Chiar ca ne meritam soarta, toata lumea o spune.
Sunt clare atatea cazuri de coruptie si noi mai credem in justitie. Cand un proces dureaza o vesnicie sau vinovatul nu este "vinovat".
In alte state poporul nu accepta asa ceva.
Bafta la lingusit marlani cu bani din politica.
marți, 2 iunie 2009
Bucurestiul la 20 de ani dupa Revolutie, analizat de o jurnalista britanica: 'Romanii accepta pasiv toate lucrurile rele care li se intampla'
Intr-un reportaj publicat in “The Independent”, Tessa Dunlop observa cum s-a schimbat Romania si ce a mai ramas aici din trecutul comunist. Ea povesteste insa pentru cotidianul.ro ca iubeste tara noastra si planuieste sa stea mai mult aici.
Tonele de asfalt, beton si marmura reprezinta mostenirea arhitectonica ceausista pe care Bucurestiul trebuie s-o poarte in spate ca pe o povara, descrie jurnalista britanica Tessa Dunlop arhitectura capitalei Romaniei, intr-un reportaj publicat in “The Independent”.
Desi Bucurestiul se regenereaza continuu, bunul-gust mai are de asteptat, mai subliniaza jurnalista. Dunlop marturiseste ca fantanile fara apa de pe Bulevardul Unirii si Monumentul Eroilor Revolutiei, supranumit “Cartoful tras in teapa” sau “Maslina din scobitoare”, nu i-au produs o impresie chiar placuta.
“Iubesc Romania, insa exista multe aspecte frustrante legate de ea”, explica jurnalista pentru cotidianul.ro, “planuiesc sa vin pentru sase luni in Romania, pentru a lucra la cartea autobiografica pe care o scriu”.
Ea are in plan o serie de articole: despre Delta Dunarii, despre Vlad Tepes si despre Bucurestiul “cool”.
“Deoarece Romania nu este privita drept o destinatie turistica importanta, este insa dificil sa publici articole despre aceasta tara in presa britanica”, se plange Dunlop.
Problema toaletelor din Casa Poporului si a consumatorilor pasivi
“Palatul Parlamentului reprezinta cea mai mare atractie turistica din Bucuresti si nu este promovata corespunzator. Eram cu niste prieteni din Newcastle si am reusit sa gasim cu greu intrarea, iar cand am intrat intr-un sfarsit a trebuit sa asteptam trei sferturi de ora pentru un ghid. N-am gasit nici o toaleta, n-am avut de unde sa ne cumparam cafele. Totul ar putea fi schimbat foarte usor. Spre exemplu, la Buckingham Palace te intampina o multime de zambete, e o agitatie continua, toata lumea e pregatita sa faca bani intr-o maniera onesta. La Palatul Parlamentului n-am avut pe ce sa-mi cheltuiesc banii. Mi s-a spus sa astept pana la jumatatea turului pentru a ma duce la toaleta.”
“In plus, se construieste haotic, hoteluri stralucitoare rasar peste noapte langa comori ridicate la inceputul secolului XX”, a mai adaugat Dunlop pentru cotidianul.ro.
De altfel, jurnalista are cateva critici si la adresa mentalitatii romanesti: “Una dintre consecintele comunismului a fost ca romanii nu actioneaza impreuna si accepta pasiv toate lucrurile rele care li se intampla. Tolerati ineficienta, coruptia, iar in calitate de consumatori nu sunteti destul de exigenti, in conditiile in care aveti acum o piata libera si sunteti membri UE. Spre exemplu, am cumparat in Iasi un alt dictionar decat cel care imi trebuia, iar cand i-am spus cumnatului meu ca aveam de gand sa ma intorc la librarie si sa-l schimb, mi-a raspuns ca nu voi putea face asta. Mi s-a permis totusi sa imi schimb dictionarul”.
Dunlop ofera si o explicatie pentru aceste defecte: “N-ati avut o cultura a consumerismului timp de 30-40 de ani, astfel ca nu aveti prea multe asteptari. In Anglia pretindem anumite standarde, onestitate si unele drepturi ale consumatorului. Din moment ce nu ati fost incurajati sa consumati, cum v-ati fi putut da seama peste noapte care va sunt drepturile de consumatori? Nu cred ca in Romania consumatorii sunt tratati asa cum ar trebui”, spune britanica pentru cotidianul.ro.
Citeste articolul "Bucurestiul la 20 de ani dupa Revolutie, analizat de o jurnalista britanica: 'Romanii accepta pasiv toate lucrurile rele care li se intampla'" integral in Cotidianul
Sursa: Cotidianul, 2 Iunie 2009
Tonele de asfalt, beton si marmura reprezinta mostenirea arhitectonica ceausista pe care Bucurestiul trebuie s-o poarte in spate ca pe o povara, descrie jurnalista britanica Tessa Dunlop arhitectura capitalei Romaniei, intr-un reportaj publicat in “The Independent”.
Desi Bucurestiul se regenereaza continuu, bunul-gust mai are de asteptat, mai subliniaza jurnalista. Dunlop marturiseste ca fantanile fara apa de pe Bulevardul Unirii si Monumentul Eroilor Revolutiei, supranumit “Cartoful tras in teapa” sau “Maslina din scobitoare”, nu i-au produs o impresie chiar placuta.
“Iubesc Romania, insa exista multe aspecte frustrante legate de ea”, explica jurnalista pentru cotidianul.ro, “planuiesc sa vin pentru sase luni in Romania, pentru a lucra la cartea autobiografica pe care o scriu”.
Ea are in plan o serie de articole: despre Delta Dunarii, despre Vlad Tepes si despre Bucurestiul “cool”.
“Deoarece Romania nu este privita drept o destinatie turistica importanta, este insa dificil sa publici articole despre aceasta tara in presa britanica”, se plange Dunlop.
Problema toaletelor din Casa Poporului si a consumatorilor pasivi
“Palatul Parlamentului reprezinta cea mai mare atractie turistica din Bucuresti si nu este promovata corespunzator. Eram cu niste prieteni din Newcastle si am reusit sa gasim cu greu intrarea, iar cand am intrat intr-un sfarsit a trebuit sa asteptam trei sferturi de ora pentru un ghid. N-am gasit nici o toaleta, n-am avut de unde sa ne cumparam cafele. Totul ar putea fi schimbat foarte usor. Spre exemplu, la Buckingham Palace te intampina o multime de zambete, e o agitatie continua, toata lumea e pregatita sa faca bani intr-o maniera onesta. La Palatul Parlamentului n-am avut pe ce sa-mi cheltuiesc banii. Mi s-a spus sa astept pana la jumatatea turului pentru a ma duce la toaleta.”
“In plus, se construieste haotic, hoteluri stralucitoare rasar peste noapte langa comori ridicate la inceputul secolului XX”, a mai adaugat Dunlop pentru cotidianul.ro.
De altfel, jurnalista are cateva critici si la adresa mentalitatii romanesti: “Una dintre consecintele comunismului a fost ca romanii nu actioneaza impreuna si accepta pasiv toate lucrurile rele care li se intampla. Tolerati ineficienta, coruptia, iar in calitate de consumatori nu sunteti destul de exigenti, in conditiile in care aveti acum o piata libera si sunteti membri UE. Spre exemplu, am cumparat in Iasi un alt dictionar decat cel care imi trebuia, iar cand i-am spus cumnatului meu ca aveam de gand sa ma intorc la librarie si sa-l schimb, mi-a raspuns ca nu voi putea face asta. Mi s-a permis totusi sa imi schimb dictionarul”.
Dunlop ofera si o explicatie pentru aceste defecte: “N-ati avut o cultura a consumerismului timp de 30-40 de ani, astfel ca nu aveti prea multe asteptari. In Anglia pretindem anumite standarde, onestitate si unele drepturi ale consumatorului. Din moment ce nu ati fost incurajati sa consumati, cum v-ati fi putut da seama peste noapte care va sunt drepturile de consumatori? Nu cred ca in Romania consumatorii sunt tratati asa cum ar trebui”, spune britanica pentru cotidianul.ro.
Citeste articolul "Bucurestiul la 20 de ani dupa Revolutie, analizat de o jurnalista britanica: 'Romanii accepta pasiv toate lucrurile rele care li se intampla'" integral in Cotidianul
Sursa: Cotidianul, 2 Iunie 2009
luni, 1 iunie 2009
"Asa se fac bani legal"
Daca ne aducem aminte si cu scoalile de soferi la fel era, si mai sunt niste institutii care au asemenea practici.
Daca nu deschidem ochii ce pretentii sa mai avem?
Daca nu deschidem ochii ce pretentii sa mai avem?
Angajaţii de la Transporturi şi-au privatizat fişa postului
31 Mai 2009 Doru Cireasa
Cotidianul
Ministerul Transporturilor permite câteva zeci de angajaţi să câştige mii de euro lunar prin transformarea obligaţiilor de serviciu în afaceri private. Ei câştigă din testarea şoferilor profesionişti, banii care ar reveni, altfel, statului.
Pregătirea şoferilor care transportă persoane, mărfuri periculoase sau agabaritice a devenit o afacere în floare pentru zeci de funcţionari publici şi angajaţi ai Ministerului Transporturilor. Mulţi dintre aceştia au ajuns să câştige până câteva mii bune de euro pe lună, mult mai mult decât câştigau directorii generali ai unor companii din minister, destituiţi la finele anului trecut de către ministrul Radu Berceanu pe motiv de salarii mari. Asta pentru că au transformat o afacere din care să câştige statul într-o afacere din care să câştige ei.
Potrivit legii, pentru a efectua un transport din categoriile enumerate mai sus, şoferii au nevoie de certificate de pregătire speciale.
Acestea se obţin după cursuri de calificare şi pregătire continuă, la unul dintre zecile de centre de pregătire profesională (societăţi private) atestate de către Ministerul Transporturilor. Cursul are o durată de câteva zile şi îi costă pe cursanţi, în funcţie de obiectul lui, în jur de 600 de lei. Acesta se finalizează cu un examen teoretic, tip grilă, şi, în anumite situaţii, cu un altul practic. Odată promovat, Autoritatea Rutieră Română (ARR), instituţie subordonată Ministerului Transporturilor şi responsabilă de verificarea şoferilor, eliberează conducătorului auto certificatul de pregătire. Legea care stabileşte statutul ARR arată că instituţia este obligată să „efectueze verificarea şi atestarea profesională periodică a instructorilor şi profesorilor din cadrul procesului de pregătire şi perfecţionare profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere“. Comisiile care-i pregătesc şi-i testează pe şoferi sunt formate din trei examinatori, doi desemnaţi de ARR, care trebuie să aibă atestate de formatori, şi unul desemnat de către Ministerul Transporturilor, mai precis de către direcţia rutieră din cadrul acestuia. Examinările au loc în zilele de sâmbătă şi duminică, centralizat, pe judeţe.
Absenţa unei prevederi clare legale, referitoare la persoanele sau la instituţia în măsură să încaseze taxele de examinare, permite comisiilor de examinare să bage ele în buzunar aceşti bani. În loc ca aceste centre de pregătire să verse taxele de examinare la ARR, iar aceasta să plătească suplimentar examinatorii, centrele plătesc direct examinatorii, iar instituţia de stat nu vede nici un ban. Taxele de examinare sunt însumează în total câteva milioane de euro. Centrele, care nu au nici un contract cu ARR, preferă să întocmească în nume personal convenţii civile cu examinatorii, care sunt plătiţi cu o sumă cuprinsă între 7 şi 10 lei pentru fiecare elev examinat. Deoarece la anumite centre se înregistrează 1.000 de cursanţi pe zi, media zilnică fiind de 150-500 de cursanţi, iar un examinator poate participa până la opt examene lunare, există luni în care un examinator câştigă şi 40.000 de lei, adică 10.000 de euro. Potrivit fostului director general al ARR, Sorin Supuran, în Bucureşti, în fiecare săptămână, examenele sunt susţinute de 3.000-5.000 de cursanţi ai centrelor. În plus, pentru că centrele de pregătire pot alege să cheme la examen ce examinatori vor, ele ajung să ceară acestora un procent minim de promovare. Altfel, inspectorul prea aspru cu viitorii şoferi profesionişti rămâne fără contract cu centrul şi nu îşi mai poate rotunji veniturile.
Consecinţa: pregătirea necorespunzătoare a şoferilor care transportă persoane sau mărfuri periculoase, spune Virgil Cucliciu, director al centrului Setcar, acreditat de către Uniunea Internaţională pentru Transporturi Rutiere (IRU). Potrivit acestuia, deseori centrele de pregătire plătesc chiar cazarea examinatorilor. „Dacă examinările ar avea loc serios, doar 5% le-ar promova“, spune el. Sorin Supuran, fost director general al ARR, la rândul lui fost examinator, recunoaşte practica. „Au fost luni în care nu am luat nici un ban, pentru că centrele au refuzat să mă plătească din cauză că am fost prea dur cu cursanţii“, susţine acesta.
Pe lista fericiţilor examinatori se găseşte Sorina Ţone, angajată la cabinetul secretarului de stat din MTI, Eusebiu Pistru, şi totodată referent în cadrul ARR, poziţie care necesită doar studii medii. În perioada aprilie-mai, aceasta a participat la nu mai puţin de 11 examinări, existând zile în care a participat chiar la câte două. Întrebat de studiile doamnei Ţone, secretarul de stat Pistru răspunde că ea ar avea studii superioare, dar a fost încadrată la ARR cu studii medii deoarece nu erau locuri disponibile. Sorina Ţone a fost reţinută în 2004 de către procurorii Secţiei de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din Parchetul ÎCCJ, în urma prinderii în flagrant delict de corupţie. Ea a fost atunci acuzată că a primit mită pentru a facilita eliberarea unor documente de transport unei firme private.
O a doua persoană prezentă la verificările organizate pe bani frumoşi de centrele de pregătire este Lorena Stroe, responsabilă cu presa din partea ARR. Femeia, care are studii superioare, dar nu de specialitate, mai figurează ca angajată la cabinetul secretarului de stat Pistru şi se mai ocupă şi de editarea revistei autorităţii. Cu toate aceste obligaţii, Lorena Stroe găseşte timp să examineze sute de şoferi pe săptămână, iar verificările nu sunt uşoare. „Nu aş vrea să ştiţi cât de greu este să examinezi aceşti oameni, care vă închipuiţi cam cum sunt. Au fost zile în care examinările au durat de la şapte dimineaţa până seara târziu“, se plânge aceasta.
Examinatoarea, delegată din partea Ministerului Transporturilor în comisii, susţine că, în cei nouă ani în care a fost responsabila ARR cu presa, a învăţat suficient de multe încât să poată examina şoferii. Mai mult, o bună perioadă a stat pe lângă inspectorii ARR din comisii şi a învăţat ce este de făcut. Cât priveşte sumele de mii de euro care ar fi încasate de examinatori lunar, spune că sunt „exagerate“. „Totul este legal, banii sunt încasaţi pe bază de convenţii civile şi se plătesc impozite pentru ei“, spune Stroe. Întrebată dacă nu ar fi mai bine ca aceste centre să plătească ARR, iar aceasta să îşi plătească examinatorii, pentru a evita astfel conflictul de interese (a fi concomitent plătit de un centru care are interesul să îşi promoveze elevii, dar să şi examineze elevii), Lorena Stroe ne-a trimis pentru răspunsuri la ARR.
Haiducie la ARR
Domeniul examinărilor auto este bântuit şi de alte conflicte de interese. Pistru, fost şef al agenţiei ARR Arad, recunoaşte conflictele din domeniu şi va propune măsuri, promite el. „La ARR Arad erau două centre de pregătire cu sediul chiar în agenţie şi care erau conduse de rude de gradul I ale fostului director de acolo“, spune secretarul de stat. Cazuri similare există şi la Constanţa. Potrivit secretarului de stat, mulţi inspectori ai ARR şi-au deschis centre de pregătire, şcoli de şoferi sau firme de transport. Conflicte de interese de acest fel vor fi interzise odată cu semnarea unui nou Contract Colectiv de Muncă la nivelul ARR. „Va fi interzisă implicarea personalului ARR şi a rudelor de până la gradul 3 în activităţi private din domeniul transporturilor“, promite acesta.
Cât priveşte profitul făcut de inspectorii ARR în relaţia lor cu centrele, Pistru susţine că este vorba despre o activitate privată a inspectorilor, că nimeni nu obligă centrele să îi plătească şi că aceştia nu pot fi constrânşi să participe la examinări, deoarece ele au loc în special în weekend. Mai mult, în loc să lase banii la ARR, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a reluat un proiect de act normativ respins în toamna anului trecut de fostul ministru Ludovic Orban care prevedea înfiinţarea unei fundaţii private colectoare a acestor bani, condusă de şefi din Ministerul Transporturilor.
Cotidianul
Ministerul Transporturilor permite câteva zeci de angajaţi să câştige mii de euro lunar prin transformarea obligaţiilor de serviciu în afaceri private. Ei câştigă din testarea şoferilor profesionişti, banii care ar reveni, altfel, statului.
Pregătirea şoferilor care transportă persoane, mărfuri periculoase sau agabaritice a devenit o afacere în floare pentru zeci de funcţionari publici şi angajaţi ai Ministerului Transporturilor. Mulţi dintre aceştia au ajuns să câştige până câteva mii bune de euro pe lună, mult mai mult decât câştigau directorii generali ai unor companii din minister, destituiţi la finele anului trecut de către ministrul Radu Berceanu pe motiv de salarii mari. Asta pentru că au transformat o afacere din care să câştige statul într-o afacere din care să câştige ei.
Potrivit legii, pentru a efectua un transport din categoriile enumerate mai sus, şoferii au nevoie de certificate de pregătire speciale.
Acestea se obţin după cursuri de calificare şi pregătire continuă, la unul dintre zecile de centre de pregătire profesională (societăţi private) atestate de către Ministerul Transporturilor. Cursul are o durată de câteva zile şi îi costă pe cursanţi, în funcţie de obiectul lui, în jur de 600 de lei. Acesta se finalizează cu un examen teoretic, tip grilă, şi, în anumite situaţii, cu un altul practic. Odată promovat, Autoritatea Rutieră Română (ARR), instituţie subordonată Ministerului Transporturilor şi responsabilă de verificarea şoferilor, eliberează conducătorului auto certificatul de pregătire. Legea care stabileşte statutul ARR arată că instituţia este obligată să „efectueze verificarea şi atestarea profesională periodică a instructorilor şi profesorilor din cadrul procesului de pregătire şi perfecţionare profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere“. Comisiile care-i pregătesc şi-i testează pe şoferi sunt formate din trei examinatori, doi desemnaţi de ARR, care trebuie să aibă atestate de formatori, şi unul desemnat de către Ministerul Transporturilor, mai precis de către direcţia rutieră din cadrul acestuia. Examinările au loc în zilele de sâmbătă şi duminică, centralizat, pe judeţe.
Absenţa unei prevederi clare legale, referitoare la persoanele sau la instituţia în măsură să încaseze taxele de examinare, permite comisiilor de examinare să bage ele în buzunar aceşti bani. În loc ca aceste centre de pregătire să verse taxele de examinare la ARR, iar aceasta să plătească suplimentar examinatorii, centrele plătesc direct examinatorii, iar instituţia de stat nu vede nici un ban. Taxele de examinare sunt însumează în total câteva milioane de euro. Centrele, care nu au nici un contract cu ARR, preferă să întocmească în nume personal convenţii civile cu examinatorii, care sunt plătiţi cu o sumă cuprinsă între 7 şi 10 lei pentru fiecare elev examinat. Deoarece la anumite centre se înregistrează 1.000 de cursanţi pe zi, media zilnică fiind de 150-500 de cursanţi, iar un examinator poate participa până la opt examene lunare, există luni în care un examinator câştigă şi 40.000 de lei, adică 10.000 de euro. Potrivit fostului director general al ARR, Sorin Supuran, în Bucureşti, în fiecare săptămână, examenele sunt susţinute de 3.000-5.000 de cursanţi ai centrelor. În plus, pentru că centrele de pregătire pot alege să cheme la examen ce examinatori vor, ele ajung să ceară acestora un procent minim de promovare. Altfel, inspectorul prea aspru cu viitorii şoferi profesionişti rămâne fără contract cu centrul şi nu îşi mai poate rotunji veniturile.
Consecinţa: pregătirea necorespunzătoare a şoferilor care transportă persoane sau mărfuri periculoase, spune Virgil Cucliciu, director al centrului Setcar, acreditat de către Uniunea Internaţională pentru Transporturi Rutiere (IRU). Potrivit acestuia, deseori centrele de pregătire plătesc chiar cazarea examinatorilor. „Dacă examinările ar avea loc serios, doar 5% le-ar promova“, spune el. Sorin Supuran, fost director general al ARR, la rândul lui fost examinator, recunoaşte practica. „Au fost luni în care nu am luat nici un ban, pentru că centrele au refuzat să mă plătească din cauză că am fost prea dur cu cursanţii“, susţine acesta.
Pe lista fericiţilor examinatori se găseşte Sorina Ţone, angajată la cabinetul secretarului de stat din MTI, Eusebiu Pistru, şi totodată referent în cadrul ARR, poziţie care necesită doar studii medii. În perioada aprilie-mai, aceasta a participat la nu mai puţin de 11 examinări, existând zile în care a participat chiar la câte două. Întrebat de studiile doamnei Ţone, secretarul de stat Pistru răspunde că ea ar avea studii superioare, dar a fost încadrată la ARR cu studii medii deoarece nu erau locuri disponibile. Sorina Ţone a fost reţinută în 2004 de către procurorii Secţiei de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din Parchetul ÎCCJ, în urma prinderii în flagrant delict de corupţie. Ea a fost atunci acuzată că a primit mită pentru a facilita eliberarea unor documente de transport unei firme private.
O a doua persoană prezentă la verificările organizate pe bani frumoşi de centrele de pregătire este Lorena Stroe, responsabilă cu presa din partea ARR. Femeia, care are studii superioare, dar nu de specialitate, mai figurează ca angajată la cabinetul secretarului de stat Pistru şi se mai ocupă şi de editarea revistei autorităţii. Cu toate aceste obligaţii, Lorena Stroe găseşte timp să examineze sute de şoferi pe săptămână, iar verificările nu sunt uşoare. „Nu aş vrea să ştiţi cât de greu este să examinezi aceşti oameni, care vă închipuiţi cam cum sunt. Au fost zile în care examinările au durat de la şapte dimineaţa până seara târziu“, se plânge aceasta.
Examinatoarea, delegată din partea Ministerului Transporturilor în comisii, susţine că, în cei nouă ani în care a fost responsabila ARR cu presa, a învăţat suficient de multe încât să poată examina şoferii. Mai mult, o bună perioadă a stat pe lângă inspectorii ARR din comisii şi a învăţat ce este de făcut. Cât priveşte sumele de mii de euro care ar fi încasate de examinatori lunar, spune că sunt „exagerate“. „Totul este legal, banii sunt încasaţi pe bază de convenţii civile şi se plătesc impozite pentru ei“, spune Stroe. Întrebată dacă nu ar fi mai bine ca aceste centre să plătească ARR, iar aceasta să îşi plătească examinatorii, pentru a evita astfel conflictul de interese (a fi concomitent plătit de un centru care are interesul să îşi promoveze elevii, dar să şi examineze elevii), Lorena Stroe ne-a trimis pentru răspunsuri la ARR.
Haiducie la ARR
Domeniul examinărilor auto este bântuit şi de alte conflicte de interese. Pistru, fost şef al agenţiei ARR Arad, recunoaşte conflictele din domeniu şi va propune măsuri, promite el. „La ARR Arad erau două centre de pregătire cu sediul chiar în agenţie şi care erau conduse de rude de gradul I ale fostului director de acolo“, spune secretarul de stat. Cazuri similare există şi la Constanţa. Potrivit secretarului de stat, mulţi inspectori ai ARR şi-au deschis centre de pregătire, şcoli de şoferi sau firme de transport. Conflicte de interese de acest fel vor fi interzise odată cu semnarea unui nou Contract Colectiv de Muncă la nivelul ARR. „Va fi interzisă implicarea personalului ARR şi a rudelor de până la gradul 3 în activităţi private din domeniul transporturilor“, promite acesta.
Cât priveşte profitul făcut de inspectorii ARR în relaţia lor cu centrele, Pistru susţine că este vorba despre o activitate privată a inspectorilor, că nimeni nu obligă centrele să îi plătească şi că aceştia nu pot fi constrânşi să participe la examinări, deoarece ele au loc în special în weekend. Mai mult, în loc să lase banii la ARR, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a reluat un proiect de act normativ respins în toamna anului trecut de fostul ministru Ludovic Orban care prevedea înfiinţarea unei fundaţii private colectoare a acestor bani, condusă de şefi din Ministerul Transporturilor.
vineri, 29 mai 2009
Fuck you Romania!
"Mare Prost " mai esti romane!
Cum sa mai votezi asemenea specimene?
Cine imi arata si mie un om corect in clasa politica?
Mai fura omul un ou, o paine, dar astia au furat si pamantul de sub noi, si zaharul din ceai.
Cum sa mai votezi asemenea specimene?
Cine imi arata si mie un om corect in clasa politica?
Mai fura omul un ou, o paine, dar astia au furat si pamantul de sub noi, si zaharul din ceai.
Rovana Plumb doseşte un Q7 de fiţe de 50k euro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 27 Mai 2009 | Biroul de Investigatii
S-ar putea crede că europarlamentarii ăştia ar trebui să fie un fel de cavaleri templieri ai parlamentarilor români. Pe naiba! Şi ei tot oameni sînt şi simt o nevoie acută de a comite greşeli în declararea cinstită a averii, cu cel puţin la fel de multă îndîrjire pe cît arată guşterii locali de la Casa Poporului. Ne demonstrează această teorie europarlamentarul PSD Rovana Plumb, căreia îi lipsesc din declaraţia de avere vreo două firme şi un Audi Q7, cumpărat acum, în vreme de criză.
Companionul de viaţă al Rovanei ascunde două companii
Să luăm lucrurile în ordine.
Conform rubricii „Active financiare“ a declaraţiei de avere postate pe site-ul Biroului Electoral Central, europarlamentarul Rovana Plumb, împreună cu soţul acesteia, deţine 0,002% din acţiunile Gerovital Cosmetic SA, în valoare de 38 RON. Bun. Haideţi acum să vă oferim varianta completă a posesiunilor celor doi soţi. În primul rînd, ceea ce nu apare în declaraţia de avere a Rovanei Plumb este faptul că soţul, Dan Plumb, are acţiuni la încă două societăţi comerciale. Una dintre ele este Real Business Consult, care a fost înfiinţată în august 2002 şi la care soţul Rovanei deţine 50% din acţiuni. Celălalt acţionar este Cristian Petre, avocat la Societatea Civilă de Avocatură Dănilă, Petre şi Asociaţii. Aşa cum arată site-ul casei de avocatură, printre clienţii acesteia se numără Gerovital Cosmetics (la care este director Andrei Plumb, fiul cel mare al europarlamentarului) şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, acolo unde Rovana Plumb a fost preşedinte, cu rang de secretar de stat, în perioada 2001-2004.
Pesediştii familiei Plumb, asociaţi cu pedeliştii de marmură ai lui Videanu
Cea de-a doua societate nedeclarată de Rovana Plumb este Prime Time Construct SRL, înfiinţată în 2007. Firma aparţine în totalitate familiei: soţul deţine 50% din acţiuni, iar fiul cel mare, care este şi administrator, are restul de 50%. Prin Prime Time Construct, cei doi bărbaţi din viaţa Rovanei deţin 50% din acţiunile altei firme, Mega Construct Grup, înfiinţată în septembrie 2008. Foarte surprinzător, coacţionar la acest sereleu este o altă societate. Deţinută de Marius Florin Drăguţ, soţul Ninei Drăguţ. Dacă aceste nume nu vă spun nimic, să ştiţi totuşi că ele înseamnă destul de mult pentru ministrul Economiei, Adriean Videanu. Nina Drăguţ a fost purtătoarea sa de cuvînt la Primăria Capitalei, iar în prezent a fost luată sub aripa protectoare a pedelistului Gheorghe Udrişte, director al Metrorex şi fost şef al Direcţiei de Infrastructură a Primăriei Capitalei din mandatul lui Adriean Videanu. De altfel, Marius Florin Drăguţ întreţine relaţii de biznis cu fiul lui Udrişte, fiind acţionari la aceeaşi firmă, potrivit unui articol apărut în 2007 în cotidianul Atac.
Cum e turcul lui Boc, aşa şi pistolul cu Plumb
Dacă tot am vorbit atît de mult despre firmele familiei Plumb, nu putem să-i refuzăm lui Andrei Plumb porţia de glorie. Descoperim astfel cum fiul cel mare o arde pe partea economică cu nişte băieţi turci de toată isprava. Alături de Atalay Tamer, Bekar Mustafa şi Camur Nadir, Andrei Plumb este acţionar la DTM Association Construct, care a fost înfiinţată în februarie 2009. Tamer şi Mustafa sînt patronii de la King Industrial, societate care are contracte de vreo 30 de milioane RON de la Primăria Cluj-Napoca, în timp ce primar era prim-ministrul Boc. Fostă acţionară şi directoare de marketing la King Industrial Enterprises este Liliana Călin. În 2007, paparazzii de la Cancan au surprins-o pe madam Călin în timp ce părăsea imobilul în care fostul primar de Cluj avea închiriat un apartament. Practic, familia pesedistă Plumb pare mai apropiată de PD-L decît de PSD, avînd în vedere relaţiile de afaceri.
Ce-şi cumpără europarlamentarul la Bruxelles? Audi Q7 de fiţe
Mai tragem o privire în documentul oficial şi observăm că familia Plumb se mîndreşte doar cu un autoturism „Crysler“ şi un scuter „Malaguti“. De fapt, perla soţilor este autoturismul Audi Q7, care a fost achiziţionat în acest an, în mai. Şi NEDECLARAT. Normal, în vreme de criză economică, gospodarul român îşi trage căruţă de lux vara şi iarna vede el cum o scoate la capăt. Gipanul este nou şi a fost luat de la Audi Center Zaventem din Bruxelles. Preţul a fost de aproximativ 52.000 de euro. Maşinoiul e de culoare neagră, are tracţiune integrală şi vreo 211 CP. Pînă la urmă, n-ar fi nici o problemă că sufleţelul Rovanei Plumb a poftit la ditamai gipanu’, însă e mai greu de explicat cum a ajuns să obţină un autoturism pe care, teoretic, nu şi-l poate permite. Spunem asta pentru că avem în vedere declaraţia ei de avere, în care apar venituri de 63.600 RON în dreptul europarlamentarului şi de 37.053 RON din partea soţului. De asemenea, cei doi plătesc rate la un credit de 800.000 de euro, luat pe 23 de ani. În conturi au numai 19.280 de euro şi 7.378 RON.
Rovana trăieşte pe credit, dar are binefăcător pentru gipan
Haideţi să vedem ce-are de spus europarlamentarul Rovana Plumb despre aceste probleme. Am întrebat-o de ce nu a trecut în declaraţia de avere cele două firme la care este acţionar soţul dumneaei. Iată răspunsul: „De ce n-am trecut în declaraţia de avere? (către soţul Dan Plumb – n.r.) …sînt de la Academia Caţavencu“. Cînd a auzit, soţul ne-a adresat un călduros „Ia dă-i în morţii mă-sii“ (pe care îl avem înregistrat, trebuie doar să intraţi AICI să ascultaţi). „Nu mai vorbi aşa“, şi-a rugat pesedista soţul din dotare şi a cerut ca întrebările să îi fie trimise pe e-mail. Deşi acest lucru s-a întîmplat, răspunsul nu a venit de la Rovana Plumb, ci de la „domnul Rotaru“. Care, la scurtă vreme după discuţia între europarlamentar şi reporterul Academiei Caţavencu, l-a sunat pe acesta din urmă ca să-i dea explicaţii. Da, pur şi simplu: l-a sunat pe reporter, i-a spus că-l cheamă Rotaru şi că poate explica ce şi cum cu maşina Rovanei! Pe scurt, Rotaru s-a prezentat drept un binefăcător al familiei Plumb. Căreia i-a împrumutat 42.000 de euro, pentru a-şi putea achita maşina. Mai mult, Marian Rotaru mai este şi directorul campaniei electorale a Rovanei, finanţator al acesteia, prieten apropiat şi, în general, omul cu relaţiile şi cu banu’. Bun la casa omului, deci. Din prietenie, desigur. Prietenie, însă, care rezolvă problema surselor financiare ale Rovanei, dar naşte altă dandana: de ce nu şi-a declarat europarlamentarul împrumutul luat de la Rotaru? Dar, despre asta, într-un episod viitor.
S-ar putea crede că europarlamentarii ăştia ar trebui să fie un fel de cavaleri templieri ai parlamentarilor români. Pe naiba! Şi ei tot oameni sînt şi simt o nevoie acută de a comite greşeli în declararea cinstită a averii, cu cel puţin la fel de multă îndîrjire pe cît arată guşterii locali de la Casa Poporului. Ne demonstrează această teorie europarlamentarul PSD Rovana Plumb, căreia îi lipsesc din declaraţia de avere vreo două firme şi un Audi Q7, cumpărat acum, în vreme de criză.
Companionul de viaţă al Rovanei ascunde două companii
Să luăm lucrurile în ordine.
Conform rubricii „Active financiare“ a declaraţiei de avere postate pe site-ul Biroului Electoral Central, europarlamentarul Rovana Plumb, împreună cu soţul acesteia, deţine 0,002% din acţiunile Gerovital Cosmetic SA, în valoare de 38 RON. Bun. Haideţi acum să vă oferim varianta completă a posesiunilor celor doi soţi. În primul rînd, ceea ce nu apare în declaraţia de avere a Rovanei Plumb este faptul că soţul, Dan Plumb, are acţiuni la încă două societăţi comerciale. Una dintre ele este Real Business Consult, care a fost înfiinţată în august 2002 şi la care soţul Rovanei deţine 50% din acţiuni. Celălalt acţionar este Cristian Petre, avocat la Societatea Civilă de Avocatură Dănilă, Petre şi Asociaţii. Aşa cum arată site-ul casei de avocatură, printre clienţii acesteia se numără Gerovital Cosmetics (la care este director Andrei Plumb, fiul cel mare al europarlamentarului) şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, acolo unde Rovana Plumb a fost preşedinte, cu rang de secretar de stat, în perioada 2001-2004.
Pesediştii familiei Plumb, asociaţi cu pedeliştii de marmură ai lui Videanu
Cea de-a doua societate nedeclarată de Rovana Plumb este Prime Time Construct SRL, înfiinţată în 2007. Firma aparţine în totalitate familiei: soţul deţine 50% din acţiuni, iar fiul cel mare, care este şi administrator, are restul de 50%. Prin Prime Time Construct, cei doi bărbaţi din viaţa Rovanei deţin 50% din acţiunile altei firme, Mega Construct Grup, înfiinţată în septembrie 2008. Foarte surprinzător, coacţionar la acest sereleu este o altă societate. Deţinută de Marius Florin Drăguţ, soţul Ninei Drăguţ. Dacă aceste nume nu vă spun nimic, să ştiţi totuşi că ele înseamnă destul de mult pentru ministrul Economiei, Adriean Videanu. Nina Drăguţ a fost purtătoarea sa de cuvînt la Primăria Capitalei, iar în prezent a fost luată sub aripa protectoare a pedelistului Gheorghe Udrişte, director al Metrorex şi fost şef al Direcţiei de Infrastructură a Primăriei Capitalei din mandatul lui Adriean Videanu. De altfel, Marius Florin Drăguţ întreţine relaţii de biznis cu fiul lui Udrişte, fiind acţionari la aceeaşi firmă, potrivit unui articol apărut în 2007 în cotidianul Atac.
Cum e turcul lui Boc, aşa şi pistolul cu Plumb
Dacă tot am vorbit atît de mult despre firmele familiei Plumb, nu putem să-i refuzăm lui Andrei Plumb porţia de glorie. Descoperim astfel cum fiul cel mare o arde pe partea economică cu nişte băieţi turci de toată isprava. Alături de Atalay Tamer, Bekar Mustafa şi Camur Nadir, Andrei Plumb este acţionar la DTM Association Construct, care a fost înfiinţată în februarie 2009. Tamer şi Mustafa sînt patronii de la King Industrial, societate care are contracte de vreo 30 de milioane RON de la Primăria Cluj-Napoca, în timp ce primar era prim-ministrul Boc. Fostă acţionară şi directoare de marketing la King Industrial Enterprises este Liliana Călin. În 2007, paparazzii de la Cancan au surprins-o pe madam Călin în timp ce părăsea imobilul în care fostul primar de Cluj avea închiriat un apartament. Practic, familia pesedistă Plumb pare mai apropiată de PD-L decît de PSD, avînd în vedere relaţiile de afaceri.
Ce-şi cumpără europarlamentarul la Bruxelles? Audi Q7 de fiţe
Mai tragem o privire în documentul oficial şi observăm că familia Plumb se mîndreşte doar cu un autoturism „Crysler“ şi un scuter „Malaguti“. De fapt, perla soţilor este autoturismul Audi Q7, care a fost achiziţionat în acest an, în mai. Şi NEDECLARAT. Normal, în vreme de criză economică, gospodarul român îşi trage căruţă de lux vara şi iarna vede el cum o scoate la capăt. Gipanul este nou şi a fost luat de la Audi Center Zaventem din Bruxelles. Preţul a fost de aproximativ 52.000 de euro. Maşinoiul e de culoare neagră, are tracţiune integrală şi vreo 211 CP. Pînă la urmă, n-ar fi nici o problemă că sufleţelul Rovanei Plumb a poftit la ditamai gipanu’, însă e mai greu de explicat cum a ajuns să obţină un autoturism pe care, teoretic, nu şi-l poate permite. Spunem asta pentru că avem în vedere declaraţia ei de avere, în care apar venituri de 63.600 RON în dreptul europarlamentarului şi de 37.053 RON din partea soţului. De asemenea, cei doi plătesc rate la un credit de 800.000 de euro, luat pe 23 de ani. În conturi au numai 19.280 de euro şi 7.378 RON.
Rovana trăieşte pe credit, dar are binefăcător pentru gipan
Haideţi să vedem ce-are de spus europarlamentarul Rovana Plumb despre aceste probleme. Am întrebat-o de ce nu a trecut în declaraţia de avere cele două firme la care este acţionar soţul dumneaei. Iată răspunsul: „De ce n-am trecut în declaraţia de avere? (către soţul Dan Plumb – n.r.) …sînt de la Academia Caţavencu“. Cînd a auzit, soţul ne-a adresat un călduros „Ia dă-i în morţii mă-sii“ (pe care îl avem înregistrat, trebuie doar să intraţi AICI să ascultaţi). „Nu mai vorbi aşa“, şi-a rugat pesedista soţul din dotare şi a cerut ca întrebările să îi fie trimise pe e-mail. Deşi acest lucru s-a întîmplat, răspunsul nu a venit de la Rovana Plumb, ci de la „domnul Rotaru“. Care, la scurtă vreme după discuţia între europarlamentar şi reporterul Academiei Caţavencu, l-a sunat pe acesta din urmă ca să-i dea explicaţii. Da, pur şi simplu: l-a sunat pe reporter, i-a spus că-l cheamă Rotaru şi că poate explica ce şi cum cu maşina Rovanei! Pe scurt, Rotaru s-a prezentat drept un binefăcător al familiei Plumb. Căreia i-a împrumutat 42.000 de euro, pentru a-şi putea achita maşina. Mai mult, Marian Rotaru mai este şi directorul campaniei electorale a Rovanei, finanţator al acesteia, prieten apropiat şi, în general, omul cu relaţiile şi cu banu’. Bun la casa omului, deci. Din prietenie, desigur. Prietenie, însă, care rezolvă problema surselor financiare ale Rovanei, dar naşte altă dandana: de ce nu şi-a declarat europarlamentarul împrumutul luat de la Rotaru? Dar, despre asta, într-un episod viitor.
joi, 28 mai 2009
Oare de ce nu ma mira?
Chair ca suntem o tara de "bananieri"!
Unde am ajuns dupa 20 de ani de la revolutie!
Chiar au murit acei oameni aproape degeaba!
Unde am ajuns dupa 20 de ani de la revolutie!
Chiar au murit acei oameni aproape degeaba!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)