Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
01 Oct 2009 Cristian Vasilcoiu
Scandalul iscat pe marginea importului de muniţie în care a fost vehiculat şi numele lui Mircea Băsescu l-a determinat pe şeful DGIA, generalul Gheorghe Savu, să admită, într-un final, că au existat „scăpări“ în verificări. Şeful DGIPI, Gelu Drăjneanu, a dezvăluit, la rându-i, în cadrul Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor, că importul a ieşit la iveală în urma unor interceptări telefonice conexe. Vicepreşedintele Comisiei de Apărare, George Scutaru, susţine că Mircea Băsescu ştia despre muniţie încă din decembrie 2008.
Audierile din Comisia de Apărare, pe marginea importului de armament în care a fost vehiculat şi numele lui Mircea Băsescu, scot la iveală culisele unei afaceri ce a devenit incomodă pentru mai toate instituţiile cu atribuţii de siguranţă naţională şi serviciile de informaţii din România. Şefii acestora s-au contrazis atât pe ei înşişi, cât şi între ei, dezvăluind detalii şi mai şocante ale afacerii, în încercările de a oferi explicaţii membrilor Comisiei de Apărare.
Legăturile teroriste,o scăpare?
Şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei (DGIA), generalul Gheorghe Savu, este unul dintre oficialii ale căror declaraţii din faţa Comisiei de Apărare sunt şocante.
Generalul Savu s-a văzut nevoit să admită, la ultimele audieri, că „într-adevăr a fost o scăpare“, referindu-se la verificările pe care DGIA le-a efectuat cu privire la importatorul armamentului, „Oxo Network Corporation“.
Gheorghe Savu a declarat că DGIA nu a avut cunoştinţă despre faptul că ofiţerul de contrainformaţii în rezervă Cornel Purcărea, care controlează „Oxo Network“, ar fi fost partener de afaceri, în trecut, cu cetăţeanul libanez Bakri Imad Abdul Reda.
Generalul Savu a mai susţinut în faţa comisiei că DGIA nu ştia nici despre informările Interpol Belgia, referitoare la suspectarea lui Bakri de finanţarea unor grupări teroriste. Interpol România a primit, totuşi, din Belgia informaţiile referitoare la Bakri, pe care le-a direcţionat către SIE, SRI şi DGIPI. În acest context, Gheorghe Savu a precizat că DGIA a efectuat verificări cu privire la „Oxo Network Corporation“ în perioada 15 ianuarie - 3 februarie, soldate cu „o scăpare“.
Dacă DGIA ar fi avut cunoştinţă de sesizarea Interpol, verificările referitoare la „Oxo Network Corporation“ ar fi fost mult mai ample, a admis Gheorghe Savu. Toate acestea în condiţiile în care şeful DGIA declarase la primele audieri că instituţia pe care o reprezintă nu a ştiut nimic despre importul de armament efectuat de „Oxo Network Corporation“ şi destinat distrugerii la Uzina Mecanică Băbeni.
DGIPI intercepta telefoanele unor angajaţi ai UM Băbeni
Şi şeful Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) a MAI, Gelu Drăjneanu, a declarat, iniţial, în faţa Comisiei de Apărare, că instituţia pe care o conduce nu a ştiut despre importul de armament. Drăjneanu a precizat că, totuşi, ar fi aflat în urma unei adrese a Serviciului Român de Informaţii (SRI), datată 9 februarie, pe care ar fi redirecţionat-o, pe 18 februarie, către Parchetul General.
Şeful DGIPI a revenit asupra declaraţiilor la următoarea rundă de audieri din cadrul Comisiei de Apărare, când a făcut noi dezvăluiri. Astfel, Gelu Drăjneanu a precizat că a avut primele informaţii referitoare la importul de armament pe la jumătatea lunii ianuarie, în urma interceptării unor convorbiri telefonice. Concret, Drăjneanu a dezvăluit că DGIPI a solicitat cinci mandate de interceptare a convorbirilor telefonice ale unor angajaţi ai UM Băbeni, la sfârşitul lunii noiembrie 2008. Asta ca urmare a descoperirii, în depozitele societăţii, aproximativ 20 de tone de trinitrotoluen (dintr-un transport de 272 tone) care figurau a fi deja distruse.
Potrivit unor surse din cadrul serviciilor, câţiva angajaţi ai UM Băbeni încercau să vândă cele aproximativ 20 de tone TNT căutând clienţi în străinătate. Interceptările efectuate în această cauză până la mijlocul lunii ianuarie 2009 au dus la descoperirea de informaţii referitoare şi la importul efectuat de „Oxo Network Corporation“. Toate datele au fost înaintate Parchetului. Culmea, ministrul Administraţiei şi Internelor, Dan Nica, a declarat că a aflat despre importul de armament din aceeaşi adresă a SRI, şi nu de la DGIPI.
Avize, autorizaţii şi licenţe „la foc automat“
Rapiditatea cu care „Oxo Network Corporation“ a obţinut avizele şi licenţele necesare importului de armament surprinde, de asemenea. Astfel, firma înfiinţată în noiembrie 2008 a depus documentaţia necesară la Agenţia Naţională de Control a Exporturilor (ANCEX) pe 9 februarie 2009. Oficiul de Control al Importurilor de Produse Speciale (OCIEPS), din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, şi-a dat avizul în ziua următoare, 10 februarie. Asta pentru ca, pe 11 februarie, ANCEX să autorizeze „Oxo Network Corporation“, iar pe 12 să-i acorde şi licenţa globală.
Până a obţine avizele, autorizaţiile şi licenţele necesare, „Oxo Network“ a apelat la o firmă intermediară, care poseda deja documentaţia, pentru a putea demara importul de armament. Coincidenţă, firma în cauză, „Mirsand“ SRL Braşov, a rămas fără autorizaţie ANCEX în aceeaşi zi în care „Oxo Network Corporation“ o primea. Unicul acţionar şi administrator al „Mirsand“ SRL Braşov este un oarecare Costică Rusen Negru, născut în localitatea brăileană Pitulaţi. În trecut, acesta a încercat să omologheze un focos de proximitate, dar şi unul electronic, pentru bomba explozivă de calibru 120 mm. Costică Rusen Negru a evitat un dialog cu ziariştii Cotidianul.
Actele contrazic declaraţiile lui Purcărea
Declaraţiile publice ale ofiţerului rezervist de contrainformaţii Purcărea nu coincid nici ele cu datele din acte. Concret, Cornel Purcărea a declarat public că fratele preşedintelui, Mircea Băsescu, i-ar fi fost la îndemână, în zona liberă din Portul Constanţa Agigea-Sud, atunci când el căuta societăţi comerciale care să descarce şi să depoziteze muniţia de pe vas. În realitate, contractul de depozitare a containerelor, dintre firma „Oxo“, controlată de Purcărea, şi societatea „Ice Age“, deţinută în proporţie de 50% de Raluca Băsescu, fiica lui Mircea şi nepoata preşedintelui României, este datat 19 decembrie 2008. Aşadar cu mult înainte ca vaporul ce transporta containerele cu armament să ajungă în portul românesc. Contractele încheiate cu celelalte firme, pentru paza şi transportul containerelor de armament, sunt datate tot în decembrie 2008, şi nu ianuarie sau februarie 2009.
„Mircea Băsescu a ştiut că în containere există muniţie“
Vicepreşedintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor, George Scutaru, confirmă că în urma audierilor au ieşit la iveală o serie de neconcordanţe, dar precizează că „nu pot face declaraţii pe marginea acestora, până la redactarea raportului final“. Preşedintele Comisiei de Apărare, deputatul Costică Canacheu, a declarat după ultimele audienţe că urmează să se finalizeze raportul fără a se mai efectua alte audieri.
Vicepreşedintele Scutaru consideră însă că raportul nu poate fi redactat înainte de a fi audiaţi Cornel Purcărea, rezervistul de contrainformaţii care controlează „Oxo Network Corporation“, dar şi Sorin Roşca Stănescu, jurnalistul care a descoperit afacerea. Scutaru precizează că aceasta este opinia mai multor deputaţi din Comisie.
George Scutaru face totuşi o dezvăluire-şoc, referitoare la fratele preşedintelui României: „Domnul Mircea Băsescu a ştiut încă din luna decembrie că în acele containere exista muniţie. Potrivit contractului încheiat la data de 19 decembrie 2008, între compania controlată de dl Cornel Purcărea şi societatea în care domnişoara Raluca Băsescu este acţionar, la capitolul obligaţiile părţilor se prevede foarte clar că beneficiarul se obligă să-i ofere prestatorului lista cu artificierii autorizaţi să manipuleze containerele“.
Cum a ajuns un ofiţer (r) de contrainformaţii la fratele preşedintelui
Societatea „Oxo Network Corporation“, controlată de ofiţerul rezervist de contrainformaţii Cornel Purcărea, este înfiinţată în noiembrie 2008. Imediat încheie un contract de delaborare a 1.884 tone de muniţie veche, cu „Maxam“ Bulgaria. Muniţia provenea din Asia, iar compania „Maxam“ fusese contractată de o companie afiliată, „Explomo Technical Services“, din Singapore.
Cu afacerea încheiată, dar fără a deţine avizele, autorizaţiile şi licenţele necesare importului de armament, „Oxo Network Corporation“ apelează, la rându-i, la o societate comercială deja agreată de autorităţile române, SC „Mirsand“ SRL Braşov. Paralel, „Oxo“ întreprinde diligenţele necesare obţinerii documentaţiei necesare, dar contractează şi firme care să se ocupe de descărcarea, depozitarea, transportul şi distrugerea muniţiei în România. Între acestea, firma „Ice Age“, deţinută în proporţie de 50% de Raluca Băsescu, fiica fratelui preşedintelui României, Mircea Băsescu, cu care Cornel Purcărea a şi tratat personal pentru descărcarea şi depozitarea m
vineri, 2 octombrie 2009
joi, 1 octombrie 2009
Daca asa arata securitatea atunci, acum cum arata?
Romania trebuie salvata!
Cu toate mecanismele astea moderne, cred ca nu mai scapa nimeni de urmaritorii astia.
Asa ca aveti grija ce vorbiti pe net, la telefon si chiar in casa ta.
Mai ales cei care fac politica.
Cu toate mecanismele astea moderne, cred ca nu mai scapa nimeni de urmaritorii astia.
Asa ca aveti grija ce vorbiti pe net, la telefon si chiar in casa ta.
Mai ales cei care fac politica.
Generalul-torţionar Nicolae Pleşiţă a plecat la Nicolae Ceauşescu
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
30 Sep 2009 Adina Stancu
Dosarul “Pleşiţă-Carlos” are o vechime egală cu cea a dosarului Revoluţiei: 19 ani, fără nici o finalitate
Generalul Nicolae Pleşiţă, fostul şef al Direcţiei de Informaţi Externe (DIE) din timpul regimului Ceauşescu, a decedat, luni seară, la vârsta de 80 de ani. Pleşiţă şi-a petrecut ultimele trei luni într-un sanatoriu al SRI. El va fi înmormântat la Curtea de Argeş.
Păcatele generalului, atentatele lui Carlos Şacalul
În august 1977, Pleşiţă a condus, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor grevişti din Valea Jiului, fiind recompensat ulterior cu gradul de general-locotenent.
În anii ’80, dictatorul Nicolae Ceauşescu i-a comandat şapte atentate temutului terorist cunoscut în lume drept Carlos Şacalul, prin intermediul generalului Pleşiţă, ajuns între timp şeful DIE.
Securitatea a virat în conturile lui Carlos mai multe milioane de dolari. Unul dintre atentate îl viza şi pe fostul şef al Securităţii, Mihai Pacepa, care defectase şi se ascundea în Statele Unite ale Americii din anul 1978.
Primele cercetări care vizau complicitatea şi colaborarea dintre generalul Pleşiţă şi Carlos au început după 1990, la ordinul fostului adjunct al procurorului general de la acea vreme, Gheorghe Diaconescu. Ancheta a fost demarată în urma unui raport al ex-colonelului de Securitate Sergiu Nica, care povestea cum a intermediat legătura dintre generalii Vlad, Pleşiţă şi Tudor Postelnicu şi teroristul Carlos, pe care l-a contactat la Praga.
Cu ajutorul lui Carlos, Securitatea din România a încercat să scape de mai mulţi disidenţi. Atentatul de la postul de radio Europa Liberă din München a eşuat, întrucât bomba a distrus birourile secţiei cehe şi nu pe cele ale secţiei române.
Există documente care atestă că acest atentat s-a făcut sub comanda şi cu complicitatea generalilor de la Bucureşti, printre care şi Pleşiţă, iar ţinta a fost redactorul-şef al secţiei române, Emil Georgescu. Câteva luni mai târziu, acesta a fost înjunghiat mortal, în urma acţiunii “Haiducu” a Securităţii.
Alte atentate coordonate de generalul Pleşiţă prin mâna teroristului Carlos au fost cele care i-au vizat pe foştii ofiţeri de Securitate care fugiseră din ţară Ion Ştefan şi Gheorghe Mandache, pe fostul ministrul de Interne Nicolae Penescu şi pe scriitorul Paul Goma. La unele emisiuni televizate în ultimii şase ani, generalul Pleşiţă nu s-a sfiit să povestească fără jenă cum l-a tras de barbă pe Goma şi l-a schinghiuit în beciurile Securităţii. Niciodată nu i-a părut rău de aceste acţiuni, totdeauna a regretat comunismul şi atrocităţile lui. Spre deosebire de alţi generali, precum Victor Stănculescu sau Mihai Chiţac, Pleşiţă a scăpat de judecata pământeană.
19 ani de anchetă fără soluţie
Dosarul “Pleşiţă-Carlos” are o vechime egală cu cea a dosarului Revoluţiei. După ce procurorii Secţiei Parchetelor Militare au început urmărirea penală împotriva lui Pleşiţă, Postelnicu şi Carlos, dosarul a fost declinat, la sfârşitul lui 2008, la Secţia de urmărire din cadrul Parchetului General. Pleşiţă a fost audiat ultima oară în iunie 2005. Au fost făcute o serie de demersuri, comisii rogatorii în Franţa, unde a fost încarcerat pe viaţă teroristul Carlos, dar şi în Germania şi în Elveţia. Dosarul nu a fost finalizat, iar Parchetul Înaltei Curţi a declarat, ieri, că urmărirea lui Pleşiţă încetează de drept având în vedere moartea acestuia.
Miercuri, corpul generalului Nicolae Pleşiţă a fost depus la capela bisericii din cartierul Capul Dealului din Curtea de Argeş, localitatea natală unde se retrăsese după 1990.
Cotidianul.ro
30 Sep 2009 Adina Stancu
Dosarul “Pleşiţă-Carlos” are o vechime egală cu cea a dosarului Revoluţiei: 19 ani, fără nici o finalitate
Generalul Nicolae Pleşiţă, fostul şef al Direcţiei de Informaţi Externe (DIE) din timpul regimului Ceauşescu, a decedat, luni seară, la vârsta de 80 de ani. Pleşiţă şi-a petrecut ultimele trei luni într-un sanatoriu al SRI. El va fi înmormântat la Curtea de Argeş.
Păcatele generalului, atentatele lui Carlos Şacalul
În august 1977, Pleşiţă a condus, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor grevişti din Valea Jiului, fiind recompensat ulterior cu gradul de general-locotenent.
În anii ’80, dictatorul Nicolae Ceauşescu i-a comandat şapte atentate temutului terorist cunoscut în lume drept Carlos Şacalul, prin intermediul generalului Pleşiţă, ajuns între timp şeful DIE.
Securitatea a virat în conturile lui Carlos mai multe milioane de dolari. Unul dintre atentate îl viza şi pe fostul şef al Securităţii, Mihai Pacepa, care defectase şi se ascundea în Statele Unite ale Americii din anul 1978.
Primele cercetări care vizau complicitatea şi colaborarea dintre generalul Pleşiţă şi Carlos au început după 1990, la ordinul fostului adjunct al procurorului general de la acea vreme, Gheorghe Diaconescu. Ancheta a fost demarată în urma unui raport al ex-colonelului de Securitate Sergiu Nica, care povestea cum a intermediat legătura dintre generalii Vlad, Pleşiţă şi Tudor Postelnicu şi teroristul Carlos, pe care l-a contactat la Praga.
Cu ajutorul lui Carlos, Securitatea din România a încercat să scape de mai mulţi disidenţi. Atentatul de la postul de radio Europa Liberă din München a eşuat, întrucât bomba a distrus birourile secţiei cehe şi nu pe cele ale secţiei române.
Există documente care atestă că acest atentat s-a făcut sub comanda şi cu complicitatea generalilor de la Bucureşti, printre care şi Pleşiţă, iar ţinta a fost redactorul-şef al secţiei române, Emil Georgescu. Câteva luni mai târziu, acesta a fost înjunghiat mortal, în urma acţiunii “Haiducu” a Securităţii.
Alte atentate coordonate de generalul Pleşiţă prin mâna teroristului Carlos au fost cele care i-au vizat pe foştii ofiţeri de Securitate care fugiseră din ţară Ion Ştefan şi Gheorghe Mandache, pe fostul ministrul de Interne Nicolae Penescu şi pe scriitorul Paul Goma. La unele emisiuni televizate în ultimii şase ani, generalul Pleşiţă nu s-a sfiit să povestească fără jenă cum l-a tras de barbă pe Goma şi l-a schinghiuit în beciurile Securităţii. Niciodată nu i-a părut rău de aceste acţiuni, totdeauna a regretat comunismul şi atrocităţile lui. Spre deosebire de alţi generali, precum Victor Stănculescu sau Mihai Chiţac, Pleşiţă a scăpat de judecata pământeană.
19 ani de anchetă fără soluţie
Dosarul “Pleşiţă-Carlos” are o vechime egală cu cea a dosarului Revoluţiei. După ce procurorii Secţiei Parchetelor Militare au început urmărirea penală împotriva lui Pleşiţă, Postelnicu şi Carlos, dosarul a fost declinat, la sfârşitul lui 2008, la Secţia de urmărire din cadrul Parchetului General. Pleşiţă a fost audiat ultima oară în iunie 2005. Au fost făcute o serie de demersuri, comisii rogatorii în Franţa, unde a fost încarcerat pe viaţă teroristul Carlos, dar şi în Germania şi în Elveţia. Dosarul nu a fost finalizat, iar Parchetul Înaltei Curţi a declarat, ieri, că urmărirea lui Pleşiţă încetează de drept având în vedere moartea acestuia.
Miercuri, corpul generalului Nicolae Pleşiţă a fost depus la capela bisericii din cartierul Capul Dealului din Curtea de Argeş, localitatea natală unde se retrăsese după 1990.
miercuri, 30 septembrie 2009
Coincidenta? Elena Udrea si Monica Ridzi, salvate de scandalul din Coalitie
Romania trebuie salvata!
Gardianul
Scandalul izbucnit in coalitie a deturnat atentia de la subiectele “fierbinti” din ograda PD-L. Rapoartele comisiilor Udrea si Ridzi asteapta, din varii motive, sa fie supuse votului plenului Camerei Deputatilor.
Raportul comisiei de ancheta a ministrului turismului Elena Udrea a fost scos la inceputul acestei saptamåni de pe ordinea de zi a plenului prin bunavointa presedintei acestui for, democrat-liberala Roberta Anastase. Aceeasi soarta a avut-o, ieri, si Raportul Comisiei juridice, care solicita plenului inceperea urmaririi penale pentru delapidare pentru fostul ministru al tineretului Monica Iacob Ridzi.
Rapoartele Comisiei de ancheta Udrea si al Comisiei juridice in cazul Ridzi asteapta prin sertarele Camerei Deputatilor sa fie supuse votului plenului, implicit sa li se dea o finalitate. Raportul comisiei parlamentare de ancheta în cazul Udrea a fost amanat de pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor, de Roberta Anastase din “motive procedurale”. Prin documentul in cauza se solicita începerea urmaririi penale pentru ministrul turismului pentru mai multe infractiuni, printre care cea de abuz în serviciu si pentru încalcarea unor prevederi din legea raspunderii ministeriale. De asemenea, deputatii din aceasta comisie de ancheta au solicitat plenului Camerei Deputatilor sa ceara revocarea din functie a ministrului turismului, Elena Udrea. Fata de decizia Robertei Anastase, presedintele Consiliului National al PSD, Adrian Nastase, a facut un comentariu pe blogul personal, in care insinueaza ca adevarata miza a scandalului din coalitie ar fi legat de acelasi Raport. “(..) am aflat ca pe ordinea de zi a Biroului Permanent al Camerei Deputatilor ar fi trebuit sa se afle luni raportul Comisiei Udrea si scrisoarea transmisa in numele acesteia. In realitate, sedinta a venit si a trecut fara ca aceste subiecte sa fie discutate. De ce? Pentru ca raportul se afla inca la Roberta. Intr-un sertar al biroului sau, ori poate chiar deschis, rasfirat pe masa ei de lucru, sub lumina unei veioze puternice, care dezvaluie fara mila fiecare detaliu. Iar fara vointa sa si, mai ales, fara semnatura sa, raportul nu poate fi inscris pe ordinea de zi pentru ca, dupa 15 zile, sa poata fi dezbatut in plen”, scrie Adrian Nastase. El continua ironic: “Se vede treaba ca Roberta inca il mai studiaza. Nu e rau deloc: filosofii romani spuneau ca exista mai multi oameni innobilati de studiu decat de natura. Si, in orice caz, oricat de talentati si invatati am fi, studiul ne ajuta sa ne luminam si sa devenim si mai intelepti. Dar nu ma pot opri sa-i adresez Robertei – impreuna cu voi, sunt convins – un indemn sincer: Roberta,
nu-ti fie teama, semneaza! Ai tot sprijinul nostru! Suntem alaturi de tine!”. Liderul PSD isi incheie postarea pe blog cu o insinuare:”Acum intelegeti mai bine adevarata miza a gestului de mare curaj al gloriosului om politic Emil Boc?”
Ridzi, acuzata de delapidare de Comisia juridica
Raportul Comisiei juridice în care se cere avizarea cercetarii penale pentru delapidare în cazul fostului ministru al tineretului Monica Iacob Ridzi a fost scos ieri de pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor, tot din motive procedurale. “Raportul Comisiei juridice a fost trecut în Biroul Permanent pe pozitia a treia pe ordinea de zi a plenului, dar raportul nu a venit, si nici proiectul de hotarâre, asa ca amân acest punct de pe ordinea de azi”, a precizat, în plen, presedintele de sedinta, Daniela Popa. Deputatii din Comisia juridica s-au reunit, ieri dimineata, în sedinta, pentru a finaliza raportul, în timp ce, în paralel, avea loc sedinta de plen a Camerei Deputatilor. Comisia juridica nu a reusit sa prezinte raportul sau pe tema fostului ministru al tineretului în timp util pentru a fi luat în discutie în plenul Camerei. Comisia insa a avizat acest raport prin care propune procedura de începere a urmaririi penale pentru delapidare în cazul fostului ministru al tineretului si sportului Monica Iacob Ridzi. Comisia a mai avizat negativ cercetarea acesteia pentru abuz în serviciu - fapta pe care o ancheteaza Directia Nationala Anticoruptie (DNA). Desi a fost invitata la audieri, fostul ministru PDL Monica Iacob Ridzi nu a fost prezenta la lucrarile comisiei. Ulterior, Monica Iacob Ridzi a declarat ca îi pare rau ca plenul nu a luat în discutie raportul Comisiei de ancheta, mentionând ca împreuna cu avocatii cauta solutii împotriva juristilor de la Camera, care, în opinia sa, ar trebui sanctionati.
“Îmi pare rau ca s-a amânat. Trebuia în mod normal sa discutam chiar astazi. Nu vad de ce a fost amânata discutia de astazi, dar pe fond nu asta e problema si, legat de votul din Comisia juridica, am ramas cu un gust amar. Acum doua luni de zile, eu personal am solicitat colegilor sa voteze pentru a se ridica imunitatea în cazul meu, tocmai pentru ca nu m-am ascuns ca alti parlamentari din PSD si PNL”, a sustinut Ridzi.
Vrea sa-i dea in judecata si pe deputatii juristi
Întrebata de ce nu a venit la Comisia juridica, Ridzi a mentionat ca a depus un punct de vedere în scris, din care puteau sa-si formeze o opinie. "Eu am facut o plângere penala împotriva tuturor parlamentarilor PNL si PSD din Comisia de ancheta. Am sesizat conducerea Camerei Deputatilor si Comisia juridica, pentru a fi sanctionati acei parlamentari care au savârsit un abuz. Ma voi consulta cu avocatii mei, sa vad cum voi proceda cu deputatii juristi din cadrul Comisiei juridice, care au facut un abuz votând practic pentru începerea urmaririi penale pentru delapidare, lucru care nu se justifica, se stie foarte clar ca nu am semnat ordonantele de plata”, a spus Ridzi.
Cornelia Draghici
Gardianul
Scandalul izbucnit in coalitie a deturnat atentia de la subiectele “fierbinti” din ograda PD-L. Rapoartele comisiilor Udrea si Ridzi asteapta, din varii motive, sa fie supuse votului plenului Camerei Deputatilor.
Raportul comisiei de ancheta a ministrului turismului Elena Udrea a fost scos la inceputul acestei saptamåni de pe ordinea de zi a plenului prin bunavointa presedintei acestui for, democrat-liberala Roberta Anastase. Aceeasi soarta a avut-o, ieri, si Raportul Comisiei juridice, care solicita plenului inceperea urmaririi penale pentru delapidare pentru fostul ministru al tineretului Monica Iacob Ridzi.
Rapoartele Comisiei de ancheta Udrea si al Comisiei juridice in cazul Ridzi asteapta prin sertarele Camerei Deputatilor sa fie supuse votului plenului, implicit sa li se dea o finalitate. Raportul comisiei parlamentare de ancheta în cazul Udrea a fost amanat de pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor, de Roberta Anastase din “motive procedurale”. Prin documentul in cauza se solicita începerea urmaririi penale pentru ministrul turismului pentru mai multe infractiuni, printre care cea de abuz în serviciu si pentru încalcarea unor prevederi din legea raspunderii ministeriale. De asemenea, deputatii din aceasta comisie de ancheta au solicitat plenului Camerei Deputatilor sa ceara revocarea din functie a ministrului turismului, Elena Udrea. Fata de decizia Robertei Anastase, presedintele Consiliului National al PSD, Adrian Nastase, a facut un comentariu pe blogul personal, in care insinueaza ca adevarata miza a scandalului din coalitie ar fi legat de acelasi Raport. “(..) am aflat ca pe ordinea de zi a Biroului Permanent al Camerei Deputatilor ar fi trebuit sa se afle luni raportul Comisiei Udrea si scrisoarea transmisa in numele acesteia. In realitate, sedinta a venit si a trecut fara ca aceste subiecte sa fie discutate. De ce? Pentru ca raportul se afla inca la Roberta. Intr-un sertar al biroului sau, ori poate chiar deschis, rasfirat pe masa ei de lucru, sub lumina unei veioze puternice, care dezvaluie fara mila fiecare detaliu. Iar fara vointa sa si, mai ales, fara semnatura sa, raportul nu poate fi inscris pe ordinea de zi pentru ca, dupa 15 zile, sa poata fi dezbatut in plen”, scrie Adrian Nastase. El continua ironic: “Se vede treaba ca Roberta inca il mai studiaza. Nu e rau deloc: filosofii romani spuneau ca exista mai multi oameni innobilati de studiu decat de natura. Si, in orice caz, oricat de talentati si invatati am fi, studiul ne ajuta sa ne luminam si sa devenim si mai intelepti. Dar nu ma pot opri sa-i adresez Robertei – impreuna cu voi, sunt convins – un indemn sincer: Roberta,
nu-ti fie teama, semneaza! Ai tot sprijinul nostru! Suntem alaturi de tine!”. Liderul PSD isi incheie postarea pe blog cu o insinuare:”Acum intelegeti mai bine adevarata miza a gestului de mare curaj al gloriosului om politic Emil Boc?”
Ridzi, acuzata de delapidare de Comisia juridica
Raportul Comisiei juridice în care se cere avizarea cercetarii penale pentru delapidare în cazul fostului ministru al tineretului Monica Iacob Ridzi a fost scos ieri de pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor, tot din motive procedurale. “Raportul Comisiei juridice a fost trecut în Biroul Permanent pe pozitia a treia pe ordinea de zi a plenului, dar raportul nu a venit, si nici proiectul de hotarâre, asa ca amân acest punct de pe ordinea de azi”, a precizat, în plen, presedintele de sedinta, Daniela Popa. Deputatii din Comisia juridica s-au reunit, ieri dimineata, în sedinta, pentru a finaliza raportul, în timp ce, în paralel, avea loc sedinta de plen a Camerei Deputatilor. Comisia juridica nu a reusit sa prezinte raportul sau pe tema fostului ministru al tineretului în timp util pentru a fi luat în discutie în plenul Camerei. Comisia insa a avizat acest raport prin care propune procedura de începere a urmaririi penale pentru delapidare în cazul fostului ministru al tineretului si sportului Monica Iacob Ridzi. Comisia a mai avizat negativ cercetarea acesteia pentru abuz în serviciu - fapta pe care o ancheteaza Directia Nationala Anticoruptie (DNA). Desi a fost invitata la audieri, fostul ministru PDL Monica Iacob Ridzi nu a fost prezenta la lucrarile comisiei. Ulterior, Monica Iacob Ridzi a declarat ca îi pare rau ca plenul nu a luat în discutie raportul Comisiei de ancheta, mentionând ca împreuna cu avocatii cauta solutii împotriva juristilor de la Camera, care, în opinia sa, ar trebui sanctionati.
“Îmi pare rau ca s-a amânat. Trebuia în mod normal sa discutam chiar astazi. Nu vad de ce a fost amânata discutia de astazi, dar pe fond nu asta e problema si, legat de votul din Comisia juridica, am ramas cu un gust amar. Acum doua luni de zile, eu personal am solicitat colegilor sa voteze pentru a se ridica imunitatea în cazul meu, tocmai pentru ca nu m-am ascuns ca alti parlamentari din PSD si PNL”, a sustinut Ridzi.
Vrea sa-i dea in judecata si pe deputatii juristi
Întrebata de ce nu a venit la Comisia juridica, Ridzi a mentionat ca a depus un punct de vedere în scris, din care puteau sa-si formeze o opinie. "Eu am facut o plângere penala împotriva tuturor parlamentarilor PNL si PSD din Comisia de ancheta. Am sesizat conducerea Camerei Deputatilor si Comisia juridica, pentru a fi sanctionati acei parlamentari care au savârsit un abuz. Ma voi consulta cu avocatii mei, sa vad cum voi proceda cu deputatii juristi din cadrul Comisiei juridice, care au facut un abuz votând practic pentru începerea urmaririi penale pentru delapidare, lucru care nu se justifica, se stie foarte clar ca nu am semnat ordonantele de plata”, a spus Ridzi.
Cornelia Draghici
Firma ziaristului Chirieac, un nou contract cu Armata
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
29 Sep 2009
Biroul de Investigatii
Dacă aveţi ceva obiecţii în legătură cu titlul, să ştiţi că aveţi dreptate. Adică, da, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (ce numim noi în titlu “firma ziaristului Chirieac”) nu-l mai conţine pe Bogdan Chirieac. Şi nici pe mama lui, pe care jurnalistul a băgat-o în firmă după ieşirea lui. Ci conţine, acţionară 100%, o companie elveţiană. Despre care nu a auzit nimeni nimic niciodată (băgaţi un goagăl, dacă nu credeţi) şi care îşi are sediul într-o cochetă căsuţă elveţiană (vedeţi poza, mai jos). La firma asta elveţiană îi zice Swiss Technology Financing AG. Şi, fireşte, este un mic paravan.
Aşa, bon, să trecem la contractul de care ziceam.
Mai ţineţi minte afacerea “de milioane” Motorola? În 1990, Ministerul Apărării, condus pe atunci de Victor Stănculescu, a achiziţionat o mie de staţii Motorola, pentru care a plătit peste şase milioane de dolari, în condiţiile în care marfa nu costa mai mult de 600.000 de dolari. Ei bine, unele afaceri nu se schimbă niciodată. După toate scandalurile din presă, reţeta Motorola încă face afacerea bună.
În iulie 2009, Ministerul Apărării a dat strigare de participare la o licitaţie, anunţînd că doreşte să cumpere 1.330 de terminale portabile şi 70 de terminale radio fixe, aruncînd valoarea contractului la şapte milioane de RON. Astăzi, Ministerul Apărării a atribuit două contracte în acest sens: unul de 500.000 euro către Motorola Israel LTD şi altul de 3,1 milioane de RON către Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii.
Din documentaţia aferentă anunţului de participare la licitaţie, aflăm că Armata au întocmit caietul de sacrini după chipul şi asemănarea Motorola. Unul din ofertanţi chiar a întrebat ministerul, într-o cerere de clarificări, cu cea mai mare sinceritate, dacă merită sau nu să participe la licitaţie: ” ţinînd cont de faptul că pe piaţa internă şi internaţională nu există decât un singur producător de terminale ce respectă întocmai toate caracteristicile solicitate prin caietul de sarcini, respectiv Motorola, vă rugăm să ne confirmaţi că prin această licitaţie se doreşte achiziţionarea de către instituţia dumneavoastră numai a terminalelor produse de Motorola. »
Un adevărat vizionar acest ofertant: contractul cu Motorola Israel Ltd, în valoare de peste 500.000 euro, a fost atribuit prin negociere fără anunţ de participare la licitaţie, pe motiv că “produsele pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive tehnice”.
Bine, bine, o să spuneţi, dar cum şi-a făcut loc în schemă Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) şi a prins un contract de trei milioane de RON? Ei bine, CSR este distribuitor autorizat în România al echipamentelor de radiocomunicaţii produse de grupul Motorola.
Gardianul.ro
29 Sep 2009
Biroul de Investigatii
Dacă aveţi ceva obiecţii în legătură cu titlul, să ştiţi că aveţi dreptate. Adică, da, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (ce numim noi în titlu “firma ziaristului Chirieac”) nu-l mai conţine pe Bogdan Chirieac. Şi nici pe mama lui, pe care jurnalistul a băgat-o în firmă după ieşirea lui. Ci conţine, acţionară 100%, o companie elveţiană. Despre care nu a auzit nimeni nimic niciodată (băgaţi un goagăl, dacă nu credeţi) şi care îşi are sediul într-o cochetă căsuţă elveţiană (vedeţi poza, mai jos). La firma asta elveţiană îi zice Swiss Technology Financing AG. Şi, fireşte, este un mic paravan.
Aşa, bon, să trecem la contractul de care ziceam.
Mai ţineţi minte afacerea “de milioane” Motorola? În 1990, Ministerul Apărării, condus pe atunci de Victor Stănculescu, a achiziţionat o mie de staţii Motorola, pentru care a plătit peste şase milioane de dolari, în condiţiile în care marfa nu costa mai mult de 600.000 de dolari. Ei bine, unele afaceri nu se schimbă niciodată. După toate scandalurile din presă, reţeta Motorola încă face afacerea bună.
În iulie 2009, Ministerul Apărării a dat strigare de participare la o licitaţie, anunţînd că doreşte să cumpere 1.330 de terminale portabile şi 70 de terminale radio fixe, aruncînd valoarea contractului la şapte milioane de RON. Astăzi, Ministerul Apărării a atribuit două contracte în acest sens: unul de 500.000 euro către Motorola Israel LTD şi altul de 3,1 milioane de RON către Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii.
Din documentaţia aferentă anunţului de participare la licitaţie, aflăm că Armata au întocmit caietul de sacrini după chipul şi asemănarea Motorola. Unul din ofertanţi chiar a întrebat ministerul, într-o cerere de clarificări, cu cea mai mare sinceritate, dacă merită sau nu să participe la licitaţie: ” ţinînd cont de faptul că pe piaţa internă şi internaţională nu există decât un singur producător de terminale ce respectă întocmai toate caracteristicile solicitate prin caietul de sarcini, respectiv Motorola, vă rugăm să ne confirmaţi că prin această licitaţie se doreşte achiziţionarea de către instituţia dumneavoastră numai a terminalelor produse de Motorola. »
Un adevărat vizionar acest ofertant: contractul cu Motorola Israel Ltd, în valoare de peste 500.000 euro, a fost atribuit prin negociere fără anunţ de participare la licitaţie, pe motiv că “produsele pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive tehnice”.
Bine, bine, o să spuneţi, dar cum şi-a făcut loc în schemă Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) şi a prins un contract de trei milioane de RON? Ei bine, CSR este distribuitor autorizat în România al echipamentelor de radiocomunicaţii produse de grupul Motorola.
Statul i-a imprimat 700.000 de euro lui Valeriu Stoica
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 30 Sep 2009
Alexandru Cristorian
Ca orice instituţie care se respectă, Compania Naţională Imprimeria Naţională produce şi cheltuieşte bani. Şi, ca orice instituţie aflată sub control public, Imprimeria Naţională are o conducere numită politic. Iar rezultatul acestei combinaţii nu poate consta decît în nişte contracte grase pentru clienţi de culoare politică potrivită. Portocalie, în cazul de faţă. Mai exact, pentru a trece mai uşor de criză, Imprimeria Naţională şi-a angajat nişte avocaţi. O casă de avocatură chiar, aleasă pe sprînceană şi cu care s-a negociat un contract pe o durată de trei ani, în valoare de 697.000 de euro, pentru servicii de consultanţă juridică. Iar pur întîmplător, casa de avocatură se numeşte Stoica şi Asociaţii.
Adică Valeriu Stoica şi asociaţii. Pentru că, aşa cum v-am zis, trebuie să treacă mai uşor de criză. Casa de avocatură, fireşte.
PD-L se consultă juridic în familie
Imprimeria Naţională se află în subordinea Ministerului de Finanţe, condus de pedelistul Gheorghe Pogea. Cum era normal şi de aşteptat, odată ajunşi la guvernare, cei de la PD-L au schimbat conducerea societăţii şi l-au numit în postul de şef al Consiliului de Administraţie al companiei (şi implicit de director) pe Sorin Toader. Politician de Dîmboviţa al cărui nume a fost propus pentru cel puţin patru sau cinci posturi de conducere. Fără să fi avut o carieră politică notabilă, cu excepţia faptului că a fost consilier al deputatului PD-L (şi fondator al partidului) Gheorghe Albu. Iar Gheorghe Albu este, la fel ca Valeriu Stoica, vicepreşedinte al Partidului Democrat-Liberal. Or, în aşa condiţii, lui Sorin Toader nu i-a fost deloc greu să aleagă cu ce firmă să negocieze contractul de consultanţă juridică. Că doar politic era deja consultat.
Un fost şofer la conducerea Imprimeriei Naţionale
Politician de Dîmboviţa (judeţul, nu rîul), Sorin Toader a crescut în politică mai rapid chiar decît îi conducea maşina, din postura de şofer, lui Gheorghe Albu, parlamentar de Dîmboviţa şi chestor al Camerei Deputaţilor. Şi, pe deasupra, membru fondator şi vicepreşedinte al PD-L. După mai mulţi ani petrecuţi în umbra şefului, în postul de consilier parlamentar şi sforar de nivel judeţean, Sorin Toader a trecut la o consiliere europeană. Calitate în care a prestat, pe bază de Autorizaţie Persoană Fizică, servicii de consultanţă în valoare de 37.800 de euro într-un an. Că doar nu degeaba a trimis PD-L atîţia europarlamentari la Bruxelles. În plus, imediat după alegerile din 2008, numele său a fost vehiculat pentru mai multe posturi de şef al unei agenţii, de la Agenţia Domeniilor Statului şi pînă la Loteria Română. A ajuns, însă, şef la Imprimeria Naţională, o companie mult mai pe placul şi profilul său. Mai ales că, pe tot parcursul anului 2008, a fost acuzat că s-ar fi folosit de postul local de televiziune Dîmboviţa TV, pe care îl controla, pentru a face campanie PD-L-ului.
Negocierea directă, mama contractelor bănoase
La cîteva luni de la numirea lui Sorin Toader în funcţia de director, Imprimeria Naţională a decis că trebuie să-şi asigure nişte servicii juridice de calitate. Deşi, conform organigramei, instituţia deţine deja un departament juridic, se ştie că e bine să ai mereu nişte avocaţi pe lîngă casă. Mai ales pe lîngă casa de bani. Astfel, în data de 17 august, în urma unei negocieri (dar şi a unui criteriu de selecţie excesiv şi bine stabilit, respectiv „preţul cel mai scăzut“), a fost semnat un contract în valoare de 691.755 de euro, fără TVA. Cu casa de avocatură Stoica şi Asociaţii, condusă şi înfiinţată de vicepreşedintele pedelist Valeriu Stoica. Astfel, timp de trei ani de zile, Valeriu Stoica şi colegii săi avocaţi vor oferi asistenţă juridică Imprimeriei Naţionale contra modicei sume de 2.921.903 RON, fără TVA. În acelaşi timp, există instituţii subordonate unor ministere care cheltuiesc pe servicii similare sume ce abia dacă sar de 10.000 de euro. Însă totul este, cu siguranţă, în deplină regulă. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce criteriul unic de acordare a contractului, respectiv „preţul cel mai scăzut“, a fost respectat, din moment ce s-a negociat doar cu firma fostului ministru al Justiţiei.
Transparenţă maximă.
Pe faţă
Contactat telefonic, domnul Valeriu Stoica ne-a confirmat existenţa contractului, dar ne-a plasat frumos spre o colegă de-a lui, doamna avocat Cătălina Dicu. Foarte amabilă, doamna Dicu ne-a asigurat că vom avea un răspuns la întrebările noastre în cel mai scurt timp. La fel cum vă promitem şi noi, că doar nu ne e greu să aşteptăm răspunsul promis. Înainte să-l întrebăm pe domnul Stoica de sănătatea contractului, am aruncat o solicitare similară către cei de la Imprimeria Naţională. Aceştia au fost la fel de amabili şi ne-au asigurat că vom căpăta un răspuns. Ba chiar au şi întocmit unul, pe care ni-l vor comunica de îndată ce conducerea îşi va da acordul. După ce, în 23 septembrie, am trimis noi solicitarea – aceeaşi zi în care anunţul atribuirii contractului a fost făcut public în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) –, cei de la Imprimeria Naţională au efectuat o erată, pe care au publicat-o în SEAP, pe data de 24 septembrie. De dragul transparenţei, erata precizează că menţiunea de „negociere“ din anunţul precedent a fost aleasă pentru că sistemul nu a permis alegerea modalităţii corecte prin care a fost atribuit contractul. Respectiv cea de „cerere publică de oferte“. Başca, „deşi legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice nu obligă autoritatea contractantă de a publica un anunţ de atribuire în SEAP în condiţiile şi cu detaliile date, pentru transparenţă, CN Imprimeria Naţională SA a publicat prezentul anunţ de atribuire“. Care va să zică, de la atîta transparenţă, nici n-au mai mîncat usturoi, nici gura nu le miroase.
Valeriu Stoica, un obişnuit al contractelor cu statul
La fel ca Imprimeria Naţională, din dragoste de transparenţă, trebuie să amintim că Valeriu Stoica a fost mereu un personaj politic care a renunţat la funcţia publică în favoarea meseriei, dar nu şi la politica ce l-a ajutat în meserie. Ba chiar a renunţat la imunitatea oferită de deputăţie pentru a presta pe partea avocăţească. Şi nu i-a mers deloc rău. Prin 2007, s-a lipit de un contract cu dublă miză, atît politică, cît şi economică. Atunci a fost apărător al SRI-ului în procesul intentat instituţiei de omul de afaceri – şi duşman politic, în acelaşi timp – Dinu Patricu, în care acesta din urmă acuza Serviciul că i-ar fi interceptat ilegal convorbirile telefonice. Dacă în cazul „Dinu Patriciu împotriva SRI“ implicarea lui Stoica a putut avea şi o raţiune personală, în cazul contractului cu ALRO a existat o raţiune pur economică. Ce a rezultat tot dintr-o relaţie personală, însă de data aceasta cu Theodor Stolojan, artizanul privatizării şi un fel de părinte spiritual al ALRO, societate pe care cei doi au consiliat-o în grup: Stolo pe partea economică, iar Stoica pe partea juridică. Printre clienţii mari şi de stat s-a mai numărat şi Fortus SA din Iaşi, al cărei principal creditor a fost ANAF-ul şi de la care Stoica şi Asociaţii au încasat un mizilic de 375 de euroi pe oră pentru serviciile prestate.
Stoica a mai şi greşit drumul consultanţei juridice
Deşi, în mod normal, nu se înscrie în competiţii pe care nu le cîştigă, mai ales cînd vine vorba de contracte de asistenţă juridică oferite de propria firmă, Valeriu Stoica a mai realizat şi cîte o excepţie. Aşa, măcar pentru a confirma regula. În iulie anul curent, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a scos la mezat un contract de „prestări servicii de expropriere a imobilelor necesare construcţiei Autostrăzii Cernavodă-Constanţa, tronsonul Medgidia-Constanţa“. Licitaţie la care s-a înscris şi Stoica & Asociaţii. La concurenţă cu firma pedelistului s-a mai înscris un consorţiu format din SC Cartotop SA, societatea de avocatură Anghel, Lizac şi Asociaţii şi SC Primul Meridian SRL. Consorţiul, însă, a fost descalificat de la licitaţie, pe motiv că n-a îndeplinit mai multe cerinţe. De aceea, cei trei membri au contestat întregul proces de licitaţie la Curtea de Apel Bucureşti. În contestaţie, aceştia au acuzat atît faptul că au fost eliminaţi pe nedrept de la licitaţie, cît şi faptul că societăţii Stoica şi Asociaţii i s-a permis să participe la licitaţie, deşi nu ar fi îndeplinit toate condiţiile.
Gardianul.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 30 Sep 2009
Alexandru Cristorian
Ca orice instituţie care se respectă, Compania Naţională Imprimeria Naţională produce şi cheltuieşte bani. Şi, ca orice instituţie aflată sub control public, Imprimeria Naţională are o conducere numită politic. Iar rezultatul acestei combinaţii nu poate consta decît în nişte contracte grase pentru clienţi de culoare politică potrivită. Portocalie, în cazul de faţă. Mai exact, pentru a trece mai uşor de criză, Imprimeria Naţională şi-a angajat nişte avocaţi. O casă de avocatură chiar, aleasă pe sprînceană şi cu care s-a negociat un contract pe o durată de trei ani, în valoare de 697.000 de euro, pentru servicii de consultanţă juridică. Iar pur întîmplător, casa de avocatură se numeşte Stoica şi Asociaţii.
Adică Valeriu Stoica şi asociaţii. Pentru că, aşa cum v-am zis, trebuie să treacă mai uşor de criză. Casa de avocatură, fireşte.
PD-L se consultă juridic în familie
Imprimeria Naţională se află în subordinea Ministerului de Finanţe, condus de pedelistul Gheorghe Pogea. Cum era normal şi de aşteptat, odată ajunşi la guvernare, cei de la PD-L au schimbat conducerea societăţii şi l-au numit în postul de şef al Consiliului de Administraţie al companiei (şi implicit de director) pe Sorin Toader. Politician de Dîmboviţa al cărui nume a fost propus pentru cel puţin patru sau cinci posturi de conducere. Fără să fi avut o carieră politică notabilă, cu excepţia faptului că a fost consilier al deputatului PD-L (şi fondator al partidului) Gheorghe Albu. Iar Gheorghe Albu este, la fel ca Valeriu Stoica, vicepreşedinte al Partidului Democrat-Liberal. Or, în aşa condiţii, lui Sorin Toader nu i-a fost deloc greu să aleagă cu ce firmă să negocieze contractul de consultanţă juridică. Că doar politic era deja consultat.
Un fost şofer la conducerea Imprimeriei Naţionale
Politician de Dîmboviţa (judeţul, nu rîul), Sorin Toader a crescut în politică mai rapid chiar decît îi conducea maşina, din postura de şofer, lui Gheorghe Albu, parlamentar de Dîmboviţa şi chestor al Camerei Deputaţilor. Şi, pe deasupra, membru fondator şi vicepreşedinte al PD-L. După mai mulţi ani petrecuţi în umbra şefului, în postul de consilier parlamentar şi sforar de nivel judeţean, Sorin Toader a trecut la o consiliere europeană. Calitate în care a prestat, pe bază de Autorizaţie Persoană Fizică, servicii de consultanţă în valoare de 37.800 de euro într-un an. Că doar nu degeaba a trimis PD-L atîţia europarlamentari la Bruxelles. În plus, imediat după alegerile din 2008, numele său a fost vehiculat pentru mai multe posturi de şef al unei agenţii, de la Agenţia Domeniilor Statului şi pînă la Loteria Română. A ajuns, însă, şef la Imprimeria Naţională, o companie mult mai pe placul şi profilul său. Mai ales că, pe tot parcursul anului 2008, a fost acuzat că s-ar fi folosit de postul local de televiziune Dîmboviţa TV, pe care îl controla, pentru a face campanie PD-L-ului.
Negocierea directă, mama contractelor bănoase
La cîteva luni de la numirea lui Sorin Toader în funcţia de director, Imprimeria Naţională a decis că trebuie să-şi asigure nişte servicii juridice de calitate. Deşi, conform organigramei, instituţia deţine deja un departament juridic, se ştie că e bine să ai mereu nişte avocaţi pe lîngă casă. Mai ales pe lîngă casa de bani. Astfel, în data de 17 august, în urma unei negocieri (dar şi a unui criteriu de selecţie excesiv şi bine stabilit, respectiv „preţul cel mai scăzut“), a fost semnat un contract în valoare de 691.755 de euro, fără TVA. Cu casa de avocatură Stoica şi Asociaţii, condusă şi înfiinţată de vicepreşedintele pedelist Valeriu Stoica. Astfel, timp de trei ani de zile, Valeriu Stoica şi colegii săi avocaţi vor oferi asistenţă juridică Imprimeriei Naţionale contra modicei sume de 2.921.903 RON, fără TVA. În acelaşi timp, există instituţii subordonate unor ministere care cheltuiesc pe servicii similare sume ce abia dacă sar de 10.000 de euro. Însă totul este, cu siguranţă, în deplină regulă. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce criteriul unic de acordare a contractului, respectiv „preţul cel mai scăzut“, a fost respectat, din moment ce s-a negociat doar cu firma fostului ministru al Justiţiei.
Transparenţă maximă.
Pe faţă
Contactat telefonic, domnul Valeriu Stoica ne-a confirmat existenţa contractului, dar ne-a plasat frumos spre o colegă de-a lui, doamna avocat Cătălina Dicu. Foarte amabilă, doamna Dicu ne-a asigurat că vom avea un răspuns la întrebările noastre în cel mai scurt timp. La fel cum vă promitem şi noi, că doar nu ne e greu să aşteptăm răspunsul promis. Înainte să-l întrebăm pe domnul Stoica de sănătatea contractului, am aruncat o solicitare similară către cei de la Imprimeria Naţională. Aceştia au fost la fel de amabili şi ne-au asigurat că vom căpăta un răspuns. Ba chiar au şi întocmit unul, pe care ni-l vor comunica de îndată ce conducerea îşi va da acordul. După ce, în 23 septembrie, am trimis noi solicitarea – aceeaşi zi în care anunţul atribuirii contractului a fost făcut public în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) –, cei de la Imprimeria Naţională au efectuat o erată, pe care au publicat-o în SEAP, pe data de 24 septembrie. De dragul transparenţei, erata precizează că menţiunea de „negociere“ din anunţul precedent a fost aleasă pentru că sistemul nu a permis alegerea modalităţii corecte prin care a fost atribuit contractul. Respectiv cea de „cerere publică de oferte“. Başca, „deşi legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice nu obligă autoritatea contractantă de a publica un anunţ de atribuire în SEAP în condiţiile şi cu detaliile date, pentru transparenţă, CN Imprimeria Naţională SA a publicat prezentul anunţ de atribuire“. Care va să zică, de la atîta transparenţă, nici n-au mai mîncat usturoi, nici gura nu le miroase.
Valeriu Stoica, un obişnuit al contractelor cu statul
La fel ca Imprimeria Naţională, din dragoste de transparenţă, trebuie să amintim că Valeriu Stoica a fost mereu un personaj politic care a renunţat la funcţia publică în favoarea meseriei, dar nu şi la politica ce l-a ajutat în meserie. Ba chiar a renunţat la imunitatea oferită de deputăţie pentru a presta pe partea avocăţească. Şi nu i-a mers deloc rău. Prin 2007, s-a lipit de un contract cu dublă miză, atît politică, cît şi economică. Atunci a fost apărător al SRI-ului în procesul intentat instituţiei de omul de afaceri – şi duşman politic, în acelaşi timp – Dinu Patricu, în care acesta din urmă acuza Serviciul că i-ar fi interceptat ilegal convorbirile telefonice. Dacă în cazul „Dinu Patriciu împotriva SRI“ implicarea lui Stoica a putut avea şi o raţiune personală, în cazul contractului cu ALRO a existat o raţiune pur economică. Ce a rezultat tot dintr-o relaţie personală, însă de data aceasta cu Theodor Stolojan, artizanul privatizării şi un fel de părinte spiritual al ALRO, societate pe care cei doi au consiliat-o în grup: Stolo pe partea economică, iar Stoica pe partea juridică. Printre clienţii mari şi de stat s-a mai numărat şi Fortus SA din Iaşi, al cărei principal creditor a fost ANAF-ul şi de la care Stoica şi Asociaţii au încasat un mizilic de 375 de euroi pe oră pentru serviciile prestate.
Stoica a mai şi greşit drumul consultanţei juridice
Deşi, în mod normal, nu se înscrie în competiţii pe care nu le cîştigă, mai ales cînd vine vorba de contracte de asistenţă juridică oferite de propria firmă, Valeriu Stoica a mai realizat şi cîte o excepţie. Aşa, măcar pentru a confirma regula. În iulie anul curent, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a scos la mezat un contract de „prestări servicii de expropriere a imobilelor necesare construcţiei Autostrăzii Cernavodă-Constanţa, tronsonul Medgidia-Constanţa“. Licitaţie la care s-a înscris şi Stoica & Asociaţii. La concurenţă cu firma pedelistului s-a mai înscris un consorţiu format din SC Cartotop SA, societatea de avocatură Anghel, Lizac şi Asociaţii şi SC Primul Meridian SRL. Consorţiul, însă, a fost descalificat de la licitaţie, pe motiv că n-a îndeplinit mai multe cerinţe. De aceea, cei trei membri au contestat întregul proces de licitaţie la Curtea de Apel Bucureşti. În contestaţie, aceştia au acuzat atît faptul că au fost eliminaţi pe nedrept de la licitaţie, cît şi faptul că societăţii Stoica şi Asociaţii i s-a permis să participe la licitaţie, deşi nu ar fi îndeplinit toate condiţiile.
Spitale de hârtie
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Liana Subtirelu
Doar studiile de fezabilitate pentru 25 de spitale din cele 39 care urmau să fie construite, potrivit declaraţiilor fostului ministru al Sănătăţii, au înghiţit peste 13 milioane de lei. Planul este considerat nesustenabil de actualul ministru.
Necesitatea reînnoirii infrastructurii spitaliceşti este recunoscută şi de actuala conducere a Ministerului Sănătăţii. Fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu a început să facă declaraţii despre construirea zecilor de spitale încă din anul 2006. La un moment dat, când se aprobase de fostul guvern Tăriceanu construirea a 33 de spitale, 11 dintre acestea, printre care şi spitale comunale sau orăşeneşti, urmau a fi ridicate în judeţul Mureş. Până în 2008, potrivit datelor oferite de reprezentanţii MS, s-au realizat studii de fezabilitate pentru 6 spitale regionale şi 19 spitale de urgenţă.
„Cele 25 de studii de fezabilitate au fost realizate pentru suma de 13.154.400 lei“, adaugă reprezentanţii instituţiei.
Pentru cele 6 spitale regionale din Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu-Mureş şi Timişoara, fiecare studiu de fezabilitate a costat 756.000 de lei, adică peste 200.000 de euro. Pentru fiecare studiu de fezabilitate pentru spitalele de urgenţă, costul a fost de 453.600 de lei. Indicatorii tehnico-economici pentru fiecare zonă în care ar fi trebuit să se ridice un nou spital au fost aprobaţi prin hotărâri de guvern în 2007 şi în 2008.
Actualul ministru al Sănătăţii, Ion Bazac, a declarat că programul predecesorului său pentru construcţia de spitale „a fost extrem de ambiţios, dar nesustenabil“. „Programul pe care l-a început Eugen Nicolăescu cuprindea 28 plus 11 spitale, din care 11 în judeţul Mureş. Era un program foarte ambiţios şi eu am spus de la bun început că voi continua programele care sunt prioritare pentru România, indiferent cine le-a început, dar în măsura în care ele sunt sustenabile şi pot fi finanţate.
Evident, aşa cum începuse acest program, extrem de ambiţios, de dezvoltare a infrastructurii, ar fi fost nevoie să alocăm, an de an, trei miliarde de euro pentru construcţia acestor spitale, timp de cinci ani, şi lucrul acesta pot să vă spun că nu-l fac nici SUA, nici măcar o ţară europeană şi, evident, trebuie să fim realişti, un asemenea program nu era deloc sustenabil“, consideră Bazac. Acesta a spus că, după auditul efectuat de Banca Mondială, numărul de spitale care vor fi construite a fost redus la 15. Astfel, 8 spitale ar urma să se construiască cu fonduri de la bugetul de stat, iar alte 7, în parteneriat public-privat.
Potrivit reprezentanţilor MS, lucrările pentru 4 spitale vor demara în trimestrul patru al acestui an, în prezent fiind în curs de negociere contractele de lucrări şi execuţie la cheie a unităţilor. Cele 4 spitale judeţene de urgenţă urmează să se construiască la Arad, Bistriţa, Piatra Neamţ şi Ploieşti.
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Liana Subtirelu
Doar studiile de fezabilitate pentru 25 de spitale din cele 39 care urmau să fie construite, potrivit declaraţiilor fostului ministru al Sănătăţii, au înghiţit peste 13 milioane de lei. Planul este considerat nesustenabil de actualul ministru.
Necesitatea reînnoirii infrastructurii spitaliceşti este recunoscută şi de actuala conducere a Ministerului Sănătăţii. Fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu a început să facă declaraţii despre construirea zecilor de spitale încă din anul 2006. La un moment dat, când se aprobase de fostul guvern Tăriceanu construirea a 33 de spitale, 11 dintre acestea, printre care şi spitale comunale sau orăşeneşti, urmau a fi ridicate în judeţul Mureş. Până în 2008, potrivit datelor oferite de reprezentanţii MS, s-au realizat studii de fezabilitate pentru 6 spitale regionale şi 19 spitale de urgenţă.
„Cele 25 de studii de fezabilitate au fost realizate pentru suma de 13.154.400 lei“, adaugă reprezentanţii instituţiei.
Pentru cele 6 spitale regionale din Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu-Mureş şi Timişoara, fiecare studiu de fezabilitate a costat 756.000 de lei, adică peste 200.000 de euro. Pentru fiecare studiu de fezabilitate pentru spitalele de urgenţă, costul a fost de 453.600 de lei. Indicatorii tehnico-economici pentru fiecare zonă în care ar fi trebuit să se ridice un nou spital au fost aprobaţi prin hotărâri de guvern în 2007 şi în 2008.
Actualul ministru al Sănătăţii, Ion Bazac, a declarat că programul predecesorului său pentru construcţia de spitale „a fost extrem de ambiţios, dar nesustenabil“. „Programul pe care l-a început Eugen Nicolăescu cuprindea 28 plus 11 spitale, din care 11 în judeţul Mureş. Era un program foarte ambiţios şi eu am spus de la bun început că voi continua programele care sunt prioritare pentru România, indiferent cine le-a început, dar în măsura în care ele sunt sustenabile şi pot fi finanţate.
Evident, aşa cum începuse acest program, extrem de ambiţios, de dezvoltare a infrastructurii, ar fi fost nevoie să alocăm, an de an, trei miliarde de euro pentru construcţia acestor spitale, timp de cinci ani, şi lucrul acesta pot să vă spun că nu-l fac nici SUA, nici măcar o ţară europeană şi, evident, trebuie să fim realişti, un asemenea program nu era deloc sustenabil“, consideră Bazac. Acesta a spus că, după auditul efectuat de Banca Mondială, numărul de spitale care vor fi construite a fost redus la 15. Astfel, 8 spitale ar urma să se construiască cu fonduri de la bugetul de stat, iar alte 7, în parteneriat public-privat.
Potrivit reprezentanţilor MS, lucrările pentru 4 spitale vor demara în trimestrul patru al acestui an, în prezent fiind în curs de negociere contractele de lucrări şi execuţie la cheie a unităţilor. Cele 4 spitale judeţene de urgenţă urmează să se construiască la Arad, Bistriţa, Piatra Neamţ şi Ploieşti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)