Romania trebuie salvata!
Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) trenează de mai bine de o lună de zile răspunsul în cazul unor contestații depuse de mai multe firme referitoare la o licitaţie de 140 de milioane de euro pentru lărgirea Portului Constanţa. Se pare că este nevoie de un semnal politic pentru CNSC mai ales că în afacerea de la Portul Constanța apare numele senatorului PDL Mircea Marius Banias, a fratelui său Emil Banias, director tehnic la Portul Constanța și a lui Ion Bălan, directorul Administrației Porturilor Maritime Constanța.
La începutul acestui an, Compania Naţională Administraţia Porturilor Marine Constanţa a organizat o licitaţie în valoare de peste 140 de milioane de euro (mai precis 117,8 milioane de euro plus TVA) pentru „finalizarea digului de larg din Portul Constanţa". Mai pe româneşte spus, mărirea portului. Banii pentru licitaţie veneau de la Uniunea Europeană, aşa că totul trebuia să fie în limitele legii. Suma mare de bani pusă în joc la licitaţie a atras, aşa cum era normal, firme mari din toată Europa.
În total, 11 firme au participat la licitaţie, dintre care trei, adică Josef Mobius Bau AG (Germania) Van Oord (Olanda) şi Grup Servicii Petroliere (România), au intrat în finală. Câştigătoare a devenit Mobius, cu preţul cel mai mic, acesta reprezentând 68% din valoarea estimată de proiectant. Din analizele specialiştilor este imposibil de executat lucrarea la acest preţ. Drept urmare, se zvoneşte că, aşa cum se întâmplă de obicei în România, preţul va fi mărit, iar finanţarea în continuare va fi asigurată din banii contribuabililor, adică de la statul român.
Cu toate că a fost declarată câștigătoare firma Mobius nu a îndeplinit una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Care spunea că firmele participante la licitaţia în cauză trebuie să aibă executate lucrări de extindere diguri de larg de 55 de milioane de euro. Iar Mobius nu avea. Aşa că cei doi competitori cer Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Marine Constanţa scoaterea lui Mobius din competiţia de 140 de milioane de euro pentru că nu îndeplineşte una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Cei de la Porturi se fac că nu aud, astfel contestarea licitaţiei ajunge pe masa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC).
Cei de aici se prind că ceva e în neregulă, aşa că dispun "anularea raportului procedurii de atribuire nr. 7833/30.03.2010 şi a tuturor actelor subsecvente acestuia şi refacerea acestuia în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei decizii, prin solicitarea de clarificări ofertantului, Josef Mobius Bau AG, cu privire la îndeplinirea cerinţei de calificare privind experienţa similară, conform celor reţinute în motivarea prezentei decizii, după care procedura de atribuire va continua". Cu alte cuvinte, CNSC vede că Mobius nu are experienţă, dar spune că are la dispoziţie 15 zile să demonstreze că o are.
Cu toată bunăvoinţa suspectă a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), firma Mobius nu a depus la conducerea Portului Constanţa actele care atestă experienţa în termenul prevăzut de CNSC, ci mult mai târziu. Dar şi aşa actele aduse de Mobius se referă la o lucrare cu termenul de finalizare în 2011. Deci compania germană prezintă părţii româneşti drept experienţă o lucrare pe care nu a finalizat-o. Cu toate acestea, conducerea Portului Constanţa doreşte cu orice preţ ca Mobius să fie declarată câştigătoarea licitaţiei pe bani europeni chiar dacă a încălcat grav prevederile caietului de sarcini, iar CNSC nu a da nici până acum un răspuns privind "afacerea" de la Podul Constanță. Se pare că se așteaptă un semnal politic dacă Mobius poate fi declarată câștigătoare chiar dacă nu a îndeplinit condițiile din caietul de sarcini.
Surse autorizate susțin că în spatele succesului firmei Mobius stă senatorul Mircea Marius Banias, PDL, Constanța. Acesta este asociat cu Ioan Bălan directorul Portului Constanța în firma Euro Shiping Services SRL care are drept obiect de activitate transporturi maritime și costiere de marfă. În schimbul susținerii firmei Mobius la licitația de la Portul Constanța, firma senatorului Banias și a directorului Bălan va primi din partea firmei germane dreptul de a transporta materialele necesare pentru lărgirea portului. Și este vorba despre 3,5 milioane de tone de materiale (rocă pentru digul de larg care are drept scop domolirea valurilor mării pe timp de furtună) care la un profit de câțiva euro pe tonă înseamnă o sumă frumușică de ordinul milioane de euro. De fapt acum șase luni de zile într-o discuție privată senatorul Mircea Marius Banias a declarat că sigur Mobius va câștiga licitația.
Accesari: 1023
Publicat Joi, 24 iunie 2010 Dan Odagiu
vineri, 25 iunie 2010
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Romania trebuie salvata!
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Cum se îngroapă 13.000.000 de euro!
Cotidianul.ro publică textul conferinţei de presă ţinute de profesorul universitar Ioan Piso în data de 24 mai 2010 la Cluj-Napoca. Unii n-au după ce bea apă, alţii primesc bani cu roaba şi risipesc cu lopata! (C.N.)
Este al şaselea an în care Viorica Crişan, de trei ori directoare interimară, adună semnături împotriva mea, devenit director pentru a patra oară. Împrejurările în care a fost făcută ultima listă sunt însă mai dramatice decât de obicei. Puneţi-vă în locul cuiva cu un salariu amărât, cu familie, şi căruia Viorica Crişan îi spune că Piso va fi oricum pensionat de minister şi că va rămâne cu ea, iar reducerile bat la uşă. V-am relatat un caz real. Lipseşte doar numele colegului, pe care vreau să-l protejez. Un alt coleg mi-a zis următoarele: mulţi zic că dacă semnează contra lui Piso, acesta nu le face niciun rău, dar dacă nu semnează, Viorica este răzbunatoare. Este şi asta o socoteală, deşi cam balcanică!
Acest ultim act de război săvârşit de directoarea adjunctă mă determină să dezvălui presei o afacere, pe care nicicum nu aş fi ascuns-o, dar mi-aş fi lăsat ceva timp şi mie şi altora să o verifice pe îndelete. Poate că aţi auzit că în 2009 a fost semnat în lipsa mea un contract cu o firmă pentru reamenajarea expoziţiilor muzeului. Nu am nimic împotrivă, doresc şi eu o expoziţie de nivel european, chiar dacă am avut o altă opţiune - aceea de a obţine în plin centrul Clujului o clădire impunătoare, cum ar fi hotelul Melody. Nici nu am fost departe de a o obţine, când am fost dat afară pentru a treia oară.
Am avut faţă de viziunea fostei direcţiuni două obiecţii, pe care le-am mai prezentat presei. Întâi, nu trebuiau demontate absolut toate expoziţiile din clădire, în speranţa că într-o perioadă de criză vor curge laptele şi mierea. Prima întrebare pe care i-am pus-o Dlui Ministru în martie a fost dacă va continua amenajarea expoziţiilor. Mi-a răspuns că nu are niciun ban. Vin în fiecare zi o mulţime de turişti clujeni sau străini la porţile muzeului şi nu au ce vedea, iar situaţia asta poate continua ani de zile. În al doilea rând, nu ai voie să pui în pericol o clădire în care vrei să faci investiţii atât de importante. Or, ce a făcut Viorica Crişan? A somat în 18 mai 2007 Universitatea „Babeş-Bolyai" să părăsească clădirea, deşi ştia prea bine că ea îi aparţinuse universităţii înainte de război şi, mai mult decât atât, că îi construise o aripă. Trebuie să recunoaştem că universitatea a rezistat timp de doi ani cu stoicism presiunilor Vioricăi Crişan, dar, atunci când directoarea a făcut un act unilateral de închiriere (289/23.02.2009) a spaţiilor către universitate, aceasta a dat muzeul în judecată, contestând înscrierea în 1994 de către muzeu a clădirii în Cartea Funciară. A fost din partea fostei direcţiuni nu numai un gest necugetat, ci şi o imensă prostie. Atât timp cât un imobil este în litigiu, nicio întreprindere de stat nu are voie să facă investiţii în ea şi nu ştim cât timp va mai dura procesul. Or, de-atunci încoace investiţii s-au făcut, deci ilegal. Sunt aspecte pe care le-am mai făcut cunoscute. Noul atac dezlănţuit de Viorica Crişan mă obligă să vă aduc fără întârziere la cunoştinţă modul în care a fost încheiat şi s-a derulat în anul 2009 contractul legat de amenajarea muzeului. De când am revenit eu, el a fost oprit din lipsă de fonduri şi, bănuiesc, şi ca urmare a precauţiei noului Ministru al Culturii.
Firma cu care a fost încheiat contractul este Artex Services International SRL, pe scurt Artex. Nu ascund faptul că această firma şi-a dovedit până acum competenţa, de pildă în amenajarea Muzeului de Istorie din Sibiu (Casa Altemberg) şi a Casei Albastre (Pinacoteca românească de lângă Muzeul Brukenthal). Nu ştiu exact cum a lucrat la Muzeul Antipa, la muzeele din Iaşi, Craiova, Sf. Gheorghe şi poate şi la altele. Nu ascund nici faptul că am purtat câteva discuţii fructuoase şi chiar agreabile cu responsabilii firmei, căutând soluţii cât mai bune pentru amenajarea muzeului. Indiferent cine ar fi încheiat contractul, datoria mea era de a-l duce la bun sfârşit, cu condiţia ca el să fi respectat întru totul legislaţia în vigoare. Or, atât din muzeu, cât şi din afara lui am primit semnale că lucrurile nu ar sta chiar aşa. Trebuie să înţelegeţi că dacă eu trec sub tăcere probleme grave, pot fi pe bună dreptate acuzat de complicitate. Pe de altă parte, dacă proiectul continuă, m-aş afla în situaţia de a semna facturi de milioane de euro, fără a şti de ce. Nu cred că mi-ar sta bine în cătuşe la televizor, aşa cum pare a fi moda în ultimul timp. Am făcut, prin urmare, nişte investigaţii, am descoperit lucruri ciudate şi i-am dat compartimentului de audit misiunea de a face un raport asupra încheierii şi derulării contractului. Aşa este legal şi aşa este transparent. Lucrarea compartimentului de audit este departe de a fi încheiată, dar evenimentele s-au precipitat. Iată principalele elemente ale contractului şi ale derulării lui. Este inutil să mai amintesc că avem de-a face numai cu bani publici, iar cetăţenii au dreptul să afle cum sunt folosiţi.
În 14 iulie 2009 Gabriela Gheorghiu, şefa secţiei de relaţii cu publicul, a semnat un referat de o pagină (1325/14.07.2009), în care explica ce operaţiuni ar trebui cuprinse într-un proiect de amenajare a expoziţiilor, şi încheie cu opinia că ar fi nevoie de 11 mil. de euro. Nu face un deviz al operaţiunilor, nu separă lucrările de construcţie, nu recurge la comparaţia cu lucrări asemănătoare sau la opiniile unor experţi în achiziţii publice, după cum nu explică de ce ar fi nevoie tocmai de 11 mil. şi nu de 5 sau de 100 de mil. de euro. Îmi pare rău pentru ea. Pe baza acestui referat, în 16 iulie 2009 (1347/16.07.2009) muzeul cere ministerului prin Viorica Crişan 11 mil. euro pentru amenajarea expoziţiilor. Pentru alegerea firmei s-a recurs la un „concurs de soluţii". Regulamentul unui asemenea „concurs de soluţii" cere ca anunţul să fie făcut cu 52 de zile înaintea datei limită şi să se prezinte un număr suficient de concurenţi. Or, „concursul de soluţii" a fost anunţat în România Liberă în 16 noiembrie 2009, iar ca termen limită a fost fixată ziua de 20 noiembrie 2009 (deci 4 zile în loc de 52!). S-a prezentat o singură firma, Artex, care, probabil întâmplător, a cerut 11 mil. de euro. În ziua de 23 noiembrie 2009 a avut loc la muzeu negocierea preţului. Au fost aduşi 10 colegi, care să alcătuiască o comisie de negociere. În felul acesta s-a căutat să fie implicaţi cât mai mulţi şi nu-mi dau seama câţi dintre ei şi-au dat seama de pericol. Se consemnează în actul încheiat că „în urma negocierii, oferta financiară depusa de SC ARTEX SERVICES INTERNATIONAL SRL scade până la suma de 11 mil. de euro, fără TVA". De la cât? Ei bine, de la 11 mil. euro. În 25 noiembrie a fost încheiat contractul nr. 2241/25.11.2009 cu firma Artex pentru suma de 11 mil. euro, la care se adauge TVA, ajungându-se la 13.090.000 euro (= 56 mil. RON = 560 miliarde de lei vechi). Nu vi se pare că sunt cam multe coincidenţe? Ţin să amintesc că toate lucrările făcute de aceeaşi firmă la Sibiu au costat 12. mil. RON, adică de 4, 5 ori mai puţin.
Să vedem acum cum s-a desfăşurat contractul în noiembrie-decembrie 2009. În 8 decembrie, deci la două săptămâni de la semnarea contractului, firma a emis o primă factura, de 4 mil. RON (= 40 miliarde de lei vechi), pentru „conceptul expoziţional"; relevee, simulări, măsurători, fotografieri etc., sunt cuprinse tot aici. Până în 29 decembrie au mai fost eliberate facturi de 2.544.000 RON pentru „conceptul expoziţional" şi 395.565 RON pentru „dezafectarea expoziţiei existente". S-a ajuns în cele din urmă la un total de 7 mil. RON (= 1,7 mil. euro = 70 miliarde de lei vechi). Dintre acestia, 6,5 mil. RON (= 1,5 mil. euro = 65 miliarde de lei vechi) au fost plătite pentru „conceptul expoziţional", materializat în 105 pagini de text, însoţit de 105 ilustraţii. Sunt departe de a nega valoarea în bani a inteligenţei sau drepturile intelectuale, asta poate şi fiindcă eu nu am fost niciodată plătit pentru ce scriu. Aici însă pagina valorează 63.000 RON sau 630 mil. de lei vechi. Mă gândesc la biata Hertha Müller, al cărei Premiu Nobel pentru Literatură nu a valorat decât 1 mil. de euro, iar asta după o muncă de o viaţă, nu de trei săptămâni. Era mult mai câştigată dacă făcea un concept expoziţional plătit de Ministerul Culturii. Iar dacă veni vorba de „concept expoziţional", amintesc, fără a mă exprima asupra valorii celor 105 pagini ale firmei, că toate secţiile muzeului au lucrat pe brânci, aşternând pe hârtie detaliile expoziţiilor din fiecare sală. Mai trebuie să vă spun pentru ce salariu? Cât despre „dezafectarea expoziţiei existente", care a costat 400.000 RON (= 4 miliarde lei vechi), la ea au lucrat toţi colegii mei, asistaţi de angajaţi ai firmei.
Poate vi se va părea că ideea că preţurile ar fi prea mari este subiectivă. O părere avizată poate emite într-adevăr numai o instituţie abilitată, iar asta se va întâmpla în curând. Sperăm că va face lumină Corpul de control al Ministrului Culturii, care ne-a vizitat cu două săptămâni în urmă. Când le-am prezentat documentele în legătură cu proiectul, mi-au zis că pe ei sumele nu-i interesează. Le-am răspuns: „Cum nu vă interesează? Nu v-ar interesa nici dacă s-ar fi cheltuit 100 mil. de euro din bani publici? Atunci de ce aţi mai venit până aici?". Încă nu am primit raportul corpului de control al ministrului.
Dacă încă nu dispunem de opinia unei instituţii abilitate, vă propun să facem nişte comparaţii. Faţă de cele 13 mil. de euro, care urmează a fi plătiţi de muzeul din Cluj pentru reamenajarea expoziţiei, noul stadion din Cluj, cu toate subsolurile şi toate dependinţele, costă numai 26 mil. euro, pasajul Basarab din Bucureşti a costat 14 mil. euro, Centrul de Îngrijiri paliative „Sf. Nectarie" costă 2,2 mil. euro, iar de acum celebra vila a Dlui ministru Videanu, pe care am admirat-o cu toţii la televizor, este evaluată la numai 2 mil. RON. Cu banii pentru acest proiect ar putea fi cumpărate pentru muzeu atât Melody cât şi Continentalul sau actualul muzeu ar putea fi de câteva ori demolat şi reconstruit.
Nu aduc nicio acuzaţie firmei, o întreprindere privată care îşi vede de propriile interese. Nu este de vină cel care mănâncă şapte pite, de vină este cel care i le dă. Viorica Crişan a făcut noua listă împotriva mea după ce am dispus verificarea proiectului de către compartimentul de audit. Mă întreb cine i-a sugerat suma de 13 mil. euro? De ce a acceptat Ministerul Culturii şi Cultelor fără nicio obiecţie atât suma totală, cât şi notele de plată? Să mă mai mir că sunt indezirabil? Este clar că structuri din minister sprijină proiectul, nu de dragul muzeului din Cluj, ci de dragul acestei sume, iar eu trebuie să dispar. Cu 10 săptămâni în urmă Corpul de control al primului-ministru a verificat la Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional tocmai contractul încheiat de muzeul nostru cu firma Artex. Nu ştiu să fi trimis vreun raport. Să se fi pierdut pe drum? Nu este treaba mea să dezleg iţele afacerii şi să aflu până unde urcă. Treaba mea este să fac o muncă cinstită şi competentă. Prin urmare, atâta timp cât sunt director, proiectul va continua numai dacă va deveni unul transparent şi de bun-simţ. Mă doare că am regăsit muzeul făcut praf - fără expoziţii, cu clădirea revendicată, implicat în afaceri dubioase şi cu depozitele inutilizabile, iar asta în mai puţin de doi ani! Nu ştiu când şi cum îşi va reveni de pe urma acestei catastrofe.
Cluj, 24 iunie 2010
Prof. dr. Ioan Piso
Accesari: 2552
Publicat Vineri, 25 iunie 2010
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Cum se îngroapă 13.000.000 de euro!
Cotidianul.ro publică textul conferinţei de presă ţinute de profesorul universitar Ioan Piso în data de 24 mai 2010 la Cluj-Napoca. Unii n-au după ce bea apă, alţii primesc bani cu roaba şi risipesc cu lopata! (C.N.)
Este al şaselea an în care Viorica Crişan, de trei ori directoare interimară, adună semnături împotriva mea, devenit director pentru a patra oară. Împrejurările în care a fost făcută ultima listă sunt însă mai dramatice decât de obicei. Puneţi-vă în locul cuiva cu un salariu amărât, cu familie, şi căruia Viorica Crişan îi spune că Piso va fi oricum pensionat de minister şi că va rămâne cu ea, iar reducerile bat la uşă. V-am relatat un caz real. Lipseşte doar numele colegului, pe care vreau să-l protejez. Un alt coleg mi-a zis următoarele: mulţi zic că dacă semnează contra lui Piso, acesta nu le face niciun rău, dar dacă nu semnează, Viorica este răzbunatoare. Este şi asta o socoteală, deşi cam balcanică!
Acest ultim act de război săvârşit de directoarea adjunctă mă determină să dezvălui presei o afacere, pe care nicicum nu aş fi ascuns-o, dar mi-aş fi lăsat ceva timp şi mie şi altora să o verifice pe îndelete. Poate că aţi auzit că în 2009 a fost semnat în lipsa mea un contract cu o firmă pentru reamenajarea expoziţiilor muzeului. Nu am nimic împotrivă, doresc şi eu o expoziţie de nivel european, chiar dacă am avut o altă opţiune - aceea de a obţine în plin centrul Clujului o clădire impunătoare, cum ar fi hotelul Melody. Nici nu am fost departe de a o obţine, când am fost dat afară pentru a treia oară.
Am avut faţă de viziunea fostei direcţiuni două obiecţii, pe care le-am mai prezentat presei. Întâi, nu trebuiau demontate absolut toate expoziţiile din clădire, în speranţa că într-o perioadă de criză vor curge laptele şi mierea. Prima întrebare pe care i-am pus-o Dlui Ministru în martie a fost dacă va continua amenajarea expoziţiilor. Mi-a răspuns că nu are niciun ban. Vin în fiecare zi o mulţime de turişti clujeni sau străini la porţile muzeului şi nu au ce vedea, iar situaţia asta poate continua ani de zile. În al doilea rând, nu ai voie să pui în pericol o clădire în care vrei să faci investiţii atât de importante. Or, ce a făcut Viorica Crişan? A somat în 18 mai 2007 Universitatea „Babeş-Bolyai" să părăsească clădirea, deşi ştia prea bine că ea îi aparţinuse universităţii înainte de război şi, mai mult decât atât, că îi construise o aripă. Trebuie să recunoaştem că universitatea a rezistat timp de doi ani cu stoicism presiunilor Vioricăi Crişan, dar, atunci când directoarea a făcut un act unilateral de închiriere (289/23.02.2009) a spaţiilor către universitate, aceasta a dat muzeul în judecată, contestând înscrierea în 1994 de către muzeu a clădirii în Cartea Funciară. A fost din partea fostei direcţiuni nu numai un gest necugetat, ci şi o imensă prostie. Atât timp cât un imobil este în litigiu, nicio întreprindere de stat nu are voie să facă investiţii în ea şi nu ştim cât timp va mai dura procesul. Or, de-atunci încoace investiţii s-au făcut, deci ilegal. Sunt aspecte pe care le-am mai făcut cunoscute. Noul atac dezlănţuit de Viorica Crişan mă obligă să vă aduc fără întârziere la cunoştinţă modul în care a fost încheiat şi s-a derulat în anul 2009 contractul legat de amenajarea muzeului. De când am revenit eu, el a fost oprit din lipsă de fonduri şi, bănuiesc, şi ca urmare a precauţiei noului Ministru al Culturii.
Firma cu care a fost încheiat contractul este Artex Services International SRL, pe scurt Artex. Nu ascund faptul că această firma şi-a dovedit până acum competenţa, de pildă în amenajarea Muzeului de Istorie din Sibiu (Casa Altemberg) şi a Casei Albastre (Pinacoteca românească de lângă Muzeul Brukenthal). Nu ştiu exact cum a lucrat la Muzeul Antipa, la muzeele din Iaşi, Craiova, Sf. Gheorghe şi poate şi la altele. Nu ascund nici faptul că am purtat câteva discuţii fructuoase şi chiar agreabile cu responsabilii firmei, căutând soluţii cât mai bune pentru amenajarea muzeului. Indiferent cine ar fi încheiat contractul, datoria mea era de a-l duce la bun sfârşit, cu condiţia ca el să fi respectat întru totul legislaţia în vigoare. Or, atât din muzeu, cât şi din afara lui am primit semnale că lucrurile nu ar sta chiar aşa. Trebuie să înţelegeţi că dacă eu trec sub tăcere probleme grave, pot fi pe bună dreptate acuzat de complicitate. Pe de altă parte, dacă proiectul continuă, m-aş afla în situaţia de a semna facturi de milioane de euro, fără a şti de ce. Nu cred că mi-ar sta bine în cătuşe la televizor, aşa cum pare a fi moda în ultimul timp. Am făcut, prin urmare, nişte investigaţii, am descoperit lucruri ciudate şi i-am dat compartimentului de audit misiunea de a face un raport asupra încheierii şi derulării contractului. Aşa este legal şi aşa este transparent. Lucrarea compartimentului de audit este departe de a fi încheiată, dar evenimentele s-au precipitat. Iată principalele elemente ale contractului şi ale derulării lui. Este inutil să mai amintesc că avem de-a face numai cu bani publici, iar cetăţenii au dreptul să afle cum sunt folosiţi.
În 14 iulie 2009 Gabriela Gheorghiu, şefa secţiei de relaţii cu publicul, a semnat un referat de o pagină (1325/14.07.2009), în care explica ce operaţiuni ar trebui cuprinse într-un proiect de amenajare a expoziţiilor, şi încheie cu opinia că ar fi nevoie de 11 mil. de euro. Nu face un deviz al operaţiunilor, nu separă lucrările de construcţie, nu recurge la comparaţia cu lucrări asemănătoare sau la opiniile unor experţi în achiziţii publice, după cum nu explică de ce ar fi nevoie tocmai de 11 mil. şi nu de 5 sau de 100 de mil. de euro. Îmi pare rău pentru ea. Pe baza acestui referat, în 16 iulie 2009 (1347/16.07.2009) muzeul cere ministerului prin Viorica Crişan 11 mil. euro pentru amenajarea expoziţiilor. Pentru alegerea firmei s-a recurs la un „concurs de soluţii". Regulamentul unui asemenea „concurs de soluţii" cere ca anunţul să fie făcut cu 52 de zile înaintea datei limită şi să se prezinte un număr suficient de concurenţi. Or, „concursul de soluţii" a fost anunţat în România Liberă în 16 noiembrie 2009, iar ca termen limită a fost fixată ziua de 20 noiembrie 2009 (deci 4 zile în loc de 52!). S-a prezentat o singură firma, Artex, care, probabil întâmplător, a cerut 11 mil. de euro. În ziua de 23 noiembrie 2009 a avut loc la muzeu negocierea preţului. Au fost aduşi 10 colegi, care să alcătuiască o comisie de negociere. În felul acesta s-a căutat să fie implicaţi cât mai mulţi şi nu-mi dau seama câţi dintre ei şi-au dat seama de pericol. Se consemnează în actul încheiat că „în urma negocierii, oferta financiară depusa de SC ARTEX SERVICES INTERNATIONAL SRL scade până la suma de 11 mil. de euro, fără TVA". De la cât? Ei bine, de la 11 mil. euro. În 25 noiembrie a fost încheiat contractul nr. 2241/25.11.2009 cu firma Artex pentru suma de 11 mil. euro, la care se adauge TVA, ajungându-se la 13.090.000 euro (= 56 mil. RON = 560 miliarde de lei vechi). Nu vi se pare că sunt cam multe coincidenţe? Ţin să amintesc că toate lucrările făcute de aceeaşi firmă la Sibiu au costat 12. mil. RON, adică de 4, 5 ori mai puţin.
Să vedem acum cum s-a desfăşurat contractul în noiembrie-decembrie 2009. În 8 decembrie, deci la două săptămâni de la semnarea contractului, firma a emis o primă factura, de 4 mil. RON (= 40 miliarde de lei vechi), pentru „conceptul expoziţional"; relevee, simulări, măsurători, fotografieri etc., sunt cuprinse tot aici. Până în 29 decembrie au mai fost eliberate facturi de 2.544.000 RON pentru „conceptul expoziţional" şi 395.565 RON pentru „dezafectarea expoziţiei existente". S-a ajuns în cele din urmă la un total de 7 mil. RON (= 1,7 mil. euro = 70 miliarde de lei vechi). Dintre acestia, 6,5 mil. RON (= 1,5 mil. euro = 65 miliarde de lei vechi) au fost plătite pentru „conceptul expoziţional", materializat în 105 pagini de text, însoţit de 105 ilustraţii. Sunt departe de a nega valoarea în bani a inteligenţei sau drepturile intelectuale, asta poate şi fiindcă eu nu am fost niciodată plătit pentru ce scriu. Aici însă pagina valorează 63.000 RON sau 630 mil. de lei vechi. Mă gândesc la biata Hertha Müller, al cărei Premiu Nobel pentru Literatură nu a valorat decât 1 mil. de euro, iar asta după o muncă de o viaţă, nu de trei săptămâni. Era mult mai câştigată dacă făcea un concept expoziţional plătit de Ministerul Culturii. Iar dacă veni vorba de „concept expoziţional", amintesc, fără a mă exprima asupra valorii celor 105 pagini ale firmei, că toate secţiile muzeului au lucrat pe brânci, aşternând pe hârtie detaliile expoziţiilor din fiecare sală. Mai trebuie să vă spun pentru ce salariu? Cât despre „dezafectarea expoziţiei existente", care a costat 400.000 RON (= 4 miliarde lei vechi), la ea au lucrat toţi colegii mei, asistaţi de angajaţi ai firmei.
Poate vi se va părea că ideea că preţurile ar fi prea mari este subiectivă. O părere avizată poate emite într-adevăr numai o instituţie abilitată, iar asta se va întâmpla în curând. Sperăm că va face lumină Corpul de control al Ministrului Culturii, care ne-a vizitat cu două săptămâni în urmă. Când le-am prezentat documentele în legătură cu proiectul, mi-au zis că pe ei sumele nu-i interesează. Le-am răspuns: „Cum nu vă interesează? Nu v-ar interesa nici dacă s-ar fi cheltuit 100 mil. de euro din bani publici? Atunci de ce aţi mai venit până aici?". Încă nu am primit raportul corpului de control al ministrului.
Dacă încă nu dispunem de opinia unei instituţii abilitate, vă propun să facem nişte comparaţii. Faţă de cele 13 mil. de euro, care urmează a fi plătiţi de muzeul din Cluj pentru reamenajarea expoziţiei, noul stadion din Cluj, cu toate subsolurile şi toate dependinţele, costă numai 26 mil. euro, pasajul Basarab din Bucureşti a costat 14 mil. euro, Centrul de Îngrijiri paliative „Sf. Nectarie" costă 2,2 mil. euro, iar de acum celebra vila a Dlui ministru Videanu, pe care am admirat-o cu toţii la televizor, este evaluată la numai 2 mil. RON. Cu banii pentru acest proiect ar putea fi cumpărate pentru muzeu atât Melody cât şi Continentalul sau actualul muzeu ar putea fi de câteva ori demolat şi reconstruit.
Nu aduc nicio acuzaţie firmei, o întreprindere privată care îşi vede de propriile interese. Nu este de vină cel care mănâncă şapte pite, de vină este cel care i le dă. Viorica Crişan a făcut noua listă împotriva mea după ce am dispus verificarea proiectului de către compartimentul de audit. Mă întreb cine i-a sugerat suma de 13 mil. euro? De ce a acceptat Ministerul Culturii şi Cultelor fără nicio obiecţie atât suma totală, cât şi notele de plată? Să mă mai mir că sunt indezirabil? Este clar că structuri din minister sprijină proiectul, nu de dragul muzeului din Cluj, ci de dragul acestei sume, iar eu trebuie să dispar. Cu 10 săptămâni în urmă Corpul de control al primului-ministru a verificat la Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional tocmai contractul încheiat de muzeul nostru cu firma Artex. Nu ştiu să fi trimis vreun raport. Să se fi pierdut pe drum? Nu este treaba mea să dezleg iţele afacerii şi să aflu până unde urcă. Treaba mea este să fac o muncă cinstită şi competentă. Prin urmare, atâta timp cât sunt director, proiectul va continua numai dacă va deveni unul transparent şi de bun-simţ. Mă doare că am regăsit muzeul făcut praf - fără expoziţii, cu clădirea revendicată, implicat în afaceri dubioase şi cu depozitele inutilizabile, iar asta în mai puţin de doi ani! Nu ştiu când şi cum îşi va reveni de pe urma acestei catastrofe.
Cluj, 24 iunie 2010
Prof. dr. Ioan Piso
Accesari: 2552
Publicat Vineri, 25 iunie 2010
joi, 24 iunie 2010
Firma înfiinţată de Bogdan Chirieac: încă 5,5 milioane lei de la stat
Romania trebuie salvata!
evz.ro
Liviana Rotaru
Compania patronată în trecut de fostul jurnalist şi de mama sa sexagenară a primit al cincelea contract din acest an pe bani publici.
Sursa: Codrin PrisecaruFirma înfiinţată de Bogdan Chirieac va încasa 5,5 milioane de lei de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), a dezvăluit ieri Agerpres, citată de Hotnews. Suma se adaugă celor 24 de milioane de euro pe care STS i-a vărsat începând cu 2006 în conturile acestei societăţi.
Aflată în trecut în proprietatea familiei jurnalistului, firma denumită Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) e distribuitorul autorizat al produselor Motorola. Noul contract, încheiat prin negociere directă, a fost semnat pe 5 martie. CSR urmează să se ocupe de extinderea ariei de acoperire TETRA, sistem implementat în România în anul 2000.
Acesta este al cincilea contract pe care CSR îl semnează anul acesta cu o instituţie a statului, după ce în portofoliul de clienţi ai firmei au intrat recent Ministerul Apărării (300.000 de euro) şi cel al Finanţelor (150.000 de euro) şi Autoritatea Navală Română (50.000 de euro).
Partenerul elveţienilor
Contactat de EVZ, Bogdan Chirieac susţine că nu mai are nicio legătură nici cu CSR, nici cu noul contract. "Am vândut acţiunile pe care le aveam în această firmă încă din anul 2008. Tranzacţia s-a făcut la Bucureşti, la notar, am încasat contravaloarea participaţiunilor şi nu m-a mai interesat ce fac noii acţionari. Despre contractul ăsta am aflat din presă" a precizat Chirieac.
El nu a dat detalii despre noii proprietari. Oficial, firma este deţinută în prezent de o societate din Elveţia - Swiss Technology Financing AG. Registrul elveţian al companiilor nu fişează însă nicio firmă cu acest nume. În plus, anul trecut, "Academia Caţavencu" scria că, deşi oficial Chirieac a ieşit din acţionariatul CSR, el controlează firma prin "paravanul" elveţian. EVZ a dezvăluit în 2007 cum Chirieac, în calitate de acţionar al CSR, a primit fără licitaţie zeci de milioane de la stat.
Principalul canal prin care, între 2006 şi 2007, peste 20 de milioane de euro au ajuns în conturile CSR e chiar STS. Ziarist şi afacerist, Chirieac s-a folosit de funcţia de editorialist al ziarului "Gândul" pentru a denigra concurenţa. După dezvăluirile EVZ, Chirieac şi-a dat demisia de la conducerea ziarului "Gândul".
evz.ro
Liviana Rotaru
Compania patronată în trecut de fostul jurnalist şi de mama sa sexagenară a primit al cincelea contract din acest an pe bani publici.
Sursa: Codrin PrisecaruFirma înfiinţată de Bogdan Chirieac va încasa 5,5 milioane de lei de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), a dezvăluit ieri Agerpres, citată de Hotnews. Suma se adaugă celor 24 de milioane de euro pe care STS i-a vărsat începând cu 2006 în conturile acestei societăţi.
Aflată în trecut în proprietatea familiei jurnalistului, firma denumită Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) e distribuitorul autorizat al produselor Motorola. Noul contract, încheiat prin negociere directă, a fost semnat pe 5 martie. CSR urmează să se ocupe de extinderea ariei de acoperire TETRA, sistem implementat în România în anul 2000.
Acesta este al cincilea contract pe care CSR îl semnează anul acesta cu o instituţie a statului, după ce în portofoliul de clienţi ai firmei au intrat recent Ministerul Apărării (300.000 de euro) şi cel al Finanţelor (150.000 de euro) şi Autoritatea Navală Română (50.000 de euro).
Partenerul elveţienilor
Contactat de EVZ, Bogdan Chirieac susţine că nu mai are nicio legătură nici cu CSR, nici cu noul contract. "Am vândut acţiunile pe care le aveam în această firmă încă din anul 2008. Tranzacţia s-a făcut la Bucureşti, la notar, am încasat contravaloarea participaţiunilor şi nu m-a mai interesat ce fac noii acţionari. Despre contractul ăsta am aflat din presă" a precizat Chirieac.
El nu a dat detalii despre noii proprietari. Oficial, firma este deţinută în prezent de o societate din Elveţia - Swiss Technology Financing AG. Registrul elveţian al companiilor nu fişează însă nicio firmă cu acest nume. În plus, anul trecut, "Academia Caţavencu" scria că, deşi oficial Chirieac a ieşit din acţionariatul CSR, el controlează firma prin "paravanul" elveţian. EVZ a dezvăluit în 2007 cum Chirieac, în calitate de acţionar al CSR, a primit fără licitaţie zeci de milioane de la stat.
Principalul canal prin care, între 2006 şi 2007, peste 20 de milioane de euro au ajuns în conturile CSR e chiar STS. Ziarist şi afacerist, Chirieac s-a folosit de funcţia de editorialist al ziarului "Gândul" pentru a denigra concurenţa. După dezvăluirile EVZ, Chirieac şi-a dat demisia de la conducerea ziarului "Gândul".
miercuri, 23 iunie 2010
Zburătorii pe bani publici. Formidabile călătorii degeaba spre destinaţii fără rost
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
22 Iun 2010
Ministerul Culturii din vremea Paleologului şi-a dat izmană pe călător bruma de bănişori de la buget. Într-un singur semestru al anului 2009, Cultura a tocat pe deplasări 100.000 de dolari. Asta înseamnă diurnă, avioane, cazare şi altele. Nici un oficial nu a făcut rapoarte de deplasare după ce s-a întors de la locul faptei. S-a purces pe tărîmuri exotice, de cele mai multe ori, fără nici o legătură cu România în ceea ce priveşte derularea vreunui acord cultural realist, precum Islanda, Indonezia, Azerbaidjan sau Emiratele Arabe Unite. Bunăoară, fostul şi actualul secretar de stat Vasile Timiş se deplasează la data de 1 iulie 2009 la Baku, în Azerbaidjan, conform ordinului 1150/6.07.09, unde benchetuieşte trei zile, mîncînd caviar beluga în restaurante şi cluburi de lux, precum „Impressa Club Azal“ sau „Golden Caviar“, dres cu vodcă rusească Pshenichnaya şi Rodnik.
Toacă 4.576 de lei, din care 2.807 pe avion, 356 pe diurnă şi 100 pe „altele“.
Conform agendei oficiale a Republicii Azerbaidjan, preşedintele Ilham Aliyev a primit doar delegaţia română în frunte cu ministrul Economiei, copreşedinte al Comisiei interguvernamentale româno-azere, Adriean Videanu, la data de 2 iulie. România nu a semnat nici un acord cultural cu Republica Azerbaidjan, ci doar în alte cinci domenii. În atari împrejurări, secretarul de stat Vasile Timiş s-a aflat în stare de clandestinitate crasă, în componenţa unei delegaţii pur economice. El nu poate justifica în nici o împrejurare deplasarea făcută în statul caucazian şi cu atît mai puţin cheltuielile efectuate din bugetul Ministerului Culturii.
Între 16-21 aprilie 2009, secretarul Vasile Timiş se deplasează în Israel, în cadrul operaţiunii „Lumina portocalie a Învierii“. Toacă 9.799 de lei, din care 4.900 pe avion şi 3.577 pe cazare. Operaţiunea este condusă personal de Gheorghe Flutur, preşedintele CJ Suceava, şi costă 22.000 de euro. Lumina zboară cu un aparat Cessna 560 al companiei Eurojet, proprietatea omului de afaceri Dinu Patriciu, şi ajunge în ţară în cursul serii de 18 aprilie, Sîmbăta Mare. Vasile Timiş face Paştele la Mormîntul Sfînt, pe banii de coşniţă ai Culturii, fără absolut nici o însărcinare oficială.
Acelaşi secretar de stat Vasile Timiş îl însoţeştepeministrul Culturii, Theodor Paleologu, la cea de a şasea ediţie a Jocurilor Francofoniei de la Beirut (27 septembrie – 6 octombrie 2009). Deplasarea s-a efectuat în intervalul 26-30 septembrie 2009, conform ordinului 1196/17.03.09. Secretarul a prăduit 2.533 de lei, iar ministrul a mătrăşit 2.680 lei, din care 1.240 pe „altele“. Dată fiind criza atroce care a lovit România, la Beirut se putea deplasa doar unul dintre cei doi oficiali, nu unul în continuarea celuilalt, dat fiind faptul că vizita ministrului Paleologu a început la data de 30 septembrie anul trecut, în ziua cînd s-a terminat cea a secretarului de stat şi a continuat pînă la data de 4 octombrie ’09. Există suspiciuni legate de caracterul real al vizitei în Liban, în cazul ministrului Paleologu, dat fiind faptul că acesta a fost căsătorit cu Sara Nassif, franţuzoaică de origine libaneză, cu care are un băiat, Mihai. După separarea celor doi soţi, copilul locuieşte cu tatăl său. Bănuielile sînt legate de faptul că ministrul Paleologu a rezolvat anumite probleme de familie împreună cu rudele libaneze ale băiatului său, Mihai.
Catavencu.ro
22 Iun 2010
Ministerul Culturii din vremea Paleologului şi-a dat izmană pe călător bruma de bănişori de la buget. Într-un singur semestru al anului 2009, Cultura a tocat pe deplasări 100.000 de dolari. Asta înseamnă diurnă, avioane, cazare şi altele. Nici un oficial nu a făcut rapoarte de deplasare după ce s-a întors de la locul faptei. S-a purces pe tărîmuri exotice, de cele mai multe ori, fără nici o legătură cu România în ceea ce priveşte derularea vreunui acord cultural realist, precum Islanda, Indonezia, Azerbaidjan sau Emiratele Arabe Unite. Bunăoară, fostul şi actualul secretar de stat Vasile Timiş se deplasează la data de 1 iulie 2009 la Baku, în Azerbaidjan, conform ordinului 1150/6.07.09, unde benchetuieşte trei zile, mîncînd caviar beluga în restaurante şi cluburi de lux, precum „Impressa Club Azal“ sau „Golden Caviar“, dres cu vodcă rusească Pshenichnaya şi Rodnik.
Toacă 4.576 de lei, din care 2.807 pe avion, 356 pe diurnă şi 100 pe „altele“.
Conform agendei oficiale a Republicii Azerbaidjan, preşedintele Ilham Aliyev a primit doar delegaţia română în frunte cu ministrul Economiei, copreşedinte al Comisiei interguvernamentale româno-azere, Adriean Videanu, la data de 2 iulie. România nu a semnat nici un acord cultural cu Republica Azerbaidjan, ci doar în alte cinci domenii. În atari împrejurări, secretarul de stat Vasile Timiş s-a aflat în stare de clandestinitate crasă, în componenţa unei delegaţii pur economice. El nu poate justifica în nici o împrejurare deplasarea făcută în statul caucazian şi cu atît mai puţin cheltuielile efectuate din bugetul Ministerului Culturii.
Între 16-21 aprilie 2009, secretarul Vasile Timiş se deplasează în Israel, în cadrul operaţiunii „Lumina portocalie a Învierii“. Toacă 9.799 de lei, din care 4.900 pe avion şi 3.577 pe cazare. Operaţiunea este condusă personal de Gheorghe Flutur, preşedintele CJ Suceava, şi costă 22.000 de euro. Lumina zboară cu un aparat Cessna 560 al companiei Eurojet, proprietatea omului de afaceri Dinu Patriciu, şi ajunge în ţară în cursul serii de 18 aprilie, Sîmbăta Mare. Vasile Timiş face Paştele la Mormîntul Sfînt, pe banii de coşniţă ai Culturii, fără absolut nici o însărcinare oficială.
Acelaşi secretar de stat Vasile Timiş îl însoţeştepeministrul Culturii, Theodor Paleologu, la cea de a şasea ediţie a Jocurilor Francofoniei de la Beirut (27 septembrie – 6 octombrie 2009). Deplasarea s-a efectuat în intervalul 26-30 septembrie 2009, conform ordinului 1196/17.03.09. Secretarul a prăduit 2.533 de lei, iar ministrul a mătrăşit 2.680 lei, din care 1.240 pe „altele“. Dată fiind criza atroce care a lovit România, la Beirut se putea deplasa doar unul dintre cei doi oficiali, nu unul în continuarea celuilalt, dat fiind faptul că vizita ministrului Paleologu a început la data de 30 septembrie anul trecut, în ziua cînd s-a terminat cea a secretarului de stat şi a continuat pînă la data de 4 octombrie ’09. Există suspiciuni legate de caracterul real al vizitei în Liban, în cazul ministrului Paleologu, dat fiind faptul că acesta a fost căsătorit cu Sara Nassif, franţuzoaică de origine libaneză, cu care are un băiat, Mihai. După separarea celor doi soţi, copilul locuieşte cu tatăl său. Bănuielile sînt legate de faptul că ministrul Paleologu a rezolvat anumite probleme de familie împreună cu rudele libaneze ale băiatului său, Mihai.
Lux şi eleganţă CSAT: Ce măreaţă arată o instituţie inutilă, de tip sovietic
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Şedinţa CSAT de marţi s-a desfăşurat în somptuosul salon România din vecinătatea impunătorului şi luxosului birou de lucru din Palatul Cotroceni al preşedintelui României, Traian Băsescu.
În acelaşi loc, conform Administraţiei Prezidenţiale, se va discuta de bani şi de şmenuri, printre care sunt şi cele cu ţigarete: "CSAT se va reuni din nou în şedinţă, în cursul săptămânii viitoare, pentru a analiza măsurile ce se impun în continuare în vederea diminuării evaziunii fiscale şi a contrabandei".
Computerele de birou foarte preţioase şi salonul luxos sunt elementele definitorii ale atmosferei de lucru din CSAT.
Întâiul fumător
La această atmosferă pare să fi contribuit şi fumătorul Traian Băsescu. După um o arată însăşi fotografia de pe pagina de internet a Administraţiei Prezidenţiale, el este singurul dintre membrii CSAT sau invitaţi care are pe birou o scrumieră.
Sub mapa şefului statului român se zăreşte ceea ce poate fi o tabacheră. Fumatul este strict interzis în instituţiile publice. Iar Traian Băsescu respectă cu o sfinţenie neasemuită, Constituţia României şi legile ţării, printre care şi cea a interzicerii fumatului în locurile amintite.
Mai mult ca sigur că preşedintele ţării noastre, ori a pus scrumiera pe biroul de lucru pe post de bibelou - în loc de celebrul peşte din sticlă colorată pus pe televizoarele alb/negru – ori îşi lasă subordonaţii din CSAT cu ochii-n lustra scumpă şi ieste să tragă o mahoarcă.
Accesari: 1441
Publicat Marţi, 22 iunie 2010 Cristian Oprea
Cotidianul.ro
Şedinţa CSAT de marţi s-a desfăşurat în somptuosul salon România din vecinătatea impunătorului şi luxosului birou de lucru din Palatul Cotroceni al preşedintelui României, Traian Băsescu.
În acelaşi loc, conform Administraţiei Prezidenţiale, se va discuta de bani şi de şmenuri, printre care sunt şi cele cu ţigarete: "CSAT se va reuni din nou în şedinţă, în cursul săptămânii viitoare, pentru a analiza măsurile ce se impun în continuare în vederea diminuării evaziunii fiscale şi a contrabandei".
Computerele de birou foarte preţioase şi salonul luxos sunt elementele definitorii ale atmosferei de lucru din CSAT.
Întâiul fumător
La această atmosferă pare să fi contribuit şi fumătorul Traian Băsescu. După um o arată însăşi fotografia de pe pagina de internet a Administraţiei Prezidenţiale, el este singurul dintre membrii CSAT sau invitaţi care are pe birou o scrumieră.
Sub mapa şefului statului român se zăreşte ceea ce poate fi o tabacheră. Fumatul este strict interzis în instituţiile publice. Iar Traian Băsescu respectă cu o sfinţenie neasemuită, Constituţia României şi legile ţării, printre care şi cea a interzicerii fumatului în locurile amintite.
Mai mult ca sigur că preşedintele ţării noastre, ori a pus scrumiera pe biroul de lucru pe post de bibelou - în loc de celebrul peşte din sticlă colorată pus pe televizoarele alb/negru – ori îşi lasă subordonaţii din CSAT cu ochii-n lustra scumpă şi ieste să tragă o mahoarcă.
Accesari: 1441
Publicat Marţi, 22 iunie 2010 Cristian Oprea
Guvernul şi SPP-ul ne mint cu ordonanţă de urgenţă "Portofelul de rezervă" a intrat în funcţiune
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Pe o parte, se dau ordonanţe de urgenţă privind renunţarea la anumite achiziţii şi investiţii, pe care ni le trompeţeşte victorios premierul Emil Boc, iar pe altă parte, firmele clientelei pedeliste încheie, cu aceiaşi guvernanţi, acte adiţionale la contractele la care chipurile s-a renunţat printr-o ordonanţă de urgenţă. Fireşte că toate aceste şmecherii se fac legal, după planuri minuţios întocmite.
Un exemplu cât se poate de elocvent îi are ca protagonişti pe primul-ministru Boc, SPP-ul, serviciul atât de drag şi folositor preşedintelui României, şi pe prietenul şi asociatul lui Adriean Videanu, Raul Doicescu, proprietarul firmei de construcţii Bog'Art SRL.
Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, Raul Doicescu este asociat cu ministrul Economiei, Adriean Videanu, în firma de brokeraj Equity Invest, alături de Sida Ionescu, mama "celebrului" Bogdan-Syda Ionescu, viitorul ginere prezidenţial.
Raul Doicescu este constructorul controversatei "Cathedral Plaza", pentru care a obţinut avizele necesare de la binevoitorul primar general al Capitalei, Adriean Videanu. Acelaşi primar Videanu a acordat în ultimul său an de mandat firmei lui Doicescu şi contractul pentru construirea noului Stadion Naţional. Ca din întâmplare, Raul Doicescu este vecin cu Adriean Videanu la Ciofliceni, preluând şi el prin concesionare 4.600 de metri din terenul de un hectar aflat pe malul Lacului Snagov. Construcţia casei sale de vacanţă abia a început! Aşa că omul este mort după bani!
În 12 martie 2009, Raul Doicescu (Bog'Art SRL) a câştigat în consorţiu cu compania de stat Rasirom licitaţia pentru construirea noului sediu al SPP, cu o ofertă de 136 de milioane de lei (32 de milioane de euro). Construcţia este formată din opt clădiri: un corp principal, o sală de antrenament prevăzută cu poligon subteran de trageri, un centru de pregătire, o biserică şi mai multe anexe tehnice.
Sigur că nu era momentul ca serviciul însărcinat cu paza demnitarilor să-şi construiască un sediu de neam prost, având în vedere că România se află în plină criză financiară, iar actualii guvernanţi clamează pe toate drumurile necesitatea "strângerii curelei".
SPP-ului însă pare că nu-i pasă de măsurile de austeritate şi, în decembrie 2009, după al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, măreşte inexplicabil valoarea contractului semnat cu firma lui Doicescu. Printr-un act adiţional, desigur, cum altfel! Actul adiţional a devenit, în această guvernare, manevra de bază prin care se drenează banul public.
Şi pentru că situaţia economică a României s-a înrăutăţit, sau, conform declaraţiilor a trei miniştri din guvernul Boc, a ieşit la iveală abia în urmă cu o lună de zile, premierul Boc a început să taie precum croitoraşul cel viteaz tot ce îi iese în cale: pensii, salarii, ajutoare de şomaj etc. Pentru imagine, pentru ca poporul să vadă că şi guvernanţii renunţă la una-alta, Emil Boc a semnat şi câteva hotărâri de guvern prin care se renunţă la anumite investiţii.
O astfel de hotărâre de guvern dată doar pentru ochii şi urechile celor afectaţi de măsurile drastice de austeritate este şi HG nr. 528/02.06.2010 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii "Sediul Serviciului de Protecţie şi Pază". Prin această hotărâre de guvern se renunţă, chipurile, la construirea bisericii din incinta noului sediul al SPP, pentru a "realiza astfel economie la bugetul de stat".
Însă o citire mai atentă a notei de fundamentare ne poate lămuri pe dată despre ce este vorba, de fapt: "Finanţarea construcţiei obiectului Biserica Sfântul M.M. Gheorghe se va face din fonduri atrase de către Serviciul de Protecţie şi Pază cu această destinaţie". Păi, de unde să atragă fonduri SPP-ul?? De la organizaţiile caritabile? De la enoriaşi? Să fim serioşi! Nimic din toate acestea.
De fapt, nimic nu se schimbă, totul rămâne aşa cum ne-am obişnuit: Bog'Art SRL, firma lui Doicescu, îşi primeşte în continuare banii, SPP-ul nu opreşte construcţia bisericii - unul dintre cele 8 corpuri ale noului său sediu, iar Boc se laudă că a fost nemilos cu "dezmăţul bugetar", tăind finanţarea de la bugetul de stat a construirii bisericii SPP. În realitate însă, Emil Boc nu a tăiat niciun leu măcar din acest contract imens, ba mai mult, a mai crescut suma alocată pentru finanţarea noului sediul al SPP, prin contractul adiţional semnat la sfârşitul lui decembrie 2009.
Aceasta este o practică extrem de des întâlnită şi care în limbajul cifrat al clientelei portocalii este denumită în mod plastic "portofelul de rezervă". Schema este următoarea: imediat după atribuirea unui contract pentru executarea unor lucrări la stat, firma respectivă semnează cu reprezentanţii statului un act adiţional, prin care se creşte în mod nejustificat valoarea contractului. Pe sistemul "să fie acolo, că nu se ştie când şi cât ne mai trebuie".
Toată lumea e mulţumită: firma de partid primeşte cât a cerut, iar guvernanţii flutură peste tot contractul iniţial şi se bat cu pumnii în piept arătând cât de buni gestionari ai banului public sunt ei!
Accesari: 1812
Publicat acum 10 ore si 47 minute Cristina Horvat
Cotidianul.ro
Pe o parte, se dau ordonanţe de urgenţă privind renunţarea la anumite achiziţii şi investiţii, pe care ni le trompeţeşte victorios premierul Emil Boc, iar pe altă parte, firmele clientelei pedeliste încheie, cu aceiaşi guvernanţi, acte adiţionale la contractele la care chipurile s-a renunţat printr-o ordonanţă de urgenţă. Fireşte că toate aceste şmecherii se fac legal, după planuri minuţios întocmite.
Un exemplu cât se poate de elocvent îi are ca protagonişti pe primul-ministru Boc, SPP-ul, serviciul atât de drag şi folositor preşedintelui României, şi pe prietenul şi asociatul lui Adriean Videanu, Raul Doicescu, proprietarul firmei de construcţii Bog'Art SRL.
Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, Raul Doicescu este asociat cu ministrul Economiei, Adriean Videanu, în firma de brokeraj Equity Invest, alături de Sida Ionescu, mama "celebrului" Bogdan-Syda Ionescu, viitorul ginere prezidenţial.
Raul Doicescu este constructorul controversatei "Cathedral Plaza", pentru care a obţinut avizele necesare de la binevoitorul primar general al Capitalei, Adriean Videanu. Acelaşi primar Videanu a acordat în ultimul său an de mandat firmei lui Doicescu şi contractul pentru construirea noului Stadion Naţional. Ca din întâmplare, Raul Doicescu este vecin cu Adriean Videanu la Ciofliceni, preluând şi el prin concesionare 4.600 de metri din terenul de un hectar aflat pe malul Lacului Snagov. Construcţia casei sale de vacanţă abia a început! Aşa că omul este mort după bani!
În 12 martie 2009, Raul Doicescu (Bog'Art SRL) a câştigat în consorţiu cu compania de stat Rasirom licitaţia pentru construirea noului sediu al SPP, cu o ofertă de 136 de milioane de lei (32 de milioane de euro). Construcţia este formată din opt clădiri: un corp principal, o sală de antrenament prevăzută cu poligon subteran de trageri, un centru de pregătire, o biserică şi mai multe anexe tehnice.
Sigur că nu era momentul ca serviciul însărcinat cu paza demnitarilor să-şi construiască un sediu de neam prost, având în vedere că România se află în plină criză financiară, iar actualii guvernanţi clamează pe toate drumurile necesitatea "strângerii curelei".
SPP-ului însă pare că nu-i pasă de măsurile de austeritate şi, în decembrie 2009, după al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, măreşte inexplicabil valoarea contractului semnat cu firma lui Doicescu. Printr-un act adiţional, desigur, cum altfel! Actul adiţional a devenit, în această guvernare, manevra de bază prin care se drenează banul public.
Şi pentru că situaţia economică a României s-a înrăutăţit, sau, conform declaraţiilor a trei miniştri din guvernul Boc, a ieşit la iveală abia în urmă cu o lună de zile, premierul Boc a început să taie precum croitoraşul cel viteaz tot ce îi iese în cale: pensii, salarii, ajutoare de şomaj etc. Pentru imagine, pentru ca poporul să vadă că şi guvernanţii renunţă la una-alta, Emil Boc a semnat şi câteva hotărâri de guvern prin care se renunţă la anumite investiţii.
O astfel de hotărâre de guvern dată doar pentru ochii şi urechile celor afectaţi de măsurile drastice de austeritate este şi HG nr. 528/02.06.2010 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii "Sediul Serviciului de Protecţie şi Pază". Prin această hotărâre de guvern se renunţă, chipurile, la construirea bisericii din incinta noului sediul al SPP, pentru a "realiza astfel economie la bugetul de stat".
Însă o citire mai atentă a notei de fundamentare ne poate lămuri pe dată despre ce este vorba, de fapt: "Finanţarea construcţiei obiectului Biserica Sfântul M.M. Gheorghe se va face din fonduri atrase de către Serviciul de Protecţie şi Pază cu această destinaţie". Păi, de unde să atragă fonduri SPP-ul?? De la organizaţiile caritabile? De la enoriaşi? Să fim serioşi! Nimic din toate acestea.
De fapt, nimic nu se schimbă, totul rămâne aşa cum ne-am obişnuit: Bog'Art SRL, firma lui Doicescu, îşi primeşte în continuare banii, SPP-ul nu opreşte construcţia bisericii - unul dintre cele 8 corpuri ale noului său sediu, iar Boc se laudă că a fost nemilos cu "dezmăţul bugetar", tăind finanţarea de la bugetul de stat a construirii bisericii SPP. În realitate însă, Emil Boc nu a tăiat niciun leu măcar din acest contract imens, ba mai mult, a mai crescut suma alocată pentru finanţarea noului sediul al SPP, prin contractul adiţional semnat la sfârşitul lui decembrie 2009.
Aceasta este o practică extrem de des întâlnită şi care în limbajul cifrat al clientelei portocalii este denumită în mod plastic "portofelul de rezervă". Schema este următoarea: imediat după atribuirea unui contract pentru executarea unor lucrări la stat, firma respectivă semnează cu reprezentanţii statului un act adiţional, prin care se creşte în mod nejustificat valoarea contractului. Pe sistemul "să fie acolo, că nu se ştie când şi cât ne mai trebuie".
Toată lumea e mulţumită: firma de partid primeşte cât a cerut, iar guvernanţii flutură peste tot contractul iniţial şi se bat cu pumnii în piept arătând cât de buni gestionari ai banului public sunt ei!
Accesari: 1812
Publicat acum 10 ore si 47 minute Cristina Horvat
Ceauşescu trăieşte în subsolurile Palatului Cotroceni. Băsescu, la un pas de a instaura dictatura prin cenzurarea mass-media
Romania trebuie salvata!
Publicat acum 3 ore si 40 minute Cristian Oprea
Cotidianul.ro
Ceauşescu trăieşte în subsolurile Palatului Cotroceni. Băsescu, la un pas de a instaura dictatura prin cenzurarea mass-media
Strategia de Apărare a dictaturii PDL-Băsescu: Presiunea trusturilor de presă pe decizia politică, o vulnerabilitate
Campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, diminuarea capacităţii de aplicare a legii de către unele instituţii şi presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice sunt stipulate ca vulnerabilităţi în Strategia de Apărare discutată marţi în CSAT. Moraru, unul dintre cei mai aprigi apologeţi ai noului dictator al României, dezvăluia pe canalul de televiziune la care slujeşte cam ce cocea idolul său politic pe care-l găzduieşte în spaţiul său de emisie ori de câte ori are ceva de spus.
”Aici e drama României. Spuneam eu într-o seară, e o dramă că România are 3 talk-show-uri care sunt total independente şi toate 3 din păcate sunt pe B1 TV, iar la celelalte 64 de talk-show-uri toţi vorbesc la fel, aceeaşi limbă, acelaşi mesaj, aceleaşi minciuni, aceleaşi presiuni. Aici e foarte dubios şi deja ţine de interesul naţional şi de securitate naţională şi e treaba şi a serviciilor secrete şi a CSAT-ului”, a sunat avertizarea de la B 1 TV a lui Radu Moraru.
Potrivit documentului transmis Parlamentului de preşedintele Traian Băsescu, spre dezbatere şi aprobare, principalele vulnerabilităţi ale României sunt diminuarea capacităţii de aplicare a legii de către unele instituţii ale statului, capacitatea administrativă redusă la nivel central şi local şi politizarea excesivă a unor instituţii, atât la nivel local cât şi naţional, scrie Mediafax.
Acest capitol mai indică drept puncte slabe corupţia, cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului şi cu efecte negative asupra vieţii cetăţeanului, evaziunea fiscală, contrabanda şi practicile specifice economiei subterane.
De asemenea, lipsa unui mecanism coerent de previziune, prognoză, programare, planificare, execuţie şi control care să-l susţină conducerea bugetară în sistem multianual şi pe bază de rezultate, pornind de la coerenţă în formularea şi implementarea politicilor publice este identificată ca o vulnerabilitate.
În aceeaşi categorie mai sunt trecute în document dezechilibrele bugetare generate de decizii politice greşite, scăderea calităţii serviciilor publice de sănătate, crima organizată, precum şi presiunile şi influenţa pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţilor statului, asupra mass media şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice.
Fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o altă vulnerabilitate a statului român, conform documentului.
Decalajul de dezvoltare între regiunile României, tendinţele demografice negative şi procesul de îmbătrânire a populaţiei, calitatea scăzută a sistemului de educaţie prin degradarea actului educaţional, cu efecte directe asupra evoluţiei societăţii româneşti prin deprofesionalizarea acesteia, degradarea coeziunii familiilor ca urmare a fenomenului de migrare, cu consecinţe puternic negative asupra copiilor şi tinerilor, deficienţe în protectia şi funcţionarea infrastructurii critice sunt alte repere trecute în Strategia de apărare.
Conform documentului, principalele riscuri şi ameninţări la adresa României sunt extinderea modalităţilor de manifestare a fenomenului terorist în plan internaţional, prin diversificarea bazei de sprijin şi recrutare, precum şi apariţia unor riscuri noi generate de radicalizare religioasă, terorism cibernetic sau propagandă în mediul virtual, proliferarea armelor de distrugere în masă, precum şi dezvoltarea programelor de rachete balistice, emergenţa unor entităţi statale sau non-statale în măsura să dobândească unele capacităţi de producere a armelor de distrugere în masă, criminalitatea organizată (cu caracter naţional, dar şi transfrontalier), cu un ridicat potenţial de adaptare şi capacitate de acţiune crescută în contextul crizei economice; insecuritatea publică şi personală - multiplicarea şi consolidarea grupurilor de crimă organizată pe fondul carenţelor în funcţionarea instituţiilor de impunere şi respectare a legii, traficul şi consumul de droguri, menţinerea unui nivel ridicat de instabilitate şi insecuritate în zona Mării Negre, perpetuarea incertitudinilor în zona Balcanilor de Vest, fragilitatea sistemului financiar internaţional, spionajul şi alte acţiuni ostile ale unor servicii de informaţii, activităţile şi preocupările informative ale unor actori non-statali orientate spre influenţarea actului decizional, inclusiv a deciziei politice, a mass-media sau a opiniei publice, proliferarea unor manifestari radicale, iredentiste sau extremiste care pot afecta drepturile şi libertăţile cetăţenilor, coeziunea social sau relaţiile inter-etnice, riscurile de sănătate publică, pandemii şi degradarea mediului înconjurător şi dezastrele naturale, inclusiv cele generate de schimbările climatice.
"Apărarea României reprezintă totalitatea acţiunilor intreprinse, a mijloacelor şi metodelor specifice necesare pentru a proteja interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate de riscurile şi ameninţările la care pot fi supuse. Succesul apărării duce la obtinerea securităţii, o stare care, în condiţia sa ideală, ar fi caractetizată prin absenta riscurilor şi a ameninţărilor. Statul român dispune de două modalităţi prin intermediul cărora combate riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile identificate în acest document: pe de-o parte, concentrând resursele proprii, naţionale, şi pe de alta parte cooperând cu aliaţii şi partenerii internaţionali", se arată în documentul adoptat marţi în şedinţa CSAT.
De asemenea, în cadrul strategiei se explică faptul că, în zona apărării şi securităţii naţionale, riscul este definit drept probabilitatea de a se produce o pagubă semnificativă la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor naţionale de securitate, în contextul acestei strategii, ameninţările fiind factori cu origine externă prin care sunt afectate grav interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate.
"Factorii din interiorul societăţii care potenţează acţiunea ameninţărilor sunt denumite vulnerabilităţi. Scopul Strategiei naţionale de apărare este de a asigura un management modern şi eficent al riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţiilor, urmărind, într-o primă fază, inventarierea, prevenirea sau reducerea lor şi, ulterior, combaterea acestora. Raportul vulnerabilitate-ameninţare este foarte important. Pentru o ţară care parcurge paşi importanţi în direcţia modernizării, cum este şi cazul României, vulnerabilitaţile pot fi la fel de importante precum ameninţările. O criză majoră în domenii precum educaţia sau sănătatea pot vulnerabiliza statul, afectându-i funcţionarea şi diminuându-i capacitatea de reacţie", se mai arată în Strategia Naţională de Apărare.
În preambulul scrisorii către preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului se specifică faptul că documentul oferă un instrument de lucru prin intermediul căruia statul şi instituţiile sale specifice sunt chemate să răspundă eficient nevoii de apărare a ţării, a intereselor, valorilor şi obiectivelor naţionale de securitate.
"Vă informez, pe aceasta cale, de disponibilitatea mea de a fi receptiv la recomandările membrilor Parlamentului cu ocazia dezbaterii şi aprobării Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării", a precizat Traian Băsescu.
Birourile Permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au decis, miercuri, ca termenul pentru redactarea raportului privind Strategia Naţională de Apărare a Ţării să fie 1 septembrie, Parlamentul urmând să dezbată documentul în sesiunea din toamnă.
"Preşedintele Traian Băsescu a transmis către Camera Deputaţilor şi Senat Strategia de Apărare aŢării. (...) Birourile reunite au stabilit ca termenul pentru raport din partea comisiilor de specialitate să fie 1 septembrie 2010, urmând ca cele două Camere să discute strategia în sesiunea care începe la 1 septembrie 2010", a declarat secretarul Camerei Deputaţilor, Dumitru Pardău.
CSAT a decis, marţi, să înainteze Parlamentului, spre aprobare, Strategia de Apărare a Ţării, propusă de şeful statului, Traian Băsescu declarându-se dispus să fie receptiv la recomandările membrilor Parlamentului cu ocazia dezbaterilor din forul Legislativ.
Preşedinţia a informat, printr-un comunicat, că membrii CSAT au analizat Strategia de Apărare a Ţării, propusă de preşedinte.
"În urma dezbaterilor din cadrul şedinţei, a fost luată decizia de înaintare a documentului către Parlamentul României spre aprobare, în temeiul art. 65, alin. (2), lit f), din Constituţia României, şi al prevederilor Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării. Documentul reprezintă instrumentul de lucru în baza căruia instituţiile din domeniul securităţii naţionale sunt chemate să elaboreze propriile strategii sectoriale ce vor conţine măsurile concrete destinate contracarării şi combaterii riscurilor şi ameninţărilor", se arată în comunicatul Preşedinţiei remis MEDIAFAX după şedinţa CSAT de marţi.
Publicat acum 3 ore si 40 minute Cristian Oprea
Cotidianul.ro
Ceauşescu trăieşte în subsolurile Palatului Cotroceni. Băsescu, la un pas de a instaura dictatura prin cenzurarea mass-media
Strategia de Apărare a dictaturii PDL-Băsescu: Presiunea trusturilor de presă pe decizia politică, o vulnerabilitate
Campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, diminuarea capacităţii de aplicare a legii de către unele instituţii şi presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice sunt stipulate ca vulnerabilităţi în Strategia de Apărare discutată marţi în CSAT. Moraru, unul dintre cei mai aprigi apologeţi ai noului dictator al României, dezvăluia pe canalul de televiziune la care slujeşte cam ce cocea idolul său politic pe care-l găzduieşte în spaţiul său de emisie ori de câte ori are ceva de spus.
”Aici e drama României. Spuneam eu într-o seară, e o dramă că România are 3 talk-show-uri care sunt total independente şi toate 3 din păcate sunt pe B1 TV, iar la celelalte 64 de talk-show-uri toţi vorbesc la fel, aceeaşi limbă, acelaşi mesaj, aceleaşi minciuni, aceleaşi presiuni. Aici e foarte dubios şi deja ţine de interesul naţional şi de securitate naţională şi e treaba şi a serviciilor secrete şi a CSAT-ului”, a sunat avertizarea de la B 1 TV a lui Radu Moraru.
Potrivit documentului transmis Parlamentului de preşedintele Traian Băsescu, spre dezbatere şi aprobare, principalele vulnerabilităţi ale României sunt diminuarea capacităţii de aplicare a legii de către unele instituţii ale statului, capacitatea administrativă redusă la nivel central şi local şi politizarea excesivă a unor instituţii, atât la nivel local cât şi naţional, scrie Mediafax.
Acest capitol mai indică drept puncte slabe corupţia, cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului şi cu efecte negative asupra vieţii cetăţeanului, evaziunea fiscală, contrabanda şi practicile specifice economiei subterane.
De asemenea, lipsa unui mecanism coerent de previziune, prognoză, programare, planificare, execuţie şi control care să-l susţină conducerea bugetară în sistem multianual şi pe bază de rezultate, pornind de la coerenţă în formularea şi implementarea politicilor publice este identificată ca o vulnerabilitate.
În aceeaşi categorie mai sunt trecute în document dezechilibrele bugetare generate de decizii politice greşite, scăderea calităţii serviciilor publice de sănătate, crima organizată, precum şi presiunile şi influenţa pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţilor statului, asupra mass media şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice.
Fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o altă vulnerabilitate a statului român, conform documentului.
Decalajul de dezvoltare între regiunile României, tendinţele demografice negative şi procesul de îmbătrânire a populaţiei, calitatea scăzută a sistemului de educaţie prin degradarea actului educaţional, cu efecte directe asupra evoluţiei societăţii româneşti prin deprofesionalizarea acesteia, degradarea coeziunii familiilor ca urmare a fenomenului de migrare, cu consecinţe puternic negative asupra copiilor şi tinerilor, deficienţe în protectia şi funcţionarea infrastructurii critice sunt alte repere trecute în Strategia de apărare.
Conform documentului, principalele riscuri şi ameninţări la adresa României sunt extinderea modalităţilor de manifestare a fenomenului terorist în plan internaţional, prin diversificarea bazei de sprijin şi recrutare, precum şi apariţia unor riscuri noi generate de radicalizare religioasă, terorism cibernetic sau propagandă în mediul virtual, proliferarea armelor de distrugere în masă, precum şi dezvoltarea programelor de rachete balistice, emergenţa unor entităţi statale sau non-statale în măsura să dobândească unele capacităţi de producere a armelor de distrugere în masă, criminalitatea organizată (cu caracter naţional, dar şi transfrontalier), cu un ridicat potenţial de adaptare şi capacitate de acţiune crescută în contextul crizei economice; insecuritatea publică şi personală - multiplicarea şi consolidarea grupurilor de crimă organizată pe fondul carenţelor în funcţionarea instituţiilor de impunere şi respectare a legii, traficul şi consumul de droguri, menţinerea unui nivel ridicat de instabilitate şi insecuritate în zona Mării Negre, perpetuarea incertitudinilor în zona Balcanilor de Vest, fragilitatea sistemului financiar internaţional, spionajul şi alte acţiuni ostile ale unor servicii de informaţii, activităţile şi preocupările informative ale unor actori non-statali orientate spre influenţarea actului decizional, inclusiv a deciziei politice, a mass-media sau a opiniei publice, proliferarea unor manifestari radicale, iredentiste sau extremiste care pot afecta drepturile şi libertăţile cetăţenilor, coeziunea social sau relaţiile inter-etnice, riscurile de sănătate publică, pandemii şi degradarea mediului înconjurător şi dezastrele naturale, inclusiv cele generate de schimbările climatice.
"Apărarea României reprezintă totalitatea acţiunilor intreprinse, a mijloacelor şi metodelor specifice necesare pentru a proteja interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate de riscurile şi ameninţările la care pot fi supuse. Succesul apărării duce la obtinerea securităţii, o stare care, în condiţia sa ideală, ar fi caractetizată prin absenta riscurilor şi a ameninţărilor. Statul român dispune de două modalităţi prin intermediul cărora combate riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile identificate în acest document: pe de-o parte, concentrând resursele proprii, naţionale, şi pe de alta parte cooperând cu aliaţii şi partenerii internaţionali", se arată în documentul adoptat marţi în şedinţa CSAT.
De asemenea, în cadrul strategiei se explică faptul că, în zona apărării şi securităţii naţionale, riscul este definit drept probabilitatea de a se produce o pagubă semnificativă la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor naţionale de securitate, în contextul acestei strategii, ameninţările fiind factori cu origine externă prin care sunt afectate grav interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate.
"Factorii din interiorul societăţii care potenţează acţiunea ameninţărilor sunt denumite vulnerabilităţi. Scopul Strategiei naţionale de apărare este de a asigura un management modern şi eficent al riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţiilor, urmărind, într-o primă fază, inventarierea, prevenirea sau reducerea lor şi, ulterior, combaterea acestora. Raportul vulnerabilitate-ameninţare este foarte important. Pentru o ţară care parcurge paşi importanţi în direcţia modernizării, cum este şi cazul României, vulnerabilitaţile pot fi la fel de importante precum ameninţările. O criză majoră în domenii precum educaţia sau sănătatea pot vulnerabiliza statul, afectându-i funcţionarea şi diminuându-i capacitatea de reacţie", se mai arată în Strategia Naţională de Apărare.
În preambulul scrisorii către preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului se specifică faptul că documentul oferă un instrument de lucru prin intermediul căruia statul şi instituţiile sale specifice sunt chemate să răspundă eficient nevoii de apărare a ţării, a intereselor, valorilor şi obiectivelor naţionale de securitate.
"Vă informez, pe aceasta cale, de disponibilitatea mea de a fi receptiv la recomandările membrilor Parlamentului cu ocazia dezbaterii şi aprobării Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării", a precizat Traian Băsescu.
Birourile Permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au decis, miercuri, ca termenul pentru redactarea raportului privind Strategia Naţională de Apărare a Ţării să fie 1 septembrie, Parlamentul urmând să dezbată documentul în sesiunea din toamnă.
"Preşedintele Traian Băsescu a transmis către Camera Deputaţilor şi Senat Strategia de Apărare aŢării. (...) Birourile reunite au stabilit ca termenul pentru raport din partea comisiilor de specialitate să fie 1 septembrie 2010, urmând ca cele două Camere să discute strategia în sesiunea care începe la 1 septembrie 2010", a declarat secretarul Camerei Deputaţilor, Dumitru Pardău.
CSAT a decis, marţi, să înainteze Parlamentului, spre aprobare, Strategia de Apărare a Ţării, propusă de şeful statului, Traian Băsescu declarându-se dispus să fie receptiv la recomandările membrilor Parlamentului cu ocazia dezbaterilor din forul Legislativ.
Preşedinţia a informat, printr-un comunicat, că membrii CSAT au analizat Strategia de Apărare a Ţării, propusă de preşedinte.
"În urma dezbaterilor din cadrul şedinţei, a fost luată decizia de înaintare a documentului către Parlamentul României spre aprobare, în temeiul art. 65, alin. (2), lit f), din Constituţia României, şi al prevederilor Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării. Documentul reprezintă instrumentul de lucru în baza căruia instituţiile din domeniul securităţii naţionale sunt chemate să elaboreze propriile strategii sectoriale ce vor conţine măsurile concrete destinate contracarării şi combaterii riscurilor şi ameninţărilor", se arată în comunicatul Preşedinţiei remis MEDIAFAX după şedinţa CSAT de marţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)