Daca ai parinti cu cap si un pic de noroc si mai ales sa te iubeasca(pentru ca uni nu-si iubesc copii), poti avea o cariera de vis si o viata de print.
Acum depinde si de ajutorul divin.
Dar in Romania conteaza sa ai spate, asa ca ai grija de spatele tau!!!
joi, 14 mai 2009
Securistul lui Băsescu şi-a urcat fiica pe listele PDL
13 Mai 2009 Diana Lazar, Adriana Dutulescu
Cotidianul
Marin Antonescu, despre care Petre Roman spune că Băsescu îl recomanda ca fiind „superiorul pe linie profesională de la Anvers“, i-a rezervat fiicei sale un loc eligibil la Bruxelles.
13 Mai 2009
Moda fiicelor aspirante la un fotoliu de eurodeputat a prins bine în Partidul Democrat-Liberal. Oana Antonescu, fiica lui Marin Antonescu, ex-consul la Bruxelles şi posesor de certificat de poliţie politică de la CNSAS, se regăseşte pe locul 10, considerat eligibil, pe lista PDL pentru alegerile din 7 iunie. Anonimă pe plan politic, dar cu un CV impresionant, Oana Antonescu îi datorează ascensiunea în partid tatălui şi relaţiei acestuia cu preşedintele Traian Băsescu.
Marin Antonescu, devenit între timp vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi al organizaţiei judeţene a PDL, a declarat pentru Cotidianul că poziţionarea fiicei sale pe lista partidului a fost „matematică pură”, dar nu neagă faptul că numele de familie a ajutat-o să ajungă aici.
„Ea (n.red.-Oana Antonescu) şi-a depus CV-ul la organizaţie şi intenţia de a candida şi a fost votată în unanimitate de colegi.
Publicitate
Eu n-am avut drept de vot pentru că eram în conflict de interese. Dar a fost matematică pură, pentru că s-a decis la centru că filialele în ordinea procentelor obţinute la alegerile trecute au avut dreptul să-şi impună candidaţii. Noi, la Dâmboviţa, l-am susţinut pe locul unu pe domnul Stolojan, dar apoi el a fost propus de centru, aşa că ne-a revenit locul 10, pentru că suntem filiala pe locul şase pe euroregiuni. A mai intenţionat să candideze un coleg, dar şi-a retras candidatura”, povesteşte Antonescu. Acesta susţine că fiica sa a reuşit să-şi convingă colegii de partid s-o susţină, pentru că „a mers cu ei în toate campaniile, s-a implicat şi a mai candidat o dată în 2007, pe locul 25”.
„Oana îşi doreşte să candideze, nu a forţat-o nimeni. Nu ştiu dacă funcţia mea a contat, probabil că da, probabil că nu. Unii pot să creadă că da, dar vă recomand să vă uitaţi pe CV-ul ei ca să vă convingeţi că merită. Legat de faptul că e necunoscută, ea e poate singura necunoscută de pe loc eligibil, că aşa sunt mulţi. Fatalmente se întâmplă aşa, pentru că ajung să fie cunoscuţi doar cei de la centru”, comentează Antonescu.
Întrebat în ce relaţii se mai află cu preşedintele Băsescu, Marin Antonescu spune că nu s-au văzut şi nu au vorbit de mai bine de opt ani. „Pentru mine e deja istorie ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Nu am mai avut de ce să-l caut pe domnul preşedinte, dânsul este preşedintele tuturor românilor, nu ne-am mai intersectat”, adaugă Antonescu. În legătură cu candidatura fiicei sale, liderul PDL spune că şeful statului nu a fost informat: „Poate şi-a dat seama după nume că e ea”.
Oana Antonescu a declarat pentru Cotidianul că activitatea din filială a fost singurul atu: „Consider că activitatea mea în judeţul Dâmboviţa a fost cea care i-a convins pe colegii mei să mă voteze. Nu ştiu dacă am fost favorizată sau nu, dar eu zic că, dacă influenţa tatălui meu ar fi contat, ar fi contat şi în 2007, când am candidat la europarlamentare şi nu am prins un loc eligibil. Cred că am ceva de spus şi o să demonstrez asta şi cred că am avut şi o şansă în plus, datorită scorului organizaţiei Dâmboviţa“.
Potrivit volumului „Ascensiunea lui Traian Băsescu”, semnat de istoricul Marius Oprea şi publicat în fragmente în 2008 de „Observator Cultural”, Marin Antonescu „era cel care coordona, ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist care se afla înainte de 1989 cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici”. Antonescu nu a negat niciodată că l-a cunoscut pe Băsescu în acea perioadă, când actualul şef al statului lucra la Navrom. „L-am cunoscut când am avut nişte incidente legate de carnetele unor marinari care plecau pe mare şi până la întoarcere le expira viza. Cel care le-a prelungit vizele, în calitate de consul, eram eu. A venit cu sacoşa de carnete de marinari şi cu tabelul aferent. Eu am spus că vin eu la Anvers. Ne-am dus pe vas, am mâncat o friptură, am pus vizele”, declara Antonescu, citat în volumul lui Marius Oprea. În acelaşi document, Antonescu susţine că Traian Băsescu bănuia că el era securist, pentru că „e băiat deştept şi cred că i-a trecut prin cap”, dar a negat totodată că actualul şef al statului ar fi avut o misiune sub acoperire. „Dacă ar fi avut, eu aş fi ştiut.” După Revoluţie, cei doi au păstrat legătura. Antonescu a devenit prefect de Dâmboviţa în 1993, după scindarea FSN-ului, iar în 1996 s-a înscris în PD la recomandarea lui Băsescu către Petre Roman. Din povestirile fostului premier reiese că actualul şef al statului ar fi spus despre Antonescu că e „superiorul pe linie profesională de la Anvers”. Ulterior, Băsescu a negat sintagma, declarând că „memoria îi joacă feste fostului prim-ministru Roman”.
Oana Antonescu, un CV consistent şi zero avere
Candidata PDL la alegerile europarlamentare se laudă în CV cu o serie de diplome şi certificate obţinute la universităţi de prestigiu din Europa şi, paralel, cu o experienţă vastă care nu i-a adus împliniri materiale. Oana Antonescu are 30 de ani şi a absolvit dreptul la Universitatea Titulescu din Bucureşti, a făcut studii postuniversitare la SNSPA şi Institutul Diplomatic Român, a câştigat o bursă pentru studii europene la Universitatea din Birmingham şi a primit certificate de engleză pentru afaceri de la Universitatea Cambridge. A lucrat ca avocat asociat la două firme de avocatură, a fost consilier la Cancelaria primului-ministru în Cabinetul Tăriceanu I în perioada 2005-2007, iar în prezent este asistent la cabinetul europarlamentarului Rareş Niculescu. Potrivit declaraţiei de avere publicate pe site-ul BEC, Oana Antonescu a câştigat anul trecut din activitatea de la cabinetul eurodeputatului 32.000 de euro. Nu are alte venituri, datorii sau proprietăţi.
Cotidianul
Marin Antonescu, despre care Petre Roman spune că Băsescu îl recomanda ca fiind „superiorul pe linie profesională de la Anvers“, i-a rezervat fiicei sale un loc eligibil la Bruxelles.
13 Mai 2009
Moda fiicelor aspirante la un fotoliu de eurodeputat a prins bine în Partidul Democrat-Liberal. Oana Antonescu, fiica lui Marin Antonescu, ex-consul la Bruxelles şi posesor de certificat de poliţie politică de la CNSAS, se regăseşte pe locul 10, considerat eligibil, pe lista PDL pentru alegerile din 7 iunie. Anonimă pe plan politic, dar cu un CV impresionant, Oana Antonescu îi datorează ascensiunea în partid tatălui şi relaţiei acestuia cu preşedintele Traian Băsescu.
Marin Antonescu, devenit între timp vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi al organizaţiei judeţene a PDL, a declarat pentru Cotidianul că poziţionarea fiicei sale pe lista partidului a fost „matematică pură”, dar nu neagă faptul că numele de familie a ajutat-o să ajungă aici.
„Ea (n.red.-Oana Antonescu) şi-a depus CV-ul la organizaţie şi intenţia de a candida şi a fost votată în unanimitate de colegi.
Publicitate
Eu n-am avut drept de vot pentru că eram în conflict de interese. Dar a fost matematică pură, pentru că s-a decis la centru că filialele în ordinea procentelor obţinute la alegerile trecute au avut dreptul să-şi impună candidaţii. Noi, la Dâmboviţa, l-am susţinut pe locul unu pe domnul Stolojan, dar apoi el a fost propus de centru, aşa că ne-a revenit locul 10, pentru că suntem filiala pe locul şase pe euroregiuni. A mai intenţionat să candideze un coleg, dar şi-a retras candidatura”, povesteşte Antonescu. Acesta susţine că fiica sa a reuşit să-şi convingă colegii de partid s-o susţină, pentru că „a mers cu ei în toate campaniile, s-a implicat şi a mai candidat o dată în 2007, pe locul 25”.
„Oana îşi doreşte să candideze, nu a forţat-o nimeni. Nu ştiu dacă funcţia mea a contat, probabil că da, probabil că nu. Unii pot să creadă că da, dar vă recomand să vă uitaţi pe CV-ul ei ca să vă convingeţi că merită. Legat de faptul că e necunoscută, ea e poate singura necunoscută de pe loc eligibil, că aşa sunt mulţi. Fatalmente se întâmplă aşa, pentru că ajung să fie cunoscuţi doar cei de la centru”, comentează Antonescu.
Întrebat în ce relaţii se mai află cu preşedintele Băsescu, Marin Antonescu spune că nu s-au văzut şi nu au vorbit de mai bine de opt ani. „Pentru mine e deja istorie ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Nu am mai avut de ce să-l caut pe domnul preşedinte, dânsul este preşedintele tuturor românilor, nu ne-am mai intersectat”, adaugă Antonescu. În legătură cu candidatura fiicei sale, liderul PDL spune că şeful statului nu a fost informat: „Poate şi-a dat seama după nume că e ea”.
Oana Antonescu a declarat pentru Cotidianul că activitatea din filială a fost singurul atu: „Consider că activitatea mea în judeţul Dâmboviţa a fost cea care i-a convins pe colegii mei să mă voteze. Nu ştiu dacă am fost favorizată sau nu, dar eu zic că, dacă influenţa tatălui meu ar fi contat, ar fi contat şi în 2007, când am candidat la europarlamentare şi nu am prins un loc eligibil. Cred că am ceva de spus şi o să demonstrez asta şi cred că am avut şi o şansă în plus, datorită scorului organizaţiei Dâmboviţa“.
Potrivit volumului „Ascensiunea lui Traian Băsescu”, semnat de istoricul Marius Oprea şi publicat în fragmente în 2008 de „Observator Cultural”, Marin Antonescu „era cel care coordona, ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist care se afla înainte de 1989 cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici”. Antonescu nu a negat niciodată că l-a cunoscut pe Băsescu în acea perioadă, când actualul şef al statului lucra la Navrom. „L-am cunoscut când am avut nişte incidente legate de carnetele unor marinari care plecau pe mare şi până la întoarcere le expira viza. Cel care le-a prelungit vizele, în calitate de consul, eram eu. A venit cu sacoşa de carnete de marinari şi cu tabelul aferent. Eu am spus că vin eu la Anvers. Ne-am dus pe vas, am mâncat o friptură, am pus vizele”, declara Antonescu, citat în volumul lui Marius Oprea. În acelaşi document, Antonescu susţine că Traian Băsescu bănuia că el era securist, pentru că „e băiat deştept şi cred că i-a trecut prin cap”, dar a negat totodată că actualul şef al statului ar fi avut o misiune sub acoperire. „Dacă ar fi avut, eu aş fi ştiut.” După Revoluţie, cei doi au păstrat legătura. Antonescu a devenit prefect de Dâmboviţa în 1993, după scindarea FSN-ului, iar în 1996 s-a înscris în PD la recomandarea lui Băsescu către Petre Roman. Din povestirile fostului premier reiese că actualul şef al statului ar fi spus despre Antonescu că e „superiorul pe linie profesională de la Anvers”. Ulterior, Băsescu a negat sintagma, declarând că „memoria îi joacă feste fostului prim-ministru Roman”.
Oana Antonescu, un CV consistent şi zero avere
Candidata PDL la alegerile europarlamentare se laudă în CV cu o serie de diplome şi certificate obţinute la universităţi de prestigiu din Europa şi, paralel, cu o experienţă vastă care nu i-a adus împliniri materiale. Oana Antonescu are 30 de ani şi a absolvit dreptul la Universitatea Titulescu din Bucureşti, a făcut studii postuniversitare la SNSPA şi Institutul Diplomatic Român, a câştigat o bursă pentru studii europene la Universitatea din Birmingham şi a primit certificate de engleză pentru afaceri de la Universitatea Cambridge. A lucrat ca avocat asociat la două firme de avocatură, a fost consilier la Cancelaria primului-ministru în Cabinetul Tăriceanu I în perioada 2005-2007, iar în prezent este asistent la cabinetul europarlamentarului Rareş Niculescu. Potrivit declaraţiei de avere publicate pe site-ul BEC, Oana Antonescu a câştigat anul trecut din activitatea de la cabinetul eurodeputatului 32.000 de euro. Nu are alte venituri, datorii sau proprietăţi.
'Armata si Iliescu au salvat Securitatea'
DE CE NU AJUNG DOSARELE REVOLUTIEI LA CEDO
"Armata si Iliescu au salvat Securitatea"
Ondine Ghergut, Laura Toma
Joi, 14 Mai 2009
Romania Libera
Romania risca sa fie sanctionata deoarece Ministerul Afacerilor Externe nu a trimis la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) probele masacrului care a avut loc in decembrie 1989, sustin revolutionarii de la Asociatia "21 Decembrie 1989". Ministerul, prin agentul guvernamental Razvan Horatiu Radu, afirma ca a trimis prin posta anexele cu probele din dosar, fapt contrazis de CEDO printr-o adresa oficiala.
MAE trebuia sa trimita Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin agentul guvernamental Razvan Horatiu Radu, observatiile sale si copiile integrale ale dosarelor 97/P/1996 si 158/P1990 (dosarele Revolutiei) pana la termenul-limita de 26 februarie 2009, sustin revolutionarii. Radu sustine ca a trimis observatiile prin fax, iar prin posta circa 1.000 de pagini din dosare, respectand "integral cerintele si termenele instantei europene". Aceste sustineri sunt insa contrazise de Doru Maries si Sorin Iliesiu, reprezentantii revolutionarilor. "La CEDO nu au fost trimise dosarele Revolutiei. Este adevarat ca Razvan Radu i-a cerut procurorului general, Laura Codruta Kovesi, prin adresa oficiala, copiile integrale ale dosarelor – peste 1.000.000 de file –, precizand in scris ca este o solicitare expresa a CEDO, dar a trimis la instanta europeana doar opisele, declaratiile mele si ale unui coleg revolutionar fara alte probe", spune Maries.
Afirmatiile lui Maries sunt sustinute de un raspuns oficial al CEDO din data de 27 aprilie 2009, potrivit caruia Guvernul Romaniei nu a trimis anexele cerute la instanta europeana (vezi facsimil).
Actele nu ar fi fost trimise la CEDO deoarece guvernantii "vor sa ascunda probele masacrului din decembrie 1989, ceea ce dovedeste inca o data ca asa-zisa justitie din Romania este aservita criminalilor", sustin Maries si Iliesiu. Printre probele "ascunse" s-ar afla si un jurnal de lupta al Armatei, care ar demonstra "conservarea puterii comunistilor si securistilor". In paginile jurnalului, la data de 25 decembrie 1989, ora 21.15, este consemnat un ordin al Consiliului National al Frontului Salvarii Nationale transmis Armatei, in care se preciza: "Toti activistii de partid (adica ai PCR – n.r.) raman in functiile actuale si isi continua munca de educatie si cultura a Armatei (...)
Activistii neincadrati in urma alegerilor vor fi numiti in functie pe linie de comanda sau in cadrul aparatului consiliului politic (...) Cotizatia de partid, UTC si Sindicat se strange si se preda in conturile de pana acum". Aceste hotarari ar fi fost valabile si pentru institutiile civile. In aceste jurnale ar exista "probe despre modul in care CN-FSN, condus de Ion Iliescu, a conservat si apoi a reactivat structurile represive ale statului comunist". Potrivit lui Maries, "Armata si Iliescu s-au salvat pe ei, au salvat PCR-ul, au salvat Securitatea, iar acum ei ne conduc si tot ei blocheaza justitia".
Revolutionarii au reclamat la CEDO faptul ca Parchetul nu a finalizat in termene rezonabile dosarele Revolutiei din decembrie 1989, cand au fost ucisi peste 1.200 de oameni, iar 4.800 au fost raniti. Instanta europeana a decis judecarea cu prioritate a acestei plangeri. Deoarece statul roman nu a trimis dosarele la CEDO, revolutionarii picheteaza astazi, incepand cu ora 11.00, sediului MAE de pe strada Aleea Alexandru din Bucuresti.
"Armata si Iliescu au salvat Securitatea"
Ondine Ghergut, Laura Toma
Joi, 14 Mai 2009
Romania Libera
Romania risca sa fie sanctionata deoarece Ministerul Afacerilor Externe nu a trimis la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) probele masacrului care a avut loc in decembrie 1989, sustin revolutionarii de la Asociatia "21 Decembrie 1989". Ministerul, prin agentul guvernamental Razvan Horatiu Radu, afirma ca a trimis prin posta anexele cu probele din dosar, fapt contrazis de CEDO printr-o adresa oficiala.
MAE trebuia sa trimita Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin agentul guvernamental Razvan Horatiu Radu, observatiile sale si copiile integrale ale dosarelor 97/P/1996 si 158/P1990 (dosarele Revolutiei) pana la termenul-limita de 26 februarie 2009, sustin revolutionarii. Radu sustine ca a trimis observatiile prin fax, iar prin posta circa 1.000 de pagini din dosare, respectand "integral cerintele si termenele instantei europene". Aceste sustineri sunt insa contrazise de Doru Maries si Sorin Iliesiu, reprezentantii revolutionarilor. "La CEDO nu au fost trimise dosarele Revolutiei. Este adevarat ca Razvan Radu i-a cerut procurorului general, Laura Codruta Kovesi, prin adresa oficiala, copiile integrale ale dosarelor – peste 1.000.000 de file –, precizand in scris ca este o solicitare expresa a CEDO, dar a trimis la instanta europeana doar opisele, declaratiile mele si ale unui coleg revolutionar fara alte probe", spune Maries.
Afirmatiile lui Maries sunt sustinute de un raspuns oficial al CEDO din data de 27 aprilie 2009, potrivit caruia Guvernul Romaniei nu a trimis anexele cerute la instanta europeana (vezi facsimil).
Actele nu ar fi fost trimise la CEDO deoarece guvernantii "vor sa ascunda probele masacrului din decembrie 1989, ceea ce dovedeste inca o data ca asa-zisa justitie din Romania este aservita criminalilor", sustin Maries si Iliesiu. Printre probele "ascunse" s-ar afla si un jurnal de lupta al Armatei, care ar demonstra "conservarea puterii comunistilor si securistilor". In paginile jurnalului, la data de 25 decembrie 1989, ora 21.15, este consemnat un ordin al Consiliului National al Frontului Salvarii Nationale transmis Armatei, in care se preciza: "Toti activistii de partid (adica ai PCR – n.r.) raman in functiile actuale si isi continua munca de educatie si cultura a Armatei (...)
Activistii neincadrati in urma alegerilor vor fi numiti in functie pe linie de comanda sau in cadrul aparatului consiliului politic (...) Cotizatia de partid, UTC si Sindicat se strange si se preda in conturile de pana acum". Aceste hotarari ar fi fost valabile si pentru institutiile civile. In aceste jurnale ar exista "probe despre modul in care CN-FSN, condus de Ion Iliescu, a conservat si apoi a reactivat structurile represive ale statului comunist". Potrivit lui Maries, "Armata si Iliescu s-au salvat pe ei, au salvat PCR-ul, au salvat Securitatea, iar acum ei ne conduc si tot ei blocheaza justitia".
Revolutionarii au reclamat la CEDO faptul ca Parchetul nu a finalizat in termene rezonabile dosarele Revolutiei din decembrie 1989, cand au fost ucisi peste 1.200 de oameni, iar 4.800 au fost raniti. Instanta europeana a decis judecarea cu prioritate a acestei plangeri. Deoarece statul roman nu a trimis dosarele la CEDO, revolutionarii picheteaza astazi, incepand cu ora 11.00, sediului MAE de pe strada Aleea Alexandru din Bucuresti.
Avocata Suzanne Wolfe Martin, unul dintre expertii straini care au cautat conturile ceausiste, vorbeste dupa 20 de ani
"Marin Ceausescu nu s-a sinucis"
Laurentiu Mihu
Joi, 14 Mai 2009
Romania Libera
Un membru al echipei internationale care a cautat in 1990 presupusele conturi secrete ale dictatorilor sustine ca Marin Ceausescu, fratele fostului lider comunist, nu s-a sinucis, asa cum se credea pana acum. Pentru prima oara in ultimii 20 de ani, acest dosar, considerat clasat, ia o turnura cu totul noua si scoate la iveala dubii serioase, care pun sub semnul intrebarii verdictul de sinucidere prin spanzurare, dat de anchetatorii austrieci.
Fost sef al Agentiei Economice a Romaniei de la Viena, Marin Ceausescu a fost gasit fara suflare in ziua de 28 decembrie 1989, investigatiile austriecilor incheindu-se cu un singur verdict: sinucidere. Marin era unul dintre demnitarii fostului regim care controlau spionajul tarii noastre in Europa de Vest. Data fiind relatia sa de rudenie cu dictatorul, dar si gratie pozitiei pe care a ocupat-o la Viena timp de 16 ani, informatiile pe care le detinea Marin Ceausescu referitoare la situatia presupuselor conturi secrete ale cuplului dictatorial s-ar fi putut dovedi cruciale.
Romania libera prezinta astazi in premiera concluziile avocatei americano-elvetiene Suzanne Wolfe Martin privind moartea lui Marin Ceausescu. In timpul misiunii incredintate de cabinetul Petre Roman, experta s-a interesat la Viena de imprejurarile in care Ceausescu si-a pierdut viata. Ea sustine ca a vazut fotografii ale cadavrului si ca acesta nu prezenta semnele tipice ale unei morti prin spanzurare. Concluzia sa este fara echivoc: Marin Ceausescu nu s-a sinucis, iar politia din Viena a acoperit acest caz.
In episodul de maine, Dezbaterile Romaniei libere vor prezenta ultimele ore din viata lui Marin Ceausescu, dar si controversele care planeaza in jurul modului in care a decurs examinarea cadavrului acestuia.
Controversele care planeaza de aproape doua decenii asupra eforturilor Romaniei de a elucida problema presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu se rasfrang si asupra unor personaje-cheie din aceasta ecuatie. Moartea suspecta a lui Marin Ceausescu, la numai trei zile de la executia fratelui sau, marcheaza un punct culminant in evolutia dosarului "Conturile". Pe 28 decembrie 1989, acesta a fost gasit fara suflare de personalul ambasadei, dupa ce aparent s-ar fi spanzurat de o grinda. Marin Ceausescu era unul dintre nomenclaturistii care controlau spionajul Romaniei comuniste in Europa de Vest, iar informatiile pe care le detinea cu privire la situatia presupuselor conturi secrete ale cuplului dictatorial s-ar fi putut dovedi cruciale. Tocmai de aceea, decesul subit a ingreunat si mai mult operatiunea demarata in primele saptamani ale anului 1990.
La Bucuresti si la Viena, disparitia fostului sef al Agentiei Economice din capitala Austriei a fost clasata drept sinucidere. Dar controversa asupra mortii lui Marin Ceausescu ramane de actualitate. La 20 de ani de la acel moment, unul dintre expertii straini care au cautat in 1990 conturile Ceausestilor considera ca raportul intocmit de anchetatorii austrieci ar fi fost, de fapt, o musamalizare. Numele sau este Suzanne Wolfe Martin, o avocata americano-elvetiana cooptata in echipa de investigatori straini pe care Cabinetul Roman i-a angajat pe parcursul anului 1990 sa identifice eventualele conturi pe care Nicolae si Elena Ceausescu le-ar fi detinut la banci din afara tarii.
Imaginile edificatoare
"Marin Ceausescu nu s-a sinucis. Am vazut fotografii cu el mort si am mai mult decat banuieli ca ar fi fost sinucidere", declara, in premiera, Suzanne Wolfe Martin. Specializata in litigii comerciale, avocata americano-elvetiana isi petrece astazi majoritatea timpului la biroul sau din Geneva, dar si la cel al casei de avocatura Mares Partners din Praga. In 1990, cautarea conturilor a orientat-o si spre Viena, unde a stat de vorba cu oficialii politiei si ai procuraturii austriece implicati in anchetarea mortii lui Marin Ceausescu. A intrigat-o atunci faptul ca dosarul intocmit de politie si procuratura la Viena nu era accesibil nici macar procurorilor de la Bucuresti. Ea insasi a reusit sa vada doar fotografiile facute la locul sinuciderii, iar un anchetator i-a comunicat concluziile trase in acest caz.
Contactata de R.l., Suzanne Wolfe Martin puncteaza mai multe neconcordante care nu si-au gasit pana acum o lamurire oficiala: "S-a conchis ca a fost suicid prin spanzurare, iar decesul ar fi survenit din cauza fracturarii gatului. Ei bine, ca sa mori din asa ceva trupul trebuie sa cada de la o distanta cel putin egala cu lungimea acestuia. Insa corpul lui Marin Ceausescu atarnase la o inaltime de doar un picior (aproximativ 0,3 metri – n.r.) de la nivelul solului". Desi nu a reusit sa obtina si copii ale fotografiilor facute cadavrului, Suzanne Wolfe Martin a retinut inadvertentele tradate de acele imagini. "Mai este ceva: nodul funiei cu care s-ar fi spanzurat era exact la mijloc, in spatele gatului. Dar pentru un gat rupt, nodul ar fi trebuit sa apara in partea opusa. Nu era nici macar albastru la fata (semnul lipsei de oxigen – n.r.). Nu trebuie sa fii un geniu ca sa tragi concluzia ca nu a fost o sinucidere", completeaza avocata.
"Austriecii au acoperit cazul"
Cum in timpul deplasarii la Viena nu a reusit sa obtina copii dupa documentele prezentate de austrieci, Martin a apelat atunci la serviciile unui expert neoficial: "Unul dintre fiii mei este medic de urgenta in Statele Unite ale Americii. L-am sunat imediat, i-am povestit ce am vazut si mi-a spus ca nu poate fi vorba despre o sinucidere. Ulterior, le-am sugerat autoritatilor romane deshumarea cadavrului, ocazie cu care s-ar fi putut descoperi imediat ca nu a fost o sinucidere". Din pacate, Bucurestiul nu a dat curs acestui indemn.
Experienta avuta la Viena de fostul expert angajat de Guvernul roman in cautarea conturilor secrete ale familiei Ceausescu a inclus si vizitarea biroului de lucru al lui Marin Ceausescu. La acel moment, adica la cateva luni de la moartea inaltului demnitar comunist, incaperea nu mai putea prezenta relevanta pentru investigatii menite sa stabileasca imprejurarile exacte ale mortii acestuia. "Tot ce am gasit in biroul sau au fost cateva carti de vizita. Era absolut curat inauntru. Insa de ce a dorit politia austriaca sa acopere acel caz? Habar nu am. Cred ca e interesant de stiut ca nu exista nici un dubiu asupra falsei naturi a sinuciderii."
Fratele-cheie al dictatorului
In ultimii 16 ani ai vietii sale (din 1973 pana in 1989), Marin Ceausescu a condus Agentia Economica a Romaniei de la Viena, de unde coordona operatiuni de comert exterior ale regimului ceausist. La acel moment, Viena era un fief al spionajului pentru statele din fostul bloc comunist. Insusi Marin Ceausescu si Agentia pe care o coordona erau considerati de autoritatile austriece ca avand legaturi puternice cu aceasta sfera. In calitate de frate al dictatorului, dar si prin prisma pozitiilor oficiale pe care le-a ocupat, Marin Ceausescu a fost vazut drept personaj-cheie
in elucidarea misterului care planeaza in jurul presupuselor conturi pe care dictatorii le-ar fi detinut in bancile din afara Romaniei. Moartea sa subita din data de 28 decembrie 1989 a amplificat suspiciunile. Acestea au fost reflectate la acea vreme chiar si in presa americana, care arata ca Marin Ceausescu ar fi fost implicat mult timp in transferarea a milioane de dolari in conturi care ar fi apartinut
fratelui sau mult mai titrat.
Franz Loschnak "Am vorbit, atunci, de o suspiciune generalizata"
Oficial, ancheta facuta de autoritatile austriece in jurul mortii lui Marin Ceausescu – fratele dictatorului si, totdata, sef al Agentiei Economice a Romaniei – a conchis ca aceasta a fost cauzata de sinucidere. Totusi, oficialii de la Viena aveau inca de atunci informatii ca afacerea s-ar fi jucat pe terenul serviciilor secrete. Pe 1 ianuarie 1990, "New York Times" semnala acest lucru citand spusele ministrului de Interne al Austriei de la acea data, Franz Loschnak: "Orice delegat pe comert exterior in Europa de Vest a avut un rol semnificativ in sistemul luat ca intreg.
Cand cineva detinea un asemenea rol, activitatile informative faceau intotdeauna parte din el, ceea ce pare sa se fi intamplat si in cazul sau (al lui Marin Ceausescu – n.r.)". Dupa 19 ani de la acele declaratii, Franz Loschnak a renuntat demult la politica, pentru a intra in zona lobby-ului economic. Presedinte al Consiliului Austria-China pentru Promovarea Comertului International, fostul ministru de Interne confirma, intr-un interviu acordat Romaniei libere, ca austriecii suspectau de spionaj Agentia condusa de Marin Ceausescu, dar evita sa intre in detalii legate de modul in care au decurs cercetarile asupra mortii inaltului oficial comunist.
» Romania libera: Moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata o sinucidere, insa sunt exprimate in continuare dubii ca ar fi fost asa. Cat de solide vi se par aceste indoieli?
Franz Loschnak: Mai intai, vreau sa va comunic ca imi este imposbil sa descriu in detaliu intamplari de acum 20 de ani. Pot doar sa repet ca moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata sinucidere din partea autoritatilor publice. Nu stiu daca au existat dubii referitoare la verosimilitatea acestei versiuni.
» R.l.: Cum ati cooperat la vremea respectiva cu autoritatile romane?
F.L.: Nu stiu daca a existat o cooperare cu oficialii romani.
» R.l.: A fost Marin Ceausescu vreo clipa privit drept spion strain pe teritoriul Austriei in timpul mandatului sau in fruntea Agentiei Comerciale a Romaniei de la Viena?
F.L.: Pe atunci am vorbit de o suspiciune generalizata fata de angajatii Agentiei Comerciale. Nu stiam daca Marin Ceausescu se afla sub observatie, si, desigur, nu stiu nici acum.
» R.l.: Ce fel de informatii avea ministerul pe care il conduceati despre compania Crescent Comercial and Maritime?
F.L.: Nu imi amintesc sa fi avut cunostinte despre acea societate.
De ce a dorit politia austriaca sa acopere acel caz? Habar nu am. Cred ca e interesant de stiut ca nu exista nici un dubiu asupra falsei naturi a sinuciderii." Suzanne Wolfe Martin
Pot doar sa repet ca moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata sinucidere din partea autoritatilor publice. Nu stiu daca au existat dubii referitoare la verosimilitatea acestei versiuni." Franz Loschnak
Laurentiu Mihu
Joi, 14 Mai 2009
Romania Libera
Un membru al echipei internationale care a cautat in 1990 presupusele conturi secrete ale dictatorilor sustine ca Marin Ceausescu, fratele fostului lider comunist, nu s-a sinucis, asa cum se credea pana acum. Pentru prima oara in ultimii 20 de ani, acest dosar, considerat clasat, ia o turnura cu totul noua si scoate la iveala dubii serioase, care pun sub semnul intrebarii verdictul de sinucidere prin spanzurare, dat de anchetatorii austrieci.
Fost sef al Agentiei Economice a Romaniei de la Viena, Marin Ceausescu a fost gasit fara suflare in ziua de 28 decembrie 1989, investigatiile austriecilor incheindu-se cu un singur verdict: sinucidere. Marin era unul dintre demnitarii fostului regim care controlau spionajul tarii noastre in Europa de Vest. Data fiind relatia sa de rudenie cu dictatorul, dar si gratie pozitiei pe care a ocupat-o la Viena timp de 16 ani, informatiile pe care le detinea Marin Ceausescu referitoare la situatia presupuselor conturi secrete ale cuplului dictatorial s-ar fi putut dovedi cruciale.
Romania libera prezinta astazi in premiera concluziile avocatei americano-elvetiene Suzanne Wolfe Martin privind moartea lui Marin Ceausescu. In timpul misiunii incredintate de cabinetul Petre Roman, experta s-a interesat la Viena de imprejurarile in care Ceausescu si-a pierdut viata. Ea sustine ca a vazut fotografii ale cadavrului si ca acesta nu prezenta semnele tipice ale unei morti prin spanzurare. Concluzia sa este fara echivoc: Marin Ceausescu nu s-a sinucis, iar politia din Viena a acoperit acest caz.
In episodul de maine, Dezbaterile Romaniei libere vor prezenta ultimele ore din viata lui Marin Ceausescu, dar si controversele care planeaza in jurul modului in care a decurs examinarea cadavrului acestuia.
Controversele care planeaza de aproape doua decenii asupra eforturilor Romaniei de a elucida problema presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu se rasfrang si asupra unor personaje-cheie din aceasta ecuatie. Moartea suspecta a lui Marin Ceausescu, la numai trei zile de la executia fratelui sau, marcheaza un punct culminant in evolutia dosarului "Conturile". Pe 28 decembrie 1989, acesta a fost gasit fara suflare de personalul ambasadei, dupa ce aparent s-ar fi spanzurat de o grinda. Marin Ceausescu era unul dintre nomenclaturistii care controlau spionajul Romaniei comuniste in Europa de Vest, iar informatiile pe care le detinea cu privire la situatia presupuselor conturi secrete ale cuplului dictatorial s-ar fi putut dovedi cruciale. Tocmai de aceea, decesul subit a ingreunat si mai mult operatiunea demarata in primele saptamani ale anului 1990.
La Bucuresti si la Viena, disparitia fostului sef al Agentiei Economice din capitala Austriei a fost clasata drept sinucidere. Dar controversa asupra mortii lui Marin Ceausescu ramane de actualitate. La 20 de ani de la acel moment, unul dintre expertii straini care au cautat in 1990 conturile Ceausestilor considera ca raportul intocmit de anchetatorii austrieci ar fi fost, de fapt, o musamalizare. Numele sau este Suzanne Wolfe Martin, o avocata americano-elvetiana cooptata in echipa de investigatori straini pe care Cabinetul Roman i-a angajat pe parcursul anului 1990 sa identifice eventualele conturi pe care Nicolae si Elena Ceausescu le-ar fi detinut la banci din afara tarii.
Imaginile edificatoare
"Marin Ceausescu nu s-a sinucis. Am vazut fotografii cu el mort si am mai mult decat banuieli ca ar fi fost sinucidere", declara, in premiera, Suzanne Wolfe Martin. Specializata in litigii comerciale, avocata americano-elvetiana isi petrece astazi majoritatea timpului la biroul sau din Geneva, dar si la cel al casei de avocatura Mares Partners din Praga. In 1990, cautarea conturilor a orientat-o si spre Viena, unde a stat de vorba cu oficialii politiei si ai procuraturii austriece implicati in anchetarea mortii lui Marin Ceausescu. A intrigat-o atunci faptul ca dosarul intocmit de politie si procuratura la Viena nu era accesibil nici macar procurorilor de la Bucuresti. Ea insasi a reusit sa vada doar fotografiile facute la locul sinuciderii, iar un anchetator i-a comunicat concluziile trase in acest caz.
Contactata de R.l., Suzanne Wolfe Martin puncteaza mai multe neconcordante care nu si-au gasit pana acum o lamurire oficiala: "S-a conchis ca a fost suicid prin spanzurare, iar decesul ar fi survenit din cauza fracturarii gatului. Ei bine, ca sa mori din asa ceva trupul trebuie sa cada de la o distanta cel putin egala cu lungimea acestuia. Insa corpul lui Marin Ceausescu atarnase la o inaltime de doar un picior (aproximativ 0,3 metri – n.r.) de la nivelul solului". Desi nu a reusit sa obtina si copii ale fotografiilor facute cadavrului, Suzanne Wolfe Martin a retinut inadvertentele tradate de acele imagini. "Mai este ceva: nodul funiei cu care s-ar fi spanzurat era exact la mijloc, in spatele gatului. Dar pentru un gat rupt, nodul ar fi trebuit sa apara in partea opusa. Nu era nici macar albastru la fata (semnul lipsei de oxigen – n.r.). Nu trebuie sa fii un geniu ca sa tragi concluzia ca nu a fost o sinucidere", completeaza avocata.
"Austriecii au acoperit cazul"
Cum in timpul deplasarii la Viena nu a reusit sa obtina copii dupa documentele prezentate de austrieci, Martin a apelat atunci la serviciile unui expert neoficial: "Unul dintre fiii mei este medic de urgenta in Statele Unite ale Americii. L-am sunat imediat, i-am povestit ce am vazut si mi-a spus ca nu poate fi vorba despre o sinucidere. Ulterior, le-am sugerat autoritatilor romane deshumarea cadavrului, ocazie cu care s-ar fi putut descoperi imediat ca nu a fost o sinucidere". Din pacate, Bucurestiul nu a dat curs acestui indemn.
Experienta avuta la Viena de fostul expert angajat de Guvernul roman in cautarea conturilor secrete ale familiei Ceausescu a inclus si vizitarea biroului de lucru al lui Marin Ceausescu. La acel moment, adica la cateva luni de la moartea inaltului demnitar comunist, incaperea nu mai putea prezenta relevanta pentru investigatii menite sa stabileasca imprejurarile exacte ale mortii acestuia. "Tot ce am gasit in biroul sau au fost cateva carti de vizita. Era absolut curat inauntru. Insa de ce a dorit politia austriaca sa acopere acel caz? Habar nu am. Cred ca e interesant de stiut ca nu exista nici un dubiu asupra falsei naturi a sinuciderii."
Fratele-cheie al dictatorului
In ultimii 16 ani ai vietii sale (din 1973 pana in 1989), Marin Ceausescu a condus Agentia Economica a Romaniei de la Viena, de unde coordona operatiuni de comert exterior ale regimului ceausist. La acel moment, Viena era un fief al spionajului pentru statele din fostul bloc comunist. Insusi Marin Ceausescu si Agentia pe care o coordona erau considerati de autoritatile austriece ca avand legaturi puternice cu aceasta sfera. In calitate de frate al dictatorului, dar si prin prisma pozitiilor oficiale pe care le-a ocupat, Marin Ceausescu a fost vazut drept personaj-cheie
in elucidarea misterului care planeaza in jurul presupuselor conturi pe care dictatorii le-ar fi detinut in bancile din afara Romaniei. Moartea sa subita din data de 28 decembrie 1989 a amplificat suspiciunile. Acestea au fost reflectate la acea vreme chiar si in presa americana, care arata ca Marin Ceausescu ar fi fost implicat mult timp in transferarea a milioane de dolari in conturi care ar fi apartinut
fratelui sau mult mai titrat.
Franz Loschnak "Am vorbit, atunci, de o suspiciune generalizata"
Oficial, ancheta facuta de autoritatile austriece in jurul mortii lui Marin Ceausescu – fratele dictatorului si, totdata, sef al Agentiei Economice a Romaniei – a conchis ca aceasta a fost cauzata de sinucidere. Totusi, oficialii de la Viena aveau inca de atunci informatii ca afacerea s-ar fi jucat pe terenul serviciilor secrete. Pe 1 ianuarie 1990, "New York Times" semnala acest lucru citand spusele ministrului de Interne al Austriei de la acea data, Franz Loschnak: "Orice delegat pe comert exterior in Europa de Vest a avut un rol semnificativ in sistemul luat ca intreg.
Cand cineva detinea un asemenea rol, activitatile informative faceau intotdeauna parte din el, ceea ce pare sa se fi intamplat si in cazul sau (al lui Marin Ceausescu – n.r.)". Dupa 19 ani de la acele declaratii, Franz Loschnak a renuntat demult la politica, pentru a intra in zona lobby-ului economic. Presedinte al Consiliului Austria-China pentru Promovarea Comertului International, fostul ministru de Interne confirma, intr-un interviu acordat Romaniei libere, ca austriecii suspectau de spionaj Agentia condusa de Marin Ceausescu, dar evita sa intre in detalii legate de modul in care au decurs cercetarile asupra mortii inaltului oficial comunist.
» Romania libera: Moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata o sinucidere, insa sunt exprimate in continuare dubii ca ar fi fost asa. Cat de solide vi se par aceste indoieli?
Franz Loschnak: Mai intai, vreau sa va comunic ca imi este imposbil sa descriu in detaliu intamplari de acum 20 de ani. Pot doar sa repet ca moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata sinucidere din partea autoritatilor publice. Nu stiu daca au existat dubii referitoare la verosimilitatea acestei versiuni.
» R.l.: Cum ati cooperat la vremea respectiva cu autoritatile romane?
F.L.: Nu stiu daca a existat o cooperare cu oficialii romani.
» R.l.: A fost Marin Ceausescu vreo clipa privit drept spion strain pe teritoriul Austriei in timpul mandatului sau in fruntea Agentiei Comerciale a Romaniei de la Viena?
F.L.: Pe atunci am vorbit de o suspiciune generalizata fata de angajatii Agentiei Comerciale. Nu stiam daca Marin Ceausescu se afla sub observatie, si, desigur, nu stiu nici acum.
» R.l.: Ce fel de informatii avea ministerul pe care il conduceati despre compania Crescent Comercial and Maritime?
F.L.: Nu imi amintesc sa fi avut cunostinte despre acea societate.
De ce a dorit politia austriaca sa acopere acel caz? Habar nu am. Cred ca e interesant de stiut ca nu exista nici un dubiu asupra falsei naturi a sinuciderii." Suzanne Wolfe Martin
Pot doar sa repet ca moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata sinucidere din partea autoritatilor publice. Nu stiu daca au existat dubii referitoare la verosimilitatea acestei versiuni." Franz Loschnak
Pana la urma unde sunt banii lu'Ceasca?
Felix nu stie de niciun ban, nici nu a colaborat cu securitatea.
Dar banii unde sunt?
Eu banui pe unde ar putea fi, dar nu pot sa zic fara sa am o documentatie aparte.
Dar din ce spune presa un sambre de adevar exista!
Dar banii unde sunt?
Eu banui pe unde ar putea fi, dar nu pot sa zic fara sa am o documentatie aparte.
Dar din ce spune presa un sambre de adevar exista!
Aventurile lui Felix, cariera unui informator
Autor: Iulius CEZAR
Data: 14 mai 2009
Adevarul
Verişoara turnată de Voiculescu susţine că a plecat din ţară cu paşaport legal.Turnătoriile lui Dan Voiculescu au mai făcut victime. Paraschiva Silaghi, verişoara lui Dan Voiculescu, susţine că informatorul Felix a dat pe mâna Securităţii un om nevinovat.
Familia Silaghi este convinsă că vizita inopinată a lui Dan Voiculescu în Germania, din anul 1974, s-a lăsat şi cu alte nenorociri.
„Cine este persoana despre care Dan Voiculescu spune că a fost depistată că ne-a ajutat să plecăm din România? Insist pe chestia asta: în acest dosar mai există încă o victimă, pe care domnul Voiculescu a dat-o la Securitate. Din anul 1980, Dan Voiculescu a raportat cazul ca fiind încheiat. Pe cel pe care l-a găsit, unde e? Cine este cel care ne-a ajutat? Poate să fie unul dat după regula poliţiei – l-am prins pe primul şi e vinovat, iar dosarul e încheiat“, spun cei doi soţi Silaghi.
Ipoteza soţilor Silaghi este pertinentă. Asta pentru că, potrivit unei declaraţii semnate de Dan Voiculescu, în iunie 1980, actualul senator scrie:„Precizez că în perioada 1973 – 1976, împreună cu tov. col. Gligor Octavian de la Direcţia Paşapoarte am depistat cadrul care a contribuit la fuga familiei Silaghi. Menţionez că în această acţiune am activat atât în ţară, cât şi în repetate rânduri în Republica Federală a Germaniei (RFG). Faţă de cele de mai sus îmi exprim convingerea că analiza făcută a fost deosebit de utilă, ea având rolul de a clarifica poziţia mea faţă de interesele statului român”, se arată în raportul întocmit de informatorul Dan Voiculescu.
Plecare legală
„Acest lucru este o mare prostie. Cum a putut să spună aşa ceva?“, se întreabă Paraschiva Silaghi. Femeia spune că plecarea familiei sale din România, în anul 1973, a fost perfect legală şi că nu au fost ajutaţi de nimeni. „Noi nu am fugit şi nu am părăsit România. Ne-am ales un alt domiciliu în Europa. Scopul plecării noastre a fost strict unul profesional. Am avut şi viză pentru ţările vestice, am avut o plecare legală, cu paşaport legal. Nu am trecut fraudulos frontiera. Am ajuns în Germania pentru că aici se căutau foarte mulţi ingineri. Nu am avut nevoie să introducem cerere de azil politic, pentru că cine introducea cerere de azil politic trebuia să vorbească câteodată şi negativ de România. Noi nu am vrut şi nici nu vrem să vorbim negativ de România. Întotdeauna ne-am gândit la cei rămaşi în ţară: părinţii, celelalte rude şi chiar la domnul Dan Voiculescu. Când cereai azil politic, cei de acasă puteau să aibe nişte probleme. Oricum, înainte să ne stabilim în Germania, noi am mai călătorit şi în Cehoslovacia şi RDG. Dacă era să fugim, fugeam de atunci“, povesteşte Victor Silaghi.
Ajunşi în RFG soţii Silaghi şi-au găsit imediat de lucru. „A durat două sau trei săptămâni până am găsit. De atunci eu am practicat meseria mea de inginer, ajungând să am şi succese profesionale. Germania ne-a dat posibilitatea să ne dezvoltăm. De atunci până acum nu am vorbit niciodată pe nimeni de rău“, a declarat Victor Silaghi.
174 de volume
Despre activitatea de informator a lui Dan Voiculescu, Victor Silaghi e convins că acesta nu a fost forţat de cineva să devină informator. „Domnul Voiculescu nu a acţionat sub o presiune psihică sau din necesitate. Când faci şapte ani de informări, nu se mai poate spune că ai avut viaţa ameninţată, periclitată. Înseamnă că ai încercat să obţii ceva“, mai spune Victor Silaghi.
Familia Silaghi crede că activitatea de informator a lui Dan Voiculescu s-a întins pe o perioadă mult mai îndelungată. „Ştim că pe numele lui Dan Voiculescu există 174 de volume. Noi nu am putut avea acces la toate acestea. Domnul Voiculescu, cu avocaţii pe care îi are, a reuşit să stopeze, prin decizia obţinută la Curtea Constituţională, fluxul de informaţii către public. De aceea, facem un apel şi rugăm instituţiile abilitate să ne pună la dispoziţie dosarele care-i privesc pe membrii familiilor noastre”, spune Victor Silaghi.
Legea nu ne dă voie să ne vedem tot dosarul. Pentru faptul că a apărut această lege, nu am primit decât o hârtie. La CNSAS mi-au arătat nişte dosare, şi mi-au spus că nu au voie să mi le dea.
Paraschiva Silaghi
verişoara lui Voiculescu
Recrutarea
Raport despre activitatea lui Dan Voiculescu:
Referatul cu propunerea de recrutare ca informator a lui Voiculescu Dan
„În atenţia noastră se află «Vera» şi «Goran», elemente lucrate prin dosar de urmărire informativă pentru activitate de divulgare şi respectiv culegere de date cu caracter secret. (...) În vederea supravegherii informative a acestora a fost luat în studiu, pentru a fi recrutat, numitul Voiculescu Dan, economist la ICEI-Vitrocim. (...) În perioada studenţiei a lucrat ca ghid ONT, ocazie cu care a cunoscut mai mulţi cetăţeni străini. Cu unii dintre aceştia s-a aflat în relaţii mai apropiate. În aceeaşi perioadă era caracterizat ca o fire uşuratică şi aventurieră. Din verificările efectuate a rezultat că sus-numitul şi-a schimbat comportarea, fiind apreciat ca un element serios, muncitor în munca pe care o desfăşoară, cunoscător al limbilor germană şi franceză”. (...)
„Întrucât la data de 15.01.1974 «Felix» a fost primit în PCR... (în ultimul timp a furnizat material pentru SIG), propunem întreruperea legăturii şi clasarea dosarului personal şi anexă la CID. «Felix» este un om cu o pregătire bună, cu abilităţi pentru munca noastră”.
Soţii Silaghi vor dosarele părinţilor
Cerere
Paraschiva şi Victor Silaghi încearcă de ani de zile să vadă dosarele de la Securitate ale părinţilor lor. Până acum, demersul familiei Silaghi nu prea a avut rezultate.
„Legea nu ne dă voie să ne vedem tot dosarul. Pentru faptul că a apărut această lege, nu am primit decât o hârtie. La CNSAS mi-au arătat nişte dosare şi mi-au spus că nu au voie să mi le dea. Noi nu ne lăsăm însă până nu vedem dosarele. Părinţii noştri trebuie reabilitaţi. Dan Voiculescu a făcut mari nelegiuiri”, spune Paraschiva Silaghi. Victor Silaghi este la fel de înverşunat.
„Părinţilor mei li s-a demolat casa bătrânească. Au fost mutaţi ca nişte şobolani într-o garsonieră. Au plătit impozit în România, au pus umărul la bunăstarea ţării”, spune Victor Silaghi. Acesta vrea acum să-şi vadă propriul dosar de urmărit de la Securitate.
„În cazul meu, inexistenţa dosarelor este exclusă, având în vedere trădările domnului Dan Voiculescu, precum şi faptul că în faţa comuniştilor eu am figurat ca fugit“.
Am avut şi viză pentru ţările vestice, am avut o plecare legală, cu paşaport legal. Nu am trecut fraudulos frontiera. Am ajuns în Germania pentru că aici se căutau foarte mulţi ingineri
Victor Silaghi
prietenul lui Voiculescu
Traseul de informator al lui Dan Voiculescu
Desconspirat de CNSAS, Dan Voiculescu îşi continuă liniştit cariera politică
1969 – Ghid la ONT, era analizat în vederea recrutării. În acelaşi an a participat la cununia civilă a soţilor Silaghi
1970 –Îşi dă acordul să colaboreze cu Securitatea şi îşi dovedeşte calităţile în privinţa culegerii de informaţii
1970 - Dan Voiculescu devine informator activ, cu numele conspirativ „Mircea“
1970 - După recrutare, Dan Voiculescu este preluat de Direcţia a III-a a Securităţii
1971 - Este scos din reţeaua Direcţiei a III-a pe motiv că nu vine des în contact cu cetăţenii străini
1973 – Este propus să fie recrutat ca informator, tot în cadrul Direcţiei a III-a. Motivul - „Voiculescu Dan a dovedit că este sincer în relaţia cu organele de Securitate şi are posibilităţi pe linie de contraspionaj”. Recrutarea lui Dan Voiculescu s-a făcut în iunie 1973, sub numele conspirativ „Felix“. La puţin timp după recrutare, verişoara Paraschiva Silaghi a părăsit România
1974 – Este primit în Partidul Comunist Român. În acelaşi an, Dan Voiculescu a vizitat familia Silaghi în Germania. Informatorul Dan Voiculescu începe să furnizeze informaţii SIG (supraveghere informativă generală) şi se propune abandonarea lui „Felix“ de către Direcţia a III-a
1975 – Dosarul de reţea al informatorului „Felix” este cerut de şefii Direcţiei a III-a în vederea reactivării, cu acelaşi nume conspirativ. În aceeaşi perioadă se pare că Dan Voiculescu era folosit în muncă informativă de un anume colonel Alexandru din cadrul Direcţiei a IV-a
1977 – „Felix“ semnează note informative despre cetăţenii străini Gert Lichtblau, patron de firme în Republica Federală Germană, şi Leo Gottfried, patronul unui birou de reprezentanţă din Viena.
1980 – Dan Voiculescu recunoaşte că a găsit persoana care ar fi contribuit la plecarea familiei Silaghi din Români
Data: 14 mai 2009
Adevarul
Verişoara turnată de Voiculescu susţine că a plecat din ţară cu paşaport legal.Turnătoriile lui Dan Voiculescu au mai făcut victime. Paraschiva Silaghi, verişoara lui Dan Voiculescu, susţine că informatorul Felix a dat pe mâna Securităţii un om nevinovat.
Familia Silaghi este convinsă că vizita inopinată a lui Dan Voiculescu în Germania, din anul 1974, s-a lăsat şi cu alte nenorociri.
„Cine este persoana despre care Dan Voiculescu spune că a fost depistată că ne-a ajutat să plecăm din România? Insist pe chestia asta: în acest dosar mai există încă o victimă, pe care domnul Voiculescu a dat-o la Securitate. Din anul 1980, Dan Voiculescu a raportat cazul ca fiind încheiat. Pe cel pe care l-a găsit, unde e? Cine este cel care ne-a ajutat? Poate să fie unul dat după regula poliţiei – l-am prins pe primul şi e vinovat, iar dosarul e încheiat“, spun cei doi soţi Silaghi.
Ipoteza soţilor Silaghi este pertinentă. Asta pentru că, potrivit unei declaraţii semnate de Dan Voiculescu, în iunie 1980, actualul senator scrie:„Precizez că în perioada 1973 – 1976, împreună cu tov. col. Gligor Octavian de la Direcţia Paşapoarte am depistat cadrul care a contribuit la fuga familiei Silaghi. Menţionez că în această acţiune am activat atât în ţară, cât şi în repetate rânduri în Republica Federală a Germaniei (RFG). Faţă de cele de mai sus îmi exprim convingerea că analiza făcută a fost deosebit de utilă, ea având rolul de a clarifica poziţia mea faţă de interesele statului român”, se arată în raportul întocmit de informatorul Dan Voiculescu.
Plecare legală
„Acest lucru este o mare prostie. Cum a putut să spună aşa ceva?“, se întreabă Paraschiva Silaghi. Femeia spune că plecarea familiei sale din România, în anul 1973, a fost perfect legală şi că nu au fost ajutaţi de nimeni. „Noi nu am fugit şi nu am părăsit România. Ne-am ales un alt domiciliu în Europa. Scopul plecării noastre a fost strict unul profesional. Am avut şi viză pentru ţările vestice, am avut o plecare legală, cu paşaport legal. Nu am trecut fraudulos frontiera. Am ajuns în Germania pentru că aici se căutau foarte mulţi ingineri. Nu am avut nevoie să introducem cerere de azil politic, pentru că cine introducea cerere de azil politic trebuia să vorbească câteodată şi negativ de România. Noi nu am vrut şi nici nu vrem să vorbim negativ de România. Întotdeauna ne-am gândit la cei rămaşi în ţară: părinţii, celelalte rude şi chiar la domnul Dan Voiculescu. Când cereai azil politic, cei de acasă puteau să aibe nişte probleme. Oricum, înainte să ne stabilim în Germania, noi am mai călătorit şi în Cehoslovacia şi RDG. Dacă era să fugim, fugeam de atunci“, povesteşte Victor Silaghi.
Ajunşi în RFG soţii Silaghi şi-au găsit imediat de lucru. „A durat două sau trei săptămâni până am găsit. De atunci eu am practicat meseria mea de inginer, ajungând să am şi succese profesionale. Germania ne-a dat posibilitatea să ne dezvoltăm. De atunci până acum nu am vorbit niciodată pe nimeni de rău“, a declarat Victor Silaghi.
174 de volume
Despre activitatea de informator a lui Dan Voiculescu, Victor Silaghi e convins că acesta nu a fost forţat de cineva să devină informator. „Domnul Voiculescu nu a acţionat sub o presiune psihică sau din necesitate. Când faci şapte ani de informări, nu se mai poate spune că ai avut viaţa ameninţată, periclitată. Înseamnă că ai încercat să obţii ceva“, mai spune Victor Silaghi.
Familia Silaghi crede că activitatea de informator a lui Dan Voiculescu s-a întins pe o perioadă mult mai îndelungată. „Ştim că pe numele lui Dan Voiculescu există 174 de volume. Noi nu am putut avea acces la toate acestea. Domnul Voiculescu, cu avocaţii pe care îi are, a reuşit să stopeze, prin decizia obţinută la Curtea Constituţională, fluxul de informaţii către public. De aceea, facem un apel şi rugăm instituţiile abilitate să ne pună la dispoziţie dosarele care-i privesc pe membrii familiilor noastre”, spune Victor Silaghi.
Legea nu ne dă voie să ne vedem tot dosarul. Pentru faptul că a apărut această lege, nu am primit decât o hârtie. La CNSAS mi-au arătat nişte dosare, şi mi-au spus că nu au voie să mi le dea.
Paraschiva Silaghi
verişoara lui Voiculescu
Recrutarea
Raport despre activitatea lui Dan Voiculescu:
Referatul cu propunerea de recrutare ca informator a lui Voiculescu Dan
„În atenţia noastră se află «Vera» şi «Goran», elemente lucrate prin dosar de urmărire informativă pentru activitate de divulgare şi respectiv culegere de date cu caracter secret. (...) În vederea supravegherii informative a acestora a fost luat în studiu, pentru a fi recrutat, numitul Voiculescu Dan, economist la ICEI-Vitrocim. (...) În perioada studenţiei a lucrat ca ghid ONT, ocazie cu care a cunoscut mai mulţi cetăţeni străini. Cu unii dintre aceştia s-a aflat în relaţii mai apropiate. În aceeaşi perioadă era caracterizat ca o fire uşuratică şi aventurieră. Din verificările efectuate a rezultat că sus-numitul şi-a schimbat comportarea, fiind apreciat ca un element serios, muncitor în munca pe care o desfăşoară, cunoscător al limbilor germană şi franceză”. (...)
„Întrucât la data de 15.01.1974 «Felix» a fost primit în PCR... (în ultimul timp a furnizat material pentru SIG), propunem întreruperea legăturii şi clasarea dosarului personal şi anexă la CID. «Felix» este un om cu o pregătire bună, cu abilităţi pentru munca noastră”.
Soţii Silaghi vor dosarele părinţilor
Cerere
Paraschiva şi Victor Silaghi încearcă de ani de zile să vadă dosarele de la Securitate ale părinţilor lor. Până acum, demersul familiei Silaghi nu prea a avut rezultate.
„Legea nu ne dă voie să ne vedem tot dosarul. Pentru faptul că a apărut această lege, nu am primit decât o hârtie. La CNSAS mi-au arătat nişte dosare şi mi-au spus că nu au voie să mi le dea. Noi nu ne lăsăm însă până nu vedem dosarele. Părinţii noştri trebuie reabilitaţi. Dan Voiculescu a făcut mari nelegiuiri”, spune Paraschiva Silaghi. Victor Silaghi este la fel de înverşunat.
„Părinţilor mei li s-a demolat casa bătrânească. Au fost mutaţi ca nişte şobolani într-o garsonieră. Au plătit impozit în România, au pus umărul la bunăstarea ţării”, spune Victor Silaghi. Acesta vrea acum să-şi vadă propriul dosar de urmărit de la Securitate.
„În cazul meu, inexistenţa dosarelor este exclusă, având în vedere trădările domnului Dan Voiculescu, precum şi faptul că în faţa comuniştilor eu am figurat ca fugit“.
Am avut şi viză pentru ţările vestice, am avut o plecare legală, cu paşaport legal. Nu am trecut fraudulos frontiera. Am ajuns în Germania pentru că aici se căutau foarte mulţi ingineri
Victor Silaghi
prietenul lui Voiculescu
Traseul de informator al lui Dan Voiculescu
Desconspirat de CNSAS, Dan Voiculescu îşi continuă liniştit cariera politică
1969 – Ghid la ONT, era analizat în vederea recrutării. În acelaşi an a participat la cununia civilă a soţilor Silaghi
1970 –Îşi dă acordul să colaboreze cu Securitatea şi îşi dovedeşte calităţile în privinţa culegerii de informaţii
1970 - Dan Voiculescu devine informator activ, cu numele conspirativ „Mircea“
1970 - După recrutare, Dan Voiculescu este preluat de Direcţia a III-a a Securităţii
1971 - Este scos din reţeaua Direcţiei a III-a pe motiv că nu vine des în contact cu cetăţenii străini
1973 – Este propus să fie recrutat ca informator, tot în cadrul Direcţiei a III-a. Motivul - „Voiculescu Dan a dovedit că este sincer în relaţia cu organele de Securitate şi are posibilităţi pe linie de contraspionaj”. Recrutarea lui Dan Voiculescu s-a făcut în iunie 1973, sub numele conspirativ „Felix“. La puţin timp după recrutare, verişoara Paraschiva Silaghi a părăsit România
1974 – Este primit în Partidul Comunist Român. În acelaşi an, Dan Voiculescu a vizitat familia Silaghi în Germania. Informatorul Dan Voiculescu începe să furnizeze informaţii SIG (supraveghere informativă generală) şi se propune abandonarea lui „Felix“ de către Direcţia a III-a
1975 – Dosarul de reţea al informatorului „Felix” este cerut de şefii Direcţiei a III-a în vederea reactivării, cu acelaşi nume conspirativ. În aceeaşi perioadă se pare că Dan Voiculescu era folosit în muncă informativă de un anume colonel Alexandru din cadrul Direcţiei a IV-a
1977 – „Felix“ semnează note informative despre cetăţenii străini Gert Lichtblau, patron de firme în Republica Federală Germană, şi Leo Gottfried, patronul unui birou de reprezentanţă din Viena.
1980 – Dan Voiculescu recunoaşte că a găsit persoana care ar fi contribuit la plecarea familiei Silaghi din Români
Abonați-vă la:
Postări (Atom)