marți, 12 mai 2009

Aici sunt banii bucureştenilor

Planul anticriză al lui Piedone: tufişuri de 15.000 de euro bucata
11 Mai 2009 Razvan Mihai Vintilescu
Cotidianul

O combinaţie nefericită între o grădină botanică şi una zoologică a transformat sectorul 4 al Capitalei într-un loc în care criza financiară pare a fi luată peste picior de autorităţi
Mare grozăvie a pogorât peste locuitorii sectorului 4 din Bucureşti atunci când au văzut cum copaci dichisiţi sunt aşezaţi înţelept la umbra arborilor ce fac umbră până şi la etajul trei al blocurilor din intersecţia Budapesta. Sau cum băncile şi pergolele lucrate în lemn lucios le asigură o expunere perfectă la gazele de eşapament care îneacă de ani buni acea zonă, vestită pentru dificultatea traficului. Dar oamenii sunt mai rezistenţi decât plantele. Dovadă vie stau cei câţiva cai făcuţi din arbuşti şi iederă, cărora li s-au uscat picioarele de când trag o caleaşcă înfrunzită vizavi de Colegiul „Gheorghe Şincai“, în intersecţia Tineretului.
Păi nu era la mintea cocoşului că o să se întâmple aşa? Ce nevoie era de trăsură cu cai? Ajungeau nişte flori şi iarbă. Vrei mai mult, ai parcul de peste stradă“, spune îmbufnată Oana Lică, un client al supermarketului din zonă.

Simulând faptul că reprezentăm un om de afaceri care doreşte să achiziţioneze nişte aranjamente asemănătoare pentru a le dona unei primării din provincie, i-am convins pe angajaţii firmei Eco-Horticultura, cea care a furnizat „minunile“, să ne furnizeze preţul de catalog pentru trăsura de la Tineretului: 650 de milioane de lei vechi. Un pomişor ornamental, înalt de un metru, este mai ieftin: doar 34 de milioane bucata.
Culmea este că niţel mai încolo, unde Calea Văcăreşti o ia înspre cartierul Berceni, pârleazul normalităţii este sărit binişor de câţiva urşi polari care se uită perplecşi la plantele tunse în formă de corabie, amplasate în vâltoarea altui nod rutier gigantic al Capitalei. Un cerb strălucitor îi dă de furcă unui căţel încăpăţânat, care-l latră de mama focului. Dacă ar mai lua-o la picior, cu bastonul prin Bucureşti, cam aceasta ar fi scena care l-ar întâmpina pe Tudor Arghezi la ieşirea de pe strada Mărţişor. Nici noaptea nu ar scăpa de acest delir peisagistic, deoarece sute de globuri luminoase radiază pe dealurile unde altădată se înălţa Mănăstirea Văcăreşti. De-a lungul timpului, sectorul 4 a avut parte de o pleiadă de primari care s-au remarcat prin faptul că n-au făcut nimic remarcabil. Acum însă călătoria în timp şi spaţiu a fost brevetată de Cristian Popescu Piedone, care a găsit de cuviinţă să simuleze un Jurasic Parc pe bază de clorofilă. Adică niscaiva dinozauri (cel mai probabil un velociraptor şi un alamosaur) sunt gata să înghită Cimitirul Bellu dacă nu se usucă şi ei din cauza climei şi a poluării de pe Şoseaua Olteniţei. Conform ofertei furnizate de firmă, preţul unui dinozaur este de 4.500 de euro. O altă călătorie în timp, dar ceva mai uşoară este până la răsăritul anilor ’90. Astfel, mineri din plante, vagoane cu panseluţe şi o mină în miniatură îi întâmpină pe cei care vor să meargă la City Mall.

Şi aproape din orice colţ ai privi minunile înfrunzite, nu poţi să nu ştii cine e autorul. Cu grijă, cu litere de-o şchioapă vopsite pe plăcuţe bine înfipte, tronează inscripţia „Cristian Popescu Piedone - primar sectorul 4“.

Adevărul despre cel care a ticluit împânzirea cu absurdităţi a Bucureştiului, pe vreme de criză financiară, este puţin mai complicat decât o pancartă la picioarele unui dinozaur de iederă. Motivul: singurele achiziţii publice pe teme de amenajări arhitectural urbanistice de anul trecut au fost făcute de fostul primar Adrian Inimăroiu. Ele făceau parte dintr-un plan mai larg de lucrări efectuate în sectorul 4, a cărui valoare totală era de peste 16 milioane de euro. „Eu nu am comandat dinozauri, mineri şi caleşti... trebuiau să fie doar flori, iarbă şi copaci. Nici de palmieri nu era vorba. Banii erau dintr-un credit destinat pentru implementarea unui plan urbanistic, dar s-au cheltuit pe altceva“, spune Adrian Inimăroiu. El revine însă cu o precizare: „Nu vreau ca declaraţia mea să fie interpretată ca o răzbunare pentru faptul că am pierdut alegerile, dar cetăţenii au dreptul să afle cine le-a cheltuit banii aiurea“.
Într-o declaraţie telefonică, primarul Piedone şi-a asumat paternitatea investiţiilor din bani publici făcute pe vreme de criză financiară. Când l-am întrebat însă cât a costat fiecare dintre ciudăţeniile răsărite în sectorul 4 şi ce acte au stat la baza acestei achiziţii, a evitat răspunsul. Ne-a comunicat doar că ele au fost cumpărate în 2008, în baza unui contract din 2002, şi ne-a furnizat costul total al câtorva dintre amenajările pentru care solicitaserăm informaţii: 115.000 de euro pentru zona de lângă Parcul Tineretului în care tronează caleaşca trasă de caii ofiliţi şi aproape 350.000 de euro pentru amenajările din faţa Arhivelor Naţionale. Minerii, dinozaurii şi toate celelalte floricele de la City Mall au costat peste 180.000 de euro. Cristian Popescu Piedone a mai precizat că un palmier precum cei plantaţi în intersecţia de la Brâncoveanu a fost puţin peste 17 milioane de lei vechi. „Au garanţie 10 ani şi am primit trei palmieri bonus“, şi-a motivat Piedone achiziţia făcută.

AICI SUNT BANII BUCUREŞTENILOR

De 20 de ani, bucureştenii s-au obişnuit să-şi înjure primarii că nu fac nimic. Iar evaluarea nou alesului primar se făcea de obicei după principiul „la cât n-a făcut cel de dinainte, e clar că ăsta nou va face mai mult“. De un an, Capitala a început să fie brăzdată însă de semnele trecerii primului sfert de mandat al aleşilor din 2008. Primarii de sector şi cel general al Capitalei par să fi dat în hărnicie încercând să arate „că fac ceva“. Cele mai multe dintre proiecte sunt gândite să bucure ochiul trecătorului, dar să golească bugetele locale. Cotidianul vă propune o serie de reportaje şi anchete despre inutilitatea unor cheltuieli publice făcute în Bucureşti doar de dragul imaginii primarilor.

Topul pensiilor de lux din România


11 Mai 2009 Oana Craciun, Cristian Oprea
Cotidianul

Magistraţii şi aviatorii primesc la bătrâneţe cei mai mulţi bani dintre toţi beneficiarii sistemului de pensii speciale, cu câte o pensie maximă ce trece de 31.000 de lei. Guvernul pregăteşte o echivalare şi a acestor venituri.
Cea mai mare pensie specială se ridică la o valoare de aproape 33.000 de lei lunar şi revine unui magistrat, care ocupă astfel locul întâi în topul bugetarilor de lux, realizat pe baza datelor transmise de ministerele cu legi speciale de pensionare. Pe locul doi, la mică distanţă, se află pensia maximă din domeniul aviatic, de aproape 32.000 de lei.

Dacă magistraţii şi aviatorii ocupă primele două locuri în topul celor mai mari pensii, locul trei revine totuşi sistemului public de pensii, cu o valoare maximă de aproape 23.000 de lei, potrivit datelor de la Casa Naţională de Pensii. Următoarele poziţii sunt ocupate de diplomaţi, cu un maxim de peste 12.300 de lei lunar, de poliţişti, aproape 11.500 de lei, de funcţionarii publici parlamentari, cu peste 7.800 de lei, apoi de personalul de specialitate din instanţe, cu peste 7.300 de lei, şi de parlamentari, cu aproape 5.800 de lei.
Iar pe ultimele locuri în topul celor mai mari pensii se află Ministerul Apărării (MAp), unde peste 200 de persoane primesc o pensie de peste 5.000 de lei, SPP, cu o „maximă“ de aproape 4.800 de lei, şi SRI, cu un venit aproape de 4.700 de lei.

Într-un alt clasament, al pensiilor medii din sistemele care au legi speciale de calcul, primul loc este ocupat de personalul aeronautic civil navigant, care se laudă cu o medie de peste 9.200 de lei, de aproape 14 ori mai mare decât cea mai mică dintre pensiile medii, cea din sistemul clasic de pensii, care nu trece de 700 de lei lunar. În schimb, pensia medie în cazul procurorilor şi al judecătorilor este de peste 7.400 de lei. Cele două categorii se află la o distanţă considerabilă de locul trei, ocupat de diplomaţi, care se bucură de o medie de peste 3.700 de lei lunar.
Parlamentarii ocupă locul patru, cu o pensie medie de peste 3.500 de lei, urmaţi de personalul de specialitate din instanţe, unde pensia medie trece de 2.500 de lei, foarte apropiată de cea obţinută de următorii în top, funcţionarii publici parlamentari. Pe locul şapte se află angajaţii SPP, unde pensia medie este de peste 2.300 de lei, urmaţi de cei din SRI, cu o medie de peste 2.200 de lei. Pe ultimele două locuri în topul sistemelor speciale se plasează poliţiştii şi militarii, cu pensii de serviciu medii de aproape 1.700, respectiv 1.500 de lei lunar.

Bugetarii de lux primesc astfel de pensii de sute de milioane în virtutea unor legi speciale care au fost aprobate de Parlament în ultimii ani, după apariţia Legii-cadru a pensiilor, din 2000. În principal, ei sunt împărţiţi în două categorii. Pe de o parte sunt cei care cotizează ca toţi salariaţii din România la fondul public de pensii, dar primesc la bătrâneţe o pensie de serviciu, de până la 80% din media veniturilor din ultimele 12 luni de activitate. Aici intră diplomaţii, aviatorii, parlamentarii şi funcţionarii publici parlamentari, magistraţii şi personalul de specialitate din instanţe. Pe de altă parte sunt cei din cadrul armatei, poliţiei şi al serviciilor speciale, care intră pe prevederile Legii pensiilor militare, ce prevede o vârstă de pensionare de 55 de ani, excepţie făcând poliţiştii cărora li se aplică şi legea proprie de pensionare, de altfel asemănătoare. Legea pensiilor militare prevede o pensie de serviciu cu o valoare de 60-64%, ce poate ajunge şi la 100%, din salariul/ solda brută din ultima lună de activitate, în funcţie de condiţiile de muncă şi de vechime.

Însă, potrivit lui Mihai Şeitan, consilier al premierului Emil Boc pe probleme de asigurări sociale, fost şef la Casa Naţională de Pensii, aceste categorii speciale au o contribuţie mai mică decât restul angajaţilor din ţară. Ei plătesc doar 5% la bugetul de stat, în timp ce un angajat clasic cotizează acum cu 10,5% din salariu, la care se adaugă şi contribuţia de 20,8% a angajatorului. În plus, pentru „speciali“, angajatorii nu contribuie deloc la buget. Mai mult, pensiile speciale au parte de indexări cu rata inflaţiei sau alte majorări aferente funcţiei ocupate înainte de pensionare, pentru a putea păstra puterea de cumpărare a beneficiarilor, spre deosebire de pensiile din sistemul public, care rămân la mâna politicienilor.

Sume uriaşe de la buget
În ceea ce priveşte bugetele alocate de la bugetul de stat pentru plata pensiilor speciale, adică acele sume care vin în plus de la bugetul mare pentru aceste categorii speciale, doar MAp şi Ministerul de Interne ne-au furnizat cifre, care se ridică la peste 1,2, respectiv peste 1,8 miliarde de lei numai în 2009. Serviciul de Informaţii Externe a refuzat să dea orice fel de informaţii, nici măcar cele legate de nivelurile pensiilor, pe motiv că reprezintă informaţii clasificate.

Culisele cautarii conturilor familiei Ceausescu

La 20 de ani de la moartea dictatorilor, raman inca deschise controversele din jurul presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu. Cercetarile statului roman nu au scos la iveala existenta acestora, dar modul in care au fost conduse a alimentat suspiciunile ca investigatiile s-ar fi desfasurat superficial.

Recent, povestea presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu a revenit in prim-plan dupa ce o ancheta pornita la Washington a obligat cea mai mare banca din Elvetia, UBS, sa-i deconspire pe titularii a sute de conturi, suspectati de fraude. S-a speculat ca renuntarea la faimosul secret bancar elvetian ar putea fi utila si Bucurestiului, daca va relua vreodata cautarea conturilor dictatoriale. Asta, in conditiile in care doar despre Elvetia si UBS au existat informatii ca ar gazdui aproximativ 400 de milioane de dolari. Cert este ca, in cei 20 de ani scursi de la Revolutie, povestea conturilor a fost de multi uitata. Cunoscatorii nu au avut nici ei vreun interes sa mearga mai departe, chiar daca au existat si incercari reale de a le scoate la iveala. Intre timp, varii comisii parlamentare au tras concluzia ca banii nu au existat, desi cercetarile par sa fi avansat mai mult la suprafata.

Ultima lopata pe mormantul acestui dosar a fost aruncata anul trecut, cand Legislativul a aprobat raportul comisiei de ancheta, condusa de conservatorul Sabin Cutas. Acesta e subalternul, pe linie de partid, al omului de afaceri Dan Voiculescu, suspectat mult timp ca s-ar fi imbogatit din asemenea sume. Dar prima si cea mai ampla actiune de deconspirare a acelor conturi s-a derulat in 1990, cand guvernul Roman a angajat mai multi experti straini, canadieni si elvetieni, specializati in astfel de operatiuni. Treaba lor s-a incheiat subit. Statul roman a reziliat contractul cand specialistii erau deja siguri ca unele conturi puteau fi recuperate. Romania libera readuce in atentie munca expertilor straini, ce s-a ales de acele demersuri si, mai ales, contextul in care au fost oprite cercetarile.

Acuzatie adusa si la Targoviste

Inca din timpul Revolutiei din decembrie 1989, la Bucuresti au aparut zvonuri intense despre o pretinsa avere secreta a Ceausestilor, ascunsa in conturi deschise la banci din afara Romaniei. Ipoteza e formulata chiar in actul de acuzare a dictatorilor, executati la Targoviste in ziua de Craciun a acelui an. In ianuarie 1990, guvernul provizoriu condus de Petre Roman demareaza o ancheta care vizeaza gasirea acelor bani. Oficial, conturile nu au fost descoperite niciodata. Exista insa suspiciuni ca acestea ar fi fost folosite de unii agenti ai serviciilor secrete comuniste si de oameni care ar fi activat in comertul exterior, controlat total de Securitate. Pentru aceasta misiune, cabinetul Roman angajeaza mai multi experti straini, specializati in asemenea operatiuni: pe canadienii de la Peat Marwick Thorne (firma de contabilitate juridica) si Gowling Stratshi&Henderson (casa de avocatura), dar si pe avocata elvetiana, de origine americana, Suzzane Wolfe Martin.

Cartierul lor general devine un birou situat in cladirea Ministerului Justitiei (MJ). Potrivit unor investigatii jurnalistice derulate in anii ’90, specialistii straini ar fi identificat mai multe piste si ar fi informat guvernul ca presupusele conturi ar exista si ar putea fi descoperite. Intr-un raport inaintat MJ la jumatatea lui 1990 de unul dintre coordonatorii echipei, Edward Belobaba, se "confirma ipoteza ca in timpul dictaturii lui Ceausescu au fost deturnate mari sume de bani. Dupa toate probabilitatile, o buna parte din acesti bani pot fi recuperati". La randul sau, Suzzane Wolfe Martin indica faptul ca "deturnarile de fonduri s-ar fi putut produce prin filialele bancilor straine din Romania", mentionand ca piste bancile Societe Generale si Manufacturer’s Hanover Trust. Societatile Crescent si Vitrocim, strans legate de numele liderului PC, Dan Voiculescu, sunt amintite drept posibili beneficiari ai banilor ascunsi de Ceausesti.

Intr-un alt articol, Romania libera analizeaza decizia lui Petre Roman de a "calma" elanul expertilor straini.Astfel, desi angajati sa caute presupusele conturi secrete ale Ceausestilor, expertii straini si-au incetat misiunea la insistentele primului sef al SIE, Mihai Caraman. In 1990, spionul care a speriat NATO in plin Razboi Rece l-a avertizat pe primul ministru de atunci, Petre Roman, ca echipa internationala angajata de statul roman este pe punctul sa aiba acces la conturile spionajului romanesc. Acestea erau deschise la Banca Romana de Comert Exterior, institutie de la care canadienii sperau sa obtina informatii pretioase cu privire la schema deturnarii de fonduri in folosul dictatorilor.

Potrivit premierului de atunci, Petre Roman, celebrul spion l-ar fi informat direct ca echipa de canadieni solicita insistent acces la conturile in valuta gazduite de BRCE. Aceasta era banca prin intermediul careia Romania comunista a derulat tranzactiile de import-export, dar si finantarea spionilor aflati la post in Occident. Influentat de generalul Caraman, Roman le-a interzis specialistilor intrarea in BRCE pe motiv ca, altfel, acestia ar fi putut accesa conturile spionajului de la Bucuresti. Intr-adevar, conform documentelor vremii, canadienii s-ar fi plans ca ar fi fost impiedicati sa verifice situatia conturilor de la Banca Romana de Comet Exterior.

"Sute de spioni, deci sute de conturi"

Prima remarca vizavi de existenta unor conturi in valuta deschise pentru Ceausesti in strainatate a fost facuta de procurorul militar, generalul Dan Voinea. Potrivit stenogramei pastrate de la proces, unul dintre capetele de acuzare mentiona dosirea de catre dictatori a unui miliard de dolari in banci straine, dintre care 400 de milioane doar in Elvetia. "Asa se stia atunci, ca exista acele conturi, mai ales ca era deja o practica printre diversii ditatori ai lumii", motiveaza astazi Dan Voinea.

Cat priveste presupusele fonduri personale ale cuplului dictatorial, Voinea vine cu o ipoteza similara, in parte, celei emise de expertii canadieni angajati de Cabinetul Roman: "Acei bani ar fi putut fi camuflati sub forma conturilor personale ale agentilor serviciului de spionaj, aflati la post peste granita. Conturile lor erau alimentate de BRCE. Cum Romania avea sute de agenti, ar fi putut fi vorba de sute de conturi. Dupa schimbarea din ’89, e foarte posibil ca multi dintre ei sa-si fi lichidat conturile si sa se fi imbogatit".



Sursa: Romania Libera, 12 Mai 2009
Laurentiu Mihu