Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
04 Noi 2009 Adrian Popa, Doru Cireasa
Măsura amânării la plată a obligaţiilor la buget timp de şase luni, lansată cu tam-tam în vară de către tandemul Pogea-Boc, funcţionează doar pe hârtia Guvernului
La începutul verii, Guvernul anunţa victorios adoptarea unei măsuri menite să salveze din criză firmele româneşti. Potrivit OUG 92/2009, firmele care pe 28 septembrie 2008, deci anterior crizei, nu aveau datorii la buget, dar care după această dată au strâns astfel de datorii, aveau posibilitatea de a cere Fiscului amânarea la plată timp de şase luni a acestor obligaţii. Din start mecanismul era unul greoi, lucru evident chiar şi pentru un neiniţiat în treburile economiei, nu şi pentru responsabilii economiei şi finanţelor româneşti. Firmelor li se cereau, pentru a li se aproba amânarea datoriilor, garanţii bancare şi imobiliare în sumă egală cu valoarea debitelor reprogramate.
În cazul garanţiilor imobiliare, valoarea acestora urma să fie stabilită de experţi. Firmele trebuiau să nu fie în procedură de insolvenţă. Emil Boc nu a pierdut ocazia de a-şi face propagandă din adoptarea iniţiativei. „“De ce am luat această măsură? Dacă nu o luam, 56.000 de firme, câte sunt într-o asemenea situaţie în momentul de faţă în România, erau în pericolul ca mâine să închidă obloanele, să trimită oamenii în şomaj şi nu mai aveam nici un fel de venit la bugetul de stat“, a spus Emil Boc, în iulie, după adoptarea măsurii. Cam nimeni nu a auzit ca măsura lui Boc şi Pogea să fi ajutat pe cineva sau să fi trezit interesul cuiva. O spun oameni de afaceri, jurişti, şefi de patronate. „Din cunoştinţele noastre efectul a fost zero. Firmele au nevoie de o scrisoare de garanţie de la bancă pe care nu o pot obţine tocmai din cauza datoriilor pe care le au. Şi oricum, dacă firmele sunt amânate cu şase luni, apoi tot trebuie să plătească. Dacă nu au de unde acum, nu vor avea nici atunci“, ne-a declarat secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Cristian Pârvan. Potrivit acestuia, firmele preferă să ia credite pentru a-şi plăti datoriile la buget pentru a evita birocraţia. „Mai mult, când firmele se duc la bancă să ceară scrisoare de garanţie, dacă au o relaţie bună cu banca, aceasta le propune să le dea mai degrabă un credit“, mai spune Pârvan. Opinia este împărtăşită şi de Gabriel Biriş, avocat specializat în probleme fiscale. „Nu m-a întrebat nimeni de ea, nu am găsit situaţii în care să o recomand“, spune acesta. Biriş detaliază. „În primul rând, că este cerută depunerea unei garanţii. În al doilea rând, de ce ar plăti cineva Fiscului o dobândă de 36% pe an, adică 0,1% pe zi timp de 365 de zile, când poate lua un credit de la bancă cu 20%? Sunt mimate facilităţile“, afirmă avocatul. Dacă nu s-ar fi cerut garanţii, ar fi fost altceva, crede Biriş. Nici managerii nu văd măsura ca fiind una eficientă, considerând mai degrabă că ea e destinată clienţilor statului care sunt rău-platnici. „Cu ce mă avantajează pe mine să plătesc peste şase luni? Oricum, în această perioadă plătesc penalităţi de 0,1% pe zi, respectiv 36% pe an, singurul beneficiu fiind că nu mă execută în aceste şase luni. Prefer să iau credit de la bancă şi să plătesc datoriile, deoarece este mai ieftin decât dacă plătesc penalizările. Pentru firmele sănătoase aceasta nu e o măsură stimulativă“, ne-a declarat directorul executiv al firmei de distribuţie Cyrom România, Cătălin Tapi. „Nu ştiu pe nimeni să fi folosit această facilitate. Scrisoare de garanţie bancară înseamnă birocraţie şi costuri suplimentare. Îl pun pe om să ia garanţia şi îl şi penalizez punându-l să plătească dublu (diferenţa dintre 20 şi 36% - n.r.) faţă de costul creditului bancar. E praf în ochi ca să nu se zică că nu au făcut ceva pentru firme. Din 500.000 de firme or fi păcălit câteva care nu au ştiut să calculeze costurile“, spune profesorul de economie Ovidiu Nicolescu, şef al Centrului Naţional pentru Întreprinderi Private Mici şi Mijlocii.
joi, 5 noiembrie 2009
Investiţie de necesitate pe timp de criză la Palatul Cotroceni
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
04 Noi 2009 Cristian Oprea
Peste un miliard şi jumătate de lei vechi, din banii contribuabililor români, a cheltuit Administraţia Prezidenţială în mandatul lui Traian Băsescu numai pentru turnarea clopotului din bisericuţa din incinta Palatului Cotroceni, lăcaş de cult care a costat bugetul de stat al ţării peste 33 de miliarde de lei (1.000.000 de euro)
Ridicarea bisericii celei noi din incinta Administraţiei Prezidenţiale a fost o ambiţie tipică a actualului şef al statului român, pentru că sub mandatul lui Ion Iliescu fusese ridicată o alta, dar mai modestă şi mai ieftină, în care însă nu se puteau ţine slujbe.
Cei mai mulţi au uitat că, totuşi, primul dintre şefii de stat postdecembrişti ai României care s-au preocupat de refacerea bisericii din incinta Palatului Cotroceni a fost Emil Constantinescu. În august 1998, în timpul unei discuţii cu părintele Vasile Ţepordei - figură emblematică a ortodoxiei române şi fost deţinut politic -, cel care-l şi botezase la Tighina, Emil Constantinescu anunţa că demarase proiectele de refacere a bisericii demolate de Nicolae Ceauşescu.
Emil Constantinescu proiecta atunci o fundaţie dedicată reconstrucţiei bisericii şi era primul care îi mulţumea directorului firmei Aedificia Carpaţi că a conservat planurile şi elemente ale ansamblului arhitectonic distrus de Ceauşescu. Tot în vremea aceea, pe locul vechii biserici demolate, din care se mai vedeau fundaţiile, a fost ridicată o cruce din piatră care fusese şi sfinţită. Care a dispărut.
După instalarea sa în fotoliul de şef al statului, Traian Băsescu nu a fost mulţumit că biserica din incinta Palatului Cotroceni nu avea şi funcţie liturgică - adică nu se putea sluji în ea pentru că nu avea toate părţile necesare de canoane - şi s-a decis să o reconstruiască adăugându-i aceste componente obligatorii. Cea iniţial-reconstruită, care avea doar valoare de memorial, avea un cost modest. Problema este că - aşa cum a descoperit Cotidianul consultând documentele oficiale ale Administraţiei Prezidenţiale - banii pentru clopot s-au adăugat la acel aproape un milion de euro reprezentat de costul bisericii inaugurate la finele lunii septembrie. Inaugurare care s-a făcut fără pic de smerenie: în prezenţa mulţimii de televiziuni, dar mai ales de politicieni - unii dintre ei aparţinând Partidului Democrat Liberal, alţii dezertori din propriile partide doar pentru a i se alătura în campania electorală lui Traian Băsescu, campanie în urma căreia vrea să strângă zece ani de stat la Palatul Cotroceni.
În turla bisericii din incinta Palatului Cotroceni bate un clopot al cărui cost se ridică la 1.672.000.000 lei vechi, adică 167.200 de lei noi, ceea ce, la cursul de schimb leu-euro afişat miercuri de Banca Naţională a României, înseamnă 38.868,65 de euro. Conform explicaţiilor din Ghidul Oficial al bisericii prezentat de însăşi Administraţia Prezidenţială: „Pentru o recuperare istorică cât mai fidelă, la 3 decembrie 2008, un nou clopot a fost montat pe dealul Cotrocenilor, în turnul-clopotniţă. Realizat în turnătoria din Satu Lung, Maramureş, din bronz de cea mai bună calitate şi cântărind 1.003 kg, clopotul este decorat cu motive geometrice şi simboluri religioase. Pe el sunt aplicate Stema României, Stema Patriarhiei Ortodoxe Române şi poartă inscripţia «Cu binecuvântarea PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi din iniţiativa domnului Traian Băsescu, preşedintele României, s-a făurit acest clopot pentru Biserica Palatului Cotroceni, fostă ctitorie a Domnului Şerban Cantacuzino în AD MMVIII»“. Cu alte cuvinte, în prag de campanie electorală prezidenţială, deşi nu a avut nici o contribuţie decât cel mult olografă, prezidenţiabilul susţinut de PDL şi-a trecut numele pe clopotul care a fost plătit din bani publici.
Contractul a fost câştigat legal - conform documentelor Administraţiei Prezidenţiale aflate în posesia ziarului nostru - de firma SC B-L Construct SRL cu sediul în Baia Mare. Firma a oferit un preţ mai mic faţă de cel pe care era dispus să-l cheltuiască iniţial Administraţia Prezidenţială pentru clopot, adică 200.000 de lei noi. Administraţia Prezidenţială i-a transmis constructorului de clopot şi cerinţe clare, dintre care unele sunt cel puţin de domeniul fanteziei având în vedere situaţia de criză economică despre care tot vorbeşte Traian Băsescu. Astfel, după cum atestă documentele intrate în posesia ziarului nostru, Cotrocenii au avut nici mai mult nici mai puţin decât următoarea primă cerinţă: „Clopotul va fi livrat cu un sistem de automatizare perfecţionat, format din sistemul de antrenare şi programare care să cuprindă unitate centrală de comandă, unitate centrală de automatizare, antenă GPS etc.“
Administraţia Prezidenţială nu se opreşte aici cu fanteziile în materie de clopot pentru biserica inaugurată de Traian Băsescu: „Sistemul va funcţiona cu semnal prin satelit care reglează automat ora exactă la 00:00, în fiecare zi“. Iar ca să nu existe nici un dubiu, Cotrocenii mai vin cu o indicaţie deosebit de preţioasă: „La trecerea la orarul iarnă-vară, schimbarea orei se face automat“. Cotrocenii nu ezită să facă discret şi legătura între trecutul existent în palat şi prezent: „La acest sistem de supraveghere şi reglare automată a orei va fi racordat şi ceasul existent, montat în turnul clopotniţei“. Şi cerinţele oficiale ale Palatului Cotroceni privind clopotul sunt în concordanţă cu apelul la ponderaţie şi economii bugetare lansat de şeful statului român: „Materialele folosite pentru clopot şi limba clopotului sunt bronzuri de cea mai bună calitate, lingouri; nu se vor folosi deşeuri de cupru sau alt tip de deşeuri“.
Şi ca să nu existe vreun dubiu, Administraţia Prezidenţială specifică limpede: „Cumpenele vor fi confecţionate din lemn de stejar uscat şi fiert în ulei“. În rest, aceleaşi cerinţe ale oamenilor lui Traian Băsescu pentru calitate maximă: „Structura pentru susţinerea clopotului, din lemn de stejar uscat, va fi montată pe grinzile metalice prevăzute de constructor şi fixate în structura de rezistenţă a clădirii când a fost realizată construcţia“. Nu e glumă, dar aşa a cerut, în baza documentelor oficiale ajunse în redacţia Cotidianul, Palatul Cotroceni: „Clopotul va fi prevăzut cu ciocănel exterior“. Mai mult, Administraţia Prezidenţială i-a impus constructorului clopotului ca acesta să aibă „timbrul muzical specific ortodox“.
Cotrocenii au spus şi în ce fel anume să fie scris pe clopot şi numele lui Traian Băsescu: „Ornarea în stil bizantin şi inscripţionarea clopotului cu litere arhaice-româneşti, şlefuire, patinare şi iconografie realizată în ceară“.
Executantul clopotului a fost obligat „să asigure gratuit pe perioada garanţiei revizia anuală, garantând buna funcţionare a clopotului“.
Unde se duc când se duc 1.000.000 de euro?
Conform calculelor efectuate de cotidianul.ro, pe baza documentelor publice care se regăsesc pe portalul oficial de achiziţii publice (e-licitatii.ro), Administraţia Prezidenţială a cheltuit - între 2007 şi 2009 - din fondurile bugetare pentru inaugurarea sfântului locaş - exact în debutul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale la care a anunţat că se va înscrie şi Traian Băsescu - nu mai puţin de 33 de miliarde de lei vechi (3,3 milioane de lei noi), adică aproximativ un milion de euro. Astfel, lucrările - la biserica fostei Mănăstiri Cotroceni - de proiectare efectuate de Carpaţi Proiect au costat, după cum dezvăluia Cotidianul, 95.997 lei noi, cele de „definitivare şi reabilitare“ realizate de Romconstruct au scos din buzunarul contribuabilului român 1.898.920.04 lei noi, iar cele de „terminare a lucrărilor“ asigurate de Aedificia s-au ridicat la nu mai puţin de 381.149,86 lei noi.
Conservarea şi restaurarea unor fresce - recuperate din biserica de odinioară - de către Universitatea Naţională de Arte au însemnat 267.076 de lei noi. Catapeteasma bisericii - realizată de Gelu P. Ticuleanu - a costat 333.840,2 lei noi, achiziţionarea de obiecte de cult de la Monetăria Statului a însemnat 103.898 de lei noi, iar pictura realizată de SC Obiectiv Patrimoniu SRL a făcut 57.554,19 de lei noi. Cotrocenii au mai achiziţionat patru icoane împărăteşti cu 75.631 de lei noi, precum şi unele obiecte de cult din aur şi argint în valoare de 112.605 de lei noi.
Nu în ultimul rând, despre demolatorul bisericii Mănăstirii Cotroceni, dar şi al altor biserici, Administraţia Prezidenţială scrie respectuos: „În intervalul 1977-1985, palatul de la Cotroceni a fost restaurat şi, tot atunci, a fost construită o nouă aripă pe latura de sud, unită de aceasta cu cea veche şi destinată a fi reşedinţă de lucru a preşedintelui Nicolae Ceauşescu“. Deşi forma iniţială a bisericii a fost ridicată în mandatul lui Ion Iliescu de preşedinte al României, numele fostului şef al statului nici nu apare menţionat: „În 2003-2004, la aproape un sfert de veac de la demolare, AP a demarat lucrările de reconstrucţie a bisericii fostei Mănăstiri Cotroceni, sub forma unui memorial“.
Biserica de la Cotroceni, avariată la cutremurul din 1977, a fost demolată în 1984, în palat urmând să se mute dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu.
Scandalul iconostasului original
Guvernul Boc a declanşat protestul vehement al oamenilor de ştiinţă când a decis, în luna februarie a acestui an, să transfere de la Muzeul Naţional de Artă la biserica Palatului Cotroceni vechiul iconostas al sfântului lăcaş. Protestul specialiştilor a fost declanşat de faptul că vechiul iconostas abia fusese restaurat şi se afla într-o stare avansată de degradare, singurul mod de a fi păstrat fiind cel din camera cu micro-climat special de la MNAR. În urma campaniei oamenilor de ştiinţă susţinute de Cotidianul, guvernul Boc a revenit asupra aberantei decizii.
Orice urmă a predecesorilor săi la Cotroceni, ştearsă sub Băsescu
În pridvorul bisericii memoriale, ridicată în 2004 sub preşedinţia lui Ion Iliescu, era montată o plăcuţă comemorativă care amintea de evenimentul reconstruirii: „Biserica fostei Mănăstiri Cotroceni a fost reconstruită la iniţiativa preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, de către SC Aedificia Carpaţi SA, director ing. Petre Badea. 10 septembrie 2004“. Din pridvorul - care s-a păstrat - al bisericii re-reconstruite sub Traian Băsescu a dispărut această placă. Fără vreo explicaţie.
Cotidianul.ro
04 Noi 2009 Cristian Oprea
Peste un miliard şi jumătate de lei vechi, din banii contribuabililor români, a cheltuit Administraţia Prezidenţială în mandatul lui Traian Băsescu numai pentru turnarea clopotului din bisericuţa din incinta Palatului Cotroceni, lăcaş de cult care a costat bugetul de stat al ţării peste 33 de miliarde de lei (1.000.000 de euro)
Ridicarea bisericii celei noi din incinta Administraţiei Prezidenţiale a fost o ambiţie tipică a actualului şef al statului român, pentru că sub mandatul lui Ion Iliescu fusese ridicată o alta, dar mai modestă şi mai ieftină, în care însă nu se puteau ţine slujbe.
Cei mai mulţi au uitat că, totuşi, primul dintre şefii de stat postdecembrişti ai României care s-au preocupat de refacerea bisericii din incinta Palatului Cotroceni a fost Emil Constantinescu. În august 1998, în timpul unei discuţii cu părintele Vasile Ţepordei - figură emblematică a ortodoxiei române şi fost deţinut politic -, cel care-l şi botezase la Tighina, Emil Constantinescu anunţa că demarase proiectele de refacere a bisericii demolate de Nicolae Ceauşescu.
Emil Constantinescu proiecta atunci o fundaţie dedicată reconstrucţiei bisericii şi era primul care îi mulţumea directorului firmei Aedificia Carpaţi că a conservat planurile şi elemente ale ansamblului arhitectonic distrus de Ceauşescu. Tot în vremea aceea, pe locul vechii biserici demolate, din care se mai vedeau fundaţiile, a fost ridicată o cruce din piatră care fusese şi sfinţită. Care a dispărut.
După instalarea sa în fotoliul de şef al statului, Traian Băsescu nu a fost mulţumit că biserica din incinta Palatului Cotroceni nu avea şi funcţie liturgică - adică nu se putea sluji în ea pentru că nu avea toate părţile necesare de canoane - şi s-a decis să o reconstruiască adăugându-i aceste componente obligatorii. Cea iniţial-reconstruită, care avea doar valoare de memorial, avea un cost modest. Problema este că - aşa cum a descoperit Cotidianul consultând documentele oficiale ale Administraţiei Prezidenţiale - banii pentru clopot s-au adăugat la acel aproape un milion de euro reprezentat de costul bisericii inaugurate la finele lunii septembrie. Inaugurare care s-a făcut fără pic de smerenie: în prezenţa mulţimii de televiziuni, dar mai ales de politicieni - unii dintre ei aparţinând Partidului Democrat Liberal, alţii dezertori din propriile partide doar pentru a i se alătura în campania electorală lui Traian Băsescu, campanie în urma căreia vrea să strângă zece ani de stat la Palatul Cotroceni.
În turla bisericii din incinta Palatului Cotroceni bate un clopot al cărui cost se ridică la 1.672.000.000 lei vechi, adică 167.200 de lei noi, ceea ce, la cursul de schimb leu-euro afişat miercuri de Banca Naţională a României, înseamnă 38.868,65 de euro. Conform explicaţiilor din Ghidul Oficial al bisericii prezentat de însăşi Administraţia Prezidenţială: „Pentru o recuperare istorică cât mai fidelă, la 3 decembrie 2008, un nou clopot a fost montat pe dealul Cotrocenilor, în turnul-clopotniţă. Realizat în turnătoria din Satu Lung, Maramureş, din bronz de cea mai bună calitate şi cântărind 1.003 kg, clopotul este decorat cu motive geometrice şi simboluri religioase. Pe el sunt aplicate Stema României, Stema Patriarhiei Ortodoxe Române şi poartă inscripţia «Cu binecuvântarea PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi din iniţiativa domnului Traian Băsescu, preşedintele României, s-a făurit acest clopot pentru Biserica Palatului Cotroceni, fostă ctitorie a Domnului Şerban Cantacuzino în AD MMVIII»“. Cu alte cuvinte, în prag de campanie electorală prezidenţială, deşi nu a avut nici o contribuţie decât cel mult olografă, prezidenţiabilul susţinut de PDL şi-a trecut numele pe clopotul care a fost plătit din bani publici.
Contractul a fost câştigat legal - conform documentelor Administraţiei Prezidenţiale aflate în posesia ziarului nostru - de firma SC B-L Construct SRL cu sediul în Baia Mare. Firma a oferit un preţ mai mic faţă de cel pe care era dispus să-l cheltuiască iniţial Administraţia Prezidenţială pentru clopot, adică 200.000 de lei noi. Administraţia Prezidenţială i-a transmis constructorului de clopot şi cerinţe clare, dintre care unele sunt cel puţin de domeniul fanteziei având în vedere situaţia de criză economică despre care tot vorbeşte Traian Băsescu. Astfel, după cum atestă documentele intrate în posesia ziarului nostru, Cotrocenii au avut nici mai mult nici mai puţin decât următoarea primă cerinţă: „Clopotul va fi livrat cu un sistem de automatizare perfecţionat, format din sistemul de antrenare şi programare care să cuprindă unitate centrală de comandă, unitate centrală de automatizare, antenă GPS etc.“
Administraţia Prezidenţială nu se opreşte aici cu fanteziile în materie de clopot pentru biserica inaugurată de Traian Băsescu: „Sistemul va funcţiona cu semnal prin satelit care reglează automat ora exactă la 00:00, în fiecare zi“. Iar ca să nu existe nici un dubiu, Cotrocenii mai vin cu o indicaţie deosebit de preţioasă: „La trecerea la orarul iarnă-vară, schimbarea orei se face automat“. Cotrocenii nu ezită să facă discret şi legătura între trecutul existent în palat şi prezent: „La acest sistem de supraveghere şi reglare automată a orei va fi racordat şi ceasul existent, montat în turnul clopotniţei“. Şi cerinţele oficiale ale Palatului Cotroceni privind clopotul sunt în concordanţă cu apelul la ponderaţie şi economii bugetare lansat de şeful statului român: „Materialele folosite pentru clopot şi limba clopotului sunt bronzuri de cea mai bună calitate, lingouri; nu se vor folosi deşeuri de cupru sau alt tip de deşeuri“.
Şi ca să nu existe vreun dubiu, Administraţia Prezidenţială specifică limpede: „Cumpenele vor fi confecţionate din lemn de stejar uscat şi fiert în ulei“. În rest, aceleaşi cerinţe ale oamenilor lui Traian Băsescu pentru calitate maximă: „Structura pentru susţinerea clopotului, din lemn de stejar uscat, va fi montată pe grinzile metalice prevăzute de constructor şi fixate în structura de rezistenţă a clădirii când a fost realizată construcţia“. Nu e glumă, dar aşa a cerut, în baza documentelor oficiale ajunse în redacţia Cotidianul, Palatul Cotroceni: „Clopotul va fi prevăzut cu ciocănel exterior“. Mai mult, Administraţia Prezidenţială i-a impus constructorului clopotului ca acesta să aibă „timbrul muzical specific ortodox“.
Cotrocenii au spus şi în ce fel anume să fie scris pe clopot şi numele lui Traian Băsescu: „Ornarea în stil bizantin şi inscripţionarea clopotului cu litere arhaice-româneşti, şlefuire, patinare şi iconografie realizată în ceară“.
Executantul clopotului a fost obligat „să asigure gratuit pe perioada garanţiei revizia anuală, garantând buna funcţionare a clopotului“.
Unde se duc când se duc 1.000.000 de euro?
Conform calculelor efectuate de cotidianul.ro, pe baza documentelor publice care se regăsesc pe portalul oficial de achiziţii publice (e-licitatii.ro), Administraţia Prezidenţială a cheltuit - între 2007 şi 2009 - din fondurile bugetare pentru inaugurarea sfântului locaş - exact în debutul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale la care a anunţat că se va înscrie şi Traian Băsescu - nu mai puţin de 33 de miliarde de lei vechi (3,3 milioane de lei noi), adică aproximativ un milion de euro. Astfel, lucrările - la biserica fostei Mănăstiri Cotroceni - de proiectare efectuate de Carpaţi Proiect au costat, după cum dezvăluia Cotidianul, 95.997 lei noi, cele de „definitivare şi reabilitare“ realizate de Romconstruct au scos din buzunarul contribuabilului român 1.898.920.04 lei noi, iar cele de „terminare a lucrărilor“ asigurate de Aedificia s-au ridicat la nu mai puţin de 381.149,86 lei noi.
Conservarea şi restaurarea unor fresce - recuperate din biserica de odinioară - de către Universitatea Naţională de Arte au însemnat 267.076 de lei noi. Catapeteasma bisericii - realizată de Gelu P. Ticuleanu - a costat 333.840,2 lei noi, achiziţionarea de obiecte de cult de la Monetăria Statului a însemnat 103.898 de lei noi, iar pictura realizată de SC Obiectiv Patrimoniu SRL a făcut 57.554,19 de lei noi. Cotrocenii au mai achiziţionat patru icoane împărăteşti cu 75.631 de lei noi, precum şi unele obiecte de cult din aur şi argint în valoare de 112.605 de lei noi.
Nu în ultimul rând, despre demolatorul bisericii Mănăstirii Cotroceni, dar şi al altor biserici, Administraţia Prezidenţială scrie respectuos: „În intervalul 1977-1985, palatul de la Cotroceni a fost restaurat şi, tot atunci, a fost construită o nouă aripă pe latura de sud, unită de aceasta cu cea veche şi destinată a fi reşedinţă de lucru a preşedintelui Nicolae Ceauşescu“. Deşi forma iniţială a bisericii a fost ridicată în mandatul lui Ion Iliescu de preşedinte al României, numele fostului şef al statului nici nu apare menţionat: „În 2003-2004, la aproape un sfert de veac de la demolare, AP a demarat lucrările de reconstrucţie a bisericii fostei Mănăstiri Cotroceni, sub forma unui memorial“.
Biserica de la Cotroceni, avariată la cutremurul din 1977, a fost demolată în 1984, în palat urmând să se mute dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu.
Scandalul iconostasului original
Guvernul Boc a declanşat protestul vehement al oamenilor de ştiinţă când a decis, în luna februarie a acestui an, să transfere de la Muzeul Naţional de Artă la biserica Palatului Cotroceni vechiul iconostas al sfântului lăcaş. Protestul specialiştilor a fost declanşat de faptul că vechiul iconostas abia fusese restaurat şi se afla într-o stare avansată de degradare, singurul mod de a fi păstrat fiind cel din camera cu micro-climat special de la MNAR. În urma campaniei oamenilor de ştiinţă susţinute de Cotidianul, guvernul Boc a revenit asupra aberantei decizii.
Orice urmă a predecesorilor săi la Cotroceni, ştearsă sub Băsescu
În pridvorul bisericii memoriale, ridicată în 2004 sub preşedinţia lui Ion Iliescu, era montată o plăcuţă comemorativă care amintea de evenimentul reconstruirii: „Biserica fostei Mănăstiri Cotroceni a fost reconstruită la iniţiativa preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, de către SC Aedificia Carpaţi SA, director ing. Petre Badea. 10 septembrie 2004“. Din pridvorul - care s-a păstrat - al bisericii re-reconstruite sub Traian Băsescu a dispărut această placă. Fără vreo explicaţie.
miercuri, 4 noiembrie 2009
Deszapezirea - cadou pentru baietii destepti
Romania trebuie salvata!
Qmagazin.ro
Alexandru Barsoianu
30 Octombrie 2009
Deszapezirea autostrazilor A 1 si A 2 va fi atribuita inainte de alegerile prezidentiale. Favoritii sunt cunoscutii asfaltatori Casuneanu, Besciu si Nelu Iordache. Contractul este prevazut pentru perioada 2010-2012.
Licitatia pentru deszapezirea si intretinerea autostrazilor Bucuresti - Pitesti (A 1) si Bucuresti - Cernavoda (A 2) in perioada 2010 - 2012, mult-asteptata de companiile de constructii, va fi atribuita, surpriza, chiar inainte de alegerile prezidentiale, potrivit informatiilor oferite Q Magazine de Ministerul Transporturilor.Avand in vedere companiile care au depus oferte, PA&CO International, detinuta de omul de afaceri Costel Casuneanu, Euro Construct Trading, a oamenilor de afaceri apropiati ai presedintelui, Dan Besciu si Sorin Vulpescu, si Romstrade, a lui Nelu Iordache, se pare ca din nou firme consacrate lucrarilor de constructii de drumuri vor castiga licitatiile.
Pentru Autostrada Bucuresti - Pitesti au depus oferte PA&CO International, in joint venture cu Euro Construct Trading 98, si doua firme de paza, care au cerut 26 milioane de euro, asocierea Delta - Straco si Romstrade, care au oferit 23 milioane de euro si EMG Professional - Astra Eco, 25 milioane de euro.
Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) a primit doua oferte pentru intretinerea Autostrazii Bucuresti - Cernavoda, aceeasi asociere PA&CO - Euroconstruct , cu o oferta de 34 milioane de euro, si Romstrade - Straco, cu 28 milioane de euro pentru trei ani.
Compania Nationala de Drumuri a atribuit deja, in graba, contractul pentru deszapezirea autostrazilor in iarna acestui an companiilor Argecom si Gecor, apropiate de PD-L, mai exact de Adriean Videanu.
Argecom va deszapezi Autostrada Bucuresti - Pitesti in aceasta iarna, iar Gecor - autostrada Bucuresti - Cernavoda, pana la kilometrul 60, de la kilometrul 60 pana la Cernavoda urmand sa fie selectata compania de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Constanta. In total, Ministerul Transporturilor va aloca pentru intretinerea autostrazilor in perioada 2009 - 2012 circa 331 milioane lei, fara TVA. Valorile maxime estimate pentru intretinerea A1 (Bucuresti - Pitesti) sunt pentru anul 2009 de 5,40 milioane lei, pentru anul 2010 de 67,96 milioane lei, pentru anul 2011 de 47,43 milioane lei, iar pentru anul 2012 de 14,06 milioane lei.
Incepand cu al doilea an de contract, incheierea contractelor subsecvente se va face cu o eventuala ajustare a pretului, in functie de indicii statistici elaborati de Institutul National de Statistica. Potrivit MTI, costul estimat pentru intretinerea autostrazii A 2 (Bucuresti - Cernavoda) in perioada 2009 - 2012 este de 195,51 milioane lei, fara TVA, iar costul estimat pentru Autostrada Bucuresti - Pitesti, este de 134,87 milioane lei, fara TVA.
Qmagazin.ro
Alexandru Barsoianu
30 Octombrie 2009
Deszapezirea autostrazilor A 1 si A 2 va fi atribuita inainte de alegerile prezidentiale. Favoritii sunt cunoscutii asfaltatori Casuneanu, Besciu si Nelu Iordache. Contractul este prevazut pentru perioada 2010-2012.
Licitatia pentru deszapezirea si intretinerea autostrazilor Bucuresti - Pitesti (A 1) si Bucuresti - Cernavoda (A 2) in perioada 2010 - 2012, mult-asteptata de companiile de constructii, va fi atribuita, surpriza, chiar inainte de alegerile prezidentiale, potrivit informatiilor oferite Q Magazine de Ministerul Transporturilor.Avand in vedere companiile care au depus oferte, PA&CO International, detinuta de omul de afaceri Costel Casuneanu, Euro Construct Trading, a oamenilor de afaceri apropiati ai presedintelui, Dan Besciu si Sorin Vulpescu, si Romstrade, a lui Nelu Iordache, se pare ca din nou firme consacrate lucrarilor de constructii de drumuri vor castiga licitatiile.
Pentru Autostrada Bucuresti - Pitesti au depus oferte PA&CO International, in joint venture cu Euro Construct Trading 98, si doua firme de paza, care au cerut 26 milioane de euro, asocierea Delta - Straco si Romstrade, care au oferit 23 milioane de euro si EMG Professional - Astra Eco, 25 milioane de euro.
Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) a primit doua oferte pentru intretinerea Autostrazii Bucuresti - Cernavoda, aceeasi asociere PA&CO - Euroconstruct , cu o oferta de 34 milioane de euro, si Romstrade - Straco, cu 28 milioane de euro pentru trei ani.
Compania Nationala de Drumuri a atribuit deja, in graba, contractul pentru deszapezirea autostrazilor in iarna acestui an companiilor Argecom si Gecor, apropiate de PD-L, mai exact de Adriean Videanu.
Argecom va deszapezi Autostrada Bucuresti - Pitesti in aceasta iarna, iar Gecor - autostrada Bucuresti - Cernavoda, pana la kilometrul 60, de la kilometrul 60 pana la Cernavoda urmand sa fie selectata compania de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Constanta. In total, Ministerul Transporturilor va aloca pentru intretinerea autostrazilor in perioada 2009 - 2012 circa 331 milioane lei, fara TVA. Valorile maxime estimate pentru intretinerea A1 (Bucuresti - Pitesti) sunt pentru anul 2009 de 5,40 milioane lei, pentru anul 2010 de 67,96 milioane lei, pentru anul 2011 de 47,43 milioane lei, iar pentru anul 2012 de 14,06 milioane lei.
Incepand cu al doilea an de contract, incheierea contractelor subsecvente se va face cu o eventuala ajustare a pretului, in functie de indicii statistici elaborati de Institutul National de Statistica. Potrivit MTI, costul estimat pentru intretinerea autostrazii A 2 (Bucuresti - Cernavoda) in perioada 2009 - 2012 este de 195,51 milioane lei, fara TVA, iar costul estimat pentru Autostrada Bucuresti - Pitesti, este de 134,87 milioane lei, fara TVA.
Fondurile murdare ale candidaţilor
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 04 Nov 2009
Biroul de Investigatii
"Fondurile murdare" sînt banii donaţi partidelor/candidaţilor de către sponsori interesaţi. Interesaţi să-şi recupereze banii de la stat. Nu e ilegal să faci donaţii partidelor. Nu e ilegal să cîştigi contracte cu statul. Dar cînd cele două acţiuni se petrec în această ordine, ar putea fi cel puţin suspect. Iată motivul pentru care sponsorii „grei“ ai partidelor nu apar niciodată în listele oficiale de donatori. Nici la PSD, nici la PD-L, nici la PNL. E suficient să ne aruncăm un ochi pe listele oficiale de sponsorizări pentru partide din 2008 ca să ne dăm seama de asta. Dar unde se duc banii donatorilor generoşi cînd se duc? Tot la partid, dar prin intermediul membrilor.
Firmele au cotizat cu sub 20% din banii PD-L
Potrivit Monitorului Oficial, în 2008, Partidul Democrat-Liberal a strîns, din donaţii de la persoane fizice şi juridice, 33,364 milioane de lei.
De asemenea, din cotizaţii de la membrii de partid, PD-L-ul lui Băsescu a mai adunat 21,375 milioane de lei. În total, puşculiţa partidului a avut tot anul trecut fonduri de 54,739 milioane de lei, aproximativ 14,874 milioane de euro (la cursul mediu din 2008). La suma donaţiilor, persoanele juridice au contribuit cu DOAR 10,215 milioane de lei, adică 2,776 milioane de euro. Asta înseamnă că, într-un an cu două rînduri de campanii electorale (locale şi europarlamentare), PD-L nu a fost în stare să strîngă în trezorerie decît o duzină de firfirei de la toate firmele alea pe care oamenii de partid le-au ajutat să facă o grămadă de bani. Veţi putea privi cît vreţi în lista de donatori publicată în Monitorul Oficial, dar nu veţi putea găsi firme de construcţii de drumuri ca Tehnologica Radion, Delta ACM, Mari Vila sau Euro Construct Trading ’98 (băieţii de la Golden Blitz, cum mai sînt alintaţi), care au contracte de zeci de milioane de euro cu Primăria sectorului 3, acolo unde primar este Liviu Negoiţă, vicepreşedinte al PD-L, sau cu Primăria Capitalei din mandatul lui Adriean Videanu.
Marii absenţi ai donaţiilor la PD-L: drumararii
De exemplu, un singur contract cîştigat în luna decembrie 2008 de Tehnologica Radion la sectorul 3 se ridică la suma de 56,696 milioane de lei. Potrivit unui articol din Ziarul financiar, publicat în septembrie 2008, Tehnologica Radion, Delta ACM 93, Euro Construct Trading ’98 deveniseră, la 1 ianuarie 2008, cele mai profitabile firme de construcţii de drumuri din ţară. Şi asta tocmai datorită contractelor de lucrări pe care le primiseră de la Primăria Capitalei şi primăriile de sector. Să-i mai trecem la absenţi pe lista donatorilor şi pe ceilalţi baroni ai asfaltului, Costel Căşuneanu (Pa&Co International) şi Dorin Umbrărescu (UMB Spedition). Aceste ultime două firme, alături de Euroconstruct, reprezintă consorţiul care execută un tronson de 42 de kilometri din Autostrada Bucureşti-Ploieşti. Contractul pentru această autostradă le-a fost atribuit de ministrul pedelist Radu Berceanu, după o intervenţie publică a preşedintelui Băsescu în care acesta a afirmat că banii pentru drumuri ar trebui să rămînă la români. Recent, consorţiul baronilor asfaltului a primit încă 50 de milioane de euro în plus pentru Bucureşti-Ploieşti.
Asta are, asta n-are, donaţia-i cîştigătoare
Donaţia la partid nu e joc de loterie, ci e un lucru care îţi aduce avantaje foarte sigure. Patronul grupului Elcomex, de exemplu, poate să confirme acest lucru. După cum aţi putut citi săptămîna trecută în Academia Caţavencu, Elcomex IEA a sponsorizat PD-L în 2008 cu 15.000 de lei. În urmă cu două săptămîni, Elcomex EN a primit de la Administraţia Portului Constanţa (condusă de un director PD-L şi subordonată pedelistului Radu Berceanu) un contract de 15 milioane de lei pentru furnizare de energie electrică. Desigur, există şi cazuri în care beneficiile nu sînt neapărat financiare. Cotroceni Park SA, compania care tocmai a inaugurat cel mai mare mall din România, AFI Palace, se află şi ea pe lista sponsorilor cu 95.000 de lei. Şi nu e o coincidenţă că noul mall se află în sectorul 6, al cărui primar este Cristian Poteraş de la, aţi ghicit, PD-L.
La PSD, sponsori mici şi foarte mici
Dacă priviţi listele oficiale cu sponsorii PSD, vă veţi plictisi de moarte. Le găsiţi în Monitorul Oficial, dar nu vi le recomandăm decît dacă vreţi să vă enervaţi. În sensul că acolo vi se dă lista completă a sponsorilor, dar numai a celor foarte mici, mici şi mijlocii. Pe care nu-i ştie mai nimeni. Tocmai pentru că donează sume mici şi foarte mici. De n-ar fi, însă, şi donatorii mari şi foarte mari, n-ar putea fi plătite contracte precum cel cu Benenson Strategy Group, firma de consultanţă care a lucrat şi pentru Obama şi care-l costă pe Geoană milioane (nu de lei). Doar că cei mari nu apar niciodată în listele oficiale cu sponsori, la fel cum ei nu apar uneori în TOP 300 al celor mai bogaţi români. Va fi greu, astfel, să-l găsim printre donatorii PSD pe Culiţă Tărâţă, unul dintre cei mai prosperi agricultori ai ţării. De asemenea, foarte greu va fi de găsit şi numele lui Cornel Penescu, patronul FC Argeş, recent arestat pentru dare de mită. Despre Costel Căşuneanu, mare asfaltator al ţării, se spune că are deschise linii de finanţare la mai toate sediile de partide. Deci şi prin Kiseleff.
Buget anual la social-democraţi: 6.000.000 de euro. Sanchi!
Găsim, în schimb, sponsori mărunţi, care-şi rup de la gură pentru victoria partidului în alegeri. Precum Vasile Dîncu, care a donat partidului, la alegerile parlamentare de acum un an, 50.000 de lei. O sumă impresionantă pentru un profesor. N-o să credeţi, poate, dar şi mama pensionară a lui Cristian Diaconescu a ajutat partidul la ultimele alegeri. Cu 11.000 de lei. Din astfel de gesturi de bunăvoinţă ieşită din comun, PSD a adunat în 2008 circa cinci milioane de lei. Dacă adăugăm şi cele 17 milioane de lei din cotizaţii, putem trage o concluzie care nu ne şochează deloc: PSD e un partid care-şi declară un buget de maximum şase milioane de euro pe an (la cursul din 2008).
Numai la Constanţa, sponsorii au eleganţa să dea bani pe faţă
Circuitul banilor în natură, atît cel oficial, cît şi mai ales cel neoficial, se face după o formulă clasică: îmi dai, îţi dau. Aşa se face că donatorul Ştefan Viorel, din Galaţi, care a lăsat 154.000 de lei în puşculiţa partidului anul trecut, a primit pentru firmele sale mai multe contracte cu societăţi de stat, precum Administraţia Fluvială a Dunării de Jos sau Termoelectrica. Un alt exemplu este cel al fostului ofiţer KGB Constantin Iavorski, patron al Unicom Group, care a donat partidului condus de Mircea Geoană mica, dar simbolica sumă de 20.000 de lei. Iavorski, care a donat şi la PD-L, este astăzi unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa de cărbune şi păcură.
Lista celor mai mulţi donatori din zona persoanelor juridice este completată la PSD de judeţul Constanţa, acest paradis financiar al echipei lui Mazăre. Aici, nu mai puţin de 26 de firme au donat partidului diverse sume de bani, asta în condiţiile în care din Bucureşti au făcut donaţii doar opt firme. Favorit al contractelor cu Primăria Constanţa, omul de afaceri Sorin Strutinsky a donat anul trecut partidului simbolica sumă de 80.000 de lei.
Donatorii juridici Patriciu, Fenechiu, Ruşanu lipsesc de la PNL
Oficial, liberalilor le mergea bine în 2008. Bugetul partidului nu ştia de criză, iar membrii cotizau în mod conştiincios. La fel şi persoanele juridice. Dacă e să ne uităm, însă, pe datele oficiale declarate de PNL, firmele n-au prea fost generoase. Cele mai mari donaţii în cursul anului 2008 n-au sărit de 30.000 de euroi, sume pe care unii membri de partid le-au depăşit lejer, pe persoană fizică. În total, vreo 206 agenţi economici au marcat banul la PNL. Ceea ce, dacă e să ne gîndim că numai pe numele liderilor partidului sînt înscrise mai multe societăţi comerciale, e cam puţin. Au fost, totuşi, şi unii liberali mai generoşi. Tăriceanu a dat de la firma lui, Paul Păcuraru a dat cu vîrf şi îndesat, prin firmele apropiatului său din Galaţi, Sandu Traian (proprietar al Dunărea SA şi Galtour SRL), au mai dat şi firmele liberalilor de pe la Sibiu. Dar, una peste alta, sumele rar dacă au sărit de suta de mii de lei. În plus, firme serioase ale marilor afacerişti liberali nu prea apar la donatori. Nu tu firmele lui Patriciu, nu cele ale lui Fenechiu, nimic de la Ruşanu, Stavarache, Atanasiu sau alţi foşti mari bugetofagi.
Liberalii: prin noi înşine, pe persoană fizică
Dacă ne uităm la datele oficiale depuse de PNL, reiese că membrii de marcă ai partidului au fost foarte conştiincioşi, dar şi foarte exacţi. Nemţeşte de exacţi. Parlamentarii au donat între 8.000 şi 10.000 de lei, excepţiile fiind foarte rare. Nici măcar Dinu Patriciu n-a fost foarte deschis la pungă, dînd doar vreo sută de mii. De LEI, chit că noi. Şi dacă unii de la care te aşteptai să sară cu banu’ – că au de unde – n-au făcut-o, au fost alţii care sînt vai de mama lor în conturi, dar care au marcat o căruţă de bani, Spre exemplu, senatorul Ioan Ghişe a sărit la partid de mai bine de zece ori decît restul parlamentarilor. Aşa, cu vreo 120.000 de lei. Şi asta în condiţiile în care veniturile sale şi ale soţiei abia dacă sar de 70.000 anual. La fel şi alţii, precum fostul şef al studenţilor (care era un simplu consilier al preşedintelui Agenţiei de Restituire a Proprietăţilor), care a sărit cu vreo 77.000 de lei, asta în timp ce salariul lui anual abia dacă atingea suma asta. Iar astfel de cazuri mai sînt cu doamne – mame de liberali – care au donat peste 100.000 de lei ori tineri fără serviciu care au marcat donaţia grasă. Or, în condiţiile în care unii au donat mai mult decît au cîştigat, înseamnă că fie au adus banii de acasă, de la ciorap, fie au cîştigat mai mult decît au zis, deci au avut de unde să doneze.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 04 Nov 2009
Biroul de Investigatii
"Fondurile murdare" sînt banii donaţi partidelor/candidaţilor de către sponsori interesaţi. Interesaţi să-şi recupereze banii de la stat. Nu e ilegal să faci donaţii partidelor. Nu e ilegal să cîştigi contracte cu statul. Dar cînd cele două acţiuni se petrec în această ordine, ar putea fi cel puţin suspect. Iată motivul pentru care sponsorii „grei“ ai partidelor nu apar niciodată în listele oficiale de donatori. Nici la PSD, nici la PD-L, nici la PNL. E suficient să ne aruncăm un ochi pe listele oficiale de sponsorizări pentru partide din 2008 ca să ne dăm seama de asta. Dar unde se duc banii donatorilor generoşi cînd se duc? Tot la partid, dar prin intermediul membrilor.
Firmele au cotizat cu sub 20% din banii PD-L
Potrivit Monitorului Oficial, în 2008, Partidul Democrat-Liberal a strîns, din donaţii de la persoane fizice şi juridice, 33,364 milioane de lei.
De asemenea, din cotizaţii de la membrii de partid, PD-L-ul lui Băsescu a mai adunat 21,375 milioane de lei. În total, puşculiţa partidului a avut tot anul trecut fonduri de 54,739 milioane de lei, aproximativ 14,874 milioane de euro (la cursul mediu din 2008). La suma donaţiilor, persoanele juridice au contribuit cu DOAR 10,215 milioane de lei, adică 2,776 milioane de euro. Asta înseamnă că, într-un an cu două rînduri de campanii electorale (locale şi europarlamentare), PD-L nu a fost în stare să strîngă în trezorerie decît o duzină de firfirei de la toate firmele alea pe care oamenii de partid le-au ajutat să facă o grămadă de bani. Veţi putea privi cît vreţi în lista de donatori publicată în Monitorul Oficial, dar nu veţi putea găsi firme de construcţii de drumuri ca Tehnologica Radion, Delta ACM, Mari Vila sau Euro Construct Trading ’98 (băieţii de la Golden Blitz, cum mai sînt alintaţi), care au contracte de zeci de milioane de euro cu Primăria sectorului 3, acolo unde primar este Liviu Negoiţă, vicepreşedinte al PD-L, sau cu Primăria Capitalei din mandatul lui Adriean Videanu.
Marii absenţi ai donaţiilor la PD-L: drumararii
De exemplu, un singur contract cîştigat în luna decembrie 2008 de Tehnologica Radion la sectorul 3 se ridică la suma de 56,696 milioane de lei. Potrivit unui articol din Ziarul financiar, publicat în septembrie 2008, Tehnologica Radion, Delta ACM 93, Euro Construct Trading ’98 deveniseră, la 1 ianuarie 2008, cele mai profitabile firme de construcţii de drumuri din ţară. Şi asta tocmai datorită contractelor de lucrări pe care le primiseră de la Primăria Capitalei şi primăriile de sector. Să-i mai trecem la absenţi pe lista donatorilor şi pe ceilalţi baroni ai asfaltului, Costel Căşuneanu (Pa&Co International) şi Dorin Umbrărescu (UMB Spedition). Aceste ultime două firme, alături de Euroconstruct, reprezintă consorţiul care execută un tronson de 42 de kilometri din Autostrada Bucureşti-Ploieşti. Contractul pentru această autostradă le-a fost atribuit de ministrul pedelist Radu Berceanu, după o intervenţie publică a preşedintelui Băsescu în care acesta a afirmat că banii pentru drumuri ar trebui să rămînă la români. Recent, consorţiul baronilor asfaltului a primit încă 50 de milioane de euro în plus pentru Bucureşti-Ploieşti.
Asta are, asta n-are, donaţia-i cîştigătoare
Donaţia la partid nu e joc de loterie, ci e un lucru care îţi aduce avantaje foarte sigure. Patronul grupului Elcomex, de exemplu, poate să confirme acest lucru. După cum aţi putut citi săptămîna trecută în Academia Caţavencu, Elcomex IEA a sponsorizat PD-L în 2008 cu 15.000 de lei. În urmă cu două săptămîni, Elcomex EN a primit de la Administraţia Portului Constanţa (condusă de un director PD-L şi subordonată pedelistului Radu Berceanu) un contract de 15 milioane de lei pentru furnizare de energie electrică. Desigur, există şi cazuri în care beneficiile nu sînt neapărat financiare. Cotroceni Park SA, compania care tocmai a inaugurat cel mai mare mall din România, AFI Palace, se află şi ea pe lista sponsorilor cu 95.000 de lei. Şi nu e o coincidenţă că noul mall se află în sectorul 6, al cărui primar este Cristian Poteraş de la, aţi ghicit, PD-L.
La PSD, sponsori mici şi foarte mici
Dacă priviţi listele oficiale cu sponsorii PSD, vă veţi plictisi de moarte. Le găsiţi în Monitorul Oficial, dar nu vi le recomandăm decît dacă vreţi să vă enervaţi. În sensul că acolo vi se dă lista completă a sponsorilor, dar numai a celor foarte mici, mici şi mijlocii. Pe care nu-i ştie mai nimeni. Tocmai pentru că donează sume mici şi foarte mici. De n-ar fi, însă, şi donatorii mari şi foarte mari, n-ar putea fi plătite contracte precum cel cu Benenson Strategy Group, firma de consultanţă care a lucrat şi pentru Obama şi care-l costă pe Geoană milioane (nu de lei). Doar că cei mari nu apar niciodată în listele oficiale cu sponsori, la fel cum ei nu apar uneori în TOP 300 al celor mai bogaţi români. Va fi greu, astfel, să-l găsim printre donatorii PSD pe Culiţă Tărâţă, unul dintre cei mai prosperi agricultori ai ţării. De asemenea, foarte greu va fi de găsit şi numele lui Cornel Penescu, patronul FC Argeş, recent arestat pentru dare de mită. Despre Costel Căşuneanu, mare asfaltator al ţării, se spune că are deschise linii de finanţare la mai toate sediile de partide. Deci şi prin Kiseleff.
Buget anual la social-democraţi: 6.000.000 de euro. Sanchi!
Găsim, în schimb, sponsori mărunţi, care-şi rup de la gură pentru victoria partidului în alegeri. Precum Vasile Dîncu, care a donat partidului, la alegerile parlamentare de acum un an, 50.000 de lei. O sumă impresionantă pentru un profesor. N-o să credeţi, poate, dar şi mama pensionară a lui Cristian Diaconescu a ajutat partidul la ultimele alegeri. Cu 11.000 de lei. Din astfel de gesturi de bunăvoinţă ieşită din comun, PSD a adunat în 2008 circa cinci milioane de lei. Dacă adăugăm şi cele 17 milioane de lei din cotizaţii, putem trage o concluzie care nu ne şochează deloc: PSD e un partid care-şi declară un buget de maximum şase milioane de euro pe an (la cursul din 2008).
Numai la Constanţa, sponsorii au eleganţa să dea bani pe faţă
Circuitul banilor în natură, atît cel oficial, cît şi mai ales cel neoficial, se face după o formulă clasică: îmi dai, îţi dau. Aşa se face că donatorul Ştefan Viorel, din Galaţi, care a lăsat 154.000 de lei în puşculiţa partidului anul trecut, a primit pentru firmele sale mai multe contracte cu societăţi de stat, precum Administraţia Fluvială a Dunării de Jos sau Termoelectrica. Un alt exemplu este cel al fostului ofiţer KGB Constantin Iavorski, patron al Unicom Group, care a donat partidului condus de Mircea Geoană mica, dar simbolica sumă de 20.000 de lei. Iavorski, care a donat şi la PD-L, este astăzi unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa de cărbune şi păcură.
Lista celor mai mulţi donatori din zona persoanelor juridice este completată la PSD de judeţul Constanţa, acest paradis financiar al echipei lui Mazăre. Aici, nu mai puţin de 26 de firme au donat partidului diverse sume de bani, asta în condiţiile în care din Bucureşti au făcut donaţii doar opt firme. Favorit al contractelor cu Primăria Constanţa, omul de afaceri Sorin Strutinsky a donat anul trecut partidului simbolica sumă de 80.000 de lei.
Donatorii juridici Patriciu, Fenechiu, Ruşanu lipsesc de la PNL
Oficial, liberalilor le mergea bine în 2008. Bugetul partidului nu ştia de criză, iar membrii cotizau în mod conştiincios. La fel şi persoanele juridice. Dacă e să ne uităm, însă, pe datele oficiale declarate de PNL, firmele n-au prea fost generoase. Cele mai mari donaţii în cursul anului 2008 n-au sărit de 30.000 de euroi, sume pe care unii membri de partid le-au depăşit lejer, pe persoană fizică. În total, vreo 206 agenţi economici au marcat banul la PNL. Ceea ce, dacă e să ne gîndim că numai pe numele liderilor partidului sînt înscrise mai multe societăţi comerciale, e cam puţin. Au fost, totuşi, şi unii liberali mai generoşi. Tăriceanu a dat de la firma lui, Paul Păcuraru a dat cu vîrf şi îndesat, prin firmele apropiatului său din Galaţi, Sandu Traian (proprietar al Dunărea SA şi Galtour SRL), au mai dat şi firmele liberalilor de pe la Sibiu. Dar, una peste alta, sumele rar dacă au sărit de suta de mii de lei. În plus, firme serioase ale marilor afacerişti liberali nu prea apar la donatori. Nu tu firmele lui Patriciu, nu cele ale lui Fenechiu, nimic de la Ruşanu, Stavarache, Atanasiu sau alţi foşti mari bugetofagi.
Liberalii: prin noi înşine, pe persoană fizică
Dacă ne uităm la datele oficiale depuse de PNL, reiese că membrii de marcă ai partidului au fost foarte conştiincioşi, dar şi foarte exacţi. Nemţeşte de exacţi. Parlamentarii au donat între 8.000 şi 10.000 de lei, excepţiile fiind foarte rare. Nici măcar Dinu Patriciu n-a fost foarte deschis la pungă, dînd doar vreo sută de mii. De LEI, chit că noi. Şi dacă unii de la care te aşteptai să sară cu banu’ – că au de unde – n-au făcut-o, au fost alţii care sînt vai de mama lor în conturi, dar care au marcat o căruţă de bani, Spre exemplu, senatorul Ioan Ghişe a sărit la partid de mai bine de zece ori decît restul parlamentarilor. Aşa, cu vreo 120.000 de lei. Şi asta în condiţiile în care veniturile sale şi ale soţiei abia dacă sar de 70.000 anual. La fel şi alţii, precum fostul şef al studenţilor (care era un simplu consilier al preşedintelui Agenţiei de Restituire a Proprietăţilor), care a sărit cu vreo 77.000 de lei, asta în timp ce salariul lui anual abia dacă atingea suma asta. Iar astfel de cazuri mai sînt cu doamne – mame de liberali – care au donat peste 100.000 de lei ori tineri fără serviciu care au marcat donaţia grasă. Or, în condiţiile în care unii au donat mai mult decît au cîştigat, înseamnă că fie au adus banii de acasă, de la ciorap, fie au cîştigat mai mult decît au zis, deci au avut de unde să doneze.
marți, 3 noiembrie 2009
Biserici şi street-ball din rezerva bugetară
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
02 Noi 2009 Doru Cireasa
Fondul, destinat intervenţiei în caz de calamităţi, a mers în acest an de criză pe festivaluri, autostrăzi electorale şi pe terenuri de baschet.
Ferit de catastrofe care să îl oblige să bage mâna adânc în buzunar pentru a reconstrui infrastructura de transport afectată de inundaţii sau pentru a ridica alte case sinistraţilor, guvernul a beneficiat în acest an de aproximativ 100 de milioane de euro în fondul de rezervă bugetară, folosit după pofta inimii sale. Cu două luni înainte de finalul anului, fondul este secătuit, mai având în el doar şapte milioane de lei. Executivul a adoptat în acest an aproximativ 60 de hotărâri de guvern prin care a împărţit banii, nu însă pentru situaţii urgente sau neprevăzute, după cum prevede legea.
Dacă multe hotărâri de guvern adoptate în 2009 prevăd transferul unor sume către administraţia locală, pentru asigurarea salariilor din învăţământ sau pentru subvenţionarea costurilor cu încălzirea există şi decizii stranii.
Guvernul a decis alocarea a 70.000 de euro pentru construirea unui teren de street-ball (un tip de baschet) la Târgu-Jiu. Alte sume cuprinse între câteva mii şi sute de mii de euro au fost date pentru repararea sau construirea a peste 40 de locaşe de cult. Nu au fost uitate nici festivalurile din comunele şi satele patriei. În anumite situaţii banii au fost daţi cu destinaţie bine precizată, cum ar fi îndiguiri, reparaţii de drumuri, construire de şcoli, iar în alte situaţii banii au fost alocaţi la grămadă fără menţionarea destinaţiei, ci doar a beneficiarilor. În luna mai, Guvernul a dat din fond primăriilor a câteva mii de localităţi aproape 40 de milioane de euro. Printre beneficiari se regăsesc comune care şi-au cheltuit banii pe festivaluri. Comuna Văleni din judeţul Olt, organizatoarea festivalului „Lubeniţei“, a primit 50.000 de lei şi la fel alte comune organizatoare a celor peste 300 de festivaluri şi evenimente care au loc lunar în România.
Nici infrastructura nu a fost uitată, cum Emil Boc s-a angajat să definitiveze autostrada Transilvania până la 1 decembrie 2009. Premierul a decis direcţionarea a 60 de milioane de lei din ultimele 100 de milioane din fondul de rezervă al Guvernului către autostrada Transilvania, iar 10 milioane de lei au mers către centura ocolitoare Cluj-Napoca Est. Alte obiective au fost organizarea referendumului convocat de preşedintele Băsescu pentru 22 noiembrie, combaterea gripei porcine, organizarea alegerilor pentru Parlamentul European, finanţarea Aeroclubului României etc.
Fondul de rezervă bugetară a devenit robinetul prin care Guvernul poate câştiga simpatiile legătorilor, spun economiştii şi instituţiile financiare. „Guvernele (României - n.r.) au înclinat spre utilizarea politicii fiscale ca instrumente pentru câştigarea sprijinului populaţiei, în timp ce reformele macroeconomice dificile au fost desconsiderate (…), vulnerabilitatea României la criza mondială a fost amplificată, în toamna anului trecut, de creşterea creditării externe şi a cheltuielilor guvernamentale înainte de alegerile parlamentare“, spun analiştii firmei de evaluare Moody’s. Anul trecut a fost unul de vârf din acest punct de vedere. În ultimul semestru al anului trecut, în preajma alegerilor, au fost date aproape 2,8 miliarde de lei administraţiilor locale şi bugetului de pensii, cu ajutorul fondului de rezervă. Două miliarde de lei din total au mers către cheltuielile curente - de personal şi cu bunuri şi servicii - ale unităţilor teritoriale.
Fost ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu spune că folosirea politică a banilor din fondul de rezervă este singurul punct critic. Fondul riscă să fie un „instrument politic“, iar justeţea cheltuirii banilor intră în sarcina Curţii de Conturi. „Nu este corect ca un cetăţean să sufere pentru că primarul localităţii sale are altă culoare politică“, spune acesta. Vlădescu spune că banii trebuie alocaţi într-adevăr pentru situaţii de maximă importanţă, dar dacă nu a fost cazul direcţionării lor către astfel de situaţii, nu există motiv pentru ca ei să nu fie cheltuiţi judicios.
„Chiar şi organizarea unui festival într-un sat aduce bucurie localnicilor“, spune acesta. Discuţiile referitoare la cheltuirea fondului de rezervă se bazează pe o perspectivă greşită, cu priză în mass-media, anume că oricât de puţini bani am avea trebuie să facem economii din aceştia, în loc să ne gândim cum putem mări suma de bani pe care o avem. Cheltuielile administraţiei locale au crescut mult mai mult decât cele ale administraţiei centrale în urma creşterii autonomiei locale, care presupun trecerea unor categorii întregi, precum profesorii pe statele de plată ale primăriilor.
Cotidianul.ro
02 Noi 2009 Doru Cireasa
Fondul, destinat intervenţiei în caz de calamităţi, a mers în acest an de criză pe festivaluri, autostrăzi electorale şi pe terenuri de baschet.
Ferit de catastrofe care să îl oblige să bage mâna adânc în buzunar pentru a reconstrui infrastructura de transport afectată de inundaţii sau pentru a ridica alte case sinistraţilor, guvernul a beneficiat în acest an de aproximativ 100 de milioane de euro în fondul de rezervă bugetară, folosit după pofta inimii sale. Cu două luni înainte de finalul anului, fondul este secătuit, mai având în el doar şapte milioane de lei. Executivul a adoptat în acest an aproximativ 60 de hotărâri de guvern prin care a împărţit banii, nu însă pentru situaţii urgente sau neprevăzute, după cum prevede legea.
Dacă multe hotărâri de guvern adoptate în 2009 prevăd transferul unor sume către administraţia locală, pentru asigurarea salariilor din învăţământ sau pentru subvenţionarea costurilor cu încălzirea există şi decizii stranii.
Guvernul a decis alocarea a 70.000 de euro pentru construirea unui teren de street-ball (un tip de baschet) la Târgu-Jiu. Alte sume cuprinse între câteva mii şi sute de mii de euro au fost date pentru repararea sau construirea a peste 40 de locaşe de cult. Nu au fost uitate nici festivalurile din comunele şi satele patriei. În anumite situaţii banii au fost daţi cu destinaţie bine precizată, cum ar fi îndiguiri, reparaţii de drumuri, construire de şcoli, iar în alte situaţii banii au fost alocaţi la grămadă fără menţionarea destinaţiei, ci doar a beneficiarilor. În luna mai, Guvernul a dat din fond primăriilor a câteva mii de localităţi aproape 40 de milioane de euro. Printre beneficiari se regăsesc comune care şi-au cheltuit banii pe festivaluri. Comuna Văleni din judeţul Olt, organizatoarea festivalului „Lubeniţei“, a primit 50.000 de lei şi la fel alte comune organizatoare a celor peste 300 de festivaluri şi evenimente care au loc lunar în România.
Nici infrastructura nu a fost uitată, cum Emil Boc s-a angajat să definitiveze autostrada Transilvania până la 1 decembrie 2009. Premierul a decis direcţionarea a 60 de milioane de lei din ultimele 100 de milioane din fondul de rezervă al Guvernului către autostrada Transilvania, iar 10 milioane de lei au mers către centura ocolitoare Cluj-Napoca Est. Alte obiective au fost organizarea referendumului convocat de preşedintele Băsescu pentru 22 noiembrie, combaterea gripei porcine, organizarea alegerilor pentru Parlamentul European, finanţarea Aeroclubului României etc.
Fondul de rezervă bugetară a devenit robinetul prin care Guvernul poate câştiga simpatiile legătorilor, spun economiştii şi instituţiile financiare. „Guvernele (României - n.r.) au înclinat spre utilizarea politicii fiscale ca instrumente pentru câştigarea sprijinului populaţiei, în timp ce reformele macroeconomice dificile au fost desconsiderate (…), vulnerabilitatea României la criza mondială a fost amplificată, în toamna anului trecut, de creşterea creditării externe şi a cheltuielilor guvernamentale înainte de alegerile parlamentare“, spun analiştii firmei de evaluare Moody’s. Anul trecut a fost unul de vârf din acest punct de vedere. În ultimul semestru al anului trecut, în preajma alegerilor, au fost date aproape 2,8 miliarde de lei administraţiilor locale şi bugetului de pensii, cu ajutorul fondului de rezervă. Două miliarde de lei din total au mers către cheltuielile curente - de personal şi cu bunuri şi servicii - ale unităţilor teritoriale.
Fost ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu spune că folosirea politică a banilor din fondul de rezervă este singurul punct critic. Fondul riscă să fie un „instrument politic“, iar justeţea cheltuirii banilor intră în sarcina Curţii de Conturi. „Nu este corect ca un cetăţean să sufere pentru că primarul localităţii sale are altă culoare politică“, spune acesta. Vlădescu spune că banii trebuie alocaţi într-adevăr pentru situaţii de maximă importanţă, dar dacă nu a fost cazul direcţionării lor către astfel de situaţii, nu există motiv pentru ca ei să nu fie cheltuiţi judicios.
„Chiar şi organizarea unui festival într-un sat aduce bucurie localnicilor“, spune acesta. Discuţiile referitoare la cheltuirea fondului de rezervă se bazează pe o perspectivă greşită, cu priză în mass-media, anume că oricât de puţini bani am avea trebuie să facem economii din aceştia, în loc să ne gândim cum putem mări suma de bani pe care o avem. Cheltuielile administraţiei locale au crescut mult mai mult decât cele ale administraţiei centrale în urma creşterii autonomiei locale, care presupun trecerea unor categorii întregi, precum profesorii pe statele de plată ale primăriilor.
luni, 2 noiembrie 2009
Sosia lui Ceauşescu rupe tăcerea. Conducătorii DSS au participat la conspiraţia din 1989 şi au ascuns arhiva Direcţiei a V-a
Romania trebuie salvata!
Gardianul
Au trecut două decenii de la ceea ce Ion Iliescu încă mai numeşte revoluţie. Teroriştii anunţaţi de el în timpul revoltei populare transmise în direct au intrat în pământ. Deşi au toate probele, instituţiile statului, reprezentate, în special, de procurorul Dan Voinea, nu şi-au făcut datoria timp de două decenii. Etapele diversiuniiLovitura de stat s-a realizat în umbra revoltei populare, dar, pentru a reuşi, au fost gândiţi mai mulţi paşi tactici:Slăbirea Serviciului de Informaţii din Direcţia a V-a prin înfiinţarea unui colectiv din cadrul aceluiaşi serviciu, format din 13 ofiţeri (din colectivul de 46 de ofiţeri), care trebuiau să se ocupe de familia prezidenţială, încă din 1987, de vilele de procotol şi sectorul Reprezentare. Până în 1987, de aceste lucruri se ocupa întreg Departamentul Securităţii Statului - Miliţia, Armata şi Gărzile Patriotice. “I-am întrebat pe colonelul Adrian Cristea şi pe generalul Neagoe, dar nu au putut să-mi spună din ordinul cui s-a făcut acest lucru”;Introducerea (angajarea) mai multor ofiţeri din MAN şi din Direcţia a IV-a a Securităţii Statului în cadrul Direcţiei a V-a. Scopul: cunoaşterea stării de spirit;Distrugerea Sediului Direcţiei a V-a după ce au luat tot inventarul (dosare, logistică), apoi au spus că toate au ars;Tentativa de asasinare a ofiţerilor Direcţiei a V-a pe Stadionul Ghencea şi de la USLA după simularea depunerii jurământului faţă de CPUN;Pentru a-l determina pe Nicolae Ceauşescu să plece din sediul CC al PCR, s-a organizat asasinarea generalului Vasile Milea, după care generalul Stănculescu i-a raportat lui Nicolae Ceauşescu că situaţia nu mai poate fi ţinută sub control, determinându-l să ordone aducerea elicopterului prezidenţial pe sediul CC. Imediat, Stănculescu a declarat public că preşedintele a fugit;În 22 decembrie 1989, deja erau tipărite legitimaţiile de revoluţionari pentru cei care făceau parte din conjuraţie;Pentru a demonstra poporului ce ravagii pot face teroriştii lui Ceauşescu, s-a ordonat să se tragă cu tunurile în sediul Direcţiei a V-a şi în Palatul Republicii;Înarmarea aşa-zişilor revoluţionari pentru apărarea noii conduceri de teroriştii lui Nicolae Ceauşescu, cu pistoale-mitralieră AKM din dotarea cadrelor Direcţiei a V-a. Iulian Vlad şi Marin Neagoe au ordonat ofiţerilor să abandoneze armamentul şi să se retragă în cazărmi. După arestarea lor pe 8 ianuarie 1990, procurorii i-au întrebat unde sunt armele cu care au tras. I-au învinuit pe ofiţeri de abandonarea armamentului. Conform regulamentului militar, arma nu se lasă din mână decât prin depunere la rastel sau atunci când militarul moare în luptă; Pentru a convinge populaţia că există terorişti, Armata atacă Televiziunea şi Radiodifuziunea cu elicoptere, declarând că ar fi ale Securităţii, după ce au şters inscripţiile Armatei; Îndemnarea populaţiei să vină şi “să apere” cu mâinile goale Televiziunea şi noua conducere de la CC al PCR;Recurgerea la acţiuni macabre: filmarea cadavrelor din cimitirele de la Timişoara, pe care le-au legat cu sârmă ghimpată de picioare. Au dat pe posturile de televiziune şi radio zvonuri că teroriştii lui Ceauşescu se îndreaptă spre Aeroportul Otopeni ca să-l ocupe. Apoi i-au chemat pe militarii de la Buzău cu două autobuze, iar când au ajuns, i-au mitraliat;Alte diversiuni care frizau patologicul: “Securiştii au otrăvit apa din Bucureşti”, lansată de un rus de la Agenţia RIA Novosti; “Securiştii s-au îmbrăcat în halate de medici şi au urcat pe maşinile Salvării, de unde mitraliază populaţia”; “Babele de la Securitate vin la biserică cu pistoale în colivă”; “Securiştii distrug obiective naţionale pentru a crea haos”; “Teroriştii lui Arafat, îmbrăcaţi în combinezoane negre, trag din toate poziţiile”; Ceauşescu a luat orfani şi i-a băgat în Securitate – aceştia erau cei mai cruzi terorişti; Nicolae Ceauşescu făcea transfuzie cu sânge de copii ca să întinerească etc.
Fotografie în care militarii dădeau documentele arhivei Direcţiei a V-a din mână în mână şi le băgau sub şarpanta Comitetului Central de vizavi, de lângă Biblioteca Centrală UniversitarăCeauşescu a fost o victimă a “ţărilor frăţeşti”Pentru a clarifica unele aspecte, am discutat cu colonelul Dumitru Burlan, care a lucrat ani lungi la Direcţia a V-a – Securitate şi Gardă, fiind şi unica sosie a lui Nicolae Ceauşescu într-o anume împrejurare.Ce funcţie aţi avut în Direcţia a V-a a Departamentului Securităţii Statului?Eu am deţinut diverse funcţii, dar din 1987 până în decembrie 1989 am fost ofiţer specialist I şi m-am ocupat de securitatea familiei prezidenţiale. Mă ocupam de persoanele respective şi de locurile unde se deplasa conducerea superioară de partid şi de stat: Nicolae Ceauşescu, Elena şi copiii. Mai precis, casele de oaspeţi din Bucureşti, de la Constanţa, Predeal, Sinaia, Olăneşti. În 1987, Serviciul de Contrainformaţii al Direcţiei a V-a s-a împărţit în două. Eram 46 de ofiţeri: 33 au rămas să se ocupe de întreprinderile gospodăriei de partid, iar eu cu 12 ofiţeri să ne ocupăm contrainformativ de familia Ceauşescu şi de personalul care, într-un fel sau altul, veneau în contact cu familia: ospătari, bucătari, spălătorese, femei de serviciu, lenjerese, surori medicale, doctori, arhitect. În sectorul de reprezentare se pregătea mâncarea, se confecţionau sau se schimbau mobiliere, se reparau frigidere, aragaze etc. Mă ocupam şi de personalul de-acolo. Mă ocupam şi de lucrătorii care pregăteau derivatele din lapte, din carne. Era la Băneasa o făbricuţă unde se produceau unt, caş, brânză, iaurt, smântână. Exista şi o făbricuţă pentru preparate din carne. Acei oameni nu veneau în contact direct cu familia prezidenţială, dar trebuiau verificaţi fiindcă produsele ajungeau pe masa preşedintelui. De exemplu, în nişte icre s-au găsit cioburi de sticlă. Furau laptele, puneau apă şi adăugau azotat de amoniu ca să pară la fel de gras. Vacile de la Vlăsia dădeau un lapte cu 3,5% grăsime. Ei furau 100 de litri de lapte şi puneau azotat de amoniu. Când aţi fost sosia lui Ceauşescu? De ce nu l-aţi folosit pe Nicolae Andruţa, care semăna mult mai bine cu Ceauşescu?Eu am stat zece zile în locul lui. M-am dus de-acasă la serviciu şi de la serviciu acasă. El a aprobat cu greu acea misiune şi în acele zile nici nu a plecat din Bucureşti. A stat acasă sau la serviciu. De frică. În 1972, când eram în escortă, Ceauşescu era pe cai mari. Lăudat, recunoscut, invitat în toată lumea. România avea legături diplomatice cu Germania Federală, cu Israelul, China, Vietnamul, dar avea relaţii şi cu palestinienii. Nicolae Ceauşescu era vizitat de toţi. De ce credeţi că unii istorici, jurnalişti, politicieni consideră azi că a fost o concesie din partea Moscovei pentru Nicolae Ceauşescu să joace un asemenea rol de intermediar într-o perioadă delicată?Nu cred că a fost o concesie. Ruşii nu-l suportau. Nicolae Ceauşescu aducea informaţii chiar şi de la NATO şi le dădea Moscovei. După un timp, şi-a dat seama că “ţările frăţeşti” îl lucrează. Aşa s-a constituit în Departamentul Securităţii Statului o unitate specială, care-i lucra pe toţi diplomaţii din “ţările frăţeşti”. Inclusiv din URSS. Şi a avut dreptate: a sfârşit ca victimă a “ţărilor frăţeşti”.Aurel Dragoş Munteanu furnizase “legitimaţii de revoluţionar”A venit la Bucureşti vicepreşedintele american Joe Biden şi a evocat în aula BCU momentul din seara de 22 decembrie 1989 când au ars 550.000 de cărţi, multe unicate, monumente adevărate ale patrimoniului nostru. Vă mai amintiţi cum s-au pus tunurile de pe tancuri pe Bibliotecă? Unde eraţi atunci?În acea zi, imediat după plecarea lui Nicolae Ceauşescu de pe sediul CC al PCR, eu am vrut să intru în sediul Direcţiei a V-a. Sediul se afla într-un corp de clădire care a fost luat de către Departamentul Securităţii Statului cu vreo 20 de ani în urmă. Când Ceauşescu a plecat, la 12.10, am vrut să intru în sediu prin spate ca să-mi iau mapa de pe birou. M-a oprit maiorul Buciu Gheorghe. Era ora 12.25. “Nu se poate să intraţi acum. Maiorul Tudor şi căpitanul Ciobăniţă predau unitatea către Ministerul Apărării Naţionale”. Ceauşescu nu ajunsese încă la Snagov, iar ei predau deja arhiva. Totul era prestabilit. Din 1987, am observat nereguli grave, dar un militar execută ordinele şefilor, deşi nu eram nişte roboţi fără discernământ. “Reveniţi mai târziu, tovarăşu’ colonel, după predare!” “Cum să mai revin, Buciule, tu nu vezi ce-i aici? Da’ ţie nu ţi-e frică să stai aici?” “Nu, tovarăşul colonel, că eu am legitimaţie de revoluţionar”. Era 22 decembrie 1989, ora 12.25! Era preieten cu Aurel Dragoş Munteanu de la Televiziune, citea poezii la acelaşi cenaclu. Maiorul Buciu avea să moară împuşcat pe scările TVR. Pentru conjuraţie, erau racolaţi de peste tot. De la PCR, erau Nicolcioiu, şeful Protocolului, şi Apostotiu, secretarul Consiliului de Stat. De la Armată era Victor Athanasie Stănculescu. Pe la începutul anului 2008, Ion Antonescu, fostul ministru al culturii în Guvernul Năstase, a afirmat public că a avut legitimaţia cu numărul 13. Când a fost întrebat cine i-a dat-o înaintea evenimentelor, a răspuns: “Am să spun, dar nu acum, că încă mi-e frică”. Şi eu l-am rugat pe Buciu să-mi facă rost de o legitimaţie, iar el mi-a promis că se duce la Aurel Dragoş Munteanu. Pe 22 decembrie, la ora 16, Ion Iliescu a cerut apă şi sendvişuri. Mă anunţase Burciu Radu. M-am dus la sectorul Reprezentare. Am luat doi ospătari şi o navetă cu apă minerală. Aveam şi pistolul la mine. Am plecat aşa prin mulţime. Acum, când mă gândesc ce am făcut, cred că eram inconştient. Când ne-am apropiat de Comitetul Central, m-am uitat în navetă şi mai erau numai 3 sticle. “Lie, lasă dracului, hai să plecăm!” Nu mi-am dat seama ce prostie era să fac. Dacă eu m-aş fi purtat urât cu oamenii, Lie putea să strige doar atât: “Securistul!” Şi mă linşau acolo. Dovada că arhiva Direcţiei a V-a nu a ars – revista “Paris Match”Deci legitimaţiile de revoluţionar, confecţionate înaintea evenimentului, reprezintă o dovadă că oameni importanţi din Departamentul Securităţii Statului (DSS) ştiau de complot? Predarea arhivei este o altă dovadă? După ce am discutat cu maiorul Buciu, am plecat. DSS a trecut imediat în subordinea MApN şi ar putea motiva că trebuia să predea arhiva. În martie 1990, m-am dus la Ion Stanciu, ofiţer acoperit la o firmă care vindea armament. Mi-a arătat revista “Paris Match”. Era acolo o fotografie în care militarii dădeau documentele arhivei Direcţiei a V-a din mână în mână şi le băgau sub şarpanta Comitetului Central de vizavi, de lângă Biblioteca Centrală Universitară. În viluţă lucra inginerul Voicu. Avea 12 oameni care se ocupau de administraţie: mobilau birourile activiştilor, pregăteau funeraliile, sicriele, gropile pentru cei care mureau din CC. Era sarcina lui Voicu. Toată arhiva Direcţiei a V-a a fost depozitată temporar sub şarpantă. La ora 16.55, apare Ion Iliescu pe televizor de la balconul CC şi a spus: “Teroriştii, foştii ofiţeri de Securitate, care l-au apărat pe Nicolae Ceauşescu, trag în Comitetul Central de vizavi”. El a fost primul care a rostit cuvântul “teroriştii”, termen ce nu apărea în discursuri publice. Atunci a fost momentul când s-a dat ordinul să se tragă în teroriştii lui Nicolae Ceauşescu. Aşa s-a confundat şi clădirea lui Voicu tot cu Direcţia a V-a. Tunurile de pe tancuri au tras, incendiul s-a extins şi asupra BCU. Au ars documente inestimabile. BCU a fost refăcută cu subvenţii din SUA, aşa că Joe Biden a inaugurat cumva clădirea. Dar nu a ars şi arhiva Direcţiei a V-a. Documentele au fost luate apoi din şarpantă şi duse la Piteşti. Presa a întrebat în martie unde este arhiva. Virgil Măgureanu a răspuns: “Unde să fie? N-a ars?”. În utlima lui carte, recunoaşte că a fost lovitură de stat. Joe Biden a afirmat că poporul român a plătit cu sânge pentru democraţie şi că oamenii nu au murit inutil. Numai că nu a fost prins niciun terorist. Eu am fost închis, arestat fără mandat, interogat de procurori. Unul în faţă, altul în spate, cu lampa pe masă, ca în anii 1950. Nu mai eram militar în faţa lor. Le-am cerut să-mi respecte gradul şi demnitatea. Numai copiii m-au ţinut în viaţă...Ce trebuia să se inducă publicului prin această lovitură de imagine televizată: faptul că Securitatea era anihilată tocmai prin distrugerea sediului Direcţiei a V-a sau că trebuia să se vadă că arhiva blestemată a ars?Voiau să ascundă tot ce era în Direcţia a V-a. Erau acolo documente care îl vizau pe Ion Iliescu şi pe alţi tovarăşi. Ofiţerii Direcţiei a V-a nu mai erau acolo. Se ştie cine a dat ordin, cine a tras. Militarii ţin un jurnal de bord al unităţii, ca pe mare: cine era pe tanc, ce muniţie a folosit, unde s-a tras. Dacă instituţiile statului voiau să facă lumină, reuşeau. Tanchiştii nu erau din Bucureşti, nu ştiau de BCU. Conjuraţii au prevăzut şi distrugerea Palatului Republicii şi au luat toate operele de artă şi le-au dus la subsol. Cele din ipsos sau de marmură nu au fost duse, erau prea grele. Televiziunile prezentau un portret cu un glonţ în frunte. “Teroriştii lui Ceauşescu sunt foarte bine antrenaţi, trag numai în cap!” Marea durere: “Am fost arestaţi de colegii noştri”Poate că aţi tras dumneavoastră, dacă tot aveaţi pistolul...Da, dar l-am predat. După 1987, au început să fie încadraţi în Direcţia a V-a foarte mulţi ofiţeri de la Direcţia a IV-a de contrainformaţii militare. Într-o zi a venit cu tatăl lui, un colonel la Ministerul Apărării, şi actualul deputat revoluţionar Nicolae Lupoi ca să-l angajăm. El deja era băgat în scenariu. La noi, leafa era cu vreo 300-500 de lei mai mare ca la Armată. Toţi care s-au angajat la noi după 1987 s-au manifestat în decembrie 1989. Rolul intruşilor era să cunoască starea de spirit a ofiţerilor, să ştie care sunt punctele de lucru în caz de alarmare. Noi am fost arestaţi de MApN, de colegi care au lucrat cu noi până atunci. Durerea mea nu era că a căzut Nicolae Ceauşescu, ci că am fost arestaţi de colegii noştri. Noi, ofiţerii de la Direcţia a V-a şi de la USLA, trebuia să depunem jurământul pe 24 decembrie faţă de noua conducere a ţării – CPUN. Majoritatea eram în clădirea Miliţiei Capitalei. Nu s-a spus că trebuie să mergem pe Stadionul Ghencea să depunem jurământul. Eu le-am spus colegilor că ne omoară dacă ne ducem acolo. “Dacă totuşi acceptăm, trebuie să fie şefii în frunte: generalul Neagoe, generalul Bucurescu, care fusese numit între timp la comanda Direcţiei a V-a, generalul Iulian Vlad, secretarul de partid şi toţi şefii de servicii”. Scenariul era aşa: ne dădeau automate AKM, fără cartuşe, depuneam jurământul şi apoi ne secerau. Ne împuşcau pe toţi “Teroriştii!”. Apoi ne puneau încărcătoare cu cartuşe ca să poată simula că am vrut să atacăm noua putere. Cum aţi aflat? Prin mijloace tehnice specifice... Gelu Voican Voiculescu avea o minte sclipitoare, iar Sergiu Nicolaescu era meşter la scenarii. I-au propus lui Ion Iliescu acest scenariu în closetul de la Ministerul Apărării Naţionale, dar el s-a opus. Generalul Nicolae Popescu mi-a povestit multe lucruri. După 1989, el a fost şeful Secţiei Militare în locul lui Coman. Avea sediul conspirativ pe Mendeleev, la Ministerul Metalurgiei. Gropi comune la Străuleşti pentru ofiţeriCe rol au avut străinii?Toate scenariile au fost gândite în ţară. Eu m-am ocupat şi de BTT o vreme. Avea nişte vile la Străuleşti, iar eu trebuia să ştiu cine vine acolo. Era responsabil în ianuarie-martie 1990 Ion Oţeleanu, un vecin de-al meu. El m-a chemat şi mi-a zis: “Mitică, hai să-ţi arăt unde trebuia să fii înmormântat!”. M-a dus prin curtea vilelor, pe marginea lacului, până aproape de fabrica “Marmura”. Mi-a arătat două gropi lungi de 10 metri, late de 4 şi adânci de 6 metri. Încăpeaţi acolo?Încăpeam toţi. Au săpat zile întregi. Elena Ceauşescu a fost agent Mossad! Credeţi că turiştii sovietici cu “Lada” erau tot o invenţie a Departamentului Securităţii Statului?Nu, aici a fost o conlucrare între serviciile sovietice, americane, ungureşti şi israeliene. MOSSAD-ul n-a avut luptători, dar a avut agenţi în serviciile noastre, în aparatul de partid. Elena Ceauşescu era sigur agentă MOSSAD. Pe ce vă întemeiaţi?Eu i-am lucrat informativ pe toţi evreii din Comitetul Central: Iosif Banc, Naş Leon, Mihai Ghere, Gogu Rădulescu. Făceam note informative despre ei. Pe Banc l-am scos din CC pentru fraudă reală. Avea pe mână crescătorii de vulpi argintii, de nurci şi de nutrii. Îşi însuşea banii. Eu am făcut o notă informativă şi despre Elena Ceauşescu, dar nu pot să spun mai mult. A fost Iulian Vlad “creierul” scenariului? Acest amplu scenariu prin care trebuia să se inducă populaţiei ideea că Nicolae Ceauşescu este monstru, că trebuie distrus, că a omorât 64.000 de oameni, că a subminat economia naţională - toate aceste elemente trebuiau coroborate. Cine a fost eminenţa cenuşie? Putea Sergiu Nicolaescu şi Gelu Voican Voiculescu să elaboreze un asemenea scenariu pentru servicii şi pentru armată? Era nevoie să se cunoască mecanismele intime ale acestor instituţii ale statului. Putea Iulian Vlad să gândească un asemenea scenariu de înlăturare a lui Nicolae Ceauşescu? Desigur, cu un număr relativ mic, dar suficient de convingător de morţi, simulând invazia străină, dar evitând totuşi pătrunderea sovieticilor în ţară printr-un desant care se anunţa la televizor. S-ar putea ca Iulian Vlad să fi avut un aport important. N-a scos un cuvânt de 20 de ani. Era iubit de ofiţeri şi cred că a fost manevrat ca să nu se facă de râs. L-au determinat pe generalul Neagoe să intre în conjuraţie simplu: îi spunem lui Ceauşescu că ţi-ai făcut vilă la Corbeanca sau vii cu noi? E posibil ca Iulian Vlad să fi păţit la fel. Ceauşescu i-a cerut lui Iulian Vlad să se ducă la Nicolae Militaru, să-l atenţioneze să termine cu agentura sovietică şi să nu mai vorbească vrute şi nevrute la adresa conducerii superioare de partid. Iulian Vlad s-a dus şi Militaru l-a racolat el pe şeful Departamentului Securităţii Statului. În primăvara lui 1989, Vlad a trecut de partea conjuraţiei. Ştiu de la un om care nu vrea să iasă în faţă. Aţi afirmat că Victor Athanasie Stănculescu a avut un rol foarte important. În ce sens?Stănculescu a fost condamnat pe drept la 15 ani de închisoare. Atunci a declarat că plăteşte pentru faptele lui şi ale altora – Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Dan Iosif şi ceilalţi. Ştiu de la revoluţionarul Mihai Valeriu, finul meu, care a avut un rol important pe lângă Ion Iliescu. Maria Mihai, soţia lui Mihai Valeriu, a stat neclintită pe funcţia de procuror adjunct al României din 1990 până în 2004. Cu oamenii de la Metrou, Mihai Valeriu i-a asigurat paza lui Ion Iliescu doi ani. Era un executant bun. A rămas om de încredere. Mi-a arătat paşaportul: făcea călătorii ulterior pe rutele Bucureşti-Germania-Africa-America Latină de 3-4 ori pe an. Mi-a spus că duce bani celor care au slujit în revoluţie: adevăraţii terorişti, care au omorât oameni în decembrie 1989. “Unde-i primul terorist al ţării?”Cine a pus simulatoarele de mitraliere pe clădiri?Direcţia de Informaţii a Armatei. Securitatea nu avea aşa ceva. Un aspect foarte important pentru reuşita loviturii era relaţia cu emigraţia. Unele evenimente s-au derulat în conformitate cu scenariul citit pas cu pas la Europa Liberă. Aveaţi oameni acolo?Da, Europa Liberă a jucat un rol foarte important. Era imposibil să nu avem agenţi acolo. Unii au şi recunoscut. Oamenii din DIE erau foarte competenţi. Eram recunoscuţi pentru cei mai abili spioni. Ceauşescu a luat bani frumoşi pentru informaţiile vândute. Din cauza lui Pacepa, ofiţeri de la Contraspionaj au ajuns la “Pază şi Ordine”. Ţara a fost secătuită de aceste scenarii. Nu ştiau cum să-l scoată pe Ceauşescu din Comitetul Central. Nu putea fi asasinat. N-au fost loiali, dar nu l-ar fi împuşcat. Generalul Neagoe, care trebuia să stea lângă el, a fugit la gagică în Banu Manta, pe un TAB oferit de Stănculescu. Populaţia striga: “Unde-i primul terorist al ţării?” Stănculescu a trimis imediat TAB-ul şi l-a luat pe Neagoe de pe Banu Manta: “Iată primul terorist al ţării!”Silviu Brucan putea fi un scenarist strălucit?Toată viaţa lui, Brucan a fost spion. Pe el nu l-am lucrat fiindcă nu făcea parte din Comitetul Central. Trebuia aprobare de la primul secretar al Comitetului de Partid pe aparatul Comitetului Central, adică de la Ion Barbu. Cu rezultatul lucrării, trebuia să merg la el şi să-i spun ce am găsit. Iată de ce am spus că Ion Iliescu era cel care putea să dea comanda politică ofiţerilor pentru a-i lucra pe cei care făceau parte din Comitetul judeţean de partid. Totul era comandă politică. Iulian Vlad dădea ordine la televizor ca toţi ofiţerii DSS să stea în cazărmi şi să nu se implice. Se urmărea provocarea confruntării dintre DSS şi Armată. Aşa au gândit Ion Iliescu, Voican, Militaru. Instituţiile statului trebuiau să-şi facă datoria. Dan Voinea va rezolva ce n-a făcut 20 de ani. Chiar şi după 1990, tot Iulian Vlad a condus indirect SRI. Şeful de cabinet al directorului SRI a fost până în 2007 generalul Rogojanu, care a fost şef de cabinet şi la Iulian Vlad. Prin urmare, conjuraţia a avut un stat major care a gândit diversiunile din timp.
Imbecilizanta lui Boc se dă cu un Merţan nedeclarat (FOTO)
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
01 Nov 2009 Biroul de Paparazzi
Aura (Aurelia) Vasile este o mamaie. Cu coc ţinut în vîrful capului. În acelaşi timp, Aura Vasile este o mamaie importantă: vicelider al grupului PSD din Camera Deputaţilor şi caţă de talent: l-a numit pe Boc cel mic, public, “imbecil”. Toate aceste calităţi vin la pachet cu o alta, motorizată: un limuzinoi Mercedes de multe zeci de mii de euro, dotat cu şofer, pe bancheta din spate a căruia se plimbă pensionara cu coc. V-am spune exact cît costă şi cînd e achiziţionat, dar mamaia nu a considerat că e o informaţie relevantă pentru declaraţia ei de avere, aşa că nu a menţionat acolo maşinoiul.
Apropo de declaraţia de avere: Aurelia Vasile a mai violat-o şi în alte rînduri, nereperîndu-i onoarea. Doamna Aura, ce vă mai place să nu vă declaraţi averea! Sau, dacă preferaţi un alt gen de tratare tabloidă: “Doamna Aura, ce vă mai place pe bancheta din spate!”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)