Romania trebuie salvata!
Qmagazin.ro
Alexandru Barsoianu
30 Octombrie 2009
Deszapezirea autostrazilor A 1 si A 2 va fi atribuita inainte de alegerile prezidentiale. Favoritii sunt cunoscutii asfaltatori Casuneanu, Besciu si Nelu Iordache. Contractul este prevazut pentru perioada 2010-2012.
Licitatia pentru deszapezirea si intretinerea autostrazilor Bucuresti - Pitesti (A 1) si Bucuresti - Cernavoda (A 2) in perioada 2010 - 2012, mult-asteptata de companiile de constructii, va fi atribuita, surpriza, chiar inainte de alegerile prezidentiale, potrivit informatiilor oferite Q Magazine de Ministerul Transporturilor.Avand in vedere companiile care au depus oferte, PA&CO International, detinuta de omul de afaceri Costel Casuneanu, Euro Construct Trading, a oamenilor de afaceri apropiati ai presedintelui, Dan Besciu si Sorin Vulpescu, si Romstrade, a lui Nelu Iordache, se pare ca din nou firme consacrate lucrarilor de constructii de drumuri vor castiga licitatiile.
Pentru Autostrada Bucuresti - Pitesti au depus oferte PA&CO International, in joint venture cu Euro Construct Trading 98, si doua firme de paza, care au cerut 26 milioane de euro, asocierea Delta - Straco si Romstrade, care au oferit 23 milioane de euro si EMG Professional - Astra Eco, 25 milioane de euro.
Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) a primit doua oferte pentru intretinerea Autostrazii Bucuresti - Cernavoda, aceeasi asociere PA&CO - Euroconstruct , cu o oferta de 34 milioane de euro, si Romstrade - Straco, cu 28 milioane de euro pentru trei ani.
Compania Nationala de Drumuri a atribuit deja, in graba, contractul pentru deszapezirea autostrazilor in iarna acestui an companiilor Argecom si Gecor, apropiate de PD-L, mai exact de Adriean Videanu.
Argecom va deszapezi Autostrada Bucuresti - Pitesti in aceasta iarna, iar Gecor - autostrada Bucuresti - Cernavoda, pana la kilometrul 60, de la kilometrul 60 pana la Cernavoda urmand sa fie selectata compania de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Constanta. In total, Ministerul Transporturilor va aloca pentru intretinerea autostrazilor in perioada 2009 - 2012 circa 331 milioane lei, fara TVA. Valorile maxime estimate pentru intretinerea A1 (Bucuresti - Pitesti) sunt pentru anul 2009 de 5,40 milioane lei, pentru anul 2010 de 67,96 milioane lei, pentru anul 2011 de 47,43 milioane lei, iar pentru anul 2012 de 14,06 milioane lei.
Incepand cu al doilea an de contract, incheierea contractelor subsecvente se va face cu o eventuala ajustare a pretului, in functie de indicii statistici elaborati de Institutul National de Statistica. Potrivit MTI, costul estimat pentru intretinerea autostrazii A 2 (Bucuresti - Cernavoda) in perioada 2009 - 2012 este de 195,51 milioane lei, fara TVA, iar costul estimat pentru Autostrada Bucuresti - Pitesti, este de 134,87 milioane lei, fara TVA.
miercuri, 4 noiembrie 2009
Fondurile murdare ale candidaţilor
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 04 Nov 2009
Biroul de Investigatii
"Fondurile murdare" sînt banii donaţi partidelor/candidaţilor de către sponsori interesaţi. Interesaţi să-şi recupereze banii de la stat. Nu e ilegal să faci donaţii partidelor. Nu e ilegal să cîştigi contracte cu statul. Dar cînd cele două acţiuni se petrec în această ordine, ar putea fi cel puţin suspect. Iată motivul pentru care sponsorii „grei“ ai partidelor nu apar niciodată în listele oficiale de donatori. Nici la PSD, nici la PD-L, nici la PNL. E suficient să ne aruncăm un ochi pe listele oficiale de sponsorizări pentru partide din 2008 ca să ne dăm seama de asta. Dar unde se duc banii donatorilor generoşi cînd se duc? Tot la partid, dar prin intermediul membrilor.
Firmele au cotizat cu sub 20% din banii PD-L
Potrivit Monitorului Oficial, în 2008, Partidul Democrat-Liberal a strîns, din donaţii de la persoane fizice şi juridice, 33,364 milioane de lei.
De asemenea, din cotizaţii de la membrii de partid, PD-L-ul lui Băsescu a mai adunat 21,375 milioane de lei. În total, puşculiţa partidului a avut tot anul trecut fonduri de 54,739 milioane de lei, aproximativ 14,874 milioane de euro (la cursul mediu din 2008). La suma donaţiilor, persoanele juridice au contribuit cu DOAR 10,215 milioane de lei, adică 2,776 milioane de euro. Asta înseamnă că, într-un an cu două rînduri de campanii electorale (locale şi europarlamentare), PD-L nu a fost în stare să strîngă în trezorerie decît o duzină de firfirei de la toate firmele alea pe care oamenii de partid le-au ajutat să facă o grămadă de bani. Veţi putea privi cît vreţi în lista de donatori publicată în Monitorul Oficial, dar nu veţi putea găsi firme de construcţii de drumuri ca Tehnologica Radion, Delta ACM, Mari Vila sau Euro Construct Trading ’98 (băieţii de la Golden Blitz, cum mai sînt alintaţi), care au contracte de zeci de milioane de euro cu Primăria sectorului 3, acolo unde primar este Liviu Negoiţă, vicepreşedinte al PD-L, sau cu Primăria Capitalei din mandatul lui Adriean Videanu.
Marii absenţi ai donaţiilor la PD-L: drumararii
De exemplu, un singur contract cîştigat în luna decembrie 2008 de Tehnologica Radion la sectorul 3 se ridică la suma de 56,696 milioane de lei. Potrivit unui articol din Ziarul financiar, publicat în septembrie 2008, Tehnologica Radion, Delta ACM 93, Euro Construct Trading ’98 deveniseră, la 1 ianuarie 2008, cele mai profitabile firme de construcţii de drumuri din ţară. Şi asta tocmai datorită contractelor de lucrări pe care le primiseră de la Primăria Capitalei şi primăriile de sector. Să-i mai trecem la absenţi pe lista donatorilor şi pe ceilalţi baroni ai asfaltului, Costel Căşuneanu (Pa&Co International) şi Dorin Umbrărescu (UMB Spedition). Aceste ultime două firme, alături de Euroconstruct, reprezintă consorţiul care execută un tronson de 42 de kilometri din Autostrada Bucureşti-Ploieşti. Contractul pentru această autostradă le-a fost atribuit de ministrul pedelist Radu Berceanu, după o intervenţie publică a preşedintelui Băsescu în care acesta a afirmat că banii pentru drumuri ar trebui să rămînă la români. Recent, consorţiul baronilor asfaltului a primit încă 50 de milioane de euro în plus pentru Bucureşti-Ploieşti.
Asta are, asta n-are, donaţia-i cîştigătoare
Donaţia la partid nu e joc de loterie, ci e un lucru care îţi aduce avantaje foarte sigure. Patronul grupului Elcomex, de exemplu, poate să confirme acest lucru. După cum aţi putut citi săptămîna trecută în Academia Caţavencu, Elcomex IEA a sponsorizat PD-L în 2008 cu 15.000 de lei. În urmă cu două săptămîni, Elcomex EN a primit de la Administraţia Portului Constanţa (condusă de un director PD-L şi subordonată pedelistului Radu Berceanu) un contract de 15 milioane de lei pentru furnizare de energie electrică. Desigur, există şi cazuri în care beneficiile nu sînt neapărat financiare. Cotroceni Park SA, compania care tocmai a inaugurat cel mai mare mall din România, AFI Palace, se află şi ea pe lista sponsorilor cu 95.000 de lei. Şi nu e o coincidenţă că noul mall se află în sectorul 6, al cărui primar este Cristian Poteraş de la, aţi ghicit, PD-L.
La PSD, sponsori mici şi foarte mici
Dacă priviţi listele oficiale cu sponsorii PSD, vă veţi plictisi de moarte. Le găsiţi în Monitorul Oficial, dar nu vi le recomandăm decît dacă vreţi să vă enervaţi. În sensul că acolo vi se dă lista completă a sponsorilor, dar numai a celor foarte mici, mici şi mijlocii. Pe care nu-i ştie mai nimeni. Tocmai pentru că donează sume mici şi foarte mici. De n-ar fi, însă, şi donatorii mari şi foarte mari, n-ar putea fi plătite contracte precum cel cu Benenson Strategy Group, firma de consultanţă care a lucrat şi pentru Obama şi care-l costă pe Geoană milioane (nu de lei). Doar că cei mari nu apar niciodată în listele oficiale cu sponsori, la fel cum ei nu apar uneori în TOP 300 al celor mai bogaţi români. Va fi greu, astfel, să-l găsim printre donatorii PSD pe Culiţă Tărâţă, unul dintre cei mai prosperi agricultori ai ţării. De asemenea, foarte greu va fi de găsit şi numele lui Cornel Penescu, patronul FC Argeş, recent arestat pentru dare de mită. Despre Costel Căşuneanu, mare asfaltator al ţării, se spune că are deschise linii de finanţare la mai toate sediile de partide. Deci şi prin Kiseleff.
Buget anual la social-democraţi: 6.000.000 de euro. Sanchi!
Găsim, în schimb, sponsori mărunţi, care-şi rup de la gură pentru victoria partidului în alegeri. Precum Vasile Dîncu, care a donat partidului, la alegerile parlamentare de acum un an, 50.000 de lei. O sumă impresionantă pentru un profesor. N-o să credeţi, poate, dar şi mama pensionară a lui Cristian Diaconescu a ajutat partidul la ultimele alegeri. Cu 11.000 de lei. Din astfel de gesturi de bunăvoinţă ieşită din comun, PSD a adunat în 2008 circa cinci milioane de lei. Dacă adăugăm şi cele 17 milioane de lei din cotizaţii, putem trage o concluzie care nu ne şochează deloc: PSD e un partid care-şi declară un buget de maximum şase milioane de euro pe an (la cursul din 2008).
Numai la Constanţa, sponsorii au eleganţa să dea bani pe faţă
Circuitul banilor în natură, atît cel oficial, cît şi mai ales cel neoficial, se face după o formulă clasică: îmi dai, îţi dau. Aşa se face că donatorul Ştefan Viorel, din Galaţi, care a lăsat 154.000 de lei în puşculiţa partidului anul trecut, a primit pentru firmele sale mai multe contracte cu societăţi de stat, precum Administraţia Fluvială a Dunării de Jos sau Termoelectrica. Un alt exemplu este cel al fostului ofiţer KGB Constantin Iavorski, patron al Unicom Group, care a donat partidului condus de Mircea Geoană mica, dar simbolica sumă de 20.000 de lei. Iavorski, care a donat şi la PD-L, este astăzi unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa de cărbune şi păcură.
Lista celor mai mulţi donatori din zona persoanelor juridice este completată la PSD de judeţul Constanţa, acest paradis financiar al echipei lui Mazăre. Aici, nu mai puţin de 26 de firme au donat partidului diverse sume de bani, asta în condiţiile în care din Bucureşti au făcut donaţii doar opt firme. Favorit al contractelor cu Primăria Constanţa, omul de afaceri Sorin Strutinsky a donat anul trecut partidului simbolica sumă de 80.000 de lei.
Donatorii juridici Patriciu, Fenechiu, Ruşanu lipsesc de la PNL
Oficial, liberalilor le mergea bine în 2008. Bugetul partidului nu ştia de criză, iar membrii cotizau în mod conştiincios. La fel şi persoanele juridice. Dacă e să ne uităm, însă, pe datele oficiale declarate de PNL, firmele n-au prea fost generoase. Cele mai mari donaţii în cursul anului 2008 n-au sărit de 30.000 de euroi, sume pe care unii membri de partid le-au depăşit lejer, pe persoană fizică. În total, vreo 206 agenţi economici au marcat banul la PNL. Ceea ce, dacă e să ne gîndim că numai pe numele liderilor partidului sînt înscrise mai multe societăţi comerciale, e cam puţin. Au fost, totuşi, şi unii liberali mai generoşi. Tăriceanu a dat de la firma lui, Paul Păcuraru a dat cu vîrf şi îndesat, prin firmele apropiatului său din Galaţi, Sandu Traian (proprietar al Dunărea SA şi Galtour SRL), au mai dat şi firmele liberalilor de pe la Sibiu. Dar, una peste alta, sumele rar dacă au sărit de suta de mii de lei. În plus, firme serioase ale marilor afacerişti liberali nu prea apar la donatori. Nu tu firmele lui Patriciu, nu cele ale lui Fenechiu, nimic de la Ruşanu, Stavarache, Atanasiu sau alţi foşti mari bugetofagi.
Liberalii: prin noi înşine, pe persoană fizică
Dacă ne uităm la datele oficiale depuse de PNL, reiese că membrii de marcă ai partidului au fost foarte conştiincioşi, dar şi foarte exacţi. Nemţeşte de exacţi. Parlamentarii au donat între 8.000 şi 10.000 de lei, excepţiile fiind foarte rare. Nici măcar Dinu Patriciu n-a fost foarte deschis la pungă, dînd doar vreo sută de mii. De LEI, chit că noi. Şi dacă unii de la care te aşteptai să sară cu banu’ – că au de unde – n-au făcut-o, au fost alţii care sînt vai de mama lor în conturi, dar care au marcat o căruţă de bani, Spre exemplu, senatorul Ioan Ghişe a sărit la partid de mai bine de zece ori decît restul parlamentarilor. Aşa, cu vreo 120.000 de lei. Şi asta în condiţiile în care veniturile sale şi ale soţiei abia dacă sar de 70.000 anual. La fel şi alţii, precum fostul şef al studenţilor (care era un simplu consilier al preşedintelui Agenţiei de Restituire a Proprietăţilor), care a sărit cu vreo 77.000 de lei, asta în timp ce salariul lui anual abia dacă atingea suma asta. Iar astfel de cazuri mai sînt cu doamne – mame de liberali – care au donat peste 100.000 de lei ori tineri fără serviciu care au marcat donaţia grasă. Or, în condiţiile în care unii au donat mai mult decît au cîştigat, înseamnă că fie au adus banii de acasă, de la ciorap, fie au cîştigat mai mult decît au zis, deci au avut de unde să doneze.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 04 Nov 2009
Biroul de Investigatii
"Fondurile murdare" sînt banii donaţi partidelor/candidaţilor de către sponsori interesaţi. Interesaţi să-şi recupereze banii de la stat. Nu e ilegal să faci donaţii partidelor. Nu e ilegal să cîştigi contracte cu statul. Dar cînd cele două acţiuni se petrec în această ordine, ar putea fi cel puţin suspect. Iată motivul pentru care sponsorii „grei“ ai partidelor nu apar niciodată în listele oficiale de donatori. Nici la PSD, nici la PD-L, nici la PNL. E suficient să ne aruncăm un ochi pe listele oficiale de sponsorizări pentru partide din 2008 ca să ne dăm seama de asta. Dar unde se duc banii donatorilor generoşi cînd se duc? Tot la partid, dar prin intermediul membrilor.
Firmele au cotizat cu sub 20% din banii PD-L
Potrivit Monitorului Oficial, în 2008, Partidul Democrat-Liberal a strîns, din donaţii de la persoane fizice şi juridice, 33,364 milioane de lei.
De asemenea, din cotizaţii de la membrii de partid, PD-L-ul lui Băsescu a mai adunat 21,375 milioane de lei. În total, puşculiţa partidului a avut tot anul trecut fonduri de 54,739 milioane de lei, aproximativ 14,874 milioane de euro (la cursul mediu din 2008). La suma donaţiilor, persoanele juridice au contribuit cu DOAR 10,215 milioane de lei, adică 2,776 milioane de euro. Asta înseamnă că, într-un an cu două rînduri de campanii electorale (locale şi europarlamentare), PD-L nu a fost în stare să strîngă în trezorerie decît o duzină de firfirei de la toate firmele alea pe care oamenii de partid le-au ajutat să facă o grămadă de bani. Veţi putea privi cît vreţi în lista de donatori publicată în Monitorul Oficial, dar nu veţi putea găsi firme de construcţii de drumuri ca Tehnologica Radion, Delta ACM, Mari Vila sau Euro Construct Trading ’98 (băieţii de la Golden Blitz, cum mai sînt alintaţi), care au contracte de zeci de milioane de euro cu Primăria sectorului 3, acolo unde primar este Liviu Negoiţă, vicepreşedinte al PD-L, sau cu Primăria Capitalei din mandatul lui Adriean Videanu.
Marii absenţi ai donaţiilor la PD-L: drumararii
De exemplu, un singur contract cîştigat în luna decembrie 2008 de Tehnologica Radion la sectorul 3 se ridică la suma de 56,696 milioane de lei. Potrivit unui articol din Ziarul financiar, publicat în septembrie 2008, Tehnologica Radion, Delta ACM 93, Euro Construct Trading ’98 deveniseră, la 1 ianuarie 2008, cele mai profitabile firme de construcţii de drumuri din ţară. Şi asta tocmai datorită contractelor de lucrări pe care le primiseră de la Primăria Capitalei şi primăriile de sector. Să-i mai trecem la absenţi pe lista donatorilor şi pe ceilalţi baroni ai asfaltului, Costel Căşuneanu (Pa&Co International) şi Dorin Umbrărescu (UMB Spedition). Aceste ultime două firme, alături de Euroconstruct, reprezintă consorţiul care execută un tronson de 42 de kilometri din Autostrada Bucureşti-Ploieşti. Contractul pentru această autostradă le-a fost atribuit de ministrul pedelist Radu Berceanu, după o intervenţie publică a preşedintelui Băsescu în care acesta a afirmat că banii pentru drumuri ar trebui să rămînă la români. Recent, consorţiul baronilor asfaltului a primit încă 50 de milioane de euro în plus pentru Bucureşti-Ploieşti.
Asta are, asta n-are, donaţia-i cîştigătoare
Donaţia la partid nu e joc de loterie, ci e un lucru care îţi aduce avantaje foarte sigure. Patronul grupului Elcomex, de exemplu, poate să confirme acest lucru. După cum aţi putut citi săptămîna trecută în Academia Caţavencu, Elcomex IEA a sponsorizat PD-L în 2008 cu 15.000 de lei. În urmă cu două săptămîni, Elcomex EN a primit de la Administraţia Portului Constanţa (condusă de un director PD-L şi subordonată pedelistului Radu Berceanu) un contract de 15 milioane de lei pentru furnizare de energie electrică. Desigur, există şi cazuri în care beneficiile nu sînt neapărat financiare. Cotroceni Park SA, compania care tocmai a inaugurat cel mai mare mall din România, AFI Palace, se află şi ea pe lista sponsorilor cu 95.000 de lei. Şi nu e o coincidenţă că noul mall se află în sectorul 6, al cărui primar este Cristian Poteraş de la, aţi ghicit, PD-L.
La PSD, sponsori mici şi foarte mici
Dacă priviţi listele oficiale cu sponsorii PSD, vă veţi plictisi de moarte. Le găsiţi în Monitorul Oficial, dar nu vi le recomandăm decît dacă vreţi să vă enervaţi. În sensul că acolo vi se dă lista completă a sponsorilor, dar numai a celor foarte mici, mici şi mijlocii. Pe care nu-i ştie mai nimeni. Tocmai pentru că donează sume mici şi foarte mici. De n-ar fi, însă, şi donatorii mari şi foarte mari, n-ar putea fi plătite contracte precum cel cu Benenson Strategy Group, firma de consultanţă care a lucrat şi pentru Obama şi care-l costă pe Geoană milioane (nu de lei). Doar că cei mari nu apar niciodată în listele oficiale cu sponsori, la fel cum ei nu apar uneori în TOP 300 al celor mai bogaţi români. Va fi greu, astfel, să-l găsim printre donatorii PSD pe Culiţă Tărâţă, unul dintre cei mai prosperi agricultori ai ţării. De asemenea, foarte greu va fi de găsit şi numele lui Cornel Penescu, patronul FC Argeş, recent arestat pentru dare de mită. Despre Costel Căşuneanu, mare asfaltator al ţării, se spune că are deschise linii de finanţare la mai toate sediile de partide. Deci şi prin Kiseleff.
Buget anual la social-democraţi: 6.000.000 de euro. Sanchi!
Găsim, în schimb, sponsori mărunţi, care-şi rup de la gură pentru victoria partidului în alegeri. Precum Vasile Dîncu, care a donat partidului, la alegerile parlamentare de acum un an, 50.000 de lei. O sumă impresionantă pentru un profesor. N-o să credeţi, poate, dar şi mama pensionară a lui Cristian Diaconescu a ajutat partidul la ultimele alegeri. Cu 11.000 de lei. Din astfel de gesturi de bunăvoinţă ieşită din comun, PSD a adunat în 2008 circa cinci milioane de lei. Dacă adăugăm şi cele 17 milioane de lei din cotizaţii, putem trage o concluzie care nu ne şochează deloc: PSD e un partid care-şi declară un buget de maximum şase milioane de euro pe an (la cursul din 2008).
Numai la Constanţa, sponsorii au eleganţa să dea bani pe faţă
Circuitul banilor în natură, atît cel oficial, cît şi mai ales cel neoficial, se face după o formulă clasică: îmi dai, îţi dau. Aşa se face că donatorul Ştefan Viorel, din Galaţi, care a lăsat 154.000 de lei în puşculiţa partidului anul trecut, a primit pentru firmele sale mai multe contracte cu societăţi de stat, precum Administraţia Fluvială a Dunării de Jos sau Termoelectrica. Un alt exemplu este cel al fostului ofiţer KGB Constantin Iavorski, patron al Unicom Group, care a donat partidului condus de Mircea Geoană mica, dar simbolica sumă de 20.000 de lei. Iavorski, care a donat şi la PD-L, este astăzi unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa de cărbune şi păcură.
Lista celor mai mulţi donatori din zona persoanelor juridice este completată la PSD de judeţul Constanţa, acest paradis financiar al echipei lui Mazăre. Aici, nu mai puţin de 26 de firme au donat partidului diverse sume de bani, asta în condiţiile în care din Bucureşti au făcut donaţii doar opt firme. Favorit al contractelor cu Primăria Constanţa, omul de afaceri Sorin Strutinsky a donat anul trecut partidului simbolica sumă de 80.000 de lei.
Donatorii juridici Patriciu, Fenechiu, Ruşanu lipsesc de la PNL
Oficial, liberalilor le mergea bine în 2008. Bugetul partidului nu ştia de criză, iar membrii cotizau în mod conştiincios. La fel şi persoanele juridice. Dacă e să ne uităm, însă, pe datele oficiale declarate de PNL, firmele n-au prea fost generoase. Cele mai mari donaţii în cursul anului 2008 n-au sărit de 30.000 de euroi, sume pe care unii membri de partid le-au depăşit lejer, pe persoană fizică. În total, vreo 206 agenţi economici au marcat banul la PNL. Ceea ce, dacă e să ne gîndim că numai pe numele liderilor partidului sînt înscrise mai multe societăţi comerciale, e cam puţin. Au fost, totuşi, şi unii liberali mai generoşi. Tăriceanu a dat de la firma lui, Paul Păcuraru a dat cu vîrf şi îndesat, prin firmele apropiatului său din Galaţi, Sandu Traian (proprietar al Dunărea SA şi Galtour SRL), au mai dat şi firmele liberalilor de pe la Sibiu. Dar, una peste alta, sumele rar dacă au sărit de suta de mii de lei. În plus, firme serioase ale marilor afacerişti liberali nu prea apar la donatori. Nu tu firmele lui Patriciu, nu cele ale lui Fenechiu, nimic de la Ruşanu, Stavarache, Atanasiu sau alţi foşti mari bugetofagi.
Liberalii: prin noi înşine, pe persoană fizică
Dacă ne uităm la datele oficiale depuse de PNL, reiese că membrii de marcă ai partidului au fost foarte conştiincioşi, dar şi foarte exacţi. Nemţeşte de exacţi. Parlamentarii au donat între 8.000 şi 10.000 de lei, excepţiile fiind foarte rare. Nici măcar Dinu Patriciu n-a fost foarte deschis la pungă, dînd doar vreo sută de mii. De LEI, chit că noi. Şi dacă unii de la care te aşteptai să sară cu banu’ – că au de unde – n-au făcut-o, au fost alţii care sînt vai de mama lor în conturi, dar care au marcat o căruţă de bani, Spre exemplu, senatorul Ioan Ghişe a sărit la partid de mai bine de zece ori decît restul parlamentarilor. Aşa, cu vreo 120.000 de lei. Şi asta în condiţiile în care veniturile sale şi ale soţiei abia dacă sar de 70.000 anual. La fel şi alţii, precum fostul şef al studenţilor (care era un simplu consilier al preşedintelui Agenţiei de Restituire a Proprietăţilor), care a sărit cu vreo 77.000 de lei, asta în timp ce salariul lui anual abia dacă atingea suma asta. Iar astfel de cazuri mai sînt cu doamne – mame de liberali – care au donat peste 100.000 de lei ori tineri fără serviciu care au marcat donaţia grasă. Or, în condiţiile în care unii au donat mai mult decît au cîştigat, înseamnă că fie au adus banii de acasă, de la ciorap, fie au cîştigat mai mult decît au zis, deci au avut de unde să doneze.
marți, 3 noiembrie 2009
Biserici şi street-ball din rezerva bugetară
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
02 Noi 2009 Doru Cireasa
Fondul, destinat intervenţiei în caz de calamităţi, a mers în acest an de criză pe festivaluri, autostrăzi electorale şi pe terenuri de baschet.
Ferit de catastrofe care să îl oblige să bage mâna adânc în buzunar pentru a reconstrui infrastructura de transport afectată de inundaţii sau pentru a ridica alte case sinistraţilor, guvernul a beneficiat în acest an de aproximativ 100 de milioane de euro în fondul de rezervă bugetară, folosit după pofta inimii sale. Cu două luni înainte de finalul anului, fondul este secătuit, mai având în el doar şapte milioane de lei. Executivul a adoptat în acest an aproximativ 60 de hotărâri de guvern prin care a împărţit banii, nu însă pentru situaţii urgente sau neprevăzute, după cum prevede legea.
Dacă multe hotărâri de guvern adoptate în 2009 prevăd transferul unor sume către administraţia locală, pentru asigurarea salariilor din învăţământ sau pentru subvenţionarea costurilor cu încălzirea există şi decizii stranii.
Guvernul a decis alocarea a 70.000 de euro pentru construirea unui teren de street-ball (un tip de baschet) la Târgu-Jiu. Alte sume cuprinse între câteva mii şi sute de mii de euro au fost date pentru repararea sau construirea a peste 40 de locaşe de cult. Nu au fost uitate nici festivalurile din comunele şi satele patriei. În anumite situaţii banii au fost daţi cu destinaţie bine precizată, cum ar fi îndiguiri, reparaţii de drumuri, construire de şcoli, iar în alte situaţii banii au fost alocaţi la grămadă fără menţionarea destinaţiei, ci doar a beneficiarilor. În luna mai, Guvernul a dat din fond primăriilor a câteva mii de localităţi aproape 40 de milioane de euro. Printre beneficiari se regăsesc comune care şi-au cheltuit banii pe festivaluri. Comuna Văleni din judeţul Olt, organizatoarea festivalului „Lubeniţei“, a primit 50.000 de lei şi la fel alte comune organizatoare a celor peste 300 de festivaluri şi evenimente care au loc lunar în România.
Nici infrastructura nu a fost uitată, cum Emil Boc s-a angajat să definitiveze autostrada Transilvania până la 1 decembrie 2009. Premierul a decis direcţionarea a 60 de milioane de lei din ultimele 100 de milioane din fondul de rezervă al Guvernului către autostrada Transilvania, iar 10 milioane de lei au mers către centura ocolitoare Cluj-Napoca Est. Alte obiective au fost organizarea referendumului convocat de preşedintele Băsescu pentru 22 noiembrie, combaterea gripei porcine, organizarea alegerilor pentru Parlamentul European, finanţarea Aeroclubului României etc.
Fondul de rezervă bugetară a devenit robinetul prin care Guvernul poate câştiga simpatiile legătorilor, spun economiştii şi instituţiile financiare. „Guvernele (României - n.r.) au înclinat spre utilizarea politicii fiscale ca instrumente pentru câştigarea sprijinului populaţiei, în timp ce reformele macroeconomice dificile au fost desconsiderate (…), vulnerabilitatea României la criza mondială a fost amplificată, în toamna anului trecut, de creşterea creditării externe şi a cheltuielilor guvernamentale înainte de alegerile parlamentare“, spun analiştii firmei de evaluare Moody’s. Anul trecut a fost unul de vârf din acest punct de vedere. În ultimul semestru al anului trecut, în preajma alegerilor, au fost date aproape 2,8 miliarde de lei administraţiilor locale şi bugetului de pensii, cu ajutorul fondului de rezervă. Două miliarde de lei din total au mers către cheltuielile curente - de personal şi cu bunuri şi servicii - ale unităţilor teritoriale.
Fost ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu spune că folosirea politică a banilor din fondul de rezervă este singurul punct critic. Fondul riscă să fie un „instrument politic“, iar justeţea cheltuirii banilor intră în sarcina Curţii de Conturi. „Nu este corect ca un cetăţean să sufere pentru că primarul localităţii sale are altă culoare politică“, spune acesta. Vlădescu spune că banii trebuie alocaţi într-adevăr pentru situaţii de maximă importanţă, dar dacă nu a fost cazul direcţionării lor către astfel de situaţii, nu există motiv pentru ca ei să nu fie cheltuiţi judicios.
„Chiar şi organizarea unui festival într-un sat aduce bucurie localnicilor“, spune acesta. Discuţiile referitoare la cheltuirea fondului de rezervă se bazează pe o perspectivă greşită, cu priză în mass-media, anume că oricât de puţini bani am avea trebuie să facem economii din aceştia, în loc să ne gândim cum putem mări suma de bani pe care o avem. Cheltuielile administraţiei locale au crescut mult mai mult decât cele ale administraţiei centrale în urma creşterii autonomiei locale, care presupun trecerea unor categorii întregi, precum profesorii pe statele de plată ale primăriilor.
Cotidianul.ro
02 Noi 2009 Doru Cireasa
Fondul, destinat intervenţiei în caz de calamităţi, a mers în acest an de criză pe festivaluri, autostrăzi electorale şi pe terenuri de baschet.
Ferit de catastrofe care să îl oblige să bage mâna adânc în buzunar pentru a reconstrui infrastructura de transport afectată de inundaţii sau pentru a ridica alte case sinistraţilor, guvernul a beneficiat în acest an de aproximativ 100 de milioane de euro în fondul de rezervă bugetară, folosit după pofta inimii sale. Cu două luni înainte de finalul anului, fondul este secătuit, mai având în el doar şapte milioane de lei. Executivul a adoptat în acest an aproximativ 60 de hotărâri de guvern prin care a împărţit banii, nu însă pentru situaţii urgente sau neprevăzute, după cum prevede legea.
Dacă multe hotărâri de guvern adoptate în 2009 prevăd transferul unor sume către administraţia locală, pentru asigurarea salariilor din învăţământ sau pentru subvenţionarea costurilor cu încălzirea există şi decizii stranii.
Guvernul a decis alocarea a 70.000 de euro pentru construirea unui teren de street-ball (un tip de baschet) la Târgu-Jiu. Alte sume cuprinse între câteva mii şi sute de mii de euro au fost date pentru repararea sau construirea a peste 40 de locaşe de cult. Nu au fost uitate nici festivalurile din comunele şi satele patriei. În anumite situaţii banii au fost daţi cu destinaţie bine precizată, cum ar fi îndiguiri, reparaţii de drumuri, construire de şcoli, iar în alte situaţii banii au fost alocaţi la grămadă fără menţionarea destinaţiei, ci doar a beneficiarilor. În luna mai, Guvernul a dat din fond primăriilor a câteva mii de localităţi aproape 40 de milioane de euro. Printre beneficiari se regăsesc comune care şi-au cheltuit banii pe festivaluri. Comuna Văleni din judeţul Olt, organizatoarea festivalului „Lubeniţei“, a primit 50.000 de lei şi la fel alte comune organizatoare a celor peste 300 de festivaluri şi evenimente care au loc lunar în România.
Nici infrastructura nu a fost uitată, cum Emil Boc s-a angajat să definitiveze autostrada Transilvania până la 1 decembrie 2009. Premierul a decis direcţionarea a 60 de milioane de lei din ultimele 100 de milioane din fondul de rezervă al Guvernului către autostrada Transilvania, iar 10 milioane de lei au mers către centura ocolitoare Cluj-Napoca Est. Alte obiective au fost organizarea referendumului convocat de preşedintele Băsescu pentru 22 noiembrie, combaterea gripei porcine, organizarea alegerilor pentru Parlamentul European, finanţarea Aeroclubului României etc.
Fondul de rezervă bugetară a devenit robinetul prin care Guvernul poate câştiga simpatiile legătorilor, spun economiştii şi instituţiile financiare. „Guvernele (României - n.r.) au înclinat spre utilizarea politicii fiscale ca instrumente pentru câştigarea sprijinului populaţiei, în timp ce reformele macroeconomice dificile au fost desconsiderate (…), vulnerabilitatea României la criza mondială a fost amplificată, în toamna anului trecut, de creşterea creditării externe şi a cheltuielilor guvernamentale înainte de alegerile parlamentare“, spun analiştii firmei de evaluare Moody’s. Anul trecut a fost unul de vârf din acest punct de vedere. În ultimul semestru al anului trecut, în preajma alegerilor, au fost date aproape 2,8 miliarde de lei administraţiilor locale şi bugetului de pensii, cu ajutorul fondului de rezervă. Două miliarde de lei din total au mers către cheltuielile curente - de personal şi cu bunuri şi servicii - ale unităţilor teritoriale.
Fost ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu spune că folosirea politică a banilor din fondul de rezervă este singurul punct critic. Fondul riscă să fie un „instrument politic“, iar justeţea cheltuirii banilor intră în sarcina Curţii de Conturi. „Nu este corect ca un cetăţean să sufere pentru că primarul localităţii sale are altă culoare politică“, spune acesta. Vlădescu spune că banii trebuie alocaţi într-adevăr pentru situaţii de maximă importanţă, dar dacă nu a fost cazul direcţionării lor către astfel de situaţii, nu există motiv pentru ca ei să nu fie cheltuiţi judicios.
„Chiar şi organizarea unui festival într-un sat aduce bucurie localnicilor“, spune acesta. Discuţiile referitoare la cheltuirea fondului de rezervă se bazează pe o perspectivă greşită, cu priză în mass-media, anume că oricât de puţini bani am avea trebuie să facem economii din aceştia, în loc să ne gândim cum putem mări suma de bani pe care o avem. Cheltuielile administraţiei locale au crescut mult mai mult decât cele ale administraţiei centrale în urma creşterii autonomiei locale, care presupun trecerea unor categorii întregi, precum profesorii pe statele de plată ale primăriilor.
luni, 2 noiembrie 2009
Sosia lui Ceauşescu rupe tăcerea. Conducătorii DSS au participat la conspiraţia din 1989 şi au ascuns arhiva Direcţiei a V-a
Romania trebuie salvata!
Gardianul
Au trecut două decenii de la ceea ce Ion Iliescu încă mai numeşte revoluţie. Teroriştii anunţaţi de el în timpul revoltei populare transmise în direct au intrat în pământ. Deşi au toate probele, instituţiile statului, reprezentate, în special, de procurorul Dan Voinea, nu şi-au făcut datoria timp de două decenii. Etapele diversiuniiLovitura de stat s-a realizat în umbra revoltei populare, dar, pentru a reuşi, au fost gândiţi mai mulţi paşi tactici:Slăbirea Serviciului de Informaţii din Direcţia a V-a prin înfiinţarea unui colectiv din cadrul aceluiaşi serviciu, format din 13 ofiţeri (din colectivul de 46 de ofiţeri), care trebuiau să se ocupe de familia prezidenţială, încă din 1987, de vilele de procotol şi sectorul Reprezentare. Până în 1987, de aceste lucruri se ocupa întreg Departamentul Securităţii Statului - Miliţia, Armata şi Gărzile Patriotice. “I-am întrebat pe colonelul Adrian Cristea şi pe generalul Neagoe, dar nu au putut să-mi spună din ordinul cui s-a făcut acest lucru”;Introducerea (angajarea) mai multor ofiţeri din MAN şi din Direcţia a IV-a a Securităţii Statului în cadrul Direcţiei a V-a. Scopul: cunoaşterea stării de spirit;Distrugerea Sediului Direcţiei a V-a după ce au luat tot inventarul (dosare, logistică), apoi au spus că toate au ars;Tentativa de asasinare a ofiţerilor Direcţiei a V-a pe Stadionul Ghencea şi de la USLA după simularea depunerii jurământului faţă de CPUN;Pentru a-l determina pe Nicolae Ceauşescu să plece din sediul CC al PCR, s-a organizat asasinarea generalului Vasile Milea, după care generalul Stănculescu i-a raportat lui Nicolae Ceauşescu că situaţia nu mai poate fi ţinută sub control, determinându-l să ordone aducerea elicopterului prezidenţial pe sediul CC. Imediat, Stănculescu a declarat public că preşedintele a fugit;În 22 decembrie 1989, deja erau tipărite legitimaţiile de revoluţionari pentru cei care făceau parte din conjuraţie;Pentru a demonstra poporului ce ravagii pot face teroriştii lui Ceauşescu, s-a ordonat să se tragă cu tunurile în sediul Direcţiei a V-a şi în Palatul Republicii;Înarmarea aşa-zişilor revoluţionari pentru apărarea noii conduceri de teroriştii lui Nicolae Ceauşescu, cu pistoale-mitralieră AKM din dotarea cadrelor Direcţiei a V-a. Iulian Vlad şi Marin Neagoe au ordonat ofiţerilor să abandoneze armamentul şi să se retragă în cazărmi. După arestarea lor pe 8 ianuarie 1990, procurorii i-au întrebat unde sunt armele cu care au tras. I-au învinuit pe ofiţeri de abandonarea armamentului. Conform regulamentului militar, arma nu se lasă din mână decât prin depunere la rastel sau atunci când militarul moare în luptă; Pentru a convinge populaţia că există terorişti, Armata atacă Televiziunea şi Radiodifuziunea cu elicoptere, declarând că ar fi ale Securităţii, după ce au şters inscripţiile Armatei; Îndemnarea populaţiei să vină şi “să apere” cu mâinile goale Televiziunea şi noua conducere de la CC al PCR;Recurgerea la acţiuni macabre: filmarea cadavrelor din cimitirele de la Timişoara, pe care le-au legat cu sârmă ghimpată de picioare. Au dat pe posturile de televiziune şi radio zvonuri că teroriştii lui Ceauşescu se îndreaptă spre Aeroportul Otopeni ca să-l ocupe. Apoi i-au chemat pe militarii de la Buzău cu două autobuze, iar când au ajuns, i-au mitraliat;Alte diversiuni care frizau patologicul: “Securiştii au otrăvit apa din Bucureşti”, lansată de un rus de la Agenţia RIA Novosti; “Securiştii s-au îmbrăcat în halate de medici şi au urcat pe maşinile Salvării, de unde mitraliază populaţia”; “Babele de la Securitate vin la biserică cu pistoale în colivă”; “Securiştii distrug obiective naţionale pentru a crea haos”; “Teroriştii lui Arafat, îmbrăcaţi în combinezoane negre, trag din toate poziţiile”; Ceauşescu a luat orfani şi i-a băgat în Securitate – aceştia erau cei mai cruzi terorişti; Nicolae Ceauşescu făcea transfuzie cu sânge de copii ca să întinerească etc.
Fotografie în care militarii dădeau documentele arhivei Direcţiei a V-a din mână în mână şi le băgau sub şarpanta Comitetului Central de vizavi, de lângă Biblioteca Centrală UniversitarăCeauşescu a fost o victimă a “ţărilor frăţeşti”Pentru a clarifica unele aspecte, am discutat cu colonelul Dumitru Burlan, care a lucrat ani lungi la Direcţia a V-a – Securitate şi Gardă, fiind şi unica sosie a lui Nicolae Ceauşescu într-o anume împrejurare.Ce funcţie aţi avut în Direcţia a V-a a Departamentului Securităţii Statului?Eu am deţinut diverse funcţii, dar din 1987 până în decembrie 1989 am fost ofiţer specialist I şi m-am ocupat de securitatea familiei prezidenţiale. Mă ocupam de persoanele respective şi de locurile unde se deplasa conducerea superioară de partid şi de stat: Nicolae Ceauşescu, Elena şi copiii. Mai precis, casele de oaspeţi din Bucureşti, de la Constanţa, Predeal, Sinaia, Olăneşti. În 1987, Serviciul de Contrainformaţii al Direcţiei a V-a s-a împărţit în două. Eram 46 de ofiţeri: 33 au rămas să se ocupe de întreprinderile gospodăriei de partid, iar eu cu 12 ofiţeri să ne ocupăm contrainformativ de familia Ceauşescu şi de personalul care, într-un fel sau altul, veneau în contact cu familia: ospătari, bucătari, spălătorese, femei de serviciu, lenjerese, surori medicale, doctori, arhitect. În sectorul de reprezentare se pregătea mâncarea, se confecţionau sau se schimbau mobiliere, se reparau frigidere, aragaze etc. Mă ocupam şi de personalul de-acolo. Mă ocupam şi de lucrătorii care pregăteau derivatele din lapte, din carne. Era la Băneasa o făbricuţă unde se produceau unt, caş, brânză, iaurt, smântână. Exista şi o făbricuţă pentru preparate din carne. Acei oameni nu veneau în contact direct cu familia prezidenţială, dar trebuiau verificaţi fiindcă produsele ajungeau pe masa preşedintelui. De exemplu, în nişte icre s-au găsit cioburi de sticlă. Furau laptele, puneau apă şi adăugau azotat de amoniu ca să pară la fel de gras. Vacile de la Vlăsia dădeau un lapte cu 3,5% grăsime. Ei furau 100 de litri de lapte şi puneau azotat de amoniu. Când aţi fost sosia lui Ceauşescu? De ce nu l-aţi folosit pe Nicolae Andruţa, care semăna mult mai bine cu Ceauşescu?Eu am stat zece zile în locul lui. M-am dus de-acasă la serviciu şi de la serviciu acasă. El a aprobat cu greu acea misiune şi în acele zile nici nu a plecat din Bucureşti. A stat acasă sau la serviciu. De frică. În 1972, când eram în escortă, Ceauşescu era pe cai mari. Lăudat, recunoscut, invitat în toată lumea. România avea legături diplomatice cu Germania Federală, cu Israelul, China, Vietnamul, dar avea relaţii şi cu palestinienii. Nicolae Ceauşescu era vizitat de toţi. De ce credeţi că unii istorici, jurnalişti, politicieni consideră azi că a fost o concesie din partea Moscovei pentru Nicolae Ceauşescu să joace un asemenea rol de intermediar într-o perioadă delicată?Nu cred că a fost o concesie. Ruşii nu-l suportau. Nicolae Ceauşescu aducea informaţii chiar şi de la NATO şi le dădea Moscovei. După un timp, şi-a dat seama că “ţările frăţeşti” îl lucrează. Aşa s-a constituit în Departamentul Securităţii Statului o unitate specială, care-i lucra pe toţi diplomaţii din “ţările frăţeşti”. Inclusiv din URSS. Şi a avut dreptate: a sfârşit ca victimă a “ţărilor frăţeşti”.Aurel Dragoş Munteanu furnizase “legitimaţii de revoluţionar”A venit la Bucureşti vicepreşedintele american Joe Biden şi a evocat în aula BCU momentul din seara de 22 decembrie 1989 când au ars 550.000 de cărţi, multe unicate, monumente adevărate ale patrimoniului nostru. Vă mai amintiţi cum s-au pus tunurile de pe tancuri pe Bibliotecă? Unde eraţi atunci?În acea zi, imediat după plecarea lui Nicolae Ceauşescu de pe sediul CC al PCR, eu am vrut să intru în sediul Direcţiei a V-a. Sediul se afla într-un corp de clădire care a fost luat de către Departamentul Securităţii Statului cu vreo 20 de ani în urmă. Când Ceauşescu a plecat, la 12.10, am vrut să intru în sediu prin spate ca să-mi iau mapa de pe birou. M-a oprit maiorul Buciu Gheorghe. Era ora 12.25. “Nu se poate să intraţi acum. Maiorul Tudor şi căpitanul Ciobăniţă predau unitatea către Ministerul Apărării Naţionale”. Ceauşescu nu ajunsese încă la Snagov, iar ei predau deja arhiva. Totul era prestabilit. Din 1987, am observat nereguli grave, dar un militar execută ordinele şefilor, deşi nu eram nişte roboţi fără discernământ. “Reveniţi mai târziu, tovarăşu’ colonel, după predare!” “Cum să mai revin, Buciule, tu nu vezi ce-i aici? Da’ ţie nu ţi-e frică să stai aici?” “Nu, tovarăşul colonel, că eu am legitimaţie de revoluţionar”. Era 22 decembrie 1989, ora 12.25! Era preieten cu Aurel Dragoş Munteanu de la Televiziune, citea poezii la acelaşi cenaclu. Maiorul Buciu avea să moară împuşcat pe scările TVR. Pentru conjuraţie, erau racolaţi de peste tot. De la PCR, erau Nicolcioiu, şeful Protocolului, şi Apostotiu, secretarul Consiliului de Stat. De la Armată era Victor Athanasie Stănculescu. Pe la începutul anului 2008, Ion Antonescu, fostul ministru al culturii în Guvernul Năstase, a afirmat public că a avut legitimaţia cu numărul 13. Când a fost întrebat cine i-a dat-o înaintea evenimentelor, a răspuns: “Am să spun, dar nu acum, că încă mi-e frică”. Şi eu l-am rugat pe Buciu să-mi facă rost de o legitimaţie, iar el mi-a promis că se duce la Aurel Dragoş Munteanu. Pe 22 decembrie, la ora 16, Ion Iliescu a cerut apă şi sendvişuri. Mă anunţase Burciu Radu. M-am dus la sectorul Reprezentare. Am luat doi ospătari şi o navetă cu apă minerală. Aveam şi pistolul la mine. Am plecat aşa prin mulţime. Acum, când mă gândesc ce am făcut, cred că eram inconştient. Când ne-am apropiat de Comitetul Central, m-am uitat în navetă şi mai erau numai 3 sticle. “Lie, lasă dracului, hai să plecăm!” Nu mi-am dat seama ce prostie era să fac. Dacă eu m-aş fi purtat urât cu oamenii, Lie putea să strige doar atât: “Securistul!” Şi mă linşau acolo. Dovada că arhiva Direcţiei a V-a nu a ars – revista “Paris Match”Deci legitimaţiile de revoluţionar, confecţionate înaintea evenimentului, reprezintă o dovadă că oameni importanţi din Departamentul Securităţii Statului (DSS) ştiau de complot? Predarea arhivei este o altă dovadă? După ce am discutat cu maiorul Buciu, am plecat. DSS a trecut imediat în subordinea MApN şi ar putea motiva că trebuia să predea arhiva. În martie 1990, m-am dus la Ion Stanciu, ofiţer acoperit la o firmă care vindea armament. Mi-a arătat revista “Paris Match”. Era acolo o fotografie în care militarii dădeau documentele arhivei Direcţiei a V-a din mână în mână şi le băgau sub şarpanta Comitetului Central de vizavi, de lângă Biblioteca Centrală Universitară. În viluţă lucra inginerul Voicu. Avea 12 oameni care se ocupau de administraţie: mobilau birourile activiştilor, pregăteau funeraliile, sicriele, gropile pentru cei care mureau din CC. Era sarcina lui Voicu. Toată arhiva Direcţiei a V-a a fost depozitată temporar sub şarpantă. La ora 16.55, apare Ion Iliescu pe televizor de la balconul CC şi a spus: “Teroriştii, foştii ofiţeri de Securitate, care l-au apărat pe Nicolae Ceauşescu, trag în Comitetul Central de vizavi”. El a fost primul care a rostit cuvântul “teroriştii”, termen ce nu apărea în discursuri publice. Atunci a fost momentul când s-a dat ordinul să se tragă în teroriştii lui Nicolae Ceauşescu. Aşa s-a confundat şi clădirea lui Voicu tot cu Direcţia a V-a. Tunurile de pe tancuri au tras, incendiul s-a extins şi asupra BCU. Au ars documente inestimabile. BCU a fost refăcută cu subvenţii din SUA, aşa că Joe Biden a inaugurat cumva clădirea. Dar nu a ars şi arhiva Direcţiei a V-a. Documentele au fost luate apoi din şarpantă şi duse la Piteşti. Presa a întrebat în martie unde este arhiva. Virgil Măgureanu a răspuns: “Unde să fie? N-a ars?”. În utlima lui carte, recunoaşte că a fost lovitură de stat. Joe Biden a afirmat că poporul român a plătit cu sânge pentru democraţie şi că oamenii nu au murit inutil. Numai că nu a fost prins niciun terorist. Eu am fost închis, arestat fără mandat, interogat de procurori. Unul în faţă, altul în spate, cu lampa pe masă, ca în anii 1950. Nu mai eram militar în faţa lor. Le-am cerut să-mi respecte gradul şi demnitatea. Numai copiii m-au ţinut în viaţă...Ce trebuia să se inducă publicului prin această lovitură de imagine televizată: faptul că Securitatea era anihilată tocmai prin distrugerea sediului Direcţiei a V-a sau că trebuia să se vadă că arhiva blestemată a ars?Voiau să ascundă tot ce era în Direcţia a V-a. Erau acolo documente care îl vizau pe Ion Iliescu şi pe alţi tovarăşi. Ofiţerii Direcţiei a V-a nu mai erau acolo. Se ştie cine a dat ordin, cine a tras. Militarii ţin un jurnal de bord al unităţii, ca pe mare: cine era pe tanc, ce muniţie a folosit, unde s-a tras. Dacă instituţiile statului voiau să facă lumină, reuşeau. Tanchiştii nu erau din Bucureşti, nu ştiau de BCU. Conjuraţii au prevăzut şi distrugerea Palatului Republicii şi au luat toate operele de artă şi le-au dus la subsol. Cele din ipsos sau de marmură nu au fost duse, erau prea grele. Televiziunile prezentau un portret cu un glonţ în frunte. “Teroriştii lui Ceauşescu sunt foarte bine antrenaţi, trag numai în cap!” Marea durere: “Am fost arestaţi de colegii noştri”Poate că aţi tras dumneavoastră, dacă tot aveaţi pistolul...Da, dar l-am predat. După 1987, au început să fie încadraţi în Direcţia a V-a foarte mulţi ofiţeri de la Direcţia a IV-a de contrainformaţii militare. Într-o zi a venit cu tatăl lui, un colonel la Ministerul Apărării, şi actualul deputat revoluţionar Nicolae Lupoi ca să-l angajăm. El deja era băgat în scenariu. La noi, leafa era cu vreo 300-500 de lei mai mare ca la Armată. Toţi care s-au angajat la noi după 1987 s-au manifestat în decembrie 1989. Rolul intruşilor era să cunoască starea de spirit a ofiţerilor, să ştie care sunt punctele de lucru în caz de alarmare. Noi am fost arestaţi de MApN, de colegi care au lucrat cu noi până atunci. Durerea mea nu era că a căzut Nicolae Ceauşescu, ci că am fost arestaţi de colegii noştri. Noi, ofiţerii de la Direcţia a V-a şi de la USLA, trebuia să depunem jurământul pe 24 decembrie faţă de noua conducere a ţării – CPUN. Majoritatea eram în clădirea Miliţiei Capitalei. Nu s-a spus că trebuie să mergem pe Stadionul Ghencea să depunem jurământul. Eu le-am spus colegilor că ne omoară dacă ne ducem acolo. “Dacă totuşi acceptăm, trebuie să fie şefii în frunte: generalul Neagoe, generalul Bucurescu, care fusese numit între timp la comanda Direcţiei a V-a, generalul Iulian Vlad, secretarul de partid şi toţi şefii de servicii”. Scenariul era aşa: ne dădeau automate AKM, fără cartuşe, depuneam jurământul şi apoi ne secerau. Ne împuşcau pe toţi “Teroriştii!”. Apoi ne puneau încărcătoare cu cartuşe ca să poată simula că am vrut să atacăm noua putere. Cum aţi aflat? Prin mijloace tehnice specifice... Gelu Voican Voiculescu avea o minte sclipitoare, iar Sergiu Nicolaescu era meşter la scenarii. I-au propus lui Ion Iliescu acest scenariu în closetul de la Ministerul Apărării Naţionale, dar el s-a opus. Generalul Nicolae Popescu mi-a povestit multe lucruri. După 1989, el a fost şeful Secţiei Militare în locul lui Coman. Avea sediul conspirativ pe Mendeleev, la Ministerul Metalurgiei. Gropi comune la Străuleşti pentru ofiţeriCe rol au avut străinii?Toate scenariile au fost gândite în ţară. Eu m-am ocupat şi de BTT o vreme. Avea nişte vile la Străuleşti, iar eu trebuia să ştiu cine vine acolo. Era responsabil în ianuarie-martie 1990 Ion Oţeleanu, un vecin de-al meu. El m-a chemat şi mi-a zis: “Mitică, hai să-ţi arăt unde trebuia să fii înmormântat!”. M-a dus prin curtea vilelor, pe marginea lacului, până aproape de fabrica “Marmura”. Mi-a arătat două gropi lungi de 10 metri, late de 4 şi adânci de 6 metri. Încăpeaţi acolo?Încăpeam toţi. Au săpat zile întregi. Elena Ceauşescu a fost agent Mossad! Credeţi că turiştii sovietici cu “Lada” erau tot o invenţie a Departamentului Securităţii Statului?Nu, aici a fost o conlucrare între serviciile sovietice, americane, ungureşti şi israeliene. MOSSAD-ul n-a avut luptători, dar a avut agenţi în serviciile noastre, în aparatul de partid. Elena Ceauşescu era sigur agentă MOSSAD. Pe ce vă întemeiaţi?Eu i-am lucrat informativ pe toţi evreii din Comitetul Central: Iosif Banc, Naş Leon, Mihai Ghere, Gogu Rădulescu. Făceam note informative despre ei. Pe Banc l-am scos din CC pentru fraudă reală. Avea pe mână crescătorii de vulpi argintii, de nurci şi de nutrii. Îşi însuşea banii. Eu am făcut o notă informativă şi despre Elena Ceauşescu, dar nu pot să spun mai mult. A fost Iulian Vlad “creierul” scenariului? Acest amplu scenariu prin care trebuia să se inducă populaţiei ideea că Nicolae Ceauşescu este monstru, că trebuie distrus, că a omorât 64.000 de oameni, că a subminat economia naţională - toate aceste elemente trebuiau coroborate. Cine a fost eminenţa cenuşie? Putea Sergiu Nicolaescu şi Gelu Voican Voiculescu să elaboreze un asemenea scenariu pentru servicii şi pentru armată? Era nevoie să se cunoască mecanismele intime ale acestor instituţii ale statului. Putea Iulian Vlad să gândească un asemenea scenariu de înlăturare a lui Nicolae Ceauşescu? Desigur, cu un număr relativ mic, dar suficient de convingător de morţi, simulând invazia străină, dar evitând totuşi pătrunderea sovieticilor în ţară printr-un desant care se anunţa la televizor. S-ar putea ca Iulian Vlad să fi avut un aport important. N-a scos un cuvânt de 20 de ani. Era iubit de ofiţeri şi cred că a fost manevrat ca să nu se facă de râs. L-au determinat pe generalul Neagoe să intre în conjuraţie simplu: îi spunem lui Ceauşescu că ţi-ai făcut vilă la Corbeanca sau vii cu noi? E posibil ca Iulian Vlad să fi păţit la fel. Ceauşescu i-a cerut lui Iulian Vlad să se ducă la Nicolae Militaru, să-l atenţioneze să termine cu agentura sovietică şi să nu mai vorbească vrute şi nevrute la adresa conducerii superioare de partid. Iulian Vlad s-a dus şi Militaru l-a racolat el pe şeful Departamentului Securităţii Statului. În primăvara lui 1989, Vlad a trecut de partea conjuraţiei. Ştiu de la un om care nu vrea să iasă în faţă. Aţi afirmat că Victor Athanasie Stănculescu a avut un rol foarte important. În ce sens?Stănculescu a fost condamnat pe drept la 15 ani de închisoare. Atunci a declarat că plăteşte pentru faptele lui şi ale altora – Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Dan Iosif şi ceilalţi. Ştiu de la revoluţionarul Mihai Valeriu, finul meu, care a avut un rol important pe lângă Ion Iliescu. Maria Mihai, soţia lui Mihai Valeriu, a stat neclintită pe funcţia de procuror adjunct al României din 1990 până în 2004. Cu oamenii de la Metrou, Mihai Valeriu i-a asigurat paza lui Ion Iliescu doi ani. Era un executant bun. A rămas om de încredere. Mi-a arătat paşaportul: făcea călătorii ulterior pe rutele Bucureşti-Germania-Africa-America Latină de 3-4 ori pe an. Mi-a spus că duce bani celor care au slujit în revoluţie: adevăraţii terorişti, care au omorât oameni în decembrie 1989. “Unde-i primul terorist al ţării?”Cine a pus simulatoarele de mitraliere pe clădiri?Direcţia de Informaţii a Armatei. Securitatea nu avea aşa ceva. Un aspect foarte important pentru reuşita loviturii era relaţia cu emigraţia. Unele evenimente s-au derulat în conformitate cu scenariul citit pas cu pas la Europa Liberă. Aveaţi oameni acolo?Da, Europa Liberă a jucat un rol foarte important. Era imposibil să nu avem agenţi acolo. Unii au şi recunoscut. Oamenii din DIE erau foarte competenţi. Eram recunoscuţi pentru cei mai abili spioni. Ceauşescu a luat bani frumoşi pentru informaţiile vândute. Din cauza lui Pacepa, ofiţeri de la Contraspionaj au ajuns la “Pază şi Ordine”. Ţara a fost secătuită de aceste scenarii. Nu ştiau cum să-l scoată pe Ceauşescu din Comitetul Central. Nu putea fi asasinat. N-au fost loiali, dar nu l-ar fi împuşcat. Generalul Neagoe, care trebuia să stea lângă el, a fugit la gagică în Banu Manta, pe un TAB oferit de Stănculescu. Populaţia striga: “Unde-i primul terorist al ţării?” Stănculescu a trimis imediat TAB-ul şi l-a luat pe Neagoe de pe Banu Manta: “Iată primul terorist al ţării!”Silviu Brucan putea fi un scenarist strălucit?Toată viaţa lui, Brucan a fost spion. Pe el nu l-am lucrat fiindcă nu făcea parte din Comitetul Central. Trebuia aprobare de la primul secretar al Comitetului de Partid pe aparatul Comitetului Central, adică de la Ion Barbu. Cu rezultatul lucrării, trebuia să merg la el şi să-i spun ce am găsit. Iată de ce am spus că Ion Iliescu era cel care putea să dea comanda politică ofiţerilor pentru a-i lucra pe cei care făceau parte din Comitetul judeţean de partid. Totul era comandă politică. Iulian Vlad dădea ordine la televizor ca toţi ofiţerii DSS să stea în cazărmi şi să nu se implice. Se urmărea provocarea confruntării dintre DSS şi Armată. Aşa au gândit Ion Iliescu, Voican, Militaru. Instituţiile statului trebuiau să-şi facă datoria. Dan Voinea va rezolva ce n-a făcut 20 de ani. Chiar şi după 1990, tot Iulian Vlad a condus indirect SRI. Şeful de cabinet al directorului SRI a fost până în 2007 generalul Rogojanu, care a fost şef de cabinet şi la Iulian Vlad. Prin urmare, conjuraţia a avut un stat major care a gândit diversiunile din timp.
Imbecilizanta lui Boc se dă cu un Merţan nedeclarat (FOTO)
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
01 Nov 2009 Biroul de Paparazzi
Aura (Aurelia) Vasile este o mamaie. Cu coc ţinut în vîrful capului. În acelaşi timp, Aura Vasile este o mamaie importantă: vicelider al grupului PSD din Camera Deputaţilor şi caţă de talent: l-a numit pe Boc cel mic, public, “imbecil”. Toate aceste calităţi vin la pachet cu o alta, motorizată: un limuzinoi Mercedes de multe zeci de mii de euro, dotat cu şofer, pe bancheta din spate a căruia se plimbă pensionara cu coc. V-am spune exact cît costă şi cînd e achiziţionat, dar mamaia nu a considerat că e o informaţie relevantă pentru declaraţia ei de avere, aşa că nu a menţionat acolo maşinoiul.
Apropo de declaraţia de avere: Aurelia Vasile a mai violat-o şi în alte rînduri, nereperîndu-i onoarea. Doamna Aura, ce vă mai place să nu vă declaraţi averea! Sau, dacă preferaţi un alt gen de tratare tabloidă: “Doamna Aura, ce vă mai place pe bancheta din spate!”.
Criza rapirii jurnalistilor: Ce intelegere a avut Hayssam cu "Profesorul" Basescu?
Romania trebuie salvata!
Jurnalul National a publicat ieri un document care vulcanizeaza, intr-un moment delicat din punct de vedere politic, subiectul rapirii celor trei jurnalisti romani in Irak si a fugii sirianului Omar Hayssam, implicat in aceasta rapire.
Potrivit Jurnalul National, Hayssam ii solicita printr-o scrisoare doctorului Yassin sa ii ceara lui Basescu, denumit aici "Profesorul" sa-si respecte intelegerea si ii ofera asigurari acestuia ca el nu-si va incalca promisiunile.
Este o scrisoare pe care omul de afaceri Omar Hayssam i-a trimis-o din arest doctorului Mohamad Yassin, emisarul asumat oficial al lui Traian Basescu in criza ostaticilor, si din care reiese ca ar fi existat un aranjament intre Omar Hayssam si Basescu, in care sirianului ii era asigurata libertatea, insa cu anumite conditii.
Din toate afirmatiile spectaculoase ale lui Omar Hayssam se detaseaza pasajul in care sirianul scrie: "sa nu poata dusmanii sai sa se foloseasca de acest subiect impotriva sa, ba el l-a folosit impotriva lor si asa trebuie sa ramana", noteaza publicatia centrala.
Jurnalul National da publicitatii documentul de corespondenta dintre Hayssam si Yassin, in traducere autorizata, aflat la dosarul rapirii de la Parchetul General. Scrisoarea poate fi accesata aici. Gardianul publica, la randul sau, aceasta corespondenta.
Tema este preluata si de catre Cotidianul care evidentiaza mai multe aspecte foarte suspecte in legatura cu Omar Hayssam si Traian Basescu. "In calitate de sef al statului, presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si candidat la al doilea mandat prezidential, Traian Basescu are obligatia de a raspunde la cel putin zece intrebari legate de cazul <>", subliniaza publicatia citata.
Pana la alegeri, Traian Basescu are tot timpul sa vina cu explicatii in fata unui popor prostit, patru ani, pe tema rapirii de la Bagdad si pe cea a "fantomelor" din spatele lui Omar Hayssam, comenteaza Cotidianul.
■Cine si cand a stabilit codul "Profesorul" pentru personajul enigmatic care apare in stenogramele declasificate ale convorbirilor telefonice dintre procurorul Ciprian Nastasiu si Omar Hayssam?
■Care a fost motivul pentru care procurorii, desi stiau de multa vreme de existenta unui pasaport fals pe numele lui Hayssam, nu au anchetat aceasta infractiune?
■A existat un troc intre asa-numitii atentatori si presedintele Basescu? Privea acest troc eliberarea lui Hayssam?
Aceste sunt doar cateva aspecte suspecte in cazul Hayssam, pe care jurnalistii de la Cotidianul le evidentiaza, si de elucidarea carora, depinde doar onestitatea presedintelui Traian Basescu
9am.ro
Jurnalul National a publicat ieri un document care vulcanizeaza, intr-un moment delicat din punct de vedere politic, subiectul rapirii celor trei jurnalisti romani in Irak si a fugii sirianului Omar Hayssam, implicat in aceasta rapire.
Potrivit Jurnalul National, Hayssam ii solicita printr-o scrisoare doctorului Yassin sa ii ceara lui Basescu, denumit aici "Profesorul" sa-si respecte intelegerea si ii ofera asigurari acestuia ca el nu-si va incalca promisiunile.
Este o scrisoare pe care omul de afaceri Omar Hayssam i-a trimis-o din arest doctorului Mohamad Yassin, emisarul asumat oficial al lui Traian Basescu in criza ostaticilor, si din care reiese ca ar fi existat un aranjament intre Omar Hayssam si Basescu, in care sirianului ii era asigurata libertatea, insa cu anumite conditii.
Din toate afirmatiile spectaculoase ale lui Omar Hayssam se detaseaza pasajul in care sirianul scrie: "sa nu poata dusmanii sai sa se foloseasca de acest subiect impotriva sa, ba el l-a folosit impotriva lor si asa trebuie sa ramana", noteaza publicatia centrala.
Jurnalul National da publicitatii documentul de corespondenta dintre Hayssam si Yassin, in traducere autorizata, aflat la dosarul rapirii de la Parchetul General. Scrisoarea poate fi accesata aici. Gardianul publica, la randul sau, aceasta corespondenta.
Tema este preluata si de catre Cotidianul care evidentiaza mai multe aspecte foarte suspecte in legatura cu Omar Hayssam si Traian Basescu. "In calitate de sef al statului, presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si candidat la al doilea mandat prezidential, Traian Basescu are obligatia de a raspunde la cel putin zece intrebari legate de cazul <
Pana la alegeri, Traian Basescu are tot timpul sa vina cu explicatii in fata unui popor prostit, patru ani, pe tema rapirii de la Bagdad si pe cea a "fantomelor" din spatele lui Omar Hayssam, comenteaza Cotidianul.
■Cine si cand a stabilit codul "Profesorul" pentru personajul enigmatic care apare in stenogramele declasificate ale convorbirilor telefonice dintre procurorul Ciprian Nastasiu si Omar Hayssam?
■Care a fost motivul pentru care procurorii, desi stiau de multa vreme de existenta unui pasaport fals pe numele lui Hayssam, nu au anchetat aceasta infractiune?
■A existat un troc intre asa-numitii atentatori si presedintele Basescu? Privea acest troc eliberarea lui Hayssam?
Aceste sunt doar cateva aspecte suspecte in cazul Hayssam, pe care jurnalistii de la Cotidianul le evidentiaza, si de elucidarea carora, depinde doar onestitatea presedintelui Traian Basescu
9am.ro
vineri, 30 octombrie 2009
Bunăvoinţă exagerată: Statul a îmbogăţit Institutul „Louis Pasteur“
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
29 Oct 2009 Adrian Vasiliu
Mai multe terenuri în suprafaţă totală de 76 ha au fost aduse ca o contribuţie în natură a statului la majorarea capitalului social al SN Institutul Pasteur SA, societate privată, în anii 2005 şi 2006. Respectivele terenuri au fost însă mult subevaluate faţă de valoarea reală de piaţă de Agenţia Domeniilor Statului (ADS), aflată la acea dată sub conducerea lui Barna Tanczos.
29 Oct 2009 Institutul Pasteur
Terenuri subevaluate de sute de oriPrima majorare de capital social a avut loc în urma Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor (AGEA) din 18 iulie 2005. Atunci a fost adoptată Hotărârea nr. 5/2005 privind majorarea capitalului social al institutului cu 122.080 de lei. Din această sumă, 122.073 de lei au reprezentat aport în natură unilateral al statului, prin intermediul ADS, respectiv un teren de 3,27 ha, situat în Calea Giuleşti nr. 248. Restul de 7 lei reprezentau aport în numerar al statului, respectiv valoarea unei acţiuni. Socotind valoarea terenului în viziunea ADS rezultă un preţ de adevărată pomană pentru terenul statului - 3,73 lei/mp, adică aproximativ 1 euro/mp.
Aceasta a fost valoarea pe care ADS a atribuit-o terenului adus ca o contribuţie la capitalul social, în timp ce valoarea reală de piaţă a terenurilor în zona respectivă era în jurul a 200 de euro/mp.Cea de-a doua majorare de capital social a avut loc pe 15 septembrie 2005, când AGEA Pasteur a adoptat Hotărârea nr. 6/2005. Prin această hotărâre s-a aprobat majorarea capitalului social al institutului cu 1.103.060 de lei. ADS condusă de Barna Tanczos a pus la bătaie, ca aport în natură al statului, un teren de 43,3 ha situat în Prelungirea Ghencea nr. 414. Valoarea pe care ADS a stabilit-o acestui teren a fost de 1.103.054 de lei, iar cu restul de 6 lei, aport în numerar, statul şi-a mai completat portofoliul cu o acţiune la institut. De data aceasta, valoarea unui metru pătrat de teren a fost apreciată de ADS la 2,54 lei, adică sub 1 euro/mp. Subevaluarea a fost şi în acest caz situată între 150 şi 200 de ori. În fine, cea de-a treia majorare de capital social al institutului a fost operată pe 25 august 2006. AGEA a adoptat Hotărârea nr. 4/2006, prin care a fost majorat capitalul social cu 1.079.430 de lei. Şi de această dată, statul român, prin intermediul ADS, a adus o contribuţie în natură constând într-un teren de 29,5 ha în Calea Giuleşti nr. 333, unde se află sediul central al Institutului Pasteur. ADS a apreciat valoarea terenului la 1.079.421 de lei, cu restul de 9 lei mai fiind târguită încă o acţiune. Preţul care a revenit pe metrul pătrat de teren în acest caz a fost de 3,65 lei, adică aproximativ 1 euro/mp. Din nou, terenul a fost subevaluat între 150 şi 200 de ori.Statul, păgubit cu 114 milioane de euroPunând toate cele de mai sus cap la cap rezultă că, după cele trei aşa-zise majorări de capital social, statul a fost păgubit cu o mare parte din valoarea capitalului pe care ar fi trebuit să-l deţină la Institutul Pasteur. Totalul suprafeţelor de teren aduse de stat, prin ADS, ca o contribuţie în natură la capitalul social al institutului a fost de 76 ha, care au fost socotite de ADS ca valorând 2.304.548 lei, rezultând un preţ mediu de 3 lei/mp. Dacă am considera o valoare minimă reală a terenurilor de 150 de euro/mp în acea perioadă, rezultă că preţul în lei (la cursul BNR de 3,5 lei pentru 1 euro) ar fi fost de 525 de lei/mp. Cele 76 ha aduse de stat la capitalul social valorau cel puţin 400 de milioane de lei. În schimb, ADS a apreciat că terenul valorează doar 2,3 milioane de lei. Dintr-un foc, un tun de aproape 398 de milioane de lei, adică 114 milioane de euro. În cazul în care evaluarea terenurilor s-ar fi făcut la valoarea lor reală, statul ar fi deţinut peste 95% din capitalul social al institutului. Însă, în condiţiile date, statului i-a revenit un pachet de circa 10% din acţiuni.Pe 8 ianuarie 2007, ADS a vândut toată participaţia statului la Institutul Pasteur către SC A&S International 2000 SRL, societate reprezentată de dr. Sorin Stănescu, astfel că această firmă a devenit acţionar al Pasteur cu 99,99% din capitalul social. Întreaga participaţie a statului, adică cele 76 ha teren, a fost cumpărată de firmă cu 7.144.198 de lei. Rezultă de aici că institutul privatizat a beneficiat de terenuri la circa 9,5 lei/mp sau 2,7 euro/mp, adică de 55 de ori sub preţul real de pe piaţa imobiliară. Conform unor surse, circa 100.000 mp au fost vânduţi ulterior de institut din terenurile servite pe tavă de ADS la preţuri de câteva sute de euro metrul pătrat. Grosso modo, punând la 200 de euro metrul pătrat de teren vândut, ies la socoteală fix 20.000.000 de euro sau 70.000.000 de lei, bani câştigaţi de A&S International 2000 “din vârful pixului”.Barna Tanczos se explică:“Nu-mi aduc aminte de datele concrete din acest caz. Dar ştiu că mai multe societăţi nu deţineau terenurile de incintă, iar statul intra ca acţionar minoritar în acea societate prin aceste terenuri pe care le aducea el ca o contribuţie. Procedura de evaluare a terenurilor era stabilită de o hotărâre de guvern - HG nr. 834/1991- din care nimeni nu voia să iasă. Au fost mai multe cazuri de terenuri subevaluate. Valorile se dădeau printr-un certificat de atestare a dreptului de proprietate, iar în această acţiune era implicat şi Ministerul Agriculturii, în subordinea căruia este ADS”.Până la această oră, dr. Sorin Stănescu, reprezentantul Institutului Pasteur, nu a răspuns întrebărilor adresate de Cotidianul.Ce spune legeaHotărârea de Guvern nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, emisă de guvernul Stolojan:Art. 1 - Terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre a guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organului administraţiei locale de stat, de către autoritatea publică judeţeană.Art. 5 - Organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, precum şi autorităţile administrative publice judeţene vor elibera societăţilor comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Cotidianul.ro
29 Oct 2009 Adrian Vasiliu
Mai multe terenuri în suprafaţă totală de 76 ha au fost aduse ca o contribuţie în natură a statului la majorarea capitalului social al SN Institutul Pasteur SA, societate privată, în anii 2005 şi 2006. Respectivele terenuri au fost însă mult subevaluate faţă de valoarea reală de piaţă de Agenţia Domeniilor Statului (ADS), aflată la acea dată sub conducerea lui Barna Tanczos.
29 Oct 2009 Institutul Pasteur
Terenuri subevaluate de sute de oriPrima majorare de capital social a avut loc în urma Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor (AGEA) din 18 iulie 2005. Atunci a fost adoptată Hotărârea nr. 5/2005 privind majorarea capitalului social al institutului cu 122.080 de lei. Din această sumă, 122.073 de lei au reprezentat aport în natură unilateral al statului, prin intermediul ADS, respectiv un teren de 3,27 ha, situat în Calea Giuleşti nr. 248. Restul de 7 lei reprezentau aport în numerar al statului, respectiv valoarea unei acţiuni. Socotind valoarea terenului în viziunea ADS rezultă un preţ de adevărată pomană pentru terenul statului - 3,73 lei/mp, adică aproximativ 1 euro/mp.
Aceasta a fost valoarea pe care ADS a atribuit-o terenului adus ca o contribuţie la capitalul social, în timp ce valoarea reală de piaţă a terenurilor în zona respectivă era în jurul a 200 de euro/mp.Cea de-a doua majorare de capital social a avut loc pe 15 septembrie 2005, când AGEA Pasteur a adoptat Hotărârea nr. 6/2005. Prin această hotărâre s-a aprobat majorarea capitalului social al institutului cu 1.103.060 de lei. ADS condusă de Barna Tanczos a pus la bătaie, ca aport în natură al statului, un teren de 43,3 ha situat în Prelungirea Ghencea nr. 414. Valoarea pe care ADS a stabilit-o acestui teren a fost de 1.103.054 de lei, iar cu restul de 6 lei, aport în numerar, statul şi-a mai completat portofoliul cu o acţiune la institut. De data aceasta, valoarea unui metru pătrat de teren a fost apreciată de ADS la 2,54 lei, adică sub 1 euro/mp. Subevaluarea a fost şi în acest caz situată între 150 şi 200 de ori. În fine, cea de-a treia majorare de capital social al institutului a fost operată pe 25 august 2006. AGEA a adoptat Hotărârea nr. 4/2006, prin care a fost majorat capitalul social cu 1.079.430 de lei. Şi de această dată, statul român, prin intermediul ADS, a adus o contribuţie în natură constând într-un teren de 29,5 ha în Calea Giuleşti nr. 333, unde se află sediul central al Institutului Pasteur. ADS a apreciat valoarea terenului la 1.079.421 de lei, cu restul de 9 lei mai fiind târguită încă o acţiune. Preţul care a revenit pe metrul pătrat de teren în acest caz a fost de 3,65 lei, adică aproximativ 1 euro/mp. Din nou, terenul a fost subevaluat între 150 şi 200 de ori.Statul, păgubit cu 114 milioane de euroPunând toate cele de mai sus cap la cap rezultă că, după cele trei aşa-zise majorări de capital social, statul a fost păgubit cu o mare parte din valoarea capitalului pe care ar fi trebuit să-l deţină la Institutul Pasteur. Totalul suprafeţelor de teren aduse de stat, prin ADS, ca o contribuţie în natură la capitalul social al institutului a fost de 76 ha, care au fost socotite de ADS ca valorând 2.304.548 lei, rezultând un preţ mediu de 3 lei/mp. Dacă am considera o valoare minimă reală a terenurilor de 150 de euro/mp în acea perioadă, rezultă că preţul în lei (la cursul BNR de 3,5 lei pentru 1 euro) ar fi fost de 525 de lei/mp. Cele 76 ha aduse de stat la capitalul social valorau cel puţin 400 de milioane de lei. În schimb, ADS a apreciat că terenul valorează doar 2,3 milioane de lei. Dintr-un foc, un tun de aproape 398 de milioane de lei, adică 114 milioane de euro. În cazul în care evaluarea terenurilor s-ar fi făcut la valoarea lor reală, statul ar fi deţinut peste 95% din capitalul social al institutului. Însă, în condiţiile date, statului i-a revenit un pachet de circa 10% din acţiuni.Pe 8 ianuarie 2007, ADS a vândut toată participaţia statului la Institutul Pasteur către SC A&S International 2000 SRL, societate reprezentată de dr. Sorin Stănescu, astfel că această firmă a devenit acţionar al Pasteur cu 99,99% din capitalul social. Întreaga participaţie a statului, adică cele 76 ha teren, a fost cumpărată de firmă cu 7.144.198 de lei. Rezultă de aici că institutul privatizat a beneficiat de terenuri la circa 9,5 lei/mp sau 2,7 euro/mp, adică de 55 de ori sub preţul real de pe piaţa imobiliară. Conform unor surse, circa 100.000 mp au fost vânduţi ulterior de institut din terenurile servite pe tavă de ADS la preţuri de câteva sute de euro metrul pătrat. Grosso modo, punând la 200 de euro metrul pătrat de teren vândut, ies la socoteală fix 20.000.000 de euro sau 70.000.000 de lei, bani câştigaţi de A&S International 2000 “din vârful pixului”.Barna Tanczos se explică:“Nu-mi aduc aminte de datele concrete din acest caz. Dar ştiu că mai multe societăţi nu deţineau terenurile de incintă, iar statul intra ca acţionar minoritar în acea societate prin aceste terenuri pe care le aducea el ca o contribuţie. Procedura de evaluare a terenurilor era stabilită de o hotărâre de guvern - HG nr. 834/1991- din care nimeni nu voia să iasă. Au fost mai multe cazuri de terenuri subevaluate. Valorile se dădeau printr-un certificat de atestare a dreptului de proprietate, iar în această acţiune era implicat şi Ministerul Agriculturii, în subordinea căruia este ADS”.Până la această oră, dr. Sorin Stănescu, reprezentantul Institutului Pasteur, nu a răspuns întrebărilor adresate de Cotidianul.Ce spune legeaHotărârea de Guvern nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, emisă de guvernul Stolojan:Art. 1 - Terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre a guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organului administraţiei locale de stat, de către autoritatea publică judeţeană.Art. 5 - Organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, precum şi autorităţile administrative publice judeţene vor elibera societăţilor comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)