Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Ce câştigă România şi ce trebuie să plătească România n-a explicat nimeni. Explică presa
Azi - 01:15 Izabela Niculescu
Băsescu a anunțat că intrăm sub scutul antirachetă. Fraza cea mai des folosită în dezbaterile televizate, pe acest subiect, din cursul zilei de joi a fost "nu cunosc exact implicațiile, bănuiesc că e o veste bună, și că CSAT a analizat bine, dar prefer să mă informez intâi". Parlamentul urmează să ratifice acordul aprobat de CSAT. Până una-alta, presa de vineri pune întrebarile necesare și oferă și unele explicații, omise de guvernanți.
05 Feb 2010
"Avem scut antirachetă de miliarde de dolari. Cine plăteşte?" se întreabă EVZ., lansând ideea că "modalitatea în care ţara noastră va plăti costurile pentru scutul antirachetă rămâne, deocamdată, o enigmă. Dat fiind că nu există, încă, o decizie a SUA şi NATO în legătură cu ţările care vor participa la program, nu se ştie nici dacă va exista un sistem de plată comună a cheltuielilor sau fiecare ţară va trebui să-şi gestioneze costurile separat." "Numai sistemul de rachete cu rază lungă de acţiune de care România are nevoie pentru a se integra scutului antibalistic costă 3-4 miliarde de dolari, spun experţii militari", mai scrie EVZ,adugând că acestea sunt "cheltuieli neprinse în buget" deși, potrivit unei declaraţii făcute ieri de ministrul apărării, Gabriel Oprea, „o prioritate a politicii de apărare a României”.
Citește mai mult în EVZ.
Titus Corlăţean, senator PSD, șeful Comisiei de Apărare din Parlament, a declarat pentru Gândul "Este consecinţa logică a unei acţiuni externe a României începând cu momentul aderării la NATO. Probabil, va stârni nervozitate ceva mai la Est, aşa cum a stârnit nervozitate şi faţă de Polonia şi Cehia anteriorul proiect american legat de scutul antirachetă".
Alți politicieni din opoziție și-au manifestat rezerva și teama:
Atanasiu: Scutul antirachetă va prelungi perioada foarte rece a relaţiilor dintre România şi Rusia
Ion Iliescu despre scutul antirachetă: "Eu aş fi împotrivă"
Diaconescu despre scut: Poate fi o oportunitate, dar poate fi şi o temă de sensibilitate maximă
Geoană: Când adăposteşti pe teritoriul tău elemente de scut antirachetă te supui la riscuri
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu comentează pentru Gândul dar și pentru Realitatea TV că amplasarea scutului american pe teritoriul României nu este "un succes al guvernului Boc, așa cum a anunțat premierul Boc, ci, conceptual vorbind, este o pleașcă, folosind termenul unui fost ministru al Culturii, dl Paleologu." "E mai important decât intrarea României în NATO, e cel mai înalt nivel de relație dintre România și SUA, de la Nixon încoace." Cât despre eventualele probleme cu Rusia și gazele, CTP spune că "nu e ca și cum aveam o relație preferențială cu Rusia și nu ne-au ars și până acum la prețul gazelor". Ascultă comentariul jurnalistului Cristian Tudor Popescu aici.
Elementele scutului antiracheta asigura si potenteaza securitatea nationala si asigura apararea impotriva rachetelor cu raza medie de actiune, in conditiile vecinatatii ei imediate cu zona turbulenta a Orientului Mijlociu, a declarat pentru HotNews.ro generalul Mihail Ionescu, directorul Institutului pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara.
Amplasarea elementelor scutului antiracheta in Romania ajuta, paradoxal, in a avea putere de negociere cu Federatia Rusa, a spus analistul Dan Dungaciu pentru HotNews.ro.
Tot din presă, cea americană, NYT,mai exact, aflăm că Administrația Obama a confirmat acordul cu România de a amplasa scutul antirachetă pe teritoriul țării noastre. Presa internationala scrisese despre amplasarea scutului antiracheta in Romania ca fiind un anunt neasteptat din partea președintelui Băsescu și neconfirmat de departamentul de stat american.
Citește și: Evghenia Voiko: Nu avem de gând să atacăm România; În afară de dureri de cap, ea nu a oferit nimic IRSS
Laura Cernahoschi: Obama ne dă mai mult decât Bush. Avem scut! Spre enervarea ruşilor…
Presa rusă: Poziția României nu poate fi considerată pe deplin proamericană
Scutul discordiei: La un pas de al doilea Război Rece în Europa de Est
vineri, 5 februarie 2010
Paradoxul CFR: e prea săracă pentru a cumpăra energie ieftină
Romania trebuie salvata!
Gandul.ro
de Adrian BĂRBULESCU
05 FEBRUARIE 2010
Cu datorii către stat de 126 milioane de euro, compania de infrastructură CFR SA pierde lunar un milion de euro pentru că nu-şi poate cumpăra electricitate de pe piaţa liberă
Un milion de euro. Atât ar putea economisi lunar compania naţională CFR SA, responsabilă cu gestionarea infrastructurii feroviare, dacă ar putea să cumpere energie electrică de pe piaţa liberă, prin licitaţie.
Paradoxal însă, compania nu poate face această economie la buget, tocmai pentru că este prea săracă, adică are datorii către stat, condiţie eliminatorie pentru a deveni consumator eligibil, putând să-şi aleagă furnizorul de electricitate.
În aceste condiţii, CFR SA rămâne consumator captiv, asemenea celor casnici, fiind obligată să cumpere energie electrică de la societatea de distribuţie prezentă în fiecare zonă geografică.
Factura lunară la electricitate a CFR SA este impresionantă. De exemplu, în luna decembrie a anului trecut compania a plătit 34 milioane de lei pentru electricitatea utilizată de locomotivele de pe reţea şi alte 6,5 milioane pentru utilităţi (cum ar fi iluminatul gărilor). Factura totală ajunge astfel la aproximativ 9,5 milioane de euro.
"Depinde de la ce tarif pleacă ei, însă s-ar putea economisi cel puţin 10% dacă ar intra pe piaţa liberă şi ar avea negociatori competenţi", a explicat pentru Gândul Jean Constantinescu, directorul Institutului Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Izvoarelor de Energie (IRE). În aceste condiţii, CFR ar putea economisi anual 12 milioane de euro. "Din cauza faptului că a scăzut cererea, au scăzut cu 20% şi preţurile la energie pe piaţa liberă, în comparaţie cu cele practicate în 2008. Se pot face economii substanţiale", a mai spus Constantinescu.
Datorii de 1,2 miliarde de lei la furnizori
Situaţia economică actuală a CFR SA nu prevede însă vreo redresare pe termen mediu. La 31 decembrie 2009, datoriile totale ale companiei către bugetul statului, cel al asigurărilor sociale, de şomaj şi de sănătate se ridicau la 530,9 milioane de lei, adică aproximativ 126 milioane de euro. În plus, mai sunt facturi restante la energia electrică în valoare de 1,2 miliarde de lei, după cum a declarat recent pentru Gândul secretarul de stat în Ministerul Transporturilor Gheorghe Popa, responsabil cu sectorul feroviar. Alături de alte nouă societăţi de stat, printre care şi CFR Călători şi CFR Marfă, CFR SA este prezentă pe lista companiilor a căror monitorizare a fost cerută de FMI.
De la an la an, situaţia financiară a CFR SA s-a înrăutăţit, sumele colectate din tariful de utilizare a infrastructurii perceput operatorilor feroviari de stat sau privaţi nefiind nici pe departe suficiente pentru acoperirea necesarului de cheltuieli.
adrian.barbulescu@gandul.info
Gandul.ro
de Adrian BĂRBULESCU
05 FEBRUARIE 2010
Cu datorii către stat de 126 milioane de euro, compania de infrastructură CFR SA pierde lunar un milion de euro pentru că nu-şi poate cumpăra electricitate de pe piaţa liberă
Un milion de euro. Atât ar putea economisi lunar compania naţională CFR SA, responsabilă cu gestionarea infrastructurii feroviare, dacă ar putea să cumpere energie electrică de pe piaţa liberă, prin licitaţie.
Paradoxal însă, compania nu poate face această economie la buget, tocmai pentru că este prea săracă, adică are datorii către stat, condiţie eliminatorie pentru a deveni consumator eligibil, putând să-şi aleagă furnizorul de electricitate.
În aceste condiţii, CFR SA rămâne consumator captiv, asemenea celor casnici, fiind obligată să cumpere energie electrică de la societatea de distribuţie prezentă în fiecare zonă geografică.
Factura lunară la electricitate a CFR SA este impresionantă. De exemplu, în luna decembrie a anului trecut compania a plătit 34 milioane de lei pentru electricitatea utilizată de locomotivele de pe reţea şi alte 6,5 milioane pentru utilităţi (cum ar fi iluminatul gărilor). Factura totală ajunge astfel la aproximativ 9,5 milioane de euro.
"Depinde de la ce tarif pleacă ei, însă s-ar putea economisi cel puţin 10% dacă ar intra pe piaţa liberă şi ar avea negociatori competenţi", a explicat pentru Gândul Jean Constantinescu, directorul Institutului Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Izvoarelor de Energie (IRE). În aceste condiţii, CFR ar putea economisi anual 12 milioane de euro. "Din cauza faptului că a scăzut cererea, au scăzut cu 20% şi preţurile la energie pe piaţa liberă, în comparaţie cu cele practicate în 2008. Se pot face economii substanţiale", a mai spus Constantinescu.
Datorii de 1,2 miliarde de lei la furnizori
Situaţia economică actuală a CFR SA nu prevede însă vreo redresare pe termen mediu. La 31 decembrie 2009, datoriile totale ale companiei către bugetul statului, cel al asigurărilor sociale, de şomaj şi de sănătate se ridicau la 530,9 milioane de lei, adică aproximativ 126 milioane de euro. În plus, mai sunt facturi restante la energia electrică în valoare de 1,2 miliarde de lei, după cum a declarat recent pentru Gândul secretarul de stat în Ministerul Transporturilor Gheorghe Popa, responsabil cu sectorul feroviar. Alături de alte nouă societăţi de stat, printre care şi CFR Călători şi CFR Marfă, CFR SA este prezentă pe lista companiilor a căror monitorizare a fost cerută de FMI.
De la an la an, situaţia financiară a CFR SA s-a înrăutăţit, sumele colectate din tariful de utilizare a infrastructurii perceput operatorilor feroviari de stat sau privaţi nefiind nici pe departe suficiente pentru acoperirea necesarului de cheltuieli.
adrian.barbulescu@gandul.info
Invincibilele: Anastase contribuie decisiv la muşamalizarea scandalului Udrea
Romania trebuie salvata!
Evenimentul zilei.ro
Romulus Georgescu
Elena Udrea a scăpat de un scandal în Comisia juridică şi în plenul parlamentului după un şir de decizii la limită luate de Parchet şi de şefa Camerei Deputaţilor, colega sa de partid Roberta Anastase.
Dacă procurorii s-au întrecut în a dispune neînceperea urmăririi penale a Elenei Udrea şi pentru fapte pentru care n-au fost sesizaţi de parlament, Anastase a avut grijă ca informarea Parchetului în acest caz să nu ajungă la deputaţi decât după termenul de 20 de zile pe care îl aveau la dispoziţie pentru a contesta documentul magistraţilor.
După ce magistraţii „au albit-o” în avans pe Elena Udrea, şefa Camerei a ţinut documentul la sertar până când a expirat termenul în care putea fi contestat.
Cum s-a separat dosarul
Cheltuirea banilor publici de la Ministerul Turismului a făcut, anul trecut, obiectul unei comisii de anchetă parlamentare care a acuzat existenţa mai multor ilegalităţi. Deputaţii au cerut Parchetului însă doar declanşarea cercetărilor pentru subordonaţii Elenei Udrea, întrucât aceştia nu au imunitate.
Cât priveşte urmărirea penală a ministrului, recomandările în acest sens ale comisiei de anchetă au fost trimise pentru raport Comisiei juridice, conduse tot de un PDL-ist, Daniel Buda.
Dosarul nu a fost pus nici până în ziua de azi pe ordinea de zi a comisiei, astfel că deputaţii n-au făcut o cerere oficială de urmărire penală a Elenei Udrea, procedură prevăzută de Constituţie în cazul miniştrilorparlamentari.
Un răspuns nesolicitat
Cu toate acestea, Parchetul General a răspuns Camerei Depu taţilor că a decis neînceperea urmăririi penale în cazul „Elena Udrea”. Mai mult, Parchetul a găsit-o nevinovată pe Udrea de 8 capete de acuzare, cu toate că parlamentarii nu formulaseră la adresa ei decât 4.
Raportul Parchetului a fost gata pe 18 decembrie 2009 şi, în aceeaşi zi, a fost trimis nu Camerei Deputaţilor, ci Elenei Udrea care l-a prezentat Colegiului Director al PDL, în şedinţa dedicată desemnării miniştrilor din cabinetul Boc.
Documentul a fost înregistrat la parlament pe 21 decembrie, cu o zi înainte de audierea miniştrilor în comisiile parlamentare. Procurorul-şef Marius Iacob a transmis Camerei Deputaţilor, într-o notă anexată raportului, că soluţia Parchetului poate fi contestată în termen de 20 de zile de la comunicare.
Raportul Parchetului, ţinut la sertar
Documentul nu a intrat însă pe ordinea de zi a conducerii Camerei decât pe 3 februarie, după expirarea termenului. Şi aceasta cu toate că Biroul Permanent a avut 3 şedinţe în intervalul de 20 de zile de la primirea documentului de la Parchet.
Şefa Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, nu vede nimic neobişnuit în această procedură: „Despre existenţa acestei decizii de neîncepere a urmăririi penale ştia absolut toată lumea. A vorbit doamna Udrea despre ea, am făcut- o şi eu publică. Eu nu ştiu cine era în poziţia să o conteste, nu ştiu să vă spun din punct de vedere juridic. Eu am pus-o pe ordinea de zi în momentul în care am primit-o de la secretariatul general”.
Explicaţiile lui Kovesi
Termenul de 20 de zile, prevăzut de lege, este invocat şi de procurorul general Laura Codruţa Kovesi, când vine vorba despre procedura urmată de subordonaţii săi.
„Am comunicat parlamentului încă din 21 decembrie anul trecut soluţia dată în cazul sesizării transmise de Camera Deputaţilor. Orice persoană interesată putea să formuleze plângere la instanţă în cazul în care ar fi apreciat că rezoluţia procurorilor nu se susţine”, a declarat Kovesi.
"Am comunicat parlamentului soluţia din 21 decembrie. Orice persoană interesată putea să formuleze plângere în instanţă în cazul în care ar fi apreciat că rezoluţia procurorilor nu se susţine.",
Laura Codruţa Kovesi, procuror general al României
CONTRADICŢII
Ce au sesizat deputaţii
•Săvârşirea de către persoanele care au semnat în numele ministrului turismului a infracţiunii de „uzurpare de calităţi oficiale”, prevăzută de art. 240 din Codul Penal.
•Cercetarea infracţiunii de „deturnare de fonduri”, prevăzută de art. 302 din Codul Penal, săvârşită de către angajaţi din minister, cu atribuţii în domeniu, cu ocazia realizării execuţiei bugetare la Ministerul Turismului;
•Cercetarea faptelor care pot întruni elementele constitutive ale infracţiunii de „deturnare de fonduri” prevăzută de art. 302 şi ale infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”, conform art. 248 din Codul Penal cu ocazia derulării procedurilor de achiziţii în cadrul programului „Paşte în Bucovina”.
Ce a dispus Parchetul
Neînceperea urmăririi penale faţă de Elena Udrea pentru comiterea infracţiunilor de:
•Abuz în serviciu contra intereselor publice, art. 248 Cod Penal;
•Abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, art 248 Cod Penal;
•Instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, art. 248 Cod Penal;
•Neglijenţă în serviciu, art. 249 Cod Penal;
•Deturnare de fonduri, art. 302 Cod Penal;
•Conflict de interese, art. 253 Cod Penal;
•Prezentare de date inexacte parlamentului, art. 8 din Legea 115/1999;
•Refuz nejustificat de a prezenta parla mentului informaţii şi documente, art. 8 din Legea 115/1999;
CONTROVERSE PROCEDURALE
Chiuariu: „Procedurile nu s-au respectat”
Modul în care a acţionat Parchetul trezeşte controverse printre deputaţii din Comisia juridică. Fostul ministrul al justiţiei Tudor Chiuariu (PNL) susţine că nu au fost respectate procedurile.
„În mod normal, raportul comisiei de anchetă în ceea ce priveşte urmărirea penală a unui ministru trebuia să ajungă la Comisia juridică. Plenul ar trebui să se pronunţe pe baza raportului Comisiei juridice”, susţine Chiuariu.
El spune că abia în acest moment trebuia să intervină Parchetul. „Însă ei au recurs la o şmecherie pentru a o scoate nevinovată pe Elena Udrea”, spune liberalul.
Daniel Buda (PDL), şeful comisiei, susţine că nu este nimic anormal la mijloc. „Parchetul poate primi o sesizare cu privire la persoane sau la fapte. Parchetul a făcut o evaluare a stării de fapt şi a constatat că nu există activitate infracţională pentru niciun funcţionar şi, prin urmare, nu există nici pentru ministru”, precizează Buda. „Nu poţi să fii pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă”, este opinia lui Buda.
Ulterior, deputatul PDL ne-a contactat şi a ţinut să adauge că materialul întocmit de comisia de anchetă conţinea şi referiri la Elena Udrea, ceea ce ar justifica răspunsul Parchetului.
Evenimentul zilei.ro
Romulus Georgescu
Elena Udrea a scăpat de un scandal în Comisia juridică şi în plenul parlamentului după un şir de decizii la limită luate de Parchet şi de şefa Camerei Deputaţilor, colega sa de partid Roberta Anastase.
Dacă procurorii s-au întrecut în a dispune neînceperea urmăririi penale a Elenei Udrea şi pentru fapte pentru care n-au fost sesizaţi de parlament, Anastase a avut grijă ca informarea Parchetului în acest caz să nu ajungă la deputaţi decât după termenul de 20 de zile pe care îl aveau la dispoziţie pentru a contesta documentul magistraţilor.
După ce magistraţii „au albit-o” în avans pe Elena Udrea, şefa Camerei a ţinut documentul la sertar până când a expirat termenul în care putea fi contestat.
Cum s-a separat dosarul
Cheltuirea banilor publici de la Ministerul Turismului a făcut, anul trecut, obiectul unei comisii de anchetă parlamentare care a acuzat existenţa mai multor ilegalităţi. Deputaţii au cerut Parchetului însă doar declanşarea cercetărilor pentru subordonaţii Elenei Udrea, întrucât aceştia nu au imunitate.
Cât priveşte urmărirea penală a ministrului, recomandările în acest sens ale comisiei de anchetă au fost trimise pentru raport Comisiei juridice, conduse tot de un PDL-ist, Daniel Buda.
Dosarul nu a fost pus nici până în ziua de azi pe ordinea de zi a comisiei, astfel că deputaţii n-au făcut o cerere oficială de urmărire penală a Elenei Udrea, procedură prevăzută de Constituţie în cazul miniştrilorparlamentari.
Un răspuns nesolicitat
Cu toate acestea, Parchetul General a răspuns Camerei Depu taţilor că a decis neînceperea urmăririi penale în cazul „Elena Udrea”. Mai mult, Parchetul a găsit-o nevinovată pe Udrea de 8 capete de acuzare, cu toate că parlamentarii nu formulaseră la adresa ei decât 4.
Raportul Parchetului a fost gata pe 18 decembrie 2009 şi, în aceeaşi zi, a fost trimis nu Camerei Deputaţilor, ci Elenei Udrea care l-a prezentat Colegiului Director al PDL, în şedinţa dedicată desemnării miniştrilor din cabinetul Boc.
Documentul a fost înregistrat la parlament pe 21 decembrie, cu o zi înainte de audierea miniştrilor în comisiile parlamentare. Procurorul-şef Marius Iacob a transmis Camerei Deputaţilor, într-o notă anexată raportului, că soluţia Parchetului poate fi contestată în termen de 20 de zile de la comunicare.
Raportul Parchetului, ţinut la sertar
Documentul nu a intrat însă pe ordinea de zi a conducerii Camerei decât pe 3 februarie, după expirarea termenului. Şi aceasta cu toate că Biroul Permanent a avut 3 şedinţe în intervalul de 20 de zile de la primirea documentului de la Parchet.
Şefa Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, nu vede nimic neobişnuit în această procedură: „Despre existenţa acestei decizii de neîncepere a urmăririi penale ştia absolut toată lumea. A vorbit doamna Udrea despre ea, am făcut- o şi eu publică. Eu nu ştiu cine era în poziţia să o conteste, nu ştiu să vă spun din punct de vedere juridic. Eu am pus-o pe ordinea de zi în momentul în care am primit-o de la secretariatul general”.
Explicaţiile lui Kovesi
Termenul de 20 de zile, prevăzut de lege, este invocat şi de procurorul general Laura Codruţa Kovesi, când vine vorba despre procedura urmată de subordonaţii săi.
„Am comunicat parlamentului încă din 21 decembrie anul trecut soluţia dată în cazul sesizării transmise de Camera Deputaţilor. Orice persoană interesată putea să formuleze plângere la instanţă în cazul în care ar fi apreciat că rezoluţia procurorilor nu se susţine”, a declarat Kovesi.
"Am comunicat parlamentului soluţia din 21 decembrie. Orice persoană interesată putea să formuleze plângere în instanţă în cazul în care ar fi apreciat că rezoluţia procurorilor nu se susţine.",
Laura Codruţa Kovesi, procuror general al României
CONTRADICŢII
Ce au sesizat deputaţii
•Săvârşirea de către persoanele care au semnat în numele ministrului turismului a infracţiunii de „uzurpare de calităţi oficiale”, prevăzută de art. 240 din Codul Penal.
•Cercetarea infracţiunii de „deturnare de fonduri”, prevăzută de art. 302 din Codul Penal, săvârşită de către angajaţi din minister, cu atribuţii în domeniu, cu ocazia realizării execuţiei bugetare la Ministerul Turismului;
•Cercetarea faptelor care pot întruni elementele constitutive ale infracţiunii de „deturnare de fonduri” prevăzută de art. 302 şi ale infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”, conform art. 248 din Codul Penal cu ocazia derulării procedurilor de achiziţii în cadrul programului „Paşte în Bucovina”.
Ce a dispus Parchetul
Neînceperea urmăririi penale faţă de Elena Udrea pentru comiterea infracţiunilor de:
•Abuz în serviciu contra intereselor publice, art. 248 Cod Penal;
•Abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, art 248 Cod Penal;
•Instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, art. 248 Cod Penal;
•Neglijenţă în serviciu, art. 249 Cod Penal;
•Deturnare de fonduri, art. 302 Cod Penal;
•Conflict de interese, art. 253 Cod Penal;
•Prezentare de date inexacte parlamentului, art. 8 din Legea 115/1999;
•Refuz nejustificat de a prezenta parla mentului informaţii şi documente, art. 8 din Legea 115/1999;
CONTROVERSE PROCEDURALE
Chiuariu: „Procedurile nu s-au respectat”
Modul în care a acţionat Parchetul trezeşte controverse printre deputaţii din Comisia juridică. Fostul ministrul al justiţiei Tudor Chiuariu (PNL) susţine că nu au fost respectate procedurile.
„În mod normal, raportul comisiei de anchetă în ceea ce priveşte urmărirea penală a unui ministru trebuia să ajungă la Comisia juridică. Plenul ar trebui să se pronunţe pe baza raportului Comisiei juridice”, susţine Chiuariu.
El spune că abia în acest moment trebuia să intervină Parchetul. „Însă ei au recurs la o şmecherie pentru a o scoate nevinovată pe Elena Udrea”, spune liberalul.
Daniel Buda (PDL), şeful comisiei, susţine că nu este nimic anormal la mijloc. „Parchetul poate primi o sesizare cu privire la persoane sau la fapte. Parchetul a făcut o evaluare a stării de fapt şi a constatat că nu există activitate infracţională pentru niciun funcţionar şi, prin urmare, nu există nici pentru ministru”, precizează Buda. „Nu poţi să fii pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă”, este opinia lui Buda.
Ulterior, deputatul PDL ne-a contactat şi a ţinut să adauge că materialul întocmit de comisia de anchetă conţinea şi referiri la Elena Udrea, ceea ce ar justifica răspunsul Parchetului.
Pogea lucra şi la Videanu, era şi ministru
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
05 Feb 2010
Biroul de Investigatii
Fostul de la Finanţe, ăla cu faţă de chelner, acest Nastratin Pogea al PD-L, nu mai are cel puţin trei ani şanse să prindă vreo funcţie la stat. Pentru că ar fi ilegal dacă l-ar mai angaja statul. Şi ar fi ilegal pentru că, după ce a fost numit ministru al Finanţelor (în decembrie 2008), Pogea a mai lucrat vreo trei luni administrator la Videanu.
Mai precis, la Titan Mar, firma de marmură şi alte monumente funerare a lui Adriean. Ceea ce, zice ANI (Agenţia Naţională de Integritate), contrazice nişte legi ale incompatibilităţilor privat-stat, dacă ne înţelegeţi pe undeva.
Deci, pe de o parte, Pogea era coleg cu Videanu, în guvern, dar era şi angajatul lui Videanu, la Titan Mar. Cred că îi era greu lui Pogea, cînd se întîlnea cu Adriean pe la guvern: să-i ceară bani, ca de la ministru de Finanţe la ministru al Economiei, sau să-i dea, ca un contabil de treabă angajat la firma colegului de cabinet?
Catavencu.ro
05 Feb 2010
Biroul de Investigatii
Fostul de la Finanţe, ăla cu faţă de chelner, acest Nastratin Pogea al PD-L, nu mai are cel puţin trei ani şanse să prindă vreo funcţie la stat. Pentru că ar fi ilegal dacă l-ar mai angaja statul. Şi ar fi ilegal pentru că, după ce a fost numit ministru al Finanţelor (în decembrie 2008), Pogea a mai lucrat vreo trei luni administrator la Videanu.
Mai precis, la Titan Mar, firma de marmură şi alte monumente funerare a lui Adriean. Ceea ce, zice ANI (Agenţia Naţională de Integritate), contrazice nişte legi ale incompatibilităţilor privat-stat, dacă ne înţelegeţi pe undeva.
Deci, pe de o parte, Pogea era coleg cu Videanu, în guvern, dar era şi angajatul lui Videanu, la Titan Mar. Cred că îi era greu lui Pogea, cînd se întîlnea cu Adriean pe la guvern: să-i ceară bani, ca de la ministru de Finanţe la ministru al Economiei, sau să-i dea, ca un contabil de treabă angajat la firma colegului de cabinet?
joi, 4 februarie 2010
Scandaloasa motivare a procurorilor în cazul Elenei Udrea
Romania trebuie salvata!
Evenimentul zilei.ro
Ca să justifice neînceperea urmăririi penale, magistraţii fac un elogiu ministrului pentru promovarea turismului. Elena Udrea şi-a găsit aliaţi tocmai în rândul procurorilor la care deputaţii o reclamaseră.
Celebritatea lui Ilie Năstase, suficientă
Atribuirea cu dedicaţie a unui contract firmei Eventures a Amaliei Năstase, soţia lui Ilie Năstase, aşa cum constataseră deputaţii în cazul organizării evenimentului „România, the Land of Choice”, de la Paris, n-are relevanţă în faţa procurorilor când vine vorba despre „greutatea” fostului tenismen.
Numele acestuia constituie o probă suficientă pentru a o disculpa pe Udrea, procurorii susţinând că acesta este o „celebritate la nivel mondial, care se bucură de o bună reputaţie şi de o bună bună cunoaştere a modului de organizare şi desfăşurare al unor astfel de evenimente”. Aceste împrejurări ar fi permis firmei elaborarea unui program eficient de desfăşurare a campaniei de promovare turistică a României, ale cărei etape să fie însuşite de Ministerul Turismului prin includerea în caietul de sarcini.
Procurorii concluzionează că „nu se poate acredita ipoteza că astfel i s-a asigurat o poziţie preferenţială (firmei Eventures - n.r.) printr-o pregătire prealabilă”. Mai mult, magistraţii nu au semn de întrebare nici faţă de termenele scurte ale operaţiunii, afirmând că un ofertant real şi serios „se presupune că poate elabora o ofertă reală şi serioasă într-un termen relativ scurt”.
Cum s-a impulsionat turismul
Magistraţii resping în pledoaria lor şi argumentele aduse de parlamentari în legătură cu promovarea evenimentelor „Lumină la malul mării” şi „Paşte în Bucovina”. Procurorul de caz apreciază că „faţă de natura obiectivului vizat de Ministerul Turismului prin campaniile de publictate, alegerea unei date cu semnificaţie pentru toţi românii reprezintă o bună strategie de promovare a turismului”.
Reprezentanţii Parchetului sau arătat la fel de înţelegători şi faţă de modul în care s-a organizat concertului cu Goran Bregovici şi Wedding Funeral Orchestra. Parlamentarii re cla maseră, printre altele, cheltuirea banilor publici, în condiţiile în care firma implicată ar fi organizat oricum concertul respectiv.
În schimb, în opinia procurorilor, organizarea concertului de către Ministerul Turismului a avut drept scop „impulsionarea turismului românesc în perioada premergătoare sezonului estival, scop care s-a vrut a fi atins prin oferirea gratuită a concertului”.
Nicio suspiciune în cazul BRD
Procurorii au găsit explicaţii şi pentru contractul semnat de Udrea cu BRD, în contextul acuzaţiilor comisiei că ministrul ar fi făcut publicitate băncii, în schimbul rescadenţării unui credit. Procurorii au vizionat clipurile publicitare şi constatat că „singurul mesaj direct şi individual este cel al evidenţierii potenţialului turistic al României”.
În schimb, singura indicaţie referitoare la BRD ar fi apariţia siglei şi a denumirii acesteia, fără informaţii despre domeniul de activitate. „În mod evident nu poate fi catalogat ca reclamă comercială”, au concluzionat procurorii.
Oamenii legii s-au dovedit înţelegători şi faţă de acuzaţiile referitoare la cheltuielile pentru contractele de publicitate internaţională încheiate cu Eurosport şi CNN, apreciind că „o astfel de iniţiativă s-a desfăşurat în premieră”, iar cheltuielile „nu pot fi considerate nejustificate, funcţionând în acest sens o prezumţie de oportunitate şi de bună-credinţă”.
EXPLICAŢII
Marius Iacob: „Fiecare procuror are stilul lui”
Nici măcar refuzul de furnizare de informaţii, reclamat de deputaţii pe care Elena Udrea i-a lăsat fără replică părăsind intempestiv audierile din parlament, nu a rămas fără explicaţii pentru procurori. Contextul a fost calificat drept discutabil, iar justificarea găsită de magistraţi pentru prezentarea anumitor informaţii este că „doar acele documente, în opinia sa, aveau legătură cu obiectul anchetei”.
Marius Iacob, procurorul-şef al Sectiei de Urmărire Penală din Parchetul General şi şeful ierarhic superior al procurorului de caz Gabriela Zlata, are o explicaţie pentru tonul redactării motivaţiei : „Fiecare procuror are stilul lui. Asta e exprimarea doamnei procuror. Eu nu pot să intervin decât pe chestiuni care privesc legalitatea soluţiei. Adică dacă ar fi dispus neînceperea urmăririi penale şi pe fapte cu care nu era sesizată. Pe de altă parte, exprimarea procurorului depinde şi de faptele pe care le cercetează”.
"Alegerea unei date cu semnificaţie pentru toţi românii reprezintă o bună strategie de promovare a turismului.",
Gabriela Zlata, procuror de caz
Evenimentul zilei.ro
Ca să justifice neînceperea urmăririi penale, magistraţii fac un elogiu ministrului pentru promovarea turismului. Elena Udrea şi-a găsit aliaţi tocmai în rândul procurorilor la care deputaţii o reclamaseră.
Celebritatea lui Ilie Năstase, suficientă
Atribuirea cu dedicaţie a unui contract firmei Eventures a Amaliei Năstase, soţia lui Ilie Năstase, aşa cum constataseră deputaţii în cazul organizării evenimentului „România, the Land of Choice”, de la Paris, n-are relevanţă în faţa procurorilor când vine vorba despre „greutatea” fostului tenismen.
Numele acestuia constituie o probă suficientă pentru a o disculpa pe Udrea, procurorii susţinând că acesta este o „celebritate la nivel mondial, care se bucură de o bună reputaţie şi de o bună bună cunoaştere a modului de organizare şi desfăşurare al unor astfel de evenimente”. Aceste împrejurări ar fi permis firmei elaborarea unui program eficient de desfăşurare a campaniei de promovare turistică a României, ale cărei etape să fie însuşite de Ministerul Turismului prin includerea în caietul de sarcini.
Procurorii concluzionează că „nu se poate acredita ipoteza că astfel i s-a asigurat o poziţie preferenţială (firmei Eventures - n.r.) printr-o pregătire prealabilă”. Mai mult, magistraţii nu au semn de întrebare nici faţă de termenele scurte ale operaţiunii, afirmând că un ofertant real şi serios „se presupune că poate elabora o ofertă reală şi serioasă într-un termen relativ scurt”.
Cum s-a impulsionat turismul
Magistraţii resping în pledoaria lor şi argumentele aduse de parlamentari în legătură cu promovarea evenimentelor „Lumină la malul mării” şi „Paşte în Bucovina”. Procurorul de caz apreciază că „faţă de natura obiectivului vizat de Ministerul Turismului prin campaniile de publictate, alegerea unei date cu semnificaţie pentru toţi românii reprezintă o bună strategie de promovare a turismului”.
Reprezentanţii Parchetului sau arătat la fel de înţelegători şi faţă de modul în care s-a organizat concertului cu Goran Bregovici şi Wedding Funeral Orchestra. Parlamentarii re cla maseră, printre altele, cheltuirea banilor publici, în condiţiile în care firma implicată ar fi organizat oricum concertul respectiv.
În schimb, în opinia procurorilor, organizarea concertului de către Ministerul Turismului a avut drept scop „impulsionarea turismului românesc în perioada premergătoare sezonului estival, scop care s-a vrut a fi atins prin oferirea gratuită a concertului”.
Nicio suspiciune în cazul BRD
Procurorii au găsit explicaţii şi pentru contractul semnat de Udrea cu BRD, în contextul acuzaţiilor comisiei că ministrul ar fi făcut publicitate băncii, în schimbul rescadenţării unui credit. Procurorii au vizionat clipurile publicitare şi constatat că „singurul mesaj direct şi individual este cel al evidenţierii potenţialului turistic al României”.
În schimb, singura indicaţie referitoare la BRD ar fi apariţia siglei şi a denumirii acesteia, fără informaţii despre domeniul de activitate. „În mod evident nu poate fi catalogat ca reclamă comercială”, au concluzionat procurorii.
Oamenii legii s-au dovedit înţelegători şi faţă de acuzaţiile referitoare la cheltuielile pentru contractele de publicitate internaţională încheiate cu Eurosport şi CNN, apreciind că „o astfel de iniţiativă s-a desfăşurat în premieră”, iar cheltuielile „nu pot fi considerate nejustificate, funcţionând în acest sens o prezumţie de oportunitate şi de bună-credinţă”.
EXPLICAŢII
Marius Iacob: „Fiecare procuror are stilul lui”
Nici măcar refuzul de furnizare de informaţii, reclamat de deputaţii pe care Elena Udrea i-a lăsat fără replică părăsind intempestiv audierile din parlament, nu a rămas fără explicaţii pentru procurori. Contextul a fost calificat drept discutabil, iar justificarea găsită de magistraţi pentru prezentarea anumitor informaţii este că „doar acele documente, în opinia sa, aveau legătură cu obiectul anchetei”.
Marius Iacob, procurorul-şef al Sectiei de Urmărire Penală din Parchetul General şi şeful ierarhic superior al procurorului de caz Gabriela Zlata, are o explicaţie pentru tonul redactării motivaţiei : „Fiecare procuror are stilul lui. Asta e exprimarea doamnei procuror. Eu nu pot să intervin decât pe chestiuni care privesc legalitatea soluţiei. Adică dacă ar fi dispus neînceperea urmăririi penale şi pe fapte cu care nu era sesizată. Pe de altă parte, exprimarea procurorului depinde şi de faptele pe care le cercetează”.
"Alegerea unei date cu semnificaţie pentru toţi românii reprezintă o bună strategie de promovare a turismului.",
Gabriela Zlata, procuror de caz
Ministrul Blaga, "luptător remarcat" al revoluţiei la care a dormit acasă
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 03 Feb 2010
Alexandru Cristorian
Au fost terorişti pe care nu i-a găsit nimeni, niciodată. Au existat vinovaţi care n-au fost condamnaţi nici pînă acum. Şi a avut loc o „revoluţie“ ale cărei dedesubturi sînt confuze. Avem, însă, revoluţionari. Cu acte-n regulă. Unii dintre ei au primit statutul ăsta la ani distanţă şi fără vreo tangenţă cu evenimentele din ’89. Vasile Blaga este un asemenea revoluţionar. Buldogul Blaga este ministrul Administraţiei şi Internelor, la al doilea mandat. A fost ministru al Dezvoltării Regionale şi vicepremier. A fost prefect, şef peste Vămi şi deputat, ba chiar era să ajungă primarul Bucureştilor. Este secretarul general al PD-L şi unul dintre cei mai importanţi politicieni ai neamului.
Dar, mai presus de toate, este un erou. Şi nu un simplu participant la ce-a fost în ’89, ci un revoluţionar sadea, cu parafă şi ştampilă. Un adevărat „luptător remarcat prin fapte deosebite“, conform documentului pe care-l deţine. Deşi singura luptă pe care a dus-o în ultimele zece zile ale lui decembrie ’89 a fost cea cu somnul. Într-un apartament din Ştei, judeţul Bihor, un oraş în care revoluţia s-a văzut foarte bine. Numai la televizor.
Vasile Blaga, revoluţionar din ’99
Povestea revoluţionarului Vasile Blaga nu începe, aşa cum v-aţi fi închipuit, odată cu evenimentele din decembrie 1989, ci mult mai tîrziu. Numele lui apare, pentru prima dată, în lista revoluţionarilor publicată în Monitorul Oficial din 22 noiembrie 1999, la pagina 8, poziţia 615, avînd titlul de „luptător remarcat“. Asta înseamnă că Blaga a depus cererea de eliberare a unui asemenea certificat cîndva între 1997 şi 1999, perioadă în care era senator, membru în Comisia de apărare şi devenise secretar general al Partidului Democrat. Cu alte cuvinte, ministrul Blaga a făcut parte din celebrul lot de 17.000 de revoluţionari făcuţi la normă. Din toţi cei 17.000, doar pentru 7.000 a existat avizul Comisiei Parlamentare pentru Studierea Problemelor Revoluţionarilor. Cum, însă, 1999 era anul în care se împlineau zece ani de la revoluţie, a fost şi anul în care s-au eliberat cele mai multe certificate. Multe dintre ele au fost celebrele patalamale de „participant“ eliberate de Bebe Ivanovici cu trei ani înainte şi care, în timp, au fost preschimbate din hîrtii ce ofereau un simplu titlu onorific în hîrtii ce aduceau beneficii posesorilor.
Buldogul, reconfirmat la cel de-al treilea mandat
Aventura ministrului Blaga în lumea revoluţionarilor nu s-a oprit la primul certificat. Cum s-a întîmplat cu mulţi alţi ştabi de partid şi de stat care au aflat, după ani de zile, că au pus umărul la căderea comunismului. În 2004 a apărut o nouă lege, 341, iniţiată de un alt mare revoluţionar, Sergiu Nicolaescu. Legea 341/2004 îşi propunea să facă puţină curăţenie în mulţimea de certificate de revoluţionar. În fapt, aşa cum am scris în urmă cu două săptămîni, a făcut ca numărul posesorilor de certificat să crească şi mai mult. Pe scurt: legea presupunea preschimbarea certificatelor de revoluţionar, iar cei care solicitau preschimbarea – şi drepturile ce decurgeau din lege – trebuiau să aducă dovezi ale calităţii de revoluţionar. Mai mult, în lege se precizează că se preschimbă doar certificatele obţinute pînă în 1997. Or, surpriză, în 8 octombrie 2004, la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) este înscrisă solicitarea cu numărul 1.535 pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar al lui Vasile Blaga. Cu toate că acesta avea un certificat eliberat în 1999, nicidecum unul emis pînă în 1997. Dar asta n-a fost o problemă. Dosarul a trecut cu bine de SSPR şi a ajuns la Comisia pentru revoluţionari din Parlament. Aici, surpriză: în urma şedinţelor din 23-25 ianuarie, comisia constată că în listele transmise „se regăsesc persoane care sînt contestate şi asupra cărora planează suspiciuni sau îndoieli în legătură cu calitatea de revoluţionar“, iar printre numele enumerate se găsea şi Vasile Blaga. Comisia a votat în unanimitate, iar dosarele persoanelor „cu probleme“, inclusiv al lui Vasile Blaga, au fost reţinute pentru verificări suplimentare. Mai apoi, în 25 noiembrie 2006, fără publicarea vreunui rezultat al verificărilor suplimentare, dosarul lui Vasile Blaga apare ca avizat. Iar ministrul de Interne (şi atunci, şi acum) a intrat în posesia certificatului de revoluţionar preschimbat.
Falşii revoluţionari ne costă 400.000.000 de euro
Aşa cum am scris într-unul din numerele trecute, statul român se pregăteşte să scoată din buzunar aproape 400 de milioane de euroi pentru a plăti, retroactiv, pensii reparatorii pentru toţi posesorii de certificate de revoluţionar care au un venit mai mic decît salariul mediu brut pe economie. Adică pentru cea mai mare parte dintre cei aproape 17.000 de posesori de astfel de certificate. O nimica
toată de aproximativ 1.800 de lei lunar, plătiţi retroactiv din 2004 şi pînă acum.
Ca să nu mai vorbim de cheltuiala permanentă de aproape zece milioane de euro lunar de acum înainte ori de faptul că aceştia beneficiază şi de o serie de gratuităţi şi terenuri moca de la stat. Şi asta pentru că, deşi prin legea din 2004 ar fi trebuit să existe un proces de triere a revoluţionarilor, s-a ajuns în situaţia paradoxală ca acum să avem chiar mai mulţi posesori de carnete decît numărul celor ce trebuiau triaţi. Şi adevărul e că am fi putut avea şi mai mulţi. Aşa cum ne-a declarat un fost primar al Capitalei, Crin Halaicu, aceste certificate se obţineau chiar uşor dacă erai cineva: „Nu, eu nu am şi nu am avut niciodată certificat de revoluţionar. Mi-au oferit nişte organizaţii de revoluţionari, dar am refuzat. Mi s-a părut o prostie“.
Cine sînt revoluţionarii şi de ce
Există, conform legii, mai multe titluri acordate participanţilor la evenimentele din 1989. Pe lîngă cele de simplu participant, care au un caracter onorific, există două care aduc diferite beneficii posesorilor sau urmaşilor lor, cum e cazul „eroilor martiri“. Cei mai mulţi revoluţionari au certificate de „luptător pentru victoria revoluţiei“. Teoretic, fiecare beneficiar a trebuit să solicite acordarea titlului numai după prezentarea unor dovezi. Categoria cuprinde mai multe titluri: „luptător rănit“, „luptător reţinut“ şi „luptător remarcat“. Dacă, în cazul primelor două categorii (de „rănit“ şi „reţinut“), dovezile pe care se întemeiază acordarea acestui titlu nu prea pot face subiectul interpretărilor, nu la fel se poate spune despre categoria „luptător remarcat“. Motiv pentru care această categorie de revoluţionari are şi cei mai mulţi membri, numărul lor crescînd exponenţial în anii de după Revoluţie: de la aproximativ 3.000 în 1992, la 10.000 în 1997 şi, mai apoi, la 27.000 în anul 2000. Conform textului de lege, „luptătorul remarcat“ este acela care a acţionat împotriva regimului în primele zile ale revoltei, înainte de 22 decembrie şi care, prin acţiunile sale, a riscat eventuale represalii din partea organelor comuniste, în cazul în care revoluţia ar fi eşuat.
Blaga e revoluţionar pentru că a fost membru FSN!
Timp de cîteva săptămîni am încercat să-l găsim pe ministrul Blaga, să auzim şi explicaţiile acestuia. Am încercat cu telefoane, cu mesaje, cu e-mail-uri. Era chiar să închiriem un porumbel călător. În final, am reuşit să vorbim cu un consilier de la Interne, care a dat nişte telefoane. În cele din urmă, ne-a sunat însuşi consilierul personal al ministrului, Mihai Şomfelean. De la acesta am aflat că ministrul Blaga are carnetul de revoluţionar pentru că „a fost responsabil în Ştei din partea Consiliului Frontului Salvării Naţionale“. Adică, trecînd peste ridicolul explicaţiei, se pare că Vasile Blaga a ajuns la putere pentru a deveni revoluţionar, şi nu a participat la revoluţie pentru a ajunge la putere şi a schimba lucrurile. E drept, consilierul şi-a continuat explicaţia cu „Ştiţi şi dumneavoastră cum erau vremurile şi cum e treaba cu aceste certificate“.
Revoluţionar ilegal, Blaga a primit şi-un teren. Tot ilegal
Că buldogul PD-L-ului a vrut neapărat să se laude că e erou am mai putea înţelege. Că s-a şi folosit de statutul ăsta inventat pentru un teren, deja ni se pare meschinărie. Dar aşa s-a întîmplat: Blaga a şi beneficiat de drepturile de revoluţionar, că doar nu solicitase certificatul aşa, pentru a-l înrăma şi atîrna în sufrageria apartamentului, acest kilometru 0 al revoluţiei din Ştei. Mai exact, aşa cum ne-a explicat consilierul său personal, Vasile Blaga a solicitat o parcelă de teren intravilan în Oradea, în 2002, în baza certificatului de revoluţionar. Pe care teren, a mai zis Şomfelean, Blaga l-ar fi donat unei familii nevoiaşe din localitate, să-şi construiască amărăştenii casă. Ba chiar a plătit el întabularea terenului. Autorităţile orădene nu au confirmat încă donaţia.
Însă, dacă a fost într-adevăr aşa, Blaga a încălcat legea de două ori. În primul rînd, pentru că, aşa cum scrie în lege, terenul intravilan poate fi solicitat numai în cazul în care revoluţionarul nu deţine sau nu a deţinut vreodată un imobil proprietate personală. Ceea ce nu e cazul lui Vasile Blaga, care deţinea un apartament în 2002. În al doilea rînd, tot în lege se specifică negru pe alb că terenul primit nu poate fi înstrăinat (deci nici donat) timp de zece ani de la dobîndire.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 03 Feb 2010
Alexandru Cristorian
Au fost terorişti pe care nu i-a găsit nimeni, niciodată. Au existat vinovaţi care n-au fost condamnaţi nici pînă acum. Şi a avut loc o „revoluţie“ ale cărei dedesubturi sînt confuze. Avem, însă, revoluţionari. Cu acte-n regulă. Unii dintre ei au primit statutul ăsta la ani distanţă şi fără vreo tangenţă cu evenimentele din ’89. Vasile Blaga este un asemenea revoluţionar. Buldogul Blaga este ministrul Administraţiei şi Internelor, la al doilea mandat. A fost ministru al Dezvoltării Regionale şi vicepremier. A fost prefect, şef peste Vămi şi deputat, ba chiar era să ajungă primarul Bucureştilor. Este secretarul general al PD-L şi unul dintre cei mai importanţi politicieni ai neamului.
Dar, mai presus de toate, este un erou. Şi nu un simplu participant la ce-a fost în ’89, ci un revoluţionar sadea, cu parafă şi ştampilă. Un adevărat „luptător remarcat prin fapte deosebite“, conform documentului pe care-l deţine. Deşi singura luptă pe care a dus-o în ultimele zece zile ale lui decembrie ’89 a fost cea cu somnul. Într-un apartament din Ştei, judeţul Bihor, un oraş în care revoluţia s-a văzut foarte bine. Numai la televizor.
Vasile Blaga, revoluţionar din ’99
Povestea revoluţionarului Vasile Blaga nu începe, aşa cum v-aţi fi închipuit, odată cu evenimentele din decembrie 1989, ci mult mai tîrziu. Numele lui apare, pentru prima dată, în lista revoluţionarilor publicată în Monitorul Oficial din 22 noiembrie 1999, la pagina 8, poziţia 615, avînd titlul de „luptător remarcat“. Asta înseamnă că Blaga a depus cererea de eliberare a unui asemenea certificat cîndva între 1997 şi 1999, perioadă în care era senator, membru în Comisia de apărare şi devenise secretar general al Partidului Democrat. Cu alte cuvinte, ministrul Blaga a făcut parte din celebrul lot de 17.000 de revoluţionari făcuţi la normă. Din toţi cei 17.000, doar pentru 7.000 a existat avizul Comisiei Parlamentare pentru Studierea Problemelor Revoluţionarilor. Cum, însă, 1999 era anul în care se împlineau zece ani de la revoluţie, a fost şi anul în care s-au eliberat cele mai multe certificate. Multe dintre ele au fost celebrele patalamale de „participant“ eliberate de Bebe Ivanovici cu trei ani înainte şi care, în timp, au fost preschimbate din hîrtii ce ofereau un simplu titlu onorific în hîrtii ce aduceau beneficii posesorilor.
Buldogul, reconfirmat la cel de-al treilea mandat
Aventura ministrului Blaga în lumea revoluţionarilor nu s-a oprit la primul certificat. Cum s-a întîmplat cu mulţi alţi ştabi de partid şi de stat care au aflat, după ani de zile, că au pus umărul la căderea comunismului. În 2004 a apărut o nouă lege, 341, iniţiată de un alt mare revoluţionar, Sergiu Nicolaescu. Legea 341/2004 îşi propunea să facă puţină curăţenie în mulţimea de certificate de revoluţionar. În fapt, aşa cum am scris în urmă cu două săptămîni, a făcut ca numărul posesorilor de certificat să crească şi mai mult. Pe scurt: legea presupunea preschimbarea certificatelor de revoluţionar, iar cei care solicitau preschimbarea – şi drepturile ce decurgeau din lege – trebuiau să aducă dovezi ale calităţii de revoluţionar. Mai mult, în lege se precizează că se preschimbă doar certificatele obţinute pînă în 1997. Or, surpriză, în 8 octombrie 2004, la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) este înscrisă solicitarea cu numărul 1.535 pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar al lui Vasile Blaga. Cu toate că acesta avea un certificat eliberat în 1999, nicidecum unul emis pînă în 1997. Dar asta n-a fost o problemă. Dosarul a trecut cu bine de SSPR şi a ajuns la Comisia pentru revoluţionari din Parlament. Aici, surpriză: în urma şedinţelor din 23-25 ianuarie, comisia constată că în listele transmise „se regăsesc persoane care sînt contestate şi asupra cărora planează suspiciuni sau îndoieli în legătură cu calitatea de revoluţionar“, iar printre numele enumerate se găsea şi Vasile Blaga. Comisia a votat în unanimitate, iar dosarele persoanelor „cu probleme“, inclusiv al lui Vasile Blaga, au fost reţinute pentru verificări suplimentare. Mai apoi, în 25 noiembrie 2006, fără publicarea vreunui rezultat al verificărilor suplimentare, dosarul lui Vasile Blaga apare ca avizat. Iar ministrul de Interne (şi atunci, şi acum) a intrat în posesia certificatului de revoluţionar preschimbat.
Falşii revoluţionari ne costă 400.000.000 de euro
Aşa cum am scris într-unul din numerele trecute, statul român se pregăteşte să scoată din buzunar aproape 400 de milioane de euroi pentru a plăti, retroactiv, pensii reparatorii pentru toţi posesorii de certificate de revoluţionar care au un venit mai mic decît salariul mediu brut pe economie. Adică pentru cea mai mare parte dintre cei aproape 17.000 de posesori de astfel de certificate. O nimica
toată de aproximativ 1.800 de lei lunar, plătiţi retroactiv din 2004 şi pînă acum.
Ca să nu mai vorbim de cheltuiala permanentă de aproape zece milioane de euro lunar de acum înainte ori de faptul că aceştia beneficiază şi de o serie de gratuităţi şi terenuri moca de la stat. Şi asta pentru că, deşi prin legea din 2004 ar fi trebuit să existe un proces de triere a revoluţionarilor, s-a ajuns în situaţia paradoxală ca acum să avem chiar mai mulţi posesori de carnete decît numărul celor ce trebuiau triaţi. Şi adevărul e că am fi putut avea şi mai mulţi. Aşa cum ne-a declarat un fost primar al Capitalei, Crin Halaicu, aceste certificate se obţineau chiar uşor dacă erai cineva: „Nu, eu nu am şi nu am avut niciodată certificat de revoluţionar. Mi-au oferit nişte organizaţii de revoluţionari, dar am refuzat. Mi s-a părut o prostie“.
Cine sînt revoluţionarii şi de ce
Există, conform legii, mai multe titluri acordate participanţilor la evenimentele din 1989. Pe lîngă cele de simplu participant, care au un caracter onorific, există două care aduc diferite beneficii posesorilor sau urmaşilor lor, cum e cazul „eroilor martiri“. Cei mai mulţi revoluţionari au certificate de „luptător pentru victoria revoluţiei“. Teoretic, fiecare beneficiar a trebuit să solicite acordarea titlului numai după prezentarea unor dovezi. Categoria cuprinde mai multe titluri: „luptător rănit“, „luptător reţinut“ şi „luptător remarcat“. Dacă, în cazul primelor două categorii (de „rănit“ şi „reţinut“), dovezile pe care se întemeiază acordarea acestui titlu nu prea pot face subiectul interpretărilor, nu la fel se poate spune despre categoria „luptător remarcat“. Motiv pentru care această categorie de revoluţionari are şi cei mai mulţi membri, numărul lor crescînd exponenţial în anii de după Revoluţie: de la aproximativ 3.000 în 1992, la 10.000 în 1997 şi, mai apoi, la 27.000 în anul 2000. Conform textului de lege, „luptătorul remarcat“ este acela care a acţionat împotriva regimului în primele zile ale revoltei, înainte de 22 decembrie şi care, prin acţiunile sale, a riscat eventuale represalii din partea organelor comuniste, în cazul în care revoluţia ar fi eşuat.
Blaga e revoluţionar pentru că a fost membru FSN!
Timp de cîteva săptămîni am încercat să-l găsim pe ministrul Blaga, să auzim şi explicaţiile acestuia. Am încercat cu telefoane, cu mesaje, cu e-mail-uri. Era chiar să închiriem un porumbel călător. În final, am reuşit să vorbim cu un consilier de la Interne, care a dat nişte telefoane. În cele din urmă, ne-a sunat însuşi consilierul personal al ministrului, Mihai Şomfelean. De la acesta am aflat că ministrul Blaga are carnetul de revoluţionar pentru că „a fost responsabil în Ştei din partea Consiliului Frontului Salvării Naţionale“. Adică, trecînd peste ridicolul explicaţiei, se pare că Vasile Blaga a ajuns la putere pentru a deveni revoluţionar, şi nu a participat la revoluţie pentru a ajunge la putere şi a schimba lucrurile. E drept, consilierul şi-a continuat explicaţia cu „Ştiţi şi dumneavoastră cum erau vremurile şi cum e treaba cu aceste certificate“.
Revoluţionar ilegal, Blaga a primit şi-un teren. Tot ilegal
Că buldogul PD-L-ului a vrut neapărat să se laude că e erou am mai putea înţelege. Că s-a şi folosit de statutul ăsta inventat pentru un teren, deja ni se pare meschinărie. Dar aşa s-a întîmplat: Blaga a şi beneficiat de drepturile de revoluţionar, că doar nu solicitase certificatul aşa, pentru a-l înrăma şi atîrna în sufrageria apartamentului, acest kilometru 0 al revoluţiei din Ştei. Mai exact, aşa cum ne-a explicat consilierul său personal, Vasile Blaga a solicitat o parcelă de teren intravilan în Oradea, în 2002, în baza certificatului de revoluţionar. Pe care teren, a mai zis Şomfelean, Blaga l-ar fi donat unei familii nevoiaşe din localitate, să-şi construiască amărăştenii casă. Ba chiar a plătit el întabularea terenului. Autorităţile orădene nu au confirmat încă donaţia.
Însă, dacă a fost într-adevăr aşa, Blaga a încălcat legea de două ori. În primul rînd, pentru că, aşa cum scrie în lege, terenul intravilan poate fi solicitat numai în cazul în care revoluţionarul nu deţine sau nu a deţinut vreodată un imobil proprietate personală. Ceea ce nu e cazul lui Vasile Blaga, care deţinea un apartament în 2002. În al doilea rînd, tot în lege se specifică negru pe alb că terenul primit nu poate fi înstrăinat (deci nici donat) timp de zece ani de la dobîndire.
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
O mai ţineţi minte pe Plăcintă? ANI da
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
28 Ian 2010
Biroul de Investigatii
Plăcintă a divorţat. A doua oară. De un soţ mai în vîrstă, suedez, parcă. Sesizînd oportunitatea, ANI (Agenţia Naţională de Integritate) a luat-o pe Plăcintă, acum rămasă singură, la un flirt cu serioase intenţii penale.
Cică lu’ ANI i-a plăcut cum minte femeia politică din Plăcintă şi tocmai de aia intenţionează să-şi legalizeze legătura cu ea, la Parchet. Noi le urăm succes şi nu putem decît să ne bucurăm că ce observam AICI, cu ocazia investirii Plăcintei, dar şi AICI, iată, s-a întîmplat.
Catavencu.ro
28 Ian 2010
Biroul de Investigatii
Plăcintă a divorţat. A doua oară. De un soţ mai în vîrstă, suedez, parcă. Sesizînd oportunitatea, ANI (Agenţia Naţională de Integritate) a luat-o pe Plăcintă, acum rămasă singură, la un flirt cu serioase intenţii penale.
Cică lu’ ANI i-a plăcut cum minte femeia politică din Plăcintă şi tocmai de aia intenţionează să-şi legalizeze legătura cu ea, la Parchet. Noi le urăm succes şi nu putem decît să ne bucurăm că ce observam AICI, cu ocazia investirii Plăcintei, dar şi AICI, iată, s-a întîmplat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)