In Romania niciun politician corupt nu ajunge la inchisoare

Raportul Departamentului american de Stat privind situatia drepturilor omului in 2008, dat publicitatii miercuri, constata ca in Romania coruptia continua sa fie o problema si, pe baza concluziilor Comisiei Europene, noteaza ca Parlamentul nu este ferm angajat in eliminarea coruptiei la nivel inalt.

La capitolul "Coruptia Guvernului si transparenta", raportul american mentioneaza ca legislatia anticoruptie nu este implementata eficient, iar Romania este supusa unui mecanism special al Comisiei Europene de monitorizare regulata a progreselor facute pentru reformarea justitiei, relateaza NewsIn.

"Reactia ineficienta a autoritatilor in ceea ce priveste coruptia a ramas in centrul criticilor publicului si in centrul atentiei dezbaterilor politice si mediatice. ONG-urile si presa au continuat sa semnaleze faptul ca niciunul dintre cazurile majore de coruptie la nivel inalt nu au avut ca rezultat sentinte care prevedeau inchisoarea. Au existat anumite condamnari pentru coruptie ale unor oficiali mai putin importanti, iar Comisia Europeana a subliniat in raportul pe justitie din iulie ca sentintele judiciare sunt lipsite de consistenta si prea blande. In plus, potrivit CE, Parlamentul nu este ferm angajat in eliminarea coruptiei la nivel inalt si au existat eforturi de a slabi codurile de procedura penala, parlamentarii cerand ca suspectii sa fie notificati ca sunt interceptati sau urmariti", arata raportul.

Citand in continuare din raportul Comisiei Europene, Departamentul de Stat arata ca sistemul prin care populatia poate semnala cazuri de coruptie nu a fost accesibil si nici inteligibil, iar implementarea masurilor de protectie pentru cei care denunta acte de coruptie a fost deficitara.

In plus, s-au facut progrese mult prea mici in cele zece cazuri de coruptie care implica fosti ministri, din cauza deciziei fostului parlament de a bloca investigatiile si din cauza faptului ca acele cazuri au fost suspendate de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Decizia Inaltei Curti s-a bazat pe necesitatea de a returna dosarele ministrilor catre Parlament pentru obtinerea aprobarilor. Pana la sfarsitul anului, doua dintre cele zece cazuri au fost trimise in justitie, trei erau la DNA, unul a fost respins de Parlament, iar trei erau inca blocate in Parlament.

ONG-urile si oficialii au criticat frecvent sistemul judiciar in timpul anului. "Una dintre cauze a fost esecul institutiei de supraveghere a justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), de a crea proceduri pentru rezolvarea potentialelor conflicte de interes intre membri. Practica CSM de a delega magistrati pe pozitii nejudiciare catre agentii guvernamentale a afectat si mai tare curtile si procuraturile care se confrunta cu problema lipsei de personal. Procurorul general a criticat Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru returnarea frecventa a cazurilor catre procurori pentru investigatii suplimentare, in loc sa judece cazul cum este prezentat. Observatorii si-au exprimat ingrijorarea legata de lipsa impartialitatii juridice, din moment ce unii membri ai Parlamentului au continuat sa practice avocatura, atat personal, cat si prin asociatii de la firma lor de avocatura", potrivit raportului.

Conditiile din inchisori au ramas in continuare dure si nu au indeplinit standardele internationale, dar autoritatile au imbunatatit conditiile in unele inchisori. La sfarsitul lui decembrie, 26.291 de persoane, inclusiv 434 minori, erau in inchisoare sau detentie juvenila intr-un sistem cu o capacitate de 34.299. Chiar daca, teoretic, supraaglomerarea nu a reprezentat o problema serioasa, au exista inchisori cu mai putin de 13 metri patrati pentru fiecare prizonier. Nici igiena din inchisori nu a indeplinit standardele internationale, iar facilitatile medicale nu erau suficiente pentru a ingriji toti detinutii. Incalzirea si apa calda nu erau disponibile imn numeroase facilitati, iar iluminarea lasa de dorit.

Impunitatea politiei a ramas o problema. Plangerile privind comportamentul inadecvat al politistilor au fost gestionate de o comisie disciplinara interna a unitatilor unde lucrau cei reclamati. In timpul anului, au existat 54 de dosare penale impotriva ofiterilor de politie, dintre care 44 pentru mita si trafic de influenta, iar zece pentru abuz in serviciu.

Reforma politiei a continuat in timpul anului, iar Guvernul a oferit politistilor, cu sprijinul agentiilor straine de implementare a legii, antrenamente si cursuri despre dreptruile omului si tratamentul suspectilor. Politia a continuat sa angajeze femei si minoritati, numarul femeilor din politie ajungand la 5.255, reprezentand peste 10% din totalul fortei de lucru. Exista si 176 de ofiteri romi, iar politistii au folosit mediatori romi pentru a facilita comunicarea cu aceasta etnie si pentru a oferi asistenta in situatii de criza.

Raportul constata ca nu au fost semnalate cazuri de violenta sociala impotriva romilor, dar atrage atentia ca 1,5% din populatia roma nu are certificat de nastere, iar intre 1,9 si 6 procente nu au carti de identitate.

Ca si in anul precent, raportul din 2009 arata ca in Romana exista in continuare probleme cu retrocedarea cladirilor si despagubirile. "Dintre cele 201.750 de cereri de restituire de cladiri, 110.481 au fost rezolvate, 39.871 au fost respinse, 7.172 s-au calificat pentru masuri mixte (restituirea si compensatii constand in actiuni la fondul Proprietatea sau in alte servicii), 47.076 de cazuri s-au calificat pentru restituirea echivalentului, iar 16.362 de cereri au fost rezolvate prin restituirea proprietatii", se arata in raport.

Publicat: astazi

Călătoriile fraţilor Becali prin paradisurile fiscale, blocate de UE

Liderii europeni iau în calcul eliminarea acestor driblinguri fiscale a căror activitate scapă de sub control. Conform DNA, fotbaliştii români sunt transferaţi în străinătate prin off-shore.

25 Feb 2009 Calatoriile fretilor becali prin paradisele fiscale

Fotbaliştii transferaţi din România traversează mai multe paradisuri fiscale înainte de a ajunge în iadul băncii de rezerve a clubului care a plătit milioane de euro pentru achiziţionarea sa. După ani de anchete şi schimb de informaţii între procurorii DNA şi autorităţile fiscale din alte ţări, a fost trimis în instanţă dosarul „Transferuri“, care are astăzi un nou termen la Tribunalul Bucureşti, unde a fost retrogradat de la Înalta Curte ca urmare a faptului că George Copos a pierdut calitatea de parlamentar. Conform rechizitoriului, impresarii Victor şi Ioan Becali, cu complicitatea directă a preşedinţilor de cluburi şi tacită a autorităţilor fotbalistice, au driblat impozitele către stat şi contabilitatea societăţilor sportive, alimentându-şi conturile personale după ce banii, ca un alergător la maraton, se plimbau prin mai multe conturi ale unor firme din Olanda sau din Insulele Virgine Britanice.

Criza economică generalizată ar putea strica însă mecanismul prin care fraţii Becali şi-au sporit averea în detrimentul cluburilor şi al bugetului de stat.
Reuniţi la Berlin pentru a pregăti Summitul G-20 de la Londra, liderii europeni din Franţa, Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania şi Olanda au luat în discuţie „paradisurile fiscale“ care sunt un adevărat pericol „sistemic“. „Ne gândim la sancţiuni mai dure pentru a ne proteja de pericolele care vin din aceste jurisdicţii necooperante, adică aceste paradisuri fiscale“, s-a precizat într-un comunicat, citat de „Le Monde“, preşedintele francez Nicolas Sarkozy adăugând: „Un regulament fără sancţiuni nu se poate“.

Revenind la dosarul ‘Transferuri“, reamintim că DNA i-a trimis în judecată pe opt oameni de fotbal în legătură cu transferurile în străinătate a 12 jucători, procurorii acuzându-i pe Gheorghe Copos, Cristian Borcea, Mihai Stoica, Jean Pădureanu, Gheorghe Popescu, Gheorghe Neţoiu, Ioan Becali şi Victor Becali de evaziune, înşelăciune şi spălare de bani. Conform procurorilor, Copos a înregistrat în contabilitate 100.000 de dolari din transferul lui Florin Bratu la Galatasaray, suma reală fiind de 2,75 milioane, nereguli existând şi în ceea ce priveşte plecarea lui Cristi Dulca la Pohang din Coreea. Cele mai multe probleme apar la Dinamo, prin intermediul căruia fraţii Becali şi oficialii clubului au reuşit să obţină profituri importante.

Se foloseau ca paravan firme tip SRL din Olanda (Phoenix BV, Intermark International, ambele din Rotterdam, Van Duisboden BV, Pyralis din Amsterdam), care erau deţinute de un avocat olandez. Acestea, după ce-şi reţineau un comision de 2% din fiecare sumă de transfer sustrasă, virau banii în conturile firmelor Tierney Int. Ltd., Star Advisors SA şi Star Ventures SA, toate cu sediul în Insulele Virgine Britanice, cunoscut paradis fiscal al firmelor off-shore. Ulterior, aceleaşi sume de bani erau trimise la diverse bănci din Europa (Gibraltar, Luxemburg, Elveţia), iar de aici, din contul personal al lui Ioan Becali, au fost transferaţi în conturile aparţinând lui Victor Becali din România. Acesta din urmă a efectuat retrageri în numerar din aceste conturi în cuantum de 4,5 milioane de euro, susţin procurorii. Conform rechizitoriului, bugetul de stat ar fi fost prejudiciat cu 1,5 milioane de euro, al FRF, cu 600.000 de euro, iar al cluburilor, cu peste 12 milioane de euro.

Cerc închis la Sânmărtean
Lucian Sânmărtean a revenit ieri la Gloria Bistriţa, club cu care a semnat un contract până în vară. Jucătorul este unul care apare în dosarul „Transferuri“, din cauza tranzacţiei referitoare la el fiind acuzaţi de evaziune fiscală Jean Pădureanu şi Gică Popescu. Ca şi în cazul Florin Cernat (vezi schema), jucătorul a fost cedat de Bistriţa SRL-ului olandez Intermark pentru 300.000 de dolari, deşi s-au plătit pentru el 600.000 de dolari de către clubul grec Panathinaikos Atena.

25 Feb 2009 Viorel Dobran
Sursa Cotidianul

Nepoata lui Boc, angajata la Guvern

Fosta angajata a primariei Cluj-Napoca, Mihaela Eugenia Boc este actualmente consilierul personal al Primului Ministru, ocupand unul din locurile eliberate recent din Cancelaria premierului.

Potrivit Cotidianul, in evidentele Cancelariei primului-ministru apare numita Mihaela Eugenia Boc, care ocupa functia de consilier personal, potrivit declaratiei sale de avere. Locul anterior de munca al Mihaelei Boc a fost Primaria Cluj-Napoca, adica fostul loc de munca al actualului premier Emil Boc.

Intre cele doua persoane nu este doar o coincidenta de nume, Mihaela fiind nepoata premierului Boc - un bunic al Mihaelei si tatal lui Emil Boc sunt frati. Mihaela a terminat Facultatea de Litere a Universitatii "Babes Bolyai’’ din Cluj. Coincidenta, aici preda si sotia premierului, tot la Facultatea de Litere.

Mihaela Eugenia a fost angajata in Departamentul de protocol al primariei, cam la doi ani dupa ce Emil Boc a devenit primar al Clujului. Surse locale citate de Cotidianul spun ca se ocupa de pregatirea conferintelor de presa ale premierului.

Potrivit declaratiei de avere a Mihaelei Boc, postata de pagina de internet a Guvernului si datata 17 februarie, nepoata premierului are un autoturism Peugeot 207, cumparat in 2006. Declaratia de interese mentioneaza doar statutul de membru al PD-L, relateaza NewsIn.


Reactiile oficiale nu au intarziat sa apara

Mihaela Boc este angajata la cabinetul secretarului de stat Stefania Ferencz, din Cancelaria Primului-ministru, si este ruda de gradul V a premierului Emil Boc, informeaza o precizare remisa de Biroul de Presa al Guvernului.

Continutul acesteia este prezentat de Cotidianul. "Doamna Mihaela Boc este angajata la Cabinetul secretarului de stat Stefania Ferencz, din Cancelaria Primului-ministru. Mihaela Boc nu este consilier personal al primului-ministru, asa cum gresit a aparut in mass-media (in declaratia de avere scrie negru pe alb „consilier personal” , orice numire a consilierilor personali, respectiv a consilierilor de stat ai Primului-ministru fiind publicata in Monitorul Oficial. Doamna Mihaela Boc este ruda de gradul V, in linie colaterala, a Sefului Executivului".


Se cauta locuri libere in alte institutii pentru functionarii concediati de la Cancelarie

Seful Cancelariei premierului, Catalin Baba, a declarat marti ca identifica in prezent posturile vacante din alte institutii si a propus acordarea unui salariu compensatoriu pentru fiecare salariat al Cancelariei care va fi disponibilizat, potrivit NewsIn.

"In conformitate cu articolul 69 din Codul Muncii si cu prevederile din Contractul Colectiv de munca la nivel national, s-a declansat procedura de concediere colectiva", a anuntat Baba in cadrul unei declaratii de presa sustinute la Palatul Victoria.

Seful Cancelariei a mai spus ca, in cadrul discutiilor pe care le-a avut marti cu reprezentantii salariatilor din Cancelarie si cu cei ai Sindicatului National al Functionarilor Publici, a prezentat demersurile institutiei pentru atenuarea consecintelor concedierii si compensatiile ce urmeaza a fi acordate in conformitate cu articolul 70 din Codul Muncii si cu prevederile contractului colectiv de munca la nivel national.

"Ambele parti au cazut de acord sa colaboreze in scopul aplicarii prevederilor legale si au stabilit un calendar de intalniri cu reprezentantii salariatilor. Cea de-a doua intalnire urmeaza sa aiba loc luni, 2 martie", a precizat Baba.

Publicat: astazi 9am

Exemplu pentru noi!

Ministrul spaniol al justiei, Mariano Fernandez Bermejo, a demisionat luni, dupa ce a participat la o partida de vanatoare cu un judecator insarcinat cu anchetarea unor politicieni din opozitie, un subiect intens discutat in campania pentru alegerile regionale, relateaza Reuters.

Opozitia conservatoare, aflata sub presiune din cauza anchetei de coruptie desfasurata de judecatorul Baltasar Garzon, sustine ca partida de vanatoare din Andaluzia arata ca Guvernul este prea apropiat de puterea judiciara.

"Nu pot tolera ca acest lucru sa fie folosit impotriva celor care actioneaza pentru idealurile guvernului socialist", a spus Bermejo, care s-a confruntat saptamana trecuta si cu o greva fara precedent a judecatorilor.

Potrivit NewsIn, aceasta este prima demisie a unui ministru din cabinetul premierului Jose Luis Rodriguez Zapatero, care conduce Guvernul din 2004, si intervine in conditiile in care duminica vor avea loc alegeri in Tara Bascilor si in Galicia.

Liderul Partidului Popular (PP), de opozitie, Mariano Rajoy, i-a cerut in repetate randuri lui Bermejo sa demisioneze. Potrivit PP, ancheta judecatorului Garzon, care vizeaza membri ai formatiunii care detin functii la nivel local, are ca scop sa limitezele sansele partidului in alegeri.

"Demisionand, Bermejo isi recunoaste responsabilitatea politica si pune capat unei perioade groaznice ca ministru", a declarat purtatorul de cuvant al PP pe probleme de justitie, Federico Trillo. "Dar nu clarifica cel mai grav lucru: complotul lui Bermejo cu Garzon", a spus Trillo.

Partida de vantoare a primit o mare atentie mediatica, iar ziarele conservatoare au publicat fotografii cu ministrul alaturi de un cerb mort.

Bermejo a declarat saptamana trecuta ca s-a intalnit intamplator cu Garzon in timpul calatoriei sale in Andaluzia, dar a recunoscut ca a comis o greseala pentru ca a vanat impreuna cu el si ca nu are licenta valabila pentru a vana.

Guvernul a anuntat ca Bermejo va fi inlocuit la conducerea Ministerului Justitiei de Francisco Camano, ministru insarcinat anterior cu coordonarea relatiilor dintre Guvern si Parlament.

Potrivit sondajelor, socialistii ar putea sa obtina si mai multe mandate in alegerile regionale de duminica. Spre deosebire ale guverne europene, socilistii spanioli si-au mentinut si chiar sporit popularitatea, in pofida recesiunii economice si a cresterii semnificative a ratei somajului.

Analistii sunt de parere ca acest fapt se datoreaza si diviziunilor din Partidul Popular, slabit si mai mult in urma anchetei lui Garzon, care a cerut in anii '90 extradarea fostului dictator din Chile Augusto Pinochet.

Sursa 9am
Publicat: astazi

Directorul penal de la ANIF demisioneaza

SUSPICIUNI. Constantin Iancu are dosar penal pentru ca l-ar fi sechestrat pe Alexandru Andrei (medalion)

Directorul Administratiei Nationale a imbunatatirilor Funciare (ANIF), Constantin Iancu, isi prezinta astazi demisia din functie. El si-a motivat gestul precizand ca nu vrea sa implice PD-L in acest scandal.

Sursa Cancan

Arpad Dobre

luni, 23 februarie 2009

Iancu a declarat in weekend ca si-a trimis sambata demisia prin fax la Ministerul Agriculturii, iar azi o va prezenta ministrului Ilie Sarbu. El a precizat ca si-a dat demisia de la conducerea ANIF pentru ca asupra colegilor din PD-L si a partidului sa nu planeze nicio suspiciune. Iancu sustine ca nu are cunostinta de vreun dosar penal pe numele sau si a avertizat ca, dupa ce isi va dovedi nevinovatia, ii va da in judecata pe cei care au declansat campania impotriva sa. Reamintim ca, sambata, CANCAN a publicat informatia potrivit careia directorul ANIF ar avea un dosar penal instrumentat de procurorii DIICOT, pentru ca l-ar fi sechestrat pe omul de afaceri Andrei Alexandru ca sa-l oblige sa-i cesioneze 50% dintr-o firma. Despre dosar are cunostinta si ministrul Transporturilor, Radu Berceanu. Acesta s-a aratat surprins ca presa a scris despre Iancu abia cand acesta a fost numit la conducerea ANIF. Berceanu sustine ca dosarul lui Iancu se afla de trei ani in stadiul de cercetari.

Noul şef al Loteriei, expert în comisioane confidenţiale

Gheorghe Benea, noul preşedinte al Loteriei Române, primea în 2002, pe când era director al combinatului de celuloză Someş Dej, cel puţin 2.000 de dolari lunar într-un cont secret deschis la o bancă din Austria, pentru a-şi submina societatea în folosul unui partener extern.

În perioada 1999-2004, actualul şef al Loteriei Române a fost director general al combinatului de celuloză Someş Dej, care intrase atunci în reorganizare judiciară. Judecătorul sindic l-a numit pe Benea şi administrator judiciar. Un an mai târziu, combinatul a fost cumpărat de firma austriacă Hovis GmbH, care şi-a asumat şi planul de reorganizare judiciară. Această firmă se ocupa cu comerţul de celuloză şi hârtie şi dorise la vremea respectivă să cumpere şi o fabrică de profil.Potrivit unui document secret încheiat între Hovis GmbH şi Gheorghe Benea, în calitate de director şi administrator judiciar, firma austriacă se angaja să-i plătească lui Benea un comision de 5%, dar nu mai puţin de 2.000 de dolari, din diferenţa dintre preţurile cu care Someş vindea celuloza şi hârtia către Hovis şi cele cu care Hovis revindea mai departe marfa către terţi.

Prin urmare, cu cât Someş SA vindea mai ieftin către Hovis, cu atât comisionul pe care îl primea Benea era mai mare. O altă clauză controversată din acest contract prevedea că, în cazul în care judecătorul sindic l-ar fi demis pe Benea din funcţia de administrator judiciar, Hovis ar fi urmat să-l angajeze pe acesta timp de un an pentru un salariu de 5.000 de dolari lunar. Conducerea firmei Hovis îi deschisese lui Gheorghe Benea contul personal 00744457268 la Bank Austria din Viena, unde îi livra lunar cei peste 2.000 de dolari. Acest aranjament nu a fost adus la cunoştinţa judecătorului sindic, deşi era obligatoriu.În 2002, Hovis a dat faliment şi a fost preluată de o altă firmă austriacă, MFCC GmbH, care şi-a asumat şi angajamentele legate de combinatul din Dej. Noua conducere a combinatului a găsit în arhiva cu documente a lui Hovis contractul controversat şi a decis să-l rezilieze. După ce MFCC i-a tăiat o importantă sursă de venit, Benea a ieşit la atac şi a început să acuze noua conducere că nu doreşte să-şi îndeplinească angajamentul de investiţii menit a scoate societatea din administrare judiciară. Ca urmare a acestui conflict a ieşit la iveală şi faptul că până în anul 2002, cât a fost Hovis acţionar majoritar, combinatul dejean cumpăra lemn de la o societate din Harghita, Celforexim, unde Gheorghe Benea deţinea 16,6% din acţiuni. În urma acestor nereguli constatate în managementul combinatului, firma austriacă a depus o plângere la PNA (condus pe atunci de Ioan Amariei), care l-a scos nevinovat pe Gheorghe Benea.În legătură cu toate acestea, noul preşedinte al Loteriei Române a declarat pentru Cotidianul: “Ceea ce spuneţi dumneavoastră e o poveste veche. Într-adevăr, am avut deschis la o bancă din Austria un cont, în care mi se transferau lunar vreo 2.000 de dolari. Dar lucrul ăsta era legal. Era vorba despre un comision prevăzut într-un contract încheiat între acţionarul majoritar şi eu, ca director general al combinatului. Pentru asta am fost anchetat de PNA şi am fost găsit nevinovat. Concluzia cercetărilor a fost că fapta nu există. Restul sunt speculaţii”.Două salarii, un singur directorGheorghe Benea a fost membru PSD până la alegerile generale de anul trecut, când a trecut la PDL, pentru a candida la un post de senator într-un colegiu din Cluj, unde a pierdut. Pentru a-l putea numi la conducerea Loteriei, ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea, a demis-o din funcţie pe Liliana Mincă, fără să-i impute acesteia vreo abatere sau greşeală de management. Prin urmare, Consiliul de Administraţie al Loteriei Române este obligat, paralel cu salariul noului director, să-i achite leafa plus bonusurile aferente şi Lilianei Mincă, până la expirarea mandatului acesteia, în martie 2010, sumă care se ridică la aproape 121.000 de lei.

Sursa: Cotidianul

19 Feb 2009 George Lacatus

Ministrul turismului, Elena Udrea, a omis sa treaca in declaratia de avere mai multe firme pe care le detine sotul ei, omul de afaceri Dorin Cocos. Po

Ministrul turismului, Elena Udrea, a omis să treacă în declaraţia de avere mai multe firme pe care le deţine soţul ei, omul de afaceri Dorin Cocoş. Potrivit legii controlului averii, demnitarii sau aleşii sunt obligaţi să menţioneze în declaraţiile de avere şi firmele deţinute de partenerul de viaţă.
Opt societăţi comerciale deţinute de omul de afaceri Dorin Cocoş nu au fost trecute în declaraţia de avere a ministrului Turismului Elena Udrea.
Conform legii Agenţiei Naţionale de Integritate, în declaraţia de avere se completează şi bunurile deţinute de soţul sau soţia unui demnitar sau ales.
Legea mai spune că firmele trebuie să se regăsească în declaraţia de avere dacă au un capital social si venituri mai mari de 5.000 de euro, iar patru dintre firmele lui Dorin Cocoş intră în această categorie, potrivit Ministerului Finanţelor. Două dintre firmele care nu apar in declaratia de avere a ministrului Turismului se ocupă cu activităţi hoteliere, iar alte două oferă servicii conexe celor hoteliere.Averea familei Udrea - Cocoş a fost rotunjită consistent anul trecut de patru firme deţinute de soţul ministrului turismului, firme care le-au adus venituri de o jumătatea de milion de euro, potrivit raportărilor către Ministerul Finanţelor. Aflată la Milano, Elena Udrea, susţine că dacă a făcut vreo eroare în declaraţia de avere, aceasta nu a fost cu intenţie.
Potrivit Legii Agenţiei Naţionale de Integritate, Elena Udrea poate fi acuzată de fals in declaraţii.

Sursa: Realitatea TV

Halal criza!

Sa ma ierte Dumnezeu, dar de ridicarea atator biserici avem noi nevoie?
Avea dreptate Prigoana cand a zis: " Ce sa mai ducem bolnavii la spital, ii ducem direct la biserica, ca oricum sistemul sanitar e infect din toate punctele de vedere, si am ridicat la biserici".

Dumnezeu e sus si vede, poti sa te rogi si acasa, sau afara in aer liber.
Biserica Ortodoxa romana a apucat-o pe o cale gresita, pe calea politicului si pe calea pierzaniei.
Din spusele presei, Biserica Romana detine o avere echivalenta cu 3% din PIB-ul Romaniei, pentru ce le mai trebuie banii de la buget? Dece nu e mai aproape de credinciosi? Biserica ne-a condus foarte mult timp, pacat ca nu ajuta la salvarea noastra ci ne ingroapa de vii.
Dumnezeu a zis "sa faci ce zice popa, nu ce face el".

Amin va zic eu voua!

806 biserici bugetate pentru mantuirea crizei,

18 Feb 2009 Lucian Gheorghiu
Cotidianul

Personaje: Uniunea Democratica a Maghiarilor din Romania Partidul Social Democrat Partidul National Liberal Partidul Democrat Liberal Oprisan
Veniţi cu comandă din teritoriu, deputaţii şi senatorii au impus, în plină criză, în comisiile de buget finanţarea pentru construirea sau renovarea a sute de biserici.
ur de 1.500 de amendamente au trecut de Comisia de buget-finanţe şi sunt 90% şanse să fie adoptate şi în plen de senatori şi deputaţi. Deputatul UDMR, Erdei Doloczki Istvan, membru în Comisia de buget-finanţe, ne-a explicat că “doar dacă primul-ministru sau ministrul de Finanţe vin cu o poziţie de ultimă oră, ceea ce e greu de crezut, s-ar putea ca unele dintre aceste amendamente admise la comisie să nu fie votate”.Amendamentele admise vizează alocarea de sume de bani pentru 806 lăcaşe de cult, 242 şcoli generale, licee şi grădiniţe, 36 de spitale şi 37 de cămine culturale.
Cu excepţia a 30 de amendamente ale PNL şi 5-6 ale UDMR, celelalte aparţin parlamentarilor PSD şi PDL. O parte dintre amendamentele admise au fost propuse de parlamentari pentru colegiile în care au fost aleşi, iar în alte situaţii ele sunt “opera comună “ a senatorilor şi deputaţilor dintr-un judeţ.Dintre cele 806 biserici care urmează să primească bani în urma amendamentelor admise, cele mai multe - 83 - sunt din judeţul Olt. Au beneficiat de “generozitate” şi judeţele Suceava (58 de biserici). Cluj şi Timiş (câte 51), Sălaj (37), Maramureş (36), Bacău şi Bihor (câte 33). În Bucureşti 34 de biserici au primit bani. Cele mai oropsite judeţe sunt Giurgiu şi Brăila, care vor primi bani doar pentru o singură biserică, iar judeţele Argeş şi şi Călăraşi, pentru câte două biserici. Sumele acordate pentru biserici variază între 10 mii lei noi şi 400 mii lei noi, suma totală fiind de 55 de milioane lei noi.Prin sondaj, Cotidianul a monitorizat culoarea politică a primarilor din judeţele Bacău şi Cluj care vor obţine bani pentru biserici. Astfel, în judeţul Bacău, 8 primării sunt conduse de PSD - în Moineşti au obţinut fonduri 4 biserici, 4 de PDL, 2 de PC - în Oneşti, 5 biserici vor beneficia de fonduri şi câte una de PNL şi PPPS. În judeţul Cluj, 7 primari PDL vor avea bani pentru 28 de biserici, 5 primari PSD pentru 7 biserici, câte 2 primari ai UDMR şi PNL vor obţine fonduri pentru câte o biserică, şi de asemenea doi primari independenţi au fost făcuţi “fericiţi” de legea bugetului.Pentru cele 242 de şcoli s-a aprobat suma de 33 de milioane lei noi, cele 36 de spitale au alocate 6.730 mii lei noi, iar cele 37 cămine culturale vor obţine 4.6 milioane de lei noi.Oprişan, scos din salăBaronul PSD de Vrancea Marian Oprişan a fost dat afară din sala de plen, după ce venise în zona arondată Guvernului pentru a asista la susţinerea amendamentelor pentru judeţul său. Preşedintele de şedinţă, pedelistul Ioan Oltean, a solicitat imediat ca persoanele care nu sunt parlamentari să iasă din sală, fapt ce l-a enervat pe Oprişan. “Cum pot să fiu eu dat afară din sală, eu care am în spate o sută şi ceva de mii de voturi de unul care are treizeci şi ceva de mii de voturi?”, s-a întrebat Oprişan. (L.G.)

Scandalos: kilometri zero, dar salarii fără număr la Autostrăzi

18 Feb 2009 Doru Cireasa
Sursa Cotidianul

Personaje: CNADNR Compania Autostrazi Fondului Radu Berceanu Ministerul Transporturilor

Compania de Autostrăzi a sfidat anul trecut criza. Fiecare dintre cei 30 de directori a încasat lunar în 2008 cel puţin 3.000 de euro.
Fondul de salarii al Companiei de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) s-a situat anul trecut la nivelul de 30,66 milioane de lei, fiecare angajat al CNADNR primind în medie echivalentul a 1.200 de euro, arată o analiză internă la nivelul companiei. Fondul de salarii alocat în 2008 celor 566 de angajaţi, la rândul lor cu 32% mai mulţi decât în 2007, a crescut cu 63% faţă de 2007, când a fost de numai 18,84 milioane de lei.Un material publicat în ultimul număr al lunarului „TIR Magazin“ dezvăluie modul în care se poate ajunge la mii de euro salariu.
Pe hârtie angajaţii CNADNR sunt modeşti, iar grilele de salarizare nu au nimic frapant în ele. În luna octombrie a anului 2008 salariul de încadrare al unui director era cuprins între un minim de 2.950 de lei şi un maxim de 5.900 de lei. Desigur că directorii au fost încadraţi la gradaţia maximă, iar apoi li s-au adăugat o sumedenie de sporuri. Salariului de bază i s-a adăugat, cel puţin în octombrie, un spor de lucru cu fonduri europene de 75%, alt spor de conducere de 40-45%, sporuri de fidelitate de 10%, de vechime de până la 25% şi salarii de merit. S-a ajuns ca fiecare dintre cei 30 de directori ai CNADNR să câştige până la 15.000 de lei lunar, minimum fiind de 11.000 de lei.În cazul în care directorul avea şi ore suplimentare (chiar dacă legea interzice plata orelor suplimentare celor care încasează sporuri de conducere) venitul creştea şi mai mult...Cât priveşte sporul de 75% primit pentru gestionarea fondurilor europene de către CNADNR, trucul a fost următorul: „Personalul era încadrat câteva zile la o direcţie care lucra cu fonduri europene, după care trecea la direcţia unde fusese angajat, dar sporul îi rămânea. În noua organizare a companiei se va păstra procentul de 75%, dar acesta va fi acordat doar dacă angajatul îndeplineşte integral criteriile de performanţă privitoare la absorbţia fondurilor. Va fi totul sau nimic. Vechea formă de aplicare a acestei prevederi făcea diferenţă între un leu furat de la bugetul de stat şi un euro furat de la UE, ca şi cum nu ar fi fost acelaşi lucru“, spune Adrian Ionescu, directorul Direcţiei Infrastructură din Ministerul Transporturilor.Potrivit acestuia, în perioada imediat următoare, compania va anunţa o nouă organigramă care cuprinde şi disponibilizări de personal, precum şi reorganizări ale direcţiilor.Sporul de 75% pentru aşa-zisa gestionare a fondurilor europene era primit de cine trebuia şi de cine nu trebuia. Astfel, printre beneficiari s-au numărat Ioan Trestieni, director de resurse umane al CNADNR, Adrian Florea, director valorificare resurse proprii, şi fosta adjunctă a acestuia Ecaterina Munteanu, redevenită director comercial, Ene Petre, director pentru autostrada Bucureşti-Braşov (fără legătură cu fondurile UE).Cu excepţia fostului director general Dorin Debucean, al cărui salariu era prevăzut prin contract de mandat, cel mai mare salariu l-a avut în octombrie 2008 Cristian Duică, director general adjunct al CNADNR pentru întreţinere şi actual director general interimar. Acesta a avut venituri brute de 15.859 lei. I-a urmat un alt director, Alina Istrate, cu 15.352 lei, salariile următorilor clasaţi fiind la nivelul de aproximativ 13.000 de lei. Un absolvent de studii superioare nu a încasat mai puţin de 2.500 de lei, situaţia fiind mai tristă pentru femeile de serviciu. Iacob Nicuţa, femeie de serviciu la companie, a plecat acasă în octombrie cu 540 de lei.Subiectul salariilor mari în Ministerul Transporturilor a fost una dintre primele nemulţumiri ale actualului ministru Radu Berceanu la instalarea sa în decembrie 2008. „La începutul lui 2007, în aparatul central al CNADNR existau 428 de salariaţi, iar acum sunt 566 de salariaţi.Practic, la fiecare trei persoane s-a mai angajat un salariat în ultimul an. Fondul de salarii a trecut de la 18 milioane de lei la 31 milioane de lei“, a declarat imediat după instalarea sa Radu Berceanu. Anul trecut nu s-a deschis traficului nici un kilometru de autostradă.

Siguranţa în parcurile bucureştene, asigurată pentru 2 milioane de euro de o firmă cu un singur angajat

La 1 februarie 2009, Administraţia Lacurilor, Parcurilor şi Agrement Bucureşti (ALPAB) a angajat firma de pază Burs Team SRL, prin încredinţare directă, ca să păzească o parte din parcurile Capitalei, chiar dacă firma avea un singur angajat, cifra de afaceri zero şi venituri de 3 lei conform bilanţului depus la ANAF la începutul anului 2008.Conducerea ALPAB susţine că, la începutul anului 2009, Administraţia a trimis scrisori la mai multe firme, care aveau ca obiect de activitate paza, prin care le-a invitat la o selecţie de oferte pentru a angaja o societate care să păzească mai multe parcuri din Bucureşti.
La selecţie s-a prezentat o sigură firmă, Burs Team SRL. „Au fost condiţii drastice, să poată asigura paza, să aibă recomandări de la alţi clienţi şi să depună o scrisoare de garanţie în valoare de 400.000 de lei”, susţine directorul ALPAB, Gabriel Iosif. Directorul recunoaşte că firma Burs nu a îndeplinit toate condiţiile, însă spune că nu a avut încotro pentru că se grăbea şi nu a mai aşteptat alte oferte. „Într-adevăr ne-am trezit târziu să organizăm licitaţia, recunosc. Abia în ultima zi, pe 31 ianuarie 2009, ultima zi în care Administraţia mai avea contract cu firma de pază Scorseze, am organizat selecţia de oferte. Aşa că am semnat contract cu cine a venit. Asta este”, a recunoscut Gabriel Iosif.Potrivit lui Gabriel Iosif, firma Team Burs este plătită cu 150.000 de euro pe lună pentru pază. Întrebat dacă a verificat ca firma să aibă suficienţi angajaţi pentru a putea asigura paza în parcuri precum Tineretului şi Cişmigiu, Gabriel Iosif ne-a explicat că „firma a dat o declaraţie pe propria răspundere în care scrie că are 400 de angajaţi. Acum ştiţi cum este, sunt multe firme care nu îşi trec toţi angajaţii în acte. Nu ştiu să vă spun în actele oficiale câţi au. Noi am contractat 130 de agenţi. Am văzut că sunt prin parcuri”.Potrivit contractului, firma este în perioada de probă până la 1 martie 2009, timp în care ALPAB poate rezilia contractul dacă nu este mulţumită de servicii.Întrebat cum obţinut contractul în condiţiile în care la jumătatea anului 2008 firma Burs Team avea numai un singur angajat şi cifra de afaceri zero, reprezentantul firmei, Dima Daniel Dumitru, ne-a explicat că societatea a angajat şi a specializat 100 de angajaţi în perioada 1 iulie-1 decembrie 2008. „Ne-am dezvoltat de la jumătatea anului 2008 şi avem contracte încheiate cu mai multe persoane fizice şi juridice”, susţine reprezentantul firmei. Firma are un sediu nou, unde ieri un meşter monta parchetul. În plus, pe post de dispecer, reprezentantul firmei ne-a prezentat două fete care aveau două mobile lângă ele. „Acum ne organizăm. În câteva săptămâni vom pune la punct dispeceratul”, spune Dima.Firma Burs Team mai păzeşte şi o parte din locurile de veci din cimitire, în urma unui contract încheiat tot la sfârşitul lunii ianuarie. Astfel, dacă până la începutul lunii ianuarie erau patru firme care păzeau cimitirele - Star Guard, Life Guard, Serifs şi CMZ -, ai căror agenţi erau plătiţi cu 8,7 lei pe ora de pază, în prezent au fost desemnate, prin licitaţie, firmele Blue Corp şi Burs Team, ai căror paznici sunt plătiţi cu 11,7 lei pe oră.

Directorul ALPAB, Gabriel Iosif, a angajat o firmă cu o cifră de afaceri zero să păzească parcurile din Capitală, alegând-o într-o singură zi şi fără licitaţie, prin încredinţare directă.

Sursa Cotidianul
17 Feb 2009 Antoaneta Etves

Desecretizarea costa un miliard de euro

Traderii din energie se opun publicarii contractelor pe termen lung cu Hidroelectrica, negociate in mod direct in perioada 2003-2005. „Baietii destepti” ar castiga peste un miliard de euro daca guvernul ar desecretiza fara acceptul lor contractele cu Hidroelectrica.

„In urma cu patru ani, cand au inceput scandalurile legate de modul in care acesti furnizori au obtinut contracte pe termen lung in mod direct, am facut o analiza impreuna cu casele de avocatura, in urma careia a rezultat ca doar pentru cele doua contracte de export, respectiv cel cu Atel (Buzmann Industries, cumparat de Atel in 2007 – n.r. ) si EGL, trebuie sa platim penalitati de un miliard de euro”, au declarat, pentru „Adevarul”, surse din Hidroelectrica.

Preturi la jumatate fata de bursa

In ceea ce priveste sansele pe care le are actualul guvern de a publica aceste contracte, reprezentantii producatorului de energie au precizat ca presedintele Traian Basescu a cerut acelasi lucru si in 2006, iar traderii au raspuns ca nu sunt de acord sub nicio forma.

Singurul furnizor care a acceptat publicarea contractului sau cu cel mai ieftin producator de energie din Romania este Luxten, care cumpara in 0,3 TWh in 2009 de la Hidroelectrica.

Potrivit contractului, pretul de achizitie este, incepand cu 1 februarie 2009, de 115 lei pe MWh pentru plata lunara, 110 lei/MWh pentru plata cu o anticipatie de trei luni si 108 lei pentru un avans de patru luni.


Autor: Florentina Cioaca

Adevarul

Ce tara de cacat, suntem praf!!!

Peste tot in lume se ieftinesc mai toate, mai ales carburantii, la noi e ca la nimeni sau ca la prosti, sau precum la sclavii pe plantatie, exemplu:

Petrom, Rompetrol si Lukoil au scumpit carburantii, de la inceputul anului, cu pana la 77 de bani pentru un sortiment de benzina si 45 de bani pentru motorina, in timp ce pretul barilului de petrol a scazut cu circa 15 dolari in acelasi interval.
De la inceputul anului, companiile petroliere care activeaza pe piata din Romania scumpesc aproape saptamanal carburantii in timp ce pretul petrolului scade in acelasi ritm, comenteaza NewsIn.Cei trei mari operatori, Petrom, Rompetrol si LukOil, par hotarati sa recupereze cat mai repede ieftinirile din a doua parte a anului trecut, ca urmare a scaderii vertiginoase a pretului petrolului, dupa ce acesta atinsese nivelul record de 147 de dolari/baril.Daca anul trecut invocau conditiile de pe piata internationala, din acest an, cele trei companii nu mai invoca nici un motiv, limitandu-se la a anunta scumpirile operate.Astfel, daca in data de 6 ianurie cotatia petrolului ajunsese la 50 de dolari/ baril, acest nivel fiind cel mai ridicat in ultima luna si jumatate, in data de 13 februarie cotatia barilului era de 34 de dolari. In cursul acestei saptamani a fost anuntata si ultima scumpire la benzina: Petrom cu 9 bani/litru, LukOil cu 8 bani/litru si Rompetrol cu 9 bani/litru.In benzinariile Lukoil pretul benzinei COR 98 fara plumb Super EuroLuk a crescut de la inceputul anului cu 0,77 lei, de la 3,15 lei/litru, cat era ll data de 29 decembrie 2008, la 3,92 lei in prezent (+24,44%). De asemenea, pretul benzinei COR 95 fara plumb EuroLuk a crescut cu 0,55 lei, de la 2,80 lei/litru la 3,35 lei (+19,64%). Pretul sortimentelelor de motorina ale Lukoil au crescut cu 0,35 lei pentru Euro L Diesel, de la 3,23 lei/litru la 3,56 lei (+10,21%) si cu 0,16 lei pentru Super Euro L Diesel, de la 3,55 lei/litru la 3,71 lei (4,50%).Carburantii Petrom au crescut de la inceputul lunii ianuarie cu 56 de bani pentru benzine si 37 de bani pentru motorina OMV Sprint Diesel, de la 3,19 lei/litru, cat era pe 23 decembrie, la 3,56, cat este in prezent (+11,60%). Benzina Top premium fara plumb 99+ se vinde acum cu 3,58 lei/litru fata de 3,02 lei (+18,54%), OMV Carrera 95 cu 3,35 lei/litru fata de 2,79 lei (+20,07%), iar OMV Carrera 100 se comercializeaza cu 3,98 lei/litru fata de 3,42 lei (+16,37%).De la ultima ieftinire operata de Rompetrol pe 27 decembrie 2008, carburantii comercializati in statiile companiei au inregistrat cresteri ale pretului cuprinse intre 13,67% si 20,68%.Astfel, pretul benzinelor Efix 95 si Euro Super 98 fara plumb au crescut cu 0,60 lei/litru, de la 2,90 la 3,50 lei/litru (+20,68), respectiv de la 3,53 la 4,13 lei/litru (+17%). Motorina Efix Diesel din statiile Rompetrol se vind cu 0,45 lei in plus fata de cat era afisat pe 27 decembrie 2008, de la 3,29 la 3,74 lei/litru (+13,67%).In aceste conditii preturile actuale ale carburantilor comercializati de cel trei companii tind sa se apropie de valorile inregistrate la 11 iulie 2008 cand barilul de petrol costa peste 147 de dolari, cu 133 dolari mai mult decat cotatia inregistrata vineri 13 februarie.Astfel, la 15 iulie, Rompetrol afisa pentru Efix 95 un pret de 4,24 lei/litru, pentru Euro Super 98 fara Plumb, 4,87 lei, iar pentru sortimentul de motorina Efix Diesel compania cerea 4,61 lei/litru.In data de 17 iulie sortimentul COR 95 fara plumb EuroLuk se vindea la pompele Lukoil cu 4,16 lei/litru, iar COR 98 fara plumb Super EuroLuk cu 4,52 lei/litru. Motorinele Euro L Diesel si Super Euro L Diesel se comercializau cu 4,51 lei/litru, respectiv 4,75.Pentru data de 3 iulie 2008 Petrom anuntase preturi de 4,43 lei/litru pentru Top premium fara plumb 99+, litrul de OMV Carrera se vindea cu 4,20 lei/litru, iar OMV Carrera 100 cu 4,83 lei/litru. Motorina OMV Sprint Diesel se comercializa cu 4,53 lei/litru.

Sursa: 9am, astazi

Contractele cu "baietii destepti" ar putea iesi la iveala

Ministerul Economiei ar vrea sa faca publice contractele incheiate intre compania de stat Hidroelectrica si firmele private care intermediaza vanzarea celei mai ieftine energii care se produce in Romania. Prejudiciul calculat de procurori in afaceri de acest fel este de aproape 500 milioane de euro.Ministerul Economiei "va incepe discutii cu societatile private privind posibilitatea desecretizarii contractelor cu Hidroelectrica", au declarat surse din piata energetica pentru Mediafax. Conform acestora, institutia are in vedere inclusiv actiuni in instanta, daca nu va obtine acceptul firmelor. Incercarea desecretizarii acestor contracte, prin care companiile "baietilor destepti" obtineau profituri mari prin cumpararea energiei ieftine de la stat si vanzarea ei mai departe cu adaosuri mari, vine dupa declaratia facuta de Traian Basescu acum o saptamana. Presedintele a cerut Guvernului miercuri sa faca public modul in care se comercializeaza in Romania energia si sa indrepte eventualele abuzuri sau ilegalitati. seful statului a spus ca, desi primise asigurari de la fostul ministru liberal al Economiei Varujan Vosganian, "nivelul de tranzactionare a energiei in Romania a ramas un mister". Reprezentantii ministerului de resort au avut la sfarsitul saptamanii trecute o discutie cu directorul general al Hidroelectrica, Traian Oprea, in legatura cu bugetul si investitiile companiei pe acest an. Surse demne de incredere sustin ca ar fi vorba de fapt despre evaluarea activitatii sefului Hidroelectrica, evaluare care va continua si zilele urmatoare si care ar putea duce la inlaturarea directorului Oprea.Acum doi ani, Parchetul General a declansat urmarirea penala pentru noua persoane din zona ministeriala, dar si de la Hidroelectrica, pentru ca "au pus in pericol grav sistemul economic national, constituindu-se intr-o structura suprapusa pe organigrama societatii". Printre cei acuzati s-ar afla si actualul director general al Hidroelectrica, pentru un contract semnat in 2004 cu Voith Siemens Hydro Power Generation Gmbh&Co.KG-Va Tech Hydro, privind retehnologizarea celor cinci hidrocentrale de pe Oltul inferior, procurorii considerand ca pentru aceasta situatie exista "indicii temeinice ca pretul contractului este supraevaluat".Reprezentantii Parchetului General considera ca prejudiciul adus companiei Hidroelectrica, prin semnarea unor contracte preferentiale cu anumiti agenti economici, este estimat la aproximativ 500 milioane de euro. Hidroelectrica a fost implicata insa si in finantarea campaniei prezidentiale a fostului premier Adrian Nastase, in dosarul "Trofeul calitatii", iar recent darea de mana a companiei a fost constatata dupa ce presa a descoperit ca, in perioada 17 decembrie-7 ianuarie, aceasta companie de stat a achizitionat 28 de SUV-uri Mitsubishi Pajero si L200, in valoare de aproape un milion de euro.

Sursa Romania Libera
Luni, 16 Februarie 2009

Trocul, justitia si Nastase

Tom GallagherLuni, 16 Februarie 2009

Raportul intermediar al Comisiei Europene despre (non)performantele sistemului judiciar romanesc puncteaza cat se poate de raspicat aportul Parlamentului tarii, dar si al unui numar impresionant de magistrati la blocarea dosarelor de mare coruptie si, implicit, la transformarea justitiei romane intr-o farsa macabra. Raportul Comisiei nu ofera indicii despre viitoarele ei recomandari cu privire la sistarea sau prelungirea monitorizarii pe justitie sau chiar a aplicarii clauzei de salvgardare. Totusi, anterior prezentarii raportului, cateva voci influente din UE s-au aratat dispuse a agrea ideea incheierii monitorizarii pe justitie daca Legislativul de la Bucuresti va cobori scutul ridicat in jurul lui Nastase. In cazul acestuia, opinia UE a fost si ramane intransigenta: trebuie sa compara in fata unei Curti, sa ia la cunostinta acuzele si sa se disculpe apoi cu ajutorul intregului instrumentar de care dispune in baza reglementarilor legale aflate in vigoare.
Spectacolul determinarii sale de a ramane pe picior de libertate si de a se bucura in extenso de privilegiile ce revin breslei politicienilor autohtoni devine
insa nu doar gretos, ci si inspaimantator.
Ultradezvoltatul sau instinct de supravietuire pare a-l salva din tot soiul de situatii catastrofale, astfel ca in eventualitatea unei calamitati de genul celei care a dus la disparitia dinozaurilor ma astept ca Nastase sa ramana unicul supravietuitor al speciei homo sapiens pe pamant. Este prins intr-un puhoi de activitati – scrie, preda, se linguseste pe langa personalitati straine de genul imprudentului Dominique Strauss-Kahn, seful FMI, depune eforturi pentru a cuceri simpatia tinerilor care mai posteaza cate un comentariu pe blogul sau, dar gaseste si timp in vederea exercitarii unor presiuni asupra partidului sau pentru a-si asigura sprijinul acestuia in vremuri de restriste personala. Cunoaste, desigur, toate tainele PSD, drept care pana in prezent nu a avut probleme sa-si convinga colegii in privinta sustinerii sale. De altfel, nu cred ca a trebuit sa duca prea multa munca de lamurire – sprijinul acordat unui tovaras de frunte al partidului li se va fi parut celor mai multi dintre pesedisti o chestiune "de onoare", in viziunea acestora functia servind, oricum, mai cu seama parvenirii.
Nastase actioneaza abil: isi individualizeaza problemele, prezentate de ceva vreme drept facaturi ale lui Traian Basescu, decis sa-l distruga. Din cauza egocentrismului implicit, asertiunea are o rezonanta ridicola – ca si cum presedintele n-ar avea nimic mai bun de facut decat sa ticluiasca, zi si noapte, varii strategii vindicative ce-l vizeaza pe Nastase. Se va crede domnia sa un Croesus al Mizilului, dar dincolo de ogoarele prafuitei urbe a ajuns sa conteze infim de putin. Basescu a adoptat o atitudine pragmatica fata de PSD, aspect demonstrat nu o data pe parcursul ultimelor saptamani – calmand, bunaoara, destule spirite nelinistite din PSD atunci cand a declarat ca isi doreste la fel de mult scoaterea Romaniei de sub monitorizarea UE. Odata atins acest obiectiv, este limpede ca ar scadea si presiunea externa in vederea identificarii altor si altor "pesti mari"… in timp ce presedintele ar scapa, incidental, de vechiul sau as din maneca – combaterea coruptiei –, odinioara element-cheie al campaniei sale prezidentiale, dar aparent devenit de-acum o carte de joc incomoda.
Adrian Nastase poate sa stea absolut linistit – in cazul sau, presiunile vin de la Bruxelles, nicidecum de la Cotroceni. Aidoma unui rege medieval, sclivisita entitate moderna considera ca paradigma pedepsirii unui faptas de notorietate ajunge atat pentru a-i mai imbunatati intrucatva propria imagine sifonata, cat si pentru a putea uita apoi linistita de Romania.
UE si Basescu se dovedesc insa neintelepti atunci cand isi doresc demantelarea unui angrenaj anticoruptie destinat preponderent strunirii poftelor politicului. Chiar daca Nastase va ajunge sa faca penitenta, vor aparea alti politicieni si mai sfidatori la adresa legilor si a bunului-simt. Fenomenul poate fi observat deja intr-o serie de fiefuri baroniale, iar UE este, indubitabil, in cunostinta de cauza. Eurocratii de varf ar trebui sa se concentreze mai putin pe Nastase si mai mult pe reformele lipsa, insistand cu predilectie pe tema relansarii acestora. Cu cat vor fi mai insistenti, cu atat vor creste sansele unei justitii independente in Romania, iar politicienii se vor gandi de doua ori inainte de a mai devaliza statul. Dar UE prefera calea usoara – ajunge, vezi Doamne, o invatatura, fie si una bazata pe un personaj a carui conduita reprezinta insasi antiteza procesului de europenizare la care aspira cetatenii romani.
Poate ca Nastase si-ar mai spala ceva din pacate dand fuga la Bruxelles pentru a le propune eurocratilor un deal: daca procurorii ii dau pace, s-ar putea dedica implementarii unui alt obiectiv major al UE – problema romilor. Date fiind incidentele din Italia si tensiunile din ultimele luni, aceasta minoritate etnica a ajuns sa dea, in prezent, mai multa bataie de cap Bruxelles-ului decat puzderia de politicieni corupti ai tarii. Daca Adrian Nastase ar promite ca in urmatorul deceniu se va dedica trup si suflet implementarii programelor de educare sociala a membrilor refractari ai acestei minoritati etnice in vederea integrarii lor in mainstream-ul societatii, eu unul ma declar multumit de un asemenea troc.
Sursa Romania Libera

Miliardar de Stat: decapotabila si vila la lac

Un angajat de la cfr sta mai bine ca multi dintre cei mai bogati 300 de ROMANI

Cu toate ca Berceanu a amenintat cu decapitari in masa la CFR, unul dintre cei mai bogati functionari publici din Romania, Liviu Bobar, s-a pripasit pe un post de adjunct, platit si asa regeste, post din care conduce ca si pana acum! Liviu Bobar, bogatasul de la CFR Marfa, a cazut in picioare, dupa ce ministrul Transporturilor Radu Berceanu l-a demis de ochii lumii din functia de director general! CANCAN a aflat ca Bobar a fost mutat, la nivelul doi, pe o functie de adjunct, pe un salariu consistent si unde continua sa aiba facilitati de director general, dar nu mai atrage atentia.
Adrian NicolaeInainte sa fie numit sef peste CFR Marfa, acesta a fost consilier municipal la Arad. Detinea o avere discreta. Dupa ce a venit la Bucuresti insa, averea lui a explodat. Bobar a ocupat imediat un apartament de lux, pe doua etaje, in blocul SNCFR din zona bulevardului Turda si a primit mai multe limuzine de lux in folosinta. Intre timp, directorul general - al carui salariu oficial era de aproape 190 de milioane de lei vechi/luna (dar, potrivit unor surse din interiorul ministerului, cu tot cu indemnizatii de conducere depasea 610 de milioane de lei vechi!) - si-a cumparat apoi o vila fastuoasa pe malul lacului de la Mogosoaia, intr-o zona la acea vreme extrem de scumpa. Semn ca i-a priit din plin conducerea SNCFR Marfa. Mai mult, renovarea vilei a facut-o cu muncitorii din subordine, dupa cum reiese si din fotografia alaturata. De luxul uluitor s-a bucurat si sotia lui Bobar, care este usor excentrica. Femeia conduce un Audi TT decapotabil galben si, culmea, cand iese prin Bucuresti are ca antemergator un sofer cu masina de la CFR Marfa. Si nu e totul. De cumparaturile curente, de plata facturilor, de alte treburi gospodaresti se ocupa tot diferiti subordonati ai sotului. De fapt, se ocupau pana nu demult pentru ca, de cand Ministerul Transporturilor a fost preluat de Radu Berceanu, nababul a mers pe burta, fiind tras strategic in linia a doua! "Cruciada" pornita de ministru impotriva directorilor cu salarii uriase din CFR nu l-a afectat si pe Bobar decat in aparenta. El a fost trecut in esalonul doi, unde a primit o functie de director adjunct. Salariul e tot unul consistent, iar majoritatea facilitatilor s-au pastrat, probabil pentru ca "acomodarea" cu noul statut sa se faca mai usor!

vineri, 13 februarie 2009 Cancan

Dragnea a făcut cale întoarsă la drumurile sale nebătute de DNA

Aşadar, Liviu Dragnea şi-a dat demisia din funcţia de ministru de Interne, ca să se întoarcă la funcţia lui mai veche, pe care cică o execută impecabil, ca Antonio Stradivari viori. La fel ca celebrul lutier, Dragnea s-a remarcat prin creaţii de milioane de euro, drumurile judeţene din Teleorman. Încă nu sînt atît de celebre precum viorile, dar ar putea deveni dacă nişte maeştri de la DNA le-ar studia un pic şi ar interpreta legea în sensul ei cel mai clasic.
Drumurile făcute de Dragnea în dublul mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman au o calitate constantă.
Sînt făcute de firma Tel-Drum, despre care unii parlamentari PD-L susţin că este chiar a lui Liviu Dragnea, după cum v-am povestit săptămîna trecută. Cu alte cuvinte, Consiliul Judeţean condus de Dragnea aprobă fondurile pentru firma de asfaltat drumurile judeţene a lui Dragnea. Să vedem cum arată un drum la care Dragnea, preşedinte de consiliu, a aprobat fonduri pe baza cărora să lucreze firma la care Dragnea este baci.


DC 9, drumul care leagă comunele Viişoara şi Vînători, cu o lungime de trei kilometri, a fost asfaltat printr-un program SAPARD, pe baza unei licitaţii publice organizate în 2003. În caietul de sarcini, în studiul de fezabilitate, dar mai ales în legislaţia în vigoare se specifică clar că în cazul unui astfel de drum „lăţimea platformei va avea 7 metri“. Firma Tel-Drum a cîştigat licitaţia şi a executat drumul. Recepţia proaspăt asfaltatei şosele a fost făcută în prezenţa şi cu girul a doi reprezentanţi ai Consiliului Judeţean. Aceştia aveau sarcina să verifice dacă lucrările au fost executate conform studiului de fezabilitate şi caietului de sarcini. Au pus aparatele, au măsurat, au luat probe de asfalt, care, ştiţi cum e, la ţară mai prezintă şi probe de balegă, şi le-a ieşit că totul este în ordine. Firma Tel-Drum s-a achitat de obligaţiile din contract, iar caii care circulă prin zonă au mîncat ovăz bun. Reprezentanţilor Consiliului lui Dragnea le-a scăpat un amănunt minor, poate din cauza miresmei de ovăz: drumul nu avea şi nu are lăţimea de 7 metri, ci doar de 5 metri şi ceva. Vă daţi seama, oricît de performante ar fi sistemele de măsurat actuale, un metru şi jumătate lipsă din lăţimea unui drum de trei kilometri poate să treacă neobservat. Se cheamă marjă de eroare de firmă de preşedinte de consiliu judeţean.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 11 Feb 2009 | Alexandru Cautis

„România-ţară bogată“, închiriată pe mărunţiş

După redevenţele plătite statului român pentru resursele scoase din pământ - doar 270 milioane euro pe an - rezultă că bogăţia României este un mit.
Scandalul concesiunilor din Marea Neagră a adus în atenţia opiniei publice modalitatea prin care statul foloseşte bogăţiile naturale ale României în interesul cetăţenilor ţării. Principala hibă a poveştii Sterling se referă exact la schimbarea tipului de acord: iniţial, statul avea un contract de împărţire a producţiei, ulterior transformat într-un contract de concesiune exclusivă pentru investitor, statul primind doar redevenţe din producţia realizată.

Cât primeşte însă statul pe bogăţiile subsolului, pe care le folosesc firmele, private sau de stat? Potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), în 2007, totalul taxelor şi redevenţelor s-a ridicat la 900 de milioane de lei - adică doar 270 de milioane de euro.
Din această sumă, grosul a revenit din redevenţele din ţiţei şi gaze (797 de milioane) şi doar 89 de milioane din redevenţele pe Legea minelor, adică din taxele pe cărbuni, minereuri feroase, neferoase, aluminiu, metale nobile, ape geotermale, ape minerale, sare etc.

E mult sau e puţin? „Dacă dvs. vi se pare puţin, celor care le plătesc li se pare mult. În următoarele două luni vom propune o nouă modalitate de calcul, ca să asigurăm încasări mai mari. Pe minerale solide putem să găsim o redevenţă mai mare”, ne-a declarat noul preşedinte al ANRM, Gelu Mărăcineanu. Însă, în privinţa celei mai importante surse de bani, adică redevenţa plătită de Petrom, singura companie care extrage momentan ţiţei din România, nu se poate face nimic. „Este stipulat în contract un nivel al redevenţei care se menţine până în 2014. Abia atunci vor intra pe noile prevederi”, ne-a spus Mărăcineanu.

Petrom plăteşte o redevenţă de 5,6 euro pe tona de ţiţei extras, deşi preţul petrolului a crescut în perioada 2007-2008 de trei ori până la valoarea istorică de 147 de dolari barilul (o tonă are circa 8 barili de ţiţei). Poate şi din această cauză, Petrom a avut, în 2007, un profit net de 1,77 miliarde de lei (530 de milioane de euro). În afara acestei situaţii speciale, pe ultima lege a petrolului, redevenţa ajunge până la 13% pentru producţia de ţiţei şi gaze, situată mai apropiată de cea normală - pentru exploatările din Golful Mexic se percepe o redevenţă de 16%. Romgaz, cel mai mare producător de gaze, plătind această redevenţă, a raportat un profit de 509 milioane de lei, adică 150 de milioane de euro. Unul dintre cei mai mari îmbuteliatori de apă minerală, Romaqua Group Borsec, a înregistrat anul trecut un profit de 24,4 milioane de lei (circa 7,5 milioane de euro). Potrivit legii, redevenţa plătită pentru apă minerală este de 4 euro la 1.000 de litri - la cursul de azi, asta înseamnă 160 de lei vechi pe litrul de apă.

Anul Redevenţă totală Redevenţă ţiţei şi gaze
2005 749 mil. lei 718 mil. lei
2006 846 mil. lei 782 mil. lei
2007 900 mil. lei 797 mil. lei
2008 (9 luni) 952 819 mil.lei

Sursa: Cotidianul
11 Feb 2009 Mihai Nicut

Cum a încălcat Tăriceanu legea pentru Sterling

Transformarea contractului de explorare dintre Sterling Resources şi statul român în contract de concesiune a diminuat drastic beneficiile României. În 1991, sub guvernare FSN, contractul prevedea că 55% din resursele exploatate îi revin automat României. În 2008, sub guvern PNL, statul mai cîştigă doar (cel mult) 13% din producţie (prin redevenţe plătite de Sterling). Ca să reducă de mai mult de patru ori cîştigul României, guvernarea liberală nu a avut nevoie doar de o nesimţire soră cu sabotajul, ci şi de un tupeu penal: a încălcat legea. Cu bună ştiinţă şi cu voioşie.

Fostul fesenist (actual liberal) Petre Roman dădea 55% din resurse statului

Actul fondator al contractelor de exploatare de resurse din Marea Neagră a fost Hotărîrea de Guvern 919 din 1990. Nu ne cereţi să v-o enunţăm, că e secretă. Prin hotărîrea asta, nepublicată, s-au aprobat perimetrele de exploatare de petrol şi gaze din bucata românească de Mare Neagră (sau, mă rog, ce se afla atunci în bucata românească de mare). Un an mai tîrziu, în 1991, se face un nou pas pentru exploatarea resurselor: se emite Hotărîrea de Guvern 508, semnată de premierul Petre Roman. Care spunea aşa: „Se autorizează Rompetrol (societate de stat, la acea vreme – n.r.) să negocieze şi să încheie cu parteneri străini contracte de concesionare, în vederea explorării, a perimetrelor aprobate prin HG 919/1990, exploatării şi împărţirii producţiei de petrol şi gaze ce se va obţine din aceste perimetre“.
Nu insistăm asupra explorării şi exploatării, vă cam prindeţi ce înseamnă asta. Dar ţinem neapărat să vă explicăm ce înseamnă „împărţirea producţiei de petrol şi gaze“. Păi, înseamnă că, din resursele descoperite în Marea Neagră, 55% se ducea direct la statul român, restul de 45% urmînd a fi beneficiul companiei private care deţinea licenţa de explorare. Deci, atenţie, că repetăm: conform HG-ului lui Roman din 1991, 55% din producţie venea direct la statul român.


Tăriceanu, împuşcat la televizor cu gloanţe oarbe despre exploatare

În 1992, o altă hotărîre de guvern arată ce efect a avut HG-ul lui Roman, care autoriza Rompetrol să negocieze cu parteneri străini. E vorba de HG 570/1992, semnată de premierul Theodor Stolojan. Prin care, printre altele, „se aprobă contractele de explorare şi împărţire a producţiei de hidrocarburi din perimetrele nr. 13 (Pelican) şi 15 (Midia)“ (alea cîştigate de România la Haga şi de care se vorbeşte incontinent la televizor – n.r.). Titularul licenţei de explorare era, atunci, compania Enterprise Oil (ulterior, licenţa a ajuns la Sterling Resources, prin vînzări succesive şi legale). Poate aţi observat că, deşi HG-ul lui Roman, din 1991, autoriza Rompetrol să negocieze contracte inclusiv de exploatare, hotărîrea lui Stolojan, din 1992, se referă doar la contracte de explorare. Ceea ce, de altfel (contrar isteriei de la televizor din ultima săptămînă, care făcea o întreagă poveste din aceea că Sterling ar fi avut numai drept de explorare, nu şi de exploatare), nu are nici o importanţă. Explică Theodor Stolojan: „Titularul licenţei de explorare avea ca beneficiu, dacă zăcămîntul de hidrocarburi explorat se dovedea eficient din punct de vedere comercial, 45% din resursele exploatate. Iar de exploatare se putea ocupa orice firmă, plătită pentru serviciul de exploatare“. Sau, cu vorbele lui Petre Roman: „Compania care primea dreptul de explorare putea să angajeze o altă companie pentru exploatare, avea dreptul de a negocia“. V-aţi prins, deci, că marele cîştigător e cel care deţine licenţa de explorare. Aşa că cei care l-au împuşcat pe Tăriceanu cu falsul subiect „explorare versus exploatare“ au tras cu gloanţe oarbe.


Gaura: 3 miliarde de dolari

Conform jurnaliştilor de la Cotidianul, prin diminuarea masivă a beneficiilor României (din cauza transformării contractului dintre Sterling şi ANRM din acord de explorare în concesiune), statul pierde în jur de 3 miliarde de dolari. Cele două perimetre concesionate deja către Sterling şi Petrom ar valora, tot după calculele Cotidianului, aproape 11 miliarde de dolari. În afară, însă, de banii pierduţi de România pe mîna Sterling, fostul premier Petre Roman a acuzat (într-o declaraţie pentru Academia Caţavencu) şi politica statului român în privinţa relaţiilor cu Petrom. „Cel mai grav e că s-au dat resursele la OMV doar pe baza redevenţei, că nu s-a împărţit producţia“, a spus Roman. Din punctul de vedere al fostului premier, inclusiv privatizarea fostei societăţi petroliere româneşti de stat cu o altă societate de stat (dar austriacă, OMV) reprezintă o anomalie.


PDSR a redus cîştigul statului de la 55% la 13%

Însă ce nu se schimbă nici în HG-ul lui Stolojan, din 1992, e formula „împărţirea producţiei de hidrocarburi“. Cu alte cuvinte, cum cereau insistent şi sloganurile din anii ’90, nu ne vindeam ţara. Sau nu integral, măcar, ci doar în proporţie de 45% din resursele de petrol şi gaze. Formula asta de „împărţire“ a resurselor nu s-a păstrat decît pînă în 1995. Cînd, sub mandat PDSR, Parlamentul a scos Legea petrolului (sau 134/1995, pe numele ei din buletinul legislativ). Conform acestei legi, chiar ne vindeam ţara. Adică actul prevedea că, în cazul concesiunilor de resurse, statul nu mai primea 55% din acestea, pe baza unei „împărţiri“, ci doar maximum 13,5%, prin redevenţe. Legea poartă semnătura a doi pedeserişti de frunte: Oliviu Gherman, ca preşedinte al Senatului, şi Adrian Năstase, preşedinte al Camerei Deputaţilor. Aşadar, acestor doi mari oameni de stat (şi partidului lor) trebuie să le mulţumim că resursele statului român s-au dus, prin lege, la privaţi.


Vînt legislativ puternic în 1995, contractul Sterling rezistă în condiţiile iniţiale

În acest moment, sîntem convinşi că liberalii au răsuflat uşuraţi: hai, mă, că ne-am scos, PDSR a dat legea prin care companiile private care au concesionate resursele de petrol şi gaze plătesc doar redevenţă, nu împart cu statul! Ei, Tăricene, uşor, că nu ai scăpat! Pe cît de proastă pentru România e legea asta a petrolului, pe atît de proastă e şi pentru tine. Stai să vezi de ce: la articolul 42 se spune destul de clar că „prevederile acordurilor petroliere, încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi aprobate de Guvern, rămîn valabile în condiţiile în care au fost încheiate pe întreaga lor durată“. Hopaaa! Ce înseamnă asta? Păi, să recapitulăm: contractul cu Enterprise Oil (preluat, ulterior, de Sterling) a fost încheiat înainte de 1995, cînd s-a dat legea petrolului? Da, în 1992. Contractul a fost aprobat de Guvern? Desigur, de Guvernul Stolojan. Acel contract prevedea că producţia de hidrocarburi se împarte cu statul român, nu că firma străină plăteşte redevenţă? Corect: 55% primeşte România, 45% compania privată. Prin urmare, contractul din 1992 rămîne valabil şi după 1995? Rămîne!


Furtună legală în 2004, contractul Sterling nu are nici pe naiba!

În acest moment, pariem, juriştii PNL răsfoiesc nervoşi prin legi şi exclamă: dar legea petrolului din 1995 a fost abrogată! Corect, nimic mai adevărat: Legea 134/1995 a fost abrogată de noua lege a petrolului, acum în vigoare, votată de Parlament în mandat PSD, în 2004. Noii legi îi zice 238. Şi, ghinionul liberalilor, la articolul 61, alin. 1, se spune ceva asemănător cu ce se spunea în vechea lege a petrolului. Şi anume că „prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămîn valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate“. Ceea ce înseamnă, dragi liberali şi măi Tăricene, amator de motoare care funcţionează pe bază de petrol, că şi contractul dintre Sterling şi România (aprobat de Guvernul Stolojan) rămîne valabil. Da, cu tot cu prevederile care spun că producţia de hidrocarburi se împarte cu patria noastră mamă, pe care matale, Tăricene, ai reprezentat-o din poziţia de premier spilcuit şi poliglot timp de patru ani. A, că uitam: nu dumneata, Tăricene, ai fost şi ministru al Industriilor în guvernarea CDR? Păi, se face că tocmai excelenţa voastră, ditamai ministru şi premier, să nu ştiţi ce zice Legea petrolului?


Apocalipsa PNL: contractul încă rezistă, cîştigurile României sînt făcute praf

Practic, ce s-a întîmplat sub guvernarea Tăriceanu? Păi, mai întîi, în 2007, între Sterling Resources (care a preluat licenţa de explorare de la Enterprise Oil, care o obţinuse în 1992) şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (care a preluat rolul Rompetrol, societate de stat privatizată în 1993) s-a încheiat un contract de concesiune. Care prevedea, contrar contractului iniţial aprobat de guvern în 1992, că Sterling nu mai împarte producţia cu statul român, ci plăteşte doar redevenţe. Adică Sterling nu mai dă 55% din petrolul şi gazele scoase din Marea Neagră României, ci plăteşte doar o redevenţă de cel mult 13%. Pe 12 noiembrie 2008 – cînd era destul de evident că 1) guvernarea PNL e pe făraş; 2) decizia de la Haga îi va fi favorabilă României –, premierul Tăriceanu decide să aprobe prin hotărîre de guvern acest contract de concesiune între ANRM şi Sterling. Adică să armonizeze, sanchi, contractul cu Legea petrolului, deşi aceasta prevedea cît se poate de clar că orice contract anterior legii petrolului şi aprobat de guvern rămîne valabil în condiţiile în care a fost încheiat. Or, Tăriceanu tocmai asta n-a respectat.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 11 Feb 2009 | Catalin Prisacariu

Tăriceanu ne-a lăsat fără sursele de resurse

Pe cînd Tăriceanu era doar Moliceanu, băiatul ăla elegant şi poliglot cu care ştergea Băse pe jos, nu ne-am fi închipuit niciodată că premirul minoritar al României poate să facă şi altă vitejie în afara celei de a-şi rupe piciorul. După aia, însă, s-a stricat şi ăsta: a început să înjure (în special în direcţia preşedintelui), să dea cu mucii în freză (mai ales în aia a lui Boureanu) şi, da, chiar să facă prostii de alea, de băieţi mari din politică. Adică să mai încalce şi el cîte o lege.

Din fericire, asta cu încălcatul legilor l-a luat pe final de mandat, deci nu a avut timp decît de una (din cîte ştim noi; pentru eventualele celelalte, îl aşteptăm pe Boc să ne spună).
Din nefericire, a fost groasă: fostul premier a redus de vreo patru ori resursele de petrol şi gaze ale României din Marea Neagră. Nu, nu le-a dus acasă la el, ci a semnat ca resursele astea să se ducă acasă la ei, la ăia cu firme străine care au contracte de concesiune pentru zăcămintele cîştigate de stat la Haga. Pentru amănunte, treceţi şi mîine- poimîine pe aici, cînd o să apară revista.
10 Feb 2009 | Biroul de Investigatii,
Academia Catavencu

Pe Dragnea l-au demis Doi şi-un sfert. Şi şmenurile proprii

Dar să revenim la Dragnea: dacă ar fi rămas pe post, acesta, din postura de Ministru de Interne, ar fi avut ocazia să-l aresteze pe Liviu Dragnea, fost şef al Consiliului Judeţean Teleorman. La acest gest l-ar fi forţat Adrian Bădulescu, Adrian Florescu şi Alexandru Mocanu, trei parlamentari PDL de Teleorman, care săptămîna trecută au cerut să se facă public cum s-a cheltuit bugetul pe 2008 al CJ-ul condus de Dragnea şi ce firme au cîştigat licitaţiile publice pentru respectivii bani. O informaţie de bun simţ, normală într-un stat normal! Numai că la raport ar fi ieşit la iveală încrengătura afacerilor de milioane de euro ale baronului PSD. Decît să se afle ce şmenuri a gestionat, Dragnea a preferat să renunţe la ministeriat şi să revină la şefia CJ Teleorman, să-şi continue afacerile şi să şi le acopere. În momentul de faţă, cu demisia sa, Dragnea l-a concurat puternic pe Geoană la poziţia de Prostănac al partidului. Dar măcar rămîne un prostănac liber, ceea ce nu se ştie dacă se întîmpla în cazul în care contractele de licitaţii ale CJ Teleorman deveneau publice. O parte din trecutul dubios al lui Dragnea, puteţi vedea mai jos.
În 2004, deputatul PD Alexandru Mocanu a avut o interpelare în Camera Deputaţilor intitulată "Premeditată gestionare frauduloasă a banului public de către Liviu Dragnea, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman". Pe scurt, situaţia gestionată de Dragnea, la care făcea referire Mocanu, se prezintă aşa: Consiliul Judeţean Teleorman avea în ogradă în 2001 o mare societate de construcţii, Tel -Drum S.A. Acţionar unic la această societate care stăpînea aurul gri din judeţ era CJ Teleorman. Pe 25.05.2001, Liviu Dragnea, preşedintele CJ, sună din corn şi îi cheamă la o şedinţă extraordinară pe toţi consilierii, ca să aprobe contractarea unui credit de 15,4 miliarde lei de la BRD, bani cu care să se cumpere un "tren reciclator", utilaj care urma să folosească la refacerea drumurilor judeţene.
Consilierii au aprobat propunerea şi utilajul a fost cumpărat cu 30,9 miliarde de lei. Aici apare prima şmecherie de viitor capabil ministru. Trenul reciclator n-a fost trecut în scriptele firmei judeţene Tel-Drum S.A., singura instituţie care-l putea folosi, ci a fost băgat în patrimoniul Consiliului Judeţean. Reţineţi aspectul, e important mai încolo.La şase luni de la această hotărîre de consiliu, Dragnea cere adunarea pentru o nouă şedinţă extraordinară. Pe 20.12.2001, în ultima întrunire a anului, au fost puse pe ordinea de zi 26 de proiecte de hotărîri. Consilierii au avut la dispoziţie o oră ca să se prindă despre ce este vorba în cele 26 de proiecte. Ceea ce înseamnă în jur de două minute de analiză pe fiecare hotărîre în parte. În amalgamul de propuneri date la răsfoit cu viteza vîntului s-au aflat şi două chestiuni de maximă importanţă pentru societatea judeţeană Tel-Drum. O dată, s-a propus ca CJ Teleorman să obţină un împrumut de 10 milioane de dolari, garantat de stat, pentru reabilitarea drumurilor judeţene. Şi, în al doilea rînd, s-a propus privatizarea societăţii Tel-Drum. Puse cap la cap cele două decizii, rezultă că urma să se privatizeze o afacere care din start avea asigurată finanţare de 10 milioane cocari. La acest dublu atentat la banul public, consilierii au mai fost puşi să aprobe în grabă două detalii de subtilitate financiară. Anume, faptul ca evaluarea societăţii să o facă evaluatorul care se oferă să execute lucrarea la cel mai mic preţ, iar la baza ei să stea balanţa contabilă valabilă în luna a unsprezecea a anului 2001. Tradus în fapte, prin aceste mici chiţibuşuri, Dragnea a gestionat fără probleme o proastă evaluare a societăţii care putea să repare drumurile judeţene pentru 10 milioane de dolari, garantat.Deşi acţiunile Tel-Drum erau cotate la 25.000 de lei bucata, evaluatorul a recomandat să fie vîndute la un preţ de 6.369 lei acţiunea, adică pe sfert. Ceea ce a făcut ca firma judeţeană de reparat drumuri, cu un activ net la acea vreme de vreo 20 miliarde de lei, să se vîndă cu numai 4 miliarde de lei. Cel care a cumpărat cu preţ redus firma Tel-Drum, cu ajutorul Consiliului Judeţean, este Fişcuci Marian, prieten de-o viaţă tocmai cu preşedintele Consiliului Judeţean, Liviu Dragnea. Ce coincidenţă frumoasă!O nouă surpriză vine după trei luni de la trecerea în proprietatea lui Fişcuci a tuturor acţiunilor deţinute de Consiliul Judeţean la Tel-Drum. CJ Teleorman redevine acţionar la aceeaşi societate, cu un număr de 5.490 de acţiuni, însemnînd o pondere de 0,86%. Dar, conform lui Teodor Niţulescu, prefect al judeţului la acea dată, în cazul acesta acţiunea a fost cotată la 25.000 de lei. Vă daţi seama, în trei luni de la privatizare, afacerile au mers atît de bine că valoarea societăţii a crescut cică de patru ori, ajungînd la preţul corect din momentul privatizării. După alte trei luni, CJ Teleorman îi vinde lui Fişcuci şi aceste 5.490 de acţiuni. Dacă DNA-ul ar lua la puricat acest schimb dubios de acţiuni la preţuri diferite, s-ar putea să asistăm în premieră în România la arestarea unui Ministru de Interne, fost preşedinte de consiliu la vremea parafării vînzării.Dar să revenim un pic la trenul reciclator, care, cum spuneam, a rămas în custodia Consiliului Judeţean. Nemaiavînd societate de reparat drumuri, CJ Teleorman s-a trezit că are un utilaj scump garat în obor, cu care n-are ce face. Dacă utilajul ar fi fost trecut de la achiziţionare ca activ al Tel-Drum, că doar această societate a Consiliului Judeţean urma să-l folosească, nu s-ar mai fi putut diminua atît de drastic preţul acţiunilor. Deci pierdea prietenul lui Dragnea, cumpărătorul Marian Fişcuci. Aşa, rămînînd cu un utilaj imposibil de folosit, nu pierdea decît CJ Teleorman, cu care Dragnea nu era în relaţie de prietenie, ci de şefie. Ca să iasă din penibila situaţie, Dragnea şi consilierii lui n-au avut ce face şi a trebuit să închirieze trenul reciclator unei firme de asfaltat drumuri judeţene în Teleorman. Adică firmei Tel-Drum. Iar dacă am zis Tel-Drum, am zis prietenie şi dacă e prietenie, am zis preţuri pe cinste. Un utilaj plătit cu 30 miliarde de lei, care repara drumuri de aproximativ 80 miliarde de lei pe an, a ajuns astfel să fie închiriat cu juma' de miliard pe an. O dată cu acest utilaj, Tel-Drum a primit monopolul pe drumurile din judeţ. Avea anvergură să acopere întreg judeţul, că deh, era fosta firmă de stat care deservea tot Teleormanul. Şi avea şi unicul tren reciclator din zonă. Ceea ce a făcut net departajarea la licitaţiile cîştigate mai apoi şi în care condiţia de eligibilitate era fix utilajul cu pricina. Succint, un utilaj plătit din bani publici, a halit milioane de euro bani publici, în favoarea prietenului lui Liviu Dragnea. Profitul brut declarat pe 2006 a fost de 6.191.284 RON (aproximativ două milioane de euro), iar pe 2007 de 16.974.684 RON (aproximativ cinci milioane de euro). În ciuda cîştigurilor mari, în 2006 Fişcuci vinde majoritatea acţiunilor altor două persoane. Ce l-o fi apucat să dea mina de aur gri din mînă? O explicaţie ar fi faptul că acţiunile vîndute nu sînt nominale, ci la purtător. Cu alte cuvinte, pot fi ale oricui, persoanele trecute oficial în scripte fiind doar de paravan. Spre exemplu, ar putea fi chiar ale lui Dragnea, că chiar ar merita omul, la ce rol a jucat în dezvoltarea Tel-Drumului ca firmă privată, de la privatizare, trecînd prin utilarea cu tren reciclator, pînă la cîştigarea de licitaţii.Pentru că domnul Dragnea e un om ocupat, după cum aţi văzut mai sus, ne-am gîndit să-i dăm o mînă de ajutor la completarea declaraţiei de avere, care încă n-a văzut lumina site-ului Ministerului de Interne în forma sa reactualizată. Mai mult decît atît, noi ştim că domnul ministru devine puţin dislexic cînd începe să-şi numere casele şi terenurile din Alexandria, aşa că ne-am dus la faţa locului să facem noi socotelile, luînd ca punct de reper ultimele declaraţii de avere completate de domnul ministru în fosta sa calitate de preşedinte al CJ Teleorman. Imperiul imobiliar al baronului stă lungit între două străzi paralele din centrul Alexandriei, la umbra unui conac impunător, în jurul căuia moşia s-a tot extins pe măsură ce domnul Dragnea a reuşit să-şi convingă mai toţi vechini să se mute şi să-i vîndă lui. Uite aşa, în martie 2007 declaraţia de avere lista patru terenuri, numai în Alexandria, cu o suprafaţă totală de 3.150 mp. Pornirile latifundiare ale baronului Dragnea nu s-au oprit însă aici dacă consultăm şi ultima declataţie de avere, datată iulie 2008. La prima vedere apare un sigur teren în Alexandria, în dreptul căuria a menţionat la modul de dobîndire "act de alipire din 2007". Înţelegem deci că a alipit cele patru terenuri din care a rezultat un întreg, însă nu ne explicăm cum din 3.150 de mp adunaţi au rezultat aproape 6.000 de mp.Să trece în revistă şi capitolul imobile. Consultăm declaraţia şi ne înfiinţăm pe strada Ion Creangă la numărul 103 cu ochii după "o casă în construcţie". Ridicăm privirea şi deasupra noastră dăm cu ochii de mîndreţea de conac, finisat şi aranjat. Imediat lîngă, la 105A, adresă la care a fost declarat în proprietate numai un teren, am mai găsit o casă. Fiind vorba de o casă bătrînească, ne gîndim că poate domnul Dragnea a refuzat să califice aşa ceva drept clădire. Ne mutăm şi pe strada Tudor Vladimirescu, mai exact în spatele moşiei. Aici găsim şi celelalte două terenuri acoperite de case, dintre numai una singură apare în declaraţia de avere din 2007. Nu şi în 2008, unde singura casă recunoscută în Alexandria este conacul în construcţie.Acestea fiind zise, vă urăm lectură plăcută despre isprăvile lui Dragnea în ediţiile viitoare şi vă invităm la film. Un film despre un drum făcut sub şefia lui Dragnea, de firma prietenului lui Dragnea, care drum a cam intrat la apă. Mai multe nu vă zic, să lăsăm imaginile să vorbească. Filmul va fi postat în curînd pe acest site. Intrarea gratis.

Academia Catavencu
Alexandru CĂUTIŞ
Roxana JIPA

Imperiul din Teleorman pentru care Dragnea a abandonat Internele

Opt terenuri, şase case, acţiuni la o societate hotelieră, spaţii comerciale şi conturi bancare, plus un interes direct la Tel Drum, firma abonată la banii publici - motive ultrabănoase pentru ca Liviu Dragnea să nu regrete demisia.

Liviu Dragnea a părăsit Capitala la începutul săptămânii trecute şi a tă-iat-o spre drumeagurile de munte luând cu el în rucsac misterul demisiei din fruntea Internelor. Nu însă înainte să treacă pe la biroul său din Alexandria, luni seară, la doar câteva ore după anunţul demisiei. Deşi în ultima jumătate de an abia dacă a mai condus două şedinţe ale Consiliului Judeţean Teleorman, pe 2 februarie a mers la CJ, a schimbat câteva cuvinte cu şeful de cabinet, după care s-a făcut nevăzut.

Motivele neoficiale ale plecării de la MAI, bănuite deja de presă, au legătură atât cu afacerile dubioase pe bani publici pe care le desfăşoară în judeţ încă de pe vremea când era prefect, cât şi cu faptul că Dragnea s-a temut că va pierde controlul imperiului său din Teleorman, întrucât pedeliştii n-au vrut în ruptul capului să facă blat la alegerile pentru şefia CJ.

Evoluţia carierei baronului de Teleorman este însă o poveste ştiută numai în anturajul politic.
Unul dintre păstrătorii secretului, om politic activ, lider PDL în Teleorman, a istorisit pentru Cotidianul, sub protecţia anonimatului, cum a urcat pe treptele puterii ex-ministrul de Interne.

„Liviu a venit în Partidul Democrat ca simplu membru în filiala Turnu Măgurele în primăvara lui ’96, cu două-trei luni înainte de localele din iunie. Proaspăt membru PD, a candidat la alegerile locale şi a ieşit consilier local la Turnu. În toamnă, după alegerile generale, când s-a făcut guvernul cu CDR, în urma negocierilor de la Bucureşti s-a decis ca Prefectura Teleorman să fie dată PD-ului. Aici un rol important l-a avut şi Adriean Videanu, preşedinte la Tineretul Democrat sau nu mai ţin minte dacă trecuse deja la seniori. Ne-am întâlnit la Organizaţia Judeţeană Teleorman să facem propunerile pentru postul de prefect. Şi-au anunţat candidaturile trei colegi: Corin Lunganu, Florica Nedelcu şi Liviu Nicolae Dragnea, oarecum surprinzător pentru că era nou în partid şi nu prea îl ştiam. Au fost discuţii pro şi contra până la miezul nopţii, după care s-a trecut la vot secret.

Pe locul unu a ieşit Lunganu, pe doi Nedelcu şi pe trei, la distanţă mare - oarecum firesc - Liviu Dragnea. Surpriza a fost că, a doua seară, Dragnea s-a dus la Bucureşti de mână cu unul dintre colegi, Ştefan Georgescu, văr al Mioarei Roman, şi s-a dus cu un somn mare de Dunăre, de vreun metru şi ceva. Ştiţi cum se zice la noi aici în sud, că am fost sub turci atâta vreme, s-a dus cu peşcheşu’, a intrat la Petre Roman (n.red.-preşedinte PD la acea vreme) prin budoar şi s-a întors prefect. Noi l-am luat pe Videanu şi am fost la o discuţie cu Roman, că n-am ştiut cum să reacţionăm, dar Petre ne-a zis că i-a plăcut de el, că e băiat tânăr şi că o să facă treabă“, povesteşte sursa Cotidianului.

„Într-un fel ironic, peste câţiva ani, Dragnea, din funcţia de prefect, l-a răsplătit pe Fane Georgescu dându-i în administrare câteva bălţi de peşte de aici din judeţ, foarte profitabile“, adaugă acesta.

Ingineriile financiare cu bani publici, marca Dragnea, au prins rădăcini încă din timpul mandatului la prefectură. În 1998, când licitaţiile trucate erau „sport naţional“, după cum spune fostul coleg de partid al baronului de Teleorman, Dragnea a înlesnit firmei ATAL Giurgiu obţinerea unui contract de asfaltare a drumului Drăgăneşti Vlaşca-Videle la un preţ de trei ori mai mare. Proprietarul firmei era chiar un bun prieten al lui Dragnea. „Veneau o mulţime de oameni la conducerea partidului, şeful Finanţelor, şeful Curţii de Conturi, până şi şeful SRI, şi ne atrăgeau atenţia că Liviu face şmecherii, că aranjează licitaţii, că e obraznic în general. L-am chemat la mine, i-am atras atenţia, i-am zis să se potolească că, dacă se află, ne ducem dracului cu toţii. N-a vrut. Devenise arogant, nici nu ne mai băga în seamă. Iar el a fost băiat deştept, dacă se poate spune aşa, el n-a semnat niciodată nimic. Nu şi-a pus numele pe nimic“, continuă liderul teleormănean.

Conducerea PD a judeţului a solicitat atunci o întrevedere cu preşedintele Petre Roman, în care îşi pusese speranţele că va găsi o soluţie. „De fapt, noi voiam să-l convingem pe Roman să-i ceară lui Liviu să se retragă pe motive de sănătate. Roman a evitat să ne primească. Lui îi ajunseseră la urechi problemele noastre, că-i plăceau băieţii cu ochi albaştri. După ce l-am sunat, i-am scris, am insistat, ne-a zis că ne primeşte. Când am ajuns la Bucureşti, eram cinci vicepreşedinţi de organizaţie şi secretarul general, erau şi Videanu şi Dragnea cu noi, Roman nu ne-a mai primit. I-a trimis pe Severin, pe Babiuc şi pe Saşa (n.red. -Alexandru Sassu, actual preşedinte TVR). Cu mamelucii ăştia n-am vrut să stăm de vorbă şi am plecat. După povestea asta, Liviu cred că s-a speriat şi s-a schimbat o vreme. A lăsat-o mai moale şi venea să se consulte cu noi pentru orice decizie. În 2000, când a candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean, ne-am dat seama că avea nevoie de susţinerea noastră.“ La câteva luni după ce a ajuns şef de CJ şi după ce Roman a fost înlocuit de Traian Băsescu în fruntea PD, Dragnea a migrat spre PSD.

În cele două mandate de preşedinte al Consiliului Judeţean, puterea politică a lui Dragnea a crescut discret, dar consistent, paralel cu averea sa. Potrivit declaraţiei sale de avere, în prezent deţine opt terenuri, şase case, acţiuni la o societate hotelieră, spaţii comerciale şi conturi bancare. Una dintre casele sale din Alexandria, aflată în construcţie, este un adevărat conac, ridicat în mijlocul unui teren care îi aparţine, cuprins între două străzi paralele, Ion Creangă şi Tudor Vladimirescu. Baronul local şi-a făcut drum de acces între cele două străzi, a plantat pomişori şi gazon şi şi-a amenajat două ieşiri. Din stradă este aproape imposibil de ghicit ce se află dincolo de gardurile înalte din lemn. În plus, aşa cum îi stă bine unui ministru al Internelor, Dragnea şi-a angajat doi paznici care nu dezvăluie nici picaţi cu ceară „secretul militar“. Întrebat de reporterii Cotidianul ce obiectiv păzesc şi cine este proprietarul, răspunsul paznicului răsuna sec ca de pe o bandă înregistrată: „Nu ştiu, nu mă interesează, nu ştiu cine e Dragnea“. În schimb, bătrâna de vizavi, de pe Strada Ion Creangă, vorbeşte nonşalant despre viitorul său vecin explicând că vine des la şantier să verifice stadiul lucrărilor.

„E un om respectuos, stă de vorbă cu noi, ne ascultă, el a făcut mult bine aici în Teleorman. A asfaltat drumuri, a făcut canalizare şi la Piatra, şi în satele alea dinspre Turnu. Da’ eu n-am ştiut că e aşa mare la Bucureşti. Când am văzut că l-a pus ministru, m-am cam mirat“, spune Petra Iana. Despre demisie crede că a fost o decizie înţeleaptă, că doar nu era „să umple el găurile făcute de ăilalţi“. „Eu zic să-i lase pe ăştia, pă Boc şi pă Geoană, să facă ei ceva, dac-or face, că nici unul n-a făcut mare lucru. Promit toţi şi nu ne dau nimic“, continuă vecina, care, trecând de la una la alta, spune că pe doamna Bombonica, soţia domnului Dragnea, n-a văzut-o niciodată în zonă, pentru că deocamdată „şade la bloc“.

De asfaltat, e drept, a asfaltat, aşa cum spune bătrâna. Drumurile din Teleorman sunt printre cele mai bune din ţară. Chestionabile sunt preţul la care au fost făcute lucrările şi modalitatea acordării contractelor. În judeţ nu mai e de mult un secret că firma Tel Drum, înfiinţată de Consiliul Judeţean şi privatizată în 2001, îi aparţine prietenului din copilărie al lui Dragnea, Marian Fişcuci. Preţul societăţii a fost subevaluat, de la 25.000 de lei vechi la 6.369 de lei pe acţiune, iar după vânzarea către Fişcuci, societatea a obţinut majoritatea contractelor de asfaltare din judeţ, finanţate din bani publici. Recent, de câteva zile, Tel Drum a operat o modificare la Registrul Comerţului, transformând acţiunile nominale în acţiuni la purtător, astfel încât publicul nu mai are acces la numele acţionarului.

Surse politice ne-au declarat că 75% dintre acţiuni ar fi fost cumpărate de Liviu Dragnea. Tel Drum are în proprietate şi două posturi de radio din Turnu Măgurele, şi televiziunea Media ATV din Alexandria, astfel că presa locală îi este supusă şi loială baronului de Teleorman. Aceeaşi societate deţine câteva spaţii comerciale în judeţ, două autoserviri şi a închiriat restaurantul hotelului Turris din Turnu Măgurele, al cărui acţionar majoritar este Liviu Dragnea. Directorul hotelului este soţia acestuia, Bombonica, angajată şi la Direcţia pentru Protecţia Copilului, instituţie care a beneficiat şi ea de afacerile cuplului Dragnea-Fişcuci. O altă firmă a acestuia, Proinvest, a aprovizionat mai mulţi ani orfelinatele din judeţ cu alimente la preţuri de câteva ori mai mari decât preţurile de en gros.

Informaţiile au fost făcute publice în 2005 de deputatul PD, Alexandru Mocanu, care a făcut mai multe interpelări în Parlament în care dezvăluia legăturile lui Dragnea cu firmele Tel Drum şi Proinvest. Mocanu a făcut şi plângere la PNA, care nu s-a finalizat cu un dosar. Parlamentarul democrat acuza atunci că Dragnea s-ar fi aflat în spatele preluării frauduloase a fermei Dona din cadrul fostei IAS Turnu Măgurele.

Demisia lui Dragnea, motivată de lipsa fondurilor

Fostul ministru al Administraţiei şi Internelor Liviu Dragnea a declarat sâmbătă, într-o conferinţă de presă la Turnu Măgurele, că unul dintre motivele pentru care şi-a dat demisia e blocarea fondurilor pentru investiţii în infrastructură. „Am dorit (…) asigurarea unor fonduri suficiente pentru bugetele locale. Când s-a construit bugetul naţional am constatat însă că s-a luat decizia incalificabilă de a se bloca veniturile administraţiei publice locale, dezamăgirea fiind mare, pentru că nu m-au susţinut nici măcar miniştrii din PSD“, a declarat Liviu Dragnea. El spune că din cele zece miliarde de euro pentru investiţii în infrastructură circa 1,2 la sută au rămas drumurilor judeţene şi comunale.

Sursa: Cotidianul
08 Feb 2009 Diana Lazar

Tot in "familie"!

Liderii PSD şi PDL vor încerca să găsească o poziţie comună în privinţa trimiterii în instanţă a dosarelor fostului premier.

Biroul Permanent al Camerei va decide luni ce va face cu raportul Comisiei juridice referitor la dosarelor lui Adrian Năstase.Preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, a declarat ieri pentru Cotidianul că luni, 9 februarie, raportul Comisiei juridice privind dosarele lui Adrian Năstase se vor afla pe ordinea de zi a Biroului Permanent. “Este prematur să spun acum ce se va întâmpla mai departe, mai ales că am înţeles că va exista şi o contestaţie a PSD privind raportul.Luni în Biroul Permanent eu voi propune trimiterea raportului în plen, dar nu sunt eu singura care decid, ci votul tuturor membrilor comisiei.
Publicitate
Din punctul meu de vedere, la comisie s-a procedat corect, s-a supus la vot cererea de începere a urmăririi penale şi a primit vot negativ. În plen va merge deci un raport negativ şi deputaţii sunt cei care vor decide ce votează, adică pentru începerea urmăririi penale în cazul dlui Adrian Năstase sau pentru confirmarea raportului negativ”, a precizat Roberta Anastase.Preşedintele Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor, Daniel Buda, a declarat, joi, pentru MEDIAFAX, că subiectul divergenţelor de opinie dintre PDL şi PSD, din Comisia juridică a Camerei, pe tema dosarelor lui Adrian Năstase, va fi dezbătut într-o şedinţă a coaliţiei de guvernare. “Până la urmă, cred că factorii politici implicaţi, şi de o parte şi de alta, vor găsi o cale de a face lucrurile să meargă mai departe", a declarat Buda.În ceea ce priveşte contestaţia social democraţilor, am primit informaţii de la vicepreşedintele Comisiei juridice, deputatul PSD Florin Iordache. “Vineri dimineaţă depunem contestaţia, în care o să arătăm că preşedintele Comisiei, Daniel Buda, a încălcat grav procedurile. Noi solicităm în contestaţie ca Biroul Permanent să retrimită cazul la Comisia juridică, pentru a se dezbate şi vota conform prevederilor regulamentare”, a declarat Iordache pentru Cotidianul.Ce se va întâmpla luni în Biroul Permanent este dificil de anticipat acum. Reprezentanţii PDL vor vota pentru trimiterea raportului în plen. Poziţia PSD este alta. “Am înţeles că în comisie s-a încălcat grav regulamentul şi vom proceda în consecinţă. Vom avea poziţia colegilor noştri din Comisia juridică”, ne-a declarat deputatul PSD Nicolae Bănicioiu, care este chestor al Camerei. Cum cei din PDL au cinci deputaţi în Biroul Permanent, iar cei din PSD, patru, este clar că nici una dintre tabere nu se poate impune fără voturile celor trei liberali. “Noi nu vrem să fim arbitrii neînţelegerilor din coaliţie.Când a fost vorba în Biroul Permanent de scoaterea de pe ordinea de zi a proiectului legii lustraţiei, PDL şi PSD s-au înţeles foarte bine. Să se înţeleagă şi acum. În toată această chestiune, PNL are o singură poziţie certă: în plen vom vota pentru începerea urmăririi penale pentru oricine. Aşa am făcut-o şi pentru omul nostru, Paul Păcuraru, noi nu obstrucţionăm justiţia”, ne-a declarat vicepreşedintele Camerei, Bogdan Olteanu. El are însă dubii în ceea ce priveşte respectarea regulamentului în comisie. “Majoritatea mediilor de informare au semnalat încălcarea regulamentului în comisie.Nu mă pot pronunţa până nu văd documentele comisiei, luni, în Biroul Permanent. Eu ştiu doar că săptămâna trecută s-a votat în Biroul Permanent pentru discuţii pe procedură în comisie, iar la comisie s-a transmis altceva, şi anume dezbaterea pe fond şi întocmirea unui raport. Mă rog s-a dezbătut pe fond, asta este, dar să vedem explicaţiile şi documentele ce le primim de la comisie”, a mai spus Olteanu.Reamintim, miercuri, în Comisia juridică, cererea de urmărire penală pentru Adrian Năstase a fost respinsă la vot, înregistrând 9 voturi pentru (PDL) şi 10 voturi contra (PSD, PC şi minorităţi). În finalul şedinţei s-a declanşat un scandal monstru, cu invective de o parte şi de alta, după ce preşedintele Daniel Buda (PDL) a refuzat să supună la vot două propuneri ale PSD: cea de retrimitere la Parchetul General a solicitării procurorului general şi cea de neîncepere a urmăririi penale în cazul Năstase, după ce alternativa a căzut la vot.
Sursa : Cotidianul
05 Feb 2009 Lucian Gheorghiu