de Claudia Pirvoiu HotNews.ro
Luni, 1 iulie 2013, 17:40 Economie | Companii
Regiile autonome si companiile de stat nu mai sunt obligate sa deruleze proceduri de achizitii publice. Practic, vor putea incheia contracte fara a fi obligate sa organizeze licitatii conform OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. Parlamentul este cel care a luat aceasta decizie inca de pe 5 iunie, iar Legea a fost publicata pe 28 iunie in Monitorul Oficial, dupa promulgarea acesteia de catre presedintele Traian Basescu. Practic, noile reguli elimina complet transparenta in achizitiile publice si le face incontrolabile.
Istoricul noii Legi este foarte interesant.
In noiembrie 2012, Guvernul a aprobat OUG 77/2012 privind modificarea OUG 34/2006, introducand o prevedere potrivit careia printre autoritatile contractante se numara si "orice regie autonomă sau companie naţională/societate comercială cu capital integral ori majoritar deţinut de o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public".
In aprilie, Guvernul a aprobat o alta ordonanta prin care a scos operatorii de transport aerian din randul autoritatilor contractante. Au ramas celelalte companii, cu exceptia celor de transport aerian, precum Tarom. "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă litera b1) a articolului 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 (...)se modifică, după cum urmează: b1) orice regie autonomă sau companie naţională/societate comercială cu capital integral sau majoritar deţinut de o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit.a), sau de către un alt organism de drept public, cu excepţia operatorilor din transportul aerian", anunta in aprilie Guvernul.
Pana la aceasta modificare, litera b1 a articolului 8 cuprindea printre autoritatile contractante "orice regie autonomă sau companie naţională/societate comercială cu capital integral ori majoritar deţinut de o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public".
Ordonanta 77 din noiembrie care facea referire la toate companiile de stat a ajuns in Parlament unde a fost modificata, in sensul ca acea litera b1 a articolului 8 a fost abrogata. Deci, nu doar Tarom va fi exceptata de la obligatia de a atribui contracte prin licitatii publice.
Legea privind aprobarea OUG 77/2012 cu toate modificarile din Parlament a aparut in Monitorul Oficial din 28 iunie. Camera decizionala a fost Camera Deputatilor.
Este necesară eliminarea prevederilor întrucât încadrarea anumitor regii autonome/companii naționale/societăți comerciale care își desfășoară activitatea pe o piață concurențială în categoria autorităților contractante conduce implicit la aplicarea procedurilor de atribuire reglementate de OU 34/2006. Astfel, există riscul ca prin aplicarea prevederilor OU 34/2006 activitatea curentă a entității să fie blocată", se arata in raportul Comisiei pentru industrii si servicii din Camera deputatilor.
In aprilie, Tarom a fost scoasa de pe lista autoritatilor contractante in urma suspendarii de catre Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor (CNSC) a licitatiei organizate de Tarom pentru asigurarea flotei, dupa o contestatie depusa de Astra, actualul asigurator.
Premierul Victor Ponta a spus atunci ca a ajuns sa dea ordonante de urgenta ca sa poata Tarom sa-si asigure aeronavele.
"Maine (n.red. 16 aprilie) adoptam in sedinta de Guvern o ordonanta de urgenta - am ajuns sa dau ordonanta de urgenta - ca sa scot Tarom de la procedura prevazuta de OG 34 (Ordonanta de Urgenta 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica-n.r.), pentru ca Tarom, asa cum face in fiecare an, trebuie sa isi asigure aeronavele, ca sa poata sa zboare cu ele. Au facut procedura, au vrut sa semneze contractul cu o firma, nu stiu care, dupa care o alta firma, evident Astra a domnului Adamescu sau cum il cheama, s-a dus la smecherii de la CNSC care au spus "Nu, domne', se suspenda pana nu castiga Astra". Si ne trezim saptamana viitoare ca aeronavele Tarom trebuie sa stea la sol si nu mai zboara", a spus Ponta la B1 TV.
"Si atunci eu vin printr-o ordonanta de urgenta, pentru ca afacerile celor de la CNSC nu pot fi tulburate de nimeni, ca sar Bruxellesul si HotNews, si trebuie sa dau OUG ca Tarom sa functioneze", a adaugat el.
"Pana la urma chiar cred ca o sa schimb legislatia, or sa tipe, or sa se lege la Comisia Europeana de poarta, dar sunt noua luni de cand stau dupa domnii astia, smecherii astia pusi de PDL, care pana nu castiga cine vor ei nu dau drumul", a mai spus Ponta.
joi, 18 iulie 2013
FOTOGALERIE Primaria Capitalei a demolat inca o cladire monument istoric sambata noaptea. De acesta data a fost pusa la pamant o cladire de peste 100 de ani din zona Garii de Nord
Romania trebuie salvata!
de Catiusa Ivanov HotNews.ro
Duminică, 14 iulie 2013, 11:37 Actualitate | Administratie Locala
Primaria Capitalei continua trendul demolarilor de weekend initiat de rechinii imobiliari. Sambata noapte, municipalitatea a demolat o cladire monument istoric din Piata Haralambie Botescu nr. 18 (zona Garii de Nord), asta dupa ce in aceasta primavara a demolat tot pe furis Hala Matache, un alt monument istoric. Casa din Piata Haralambie Botescu nr.18 a fost construita la sfarsitul secolului al XIX-lea in stil eclectic si avea elemente decorative de influenta orientala. Primaria a demolat-o pentru a continua lucrarile la Diametrala Buzesti-Berzei-Uranus.
Demolarea a inceput in jurul orei sase seara si s-a terminat spre miezul noptii. Molozul a fost transportat la un depozit de pe soseaua de Centura, in zona Bragadiru - Domnesti. Cladirea facea parte din monumentul istoric de tip ansamblu "Calea Grivitei", deci era si ea monument istoric conform Planului Urbanistic Zonal al Zonei Protejate Calea Grivitei. Demolarea s-a facut fara panou de santier, acesta fiind obligatoriu prin lege, deci nu se stie daca Primaria Capitalei a avut sau nu autorizatie de demolare. Potrivit ong-istilor aflati la fata locului, spre terminarea demolarii, un echipaj al Sectiei 3 Politie a ajuns la fata locului, solicitat telefonic, si a constatat existenta unei autorizatii.
Asociatia Salvati Bucurestiul sustine ca nu era necesara demolarea intregii case pentru construirea bulevardului. "Doar un sfert din aceasta cladire afecteaza conturul strazii. In Planul Urbanistic Zonal aprobat prin Hotararea 132/2013 se prevedea pastrarea a trei sferturi din cladire. Cu toate acestea, cladirea este demolata in totalitate. Este o noua demolare a Primariei Municipiului Bucuresti in week-end, cand institutiile de control nu functioneaza", sustine Asociatia Salvati Bucurestiul.
Cladirea din Piata Haralambie Botescu nr. 18 apartinea Primariei Capitalei, ea fiind expropriata in 2011 pentru construirea Diametralei Buzesti-Berzei-Uranus. Dupa ce a trecut in patrimoniul municipalitatii, a fost lasata la mana hotilor de fier vechi, fiind vandalizata si devenind un focar de infectie.
Primaria Capitalei a inceput pe 25 martie, in jurul orei zece seara, demontarea Halei Matache, monument istoric. Actiunea a avut loc la cateva ore distanta dupa ce tot Primaria Capitalei ii intreba pe cetateni si pe ONG-isti ce parere au de "demontarea" acesteia si mutarea pe alt amplasament, dezbatere la care nimeni de la Primarie nu a pomenit nimic despre ce avea sa se intample cu cateva ore mai tarziu. Asociatia Salvati Bucurestiul sustine ca a fost demolata ilegal deoarece la documentatia aferenta autorizatiei de demolare trebuia sa existe si un aviz de la Primaria sectorului 1, aviz care nu a fost dat. Totodata, Primaria Capitalei a promis ca va reconstrui Hala, insa pana acum nu s-a facut nimic in acest sens.
Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a anuntat la jumatatea lunii iunie ca lucrarile la Diametrala Buzesti-Berzei-Uranus, segmentul dintre Piata Victoriei pana la Vasile Parvan, se vor finaliza pana la sfarsitul lunii iulie. "Sper ca in cel mai scurt timp sa reusim sa redam circulatiei un nou bulevard, adevarata coloana vertebrala a circulatiei din Centrul Bucurestiului, ce va functiona ca alternativa pentru Calea Victoriei si ruta b-dul Lascar Catargiu, b-dul Magheru si b-dul Dimitrie Cantemir. In acest moment, se lucreaza la ultimul tronson al primei etape a bulevardului care leaga Piata Victoriei de str. Vasile Parvan. Acum sunt aproape finalizate lucrarile la retelele edilitare si se mai lucreaza la carosabil si la calea de rulare a tramvaiului" , a declarat la vremea respectiva primarul general.
Diametrala Buzesti-Berzei-Uranus este unul dintre cele mai importante proiecte derulate de Primaria Capitalei. Drumul va face legatura intre Piata Victoriei si Gara Progresul, reprezentand o alternativa la Calea Victoriei si bd. Magheru pentru persoanele care doresc sa ajunga din Nordul Capitalei la iesirea din Bucuresti spre Giurgiu. Municipalitatea a impartit proiectul in trei etape:
- Piata Victoriei - Vasile Parvan;
- Vasile Parvan - Piata George Cosbuc;
- Piata George Cosbuc- Gara Progresul;
Per total, pentru toate cele trei etape Consiliul General a aprobat in perioada 2006-2007 - 365 milioane lei. Lucrarile la primul tronson al Diametralei au inceput in toamna anului 2010, costurile fiind estimate la 130 milioane lei. Constructor: firma Consitrans.
Pe 6 decembrie 2011, primarul General Sorin Oprescu a inaugurat portiunea cuprinsa intre Calea Plevnei si Bulevardul Stirbei Voda, circa 20% din primul tronson, promitand ca toata lucrarea va fi gata in martie 2012.
de Catiusa Ivanov HotNews.ro
Duminică, 14 iulie 2013, 11:37 Actualitate | Administratie Locala
Primaria Capitalei continua trendul demolarilor de weekend initiat de rechinii imobiliari. Sambata noapte, municipalitatea a demolat o cladire monument istoric din Piata Haralambie Botescu nr. 18 (zona Garii de Nord), asta dupa ce in aceasta primavara a demolat tot pe furis Hala Matache, un alt monument istoric. Casa din Piata Haralambie Botescu nr.18 a fost construita la sfarsitul secolului al XIX-lea in stil eclectic si avea elemente decorative de influenta orientala. Primaria a demolat-o pentru a continua lucrarile la Diametrala Buzesti-Berzei-Uranus.
Demolarea a inceput in jurul orei sase seara si s-a terminat spre miezul noptii. Molozul a fost transportat la un depozit de pe soseaua de Centura, in zona Bragadiru - Domnesti. Cladirea facea parte din monumentul istoric de tip ansamblu "Calea Grivitei", deci era si ea monument istoric conform Planului Urbanistic Zonal al Zonei Protejate Calea Grivitei. Demolarea s-a facut fara panou de santier, acesta fiind obligatoriu prin lege, deci nu se stie daca Primaria Capitalei a avut sau nu autorizatie de demolare. Potrivit ong-istilor aflati la fata locului, spre terminarea demolarii, un echipaj al Sectiei 3 Politie a ajuns la fata locului, solicitat telefonic, si a constatat existenta unei autorizatii.
Asociatia Salvati Bucurestiul sustine ca nu era necesara demolarea intregii case pentru construirea bulevardului. "Doar un sfert din aceasta cladire afecteaza conturul strazii. In Planul Urbanistic Zonal aprobat prin Hotararea 132/2013 se prevedea pastrarea a trei sferturi din cladire. Cu toate acestea, cladirea este demolata in totalitate. Este o noua demolare a Primariei Municipiului Bucuresti in week-end, cand institutiile de control nu functioneaza", sustine Asociatia Salvati Bucurestiul.
Cladirea din Piata Haralambie Botescu nr. 18 apartinea Primariei Capitalei, ea fiind expropriata in 2011 pentru construirea Diametralei Buzesti-Berzei-Uranus. Dupa ce a trecut in patrimoniul municipalitatii, a fost lasata la mana hotilor de fier vechi, fiind vandalizata si devenind un focar de infectie.
Primaria Capitalei a inceput pe 25 martie, in jurul orei zece seara, demontarea Halei Matache, monument istoric. Actiunea a avut loc la cateva ore distanta dupa ce tot Primaria Capitalei ii intreba pe cetateni si pe ONG-isti ce parere au de "demontarea" acesteia si mutarea pe alt amplasament, dezbatere la care nimeni de la Primarie nu a pomenit nimic despre ce avea sa se intample cu cateva ore mai tarziu. Asociatia Salvati Bucurestiul sustine ca a fost demolata ilegal deoarece la documentatia aferenta autorizatiei de demolare trebuia sa existe si un aviz de la Primaria sectorului 1, aviz care nu a fost dat. Totodata, Primaria Capitalei a promis ca va reconstrui Hala, insa pana acum nu s-a facut nimic in acest sens.
Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a anuntat la jumatatea lunii iunie ca lucrarile la Diametrala Buzesti-Berzei-Uranus, segmentul dintre Piata Victoriei pana la Vasile Parvan, se vor finaliza pana la sfarsitul lunii iulie. "Sper ca in cel mai scurt timp sa reusim sa redam circulatiei un nou bulevard, adevarata coloana vertebrala a circulatiei din Centrul Bucurestiului, ce va functiona ca alternativa pentru Calea Victoriei si ruta b-dul Lascar Catargiu, b-dul Magheru si b-dul Dimitrie Cantemir. In acest moment, se lucreaza la ultimul tronson al primei etape a bulevardului care leaga Piata Victoriei de str. Vasile Parvan. Acum sunt aproape finalizate lucrarile la retelele edilitare si se mai lucreaza la carosabil si la calea de rulare a tramvaiului" , a declarat la vremea respectiva primarul general.
Diametrala Buzesti-Berzei-Uranus este unul dintre cele mai importante proiecte derulate de Primaria Capitalei. Drumul va face legatura intre Piata Victoriei si Gara Progresul, reprezentand o alternativa la Calea Victoriei si bd. Magheru pentru persoanele care doresc sa ajunga din Nordul Capitalei la iesirea din Bucuresti spre Giurgiu. Municipalitatea a impartit proiectul in trei etape:
- Piata Victoriei - Vasile Parvan;
- Vasile Parvan - Piata George Cosbuc;
- Piata George Cosbuc- Gara Progresul;
Per total, pentru toate cele trei etape Consiliul General a aprobat in perioada 2006-2007 - 365 milioane lei. Lucrarile la primul tronson al Diametralei au inceput in toamna anului 2010, costurile fiind estimate la 130 milioane lei. Constructor: firma Consitrans.
Pe 6 decembrie 2011, primarul General Sorin Oprescu a inaugurat portiunea cuprinsa intre Calea Plevnei si Bulevardul Stirbei Voda, circa 20% din primul tronson, promitand ca toata lucrarea va fi gata in martie 2012.
Lista celor 63 superfuncţionari pentru care statul toacă un milion de euro pe an. ”Inspectez digurile găurite de rozătoare şi raportez Guvernului”
Romania trebuie salvata!
Publicat la: 16.07.2013 21:30 Ultima actualizare: 16.07.2013 21:40
Au fost denumiţi funcţionari de lux şi la un moment dat erau 125. Către Uniunea Europeană, statul a raportat că ei sunt corpul de elită al administraţiei publice. În realitate, sunt 63 de bugetari, cu salarii de 3.000-4.500 de lei, care costă statul 1 milion de euro pe an. Înalţi funcţionari publici pe hârtie, în realitate este vorba de foşti prefecţi, subprefecţi sau secretari generali din ministere "retrogradaţi" la schimbarea puterii.
Inspectorii guvernamentali nu au trasate sarcini clare, ei declarându-se la dispoziţia Secretariatului General al Guvernului (SGG). De exemplu, Ion Ghica, fost subprefect, acum inspector guvernamental, a declarat pentru gândul că în atribuţiile sale intră identificareea punctelor negre de pe şosele, dar şi a digurilor găurite de rozătoare.
În cadrul Secretariatului General al Guvernului (SGG) sunt angajaţi 63 inspectori guvernamentali care fac parte din categoria înalţilor funcţonari publici.
Potrivit datelor oficiale, la SGG activau anul trecut 69 de astfel de superfuncţionari. La solicitarea gândul, SGG a precizat că în 2012 statul le-a plătit acestora salarii în valoare totală de 4,1 milioane lei. La această sumă se mai adaugă şi alte cheltuieli, cum ar fi cele de transport sau decontări.
Majoritatea inspectorilor guvernamentali lucrează în teritoriu. Unii chiar au şi câte un birou în cadrul prefecturilor. Potrivit declaraţiilor de avere depuse de aceştia, salariile pe care le primesc sunt între 3.000 şi 4.500 lei.
VEZI AICI LISTA SUPERFUNCŢIONARILOR
Ce face un inspector guvernamental
Cei 63 de inspectori guvernamentali au şi o asociaţie, denumită Colegiul Înalţilor Funcţionari Publici. Această asociaţie este condusă de către Ion Ghica, inspector guvernamental. El a fost până în 2009 subprefect de Neamţ.
Ion Ghica spune că el, în calitate de inspector guvernamental, inventariează punctele negre de pe şosele, adică locurile cu cele mai multe accidente, dar inspectează şi diguri găurite de rozătoare.
”Eu am atribuţii pe Ministerul Transporturilor, mai mult pe partea de propuneri legislative. Spre exemplu, fac propuneri pentru reducerea numărului de accidente cu până la 50% până în 2020. Facem un inventar al punctelor negre de pe şosele. Mai inspectez şi obiectivele de protecţie împotriva dezastrelor. Adică inspectez digurile. Sunt unele diguri cu probleme. Sunt multe diguri perforate de rozătoare. Inspectez digurile găurite de rozătoare şi apor raportez Guvernului ce am găsit”, a declarat Ion Ghica.
Şeful Colegiului Înalţilor Funcţionari Publici a mai precizat că la una din întâlnirile recente a participat şi ministrul Fordurilor Europene, Orlando Teodorovici, unde s-a discutat posibilitatea ca inspectorii guvernamentali să activeze şi în zona fondurilor europene.
"Întrebaţi la SGG ce fac eu. Nu am ce să vă spune"
Printre cei care ocupă funcţia de inspector guvernamental este şi Gheorghe Dobre, fost ministru al Transporturilor în guvernarea PDL, în perioada 2004-2005. Înainte de a fi membru PDL acesta a activat şi în PSD.
Dobre a ocupat, de asemenea, funcţii de secretar general în mai multe ministere - Transporturi, Integrare şi Dezvoltare.
În mai 2012, Dobre a fost trecut din funcţia de secretar general al MT în cea de inspector guvernamental. Contactat de gândul, Gheorghe Dobre a precizat că a renunţat de ani buni la politică şi că a preferat să rămână în administraţiapublică. Întrebat ce face exact ca inspector guvernamental, Gheorghe Dobre a refuzat să spună care este activitatea sa. ”Sunt la dispoziţia Secretariatului General al Guvernului. Întrebaţi acolo ce fac eu. Nu am ce să vă spune”, a declarat Gheorghe Dobre.
De unde au apărut inspectorii guvernamentali
Inspectorii guvernamentali au apărut în 2007, odată cu legislaţia privind înalţii funcţionari publici. Practic, în negocierile României pentru aderarea la Uniunea Europeană una din cerinţe a fost crearea unui corp de funcţionari publici de elită. În 2006, funcţionarii publici au fost depolitizaţi, dar numai pe hârtie. Cel care a înfiinţat funcţia de inspector guvernamental este Victor Paul Dobre, fost ministru al Administraţiei la acea vreme.
Însă de la bun început în categoria înalţilor funcţionari publici au fost incluşi prefecţii, subprefecţii şi secretarii generali din ministere. Victor Paul Dobre a decis ca aceştia să nu fie doar înalţi funcţionari publici, ci inspectori guvernamentali.
Majoritatea inspectorilor guvernamentali sunt foşti membri de partid care în mai mare sau mai mică măsură s-au profesionalizat. Tot în 2007 a intrat în vigoare şi legea privind mobilitatea înalţilor funcţionari publici.
Această lege a creat următorul fenomen: la schimbarea puterii politice şi la instalarea unui nou guvern, prefecţii şi subprefecţii sunt schimbaţi cu cei agreaţi de noua putere. Foştii prefecţi nu pot fi demişi şi eliminaţi din sistem. Astfel că dacă ei nu demisionează de bună voie sunt trecuţi în rândul înalţilor funcţionari publici şi făcuţi inspectori guvernamentali.
Boc a vrut să scape de inspectorii guvernamentali, Parlamentul s-a opus
În 2010, premierul Emil Boc a promovat un proiect de lege prin care funcţia de inspector guvernamental era desfiinţată. Proiectul prevedea că inspectorii guvernamentali erau trecuţi în rezervă, constituindu-se un corp de funcţionari în rezervă. Inspectorii guvernamentali urmau să fie salarizaţi numai dacă erau solicitaţi să ocupe o funcţie vacantată.
În 2010, Guvernul a cheltuit 5 milioane de lei cu aceşti funcţionari, fondurile pentru deplasări la domiciliu, sume forfetare, etc. fiind de 350.000 de lei, iar contribuţiile angajatorului de aproximativ 1 milion de lei. Proiectul lege al lui Boc a căzut însă în Parlament, unde a fost respins la vot. Astfel că avem şi în prezent un astfel de corp.
Publicat la: 16.07.2013 21:30 Ultima actualizare: 16.07.2013 21:40
Au fost denumiţi funcţionari de lux şi la un moment dat erau 125. Către Uniunea Europeană, statul a raportat că ei sunt corpul de elită al administraţiei publice. În realitate, sunt 63 de bugetari, cu salarii de 3.000-4.500 de lei, care costă statul 1 milion de euro pe an. Înalţi funcţionari publici pe hârtie, în realitate este vorba de foşti prefecţi, subprefecţi sau secretari generali din ministere "retrogradaţi" la schimbarea puterii.
Inspectorii guvernamentali nu au trasate sarcini clare, ei declarându-se la dispoziţia Secretariatului General al Guvernului (SGG). De exemplu, Ion Ghica, fost subprefect, acum inspector guvernamental, a declarat pentru gândul că în atribuţiile sale intră identificareea punctelor negre de pe şosele, dar şi a digurilor găurite de rozătoare.
În cadrul Secretariatului General al Guvernului (SGG) sunt angajaţi 63 inspectori guvernamentali care fac parte din categoria înalţilor funcţonari publici.
Potrivit datelor oficiale, la SGG activau anul trecut 69 de astfel de superfuncţionari. La solicitarea gândul, SGG a precizat că în 2012 statul le-a plătit acestora salarii în valoare totală de 4,1 milioane lei. La această sumă se mai adaugă şi alte cheltuieli, cum ar fi cele de transport sau decontări.
Majoritatea inspectorilor guvernamentali lucrează în teritoriu. Unii chiar au şi câte un birou în cadrul prefecturilor. Potrivit declaraţiilor de avere depuse de aceştia, salariile pe care le primesc sunt între 3.000 şi 4.500 lei.
VEZI AICI LISTA SUPERFUNCŢIONARILOR
Ce face un inspector guvernamental
Cei 63 de inspectori guvernamentali au şi o asociaţie, denumită Colegiul Înalţilor Funcţionari Publici. Această asociaţie este condusă de către Ion Ghica, inspector guvernamental. El a fost până în 2009 subprefect de Neamţ.
Ion Ghica spune că el, în calitate de inspector guvernamental, inventariează punctele negre de pe şosele, adică locurile cu cele mai multe accidente, dar inspectează şi diguri găurite de rozătoare.
”Eu am atribuţii pe Ministerul Transporturilor, mai mult pe partea de propuneri legislative. Spre exemplu, fac propuneri pentru reducerea numărului de accidente cu până la 50% până în 2020. Facem un inventar al punctelor negre de pe şosele. Mai inspectez şi obiectivele de protecţie împotriva dezastrelor. Adică inspectez digurile. Sunt unele diguri cu probleme. Sunt multe diguri perforate de rozătoare. Inspectez digurile găurite de rozătoare şi apor raportez Guvernului ce am găsit”, a declarat Ion Ghica.
Şeful Colegiului Înalţilor Funcţionari Publici a mai precizat că la una din întâlnirile recente a participat şi ministrul Fordurilor Europene, Orlando Teodorovici, unde s-a discutat posibilitatea ca inspectorii guvernamentali să activeze şi în zona fondurilor europene.
"Întrebaţi la SGG ce fac eu. Nu am ce să vă spune"
Printre cei care ocupă funcţia de inspector guvernamental este şi Gheorghe Dobre, fost ministru al Transporturilor în guvernarea PDL, în perioada 2004-2005. Înainte de a fi membru PDL acesta a activat şi în PSD.
Dobre a ocupat, de asemenea, funcţii de secretar general în mai multe ministere - Transporturi, Integrare şi Dezvoltare.
În mai 2012, Dobre a fost trecut din funcţia de secretar general al MT în cea de inspector guvernamental. Contactat de gândul, Gheorghe Dobre a precizat că a renunţat de ani buni la politică şi că a preferat să rămână în administraţiapublică. Întrebat ce face exact ca inspector guvernamental, Gheorghe Dobre a refuzat să spună care este activitatea sa. ”Sunt la dispoziţia Secretariatului General al Guvernului. Întrebaţi acolo ce fac eu. Nu am ce să vă spune”, a declarat Gheorghe Dobre.
De unde au apărut inspectorii guvernamentali
Inspectorii guvernamentali au apărut în 2007, odată cu legislaţia privind înalţii funcţionari publici. Practic, în negocierile României pentru aderarea la Uniunea Europeană una din cerinţe a fost crearea unui corp de funcţionari publici de elită. În 2006, funcţionarii publici au fost depolitizaţi, dar numai pe hârtie. Cel care a înfiinţat funcţia de inspector guvernamental este Victor Paul Dobre, fost ministru al Administraţiei la acea vreme.
Însă de la bun început în categoria înalţilor funcţionari publici au fost incluşi prefecţii, subprefecţii şi secretarii generali din ministere. Victor Paul Dobre a decis ca aceştia să nu fie doar înalţi funcţionari publici, ci inspectori guvernamentali.
Majoritatea inspectorilor guvernamentali sunt foşti membri de partid care în mai mare sau mai mică măsură s-au profesionalizat. Tot în 2007 a intrat în vigoare şi legea privind mobilitatea înalţilor funcţionari publici.
Această lege a creat următorul fenomen: la schimbarea puterii politice şi la instalarea unui nou guvern, prefecţii şi subprefecţii sunt schimbaţi cu cei agreaţi de noua putere. Foştii prefecţi nu pot fi demişi şi eliminaţi din sistem. Astfel că dacă ei nu demisionează de bună voie sunt trecuţi în rândul înalţilor funcţionari publici şi făcuţi inspectori guvernamentali.
Boc a vrut să scape de inspectorii guvernamentali, Parlamentul s-a opus
În 2010, premierul Emil Boc a promovat un proiect de lege prin care funcţia de inspector guvernamental era desfiinţată. Proiectul prevedea că inspectorii guvernamentali erau trecuţi în rezervă, constituindu-se un corp de funcţionari în rezervă. Inspectorii guvernamentali urmau să fie salarizaţi numai dacă erau solicitaţi să ocupe o funcţie vacantată.
În 2010, Guvernul a cheltuit 5 milioane de lei cu aceşti funcţionari, fondurile pentru deplasări la domiciliu, sume forfetare, etc. fiind de 350.000 de lei, iar contribuţiile angajatorului de aproximativ 1 milion de lei. Proiectul lege al lui Boc a căzut însă în Parlament, unde a fost respins la vot. Astfel că avem şi în prezent un astfel de corp.
joi, 2 mai 2013
Documente secrete dezvăluie afacerile ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților
Romania trebuie salvata!
vineri, 5 aprilie 2013
Documente secrete dezvăluie afacerile ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților
vineri, 5 aprilie 2013Documente secrete dezvăluie afacerile ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților
OffshoreLeaks este un proiect al International Consortium of Investigative Journalism (ICIJ) din Washington, DC. ICIJ este o rețea independentă de reporteri care colaborează pentru publicarea de investigații jurnalistice transfrontaliere.
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) a fost partenerul pentru Europa de Est al ICIJ și a coordonat documentarea în regiune timp de 15 luni. Proiectul la care a participat este probabil cea mai mare colaborare transfrontalieră din istoria jurnalismului.
Peste 80 de jurnaliști din 46 de țări au investigat legături dezvăluite de 2,5 milioane de documente și au început astăzi să publice secrete a peste 120.000 de societăți și fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților de pe întregul glob, din mai mult de 170 de țări.
Documentele secrete obținute de ICIJ dezvăluie numele din spatele unor firme și fonduri private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook și alte paradisuri fiscale.
Baza de date are 260 de gigabiți și este o colecție de 160 de ori mai mare decât cea a telegramelor Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.
Documentele includ medici, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor ruse, traficanți internaționali de arme și o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului.
Zeci de jurnaliști au căutat prin milioane de documente mii de nume pentru a produce investigația ICIJ în lumea secretă a industriei off-shore
O captură de 2,5 milioane de documente a dezvăluit secretele a mai mult de 120.000 de societăți și fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioților și ale magnaților de pe întreg globul.
Documentele secrete obținute de International Consortium for Investigative Journalism dezvăluie numele din spatele firmelor și fondurilor private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook și alte paradisuri fiscale.
Documentele includ medici, dentiști, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor de stat ruse, traficanți internaționali de arme și o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului.
Documentele scurse oferă fapte și cifre cum ar fi transferuri de bani, date de înregistrare a firmelor, legături dintre firme și persoane, date care ilustrează cum secretul financiar din paradisurile fiscale s-a răspândit agresiv în lume, permițând celor bogați și celor bine ancorați să se sustragă de la plata taxelor, alimentând corupția și problemele economice atât în țările bogate, cât și în cele sărace. Documentele detaliază proprietățile firmelor și persoanelor din mai mult de 170 de țări și teritorii.
Stocul de documente reprezintă cel mai mare depozit de informații confidențiale legate de industria off-shore obținut vreodată de o organizație media. Cantitatea de documente, măsurată în gigabiți, este de peste 160 de ori mai mare decât documentele Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.
Pentru a analiza documentele, ICIJ a colaborat cu reporteri de la The Guardian, BBC, Le Monde, Süddeutsche Zeitung și NDR, Washington Post, Canadian Broadcasting Corporation (CBC) și alte 31 de organizații media partenere din lume.
86 de jurnaliști din 46 de state au luat la puricat datele informatice și au examinat emailurile, registrele contabile și alte documente care acopereau aproape 30 de ani.
„Nu am văzut niciodată așa ceva. Lumea ascunsă a fost în sfârșit expusă”, a declarat Arthur Cockfield, profesor de drept și expert în taxe de la Queen University din Canada, care s-a uitat peste câteva dintre documente în timpul unui interviu la CBC. El a mai spus că documentele îi amintesc de o scenă din filmul clasic Vrăjitorul din Oz în care „trăgeau cortina și vedeai vrăjitorul operând mașina secretă”.
Mafioți și oligarhi
Transferurile de bani în străinătate, legale sau ilegale, personale sau ale firmelor, pot distruge economii și pot asmuți națiuni unele împotriva altora. Criza economică continuă a Europei a alimentat dezastrul financiar al Greciei accentuat și de înșelătoriile fiscale din străinătate, dar și de căderea sistemului bancar din micul paradis fiscal din Cipru unde lichiditățile băncilor locale au fost umflate de valuri de bani din Rusia.
Organizațiile care luptă împotriva corupției spun că secretul off-shore subminează legea și forțează cetățenii normali să plătească taxe mai mari pentru suplinirea taxelor care dispar spre zonele off-shore. Stolen Asset Recovery Initiative, o inițiativă a Băncii Mondiale și a ONU, estimează că transferurile de bani în străinătate pe plan mondial provenite din infracțiuni financiare se estimează a fi între 1.000 și 1.600 de miliarde de dolari în fiecare an.
Investigația ICIJ care a durat 15 luni a descoperit că pe lângă tranzacții perfect legale, secretomania și lipsa de supraveghere a industriei off-shore permit prosperarea fraudelor, evaziunilor fiscale și a corupției politice.
Proprietarii identificați în documentele off-shore sunt:
• Persoane sau firme legate de Afacerea Magnitsky din Rusia, un scandal de fraudă fiscală care a tensionat relațiile ruso-americane și a dus la interdicția pentru americani de a adopta copii din Rusia
• Un intermediar venezuelean acuzat că a folosit entități off-shore pentru a finanța un joc piramidal internațional, pâlnia prin care 30 de milioane de dolari au ajuns sub formă de mită la un oficial guvernamental din Venezuela
• Un magnat care a câștigat miliarde de dolari din contracte publice în timpul boom-ului din construcții impus de Ilham Aliyev, președintele Azerbaijanului, magnat care a servit ca director a mai multor firme off-shore secrete deținute de fiicele președintelui
• Un miliardar indonezian apropiat de dictatorul Suharto care a îmbogățit elitele în ultimii zece ani ai dictaturii sale
De asemenea, documentele oferă posibile noi indicii legate de infracțiuni și de ascundere a banilor, ca follow-up pentru articole sau anchete mai vechi. După ce a auzit că ICIJ a identificat-o pe Maria Imelda Marcos Manotoc, cea mai în vârstă dintre fiicele fostului dictator din Filipine Ferdinand Marcos, ca beneficiară a unui fond fiduciar din BVI, oficialii filipinezi au declarat că sunt doritori să afle dacă vreun bun din acest fond este parte a averii de 5 miliarde de dolari pe care tatăl ei a acumulat-o prin corupție.
Manotoc, care este guvernator al unei provincii din Filipine, a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor pe această temă.
Bogăție conectată politic
Documentele obținute de ICIJ fac lumină în tacticile zilnice pe care firmele care înregistrează companii și fonduri în paradisuri fiscale le folosesc pentru a ascunde acționarii.
Tony Merchant, unul dintre avocații de top din Canada, a făcut un pas mai departe pentru a menține confidențial fondul din Insulele Cook pe care l-a alimentat cu mai mult de un milion de dolari în 1998, arată documentele obținute.
Într-un document pe care trebuia să-l completeze pentru autoritățile fiscale din Canada, Merchant a scris „nu” atunci când a fost întrebat în 1999 dacă deține bunuri în valoare de peste 100.000 de dolari în străinătate, arată datele unei instanțe judecătorești.
Între 2002 și 2009, el a achitat taxe pentru a-și menține fondul prin depunerea de mii de dolari cash în cecuri de călătorie îndesate în plicuri, în loc să transfere banii, ceea ce ar fi fost ușor de depistat, se arată în documentele firmei care îi oferea servicii off-shore și avea în încredințare fondul său.
Un document avertiza șefii companiei că Merchant „va face infarct” dacă vor încerca să-l contacteze pe fax.
Este neclar dacă Pana Merchant, soția sa, senator canadian a declarat în formularele anuale financiare acest fond. Conform legii, ea trebuia să declare anual către Comisia de etică a Senatului că este beneficiara unui astfel de fond, dar informația aceasta este confidențială. Merchant a refuzat să facă orice comentariu.
Alte nume importante identificate în documentele off-shore sunt soția vicepremierului rus Igor Shuvalov și doi directori importanți ai Gazprom, gigantul rus producător de gaz deținut de guvernul de la Moscova. Documentele arată că soția lui Shuvalov și oficialii Gazprom dețin acțiuni în firme din Insulele Virgine Britanice. Toți trei au refuzat să comenteze.
Alt nume este cel al baronesei Carmen Thyssen-Bornemisza, faimoasă ca protectoare a artelor, care a fost identificată în documente folosind o firmă din Insulele Cook pentru a cumpăra opere de artă, cum a fost cazul tabloului „Moară de apă la Gennep” a lui Van Gogh, în cadrul licitațiilor organizate de case precum Sotheby și Christie.
Avocatul baronesei a recunoscut că ea are beneficii financiare din taxe prin faptul că este acționară la un off-shore, dar a subliniat că folosește paradisurile fiscale în special pentru ca îi oferă „flexibilitate maximă” atunci când transportă opere de artă dintr-o țară în alta.
Printre cei 4.000 de americani al căror nume apare în documentele CTL se numără Denise Rich, o cantautoare nominalizată la Grammy, al cărei soț s-a aflat în centrul scandalului de grațiere izbucnit la încheierea mandatului lui Bill Clinton.
O investigație a Congresului american a arătat că Rich, care a strâns fonduri electorale de milioane de dolari pentru politicienii democrați, a jucat un rol major în campania prin care l-a convins pe Clinton să-l grațieze pe fostul ei soț, Marc Rich, un afacerist din domeniul petrolului care era arestat în Statele Unite pentru evaziune fiscală și crimă organizată.
Documentele obținute de ICIJ arată că ea avea 144 de milioane de dolari într-un fond din Insulele Cook. Bunurile din fond includeau un iacht numit Lady Joy. Aici Rich își distra musafirii, celebrități, și aduna fonduri pentru caritate.
Rich a renunțat la cetățenia americană în 2011, are cetățenie austriacă și a refuzat să răspundă întrebărilor legate de fondul off-shore.
Un alt nume celebru care apare în documente și care a renunțat la cetățenia americană este un membru al dinastiei Mellon, care a pus pe picioare companii precum Gulf Oil și Mellon Bank. James R. Mellon – autor de cărți despre Abraham Lincoln și despre patriarhul familiei, Thomas Mellon – a folosit patru companii din BVI și Lichtenstein pentru a tranzacționa acțiuni și a transfera zeci de milioane de dolari între conturi bancare off-shore pe care le controla.
Ca multi alți jucători off-shore, Mellon pare să fi luat măsuri să se distanțeze de interesele sale din paradisurile fiscale. De multe ori a folosit terți ca directori sau asociați interpuși, o unealtă legală pe care mulți proprietari de societăți off-shore o folosesc pentru a-și păstra anonimatul.
Contactat în Italia unde trăiește o parte din an, Mellon a declarat ICIJ că în trecut a deținut o mulțime de entități off-shore, dar că le-a lichidat pe toate. El a adăugat că le-a folosit pentru avantaje fiscale și din motive juridice, sfătuit de avocatul său. “Dar nu am încălcat niciodată legea fiscală”, a declarat el.
Cât despre utilizarea directorilor interpuși, Mellon a precizat că acesta este modul în care societățile sunt înființate și a adăugat că este foarte util pentru persoane ca el care călătoresc mult să aibă pe cineva care să se ocupe de afaceri. “Tocmai am auzit de un candidat prezidențial care are o mulțime de bani în Insulele Cayman”, a declarat Mellon, acum cetățean britanic, făcând aluzie la Mitt Romney. “Nu toți cei care dețin societăți off-shore sunt escroci”, a încheiat el.
Amploarea off-shore
Obscuritatea lumii off-shore face dificil de urmărit traseele financiare. Într-un studiu făcut de James S. Henry, fost economist-șef al McKinsey & Company, se estimează că averea ascunsă în paradisurile fiscale este între 21.000 și 32.000 de miliarde, aproape echivalentul a economiilor Statelor Unite și Japoniei laolaltă.
Chiar dacă economia mondială s-a poticnit, industria off-shore a continuat să crească, spune Henry, care este membru în conducerea Tax Justice Network, un grup internațional de cercetare care pledează împotriva paradisurilor fiscale.
Cercetările lui Henry arată că valoarea bunurilor manageriate de primele 50 de bănci private din lume, care adesea folosesc paradisuri fiscale pentru a-și ajuta clienții să-și mențină „valoarea netă”, a crescut de la 5.400 de miliarde de dolari în 2005 la mai mult de 12.000 de miliarde în 2010.
Henry și alți critici argumentează că secretomania off-shore are un efect coroziv asupra guvernelor și sistemelor legislative, permițând oficialilor corupți să devasteze avuția publică și asigură acoperire pentru traficanții de persoane, mafioți, braconieri de lux și alte tipuri de infracțiuni.
Apărătorii off-shore spun că majoritatea proprietarilor sunt impicați în afaceri legale. Centrele off-shore, explică ei, permit firmelor și persoanelor să-și diversifice investițiile, strâng alianțe comerciale transfrontaliere și fac afaceri într-o zonă prietenoasă care evită regulile dificile și birocrația din lumea fiscală normală.
„Totul este mult mai axat spre afaceri. Dacă nu ești onest, poți profita într-o manieră negativă, dar dacă ești onest poți profita într-o manieră pozitivă”, a spus David Marchant, editorul OffshoreAlert, un ziar online.
Mare parte a articolelor ICIJ sunt axate pe două firme off-shore: Portcullis TrustNet din Singapore șiCommonwealth Trust Limited (CTL) din Insulele Virgine Britanice – BVI, firme care au ajutat zeci de mii de persoane să înființeze entități off-shore și conturi bancare greu de depistat.
Autoritățile din BVI au descoperit că între 2003 și 2008 CTL a încălcat în mod repetat legislația pentru combaterea spălării banilor din insulă prin faptul că nu verifica și înregistra trecutul și identitatea clienților. „Această firmă în special avea în interiorul ei probleme sistemice legate de spălarea banilor”, a declarat anul trecut un oficial din cadrul Comisiei pentru Servicii Financiare din BVI.
Documentele arată că CTL a înființat 31 de firme în 2006 pentru o persoană identificată în Marea Britanie, conform datelor unui tribunal, ca fiind paravan pentru Mukhtar Ablyazov, un magnat bancher din Kazahstan care a fost acuzat că a furat 5 miliarde de dolari din una dintre cele mai mari bănci ale fostei republici sovietice. Ablyazov a negat orice faptă ilegală.
Thomas Ward, un canadian care este unul dintre cei doi fondatori, în anul 1994, ai CTL și a continuat să lucreze drept consultant pentru firmă, a declarat că procedurile de investigare a clienților sunt conforme cu standardele industriei off-shore din BVI, dar nici o măsură de verificare nu poate asigura că firme ca CTL nu vor fi „trase pe sfoară de clienți necinstiți” sau să încheie afaceri cu „cineva care pare, cu tot istoricul verificării, a fi onest”, dar ”ulterior se dovedește că a făcut ceva oneros”.
“Este dăunător, deși poate la îndemână, să demonizăm CTL ca fiind de departe cea mai mare problemă din această industrie. Mai degrabă cred că problemele CTL au fost direct proporționale cu cota sa de piață”, a fost răspunsul lui Ward la întrebările legate de CTL.
În urma analizei documentelor TrustNet, ICIJ a identificat 30 de americani, clienți ai firmei, acuzați de infracțiuni financiare, spălare de bani și alte nereguli fiscale. Printre acestea se află Paul Bilzerian, fostul titan de pe Wall Street, care a fost condamnat pentru evaziune fiscală și încălcare a legislației bursiere în 1989, dar și Raj Rajaratnam, un miliardar manager al unui fond de investiții care a fost și el condamnat la închisoare în 2011 într-unul dintre cele mai mari scandaluri cu secrete bursiere din istoria Statelor Unite. TrustNet a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor.
Lista Neagră
Documentele obținute de ICIJ arată cum angajații firmelor off-shore își ajută clienții să conceapă structuri financiare elaborate care se întind pe toate continentele. De exemplu, un oficial guvernamental thailandez are legături cu un dictator african folosind TrustNet din Singapore pentru a înființa o firmă secretă în BVI.
Oficialul Nalinee „Joy” Taveesin este în prezent reprezentanta comerțului internațional thailandez. Ea a fost șefa de cabinet a premierului Yingluck Shinawatra până anul trecut când a părăsit acest post.
Taveesin și-a înființat firma din BVI în august 2008, la șapte luni după ce a fost numită consultant al ministrului thailandez al Comerțului și cu trei luni înainte ca Trezoreria Statelor Unite să o introducă pe lista neagră a „prietenilor” dictatorului Robert Mugabe din Zimbabwe.
Trezoreria i-a înghețat bunurile din Statele Unite și a acuzat-o că „în secret susține practicile financiare ale unuia dintre cele mai corupte regimuri din Africa” prin traficul de pietre prețioase și alte afaceri care se fac în numele soției lui Mugabe și a altor oameni influenți din Zimbabwe.
Taveesin a declarat că relația ei cu familia Mugabe este „strict socială” și că includerea pe lista neagră s-a făcut pe principiul vinovat prin asociere. Prin secretarul ei, Taveesin a negat categoric că ar avea o firmă în BVI. ICIJ a verificat acționariatul folosind datele TrustNet care demonstrează că ea și fratele său sunt acționari la o firmă din BVI care are ca adresă principală o adresă din Bangkok folosită pentru afacerile ei din Thailanda.
Datele obținute de ICIJ dezvăluie și o firmă secretă deținută de Muller Conrad „Billy” Rautenbach, un om de afaceri din Zimbabwe care a fost introdus pe lista neagră în același timp cu Taveesin și care are legături cu regimul Mugabe. Trezoreria americană a precizat că Rautenbach a ajutat la organizarea unui proiect minier major în Zimbabwe de pe urma căruia „a beneficiat un număr mic de înalți oficiali corupți”.
Când CTL a înființat în 2006 firma lui Rautenbach, acesta era deja un fugar, fiind căutat pentru acuzații de fraudă în Africa de Sud. S-a renunțat la acuzațiile aduse lui personal, dar firma sud-africană pe care o controla a pledat vinovat, conform codului penal, și a plătit o amendă de aproape 4 milioane de dolari.
Rautenbach a respins acuzațiile autorităților americane, pretinzând ca acestea fac „erori legale și faptice importante” când introduc oamenii pe lista neagră, a precizat avocatul său, Ian Small Smith. Acesta a spus că firma lui Rautenbach din BVI a fost înființată „ca un vehicul special pentru investiții în Moscova” și că respectă toate reglementările în vigoare. Firma nu mai este activă.
„Magazin universal”
Clienții off-shore sunt deserviți de o industrie întreagă de intermediari, avocați, contabili bine plătiți și bănci care mascheză, înființează structuri financiare și au grijă de bunurile clienților în numele acestora.
Documentele obținute de ICIJ arată cum două bănci de top din Elveția, UBS și Clariden, au colaborat cu TrustNet pentru a asigura clienților lor companii secrete în BVI și în alte paradisuri fiscale. Clariden, deținută de Credit Suisse, căuta astfel de nivele de confidențialitate pentru unii dintre clienții lor, arată datele, încât un oficial TrustNetdescria cererea băncii ca fiind „Sfântul Graal” al entităților off-shore – un nivel de anonimat al companiei încât poliția și autoritățile s-ar lovi „de un zid alb” în cazul ar încerca să descopere identitatea reală a acționarului. Clariden a refuzat să răspundă întrebărilor legate de relația sa cu TrustNet.
„Din cauza legilor elvețiene privind secretul bancar, nu avem dreptul de a oferi nici o informație legată despre clienți reali sau fictivi. Ca regulă generală, Credit Suisse și companiile sale respectă legislația în țările în care funcționează”, a fost răspunsul băncii.
Un purtător de cuvânt al UBS a declarat că banca aplică „cele mai înalte standarde internaționale” în lupta împotriva spălării banilor și că TrustNet „este unul dintre cei peste 800 de furnizori de servicii pe plan mondial cu care clienții UBS aleg să lucreze pentru a li se asigura servicii de administrare a averii sau planuri de succesiune. Acești furnizori sunt folosiți de asemenea și de clienții altor bănci”.
TrustNet se descrie ca un „magazin universal”, personalul său incluzând avocați, contabili și alți experți care pot oferi pachete „secrete” personalizate pentru a îndeplini nevoile și valoarea financiară a clienților săi.
Aceste pachete pot fi simple și ieftine, cum ar fi înființarea unei firme în BVI, sau pot fi structuri complexe care includ diferite nivele de fonduri fiduciare, firme, fundații, asigurări și așa-numiții directori și companii „paravan”.
Când înființează firme pentru clienții lor, acest tip de companii adesea numesc directori și acționari artificiali, agenți care servesc drept paravan atunci când adevăratul acționar al firmei nu dorește să i se afle identitatea.
Din cauza extinderii acestui proces al directorilor și acționarilor paravan, anchetatorii care urmăresc activități de spălare a banilor și alte infracțiuni ajung adesea într-o fundătură când încearcă să afle cine se ascunde în spatele firmelor off-shore.
O analiză a ICIJ, BBC și The Guardian a identificat un grup de 28 „directori impostori” care acționează ca reprezentanți, pe hârtie, pentru mai mult de 21.000 de firme, printre ei aflându-se și directori care reprezintă fiecare și câte 4.000 de astfel de firme.
Printre cei mai importanți directori identificați în documentele obținute de ICIJ se numără și o firmă din Marea Britanie care este director al unei companii din BVI, Tamalaris Consolidated Limited, pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind paravan pentru Compania de Navigație a Iranului. UE, ONU și Statele Unite au acuzat această Companie de Navigație de ajutor oferit programului nuclear al Iranului.
„Zonă liberă de sancțiuni”
Organizații internaționale luptă de zeci de ani să limiteze înșelăciunile fiscale și corupția din industria off-shore. În 1990, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a început a pune presiune pe zonele off-shore să reducă nivelul anonimatului datelor pe care le dețin și să acționeze mai intens împotriva spălării banilor, dar eforturile au fost încetinite în 2000 când administrația Bush și-a retras suportul american, conform lui Robert Goulder, fost redactor-șef al Tax Notes International.
O altă „mare cruciadă” împotriva paradisurilor fiscale, scrie Goulder, a început când autoritățile din Statele Unite au acționat împotriva UBS, forțând banca elvețiană să plătească 780 de milioane de dolari în 2009 pentru a ajunge la o înțelegere legată de acuzațiile că a ajutat cetățeni americani să eludeze Fiscul. Autoritățile americane și germane pun presiune pe bănci și guverne pentru ca informațiile legate de clienții și conturi off-shore să fie furnizate autorităților ori de câte ori este nevoie.
Prim-ministrul britanic David Cameron a promis să uzeze de președinția sa în G8, forumul celor mai bogate opt state din lume, pentru a ajuta la impunerea legii în ceea ce privește evaziunea fiscală și spălarea banilor. Promisiuni ca acestea au fost privite cu scepticism, având în vedere rolul cheie jucat de SUA, Marea Britanie și Rusia ca destinație a banilor murdari.
În ciuda noilor eforturi, industria off-shore rămâne o „zonă liberă de sancțiuni” pentru oricine vrea să comită fraude financiare, a spus Jack Blum, fost anchetator al Senatului american, care este acum specializat pe investigarea spălarii banilor și a fraudelor fiscale. „Periodic, gunoiul pute așa de rău încât cineva închide capacul tomberonului și se așează pe el pentru un timp. Există câteva progrese, dar este un drum al naibii de lung”, a spus Blum.
Au contribuit la documentarea acestui articol Mar Cabra, Kimberley Porteous, Frederic Zalac, Alex Shprintsen, Prangtip Daorueng, Roel Landingin, Francois Pilet, Emilia Díaz-Struck, Roman Shleynov, Harry Karanikas, Sebastian Mondial and Emily Menkes.
Companiile secrete ale VIP-urilor din România, anchetate de DNA
Documentele obținute în proiectul OffshoreLeaks arată că firma Commonwealth Trust Limited (CTL) este un agent de înregistrare de societăți off-shore care acționează ca paravan pentru evazioniști, operațiuni de spălare de bani și personaje dubioase din Rusia, Europa de Est și Statele Unite. CTL a fost folosită de mai mulți oameni de afaceri din România pentru a le înființa societăți în Insulele Virgine Britanice (BVI).
Documente interne ale CTL arată că în Romania, personaje celebre din fotbal, energie și afaceri dețin companii secrete de mai mulți ani. Un element comun care leagă aceste firme secrete este faptul că au fost înființate în BVI de același agent de înregistrări.
Al doilea element comun este faptul că acești oameni de afaceri sunt anchetați sau trimiși în judecată în România pentru spălare de bani și evaziune fiscală. În unele cazuri, legături de afaceri despre care doar se bănuia că există, sunt acum dezvăluite de documente și e-mail-uri interne ale CTL la care CRJI a avut acces.
Spalare de bani si insule virgine
Numele omului de afaceri libanezo-român Said Shehade Baaklini este asociat cu o multitudine de afaceri controversate. Ultima dintre ele este legată de un export fictiv în 2010 a patru motoare de la UCM Reșița către o firmă din Guineea.
Scopul afacerii era returnarea de TVA în valoare de 60 de milioane de euro, tranzacție stopată de intervenția autorităților. Baaklini a încercat să fugă din Romania, dar a fost prins și deportat de autoritățile bulgare.
Prin intermediul unei firme din Panama, Kuzniecky & Co, Said Baaklini a înființat în BVI pe 28 ianuarie 2008 societatea Ebelle International Inc. în care era unic acționar. Directorul Ebelle a fost numit panamezul Raul Garrido Garibaldo care și-a păstrat funcția până la dizolvarea firmei.
Pe 23 iulie 2008, Baaklini a cedat acțiunile lui Cristian Borcea, fostul acționar de la Dinamo, care a rămas unicul proprietar al firmei până la radierea acesteia pe 18 decembrie 2008. Lichidator a fost un cetățean cipriot care, așa cum arată documentele consultate de CRJI, a fost plătit cu 2.000 de dolari pentru munca sa de câteva ore.
Cu trei luni înainte de lichidarea societății off-shore, DNA l-a trimis în judecată pe Borcea pentru spalare de bani și evaziune fiscală. Ancheta viza bani încasați din transferuri internaționale de fotbaliști între 1999 și 2005. Borcea a fost condamnat de Curtea de Apel București la 7 ani închisoare cu executare și așteaptă sentința Curții Supreme.
Din documentele CTL reiese că firma s-a închis pentru că și-a încetat activitatea de comerț. CRJI a încercat să afle de la Said Baaklini ce tip de tranzacții făcea prin Ebelle International, dar acesta a refuzat prin secretara sa să ofere orice informație. Nici Cristian Borcea nu a fost de găsit, în ciuda tentativelor repetate de a-l contacta.
Legături transatlantice din Romania
Într-un e-mail intern al CTL din 13 mai 2008 la care CRJI a avut acces se observă că în aceeași zi un oficial al Kuzniecky & Co a trimis către CTL informații legate de acționarii și directorii a două firme: Ebelle International a lui Baaklini și Alexus Limited.
Alexus Limited, ca și Ebelle International Inc, a fost înființată pe 28 ianuarie 2008 și avea ca unic acționar peNicolae Bogdan Buzăianu, denumit de mass-media românească „mogulul energiei”. Pe lângă data comună a înființării celor două firme, se poate observa că Alexus Limited avea același director ca Ebelle International, Raul Garrido Garibaldo. Alexus Limited a fost radiată pe 22 decembrie 2008, la doar patru zile după Ebelle și din aceleași motive, lichidatorul fiind același cipriot.
Nicolae Bogdan Buzăianu a fost administratorul unei firme elevețiene în care și-a schimbat reciproc funcția de câteva ori cu cetățeanul elvețian Beat Eugene Corpataux. Acesta este reprezentantul firmei elvețiene care a cumpărat de la statul român UCMR, fiind considerat omul de încredere a lui Buzăianu.
Conform documentelor consultate de CRJI, rezultă că în 2007 CTL a înființat Energy Consult Ltd al cărui unic acționar era Nicolae Bogdan Buzăianu. În aprilie 2008, firma și-a schimbat denumirea în Selectra Aviation Ltd, acțiunile fiind cedate de omul de afaceri către Selectra AG din Elveția.
Selectra AG era noua denumire a firmei care controla în România Energy Holding, controversata companie prin care Buzăianu făcea afaceri cu energie. Selectra AG a devenit asociat unic al Ecro SRL în iunie 2010, o firmă de inginerie energetică care activează din 2003 pe piața românească. Printre clienți se numără și Energy Holding. Nicolae Bogdan Buzăianu nu a putut fi contactat pentru a oferi detalii legate de afacerile sale din BVI.
Beat Corpataux a fost directorul unei societăți elevețiene cumpărată de avocatul Doru Cătălin Boștină, condamnat definitiv pentru fals și uz de fals. Baza de date consultată de CRJI arată că Boștină a deținut și el între 2002 și 2005 un off-shore în BVI, Boștină & Associates (BVI) Ltd.
Interpuși
Buzăianu a fost acționar al mai multor firme din Insulele Virgine Britanice, după cum reiese din datele CTL, multe dintre acestea fiind înființate și radiate în același an. Nu este clar pentru ce scop au fost înființate și ce activități au avut.
Societățile din BVI care au legătură cu el nu au avut viață lungă. Documentele interne ale CTL la care CRJI a avut acces arată că Buzăianu a preluat, fie a cesionat acțiuni în mai multe firme de la un off-shore înființat în noiembrie 2002 în BVI: Southwind Universal Ltd.
Această companie a emis „acțiuni la purtător”, ceea ce înseamnă că patron este cel care deține o foaie de hârtie, adică certificatul de acționar în original. Panamezul Raul Garrido Garibaldo, directorul de fațadă al lui Buzăianu, figurează ca director și la societatea tranzacționată între Baaklini și Borcea.
Southwind Universal Ltd a cedat lui Dragoș Nițescu off-shore-ul Bleaklow Development Inc. Bleaklow a fost înființată în 2006, Nițescu devenind în mai 2008 unic acționar, exact în ziua în care Buzăianu prelua de la Southwind un alt off-shore, cum arată documentele CTL. Directorul și lichidatorul au fost aceiași ca în cazul Alexus Limited sau Ebelle International. Presa a scris că Nițescu este omul de casă a lui Buzăianu.
Conexiuni
Unul dintre martorii din dosarul UCMR – Baaklini este fostul mogul media Sorin Ovidiu Vîntu, condamnat pentru șantaj. Baaklini l-a vizitat de două ori chiar în ziua în care a fugit din ţară încercând să scape de ancheta privind motoarele de la UCMR. Datele și informațiile consultate în cadrul OffshoreLeaks arată că cei doi s-au întâlnit și în baza de date a CTL din BVI.
Tonderstead Ltd. este una dintre companiile înființate de CTL în 2006 și este unul dintre vehiculele folosite de Vîntu în schemele sale financiare. A fost radiată în februarie 2009.
Ca și Nicolae Bogdan Buzăianu, Said Baaklini sau Cristian Borcea, Sorin Ovidiu Vîntu și oamenii săi foloseau, așa cum reiese din documentele CTL, aceeași firmă de înregistrare din Panama și același director, Kuzniecky & Co, respectiv Raul Garrido Garibaldo.
Octavian Țurcan, Victor Harbuz sau Ghenadie Nipomici, toți trei cetățeni moldoveni și toți folosiți ca interpuși de către Vîntu apar în documentele CTL ca fiind foarte activi în industria off-shore.
Țurcan, proprietar al Glasgow Intervest Ltd, a fost reținut de anchetatorii români pentru implicarea sa în sprijinarea financiară a fugarului Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, implicat în prăbușirea FNI.
Ghenadie Nipomici apare ca proprietar al Willowsworth Ltd din BVI. Cel puțin două dintre firmele din România la care Willowsworth era asociat îl aveau în structura acționariatului pe fostul jurnalist, actualmente parlamentar, Sorin Roșca Stănescu.
O altă societate înființată de CTL pentru Nipomici este Crown Gate Alliance Inc, o altă firmă cu „acțiuni la purtător”. Și această societate este legată de Sorin Roșca Stănescu. El a cesionat către Crown Gate Alliance acțiunile sale dintr-o societate comercială română.
L-am contactat pe senatorul Sorin Roșca Stănescu pentru a comenta datele CTL. A cerut răgaz pentru verificări, dar nu a mai revenit cu un răspuns.
vineri, 5 aprilie 2013
Documente secrete dezvăluie afacerile ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților
vineri, 5 aprilie 2013Documente secrete dezvăluie afacerile ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților
OffshoreLeaks este un proiect al International Consortium of Investigative Journalism (ICIJ) din Washington, DC. ICIJ este o rețea independentă de reporteri care colaborează pentru publicarea de investigații jurnalistice transfrontaliere.
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) a fost partenerul pentru Europa de Est al ICIJ și a coordonat documentarea în regiune timp de 15 luni. Proiectul la care a participat este probabil cea mai mare colaborare transfrontalieră din istoria jurnalismului.
Peste 80 de jurnaliști din 46 de țări au investigat legături dezvăluite de 2,5 milioane de documente și au început astăzi să publice secrete a peste 120.000 de societăți și fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților de pe întregul glob, din mai mult de 170 de țări.
Documentele secrete obținute de ICIJ dezvăluie numele din spatele unor firme și fonduri private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook și alte paradisuri fiscale.
Baza de date are 260 de gigabiți și este o colecție de 160 de ori mai mare decât cea a telegramelor Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.
Documentele includ medici, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor ruse, traficanți internaționali de arme și o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului.
Zeci de jurnaliști au căutat prin milioane de documente mii de nume pentru a produce investigația ICIJ în lumea secretă a industriei off-shore
O captură de 2,5 milioane de documente a dezvăluit secretele a mai mult de 120.000 de societăți și fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioților și ale magnaților de pe întreg globul.
Documentele secrete obținute de International Consortium for Investigative Journalism dezvăluie numele din spatele firmelor și fondurilor private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook și alte paradisuri fiscale.
Documentele includ medici, dentiști, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor de stat ruse, traficanți internaționali de arme și o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului.
Documentele scurse oferă fapte și cifre cum ar fi transferuri de bani, date de înregistrare a firmelor, legături dintre firme și persoane, date care ilustrează cum secretul financiar din paradisurile fiscale s-a răspândit agresiv în lume, permițând celor bogați și celor bine ancorați să se sustragă de la plata taxelor, alimentând corupția și problemele economice atât în țările bogate, cât și în cele sărace. Documentele detaliază proprietățile firmelor și persoanelor din mai mult de 170 de țări și teritorii.
Stocul de documente reprezintă cel mai mare depozit de informații confidențiale legate de industria off-shore obținut vreodată de o organizație media. Cantitatea de documente, măsurată în gigabiți, este de peste 160 de ori mai mare decât documentele Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.
Pentru a analiza documentele, ICIJ a colaborat cu reporteri de la The Guardian, BBC, Le Monde, Süddeutsche Zeitung și NDR, Washington Post, Canadian Broadcasting Corporation (CBC) și alte 31 de organizații media partenere din lume.
86 de jurnaliști din 46 de state au luat la puricat datele informatice și au examinat emailurile, registrele contabile și alte documente care acopereau aproape 30 de ani.
„Nu am văzut niciodată așa ceva. Lumea ascunsă a fost în sfârșit expusă”, a declarat Arthur Cockfield, profesor de drept și expert în taxe de la Queen University din Canada, care s-a uitat peste câteva dintre documente în timpul unui interviu la CBC. El a mai spus că documentele îi amintesc de o scenă din filmul clasic Vrăjitorul din Oz în care „trăgeau cortina și vedeai vrăjitorul operând mașina secretă”.
Mafioți și oligarhi
Transferurile de bani în străinătate, legale sau ilegale, personale sau ale firmelor, pot distruge economii și pot asmuți națiuni unele împotriva altora. Criza economică continuă a Europei a alimentat dezastrul financiar al Greciei accentuat și de înșelătoriile fiscale din străinătate, dar și de căderea sistemului bancar din micul paradis fiscal din Cipru unde lichiditățile băncilor locale au fost umflate de valuri de bani din Rusia.
Organizațiile care luptă împotriva corupției spun că secretul off-shore subminează legea și forțează cetățenii normali să plătească taxe mai mari pentru suplinirea taxelor care dispar spre zonele off-shore. Stolen Asset Recovery Initiative, o inițiativă a Băncii Mondiale și a ONU, estimează că transferurile de bani în străinătate pe plan mondial provenite din infracțiuni financiare se estimează a fi între 1.000 și 1.600 de miliarde de dolari în fiecare an.
Investigația ICIJ care a durat 15 luni a descoperit că pe lângă tranzacții perfect legale, secretomania și lipsa de supraveghere a industriei off-shore permit prosperarea fraudelor, evaziunilor fiscale și a corupției politice.
Proprietarii identificați în documentele off-shore sunt:
• Persoane sau firme legate de Afacerea Magnitsky din Rusia, un scandal de fraudă fiscală care a tensionat relațiile ruso-americane și a dus la interdicția pentru americani de a adopta copii din Rusia
• Un intermediar venezuelean acuzat că a folosit entități off-shore pentru a finanța un joc piramidal internațional, pâlnia prin care 30 de milioane de dolari au ajuns sub formă de mită la un oficial guvernamental din Venezuela
• Un magnat care a câștigat miliarde de dolari din contracte publice în timpul boom-ului din construcții impus de Ilham Aliyev, președintele Azerbaijanului, magnat care a servit ca director a mai multor firme off-shore secrete deținute de fiicele președintelui
• Un miliardar indonezian apropiat de dictatorul Suharto care a îmbogățit elitele în ultimii zece ani ai dictaturii sale
De asemenea, documentele oferă posibile noi indicii legate de infracțiuni și de ascundere a banilor, ca follow-up pentru articole sau anchete mai vechi. După ce a auzit că ICIJ a identificat-o pe Maria Imelda Marcos Manotoc, cea mai în vârstă dintre fiicele fostului dictator din Filipine Ferdinand Marcos, ca beneficiară a unui fond fiduciar din BVI, oficialii filipinezi au declarat că sunt doritori să afle dacă vreun bun din acest fond este parte a averii de 5 miliarde de dolari pe care tatăl ei a acumulat-o prin corupție.
Manotoc, care este guvernator al unei provincii din Filipine, a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor pe această temă.
Bogăție conectată politic
Documentele obținute de ICIJ fac lumină în tacticile zilnice pe care firmele care înregistrează companii și fonduri în paradisuri fiscale le folosesc pentru a ascunde acționarii.
Tony Merchant, unul dintre avocații de top din Canada, a făcut un pas mai departe pentru a menține confidențial fondul din Insulele Cook pe care l-a alimentat cu mai mult de un milion de dolari în 1998, arată documentele obținute.
Într-un document pe care trebuia să-l completeze pentru autoritățile fiscale din Canada, Merchant a scris „nu” atunci când a fost întrebat în 1999 dacă deține bunuri în valoare de peste 100.000 de dolari în străinătate, arată datele unei instanțe judecătorești.
Între 2002 și 2009, el a achitat taxe pentru a-și menține fondul prin depunerea de mii de dolari cash în cecuri de călătorie îndesate în plicuri, în loc să transfere banii, ceea ce ar fi fost ușor de depistat, se arată în documentele firmei care îi oferea servicii off-shore și avea în încredințare fondul său.
Un document avertiza șefii companiei că Merchant „va face infarct” dacă vor încerca să-l contacteze pe fax.
Este neclar dacă Pana Merchant, soția sa, senator canadian a declarat în formularele anuale financiare acest fond. Conform legii, ea trebuia să declare anual către Comisia de etică a Senatului că este beneficiara unui astfel de fond, dar informația aceasta este confidențială. Merchant a refuzat să facă orice comentariu.
Alte nume importante identificate în documentele off-shore sunt soția vicepremierului rus Igor Shuvalov și doi directori importanți ai Gazprom, gigantul rus producător de gaz deținut de guvernul de la Moscova. Documentele arată că soția lui Shuvalov și oficialii Gazprom dețin acțiuni în firme din Insulele Virgine Britanice. Toți trei au refuzat să comenteze.
Alt nume este cel al baronesei Carmen Thyssen-Bornemisza, faimoasă ca protectoare a artelor, care a fost identificată în documente folosind o firmă din Insulele Cook pentru a cumpăra opere de artă, cum a fost cazul tabloului „Moară de apă la Gennep” a lui Van Gogh, în cadrul licitațiilor organizate de case precum Sotheby și Christie.
Avocatul baronesei a recunoscut că ea are beneficii financiare din taxe prin faptul că este acționară la un off-shore, dar a subliniat că folosește paradisurile fiscale în special pentru ca îi oferă „flexibilitate maximă” atunci când transportă opere de artă dintr-o țară în alta.
Printre cei 4.000 de americani al căror nume apare în documentele CTL se numără Denise Rich, o cantautoare nominalizată la Grammy, al cărei soț s-a aflat în centrul scandalului de grațiere izbucnit la încheierea mandatului lui Bill Clinton.
O investigație a Congresului american a arătat că Rich, care a strâns fonduri electorale de milioane de dolari pentru politicienii democrați, a jucat un rol major în campania prin care l-a convins pe Clinton să-l grațieze pe fostul ei soț, Marc Rich, un afacerist din domeniul petrolului care era arestat în Statele Unite pentru evaziune fiscală și crimă organizată.
Documentele obținute de ICIJ arată că ea avea 144 de milioane de dolari într-un fond din Insulele Cook. Bunurile din fond includeau un iacht numit Lady Joy. Aici Rich își distra musafirii, celebrități, și aduna fonduri pentru caritate.
Rich a renunțat la cetățenia americană în 2011, are cetățenie austriacă și a refuzat să răspundă întrebărilor legate de fondul off-shore.
Un alt nume celebru care apare în documente și care a renunțat la cetățenia americană este un membru al dinastiei Mellon, care a pus pe picioare companii precum Gulf Oil și Mellon Bank. James R. Mellon – autor de cărți despre Abraham Lincoln și despre patriarhul familiei, Thomas Mellon – a folosit patru companii din BVI și Lichtenstein pentru a tranzacționa acțiuni și a transfera zeci de milioane de dolari între conturi bancare off-shore pe care le controla.
Ca multi alți jucători off-shore, Mellon pare să fi luat măsuri să se distanțeze de interesele sale din paradisurile fiscale. De multe ori a folosit terți ca directori sau asociați interpuși, o unealtă legală pe care mulți proprietari de societăți off-shore o folosesc pentru a-și păstra anonimatul.
Contactat în Italia unde trăiește o parte din an, Mellon a declarat ICIJ că în trecut a deținut o mulțime de entități off-shore, dar că le-a lichidat pe toate. El a adăugat că le-a folosit pentru avantaje fiscale și din motive juridice, sfătuit de avocatul său. “Dar nu am încălcat niciodată legea fiscală”, a declarat el.
Cât despre utilizarea directorilor interpuși, Mellon a precizat că acesta este modul în care societățile sunt înființate și a adăugat că este foarte util pentru persoane ca el care călătoresc mult să aibă pe cineva care să se ocupe de afaceri. “Tocmai am auzit de un candidat prezidențial care are o mulțime de bani în Insulele Cayman”, a declarat Mellon, acum cetățean britanic, făcând aluzie la Mitt Romney. “Nu toți cei care dețin societăți off-shore sunt escroci”, a încheiat el.
Amploarea off-shore
Obscuritatea lumii off-shore face dificil de urmărit traseele financiare. Într-un studiu făcut de James S. Henry, fost economist-șef al McKinsey & Company, se estimează că averea ascunsă în paradisurile fiscale este între 21.000 și 32.000 de miliarde, aproape echivalentul a economiilor Statelor Unite și Japoniei laolaltă.
Chiar dacă economia mondială s-a poticnit, industria off-shore a continuat să crească, spune Henry, care este membru în conducerea Tax Justice Network, un grup internațional de cercetare care pledează împotriva paradisurilor fiscale.
Cercetările lui Henry arată că valoarea bunurilor manageriate de primele 50 de bănci private din lume, care adesea folosesc paradisuri fiscale pentru a-și ajuta clienții să-și mențină „valoarea netă”, a crescut de la 5.400 de miliarde de dolari în 2005 la mai mult de 12.000 de miliarde în 2010.
Henry și alți critici argumentează că secretomania off-shore are un efect coroziv asupra guvernelor și sistemelor legislative, permițând oficialilor corupți să devasteze avuția publică și asigură acoperire pentru traficanții de persoane, mafioți, braconieri de lux și alte tipuri de infracțiuni.
Apărătorii off-shore spun că majoritatea proprietarilor sunt impicați în afaceri legale. Centrele off-shore, explică ei, permit firmelor și persoanelor să-și diversifice investițiile, strâng alianțe comerciale transfrontaliere și fac afaceri într-o zonă prietenoasă care evită regulile dificile și birocrația din lumea fiscală normală.
„Totul este mult mai axat spre afaceri. Dacă nu ești onest, poți profita într-o manieră negativă, dar dacă ești onest poți profita într-o manieră pozitivă”, a spus David Marchant, editorul OffshoreAlert, un ziar online.
Mare parte a articolelor ICIJ sunt axate pe două firme off-shore: Portcullis TrustNet din Singapore șiCommonwealth Trust Limited (CTL) din Insulele Virgine Britanice – BVI, firme care au ajutat zeci de mii de persoane să înființeze entități off-shore și conturi bancare greu de depistat.
Autoritățile din BVI au descoperit că între 2003 și 2008 CTL a încălcat în mod repetat legislația pentru combaterea spălării banilor din insulă prin faptul că nu verifica și înregistra trecutul și identitatea clienților. „Această firmă în special avea în interiorul ei probleme sistemice legate de spălarea banilor”, a declarat anul trecut un oficial din cadrul Comisiei pentru Servicii Financiare din BVI.
Documentele arată că CTL a înființat 31 de firme în 2006 pentru o persoană identificată în Marea Britanie, conform datelor unui tribunal, ca fiind paravan pentru Mukhtar Ablyazov, un magnat bancher din Kazahstan care a fost acuzat că a furat 5 miliarde de dolari din una dintre cele mai mari bănci ale fostei republici sovietice. Ablyazov a negat orice faptă ilegală.
Thomas Ward, un canadian care este unul dintre cei doi fondatori, în anul 1994, ai CTL și a continuat să lucreze drept consultant pentru firmă, a declarat că procedurile de investigare a clienților sunt conforme cu standardele industriei off-shore din BVI, dar nici o măsură de verificare nu poate asigura că firme ca CTL nu vor fi „trase pe sfoară de clienți necinstiți” sau să încheie afaceri cu „cineva care pare, cu tot istoricul verificării, a fi onest”, dar ”ulterior se dovedește că a făcut ceva oneros”.
“Este dăunător, deși poate la îndemână, să demonizăm CTL ca fiind de departe cea mai mare problemă din această industrie. Mai degrabă cred că problemele CTL au fost direct proporționale cu cota sa de piață”, a fost răspunsul lui Ward la întrebările legate de CTL.
În urma analizei documentelor TrustNet, ICIJ a identificat 30 de americani, clienți ai firmei, acuzați de infracțiuni financiare, spălare de bani și alte nereguli fiscale. Printre acestea se află Paul Bilzerian, fostul titan de pe Wall Street, care a fost condamnat pentru evaziune fiscală și încălcare a legislației bursiere în 1989, dar și Raj Rajaratnam, un miliardar manager al unui fond de investiții care a fost și el condamnat la închisoare în 2011 într-unul dintre cele mai mari scandaluri cu secrete bursiere din istoria Statelor Unite. TrustNet a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor.
Lista Neagră
Documentele obținute de ICIJ arată cum angajații firmelor off-shore își ajută clienții să conceapă structuri financiare elaborate care se întind pe toate continentele. De exemplu, un oficial guvernamental thailandez are legături cu un dictator african folosind TrustNet din Singapore pentru a înființa o firmă secretă în BVI.
Oficialul Nalinee „Joy” Taveesin este în prezent reprezentanta comerțului internațional thailandez. Ea a fost șefa de cabinet a premierului Yingluck Shinawatra până anul trecut când a părăsit acest post.
Taveesin și-a înființat firma din BVI în august 2008, la șapte luni după ce a fost numită consultant al ministrului thailandez al Comerțului și cu trei luni înainte ca Trezoreria Statelor Unite să o introducă pe lista neagră a „prietenilor” dictatorului Robert Mugabe din Zimbabwe.
Trezoreria i-a înghețat bunurile din Statele Unite și a acuzat-o că „în secret susține practicile financiare ale unuia dintre cele mai corupte regimuri din Africa” prin traficul de pietre prețioase și alte afaceri care se fac în numele soției lui Mugabe și a altor oameni influenți din Zimbabwe.
Taveesin a declarat că relația ei cu familia Mugabe este „strict socială” și că includerea pe lista neagră s-a făcut pe principiul vinovat prin asociere. Prin secretarul ei, Taveesin a negat categoric că ar avea o firmă în BVI. ICIJ a verificat acționariatul folosind datele TrustNet care demonstrează că ea și fratele său sunt acționari la o firmă din BVI care are ca adresă principală o adresă din Bangkok folosită pentru afacerile ei din Thailanda.
Datele obținute de ICIJ dezvăluie și o firmă secretă deținută de Muller Conrad „Billy” Rautenbach, un om de afaceri din Zimbabwe care a fost introdus pe lista neagră în același timp cu Taveesin și care are legături cu regimul Mugabe. Trezoreria americană a precizat că Rautenbach a ajutat la organizarea unui proiect minier major în Zimbabwe de pe urma căruia „a beneficiat un număr mic de înalți oficiali corupți”.
Când CTL a înființat în 2006 firma lui Rautenbach, acesta era deja un fugar, fiind căutat pentru acuzații de fraudă în Africa de Sud. S-a renunțat la acuzațiile aduse lui personal, dar firma sud-africană pe care o controla a pledat vinovat, conform codului penal, și a plătit o amendă de aproape 4 milioane de dolari.
Rautenbach a respins acuzațiile autorităților americane, pretinzând ca acestea fac „erori legale și faptice importante” când introduc oamenii pe lista neagră, a precizat avocatul său, Ian Small Smith. Acesta a spus că firma lui Rautenbach din BVI a fost înființată „ca un vehicul special pentru investiții în Moscova” și că respectă toate reglementările în vigoare. Firma nu mai este activă.
„Magazin universal”
Clienții off-shore sunt deserviți de o industrie întreagă de intermediari, avocați, contabili bine plătiți și bănci care mascheză, înființează structuri financiare și au grijă de bunurile clienților în numele acestora.
Documentele obținute de ICIJ arată cum două bănci de top din Elveția, UBS și Clariden, au colaborat cu TrustNet pentru a asigura clienților lor companii secrete în BVI și în alte paradisuri fiscale. Clariden, deținută de Credit Suisse, căuta astfel de nivele de confidențialitate pentru unii dintre clienții lor, arată datele, încât un oficial TrustNetdescria cererea băncii ca fiind „Sfântul Graal” al entităților off-shore – un nivel de anonimat al companiei încât poliția și autoritățile s-ar lovi „de un zid alb” în cazul ar încerca să descopere identitatea reală a acționarului. Clariden a refuzat să răspundă întrebărilor legate de relația sa cu TrustNet.
„Din cauza legilor elvețiene privind secretul bancar, nu avem dreptul de a oferi nici o informație legată despre clienți reali sau fictivi. Ca regulă generală, Credit Suisse și companiile sale respectă legislația în țările în care funcționează”, a fost răspunsul băncii.
Un purtător de cuvânt al UBS a declarat că banca aplică „cele mai înalte standarde internaționale” în lupta împotriva spălării banilor și că TrustNet „este unul dintre cei peste 800 de furnizori de servicii pe plan mondial cu care clienții UBS aleg să lucreze pentru a li se asigura servicii de administrare a averii sau planuri de succesiune. Acești furnizori sunt folosiți de asemenea și de clienții altor bănci”.
TrustNet se descrie ca un „magazin universal”, personalul său incluzând avocați, contabili și alți experți care pot oferi pachete „secrete” personalizate pentru a îndeplini nevoile și valoarea financiară a clienților săi.
Aceste pachete pot fi simple și ieftine, cum ar fi înființarea unei firme în BVI, sau pot fi structuri complexe care includ diferite nivele de fonduri fiduciare, firme, fundații, asigurări și așa-numiții directori și companii „paravan”.
Când înființează firme pentru clienții lor, acest tip de companii adesea numesc directori și acționari artificiali, agenți care servesc drept paravan atunci când adevăratul acționar al firmei nu dorește să i se afle identitatea.
Din cauza extinderii acestui proces al directorilor și acționarilor paravan, anchetatorii care urmăresc activități de spălare a banilor și alte infracțiuni ajung adesea într-o fundătură când încearcă să afle cine se ascunde în spatele firmelor off-shore.
O analiză a ICIJ, BBC și The Guardian a identificat un grup de 28 „directori impostori” care acționează ca reprezentanți, pe hârtie, pentru mai mult de 21.000 de firme, printre ei aflându-se și directori care reprezintă fiecare și câte 4.000 de astfel de firme.
Printre cei mai importanți directori identificați în documentele obținute de ICIJ se numără și o firmă din Marea Britanie care este director al unei companii din BVI, Tamalaris Consolidated Limited, pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind paravan pentru Compania de Navigație a Iranului. UE, ONU și Statele Unite au acuzat această Companie de Navigație de ajutor oferit programului nuclear al Iranului.
„Zonă liberă de sancțiuni”
Organizații internaționale luptă de zeci de ani să limiteze înșelăciunile fiscale și corupția din industria off-shore. În 1990, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a început a pune presiune pe zonele off-shore să reducă nivelul anonimatului datelor pe care le dețin și să acționeze mai intens împotriva spălării banilor, dar eforturile au fost încetinite în 2000 când administrația Bush și-a retras suportul american, conform lui Robert Goulder, fost redactor-șef al Tax Notes International.
O altă „mare cruciadă” împotriva paradisurilor fiscale, scrie Goulder, a început când autoritățile din Statele Unite au acționat împotriva UBS, forțând banca elvețiană să plătească 780 de milioane de dolari în 2009 pentru a ajunge la o înțelegere legată de acuzațiile că a ajutat cetățeni americani să eludeze Fiscul. Autoritățile americane și germane pun presiune pe bănci și guverne pentru ca informațiile legate de clienții și conturi off-shore să fie furnizate autorităților ori de câte ori este nevoie.
Prim-ministrul britanic David Cameron a promis să uzeze de președinția sa în G8, forumul celor mai bogate opt state din lume, pentru a ajuta la impunerea legii în ceea ce privește evaziunea fiscală și spălarea banilor. Promisiuni ca acestea au fost privite cu scepticism, având în vedere rolul cheie jucat de SUA, Marea Britanie și Rusia ca destinație a banilor murdari.
În ciuda noilor eforturi, industria off-shore rămâne o „zonă liberă de sancțiuni” pentru oricine vrea să comită fraude financiare, a spus Jack Blum, fost anchetator al Senatului american, care este acum specializat pe investigarea spălarii banilor și a fraudelor fiscale. „Periodic, gunoiul pute așa de rău încât cineva închide capacul tomberonului și se așează pe el pentru un timp. Există câteva progrese, dar este un drum al naibii de lung”, a spus Blum.
Au contribuit la documentarea acestui articol Mar Cabra, Kimberley Porteous, Frederic Zalac, Alex Shprintsen, Prangtip Daorueng, Roel Landingin, Francois Pilet, Emilia Díaz-Struck, Roman Shleynov, Harry Karanikas, Sebastian Mondial and Emily Menkes.
Companiile secrete ale VIP-urilor din România, anchetate de DNA
Documentele obținute în proiectul OffshoreLeaks arată că firma Commonwealth Trust Limited (CTL) este un agent de înregistrare de societăți off-shore care acționează ca paravan pentru evazioniști, operațiuni de spălare de bani și personaje dubioase din Rusia, Europa de Est și Statele Unite. CTL a fost folosită de mai mulți oameni de afaceri din România pentru a le înființa societăți în Insulele Virgine Britanice (BVI).
Documente interne ale CTL arată că în Romania, personaje celebre din fotbal, energie și afaceri dețin companii secrete de mai mulți ani. Un element comun care leagă aceste firme secrete este faptul că au fost înființate în BVI de același agent de înregistrări.
Al doilea element comun este faptul că acești oameni de afaceri sunt anchetați sau trimiși în judecată în România pentru spălare de bani și evaziune fiscală. În unele cazuri, legături de afaceri despre care doar se bănuia că există, sunt acum dezvăluite de documente și e-mail-uri interne ale CTL la care CRJI a avut acces.
Spalare de bani si insule virgine
Numele omului de afaceri libanezo-român Said Shehade Baaklini este asociat cu o multitudine de afaceri controversate. Ultima dintre ele este legată de un export fictiv în 2010 a patru motoare de la UCM Reșița către o firmă din Guineea.
Scopul afacerii era returnarea de TVA în valoare de 60 de milioane de euro, tranzacție stopată de intervenția autorităților. Baaklini a încercat să fugă din Romania, dar a fost prins și deportat de autoritățile bulgare.
Prin intermediul unei firme din Panama, Kuzniecky & Co, Said Baaklini a înființat în BVI pe 28 ianuarie 2008 societatea Ebelle International Inc. în care era unic acționar. Directorul Ebelle a fost numit panamezul Raul Garrido Garibaldo care și-a păstrat funcția până la dizolvarea firmei.
Pe 23 iulie 2008, Baaklini a cedat acțiunile lui Cristian Borcea, fostul acționar de la Dinamo, care a rămas unicul proprietar al firmei până la radierea acesteia pe 18 decembrie 2008. Lichidator a fost un cetățean cipriot care, așa cum arată documentele consultate de CRJI, a fost plătit cu 2.000 de dolari pentru munca sa de câteva ore.
Cu trei luni înainte de lichidarea societății off-shore, DNA l-a trimis în judecată pe Borcea pentru spalare de bani și evaziune fiscală. Ancheta viza bani încasați din transferuri internaționale de fotbaliști între 1999 și 2005. Borcea a fost condamnat de Curtea de Apel București la 7 ani închisoare cu executare și așteaptă sentința Curții Supreme.
Din documentele CTL reiese că firma s-a închis pentru că și-a încetat activitatea de comerț. CRJI a încercat să afle de la Said Baaklini ce tip de tranzacții făcea prin Ebelle International, dar acesta a refuzat prin secretara sa să ofere orice informație. Nici Cristian Borcea nu a fost de găsit, în ciuda tentativelor repetate de a-l contacta.
Legături transatlantice din Romania
Într-un e-mail intern al CTL din 13 mai 2008 la care CRJI a avut acces se observă că în aceeași zi un oficial al Kuzniecky & Co a trimis către CTL informații legate de acționarii și directorii a două firme: Ebelle International a lui Baaklini și Alexus Limited.
Alexus Limited, ca și Ebelle International Inc, a fost înființată pe 28 ianuarie 2008 și avea ca unic acționar peNicolae Bogdan Buzăianu, denumit de mass-media românească „mogulul energiei”. Pe lângă data comună a înființării celor două firme, se poate observa că Alexus Limited avea același director ca Ebelle International, Raul Garrido Garibaldo. Alexus Limited a fost radiată pe 22 decembrie 2008, la doar patru zile după Ebelle și din aceleași motive, lichidatorul fiind același cipriot.
Nicolae Bogdan Buzăianu a fost administratorul unei firme elevețiene în care și-a schimbat reciproc funcția de câteva ori cu cetățeanul elvețian Beat Eugene Corpataux. Acesta este reprezentantul firmei elvețiene care a cumpărat de la statul român UCMR, fiind considerat omul de încredere a lui Buzăianu.
Conform documentelor consultate de CRJI, rezultă că în 2007 CTL a înființat Energy Consult Ltd al cărui unic acționar era Nicolae Bogdan Buzăianu. În aprilie 2008, firma și-a schimbat denumirea în Selectra Aviation Ltd, acțiunile fiind cedate de omul de afaceri către Selectra AG din Elveția.
Selectra AG era noua denumire a firmei care controla în România Energy Holding, controversata companie prin care Buzăianu făcea afaceri cu energie. Selectra AG a devenit asociat unic al Ecro SRL în iunie 2010, o firmă de inginerie energetică care activează din 2003 pe piața românească. Printre clienți se numără și Energy Holding. Nicolae Bogdan Buzăianu nu a putut fi contactat pentru a oferi detalii legate de afacerile sale din BVI.
Beat Corpataux a fost directorul unei societăți elevețiene cumpărată de avocatul Doru Cătălin Boștină, condamnat definitiv pentru fals și uz de fals. Baza de date consultată de CRJI arată că Boștină a deținut și el între 2002 și 2005 un off-shore în BVI, Boștină & Associates (BVI) Ltd.
Interpuși
Buzăianu a fost acționar al mai multor firme din Insulele Virgine Britanice, după cum reiese din datele CTL, multe dintre acestea fiind înființate și radiate în același an. Nu este clar pentru ce scop au fost înființate și ce activități au avut.
Societățile din BVI care au legătură cu el nu au avut viață lungă. Documentele interne ale CTL la care CRJI a avut acces arată că Buzăianu a preluat, fie a cesionat acțiuni în mai multe firme de la un off-shore înființat în noiembrie 2002 în BVI: Southwind Universal Ltd.
Această companie a emis „acțiuni la purtător”, ceea ce înseamnă că patron este cel care deține o foaie de hârtie, adică certificatul de acționar în original. Panamezul Raul Garrido Garibaldo, directorul de fațadă al lui Buzăianu, figurează ca director și la societatea tranzacționată între Baaklini și Borcea.
Southwind Universal Ltd a cedat lui Dragoș Nițescu off-shore-ul Bleaklow Development Inc. Bleaklow a fost înființată în 2006, Nițescu devenind în mai 2008 unic acționar, exact în ziua în care Buzăianu prelua de la Southwind un alt off-shore, cum arată documentele CTL. Directorul și lichidatorul au fost aceiași ca în cazul Alexus Limited sau Ebelle International. Presa a scris că Nițescu este omul de casă a lui Buzăianu.
Conexiuni
Unul dintre martorii din dosarul UCMR – Baaklini este fostul mogul media Sorin Ovidiu Vîntu, condamnat pentru șantaj. Baaklini l-a vizitat de două ori chiar în ziua în care a fugit din ţară încercând să scape de ancheta privind motoarele de la UCMR. Datele și informațiile consultate în cadrul OffshoreLeaks arată că cei doi s-au întâlnit și în baza de date a CTL din BVI.
Tonderstead Ltd. este una dintre companiile înființate de CTL în 2006 și este unul dintre vehiculele folosite de Vîntu în schemele sale financiare. A fost radiată în februarie 2009.
Ca și Nicolae Bogdan Buzăianu, Said Baaklini sau Cristian Borcea, Sorin Ovidiu Vîntu și oamenii săi foloseau, așa cum reiese din documentele CTL, aceeași firmă de înregistrare din Panama și același director, Kuzniecky & Co, respectiv Raul Garrido Garibaldo.
Octavian Țurcan, Victor Harbuz sau Ghenadie Nipomici, toți trei cetățeni moldoveni și toți folosiți ca interpuși de către Vîntu apar în documentele CTL ca fiind foarte activi în industria off-shore.
Țurcan, proprietar al Glasgow Intervest Ltd, a fost reținut de anchetatorii români pentru implicarea sa în sprijinarea financiară a fugarului Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, implicat în prăbușirea FNI.
Ghenadie Nipomici apare ca proprietar al Willowsworth Ltd din BVI. Cel puțin două dintre firmele din România la care Willowsworth era asociat îl aveau în structura acționariatului pe fostul jurnalist, actualmente parlamentar, Sorin Roșca Stănescu.
O altă societate înființată de CTL pentru Nipomici este Crown Gate Alliance Inc, o altă firmă cu „acțiuni la purtător”. Și această societate este legată de Sorin Roșca Stănescu. El a cesionat către Crown Gate Alliance acțiunile sale dintr-o societate comercială română.
L-am contactat pe senatorul Sorin Roșca Stănescu pentru a comenta datele CTL. A cerut răgaz pentru verificări, dar nu a mai revenit cu un răspuns.
sâmbătă, 13 aprilie 2013
EXCLUSIV EVZ. "Case pentru generali". Şapte grei din Armată vor pierde locuinţele sau banii!
Romania trebuie salvata!
Autor: Violeta Fotache, Ionel Stoica
Procurorii DNA au început cercetarea penală față de generalul Traian Pigui, în pixul căruia a stat avizarea "afacerii" penale. Generalii au cumpărat case la un preţ subvenţionat, apoi unii le-au vândut la preţul pieţei. Ei se declară nevinovaţi.
În apartamentul cumpărat ilegal de la statul român de liberalul Corneliu Dobriţoiu şi de la familia fiului său vitreg, Dumitru Samson,coordonatorul interlopilor care au participat la fraudarea referendumuluiSursa: Nicu DîrdîiacScandalul "Case pentru generali" de Armată - sau cum să furi cu legea în mână şi cu minciuna la notar - a ajuns în fază avansată de anchetă. Surse militare au precizat, pentru "Evenimentul zilei", că opt generali, printre care şi secretarul de stat în Ministerul Apărării Naţionale (MApN), Floarea Şerban (demisă miercuri), Corneliu Dobriţoiu, Francisc Radici, Tudor Marcu, vor avea probleme la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA).
Falsuri la notar
"Ministerul Apărării se pregăteşte să se constituie parte civilă pentru a recupera prejudiciul care i-a fost creat prin repartizarea şi vânzarea ilegală a locuinţelor de serviciu către mai multe persoane care nu aveau acest drept, care au declarat în fals la notar. Generalul Traian Pigui este deja urmărit penal. El a dat avizele pentru generali, ştiind că nu aveau dreptul legal. Au cumpărat la preţ subvenţionat şi unii au vândut ulterior la preţul pieţei. Apoi, alţii şi-au luat vile de sute de mii de euro. Au creat o pagubă de peste un milion de lei noi, vor fi acuzaţi", ne-au declarat surse din Minister.
MULTIMEDIA
Dobriţoiu, acuzat că şi-a luat casă la preţ redus
VIDEO evz.roVezi mai multe
Dobriţoiu, acuzat că şi-a luat casă la preţ redus
Scandalul "Case pentru generali" ia amploare. 8 generali din armata ar fi cumparat case la un pret subventionat.
Oficial însă, MApN nu a dat încă un răspuns solicitării formulate de EVZ.
Dinspre DNA, Biroul de presă ne-a confirmat că procurorii efectuează acte de urmărire penală faţă de generalul Traian Pigui: "În sarcina lui s-a reţinut infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată".
Actele de urmărire penală se referă la date şi indicii privind implicarea generalului Pigui, în calitate de şef al Direcţiei domenii şi infrastructură din MApN (la data faptelor), în atribuirea, în condiţii nelegale, a unor locuinţe de serviciu (dintre care unele preluate de la RAPPS), pentru a fi cumpărate la preţ subvenţionat, în baza Legii 562/2004, de către beneficiari - cadre militare cu funcţii de conducere din MApN (la data faptelor)", se mai arată în răspunsul dat de DNA.
Valoarea prejudiciului care s-ar fi creat în dauna statului se estimează la suma de 700.000 lei, mai arată DNA, fără a oferi nici un fel de alte informaţii. Potrivit surselor EVZ, cei identificaţi cu probleme nu aveau dreptul să cumpere locuinţele de serviciu, pentru că mai deţinuseră şi alte case luate de la statul român.
Legătura lui Crin cu interlopii şade în locuinţa cumpărată ilegal de tatăl-vitreg Corneliu Dobriţoiu
Surse militare ne-au precizat că generalul Corneliu Dobriţoiu a cumpărat ilegal locuinţa de serviciu. "Mai avusese casă de la stat, nu trebuiau să-i dea! Acum, acolo stă fiul lui vitreg, Dumitru Samson, în timp ce alţii din Armată care aveau dreptul cu adevărat stau prin chirii!", ne-a spus o sursă indignată de escrocherie.
Dumitru Samson (36 de ani) este fiul din prima căsătorie a Vioricăi Dobriţoiu, fostă Samson, soţia lui Corneliu Dobriţoiu. El a ajuns celebru în iulie 2012 când a coordonat mai multe grupări de interlopi pentru fraudarea referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu. Atunci, el s-a lăudat liberalilor din Cluj că este trimisul preşedintelui-interimar Crin Antonescu.
În momentul în care ancheta procurorilor DNA a demarat, Corneliu Dobriţoiu a sărit în apărarea fiului său vitreg potrivit mai multor interceptări din dosar. Viorica Dobriţoiu îi explica faptul că generalul este la o întâlnire cu Crin Antonescu, unde urma să se discute despre ancheta deschisă împotriva sa. "Păi n-auzi că-i ocupat? Şi tata stă acolo ca să ajungă să vorbească şi el cu el. Dacă vrei să vorbeşti cu el," îi explica Viorica Dobriţoiu.
Pe 21 septembrie 2012, Dumitru Samson l-a felicitat pe Crin Antonescu: "La mulţi ani, Domnule Preşedinte!!!". El a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru infracţiuni electorale. Dumitru Samson mai este trimis în judecată în dosarul "Dracula", în care a fost acuzat că a dat, în 2006, o ţeapă "de poveste", aproximativ un milion şi jumătate de euro, Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT).
În afacere a fost implicată şi soţia sa, Raluca Meda Samson, cu care era asociat în firma SM Art Advertising Grup. Afacerea, păguboasă pentru statul român, a fost parafată exact atunci când tatăl său vitreg ocupa funcţia de secretar de stat la mMinisterul Apărării.
Şeful spionilor - casă lângă Cişmigiu
Potrivit informaţiilor din presa anului 2010, Direcţia de Prevenire şi Investigare a Fraudelor din MApN a verificat 160 de dosare imobiliare ale unor cadre militare. Dintre acestea, 30 s-au dovedit a fi "cu probleme", între care se află şi locuinţa de serviciu cumpărată de generalul Francisc Radici (foto), fost şef al spionilor militari, ca şi cea a lui Sergiu Medar, fost consilier prezidenţial.
Deşi nu avea dreptul, generalul Radici a cumpărat cu 18.000 de euro un apartament "în buricul Capitalei, pe lângă Cişmigiu, "MApN ar trebui să vrea să recupereze banii cu care a fost prejudiciat", spun surse militare.
Schimbată din funcţie, pe motiv de dosar
Surse politice au declarat, pentru "Evenimentul zilei", că unul dintre motivele pentru care primul-ministru Victor Ponta a schimbat-o miercuri pe Floarea Şerban din funcţia de secretar de stat pentru Armamente, din cadrul MApN, este legat de modul în care aceasta a dobândit casă de la Minister. Sursele citate au precizat că la urechile premierului au ajuns informaţii despre iminenta constituire a MApN ca parte civilă în dosarul penal privind casele generalilor, în care - conform unor surse militare - este implicată şi Floarea Şerban.
Floarea Şerban este general-maior în rezervă şi a ocupat funcţia de secretar de stat la Minister din mai anul trecut, făcând tandem cu Corneliu Dobriţoiu, ex-ministru liberal al Apărării. Avansată la sfârşitul anului 2009 în gradul de general maior cu două stele, prima femeie general din Armata Română şi-a luat ilegal casă (în sectorul 3 al Capitalei) chiar atunci când era şefa Direcţiei de Legislaţie şi Asistenţă Juridică din MApN, conform surselor citate. "Cu toţii au făcut declaraţii pe propria răspundere că nu deţin ori nu au deţinut altă locuinţă. Ministerul Apărării ar trebui să recupereze fie imobilele, fie banii pentru acestea, la valoarea de inventar cu care figurează în evidenţele MApN", ne-au declarat surse militare.
Pensionarul Marcu n-avea dreptul
Generalul în rezervă Tudor Marcu (foto), fratele preşedintelui Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, a cumpărat o casă de la stat, cu titlu de locuinţă de serviciu, deşi nu îndeplinea condiţiile legale, potrivit unor surse din cadrul MApN. Acesta locuia într-o casă aparţinând RA-APPS, transferată în administrarea MApN, prin Hotărâre de Guvern, după apariţia Legii 562/2004. Or, conform legii nu se puteau vinde decât imobilele care se aflau în evidenţa MApN la data intrării în vigoare a legii.
Surse militare ne-au precizat că la momentul perfectării actelor, generalul Tudor Marcu era pensionar, or "legea prevedea atunci că numai cadrele active pot cumpăra locuinţe de serviciu, la preţ subvenţionat de stat". Surse din Armată spun acum că el ar putea rămâne fără casă, dacă dosarul ajunge în instanţă.
Citiţi mai mult: EXCLUSIV EVZ. "Case pentru generali". Şapte grei din Armată vor pierde locuinţele sau banii! - EVZ Special > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/case-pentru-generali-sapte-grei-din-armata-vor-pierde-locuintele-sau-banii-1032421.html#ixzz2QMw8Y2UF
EVZ.ro
Autor: Violeta Fotache, Ionel Stoica
Procurorii DNA au început cercetarea penală față de generalul Traian Pigui, în pixul căruia a stat avizarea "afacerii" penale. Generalii au cumpărat case la un preţ subvenţionat, apoi unii le-au vândut la preţul pieţei. Ei se declară nevinovaţi.
În apartamentul cumpărat ilegal de la statul român de liberalul Corneliu Dobriţoiu şi de la familia fiului său vitreg, Dumitru Samson,coordonatorul interlopilor care au participat la fraudarea referendumuluiSursa: Nicu DîrdîiacScandalul "Case pentru generali" de Armată - sau cum să furi cu legea în mână şi cu minciuna la notar - a ajuns în fază avansată de anchetă. Surse militare au precizat, pentru "Evenimentul zilei", că opt generali, printre care şi secretarul de stat în Ministerul Apărării Naţionale (MApN), Floarea Şerban (demisă miercuri), Corneliu Dobriţoiu, Francisc Radici, Tudor Marcu, vor avea probleme la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA).
Falsuri la notar
"Ministerul Apărării se pregăteşte să se constituie parte civilă pentru a recupera prejudiciul care i-a fost creat prin repartizarea şi vânzarea ilegală a locuinţelor de serviciu către mai multe persoane care nu aveau acest drept, care au declarat în fals la notar. Generalul Traian Pigui este deja urmărit penal. El a dat avizele pentru generali, ştiind că nu aveau dreptul legal. Au cumpărat la preţ subvenţionat şi unii au vândut ulterior la preţul pieţei. Apoi, alţii şi-au luat vile de sute de mii de euro. Au creat o pagubă de peste un milion de lei noi, vor fi acuzaţi", ne-au declarat surse din Minister.
MULTIMEDIA
Dobriţoiu, acuzat că şi-a luat casă la preţ redus
VIDEO evz.roVezi mai multe
Dobriţoiu, acuzat că şi-a luat casă la preţ redus
Scandalul "Case pentru generali" ia amploare. 8 generali din armata ar fi cumparat case la un pret subventionat.
Oficial însă, MApN nu a dat încă un răspuns solicitării formulate de EVZ.
Dinspre DNA, Biroul de presă ne-a confirmat că procurorii efectuează acte de urmărire penală faţă de generalul Traian Pigui: "În sarcina lui s-a reţinut infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată".
Actele de urmărire penală se referă la date şi indicii privind implicarea generalului Pigui, în calitate de şef al Direcţiei domenii şi infrastructură din MApN (la data faptelor), în atribuirea, în condiţii nelegale, a unor locuinţe de serviciu (dintre care unele preluate de la RAPPS), pentru a fi cumpărate la preţ subvenţionat, în baza Legii 562/2004, de către beneficiari - cadre militare cu funcţii de conducere din MApN (la data faptelor)", se mai arată în răspunsul dat de DNA.
Valoarea prejudiciului care s-ar fi creat în dauna statului se estimează la suma de 700.000 lei, mai arată DNA, fără a oferi nici un fel de alte informaţii. Potrivit surselor EVZ, cei identificaţi cu probleme nu aveau dreptul să cumpere locuinţele de serviciu, pentru că mai deţinuseră şi alte case luate de la statul român.
Legătura lui Crin cu interlopii şade în locuinţa cumpărată ilegal de tatăl-vitreg Corneliu Dobriţoiu
Surse militare ne-au precizat că generalul Corneliu Dobriţoiu a cumpărat ilegal locuinţa de serviciu. "Mai avusese casă de la stat, nu trebuiau să-i dea! Acum, acolo stă fiul lui vitreg, Dumitru Samson, în timp ce alţii din Armată care aveau dreptul cu adevărat stau prin chirii!", ne-a spus o sursă indignată de escrocherie.
Dumitru Samson (36 de ani) este fiul din prima căsătorie a Vioricăi Dobriţoiu, fostă Samson, soţia lui Corneliu Dobriţoiu. El a ajuns celebru în iulie 2012 când a coordonat mai multe grupări de interlopi pentru fraudarea referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu. Atunci, el s-a lăudat liberalilor din Cluj că este trimisul preşedintelui-interimar Crin Antonescu.
În momentul în care ancheta procurorilor DNA a demarat, Corneliu Dobriţoiu a sărit în apărarea fiului său vitreg potrivit mai multor interceptări din dosar. Viorica Dobriţoiu îi explica faptul că generalul este la o întâlnire cu Crin Antonescu, unde urma să se discute despre ancheta deschisă împotriva sa. "Păi n-auzi că-i ocupat? Şi tata stă acolo ca să ajungă să vorbească şi el cu el. Dacă vrei să vorbeşti cu el," îi explica Viorica Dobriţoiu.
Pe 21 septembrie 2012, Dumitru Samson l-a felicitat pe Crin Antonescu: "La mulţi ani, Domnule Preşedinte!!!". El a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru infracţiuni electorale. Dumitru Samson mai este trimis în judecată în dosarul "Dracula", în care a fost acuzat că a dat, în 2006, o ţeapă "de poveste", aproximativ un milion şi jumătate de euro, Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT).
În afacere a fost implicată şi soţia sa, Raluca Meda Samson, cu care era asociat în firma SM Art Advertising Grup. Afacerea, păguboasă pentru statul român, a fost parafată exact atunci când tatăl său vitreg ocupa funcţia de secretar de stat la mMinisterul Apărării.
Şeful spionilor - casă lângă Cişmigiu
Potrivit informaţiilor din presa anului 2010, Direcţia de Prevenire şi Investigare a Fraudelor din MApN a verificat 160 de dosare imobiliare ale unor cadre militare. Dintre acestea, 30 s-au dovedit a fi "cu probleme", între care se află şi locuinţa de serviciu cumpărată de generalul Francisc Radici (foto), fost şef al spionilor militari, ca şi cea a lui Sergiu Medar, fost consilier prezidenţial.
Deşi nu avea dreptul, generalul Radici a cumpărat cu 18.000 de euro un apartament "în buricul Capitalei, pe lângă Cişmigiu, "MApN ar trebui să vrea să recupereze banii cu care a fost prejudiciat", spun surse militare.
Schimbată din funcţie, pe motiv de dosar
Surse politice au declarat, pentru "Evenimentul zilei", că unul dintre motivele pentru care primul-ministru Victor Ponta a schimbat-o miercuri pe Floarea Şerban din funcţia de secretar de stat pentru Armamente, din cadrul MApN, este legat de modul în care aceasta a dobândit casă de la Minister. Sursele citate au precizat că la urechile premierului au ajuns informaţii despre iminenta constituire a MApN ca parte civilă în dosarul penal privind casele generalilor, în care - conform unor surse militare - este implicată şi Floarea Şerban.
Floarea Şerban este general-maior în rezervă şi a ocupat funcţia de secretar de stat la Minister din mai anul trecut, făcând tandem cu Corneliu Dobriţoiu, ex-ministru liberal al Apărării. Avansată la sfârşitul anului 2009 în gradul de general maior cu două stele, prima femeie general din Armata Română şi-a luat ilegal casă (în sectorul 3 al Capitalei) chiar atunci când era şefa Direcţiei de Legislaţie şi Asistenţă Juridică din MApN, conform surselor citate. "Cu toţii au făcut declaraţii pe propria răspundere că nu deţin ori nu au deţinut altă locuinţă. Ministerul Apărării ar trebui să recupereze fie imobilele, fie banii pentru acestea, la valoarea de inventar cu care figurează în evidenţele MApN", ne-au declarat surse militare.
Pensionarul Marcu n-avea dreptul
Generalul în rezervă Tudor Marcu (foto), fratele preşedintelui Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, a cumpărat o casă de la stat, cu titlu de locuinţă de serviciu, deşi nu îndeplinea condiţiile legale, potrivit unor surse din cadrul MApN. Acesta locuia într-o casă aparţinând RA-APPS, transferată în administrarea MApN, prin Hotărâre de Guvern, după apariţia Legii 562/2004. Or, conform legii nu se puteau vinde decât imobilele care se aflau în evidenţa MApN la data intrării în vigoare a legii.
Surse militare ne-au precizat că la momentul perfectării actelor, generalul Tudor Marcu era pensionar, or "legea prevedea atunci că numai cadrele active pot cumpăra locuinţe de serviciu, la preţ subvenţionat de stat". Surse din Armată spun acum că el ar putea rămâne fără casă, dacă dosarul ajunge în instanţă.
Citiţi mai mult: EXCLUSIV EVZ. "Case pentru generali". Şapte grei din Armată vor pierde locuinţele sau banii! - EVZ Special > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/case-pentru-generali-sapte-grei-din-armata-vor-pierde-locuintele-sau-banii-1032421.html#ixzz2QMw8Y2UF
EVZ.ro
Cine conduce companiile de stat: sunt tineri, boemi, bogați
Romania trebuie salvata!
capital.ro
Autor: Mirona Hriţcu Joi, 11 Aprilie 2013 17614 vizualizări
În plină febră a numirilor managerilor privați, am aruncat o privire asupra persoanelor care administrează companiile publice. Surprize au fost pe toate fronturile
Ușor nu a fost. Pentru că, deși legea obligă societățile de stat „să publice pe pagina de internet CV-urile membrilor consiliului de administraţie“, din cele mai mari 30 de regii și companii de stat autohtone, mai mult de jumătate au ales să nu afișeze aceste date. În încercarea de a afla, totuși, studiile și experiența celor care decid soarta marilor companii publice, am solicitat aceste date. Din cele 16 cereri trimise, am primit două răspunsuri. Tot legea spune că „membrii consiliului de administrație nu pot face parte din mai mult de 5 CA-uri“ (pentru mai multe detalii privind această prevedere, vezi caseta din pag. 13). Acest detaliu a stârnit ceva nemulțumiri întrucât supraaglomerarea administratorilor ar putea duce la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu. Care nu sunt puține, intrând aici aprobarea direcțiilor de activitate și de dezvoltare, verificarea funcționării sistemului de control, implementarea politicilor contabile și numirea și revocarea directorilor și evaluarea activității acestora.
Cei mai tineri administratori de la stat
Adrian Cighi - 29 de ani, vicepreședinte Franklin Templeton. În 2005, a obținut diploma de licență în Finanțe (summa cum laudae) din partea American International University (Londra), iar în perioada octombrie 2005 – iunie 2006 a urmat un masterat în contabilitate și finanțe la London School of Economics. A lucrat perioade foarte scurte de timp la Lehman Brothers și Goldman Sachs, apoi, în 2007, s-a angajat ca analist investiții în cadrul fondului de investiții al Băncii Transilvania. Din 2010, este membru al echipei Franklin Templeton România.
Potrivit ONRC, Adrian Cighi face parte din boardul CN „Aeroporturi București“, CN Poșta Română și CN „Administrația porturilor maritime“ Constanța. În paralel, figurează ca membru în CA-ul Romgaz, pe pagina de internet a companiei. Conform declarației de avere, Adrian Cighi nu este remunerat pentru participarea la ședințele consiliilor de administrație.
Oana Truță – 32 de ani, vicepreședinte Franklin Templeton. A absolvit atât studiile de licență, cât și de masterat, în cadrul Facultății de Științe Economice din cadrul Universității Babeș Bolyai. Din 2004 a lucrat ca analist de investiții în cadrul societății clujene Interdealer Capital Invest, iar în 2010 a fost recrutată de Franklin Templeton. Numele său apare în dreptul consiliilor de administrație ale Electrica Furnizare, Transgaz, Electrica Distribuție Nord și Hidroelectrica. Numele i-a devenit cunoscut în vara anului trecut, când, în calitate de reprezentant al Fondului Proprietatea în CA-ul Hidroelectrica, s-a abţinut de la votul privind intrarea gigantului energetic în insolvență. Ulterior, tânăra a fost acuzată că ar fi acordat diverse foloase materiale unor oficiali ai Ministerului Economiei, fără a fi aduse, însă, dovezi în acest sens. Oana Truță nu a trecut în declarația de avere remunerația primită din partea Fondului Proprietatea, singurele active trecute fiind pachete de acțiuni la diverse societăți comerciale, cu o valoare totală de 18.000 de dolari.
Ioana Timofte – 32 de ani, membru în Consiliul de Administrație al Electrica Distribuție Transilvania Sud. Fostă directoare marketing și de vânzări în cadrul unei companii farmaceutice ieșene (2005-2009), Ioana Timofte este cunoscută pentru distincția de „cea mai sexy femeie din politică“, oferită de Academia Cațavencu și pentru relația de rudenie cu fostul șef al SRI Radu Timofte.
Dan Valentin Gheorghe – 29 de ani, vicepreședinte Franklin Templeton, administrator în cadrul Nuclearelectrica, SN a Sării și SN „Aeroportul Internațional Timișoara“. Până de curând a făcut parte și din CA-ul Complexului Energetic Craiova (radiat prin fuziunea cu termocentralele Rovinari și Turceni). Absolvent al facultății de finanțe-bănci (ASE), a lucrat, până în iulie 2008, ca ofițer de credite în cadrul Credit Europe Bank, după care, timp de doi ani, a fost analist investiții în cadrul EFG Eurobank (România) și Wood&Company (Cehia). Întrebat ce criterii profesionale a trebuit să îndeplinească pentru a participa la luarea deciziilor în sectoare atât de diferite – aeronautic, minerit, energie – Dan Gheorghe nu a dorit să comenteze. La fel de evaziv a fost și în privința vârstei din buletin: conform ONRC, este născut în decembrie 1983 (informație negată în timpul conversației telefonice), conform CV-ului, are 26 de ani. Ulterior, la o nouă încercare de a afla câți ani are exact, Dan Gheorghe a afirmat că informațiile ONRC „ar trebui să fie corecte“: ceea ce presupune că a absolvit liceul la 21 de ani.
Paul Gheorghiu – 25 de ani, administrator în cadrul Nuclearelectrica, a deținut, până în iunie 2012, un mandat temporar în boardul Romgaz. A ajuns aici din funcția de consilier al fostului ministru al economiei Lucian Bode. În prealabil, fusese consultant senior în cadrul PricewaterhouseCoopers în intervalul 2008-2011, anul în care a și absolvit masteratul în administrarea afacerilor în limba engleză, organizat de ASE. Potrivit unor surse din Nuclearelectrica, Paul Gheorghiu nu a candidat la funcția de administrator al companiei în actualul proces de selecție a managementului. Și, odată numiți noii membri ai CA-ului, se va întoarce în mediul privat.
Cei mai «exotici» membri de CA
Andrei Barbu Todea - 48 de ani, membru în CA-ul Hidroelectrica și Oil Terminal (operator portuar deținut majoritar de stat), medic, actual secretar general în cadrul Ministerului Economiei. Conform CV-ului, Andrei Todea a fost, la începutul anilor ’90, coordonatorul organizației „Medicins sans frontieres“ în Transilvania, apoi, până în 1998, a ocupat diverse grade universitare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Cluj, iar până în 2005 a activat și ca medic primar (medicină legală). Ulterior, a fost primar de Sălaj, șeful casei județene de asigurări de sănătate SJ, iar din 2010 a intrat în guvern, ca secretar de stat. Are publicate zeci de articole și tratate de medicină.
Radu Puchiu - 40 de ani, membru în CA-ul Transelectrica. Licențiat al facultății de Design din București, Radu Puchiu a oscilat în ultimii ani între mediul public și cel privat. Astfel, din 2003 până în 2009 a coordonat departamentul de IT în cadrul Cancelariei Primului Ministru, ulterior fiind numit consilier de stat. Potrivit CV-ului, are aptitudini în web design și dezvoltare de site-uri, mentenanță, raportare, design grafic și branding. De luna trecută, a fost numit în boardul Transelectrica.
Claudiu Coman - 44 de ani, profesor universitar, doctor în sociologie. Claudiu Coman conduce Departamentul de Științe Sociale în cadrul Universității „Transilvania“ din Brașov și este membru în consiliul Facultății de Sociologie și Științele Comunicării al aceleiași instituții. Este, de asemenea, evaluator al ARACIS (Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior). Și, în paralel, mebru în consiliul de administrație al Electrica Distribuție Transilvania Sud.
Marian Geantă - 60 de ani, membru în CA-ul aceleiași Electrica Distribuție Transilvania Sud, are și studiile, și experiența necesare acestei responsabilități. L-am menționat doar pentru precizările făcute în CV, la categoria „alte detalii personale semnificative“: „fară a da dovadă de lipsă de modestie, pot afirma că temperamentul meu mixt (80% sanguin și 20% flegmatic) și zodia Balanţei îmi conferă o adaptabilitate rapidă, stabilitate emoţională, flexibilitate în gândire, discernământ, dinamism“.
Prevedere cu năbădăi: în câte CA-uri poți fi membru?
În 5 decembrie 2011 a fost adoptată Legea nr. 245/2011 „pentru modificarea art. 13 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale“. Așadar, o lege de modificare a unui singur articol dintr-o lege veche, apărută imediat după Revoluție, în vederea restructurării industriei comuniste - articol ce prevedea că o persoană poate face parte din maximum două consilii de administrație. În varianta modificată, articolul prevede că „membrii consiliului de administraţie nu pot face parte din mai mult de un consiliu de administraţie sau participa la societăţi comerciale cu care respectiva regie autonomă are relaţii de afaceri ori interese contrare“. Actul normativ a intrat în vigoare la 11 decembrie.
În paralel, la 30 noiembrie, deci anterior datei la care era votată legea de mai sus, era adoptată Ordonanța de urgență, nr. 109, potrivit căreia „membrii consiliului de administratie nu pot face parte din mai mult de cinci consilii de administrație ale unor regii autonome sau societăți comerciale“, iar buclucașul articol 13 era abrogat (considerând cronologia faptelor, deducem că era vorba de varianta originală a Legii nr. 15/1990). Acest act normativ a intrat în vigoare la 14 decembrie.
Ținând cont de coincidența temporală de promulgare a celor două legi, am încercat să aflăm justificarea modificării articolului 13 de la inițiatorul său, deputatul PNL Virgil Pop. Din păcate, acesta se află momentan în închisoare, sub acuzația de trafic de influență. Potrivit articolelor de presă apărute pe această temă în primăvara anului trecut, atunci când s-a decis condamnarea definitivă a acestuia la 5 ani cu executare, „Virgil Pop a pretins 80.000 de euro pentru ca, prin influenţa pe care o avea asupra persoanelor cu funcţii de conducere din SC Electrica SA Bucureşti şi Transilvania Nord, să determine încheierea unor contracte de execuţie de lucrări de instalaţii electrice“.
Cei mai avuți membri de CA
Pe vremuri, apartenența la un consiliu de administrație sau la o adunare a acționarilor în companiile de stat reprezenta garanția bunăstării. Din 2009, Guvernul a hotărât, ca soluție pentru reducerea cheltuielilor din aparatul public, să plafoneze indemnizațiile reprezentanților statului în consiliile de administrație din companiile publice și regiile autonome la un nivel de 1% din salariul directorilor acestor societăți (în condițiile în care și veniturile directorilor au fost diminuate până la un maximum de 4.800 de lei). De atunci, această regulă a fost aplicată în fiecare an, fiind valabilă înclusiv pentru 2013. Totuși, regulile diferă de la un caz la altul (în funcție de indicatorii financiari ai respectivei companii, de modul de numire a membrilor CA, etc.), astfel încât, în timp ce unii administratori au preferat să nu fie remunerați deloc, alții câștigă câteva sute de euro pentru o singură ședință – de pildă, potrivit informațiilor din presă, managerii privați din boardul Tarom primesc până la 800 de euro pentru o ședință de CA.
Însă, întrucât mulți dintre administratori au preferat să-și noteze în declarația de avere, la capitolul venituri, sintagma „conform fișei fiscale“ (mențiune incorectă și ilegală, însă răspândită rapid în rândul angajaților din sistemul public), articolul de față nu este menit să pună lumina pe cele mai mari averi din administrația publică, ci pe competențele persoanelor care decid viitorul companiilor de stat.
Am realizat, totuși, o trecere în revistă a administratorilor care au acumulat de-a lungul timpului active impresionante.
Lucian Isar - fostul ministru pentru mediul de afaceri, anterior șef al trezoreriei Bancpost, este, în momentul de față, președintele consiliului de administrație al CFR și membru al boardului Tarom. Isar a candidat, la începutul acestui an, și pentru un post de administrator al Transgaz, însă a fost respins de Adunarea generală a Acționarilor. Potrivit ultimei declarații de avere depuse, împreună cu soția, oficialul deține conturi și depozite bancare de 420.000 de euro, 285.000 de lire sterline și 130.000 de lei, la care se adaugă o serie de împrumuturi acrodate altor părți în valoare de 210.000 de euro și 150.000 de dolari. Familia Isar are, de asemenea, două apartamente și ceasuri și bijuterii în valoare de aproape 120.000 de euro.
Bogdan Donciu - președintele CA al Romatsa, membru și în boardul CN Aeroporturi Bucuresti, a fost atacat de nenumărate ori în presă, după ce a notat în declarația de avere din 2011 că a primit din partea soacrei sale aproape jumătate de milion de euro. Donciu deține trei terenuri cu o suprafață medie de 1.000 mp, un apartament și o casă, două autoturisme marca BMW și depozite bancare în valoare de 400.000 de euro și 280.000 de lei. De asemenea, Bogdan Donciu a avut în 2011 venituri de 380.500 de lei exclusiv din funcțiile de management deținute în companiile de stat.
Ioan Roșca - În vârstă de 51 de ani, Ioan Roșca a fost implicat, de-a lungul timpului, într-o serie de scandaluri, majoritatea legate de acordarea de contracte preferențiale unor furnizori agreați. Ioan Roșca deține patru terenuri, depozite și conturi care cumulează 80.000 de euro și 200.000 de lei, iar în 2011 a realizat venituri de 220.000 de lei (majoritatea banilor provenind nu de la Electrica, unde este director general, ci ca salariu câștigat în calitate de specialist inginerii regenerabile în cadrul companiei de consultanță în energii verzi Ibco Energ).
Eugen Brădean este membru în CA-ul Electrica Serv și în adunarea generală a acționarilor din cadrul Electrica SA. La doar 33 de ani, are în spate o carieră spectaculoasă. Deținător al unui MBA și al unui doctorat, a lucrat încă din al doilea an de facultate ca analist financiar în cadrul Petrom. Ulterior, în 2003, s-a deplasat la Londra, unde, timp de opt luni, a activat tot ca analist financiar în Banca Anglo-Română. În intervalul 2004 – 2005 a ocupat diverse poziții în BRD și Raiffeisen, ulterior fiind numit director regional în cadrul Bancpost.
A părăsit sectorul privat în iunie 2009, optând pentru un post de conducere în Departamentul de Afaceri Corporatiste al Electrica SA. În tot acest timp, a dobândit trei terenuri intravilane, două case, bijuterii de aproape 50.000 de euro și depozite și conturi bancare cu un sold cumulat de peste 300.000 de lei.
În 2012 a câștigat, prin prisma funcțiilor deținute în Electrica, 210.000 lei, la care se adaugă dividende și acțiuni în diverse societăți în valoare totală de 100.000 de lei.
capital.ro
Autor: Mirona Hriţcu Joi, 11 Aprilie 2013 17614 vizualizări
În plină febră a numirilor managerilor privați, am aruncat o privire asupra persoanelor care administrează companiile publice. Surprize au fost pe toate fronturile
Ușor nu a fost. Pentru că, deși legea obligă societățile de stat „să publice pe pagina de internet CV-urile membrilor consiliului de administraţie“, din cele mai mari 30 de regii și companii de stat autohtone, mai mult de jumătate au ales să nu afișeze aceste date. În încercarea de a afla, totuși, studiile și experiența celor care decid soarta marilor companii publice, am solicitat aceste date. Din cele 16 cereri trimise, am primit două răspunsuri. Tot legea spune că „membrii consiliului de administrație nu pot face parte din mai mult de 5 CA-uri“ (pentru mai multe detalii privind această prevedere, vezi caseta din pag. 13). Acest detaliu a stârnit ceva nemulțumiri întrucât supraaglomerarea administratorilor ar putea duce la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu. Care nu sunt puține, intrând aici aprobarea direcțiilor de activitate și de dezvoltare, verificarea funcționării sistemului de control, implementarea politicilor contabile și numirea și revocarea directorilor și evaluarea activității acestora.
Cei mai tineri administratori de la stat
Adrian Cighi - 29 de ani, vicepreședinte Franklin Templeton. În 2005, a obținut diploma de licență în Finanțe (summa cum laudae) din partea American International University (Londra), iar în perioada octombrie 2005 – iunie 2006 a urmat un masterat în contabilitate și finanțe la London School of Economics. A lucrat perioade foarte scurte de timp la Lehman Brothers și Goldman Sachs, apoi, în 2007, s-a angajat ca analist investiții în cadrul fondului de investiții al Băncii Transilvania. Din 2010, este membru al echipei Franklin Templeton România.
Potrivit ONRC, Adrian Cighi face parte din boardul CN „Aeroporturi București“, CN Poșta Română și CN „Administrația porturilor maritime“ Constanța. În paralel, figurează ca membru în CA-ul Romgaz, pe pagina de internet a companiei. Conform declarației de avere, Adrian Cighi nu este remunerat pentru participarea la ședințele consiliilor de administrație.
Oana Truță – 32 de ani, vicepreședinte Franklin Templeton. A absolvit atât studiile de licență, cât și de masterat, în cadrul Facultății de Științe Economice din cadrul Universității Babeș Bolyai. Din 2004 a lucrat ca analist de investiții în cadrul societății clujene Interdealer Capital Invest, iar în 2010 a fost recrutată de Franklin Templeton. Numele său apare în dreptul consiliilor de administrație ale Electrica Furnizare, Transgaz, Electrica Distribuție Nord și Hidroelectrica. Numele i-a devenit cunoscut în vara anului trecut, când, în calitate de reprezentant al Fondului Proprietatea în CA-ul Hidroelectrica, s-a abţinut de la votul privind intrarea gigantului energetic în insolvență. Ulterior, tânăra a fost acuzată că ar fi acordat diverse foloase materiale unor oficiali ai Ministerului Economiei, fără a fi aduse, însă, dovezi în acest sens. Oana Truță nu a trecut în declarația de avere remunerația primită din partea Fondului Proprietatea, singurele active trecute fiind pachete de acțiuni la diverse societăți comerciale, cu o valoare totală de 18.000 de dolari.
Ioana Timofte – 32 de ani, membru în Consiliul de Administrație al Electrica Distribuție Transilvania Sud. Fostă directoare marketing și de vânzări în cadrul unei companii farmaceutice ieșene (2005-2009), Ioana Timofte este cunoscută pentru distincția de „cea mai sexy femeie din politică“, oferită de Academia Cațavencu și pentru relația de rudenie cu fostul șef al SRI Radu Timofte.
Dan Valentin Gheorghe – 29 de ani, vicepreședinte Franklin Templeton, administrator în cadrul Nuclearelectrica, SN a Sării și SN „Aeroportul Internațional Timișoara“. Până de curând a făcut parte și din CA-ul Complexului Energetic Craiova (radiat prin fuziunea cu termocentralele Rovinari și Turceni). Absolvent al facultății de finanțe-bănci (ASE), a lucrat, până în iulie 2008, ca ofițer de credite în cadrul Credit Europe Bank, după care, timp de doi ani, a fost analist investiții în cadrul EFG Eurobank (România) și Wood&Company (Cehia). Întrebat ce criterii profesionale a trebuit să îndeplinească pentru a participa la luarea deciziilor în sectoare atât de diferite – aeronautic, minerit, energie – Dan Gheorghe nu a dorit să comenteze. La fel de evaziv a fost și în privința vârstei din buletin: conform ONRC, este născut în decembrie 1983 (informație negată în timpul conversației telefonice), conform CV-ului, are 26 de ani. Ulterior, la o nouă încercare de a afla câți ani are exact, Dan Gheorghe a afirmat că informațiile ONRC „ar trebui să fie corecte“: ceea ce presupune că a absolvit liceul la 21 de ani.
Paul Gheorghiu – 25 de ani, administrator în cadrul Nuclearelectrica, a deținut, până în iunie 2012, un mandat temporar în boardul Romgaz. A ajuns aici din funcția de consilier al fostului ministru al economiei Lucian Bode. În prealabil, fusese consultant senior în cadrul PricewaterhouseCoopers în intervalul 2008-2011, anul în care a și absolvit masteratul în administrarea afacerilor în limba engleză, organizat de ASE. Potrivit unor surse din Nuclearelectrica, Paul Gheorghiu nu a candidat la funcția de administrator al companiei în actualul proces de selecție a managementului. Și, odată numiți noii membri ai CA-ului, se va întoarce în mediul privat.
Cei mai «exotici» membri de CA
Andrei Barbu Todea - 48 de ani, membru în CA-ul Hidroelectrica și Oil Terminal (operator portuar deținut majoritar de stat), medic, actual secretar general în cadrul Ministerului Economiei. Conform CV-ului, Andrei Todea a fost, la începutul anilor ’90, coordonatorul organizației „Medicins sans frontieres“ în Transilvania, apoi, până în 1998, a ocupat diverse grade universitare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Cluj, iar până în 2005 a activat și ca medic primar (medicină legală). Ulterior, a fost primar de Sălaj, șeful casei județene de asigurări de sănătate SJ, iar din 2010 a intrat în guvern, ca secretar de stat. Are publicate zeci de articole și tratate de medicină.
Radu Puchiu - 40 de ani, membru în CA-ul Transelectrica. Licențiat al facultății de Design din București, Radu Puchiu a oscilat în ultimii ani între mediul public și cel privat. Astfel, din 2003 până în 2009 a coordonat departamentul de IT în cadrul Cancelariei Primului Ministru, ulterior fiind numit consilier de stat. Potrivit CV-ului, are aptitudini în web design și dezvoltare de site-uri, mentenanță, raportare, design grafic și branding. De luna trecută, a fost numit în boardul Transelectrica.
Claudiu Coman - 44 de ani, profesor universitar, doctor în sociologie. Claudiu Coman conduce Departamentul de Științe Sociale în cadrul Universității „Transilvania“ din Brașov și este membru în consiliul Facultății de Sociologie și Științele Comunicării al aceleiași instituții. Este, de asemenea, evaluator al ARACIS (Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior). Și, în paralel, mebru în consiliul de administrație al Electrica Distribuție Transilvania Sud.
Marian Geantă - 60 de ani, membru în CA-ul aceleiași Electrica Distribuție Transilvania Sud, are și studiile, și experiența necesare acestei responsabilități. L-am menționat doar pentru precizările făcute în CV, la categoria „alte detalii personale semnificative“: „fară a da dovadă de lipsă de modestie, pot afirma că temperamentul meu mixt (80% sanguin și 20% flegmatic) și zodia Balanţei îmi conferă o adaptabilitate rapidă, stabilitate emoţională, flexibilitate în gândire, discernământ, dinamism“.
Prevedere cu năbădăi: în câte CA-uri poți fi membru?
În 5 decembrie 2011 a fost adoptată Legea nr. 245/2011 „pentru modificarea art. 13 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale“. Așadar, o lege de modificare a unui singur articol dintr-o lege veche, apărută imediat după Revoluție, în vederea restructurării industriei comuniste - articol ce prevedea că o persoană poate face parte din maximum două consilii de administrație. În varianta modificată, articolul prevede că „membrii consiliului de administraţie nu pot face parte din mai mult de un consiliu de administraţie sau participa la societăţi comerciale cu care respectiva regie autonomă are relaţii de afaceri ori interese contrare“. Actul normativ a intrat în vigoare la 11 decembrie.
În paralel, la 30 noiembrie, deci anterior datei la care era votată legea de mai sus, era adoptată Ordonanța de urgență, nr. 109, potrivit căreia „membrii consiliului de administratie nu pot face parte din mai mult de cinci consilii de administrație ale unor regii autonome sau societăți comerciale“, iar buclucașul articol 13 era abrogat (considerând cronologia faptelor, deducem că era vorba de varianta originală a Legii nr. 15/1990). Acest act normativ a intrat în vigoare la 14 decembrie.
Ținând cont de coincidența temporală de promulgare a celor două legi, am încercat să aflăm justificarea modificării articolului 13 de la inițiatorul său, deputatul PNL Virgil Pop. Din păcate, acesta se află momentan în închisoare, sub acuzația de trafic de influență. Potrivit articolelor de presă apărute pe această temă în primăvara anului trecut, atunci când s-a decis condamnarea definitivă a acestuia la 5 ani cu executare, „Virgil Pop a pretins 80.000 de euro pentru ca, prin influenţa pe care o avea asupra persoanelor cu funcţii de conducere din SC Electrica SA Bucureşti şi Transilvania Nord, să determine încheierea unor contracte de execuţie de lucrări de instalaţii electrice“.
Cei mai avuți membri de CA
Pe vremuri, apartenența la un consiliu de administrație sau la o adunare a acționarilor în companiile de stat reprezenta garanția bunăstării. Din 2009, Guvernul a hotărât, ca soluție pentru reducerea cheltuielilor din aparatul public, să plafoneze indemnizațiile reprezentanților statului în consiliile de administrație din companiile publice și regiile autonome la un nivel de 1% din salariul directorilor acestor societăți (în condițiile în care și veniturile directorilor au fost diminuate până la un maximum de 4.800 de lei). De atunci, această regulă a fost aplicată în fiecare an, fiind valabilă înclusiv pentru 2013. Totuși, regulile diferă de la un caz la altul (în funcție de indicatorii financiari ai respectivei companii, de modul de numire a membrilor CA, etc.), astfel încât, în timp ce unii administratori au preferat să nu fie remunerați deloc, alții câștigă câteva sute de euro pentru o singură ședință – de pildă, potrivit informațiilor din presă, managerii privați din boardul Tarom primesc până la 800 de euro pentru o ședință de CA.
Însă, întrucât mulți dintre administratori au preferat să-și noteze în declarația de avere, la capitolul venituri, sintagma „conform fișei fiscale“ (mențiune incorectă și ilegală, însă răspândită rapid în rândul angajaților din sistemul public), articolul de față nu este menit să pună lumina pe cele mai mari averi din administrația publică, ci pe competențele persoanelor care decid viitorul companiilor de stat.
Am realizat, totuși, o trecere în revistă a administratorilor care au acumulat de-a lungul timpului active impresionante.
Lucian Isar - fostul ministru pentru mediul de afaceri, anterior șef al trezoreriei Bancpost, este, în momentul de față, președintele consiliului de administrație al CFR și membru al boardului Tarom. Isar a candidat, la începutul acestui an, și pentru un post de administrator al Transgaz, însă a fost respins de Adunarea generală a Acționarilor. Potrivit ultimei declarații de avere depuse, împreună cu soția, oficialul deține conturi și depozite bancare de 420.000 de euro, 285.000 de lire sterline și 130.000 de lei, la care se adaugă o serie de împrumuturi acrodate altor părți în valoare de 210.000 de euro și 150.000 de dolari. Familia Isar are, de asemenea, două apartamente și ceasuri și bijuterii în valoare de aproape 120.000 de euro.
Bogdan Donciu - președintele CA al Romatsa, membru și în boardul CN Aeroporturi Bucuresti, a fost atacat de nenumărate ori în presă, după ce a notat în declarația de avere din 2011 că a primit din partea soacrei sale aproape jumătate de milion de euro. Donciu deține trei terenuri cu o suprafață medie de 1.000 mp, un apartament și o casă, două autoturisme marca BMW și depozite bancare în valoare de 400.000 de euro și 280.000 de lei. De asemenea, Bogdan Donciu a avut în 2011 venituri de 380.500 de lei exclusiv din funcțiile de management deținute în companiile de stat.
Ioan Roșca - În vârstă de 51 de ani, Ioan Roșca a fost implicat, de-a lungul timpului, într-o serie de scandaluri, majoritatea legate de acordarea de contracte preferențiale unor furnizori agreați. Ioan Roșca deține patru terenuri, depozite și conturi care cumulează 80.000 de euro și 200.000 de lei, iar în 2011 a realizat venituri de 220.000 de lei (majoritatea banilor provenind nu de la Electrica, unde este director general, ci ca salariu câștigat în calitate de specialist inginerii regenerabile în cadrul companiei de consultanță în energii verzi Ibco Energ).
Eugen Brădean este membru în CA-ul Electrica Serv și în adunarea generală a acționarilor din cadrul Electrica SA. La doar 33 de ani, are în spate o carieră spectaculoasă. Deținător al unui MBA și al unui doctorat, a lucrat încă din al doilea an de facultate ca analist financiar în cadrul Petrom. Ulterior, în 2003, s-a deplasat la Londra, unde, timp de opt luni, a activat tot ca analist financiar în Banca Anglo-Română. În intervalul 2004 – 2005 a ocupat diverse poziții în BRD și Raiffeisen, ulterior fiind numit director regional în cadrul Bancpost.
A părăsit sectorul privat în iunie 2009, optând pentru un post de conducere în Departamentul de Afaceri Corporatiste al Electrica SA. În tot acest timp, a dobândit trei terenuri intravilane, două case, bijuterii de aproape 50.000 de euro și depozite și conturi bancare cu un sold cumulat de peste 300.000 de lei.
În 2012 a câștigat, prin prisma funcțiilor deținute în Electrica, 210.000 lei, la care se adaugă dividende și acțiuni în diverse societăți în valoare totală de 100.000 de lei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)