţiile de avere rămân secrete
Şedinţa Comisiilor reunite pentru Drepturile Omului (condusă de Gyorgy Frunda) şi cea Juridică au decis astăzi să tranşeze definitiv disputa dintre Parlament şi societatea civilă în privinţa atribuţiilor Agenţiei Naţionale de Integritate, votând pentru ca:inspectorii ANI să nu mai poată controla averile demnitarilor şi declaraţiile de avere şi de interese să rămână secrete.
Sursa: Codrin PrisecaruNoua variantă a legii ANI transmisă înapoi Parlamentului de către Preşedinte şi votată în sens constructiv recent la Camera Deputaţilor, a fost în urmă cu câteva ore desfiinţată de majoritatea din comisie construită în jurul ideilor antireformiste ale senatorului colegiului Târgu Mureş, judeţul Mureş, Gyorgy Frunda, anunţă un comunicat de presă al Institutului pentru Politici Publice (IPP).
IPP critică atitudinea comisiilor
Institutul pentru Politici Publice critică public atitudinea sfidătoare a membrilor comisiilor reunite conduse de Senatorul Gyorgy Frunda faţă de reprezentanţii corpului diplomatic de la Bucureşti (ambasadori şi consilieri politici ai celor mai importante ţări UE erau prezenţi la dezbateri), ai presei şi ai ONG-urilor dar şi prin negarea dreptului preşedintelui de a retrimite această lege la Parlament.
Votul s-a dat cu acordul reprezentanţilor PNL care declaraseră anterior că sunt pentru publicarea declaraţiilor lor de avere şi de interese, ai UNPR dar şi ai UDMR care au avut declaraţii publice similare. Deşi se afla el însuşi s-ar afla într-un conflict de interese, cel puţin moral, din poziţia de preşedinte de comisie dezbătând un subiect care îl viza direct datorită faptului că averea s-a aflat sub controlul ANI, Senatorul Frunda a reuşit să decidă în doar câteva ore cum să voteze membrii comisiilor în problema procedurilor de verificare a legii ANI.
„În faţa acestei situaţii, facem un apel către liderii partidelor politice parlamentare, Emil Boc (PD-L), Victor Ponta (PSD), Crin Antonescu (PNL), Marko Bela (UDMR), Marian Sârbu (UNPR) să se exprime public cu privire la susţinerea legii ANI aşa cum a venit ea de la Camera Deputaţilor şi respingerea raportului iresponsabil întocmit la şedinţa condusă de senatorul Frunda”, potrivit comunicatului de presă.
Fără aceste modificări, parlamentarii şi partidele acestora se vor face responsabile de sancţiunile de la nivel european pe care le va suporta România.
EVZ.ro
Marţi, 29 Iunie 2010
Declaraţiile de avere rămân secrete
Şedinţa Comisiilor reunite pentru Drepturile Omului (condusă de Gyorgy Frunda) şi cea Juridică au decis astăzi să tranşeze definitiv disputa dintre Parlament şi societatea civilă în privinţa atribuţiilor Agenţiei Naţionale de Integritate, votând pentru ca:inspectorii ANI să nu mai poată controla averile demnitarilor şi declaraţiile de avere şi de interese să rămână secrete.
Sursa: Codrin PrisecaruNoua variantă a legii ANI transmisă înapoi Parlamentului de către Preşedinte şi votată în sens constructiv recent la Camera Deputaţilor, a fost în urmă cu câteva ore desfiinţată de majoritatea din comisie construită în jurul ideilor antireformiste ale senatorului colegiului Târgu Mureş, judeţul Mureş, Gyorgy Frunda, anunţă un comunicat de presă al Institutului pentru Politici Publice (IPP).
IPP critică atitudinea comisiilor
Institutul pentru Politici Publice critică public atitudinea sfidătoare a membrilor comisiilor reunite conduse de Senatorul Gyorgy Frunda faţă de reprezentanţii corpului diplomatic de la Bucureşti (ambasadori şi consilieri politici ai celor mai importante ţări UE erau prezenţi la dezbateri), ai presei şi ai ONG-urilor dar şi prin negarea dreptului preşedintelui de a retrimite această lege la Parlament.
Votul s-a dat cu acordul reprezentanţilor PNL care declaraseră anterior că sunt pentru publicarea declaraţiilor lor de avere şi de interese, ai UNPR dar şi ai UDMR care au avut declaraţii publice similare. Deşi se afla el însuşi s-ar afla într-un conflict de interese, cel puţin moral, din poziţia de preşedinte de comisie dezbătând un subiect care îl viza direct datorită faptului că averea s-a aflat sub controlul ANI, Senatorul Frunda a reuşit să decidă în doar câteva ore cum să voteze membrii comisiilor în problema procedurilor de verificare a legii ANI.
„În faţa acestei situaţii, facem un apel către liderii partidelor politice parlamentare, Emil Boc (PD-L), Victor Ponta (PSD), Crin Antonescu (PNL), Marko Bela (UDMR), Marian Sârbu (UNPR) să se exprime public cu privire la susţinerea legii ANI aşa cum a venit ea de la Camera Deputaţilor şi respingerea raportului iresponsabil întocmit la şedinţa condusă de senatorul Frunda”, potrivit comunicatului de presă.
Fără aceste modificări, parlamentarii şi partidele acestora se vor face responsabile de sancţiunile de la nivel european pe care le va suporta România.
vineri, 25 iunie 2010
CNSC așteaptă un ordin politic pentru a da o licitație de 140 milioane de euro de la Portul Constanța
Romania trebuie salvata!
Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) trenează de mai bine de o lună de zile răspunsul în cazul unor contestații depuse de mai multe firme referitoare la o licitaţie de 140 de milioane de euro pentru lărgirea Portului Constanţa. Se pare că este nevoie de un semnal politic pentru CNSC mai ales că în afacerea de la Portul Constanța apare numele senatorului PDL Mircea Marius Banias, a fratelui său Emil Banias, director tehnic la Portul Constanța și a lui Ion Bălan, directorul Administrației Porturilor Maritime Constanța.
La începutul acestui an, Compania Naţională Administraţia Porturilor Marine Constanţa a organizat o licitaţie în valoare de peste 140 de milioane de euro (mai precis 117,8 milioane de euro plus TVA) pentru „finalizarea digului de larg din Portul Constanţa". Mai pe româneşte spus, mărirea portului. Banii pentru licitaţie veneau de la Uniunea Europeană, aşa că totul trebuia să fie în limitele legii. Suma mare de bani pusă în joc la licitaţie a atras, aşa cum era normal, firme mari din toată Europa.
În total, 11 firme au participat la licitaţie, dintre care trei, adică Josef Mobius Bau AG (Germania) Van Oord (Olanda) şi Grup Servicii Petroliere (România), au intrat în finală. Câştigătoare a devenit Mobius, cu preţul cel mai mic, acesta reprezentând 68% din valoarea estimată de proiectant. Din analizele specialiştilor este imposibil de executat lucrarea la acest preţ. Drept urmare, se zvoneşte că, aşa cum se întâmplă de obicei în România, preţul va fi mărit, iar finanţarea în continuare va fi asigurată din banii contribuabililor, adică de la statul român.
Cu toate că a fost declarată câștigătoare firma Mobius nu a îndeplinit una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Care spunea că firmele participante la licitaţia în cauză trebuie să aibă executate lucrări de extindere diguri de larg de 55 de milioane de euro. Iar Mobius nu avea. Aşa că cei doi competitori cer Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Marine Constanţa scoaterea lui Mobius din competiţia de 140 de milioane de euro pentru că nu îndeplineşte una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Cei de la Porturi se fac că nu aud, astfel contestarea licitaţiei ajunge pe masa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC).
Cei de aici se prind că ceva e în neregulă, aşa că dispun "anularea raportului procedurii de atribuire nr. 7833/30.03.2010 şi a tuturor actelor subsecvente acestuia şi refacerea acestuia în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei decizii, prin solicitarea de clarificări ofertantului, Josef Mobius Bau AG, cu privire la îndeplinirea cerinţei de calificare privind experienţa similară, conform celor reţinute în motivarea prezentei decizii, după care procedura de atribuire va continua". Cu alte cuvinte, CNSC vede că Mobius nu are experienţă, dar spune că are la dispoziţie 15 zile să demonstreze că o are.
Cu toată bunăvoinţa suspectă a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), firma Mobius nu a depus la conducerea Portului Constanţa actele care atestă experienţa în termenul prevăzut de CNSC, ci mult mai târziu. Dar şi aşa actele aduse de Mobius se referă la o lucrare cu termenul de finalizare în 2011. Deci compania germană prezintă părţii româneşti drept experienţă o lucrare pe care nu a finalizat-o. Cu toate acestea, conducerea Portului Constanţa doreşte cu orice preţ ca Mobius să fie declarată câştigătoarea licitaţiei pe bani europeni chiar dacă a încălcat grav prevederile caietului de sarcini, iar CNSC nu a da nici până acum un răspuns privind "afacerea" de la Podul Constanță. Se pare că se așteaptă un semnal politic dacă Mobius poate fi declarată câștigătoare chiar dacă nu a îndeplinit condițiile din caietul de sarcini.
Surse autorizate susțin că în spatele succesului firmei Mobius stă senatorul Mircea Marius Banias, PDL, Constanța. Acesta este asociat cu Ioan Bălan directorul Portului Constanța în firma Euro Shiping Services SRL care are drept obiect de activitate transporturi maritime și costiere de marfă. În schimbul susținerii firmei Mobius la licitația de la Portul Constanța, firma senatorului Banias și a directorului Bălan va primi din partea firmei germane dreptul de a transporta materialele necesare pentru lărgirea portului. Și este vorba despre 3,5 milioane de tone de materiale (rocă pentru digul de larg care are drept scop domolirea valurilor mării pe timp de furtună) care la un profit de câțiva euro pe tonă înseamnă o sumă frumușică de ordinul milioane de euro. De fapt acum șase luni de zile într-o discuție privată senatorul Mircea Marius Banias a declarat că sigur Mobius va câștiga licitația.
Accesari: 1023
Publicat Joi, 24 iunie 2010 Dan Odagiu
Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) trenează de mai bine de o lună de zile răspunsul în cazul unor contestații depuse de mai multe firme referitoare la o licitaţie de 140 de milioane de euro pentru lărgirea Portului Constanţa. Se pare că este nevoie de un semnal politic pentru CNSC mai ales că în afacerea de la Portul Constanța apare numele senatorului PDL Mircea Marius Banias, a fratelui său Emil Banias, director tehnic la Portul Constanța și a lui Ion Bălan, directorul Administrației Porturilor Maritime Constanța.
La începutul acestui an, Compania Naţională Administraţia Porturilor Marine Constanţa a organizat o licitaţie în valoare de peste 140 de milioane de euro (mai precis 117,8 milioane de euro plus TVA) pentru „finalizarea digului de larg din Portul Constanţa". Mai pe româneşte spus, mărirea portului. Banii pentru licitaţie veneau de la Uniunea Europeană, aşa că totul trebuia să fie în limitele legii. Suma mare de bani pusă în joc la licitaţie a atras, aşa cum era normal, firme mari din toată Europa.
În total, 11 firme au participat la licitaţie, dintre care trei, adică Josef Mobius Bau AG (Germania) Van Oord (Olanda) şi Grup Servicii Petroliere (România), au intrat în finală. Câştigătoare a devenit Mobius, cu preţul cel mai mic, acesta reprezentând 68% din valoarea estimată de proiectant. Din analizele specialiştilor este imposibil de executat lucrarea la acest preţ. Drept urmare, se zvoneşte că, aşa cum se întâmplă de obicei în România, preţul va fi mărit, iar finanţarea în continuare va fi asigurată din banii contribuabililor, adică de la statul român.
Cu toate că a fost declarată câștigătoare firma Mobius nu a îndeplinit una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Care spunea că firmele participante la licitaţia în cauză trebuie să aibă executate lucrări de extindere diguri de larg de 55 de milioane de euro. Iar Mobius nu avea. Aşa că cei doi competitori cer Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Marine Constanţa scoaterea lui Mobius din competiţia de 140 de milioane de euro pentru că nu îndeplineşte una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Cei de la Porturi se fac că nu aud, astfel contestarea licitaţiei ajunge pe masa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC).
Cei de aici se prind că ceva e în neregulă, aşa că dispun "anularea raportului procedurii de atribuire nr. 7833/30.03.2010 şi a tuturor actelor subsecvente acestuia şi refacerea acestuia în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei decizii, prin solicitarea de clarificări ofertantului, Josef Mobius Bau AG, cu privire la îndeplinirea cerinţei de calificare privind experienţa similară, conform celor reţinute în motivarea prezentei decizii, după care procedura de atribuire va continua". Cu alte cuvinte, CNSC vede că Mobius nu are experienţă, dar spune că are la dispoziţie 15 zile să demonstreze că o are.
Cu toată bunăvoinţa suspectă a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), firma Mobius nu a depus la conducerea Portului Constanţa actele care atestă experienţa în termenul prevăzut de CNSC, ci mult mai târziu. Dar şi aşa actele aduse de Mobius se referă la o lucrare cu termenul de finalizare în 2011. Deci compania germană prezintă părţii româneşti drept experienţă o lucrare pe care nu a finalizat-o. Cu toate acestea, conducerea Portului Constanţa doreşte cu orice preţ ca Mobius să fie declarată câştigătoarea licitaţiei pe bani europeni chiar dacă a încălcat grav prevederile caietului de sarcini, iar CNSC nu a da nici până acum un răspuns privind "afacerea" de la Podul Constanță. Se pare că se așteaptă un semnal politic dacă Mobius poate fi declarată câștigătoare chiar dacă nu a îndeplinit condițiile din caietul de sarcini.
Surse autorizate susțin că în spatele succesului firmei Mobius stă senatorul Mircea Marius Banias, PDL, Constanța. Acesta este asociat cu Ioan Bălan directorul Portului Constanța în firma Euro Shiping Services SRL care are drept obiect de activitate transporturi maritime și costiere de marfă. În schimbul susținerii firmei Mobius la licitația de la Portul Constanța, firma senatorului Banias și a directorului Bălan va primi din partea firmei germane dreptul de a transporta materialele necesare pentru lărgirea portului. Și este vorba despre 3,5 milioane de tone de materiale (rocă pentru digul de larg care are drept scop domolirea valurilor mării pe timp de furtună) care la un profit de câțiva euro pe tonă înseamnă o sumă frumușică de ordinul milioane de euro. De fapt acum șase luni de zile într-o discuție privată senatorul Mircea Marius Banias a declarat că sigur Mobius va câștiga licitația.
Accesari: 1023
Publicat Joi, 24 iunie 2010 Dan Odagiu
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Romania trebuie salvata!
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Cum se îngroapă 13.000.000 de euro!
Cotidianul.ro publică textul conferinţei de presă ţinute de profesorul universitar Ioan Piso în data de 24 mai 2010 la Cluj-Napoca. Unii n-au după ce bea apă, alţii primesc bani cu roaba şi risipesc cu lopata! (C.N.)
Este al şaselea an în care Viorica Crişan, de trei ori directoare interimară, adună semnături împotriva mea, devenit director pentru a patra oară. Împrejurările în care a fost făcută ultima listă sunt însă mai dramatice decât de obicei. Puneţi-vă în locul cuiva cu un salariu amărât, cu familie, şi căruia Viorica Crişan îi spune că Piso va fi oricum pensionat de minister şi că va rămâne cu ea, iar reducerile bat la uşă. V-am relatat un caz real. Lipseşte doar numele colegului, pe care vreau să-l protejez. Un alt coleg mi-a zis următoarele: mulţi zic că dacă semnează contra lui Piso, acesta nu le face niciun rău, dar dacă nu semnează, Viorica este răzbunatoare. Este şi asta o socoteală, deşi cam balcanică!
Acest ultim act de război săvârşit de directoarea adjunctă mă determină să dezvălui presei o afacere, pe care nicicum nu aş fi ascuns-o, dar mi-aş fi lăsat ceva timp şi mie şi altora să o verifice pe îndelete. Poate că aţi auzit că în 2009 a fost semnat în lipsa mea un contract cu o firmă pentru reamenajarea expoziţiilor muzeului. Nu am nimic împotrivă, doresc şi eu o expoziţie de nivel european, chiar dacă am avut o altă opţiune - aceea de a obţine în plin centrul Clujului o clădire impunătoare, cum ar fi hotelul Melody. Nici nu am fost departe de a o obţine, când am fost dat afară pentru a treia oară.
Am avut faţă de viziunea fostei direcţiuni două obiecţii, pe care le-am mai prezentat presei. Întâi, nu trebuiau demontate absolut toate expoziţiile din clădire, în speranţa că într-o perioadă de criză vor curge laptele şi mierea. Prima întrebare pe care i-am pus-o Dlui Ministru în martie a fost dacă va continua amenajarea expoziţiilor. Mi-a răspuns că nu are niciun ban. Vin în fiecare zi o mulţime de turişti clujeni sau străini la porţile muzeului şi nu au ce vedea, iar situaţia asta poate continua ani de zile. În al doilea rând, nu ai voie să pui în pericol o clădire în care vrei să faci investiţii atât de importante. Or, ce a făcut Viorica Crişan? A somat în 18 mai 2007 Universitatea „Babeş-Bolyai" să părăsească clădirea, deşi ştia prea bine că ea îi aparţinuse universităţii înainte de război şi, mai mult decât atât, că îi construise o aripă. Trebuie să recunoaştem că universitatea a rezistat timp de doi ani cu stoicism presiunilor Vioricăi Crişan, dar, atunci când directoarea a făcut un act unilateral de închiriere (289/23.02.2009) a spaţiilor către universitate, aceasta a dat muzeul în judecată, contestând înscrierea în 1994 de către muzeu a clădirii în Cartea Funciară. A fost din partea fostei direcţiuni nu numai un gest necugetat, ci şi o imensă prostie. Atât timp cât un imobil este în litigiu, nicio întreprindere de stat nu are voie să facă investiţii în ea şi nu ştim cât timp va mai dura procesul. Or, de-atunci încoace investiţii s-au făcut, deci ilegal. Sunt aspecte pe care le-am mai făcut cunoscute. Noul atac dezlănţuit de Viorica Crişan mă obligă să vă aduc fără întârziere la cunoştinţă modul în care a fost încheiat şi s-a derulat în anul 2009 contractul legat de amenajarea muzeului. De când am revenit eu, el a fost oprit din lipsă de fonduri şi, bănuiesc, şi ca urmare a precauţiei noului Ministru al Culturii.
Firma cu care a fost încheiat contractul este Artex Services International SRL, pe scurt Artex. Nu ascund faptul că această firma şi-a dovedit până acum competenţa, de pildă în amenajarea Muzeului de Istorie din Sibiu (Casa Altemberg) şi a Casei Albastre (Pinacoteca românească de lângă Muzeul Brukenthal). Nu ştiu exact cum a lucrat la Muzeul Antipa, la muzeele din Iaşi, Craiova, Sf. Gheorghe şi poate şi la altele. Nu ascund nici faptul că am purtat câteva discuţii fructuoase şi chiar agreabile cu responsabilii firmei, căutând soluţii cât mai bune pentru amenajarea muzeului. Indiferent cine ar fi încheiat contractul, datoria mea era de a-l duce la bun sfârşit, cu condiţia ca el să fi respectat întru totul legislaţia în vigoare. Or, atât din muzeu, cât şi din afara lui am primit semnale că lucrurile nu ar sta chiar aşa. Trebuie să înţelegeţi că dacă eu trec sub tăcere probleme grave, pot fi pe bună dreptate acuzat de complicitate. Pe de altă parte, dacă proiectul continuă, m-aş afla în situaţia de a semna facturi de milioane de euro, fără a şti de ce. Nu cred că mi-ar sta bine în cătuşe la televizor, aşa cum pare a fi moda în ultimul timp. Am făcut, prin urmare, nişte investigaţii, am descoperit lucruri ciudate şi i-am dat compartimentului de audit misiunea de a face un raport asupra încheierii şi derulării contractului. Aşa este legal şi aşa este transparent. Lucrarea compartimentului de audit este departe de a fi încheiată, dar evenimentele s-au precipitat. Iată principalele elemente ale contractului şi ale derulării lui. Este inutil să mai amintesc că avem de-a face numai cu bani publici, iar cetăţenii au dreptul să afle cum sunt folosiţi.
În 14 iulie 2009 Gabriela Gheorghiu, şefa secţiei de relaţii cu publicul, a semnat un referat de o pagină (1325/14.07.2009), în care explica ce operaţiuni ar trebui cuprinse într-un proiect de amenajare a expoziţiilor, şi încheie cu opinia că ar fi nevoie de 11 mil. de euro. Nu face un deviz al operaţiunilor, nu separă lucrările de construcţie, nu recurge la comparaţia cu lucrări asemănătoare sau la opiniile unor experţi în achiziţii publice, după cum nu explică de ce ar fi nevoie tocmai de 11 mil. şi nu de 5 sau de 100 de mil. de euro. Îmi pare rău pentru ea. Pe baza acestui referat, în 16 iulie 2009 (1347/16.07.2009) muzeul cere ministerului prin Viorica Crişan 11 mil. euro pentru amenajarea expoziţiilor. Pentru alegerea firmei s-a recurs la un „concurs de soluţii". Regulamentul unui asemenea „concurs de soluţii" cere ca anunţul să fie făcut cu 52 de zile înaintea datei limită şi să se prezinte un număr suficient de concurenţi. Or, „concursul de soluţii" a fost anunţat în România Liberă în 16 noiembrie 2009, iar ca termen limită a fost fixată ziua de 20 noiembrie 2009 (deci 4 zile în loc de 52!). S-a prezentat o singură firma, Artex, care, probabil întâmplător, a cerut 11 mil. de euro. În ziua de 23 noiembrie 2009 a avut loc la muzeu negocierea preţului. Au fost aduşi 10 colegi, care să alcătuiască o comisie de negociere. În felul acesta s-a căutat să fie implicaţi cât mai mulţi şi nu-mi dau seama câţi dintre ei şi-au dat seama de pericol. Se consemnează în actul încheiat că „în urma negocierii, oferta financiară depusa de SC ARTEX SERVICES INTERNATIONAL SRL scade până la suma de 11 mil. de euro, fără TVA". De la cât? Ei bine, de la 11 mil. euro. În 25 noiembrie a fost încheiat contractul nr. 2241/25.11.2009 cu firma Artex pentru suma de 11 mil. euro, la care se adauge TVA, ajungându-se la 13.090.000 euro (= 56 mil. RON = 560 miliarde de lei vechi). Nu vi se pare că sunt cam multe coincidenţe? Ţin să amintesc că toate lucrările făcute de aceeaşi firmă la Sibiu au costat 12. mil. RON, adică de 4, 5 ori mai puţin.
Să vedem acum cum s-a desfăşurat contractul în noiembrie-decembrie 2009. În 8 decembrie, deci la două săptămâni de la semnarea contractului, firma a emis o primă factura, de 4 mil. RON (= 40 miliarde de lei vechi), pentru „conceptul expoziţional"; relevee, simulări, măsurători, fotografieri etc., sunt cuprinse tot aici. Până în 29 decembrie au mai fost eliberate facturi de 2.544.000 RON pentru „conceptul expoziţional" şi 395.565 RON pentru „dezafectarea expoziţiei existente". S-a ajuns în cele din urmă la un total de 7 mil. RON (= 1,7 mil. euro = 70 miliarde de lei vechi). Dintre acestia, 6,5 mil. RON (= 1,5 mil. euro = 65 miliarde de lei vechi) au fost plătite pentru „conceptul expoziţional", materializat în 105 pagini de text, însoţit de 105 ilustraţii. Sunt departe de a nega valoarea în bani a inteligenţei sau drepturile intelectuale, asta poate şi fiindcă eu nu am fost niciodată plătit pentru ce scriu. Aici însă pagina valorează 63.000 RON sau 630 mil. de lei vechi. Mă gândesc la biata Hertha Müller, al cărei Premiu Nobel pentru Literatură nu a valorat decât 1 mil. de euro, iar asta după o muncă de o viaţă, nu de trei săptămâni. Era mult mai câştigată dacă făcea un concept expoziţional plătit de Ministerul Culturii. Iar dacă veni vorba de „concept expoziţional", amintesc, fără a mă exprima asupra valorii celor 105 pagini ale firmei, că toate secţiile muzeului au lucrat pe brânci, aşternând pe hârtie detaliile expoziţiilor din fiecare sală. Mai trebuie să vă spun pentru ce salariu? Cât despre „dezafectarea expoziţiei existente", care a costat 400.000 RON (= 4 miliarde lei vechi), la ea au lucrat toţi colegii mei, asistaţi de angajaţi ai firmei.
Poate vi se va părea că ideea că preţurile ar fi prea mari este subiectivă. O părere avizată poate emite într-adevăr numai o instituţie abilitată, iar asta se va întâmpla în curând. Sperăm că va face lumină Corpul de control al Ministrului Culturii, care ne-a vizitat cu două săptămâni în urmă. Când le-am prezentat documentele în legătură cu proiectul, mi-au zis că pe ei sumele nu-i interesează. Le-am răspuns: „Cum nu vă interesează? Nu v-ar interesa nici dacă s-ar fi cheltuit 100 mil. de euro din bani publici? Atunci de ce aţi mai venit până aici?". Încă nu am primit raportul corpului de control al ministrului.
Dacă încă nu dispunem de opinia unei instituţii abilitate, vă propun să facem nişte comparaţii. Faţă de cele 13 mil. de euro, care urmează a fi plătiţi de muzeul din Cluj pentru reamenajarea expoziţiei, noul stadion din Cluj, cu toate subsolurile şi toate dependinţele, costă numai 26 mil. euro, pasajul Basarab din Bucureşti a costat 14 mil. euro, Centrul de Îngrijiri paliative „Sf. Nectarie" costă 2,2 mil. euro, iar de acum celebra vila a Dlui ministru Videanu, pe care am admirat-o cu toţii la televizor, este evaluată la numai 2 mil. RON. Cu banii pentru acest proiect ar putea fi cumpărate pentru muzeu atât Melody cât şi Continentalul sau actualul muzeu ar putea fi de câteva ori demolat şi reconstruit.
Nu aduc nicio acuzaţie firmei, o întreprindere privată care îşi vede de propriile interese. Nu este de vină cel care mănâncă şapte pite, de vină este cel care i le dă. Viorica Crişan a făcut noua listă împotriva mea după ce am dispus verificarea proiectului de către compartimentul de audit. Mă întreb cine i-a sugerat suma de 13 mil. euro? De ce a acceptat Ministerul Culturii şi Cultelor fără nicio obiecţie atât suma totală, cât şi notele de plată? Să mă mai mir că sunt indezirabil? Este clar că structuri din minister sprijină proiectul, nu de dragul muzeului din Cluj, ci de dragul acestei sume, iar eu trebuie să dispar. Cu 10 săptămâni în urmă Corpul de control al primului-ministru a verificat la Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional tocmai contractul încheiat de muzeul nostru cu firma Artex. Nu ştiu să fi trimis vreun raport. Să se fi pierdut pe drum? Nu este treaba mea să dezleg iţele afacerii şi să aflu până unde urcă. Treaba mea este să fac o muncă cinstită şi competentă. Prin urmare, atâta timp cât sunt director, proiectul va continua numai dacă va deveni unul transparent şi de bun-simţ. Mă doare că am regăsit muzeul făcut praf - fără expoziţii, cu clădirea revendicată, implicat în afaceri dubioase şi cu depozitele inutilizabile, iar asta în mai puţin de doi ani! Nu ştiu când şi cum îşi va reveni de pe urma acestei catastrofe.
Cluj, 24 iunie 2010
Prof. dr. Ioan Piso
Accesari: 2552
Publicat Vineri, 25 iunie 2010
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Cum se îngroapă 13.000.000 de euro!
Cotidianul.ro publică textul conferinţei de presă ţinute de profesorul universitar Ioan Piso în data de 24 mai 2010 la Cluj-Napoca. Unii n-au după ce bea apă, alţii primesc bani cu roaba şi risipesc cu lopata! (C.N.)
Este al şaselea an în care Viorica Crişan, de trei ori directoare interimară, adună semnături împotriva mea, devenit director pentru a patra oară. Împrejurările în care a fost făcută ultima listă sunt însă mai dramatice decât de obicei. Puneţi-vă în locul cuiva cu un salariu amărât, cu familie, şi căruia Viorica Crişan îi spune că Piso va fi oricum pensionat de minister şi că va rămâne cu ea, iar reducerile bat la uşă. V-am relatat un caz real. Lipseşte doar numele colegului, pe care vreau să-l protejez. Un alt coleg mi-a zis următoarele: mulţi zic că dacă semnează contra lui Piso, acesta nu le face niciun rău, dar dacă nu semnează, Viorica este răzbunatoare. Este şi asta o socoteală, deşi cam balcanică!
Acest ultim act de război săvârşit de directoarea adjunctă mă determină să dezvălui presei o afacere, pe care nicicum nu aş fi ascuns-o, dar mi-aş fi lăsat ceva timp şi mie şi altora să o verifice pe îndelete. Poate că aţi auzit că în 2009 a fost semnat în lipsa mea un contract cu o firmă pentru reamenajarea expoziţiilor muzeului. Nu am nimic împotrivă, doresc şi eu o expoziţie de nivel european, chiar dacă am avut o altă opţiune - aceea de a obţine în plin centrul Clujului o clădire impunătoare, cum ar fi hotelul Melody. Nici nu am fost departe de a o obţine, când am fost dat afară pentru a treia oară.
Am avut faţă de viziunea fostei direcţiuni două obiecţii, pe care le-am mai prezentat presei. Întâi, nu trebuiau demontate absolut toate expoziţiile din clădire, în speranţa că într-o perioadă de criză vor curge laptele şi mierea. Prima întrebare pe care i-am pus-o Dlui Ministru în martie a fost dacă va continua amenajarea expoziţiilor. Mi-a răspuns că nu are niciun ban. Vin în fiecare zi o mulţime de turişti clujeni sau străini la porţile muzeului şi nu au ce vedea, iar situaţia asta poate continua ani de zile. În al doilea rând, nu ai voie să pui în pericol o clădire în care vrei să faci investiţii atât de importante. Or, ce a făcut Viorica Crişan? A somat în 18 mai 2007 Universitatea „Babeş-Bolyai" să părăsească clădirea, deşi ştia prea bine că ea îi aparţinuse universităţii înainte de război şi, mai mult decât atât, că îi construise o aripă. Trebuie să recunoaştem că universitatea a rezistat timp de doi ani cu stoicism presiunilor Vioricăi Crişan, dar, atunci când directoarea a făcut un act unilateral de închiriere (289/23.02.2009) a spaţiilor către universitate, aceasta a dat muzeul în judecată, contestând înscrierea în 1994 de către muzeu a clădirii în Cartea Funciară. A fost din partea fostei direcţiuni nu numai un gest necugetat, ci şi o imensă prostie. Atât timp cât un imobil este în litigiu, nicio întreprindere de stat nu are voie să facă investiţii în ea şi nu ştim cât timp va mai dura procesul. Or, de-atunci încoace investiţii s-au făcut, deci ilegal. Sunt aspecte pe care le-am mai făcut cunoscute. Noul atac dezlănţuit de Viorica Crişan mă obligă să vă aduc fără întârziere la cunoştinţă modul în care a fost încheiat şi s-a derulat în anul 2009 contractul legat de amenajarea muzeului. De când am revenit eu, el a fost oprit din lipsă de fonduri şi, bănuiesc, şi ca urmare a precauţiei noului Ministru al Culturii.
Firma cu care a fost încheiat contractul este Artex Services International SRL, pe scurt Artex. Nu ascund faptul că această firma şi-a dovedit până acum competenţa, de pildă în amenajarea Muzeului de Istorie din Sibiu (Casa Altemberg) şi a Casei Albastre (Pinacoteca românească de lângă Muzeul Brukenthal). Nu ştiu exact cum a lucrat la Muzeul Antipa, la muzeele din Iaşi, Craiova, Sf. Gheorghe şi poate şi la altele. Nu ascund nici faptul că am purtat câteva discuţii fructuoase şi chiar agreabile cu responsabilii firmei, căutând soluţii cât mai bune pentru amenajarea muzeului. Indiferent cine ar fi încheiat contractul, datoria mea era de a-l duce la bun sfârşit, cu condiţia ca el să fi respectat întru totul legislaţia în vigoare. Or, atât din muzeu, cât şi din afara lui am primit semnale că lucrurile nu ar sta chiar aşa. Trebuie să înţelegeţi că dacă eu trec sub tăcere probleme grave, pot fi pe bună dreptate acuzat de complicitate. Pe de altă parte, dacă proiectul continuă, m-aş afla în situaţia de a semna facturi de milioane de euro, fără a şti de ce. Nu cred că mi-ar sta bine în cătuşe la televizor, aşa cum pare a fi moda în ultimul timp. Am făcut, prin urmare, nişte investigaţii, am descoperit lucruri ciudate şi i-am dat compartimentului de audit misiunea de a face un raport asupra încheierii şi derulării contractului. Aşa este legal şi aşa este transparent. Lucrarea compartimentului de audit este departe de a fi încheiată, dar evenimentele s-au precipitat. Iată principalele elemente ale contractului şi ale derulării lui. Este inutil să mai amintesc că avem de-a face numai cu bani publici, iar cetăţenii au dreptul să afle cum sunt folosiţi.
În 14 iulie 2009 Gabriela Gheorghiu, şefa secţiei de relaţii cu publicul, a semnat un referat de o pagină (1325/14.07.2009), în care explica ce operaţiuni ar trebui cuprinse într-un proiect de amenajare a expoziţiilor, şi încheie cu opinia că ar fi nevoie de 11 mil. de euro. Nu face un deviz al operaţiunilor, nu separă lucrările de construcţie, nu recurge la comparaţia cu lucrări asemănătoare sau la opiniile unor experţi în achiziţii publice, după cum nu explică de ce ar fi nevoie tocmai de 11 mil. şi nu de 5 sau de 100 de mil. de euro. Îmi pare rău pentru ea. Pe baza acestui referat, în 16 iulie 2009 (1347/16.07.2009) muzeul cere ministerului prin Viorica Crişan 11 mil. euro pentru amenajarea expoziţiilor. Pentru alegerea firmei s-a recurs la un „concurs de soluţii". Regulamentul unui asemenea „concurs de soluţii" cere ca anunţul să fie făcut cu 52 de zile înaintea datei limită şi să se prezinte un număr suficient de concurenţi. Or, „concursul de soluţii" a fost anunţat în România Liberă în 16 noiembrie 2009, iar ca termen limită a fost fixată ziua de 20 noiembrie 2009 (deci 4 zile în loc de 52!). S-a prezentat o singură firma, Artex, care, probabil întâmplător, a cerut 11 mil. de euro. În ziua de 23 noiembrie 2009 a avut loc la muzeu negocierea preţului. Au fost aduşi 10 colegi, care să alcătuiască o comisie de negociere. În felul acesta s-a căutat să fie implicaţi cât mai mulţi şi nu-mi dau seama câţi dintre ei şi-au dat seama de pericol. Se consemnează în actul încheiat că „în urma negocierii, oferta financiară depusa de SC ARTEX SERVICES INTERNATIONAL SRL scade până la suma de 11 mil. de euro, fără TVA". De la cât? Ei bine, de la 11 mil. euro. În 25 noiembrie a fost încheiat contractul nr. 2241/25.11.2009 cu firma Artex pentru suma de 11 mil. euro, la care se adauge TVA, ajungându-se la 13.090.000 euro (= 56 mil. RON = 560 miliarde de lei vechi). Nu vi se pare că sunt cam multe coincidenţe? Ţin să amintesc că toate lucrările făcute de aceeaşi firmă la Sibiu au costat 12. mil. RON, adică de 4, 5 ori mai puţin.
Să vedem acum cum s-a desfăşurat contractul în noiembrie-decembrie 2009. În 8 decembrie, deci la două săptămâni de la semnarea contractului, firma a emis o primă factura, de 4 mil. RON (= 40 miliarde de lei vechi), pentru „conceptul expoziţional"; relevee, simulări, măsurători, fotografieri etc., sunt cuprinse tot aici. Până în 29 decembrie au mai fost eliberate facturi de 2.544.000 RON pentru „conceptul expoziţional" şi 395.565 RON pentru „dezafectarea expoziţiei existente". S-a ajuns în cele din urmă la un total de 7 mil. RON (= 1,7 mil. euro = 70 miliarde de lei vechi). Dintre acestia, 6,5 mil. RON (= 1,5 mil. euro = 65 miliarde de lei vechi) au fost plătite pentru „conceptul expoziţional", materializat în 105 pagini de text, însoţit de 105 ilustraţii. Sunt departe de a nega valoarea în bani a inteligenţei sau drepturile intelectuale, asta poate şi fiindcă eu nu am fost niciodată plătit pentru ce scriu. Aici însă pagina valorează 63.000 RON sau 630 mil. de lei vechi. Mă gândesc la biata Hertha Müller, al cărei Premiu Nobel pentru Literatură nu a valorat decât 1 mil. de euro, iar asta după o muncă de o viaţă, nu de trei săptămâni. Era mult mai câştigată dacă făcea un concept expoziţional plătit de Ministerul Culturii. Iar dacă veni vorba de „concept expoziţional", amintesc, fără a mă exprima asupra valorii celor 105 pagini ale firmei, că toate secţiile muzeului au lucrat pe brânci, aşternând pe hârtie detaliile expoziţiilor din fiecare sală. Mai trebuie să vă spun pentru ce salariu? Cât despre „dezafectarea expoziţiei existente", care a costat 400.000 RON (= 4 miliarde lei vechi), la ea au lucrat toţi colegii mei, asistaţi de angajaţi ai firmei.
Poate vi se va părea că ideea că preţurile ar fi prea mari este subiectivă. O părere avizată poate emite într-adevăr numai o instituţie abilitată, iar asta se va întâmpla în curând. Sperăm că va face lumină Corpul de control al Ministrului Culturii, care ne-a vizitat cu două săptămâni în urmă. Când le-am prezentat documentele în legătură cu proiectul, mi-au zis că pe ei sumele nu-i interesează. Le-am răspuns: „Cum nu vă interesează? Nu v-ar interesa nici dacă s-ar fi cheltuit 100 mil. de euro din bani publici? Atunci de ce aţi mai venit până aici?". Încă nu am primit raportul corpului de control al ministrului.
Dacă încă nu dispunem de opinia unei instituţii abilitate, vă propun să facem nişte comparaţii. Faţă de cele 13 mil. de euro, care urmează a fi plătiţi de muzeul din Cluj pentru reamenajarea expoziţiei, noul stadion din Cluj, cu toate subsolurile şi toate dependinţele, costă numai 26 mil. euro, pasajul Basarab din Bucureşti a costat 14 mil. euro, Centrul de Îngrijiri paliative „Sf. Nectarie" costă 2,2 mil. euro, iar de acum celebra vila a Dlui ministru Videanu, pe care am admirat-o cu toţii la televizor, este evaluată la numai 2 mil. RON. Cu banii pentru acest proiect ar putea fi cumpărate pentru muzeu atât Melody cât şi Continentalul sau actualul muzeu ar putea fi de câteva ori demolat şi reconstruit.
Nu aduc nicio acuzaţie firmei, o întreprindere privată care îşi vede de propriile interese. Nu este de vină cel care mănâncă şapte pite, de vină este cel care i le dă. Viorica Crişan a făcut noua listă împotriva mea după ce am dispus verificarea proiectului de către compartimentul de audit. Mă întreb cine i-a sugerat suma de 13 mil. euro? De ce a acceptat Ministerul Culturii şi Cultelor fără nicio obiecţie atât suma totală, cât şi notele de plată? Să mă mai mir că sunt indezirabil? Este clar că structuri din minister sprijină proiectul, nu de dragul muzeului din Cluj, ci de dragul acestei sume, iar eu trebuie să dispar. Cu 10 săptămâni în urmă Corpul de control al primului-ministru a verificat la Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional tocmai contractul încheiat de muzeul nostru cu firma Artex. Nu ştiu să fi trimis vreun raport. Să se fi pierdut pe drum? Nu este treaba mea să dezleg iţele afacerii şi să aflu până unde urcă. Treaba mea este să fac o muncă cinstită şi competentă. Prin urmare, atâta timp cât sunt director, proiectul va continua numai dacă va deveni unul transparent şi de bun-simţ. Mă doare că am regăsit muzeul făcut praf - fără expoziţii, cu clădirea revendicată, implicat în afaceri dubioase şi cu depozitele inutilizabile, iar asta în mai puţin de doi ani! Nu ştiu când şi cum îşi va reveni de pe urma acestei catastrofe.
Cluj, 24 iunie 2010
Prof. dr. Ioan Piso
Accesari: 2552
Publicat Vineri, 25 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)