Daca ne aducem aminte si cu scoalile de soferi la fel era, si mai sunt niste institutii care au asemenea practici.
Daca nu deschidem ochii ce pretentii sa mai avem?
luni, 1 iunie 2009
Angajaţii de la Transporturi şi-au privatizat fişa postului
31 Mai 2009 Doru Cireasa
Cotidianul
Ministerul Transporturilor permite câteva zeci de angajaţi să câştige mii de euro lunar prin transformarea obligaţiilor de serviciu în afaceri private. Ei câştigă din testarea şoferilor profesionişti, banii care ar reveni, altfel, statului.
Pregătirea şoferilor care transportă persoane, mărfuri periculoase sau agabaritice a devenit o afacere în floare pentru zeci de funcţionari publici şi angajaţi ai Ministerului Transporturilor. Mulţi dintre aceştia au ajuns să câştige până câteva mii bune de euro pe lună, mult mai mult decât câştigau directorii generali ai unor companii din minister, destituiţi la finele anului trecut de către ministrul Radu Berceanu pe motiv de salarii mari. Asta pentru că au transformat o afacere din care să câştige statul într-o afacere din care să câştige ei.
Potrivit legii, pentru a efectua un transport din categoriile enumerate mai sus, şoferii au nevoie de certificate de pregătire speciale.
Acestea se obţin după cursuri de calificare şi pregătire continuă, la unul dintre zecile de centre de pregătire profesională (societăţi private) atestate de către Ministerul Transporturilor. Cursul are o durată de câteva zile şi îi costă pe cursanţi, în funcţie de obiectul lui, în jur de 600 de lei. Acesta se finalizează cu un examen teoretic, tip grilă, şi, în anumite situaţii, cu un altul practic. Odată promovat, Autoritatea Rutieră Română (ARR), instituţie subordonată Ministerului Transporturilor şi responsabilă de verificarea şoferilor, eliberează conducătorului auto certificatul de pregătire. Legea care stabileşte statutul ARR arată că instituţia este obligată să „efectueze verificarea şi atestarea profesională periodică a instructorilor şi profesorilor din cadrul procesului de pregătire şi perfecţionare profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere“. Comisiile care-i pregătesc şi-i testează pe şoferi sunt formate din trei examinatori, doi desemnaţi de ARR, care trebuie să aibă atestate de formatori, şi unul desemnat de către Ministerul Transporturilor, mai precis de către direcţia rutieră din cadrul acestuia. Examinările au loc în zilele de sâmbătă şi duminică, centralizat, pe judeţe.
Absenţa unei prevederi clare legale, referitoare la persoanele sau la instituţia în măsură să încaseze taxele de examinare, permite comisiilor de examinare să bage ele în buzunar aceşti bani. În loc ca aceste centre de pregătire să verse taxele de examinare la ARR, iar aceasta să plătească suplimentar examinatorii, centrele plătesc direct examinatorii, iar instituţia de stat nu vede nici un ban. Taxele de examinare sunt însumează în total câteva milioane de euro. Centrele, care nu au nici un contract cu ARR, preferă să întocmească în nume personal convenţii civile cu examinatorii, care sunt plătiţi cu o sumă cuprinsă între 7 şi 10 lei pentru fiecare elev examinat. Deoarece la anumite centre se înregistrează 1.000 de cursanţi pe zi, media zilnică fiind de 150-500 de cursanţi, iar un examinator poate participa până la opt examene lunare, există luni în care un examinator câştigă şi 40.000 de lei, adică 10.000 de euro. Potrivit fostului director general al ARR, Sorin Supuran, în Bucureşti, în fiecare săptămână, examenele sunt susţinute de 3.000-5.000 de cursanţi ai centrelor. În plus, pentru că centrele de pregătire pot alege să cheme la examen ce examinatori vor, ele ajung să ceară acestora un procent minim de promovare. Altfel, inspectorul prea aspru cu viitorii şoferi profesionişti rămâne fără contract cu centrul şi nu îşi mai poate rotunji veniturile.
Consecinţa: pregătirea necorespunzătoare a şoferilor care transportă persoane sau mărfuri periculoase, spune Virgil Cucliciu, director al centrului Setcar, acreditat de către Uniunea Internaţională pentru Transporturi Rutiere (IRU). Potrivit acestuia, deseori centrele de pregătire plătesc chiar cazarea examinatorilor. „Dacă examinările ar avea loc serios, doar 5% le-ar promova“, spune el. Sorin Supuran, fost director general al ARR, la rândul lui fost examinator, recunoaşte practica. „Au fost luni în care nu am luat nici un ban, pentru că centrele au refuzat să mă plătească din cauză că am fost prea dur cu cursanţii“, susţine acesta.
Pe lista fericiţilor examinatori se găseşte Sorina Ţone, angajată la cabinetul secretarului de stat din MTI, Eusebiu Pistru, şi totodată referent în cadrul ARR, poziţie care necesită doar studii medii. În perioada aprilie-mai, aceasta a participat la nu mai puţin de 11 examinări, existând zile în care a participat chiar la câte două. Întrebat de studiile doamnei Ţone, secretarul de stat Pistru răspunde că ea ar avea studii superioare, dar a fost încadrată la ARR cu studii medii deoarece nu erau locuri disponibile. Sorina Ţone a fost reţinută în 2004 de către procurorii Secţiei de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din Parchetul ÎCCJ, în urma prinderii în flagrant delict de corupţie. Ea a fost atunci acuzată că a primit mită pentru a facilita eliberarea unor documente de transport unei firme private.
O a doua persoană prezentă la verificările organizate pe bani frumoşi de centrele de pregătire este Lorena Stroe, responsabilă cu presa din partea ARR. Femeia, care are studii superioare, dar nu de specialitate, mai figurează ca angajată la cabinetul secretarului de stat Pistru şi se mai ocupă şi de editarea revistei autorităţii. Cu toate aceste obligaţii, Lorena Stroe găseşte timp să examineze sute de şoferi pe săptămână, iar verificările nu sunt uşoare. „Nu aş vrea să ştiţi cât de greu este să examinezi aceşti oameni, care vă închipuiţi cam cum sunt. Au fost zile în care examinările au durat de la şapte dimineaţa până seara târziu“, se plânge aceasta.
Examinatoarea, delegată din partea Ministerului Transporturilor în comisii, susţine că, în cei nouă ani în care a fost responsabila ARR cu presa, a învăţat suficient de multe încât să poată examina şoferii. Mai mult, o bună perioadă a stat pe lângă inspectorii ARR din comisii şi a învăţat ce este de făcut. Cât priveşte sumele de mii de euro care ar fi încasate de examinatori lunar, spune că sunt „exagerate“. „Totul este legal, banii sunt încasaţi pe bază de convenţii civile şi se plătesc impozite pentru ei“, spune Stroe. Întrebată dacă nu ar fi mai bine ca aceste centre să plătească ARR, iar aceasta să îşi plătească examinatorii, pentru a evita astfel conflictul de interese (a fi concomitent plătit de un centru care are interesul să îşi promoveze elevii, dar să şi examineze elevii), Lorena Stroe ne-a trimis pentru răspunsuri la ARR.
Haiducie la ARR
Domeniul examinărilor auto este bântuit şi de alte conflicte de interese. Pistru, fost şef al agenţiei ARR Arad, recunoaşte conflictele din domeniu şi va propune măsuri, promite el. „La ARR Arad erau două centre de pregătire cu sediul chiar în agenţie şi care erau conduse de rude de gradul I ale fostului director de acolo“, spune secretarul de stat. Cazuri similare există şi la Constanţa. Potrivit secretarului de stat, mulţi inspectori ai ARR şi-au deschis centre de pregătire, şcoli de şoferi sau firme de transport. Conflicte de interese de acest fel vor fi interzise odată cu semnarea unui nou Contract Colectiv de Muncă la nivelul ARR. „Va fi interzisă implicarea personalului ARR şi a rudelor de până la gradul 3 în activităţi private din domeniul transporturilor“, promite acesta.
Cât priveşte profitul făcut de inspectorii ARR în relaţia lor cu centrele, Pistru susţine că este vorba despre o activitate privată a inspectorilor, că nimeni nu obligă centrele să îi plătească şi că aceştia nu pot fi constrânşi să participe la examinări, deoarece ele au loc în special în weekend. Mai mult, în loc să lase banii la ARR, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a reluat un proiect de act normativ respins în toamna anului trecut de fostul ministru Ludovic Orban care prevedea înfiinţarea unei fundaţii private colectoare a acestor bani, condusă de şefi din Ministerul Transporturilor.
Cotidianul
Ministerul Transporturilor permite câteva zeci de angajaţi să câştige mii de euro lunar prin transformarea obligaţiilor de serviciu în afaceri private. Ei câştigă din testarea şoferilor profesionişti, banii care ar reveni, altfel, statului.
Pregătirea şoferilor care transportă persoane, mărfuri periculoase sau agabaritice a devenit o afacere în floare pentru zeci de funcţionari publici şi angajaţi ai Ministerului Transporturilor. Mulţi dintre aceştia au ajuns să câştige până câteva mii bune de euro pe lună, mult mai mult decât câştigau directorii generali ai unor companii din minister, destituiţi la finele anului trecut de către ministrul Radu Berceanu pe motiv de salarii mari. Asta pentru că au transformat o afacere din care să câştige statul într-o afacere din care să câştige ei.
Potrivit legii, pentru a efectua un transport din categoriile enumerate mai sus, şoferii au nevoie de certificate de pregătire speciale.
Acestea se obţin după cursuri de calificare şi pregătire continuă, la unul dintre zecile de centre de pregătire profesională (societăţi private) atestate de către Ministerul Transporturilor. Cursul are o durată de câteva zile şi îi costă pe cursanţi, în funcţie de obiectul lui, în jur de 600 de lei. Acesta se finalizează cu un examen teoretic, tip grilă, şi, în anumite situaţii, cu un altul practic. Odată promovat, Autoritatea Rutieră Română (ARR), instituţie subordonată Ministerului Transporturilor şi responsabilă de verificarea şoferilor, eliberează conducătorului auto certificatul de pregătire. Legea care stabileşte statutul ARR arată că instituţia este obligată să „efectueze verificarea şi atestarea profesională periodică a instructorilor şi profesorilor din cadrul procesului de pregătire şi perfecţionare profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere“. Comisiile care-i pregătesc şi-i testează pe şoferi sunt formate din trei examinatori, doi desemnaţi de ARR, care trebuie să aibă atestate de formatori, şi unul desemnat de către Ministerul Transporturilor, mai precis de către direcţia rutieră din cadrul acestuia. Examinările au loc în zilele de sâmbătă şi duminică, centralizat, pe judeţe.
Absenţa unei prevederi clare legale, referitoare la persoanele sau la instituţia în măsură să încaseze taxele de examinare, permite comisiilor de examinare să bage ele în buzunar aceşti bani. În loc ca aceste centre de pregătire să verse taxele de examinare la ARR, iar aceasta să plătească suplimentar examinatorii, centrele plătesc direct examinatorii, iar instituţia de stat nu vede nici un ban. Taxele de examinare sunt însumează în total câteva milioane de euro. Centrele, care nu au nici un contract cu ARR, preferă să întocmească în nume personal convenţii civile cu examinatorii, care sunt plătiţi cu o sumă cuprinsă între 7 şi 10 lei pentru fiecare elev examinat. Deoarece la anumite centre se înregistrează 1.000 de cursanţi pe zi, media zilnică fiind de 150-500 de cursanţi, iar un examinator poate participa până la opt examene lunare, există luni în care un examinator câştigă şi 40.000 de lei, adică 10.000 de euro. Potrivit fostului director general al ARR, Sorin Supuran, în Bucureşti, în fiecare săptămână, examenele sunt susţinute de 3.000-5.000 de cursanţi ai centrelor. În plus, pentru că centrele de pregătire pot alege să cheme la examen ce examinatori vor, ele ajung să ceară acestora un procent minim de promovare. Altfel, inspectorul prea aspru cu viitorii şoferi profesionişti rămâne fără contract cu centrul şi nu îşi mai poate rotunji veniturile.
Consecinţa: pregătirea necorespunzătoare a şoferilor care transportă persoane sau mărfuri periculoase, spune Virgil Cucliciu, director al centrului Setcar, acreditat de către Uniunea Internaţională pentru Transporturi Rutiere (IRU). Potrivit acestuia, deseori centrele de pregătire plătesc chiar cazarea examinatorilor. „Dacă examinările ar avea loc serios, doar 5% le-ar promova“, spune el. Sorin Supuran, fost director general al ARR, la rândul lui fost examinator, recunoaşte practica. „Au fost luni în care nu am luat nici un ban, pentru că centrele au refuzat să mă plătească din cauză că am fost prea dur cu cursanţii“, susţine acesta.
Pe lista fericiţilor examinatori se găseşte Sorina Ţone, angajată la cabinetul secretarului de stat din MTI, Eusebiu Pistru, şi totodată referent în cadrul ARR, poziţie care necesită doar studii medii. În perioada aprilie-mai, aceasta a participat la nu mai puţin de 11 examinări, existând zile în care a participat chiar la câte două. Întrebat de studiile doamnei Ţone, secretarul de stat Pistru răspunde că ea ar avea studii superioare, dar a fost încadrată la ARR cu studii medii deoarece nu erau locuri disponibile. Sorina Ţone a fost reţinută în 2004 de către procurorii Secţiei de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din Parchetul ÎCCJ, în urma prinderii în flagrant delict de corupţie. Ea a fost atunci acuzată că a primit mită pentru a facilita eliberarea unor documente de transport unei firme private.
O a doua persoană prezentă la verificările organizate pe bani frumoşi de centrele de pregătire este Lorena Stroe, responsabilă cu presa din partea ARR. Femeia, care are studii superioare, dar nu de specialitate, mai figurează ca angajată la cabinetul secretarului de stat Pistru şi se mai ocupă şi de editarea revistei autorităţii. Cu toate aceste obligaţii, Lorena Stroe găseşte timp să examineze sute de şoferi pe săptămână, iar verificările nu sunt uşoare. „Nu aş vrea să ştiţi cât de greu este să examinezi aceşti oameni, care vă închipuiţi cam cum sunt. Au fost zile în care examinările au durat de la şapte dimineaţa până seara târziu“, se plânge aceasta.
Examinatoarea, delegată din partea Ministerului Transporturilor în comisii, susţine că, în cei nouă ani în care a fost responsabila ARR cu presa, a învăţat suficient de multe încât să poată examina şoferii. Mai mult, o bună perioadă a stat pe lângă inspectorii ARR din comisii şi a învăţat ce este de făcut. Cât priveşte sumele de mii de euro care ar fi încasate de examinatori lunar, spune că sunt „exagerate“. „Totul este legal, banii sunt încasaţi pe bază de convenţii civile şi se plătesc impozite pentru ei“, spune Stroe. Întrebată dacă nu ar fi mai bine ca aceste centre să plătească ARR, iar aceasta să îşi plătească examinatorii, pentru a evita astfel conflictul de interese (a fi concomitent plătit de un centru care are interesul să îşi promoveze elevii, dar să şi examineze elevii), Lorena Stroe ne-a trimis pentru răspunsuri la ARR.
Haiducie la ARR
Domeniul examinărilor auto este bântuit şi de alte conflicte de interese. Pistru, fost şef al agenţiei ARR Arad, recunoaşte conflictele din domeniu şi va propune măsuri, promite el. „La ARR Arad erau două centre de pregătire cu sediul chiar în agenţie şi care erau conduse de rude de gradul I ale fostului director de acolo“, spune secretarul de stat. Cazuri similare există şi la Constanţa. Potrivit secretarului de stat, mulţi inspectori ai ARR şi-au deschis centre de pregătire, şcoli de şoferi sau firme de transport. Conflicte de interese de acest fel vor fi interzise odată cu semnarea unui nou Contract Colectiv de Muncă la nivelul ARR. „Va fi interzisă implicarea personalului ARR şi a rudelor de până la gradul 3 în activităţi private din domeniul transporturilor“, promite acesta.
Cât priveşte profitul făcut de inspectorii ARR în relaţia lor cu centrele, Pistru susţine că este vorba despre o activitate privată a inspectorilor, că nimeni nu obligă centrele să îi plătească şi că aceştia nu pot fi constrânşi să participe la examinări, deoarece ele au loc în special în weekend. Mai mult, în loc să lase banii la ARR, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a reluat un proiect de act normativ respins în toamna anului trecut de fostul ministru Ludovic Orban care prevedea înfiinţarea unei fundaţii private colectoare a acestor bani, condusă de şefi din Ministerul Transporturilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)