Romania trebuie salvata!
Puterea.ro
Autor: Ştefan Etveş • Categoria: Economie • Publicat la: 2010-04-15 20:14:07
În timp ce Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) a anunţat că nu va construi nici un kilometru de autostradă în acest an, din lipsă de fonduri, directorul general al instituţiei, Dorina Tiron, îşi permite să plătească cu zeci de mii de euro specialişti care să asigure asistenţa tehnică pentru tronsoanele ce urmează să fie executate într-un viitor incert. Concret, CNADNR va angaja pe o perioadă de patru ani specialişti care să asigure asistenţa tehnică pentru tronsonul de autostradă Arad-Timişoara, ce vor fi plătiţi cu sume între 6.600 de euro şi 18.000 de euro lunar.
Potrivit CNADNR, tronsonul de autostradă Arad-Timişoara face parte din coridorul IV pan-european şi ar trebui finalizat în luna ianuarie 2011. În prezent, se desfăşoară lucrări pe mai puţin de jumătate din acest sector de drum. Practic, specialiştii care asigură asistenţa tehnică vor fi plătiţi cu salarii grase până la momentul în care expiră perioada de garanţie a lucrărilor executate.
Decizia angajării acestor persoane a fost luată în contextul în care există deja consultanţă tehnică asigurată încă de la demararea proiectului, la începutul anului 2009. Astfel, consultanţa este asigurată de EgisBCEOM International pentru lucrările de construcţie a tronsonului de autostradă Arad-Timişoara şi varianta de ocolire a municipiului Arad.
Cu toate acestea, şeful CNADNR, Dorina Tiron, a aprobat la sfârşitul lunii martie a.c. şi bugetul aferent asistenţei tehnice pentru cei 32,2 km de autostradă, în valoare de circa 1,2 milioane de euro, la cererea directorului adjunct proiecte cu finanţare europeană Alin Câmpeanu. Salariile pe care le vor primi cei care vor asigura asistenţa tehnică pentru acest proiect “sparg” piaţa muncii devastată de criză, din România sau din lume. Astfel, un inginer va încasa lunar un salariu de 18.000 de euro, timp de 48 de luni, în timp ce experţii vor fi plătiţi cu 6.600 de euro lunar, pe o durată de 36 de luni.
50.000 de euro pentru instruirea angajaţilor CNADNR
În nota justificativă privind determinarea valorii estimate a contractului de asistenţă tehnică pentru managementul proiectului de autostradă Arad-Timişoara şi varianta de ocolire a municipiului Arad, aprobată de Dorina Tiron, “pentru poziţia de Consilier Inginer Construcţii a fost estimată o rată lunară de 18.000 de euro pentru o durată de 48 de luni, iar pentru experţi s-a estimat o rată lunară de 6.600 de euro pe o durată de 36 de luni, iar o sumă fixă de 50.000 de euro va fi alocată instruirii profesionale a personalului CNADNR, conform caietului de sarcini”.
Pe holurile Companiei de Autostrăzi se zvoneşte că această sumă alocată „instruirii profesionale a personalului CNADNR” va fi utilizată, de fapt, mascat, de conducerea CNADNR, care va avea astfel justificare pentru unele deplasări în străinătate, pe banii consultanţilor, dar plătite în final tot de la bugetul de stat.
În nota citată se estimează că valoarea contractului de servicii de asistenţă tehnică va fi de 1.151.600 milioane de euro fără TVA, echivalent a 4.836.720 lei, aplicând cursul de schimb valutar transmis de MTI pentru estimarea bugetului pe anul 2010, respectiv 1 euro-4,2 lei. “Menţionăm faptul că aceste servicii de asistenţă tehnică vor fi incluse în cadrul Programului anual al Achiziţiilor Publice (PAP) al CNADNR pe anul 2010, cu sprijinul Direcţiei Licitaţii, Contractare şi Servicii Suport”, se arată în nota privind determinarea valorilor.
Pentru ce sunt plătiţi consultanţii cu salarii fabuloase
Dorina Tiron a aprobat şi o notă justificativă privind asistenţa tehnică pentru managementul autostrăzii Arad-Timişoara şi varianta ocolitoare a municipiului Arad.
Printre activităţile desfăşurate de inginerii plătiţi cu 18.000 de euro pe lună se numără sesizarea eventualelor probleme (întârzieri, depăşirea costurilor), îmbunătăţirea circuitului informaţiei în vederea sprijinirii procesului de luare a unor decizii eficiente şi rapide în cadrul CNADNR sau îmbunătăţirea controlului calităţii tuturor aspectelor legate de etapele unui proiect. De asemenea, asistenţa tehnică se va ocupa de operarea şi dezvoltarea unui sistem de IT integrat în vederea corelării nivelului de planificare şi de buget cu nivelul de monitorizare a proiectului şi cu nivelul de raportare financiară de asamblu.
Din site-ul CNADNR rezultă că cei 32,5 km de autostradă, între Arad şi Timişoara trebuie finaliza şi până în
ianuarie 2011. Valoarea estimată a proiectului este de circa 482.920.350,22 lei, echivalentul a 135,43 milioane de euro. Proiectantul şi consultantul acestui tronson de autostradă este Egis Route. Cei 32,5 km de autostradă sunt construiţi de consorţiul format de FCC Construccion şi Astaladi. Perioada de garanţie este de 24 de luni de la termenul de finalizare a lucrărilor.
joi, 15 aprilie 2010
Lista neamurilor bugetare. Azi, soţiile şi soţii
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 14 Apr 2010 | Biroul de Investigatii
Politica e o curvă. Politică înseamnă să faci bani. Politica e un mijloc prin care oamenii cu bani ajung la putere. Politica e activitatea prin care un grup restrîns de oameni îşi creează acces la o cantitate cît mai mare de resurse. Politica înseamnă să spui cît mai puţine prin cît de multe cuvinte posibile. În fapt, politica e arta de a conduce. Dar mai presus de toate, în România, politica e arta de a-ţi conduce afacerile personale spre succes. De a conduce maşini cît mai scumpe, cumpărate din banii făcuţi prin intermediul politicii. Şi, nu în ultimul rînd, politica e arta de a-ţi conduce rudele spre posturi plătite din bugetul de stat. Pentru că mintea politicianului urmăreşte binele comun. Iar binele comun începe, fără excepţie, cu binele personal al neamurilor tale.
Politica e o curvă. Politică înseamnă să faci bani. Politica e un mijloc prin care oamenii cu bani ajung la putere. Politica e activitatea prin care un grup restrîns de oameni îşi creează acces la o cantitate cît mai mare de resurse. Politica înseamnă să spui cît mai puţine prin cît de multe cuvinte posibile. În fapt, politica e arta de a conduce. Dar mai presus de toate, în România, politica e arta de a-ţi conduce afacerile personale spre succes. De a conduce maşini cît mai scumpe, cumpărate din banii făcuţi prin intermediul politicii. Şi, nu în ultimul rînd, politica e arta de a-ţi conduce rudele spre posturi plătite din bugetul de stat.
Pentru că mintea politicianului urmăreşte binele comun. Iar binele comun începe, fără excepţie, cu binele personal al neamurilor tale.
Jumătate din soţiile de parlamentar care lucrează, lucrează la stat
Familia e celula de bază a societăţii, ne zice cu încredere deplină învăţătoarea din şcoala generală şi ne confirmă profesorul, popa şi primarul. Iar familia politică e una modernă, în care ambii parteneri lucrează. La stat, normal. Camera Deputaţilor numără la ora actuală 333 de aleşi ai neamului. Dintre aceştia 55 sînt necăsătoriţi sau divorţaţi şi vreo trei sînt văduvi. Din restul de 275, un număr de 25 au partenerul de viaţă ajuns la pensie. Normal, o bună parte dintre cei 250 rămaşi în numărătoarea noastră nici nu şi-au declarat soţiile ori n-au specificat unde şi cu ce îşi ocupă ele timpul. Mai bine de jumătate dintre ei însă, vreo 130 pentru a fi exacţi, au jumătatea angajată la stat, plătită din banul public, la fel ca ei, aleşii. Iar proporţia aproape că se respectă şi în cazul Senatului, cu precizarea că doar vreo 50 de soţi sau soţii de senator iau leafă de la stat. Unii sînt profesori, unii judecători sau procurori, alţii medici, unii funcţionari publici şi unii chiar angajaţii soţului senator. Asta dacă nu sînt ambii demnitari. Toţi mănîncă însă o pîine publică, frămîntată în vistieria statului.
Gruparea consiliilor de administraţie şi a consilierilor
Pe vremea cînd erau liberalii la putere, Teodor Atanasiu nu se pricopsise încă cu imunitatea parlamentară, deşi n-a dus-o rău în postul de ministru al Apărării ori de şef al AVAS. Ba a dus-o chiar atît de bine, încît s-a căsătorit cu Laura Bişboacă pe care, dacă tot a luat-o de soţie, a şi numit-o în cîteva consilii de administraţie, dar şi în postul de consilier în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de unde proaspăta consoartă a încasat vreo 55.000 de lei. La fel a făcut şi colegul său liberal Dan Motreanu, care a avut grijă ca soţia Dana să nimerească în aceeaşi Comisie, de unde a încasat aproape 115.000 de lei, dar şi în vreo alte două consilii de administraţie. Şi, pentru că respectiva comisie era cu adevărat o afacere liberală, din ea nu putea lipsi soţia deputatului Daniel Chiţoiu, finul guzganului rozaliu al PNL, Dan Radu Ruşanu. Schimbarea de guvernare a ajutat şi soţiile de pedelişti să se lipească de niscaiva consilii de administraţie. Spre exemplu, soţia deputatului de Timiş Iosif Ştefan Drăgulescu a ajuns în consiliul de administraţie al ISIM Timişoara, şi chiar directoare a institutului, iar de cînd Gheorghe Ialomiţeanu este deputat de Braşov, soţia acestuia, Liliana, a devenit membră în consiliile de administraţie a patru societăţi REMAT, rămase la stat, dar şi în comisiile de cenzori ale altor două companii de stat. Şi, pentru că din afacerea consiliilor nu putea lipsi o soţie de independent, o amintim şi pe Elena Soporan, membră în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, soţia fostului prefect de Cluj, actualmente deputat independent ales pe listele PSD, Vasile Soporan. Cea mai reuşită mişcare în materie de aranjat soţia în post călduţ îi aparţine însă, de departe, deputatului liberal Horia Uioreanu, care, atunci cînd era la putere, s-a căsătorit cu secretara şi azi, cînd e în opoziţie, trăieşte cu consiliera premierului.
Mai exact, în timpul guvernării PNL, Horia Uioreanu s-a căsătorit cu Elena, pe care a ajutat-o să ajungă în cîteva consilii de administraţie la nivel judeţean, după care a propulsat-o pînă în funcţia de consilier al premierului. Post în care se află şi astăzi, pentru că e în concediu de maternitate, după ce i-a născut deja al doilea copil deputatului liberal. Iar ca dovadă că nu doar soţii îşi angajează soţiile, ci uneori se întîmplă şi invers, îl amintim aici şi pe Ovidiu Răzvan Wlassopol, consilier în Comisia Naţională de Valori Imobiliare, de unde încasează vreo 125.000 de lei anual. Acesta este nimeni altul decît soţul secretarului executiv al PSD, senatorul Lia Olguţa Vasilescu.
Grupul nevestelor care nu servesc funcţii publice, dar fac afaceri cu statul
Dacă nu lucrează la stat, soţul sau soţia de demnitar trebui să lucreze undeva, la privat. Numai că, de cele mai multe ori, afacerea privată la care lucrează soţul sau soţia de demnitar se hrăneşte tot din fonduri publice. Spre exemplu, soţul Sulfinei Barbu a încasat, conform declaraţiei de avere a fostului ministru de la Mediu, nu mai puţin de 150.000 de lei – drepturi intelectuale – de la firma KVB Economic, societate unde Sulfina era asociată cu Silvian Ionescu, şeful Gărzii de Mediu. Iar firma se ocupa cu consultanţă în probleme de mediu, aţi ghicit. Un alt deputatul PDL, Bobeş Marin, şi-a făcut soţia director la propria firmă, Serena SA, societate de construcţii ce s-a lipit şi continuă să se lipească de numeroase contracte cu bani publici în judeţul Olt. Victor Boiangiu însă, deputat PDL de Giurgiu, are soţia profesor şi director de televiziune, la SC Muntenia TV SRL, aşa că nişte contracte de publicitate între Consiliul Judeţean Giurgiu, pe care l-a condus timp de opt ani, şi respectiva televiziune au picat exact la fix, astfel că soţia a putut să-şi păstreze fără probleme postul de director al societăţii.
Soţiile se descurcă şi pe plan local
Dacă la nivel central lucrurile mai stau cum stau, la nivel local treaba e chiar mai clară. Nu există consiliu judeţean în care legăturile de familie să nu se traducă în posturi sau contracte plătite din bani publici. În nu mai puţin de 28 de cazuri, soţul sau soţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor consiliilor judeţene lucrează la stat. Şi nu doar că lucrează la stat, dar în multe cazuri lucrează chiar în instituţia publică condusă de soţ. Iar acolo unde soţiile nu lucrează la stat, lucrează la soţ. Mai exact, oficial se administrează societăţile comerciale ale soţilor, societăţi care de regulă beneficiază de contracte cu instituţiile publice.
Dacă le-au luat de neveste, le-au luat cu ei şi la Bucureşti
Nu se cade ca o familie proaspăt întemeiată să trăiască despărţită de sute de kilometri. Aşa se face că unii aleşi ai neamului au decis să-şi ia consoartele după ei, la Bucureşti. Spre exemplu, la scurt timp după căsătoria cu deputatul Cristian Adomniţei, la acea vreme ministru al Învăţămîntului, Sabina Vişinari a ajuns într-un post călduţ la Institutul Naţional de Magistratură. Cum nici colegul său de la Iaşi, deputatul Relu Fenechiu, nu putea sta departe de proaspăta soţie, prin 2008 aceasta s-a angajat la Inspectoratul de Stat în Construcţii, în postul de consilier al directorului general Doina Isopescu, subalterna soţului pe linie de partid.
Pînă în 2008, deputatul PDL Arghir Iustin Marinel Cionca era primar în Pecica, Arad, iar soţia, Angela, director adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Arad. De cînd a ajuns însă la Bucureşti, soţia a devenit consilier, normal, la Camera Deputaţilor, la fel ca şi soţia deputatului PDL de Hunedoara, Ioan Timiş, Bianca, şi ea tot consilier parlamentar. Mai greu de spus este, în cazul soţilor Turcan, dacă Raluca, din postul de deputat de Sibiu, l-a ajutat pe Valeriu să-i devină sfetnic preşedintelui Băsescu, sau invers, Raluca a devenit deputat cu ajutorul lui Valeriu şi-al lui Theodor Stolojan. Pe de altă parte, deputatul UDMR Kerekes Karoly, ca un maghiar serios care ştie să facă distincţie între muncă şi pasiune, şi-a angajat soţia la cabinetul parlamentar din Tîrgu-Mureş.
Cine sînt fraţii, verii, unchii şi mătuşile demnitarilor, ai oamenilor politici care ne conduc pe banii noştri, dar mai ales cum fac ei bani din relaţiile de rudenie sau cum nu fac nimic în posturile în care au fost numiţi, citiţi în numărul viitor.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 14 Apr 2010 | Biroul de Investigatii
Politica e o curvă. Politică înseamnă să faci bani. Politica e un mijloc prin care oamenii cu bani ajung la putere. Politica e activitatea prin care un grup restrîns de oameni îşi creează acces la o cantitate cît mai mare de resurse. Politica înseamnă să spui cît mai puţine prin cît de multe cuvinte posibile. În fapt, politica e arta de a conduce. Dar mai presus de toate, în România, politica e arta de a-ţi conduce afacerile personale spre succes. De a conduce maşini cît mai scumpe, cumpărate din banii făcuţi prin intermediul politicii. Şi, nu în ultimul rînd, politica e arta de a-ţi conduce rudele spre posturi plătite din bugetul de stat. Pentru că mintea politicianului urmăreşte binele comun. Iar binele comun începe, fără excepţie, cu binele personal al neamurilor tale.
Politica e o curvă. Politică înseamnă să faci bani. Politica e un mijloc prin care oamenii cu bani ajung la putere. Politica e activitatea prin care un grup restrîns de oameni îşi creează acces la o cantitate cît mai mare de resurse. Politica înseamnă să spui cît mai puţine prin cît de multe cuvinte posibile. În fapt, politica e arta de a conduce. Dar mai presus de toate, în România, politica e arta de a-ţi conduce afacerile personale spre succes. De a conduce maşini cît mai scumpe, cumpărate din banii făcuţi prin intermediul politicii. Şi, nu în ultimul rînd, politica e arta de a-ţi conduce rudele spre posturi plătite din bugetul de stat.
Pentru că mintea politicianului urmăreşte binele comun. Iar binele comun începe, fără excepţie, cu binele personal al neamurilor tale.
Jumătate din soţiile de parlamentar care lucrează, lucrează la stat
Familia e celula de bază a societăţii, ne zice cu încredere deplină învăţătoarea din şcoala generală şi ne confirmă profesorul, popa şi primarul. Iar familia politică e una modernă, în care ambii parteneri lucrează. La stat, normal. Camera Deputaţilor numără la ora actuală 333 de aleşi ai neamului. Dintre aceştia 55 sînt necăsătoriţi sau divorţaţi şi vreo trei sînt văduvi. Din restul de 275, un număr de 25 au partenerul de viaţă ajuns la pensie. Normal, o bună parte dintre cei 250 rămaşi în numărătoarea noastră nici nu şi-au declarat soţiile ori n-au specificat unde şi cu ce îşi ocupă ele timpul. Mai bine de jumătate dintre ei însă, vreo 130 pentru a fi exacţi, au jumătatea angajată la stat, plătită din banul public, la fel ca ei, aleşii. Iar proporţia aproape că se respectă şi în cazul Senatului, cu precizarea că doar vreo 50 de soţi sau soţii de senator iau leafă de la stat. Unii sînt profesori, unii judecători sau procurori, alţii medici, unii funcţionari publici şi unii chiar angajaţii soţului senator. Asta dacă nu sînt ambii demnitari. Toţi mănîncă însă o pîine publică, frămîntată în vistieria statului.
Gruparea consiliilor de administraţie şi a consilierilor
Pe vremea cînd erau liberalii la putere, Teodor Atanasiu nu se pricopsise încă cu imunitatea parlamentară, deşi n-a dus-o rău în postul de ministru al Apărării ori de şef al AVAS. Ba a dus-o chiar atît de bine, încît s-a căsătorit cu Laura Bişboacă pe care, dacă tot a luat-o de soţie, a şi numit-o în cîteva consilii de administraţie, dar şi în postul de consilier în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de unde proaspăta consoartă a încasat vreo 55.000 de lei. La fel a făcut şi colegul său liberal Dan Motreanu, care a avut grijă ca soţia Dana să nimerească în aceeaşi Comisie, de unde a încasat aproape 115.000 de lei, dar şi în vreo alte două consilii de administraţie. Şi, pentru că respectiva comisie era cu adevărat o afacere liberală, din ea nu putea lipsi soţia deputatului Daniel Chiţoiu, finul guzganului rozaliu al PNL, Dan Radu Ruşanu. Schimbarea de guvernare a ajutat şi soţiile de pedelişti să se lipească de niscaiva consilii de administraţie. Spre exemplu, soţia deputatului de Timiş Iosif Ştefan Drăgulescu a ajuns în consiliul de administraţie al ISIM Timişoara, şi chiar directoare a institutului, iar de cînd Gheorghe Ialomiţeanu este deputat de Braşov, soţia acestuia, Liliana, a devenit membră în consiliile de administraţie a patru societăţi REMAT, rămase la stat, dar şi în comisiile de cenzori ale altor două companii de stat. Şi, pentru că din afacerea consiliilor nu putea lipsi o soţie de independent, o amintim şi pe Elena Soporan, membră în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, soţia fostului prefect de Cluj, actualmente deputat independent ales pe listele PSD, Vasile Soporan. Cea mai reuşită mişcare în materie de aranjat soţia în post călduţ îi aparţine însă, de departe, deputatului liberal Horia Uioreanu, care, atunci cînd era la putere, s-a căsătorit cu secretara şi azi, cînd e în opoziţie, trăieşte cu consiliera premierului.
Mai exact, în timpul guvernării PNL, Horia Uioreanu s-a căsătorit cu Elena, pe care a ajutat-o să ajungă în cîteva consilii de administraţie la nivel judeţean, după care a propulsat-o pînă în funcţia de consilier al premierului. Post în care se află şi astăzi, pentru că e în concediu de maternitate, după ce i-a născut deja al doilea copil deputatului liberal. Iar ca dovadă că nu doar soţii îşi angajează soţiile, ci uneori se întîmplă şi invers, îl amintim aici şi pe Ovidiu Răzvan Wlassopol, consilier în Comisia Naţională de Valori Imobiliare, de unde încasează vreo 125.000 de lei anual. Acesta este nimeni altul decît soţul secretarului executiv al PSD, senatorul Lia Olguţa Vasilescu.
Grupul nevestelor care nu servesc funcţii publice, dar fac afaceri cu statul
Dacă nu lucrează la stat, soţul sau soţia de demnitar trebui să lucreze undeva, la privat. Numai că, de cele mai multe ori, afacerea privată la care lucrează soţul sau soţia de demnitar se hrăneşte tot din fonduri publice. Spre exemplu, soţul Sulfinei Barbu a încasat, conform declaraţiei de avere a fostului ministru de la Mediu, nu mai puţin de 150.000 de lei – drepturi intelectuale – de la firma KVB Economic, societate unde Sulfina era asociată cu Silvian Ionescu, şeful Gărzii de Mediu. Iar firma se ocupa cu consultanţă în probleme de mediu, aţi ghicit. Un alt deputatul PDL, Bobeş Marin, şi-a făcut soţia director la propria firmă, Serena SA, societate de construcţii ce s-a lipit şi continuă să se lipească de numeroase contracte cu bani publici în judeţul Olt. Victor Boiangiu însă, deputat PDL de Giurgiu, are soţia profesor şi director de televiziune, la SC Muntenia TV SRL, aşa că nişte contracte de publicitate între Consiliul Judeţean Giurgiu, pe care l-a condus timp de opt ani, şi respectiva televiziune au picat exact la fix, astfel că soţia a putut să-şi păstreze fără probleme postul de director al societăţii.
Soţiile se descurcă şi pe plan local
Dacă la nivel central lucrurile mai stau cum stau, la nivel local treaba e chiar mai clară. Nu există consiliu judeţean în care legăturile de familie să nu se traducă în posturi sau contracte plătite din bani publici. În nu mai puţin de 28 de cazuri, soţul sau soţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor consiliilor judeţene lucrează la stat. Şi nu doar că lucrează la stat, dar în multe cazuri lucrează chiar în instituţia publică condusă de soţ. Iar acolo unde soţiile nu lucrează la stat, lucrează la soţ. Mai exact, oficial se administrează societăţile comerciale ale soţilor, societăţi care de regulă beneficiază de contracte cu instituţiile publice.
Dacă le-au luat de neveste, le-au luat cu ei şi la Bucureşti
Nu se cade ca o familie proaspăt întemeiată să trăiască despărţită de sute de kilometri. Aşa se face că unii aleşi ai neamului au decis să-şi ia consoartele după ei, la Bucureşti. Spre exemplu, la scurt timp după căsătoria cu deputatul Cristian Adomniţei, la acea vreme ministru al Învăţămîntului, Sabina Vişinari a ajuns într-un post călduţ la Institutul Naţional de Magistratură. Cum nici colegul său de la Iaşi, deputatul Relu Fenechiu, nu putea sta departe de proaspăta soţie, prin 2008 aceasta s-a angajat la Inspectoratul de Stat în Construcţii, în postul de consilier al directorului general Doina Isopescu, subalterna soţului pe linie de partid.
Pînă în 2008, deputatul PDL Arghir Iustin Marinel Cionca era primar în Pecica, Arad, iar soţia, Angela, director adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Arad. De cînd a ajuns însă la Bucureşti, soţia a devenit consilier, normal, la Camera Deputaţilor, la fel ca şi soţia deputatului PDL de Hunedoara, Ioan Timiş, Bianca, şi ea tot consilier parlamentar. Mai greu de spus este, în cazul soţilor Turcan, dacă Raluca, din postul de deputat de Sibiu, l-a ajutat pe Valeriu să-i devină sfetnic preşedintelui Băsescu, sau invers, Raluca a devenit deputat cu ajutorul lui Valeriu şi-al lui Theodor Stolojan. Pe de altă parte, deputatul UDMR Kerekes Karoly, ca un maghiar serios care ştie să facă distincţie între muncă şi pasiune, şi-a angajat soţia la cabinetul parlamentar din Tîrgu-Mureş.
Cine sînt fraţii, verii, unchii şi mătuşile demnitarilor, ai oamenilor politici care ne conduc pe banii noştri, dar mai ales cum fac ei bani din relaţiile de rudenie sau cum nu fac nimic în posturile în care au fost numiţi, citiţi în numărul viitor.
Cotrocenii nereformaţi umblă cu restructurarea vopsită
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
14 Apr 2010 Cristian Oprea
Cotrocenii nereformaţi umblă cu restructurarea vopsită
Băsescu urechează guvernul că nu a făcut concedieri, dar el a angajat masiv
Preşedintele României, Traian Băsescu, a chemat guvernul la ordin pentru a-l urechea din cauză că nu a concediat bugetari dar, mai mult, admonestează şi parlamentul ţării pentru că nu îşi dizolvă una dintre camere iar pe cealaltă nu o reduce dramatic. Paradoxul este că şeful statului român stăpâneşte Palatul Cotroceni cu o schemă de încadrare triplă de consilieri prezienţiali şi de stat în comparaţie cu cea de pe vremea lui Emil Constantinescu şi dublă faţă cea din mandatul lui Ion Iliescu.
Şeful statului a anunţat, luni seara, la B1 TV, că vrea să cheme Guvernul la consultări la Cotroceni. "Nu vă ascund că nu sunt convins nici de realitatea a ceea ce se afirmă la Guvern, am dat oameni afară... Nu prea am văzut în statistici şomeri din sectorul bugetar. Nu prea am văzut. O să mă mai uit cu atenţie zilele următoare. S-au comasat ministere, dar a rămas acelaşi număr de salariaţi... Ceva e în neregulă şi acolo. Am să am o discuţie cu Guvernul săptămâna viitoare. Pe articolul 86 din Constituţie, o să-i invit la consultări Guvernul", a arătat Băsescu.
Deşi şeful statului român a cerut acum concedieri iar anul trecut, restructurări şi reduceri de cheltuieli cu 20 la sută, Administraţia Prezidenţială nu numai că nu a anunţat vreo reducere a cheltuielilor de personal şi a celorlalte, ba chiar beneficiază de unele majorate.
În timp ce anul trecut se înregistrau neajunsuri din cauza concediilor fără plată forţate din diverse sectoare bugetare, la Cotroceni, nimeni nu s-a anunţat în concediu fără plată conform ordonanţei Guvernului.
Posturile din 2010, la secret
Administraţia Prezidenţială are o normă de încadrare de maximum 260 de posturi. Dintre acestea, doar cinci posturi erau vacante la sfârşitul anului 2008, după cum declarau pentru Cotidianul.ro surse din Administraţia Prezidenţială, pe baza unor documente oficiale interne.
Prin urmare, instituţia preşedintelui României, conform scriptelor oficiale amintite, era prevăzută să funcţioneze în 2009 cu 255 de salariaţi.
În 2010, cifra de încadrare este una confidenţială având în vedere că acestea nu mai sunt evidenţiate detaliat, la fel ca în anii trecuţi, în capitolul destinat Adminstraţiei Prezidenţiale din Legea bugetului de stat.
În vremea lui Emil Constantinescu, Preşedinţia avea o limită maximă pentru personalul necesar funcţionării instituţiei, de 120-140 de posturi, după cum îşi amintea, într-o declaraţie pentru Cotidianul.ro, fostul consilier prezidenţial pentru probleme economice Cătălin Harnagea.
„Niciodată acest maxim nu a fost atins.
Am păstrat un număr mult mai mic, de vreo 80-100 de angajaţi, la un moment dat“, şi-a adus aminte pentru Cotidianul.ro şi prof. univ. dr. Zoe Petre, fostul consilier prezidenţial pe probleme politice şi şef al corpului de consilieri din vremea preşedinţiei lui Constantinescu.
Fost şef al Departamentului de resurse umane în vremea ultimului mandat al lui Ion Iliescu (2000-2004), profesorul-inginer Dan Vuerich şi-a reamintit la rându-i, pentru Cotidianul.ro, de o cifră maximă de 180 de posturi în Administraţia Prezidenţială din vremea respectivă.
„În mod sigur nu am avut vreodată schema de personal completă la Palatul Cotroceni“, susţine Dan Vuerich. Fostul consilier ne-a mai explicat că, faţă de mandatul lui Constantinescu, sub cel al lui Ion Iliescu au mai fost cuprinşi în schema de personal „grădinarii şi mecanicii, care până atunci erau angajaţii RA-APPS, dar lucrau efectiv doar la Administraţia Prezidenţială“.
Şi cu Orban zece
Nu doar schema umflată de personal este o caracteristică a mandatului lui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni, ci şi mărirea numărului de consilieri prezidenţiali. Nu mai puţin de zece astfel de sfetnici de rang înalt are acum şeful statului, după cooptarea din acesta an a lui Leonard Orban.
De ce sunt atât de importanţi ? Consilierii prezidenţiali sunt asimilaţi funcţiei de ministru şi au salarii pe măsură. În plus, pot beneficia conform prevederilor legale în vigoare, de protecţie antiteroristă. Toate plătite din bugetul alimentat de contribuabilii români.
Dacă Emil Constantinescu a avut numai trei asemenea sfetnici de rang foarte înalt, Ion Iliescu a numit şase astfel de consilieri.
Traian Băsescu a angajat, doar anul trecut !, trei noi consilieri prezidenţiali - Peter Eckstein-Kovacs, Iulian Fota şi Corina Alexandrina Gătej. Acelaşi Traian Băsescu a angajat şi doi consilieri de stat. Aceştia sunt asimilaţi funcţiei de ministru adjunct. Nou-numiţii sunt Bogdan Mănoiu şi Claudiu-Constantin Dinu.
Totodată, preşedintele României a semnat, în vară, în plină criză economică, decretul prin care l-a ridicat pe consilierul de stat Alexandru Gheorghe Gussi la rangul de consilier prezidenţial.
Consilierii, o căciulă de bani
Cei şase noi consilieri pe care i-a adus Traian Băsescu la Palatul Cotroceni în 2009 îi costă pe contribuabilii români peste 6.000 de euro pe lună, iar anual, mai bine de 60.000 de euro.
Salariul mediu al unui consilier prezidenţial - asimilat rangului de ministru - este de 5.127,5 lei, iar cel al unui consilier de stat - cu rang de ministru adjunct - este de 4.489,25 lei.
În topul veniturilor lunare din 2008 ale consilierilor prezidenţiali conduce vocalul Sebastian Lăzăroiu, cel care semnala pericolul bătăliei dintre presă şi democraţie.
Reputat sociolog şi un recunoscut analist şi consultant politic, de altfel, cu cei 6.000 de lei pe lună, Lăzăroiu a avut cu 1.000 de lei mai mult decât toţi colegii lui.
Topul consilierilor de stat îl are pe locul întâi pe Gabriel Pişcociu, cu peste 5.500 lei pe lună, în medie.
În timpul preşedinţiei sale, Emil Constantinescu a avut în medie doar trei consilieri prezidenţiali: Zoe Petre, Dorin Marian şi Cătălin Harnagea. Plecaţi la un moment dat, locurile ultimilor doi au fost luate de Constantin Degeratu şi de Valentin Ionescu. Trecător, acelaşi rang l-a avut şi Sorin Moisescu.
Ion Iliescu a avut şase consilieri prezidenţiali, conform Decretului Prezidenţial 610 din 20 decembrie 2000: Ioan Talpeş, Octavian Ştireanu, Gheorghe Zaman, Simona-Mirela Miculescu, Corina Creţu şi Mihai Constantinescu. Prin Decretul Prezidenţial 126 din 10 martie 2004, Ion Iliescu l-a înlocuit pe Ioan Talpeş cu Rodica Stănoiu.
La un pas de Lăzăroiu
În 2008, Traian Băsescu, cu venitul său mediu lunar de 6.410,25 lei, l-a depăşit pe consilierul său, Sebastian Lăzăroiu, cu doar 318,5 lei.
Instituţia preşedintelui României, după cum a mai scris cotidianul.ro, a fost răsfăţata bugetului de stat pe anul 2009, deşi efectele crizei economice lovesc din plin.
Guvernul PNL al lui Călin Popescu Tăriceanu decisese să aloce Palatului Cotroceni, de la bugetul de stat, 9.000.000 de euro. Numai că noul guvern condus de preşedintele Partidului Democrat Liberal, Emil Boc, a dat pentru Palatul Cotroceni 12.000.000 de euro.
Cu foarte multă îndrăzneală, Traian Băsescu vorbea de reformarea altora: „Pot înţelege interesul partidelor de a fi reprezentate în administraţie, conform rezultatului alegerilor, asta nu este de neînţeles. Ce nu înţeleg este tergiversarea diminuării aparatului de stat excesiv, adică trimitere în şomaj a unui mare număr de funcţionari publici şi contractuali“. Băsescu era scandalizat de faptul că funcţionarii „încarcă inutil“ statul de plată.
Cotidianul.ro a solicitat printr-o adresă oficială Administraţiei Prezidenţiale să explice ce restructurări de personal a operat pe baza legislaţiei promovate privind restructurarea personalului bugetar ...
Cotidianul.ro
14 Apr 2010 Cristian Oprea
Cotrocenii nereformaţi umblă cu restructurarea vopsită
Băsescu urechează guvernul că nu a făcut concedieri, dar el a angajat masiv
Preşedintele României, Traian Băsescu, a chemat guvernul la ordin pentru a-l urechea din cauză că nu a concediat bugetari dar, mai mult, admonestează şi parlamentul ţării pentru că nu îşi dizolvă una dintre camere iar pe cealaltă nu o reduce dramatic. Paradoxul este că şeful statului român stăpâneşte Palatul Cotroceni cu o schemă de încadrare triplă de consilieri prezienţiali şi de stat în comparaţie cu cea de pe vremea lui Emil Constantinescu şi dublă faţă cea din mandatul lui Ion Iliescu.
Şeful statului a anunţat, luni seara, la B1 TV, că vrea să cheme Guvernul la consultări la Cotroceni. "Nu vă ascund că nu sunt convins nici de realitatea a ceea ce se afirmă la Guvern, am dat oameni afară... Nu prea am văzut în statistici şomeri din sectorul bugetar. Nu prea am văzut. O să mă mai uit cu atenţie zilele următoare. S-au comasat ministere, dar a rămas acelaşi număr de salariaţi... Ceva e în neregulă şi acolo. Am să am o discuţie cu Guvernul săptămâna viitoare. Pe articolul 86 din Constituţie, o să-i invit la consultări Guvernul", a arătat Băsescu.
Deşi şeful statului român a cerut acum concedieri iar anul trecut, restructurări şi reduceri de cheltuieli cu 20 la sută, Administraţia Prezidenţială nu numai că nu a anunţat vreo reducere a cheltuielilor de personal şi a celorlalte, ba chiar beneficiază de unele majorate.
În timp ce anul trecut se înregistrau neajunsuri din cauza concediilor fără plată forţate din diverse sectoare bugetare, la Cotroceni, nimeni nu s-a anunţat în concediu fără plată conform ordonanţei Guvernului.
Posturile din 2010, la secret
Administraţia Prezidenţială are o normă de încadrare de maximum 260 de posturi. Dintre acestea, doar cinci posturi erau vacante la sfârşitul anului 2008, după cum declarau pentru Cotidianul.ro surse din Administraţia Prezidenţială, pe baza unor documente oficiale interne.
Prin urmare, instituţia preşedintelui României, conform scriptelor oficiale amintite, era prevăzută să funcţioneze în 2009 cu 255 de salariaţi.
În 2010, cifra de încadrare este una confidenţială având în vedere că acestea nu mai sunt evidenţiate detaliat, la fel ca în anii trecuţi, în capitolul destinat Adminstraţiei Prezidenţiale din Legea bugetului de stat.
În vremea lui Emil Constantinescu, Preşedinţia avea o limită maximă pentru personalul necesar funcţionării instituţiei, de 120-140 de posturi, după cum îşi amintea, într-o declaraţie pentru Cotidianul.ro, fostul consilier prezidenţial pentru probleme economice Cătălin Harnagea.
„Niciodată acest maxim nu a fost atins.
Am păstrat un număr mult mai mic, de vreo 80-100 de angajaţi, la un moment dat“, şi-a adus aminte pentru Cotidianul.ro şi prof. univ. dr. Zoe Petre, fostul consilier prezidenţial pe probleme politice şi şef al corpului de consilieri din vremea preşedinţiei lui Constantinescu.
Fost şef al Departamentului de resurse umane în vremea ultimului mandat al lui Ion Iliescu (2000-2004), profesorul-inginer Dan Vuerich şi-a reamintit la rându-i, pentru Cotidianul.ro, de o cifră maximă de 180 de posturi în Administraţia Prezidenţială din vremea respectivă.
„În mod sigur nu am avut vreodată schema de personal completă la Palatul Cotroceni“, susţine Dan Vuerich. Fostul consilier ne-a mai explicat că, faţă de mandatul lui Constantinescu, sub cel al lui Ion Iliescu au mai fost cuprinşi în schema de personal „grădinarii şi mecanicii, care până atunci erau angajaţii RA-APPS, dar lucrau efectiv doar la Administraţia Prezidenţială“.
Şi cu Orban zece
Nu doar schema umflată de personal este o caracteristică a mandatului lui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni, ci şi mărirea numărului de consilieri prezidenţiali. Nu mai puţin de zece astfel de sfetnici de rang înalt are acum şeful statului, după cooptarea din acesta an a lui Leonard Orban.
De ce sunt atât de importanţi ? Consilierii prezidenţiali sunt asimilaţi funcţiei de ministru şi au salarii pe măsură. În plus, pot beneficia conform prevederilor legale în vigoare, de protecţie antiteroristă. Toate plătite din bugetul alimentat de contribuabilii români.
Dacă Emil Constantinescu a avut numai trei asemenea sfetnici de rang foarte înalt, Ion Iliescu a numit şase astfel de consilieri.
Traian Băsescu a angajat, doar anul trecut !, trei noi consilieri prezidenţiali - Peter Eckstein-Kovacs, Iulian Fota şi Corina Alexandrina Gătej. Acelaşi Traian Băsescu a angajat şi doi consilieri de stat. Aceştia sunt asimilaţi funcţiei de ministru adjunct. Nou-numiţii sunt Bogdan Mănoiu şi Claudiu-Constantin Dinu.
Totodată, preşedintele României a semnat, în vară, în plină criză economică, decretul prin care l-a ridicat pe consilierul de stat Alexandru Gheorghe Gussi la rangul de consilier prezidenţial.
Consilierii, o căciulă de bani
Cei şase noi consilieri pe care i-a adus Traian Băsescu la Palatul Cotroceni în 2009 îi costă pe contribuabilii români peste 6.000 de euro pe lună, iar anual, mai bine de 60.000 de euro.
Salariul mediu al unui consilier prezidenţial - asimilat rangului de ministru - este de 5.127,5 lei, iar cel al unui consilier de stat - cu rang de ministru adjunct - este de 4.489,25 lei.
În topul veniturilor lunare din 2008 ale consilierilor prezidenţiali conduce vocalul Sebastian Lăzăroiu, cel care semnala pericolul bătăliei dintre presă şi democraţie.
Reputat sociolog şi un recunoscut analist şi consultant politic, de altfel, cu cei 6.000 de lei pe lună, Lăzăroiu a avut cu 1.000 de lei mai mult decât toţi colegii lui.
Topul consilierilor de stat îl are pe locul întâi pe Gabriel Pişcociu, cu peste 5.500 lei pe lună, în medie.
În timpul preşedinţiei sale, Emil Constantinescu a avut în medie doar trei consilieri prezidenţiali: Zoe Petre, Dorin Marian şi Cătălin Harnagea. Plecaţi la un moment dat, locurile ultimilor doi au fost luate de Constantin Degeratu şi de Valentin Ionescu. Trecător, acelaşi rang l-a avut şi Sorin Moisescu.
Ion Iliescu a avut şase consilieri prezidenţiali, conform Decretului Prezidenţial 610 din 20 decembrie 2000: Ioan Talpeş, Octavian Ştireanu, Gheorghe Zaman, Simona-Mirela Miculescu, Corina Creţu şi Mihai Constantinescu. Prin Decretul Prezidenţial 126 din 10 martie 2004, Ion Iliescu l-a înlocuit pe Ioan Talpeş cu Rodica Stănoiu.
La un pas de Lăzăroiu
În 2008, Traian Băsescu, cu venitul său mediu lunar de 6.410,25 lei, l-a depăşit pe consilierul său, Sebastian Lăzăroiu, cu doar 318,5 lei.
Instituţia preşedintelui României, după cum a mai scris cotidianul.ro, a fost răsfăţata bugetului de stat pe anul 2009, deşi efectele crizei economice lovesc din plin.
Guvernul PNL al lui Călin Popescu Tăriceanu decisese să aloce Palatului Cotroceni, de la bugetul de stat, 9.000.000 de euro. Numai că noul guvern condus de preşedintele Partidului Democrat Liberal, Emil Boc, a dat pentru Palatul Cotroceni 12.000.000 de euro.
Cu foarte multă îndrăzneală, Traian Băsescu vorbea de reformarea altora: „Pot înţelege interesul partidelor de a fi reprezentate în administraţie, conform rezultatului alegerilor, asta nu este de neînţeles. Ce nu înţeleg este tergiversarea diminuării aparatului de stat excesiv, adică trimitere în şomaj a unui mare număr de funcţionari publici şi contractuali“. Băsescu era scandalizat de faptul că funcţionarii „încarcă inutil“ statul de plată.
Cotidianul.ro a solicitat printr-o adresă oficială Administraţiei Prezidenţiale să explice ce restructurări de personal a operat pe baza legislaţiei promovate privind restructurarea personalului bugetar ...
Ce semnează Udrea devine secret de stat
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 14:23 Dan Odagiu
Un document publicat pe site-ul Ministerului Dezvoltării propune includerea contractelor de achiziţii pe bani publici la secret de stat.
Pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului a fost publicat un proiect de lege prin care unele contracte de achiziţii pe bani publici nu au obligaţia de a respecta Legea achiziţiilor publice. În cazul contractelor excepţii de la lege sunt incluse "contracte sensibile, atribuite de o autoritate contractantă din domeniul apărării ţării şi securităţii naţionale", "contracte care necesită pe parcursul îndeplinirii impunerea unor măsuri speciale de siguranţă, pentru protejarea unor interese naţionale", "alte contracte pentru care este improprie aplicarea legii", "contracte încheiate ca urmare a unor acorduri internaţionale" şi "contractul de servicii atribuit unei alte autorităţi contractante sau unei asocieri de autorităţi contractante", “contractele secrete de stat”.
În categoria informaţiilor secrete de stat intră contracte care ar putea "conduce la furnizarea unor informaţii a căror divulgare ar fi contrară intereselor esenţiale de securitate ale ţării" sau "care implică protecţia unor interese esenţiale de securitate ale ţării, în legătură cu producţia sau comercializarea de arme, muniţii şi material de razboi".
De ce ar semna Elena Udrea la Ministerul Turismului un contract de securitate naţională documentul nu ne lămureşte.
Contractele pentru care "este improprie aplicarea legii" se referă la cele prin care ministerul condus de Elena Udrea virează bani pentru emisiuni publicitare. Tot la capitolul contractelor cărora legea le este "improprie" se înscriu cele care au ca obiect cumpărarea şi închirierea de terenuri sau clădiri ori încheierea contractelor de muncă. Deci, cum s-ar spune, pentru cei un miliard de euro necesari demarării megaproiectului "Renaşterea satului românesc, 10 case pentru specialişti", nu ar mai fi nevoie de licitaţii publice şi prin urmare se pot face abateri de la Legea achiziţiilor publice.
Documentul mai prezintă şi alte criterii care permit unui contract să facă abatere de la Legea achiziţiilor publice. Astfel, la punctul 3 - clasificarea contractelor "după obligaţia de a respecta Legea achiziţiilor publice", găsim 3 subpuncte: contracte care trebuie să urmeze legea, contracte considerate excepţii de la aplicarea legii şi contracte în a căror atribuire trebuie să se respecte numai anumite prevederi ale legii.
Oricum, despre valorile morale ale Elenei Udrea aflăm mai multe în Codul de conduită etică postat pe site-ul aceluiaşi minister. "Valorile morale sunt relative şi nimeni nu poate determina ceea ce trebuie considerat ca fiind just în mod absolut. De asemenea, nu se poate afirma că o normă este morală, deoarece nu există morală absolută. Aşadar, o reglementare poate fi conformă cu un sistem de morală şi contrară altui sistem." Ehe, acum parcă mai venim de acasă şi parcă ne şi lămurim cu privire la clasarea contractelor la secrete de stat sau improprii aplicării legii. Că doar o reglementare poate fi “conformă cu un sistem de morală şi contrară altui sistem”. Depinde de care parte a legii eşti: plăteşti taxe sau le...
Cotidianul.ro
Azi - 14:23 Dan Odagiu
Un document publicat pe site-ul Ministerului Dezvoltării propune includerea contractelor de achiziţii pe bani publici la secret de stat.
Pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului a fost publicat un proiect de lege prin care unele contracte de achiziţii pe bani publici nu au obligaţia de a respecta Legea achiziţiilor publice. În cazul contractelor excepţii de la lege sunt incluse "contracte sensibile, atribuite de o autoritate contractantă din domeniul apărării ţării şi securităţii naţionale", "contracte care necesită pe parcursul îndeplinirii impunerea unor măsuri speciale de siguranţă, pentru protejarea unor interese naţionale", "alte contracte pentru care este improprie aplicarea legii", "contracte încheiate ca urmare a unor acorduri internaţionale" şi "contractul de servicii atribuit unei alte autorităţi contractante sau unei asocieri de autorităţi contractante", “contractele secrete de stat”.
În categoria informaţiilor secrete de stat intră contracte care ar putea "conduce la furnizarea unor informaţii a căror divulgare ar fi contrară intereselor esenţiale de securitate ale ţării" sau "care implică protecţia unor interese esenţiale de securitate ale ţării, în legătură cu producţia sau comercializarea de arme, muniţii şi material de razboi".
De ce ar semna Elena Udrea la Ministerul Turismului un contract de securitate naţională documentul nu ne lămureşte.
Contractele pentru care "este improprie aplicarea legii" se referă la cele prin care ministerul condus de Elena Udrea virează bani pentru emisiuni publicitare. Tot la capitolul contractelor cărora legea le este "improprie" se înscriu cele care au ca obiect cumpărarea şi închirierea de terenuri sau clădiri ori încheierea contractelor de muncă. Deci, cum s-ar spune, pentru cei un miliard de euro necesari demarării megaproiectului "Renaşterea satului românesc, 10 case pentru specialişti", nu ar mai fi nevoie de licitaţii publice şi prin urmare se pot face abateri de la Legea achiziţiilor publice.
Documentul mai prezintă şi alte criterii care permit unui contract să facă abatere de la Legea achiziţiilor publice. Astfel, la punctul 3 - clasificarea contractelor "după obligaţia de a respecta Legea achiziţiilor publice", găsim 3 subpuncte: contracte care trebuie să urmeze legea, contracte considerate excepţii de la aplicarea legii şi contracte în a căror atribuire trebuie să se respecte numai anumite prevederi ale legii.
Oricum, despre valorile morale ale Elenei Udrea aflăm mai multe în Codul de conduită etică postat pe site-ul aceluiaşi minister. "Valorile morale sunt relative şi nimeni nu poate determina ceea ce trebuie considerat ca fiind just în mod absolut. De asemenea, nu se poate afirma că o normă este morală, deoarece nu există morală absolută. Aşadar, o reglementare poate fi conformă cu un sistem de morală şi contrară altui sistem." Ehe, acum parcă mai venim de acasă şi parcă ne şi lămurim cu privire la clasarea contractelor la secrete de stat sau improprii aplicării legii. Că doar o reglementare poate fi “conformă cu un sistem de morală şi contrară altui sistem”. Depinde de care parte a legii eşti: plăteşti taxe sau le...
ANI nu mai poate face sesizări şi nu mai poate controla averile
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 18:18 - Actualizat acum 19 minute Tudor Georgescu
ANI nu mai poate face sesizări şi nu mai poate controla averile
CCR a declarat neconstituţionale mai multe articole din legea ANI
Două capitole din legea de funcţionare a Agenţiei Nationale de Integritate au fost declarate neconstituţionale în data de 14 aprilie, fiind admise parţial o serie de excepţii de neconstituţionalitate ridicate de avocata Alice Drăghici în cazul Şerban Brădişteanu, au declarat pentru HotNews.ro surse de la Curtea Constituţională.
Alice Drăghici a declarat pentru HotNews.ro că efectul deciziei CCR este o reducere activităţii Agenţiei de Integritate.
"ANI va deveni un fel de depozit al declaraţiilor de avere. Nu va mai putea face sesizări, nu va mai avea activitate de control, singurul lucru pe care îl va face ANI este să înregistreze şi să depoziteze declaraţiile de avere şi să-i amendeze pe cei care întârzie să le depună", a spus Drăghici.
"Toate dosarele trimise în instanţă de ANI trebuie clasate şi toate dosarele trimise la instanţa de contencios administrativ trebuie închise", a mai spus avocata Alice Drăghici.
Anul trecut Agenţia Naţională de Integritate a sesizat instanţa competentă în vederea confiscării a circa 3,6 milioane de euro şi a încă 500.000 de dolari, sume ce ar fi fost obţinute nejustificat de cunoscutul chirurg Şerban Brădişteanu, în perioada în care acesta a fost parlamentar.
Recent, Şerban Brădişteanu a fost decorat de preşedintele Traian Băsescu cu Ordinul Meritul Sanitar în grad de Cavaler.
Surse juridice au declarat pentru HotNews.ro că judecătorii Curţii au extins controlul de neconstituţionalitate pe întreg capitolul I şi VI, fiind declarate neconstituţionale.
Sursele citate susţin că "au fost declarate neconstituţionale cele mai importante părţi ale legii".
Declaraţiile de avere şi de interese nu vor mai fi publice
CCR a declarat neconstituţionale Capitolele I şi VI în integralitate din Legea de funcţionare şi organizare a Agenţiei Naţionale de Integritate. În plus alte câteva articole importante din această lege au fost declarate neconstituţionale, astfel că declaraţiile de avere şi de interese nu vor mai fi publice, informează realitatea.net.
Astfel, CCR a declarat neconstituţional articolul 11, literele e,f şi g, care prevăd "e) asigură publicarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, pe pagina de internet a instituţiei, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primire. Declaraţiile de avere şi de interese se păstrează pe pagina de internet cel puţin 5 ani de la publicare, după care se arhivează potrivit legii; f) trimit Agenţiei, în termen de cel mult 10 zile de la primire, copii certificate ale declaraţiilor de avere şi ale declaraţiilor de interese primite, pe care Agenţia le publică pe pagina proprie de internet, în termen de 30 de zile de la primirea acestora, şi le menţine publicate pe durata prevăzută de dispoziţiile lit. e);g) publică pe pagina de internet a instituţiei, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, numele şi funcţia persoanelor care nu depun declaraţia de avere sau declaraţia de interese în termen de cel mult 15 zile de la expirarea termenului legal de depunere, date pe care le comunică Agenţiei".
Capitolul I a fost declarat, în integralitate, neconstituţional
Acesta include dispoziţiile generale ale legii, astfel că ANI nu va mai putea să verifice averea dobândită de persoanele care îndeplinesc funcţii publice şi nici conflictele de interese şi incompatibilităţile acestora. Agenţia nu va mai putea nici să sesizeze organele fiscale, în situaţia în care se constată încălcarea legislaţiei, nici să suspende verificarea şi să sesizeze organele de urmărire penală, în situaţia în care se constată existenţa unor probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unor fapte penale.
Capitolul VI al Legii de funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate este cel care se referă la verificarea averii, intitulat "Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor". Astfel, capitolul declarat neconstituţional miercuri de către judecătorii CCR se referă la procedura prin care inspectorii ANI fac verificările averilor demnitarilor, dar şi situaţiile în care aceştia ar putea să se afle în incompatibilitate.
Dosarul Brădişteanu: Mită de aproximativ 4 milioane de euro
Procurorii DNA au dispus trimiterea în judecată, la data de 27 martie 2007, a doctorului Șerban-Alexandru Brădișteanu, şef de secţie la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti (fost senator în perioada 2000-2004), pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi luare de mită în formă continuată.
Potrivit procurorilor Brădişteanu a favorizat firmele CC MED AG-Elveţia şi BIOMEDICA GmbH-Austria prin atribuirea discreţionară a contractelor de furnizare de produse, cauzând un prejudiciu real în dauna Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) în valoare de 9.169.606 euro. În schimbul favorizării la licitaţie a firmelor sus menţionate, prin folosirea abuzivă a poziţiei pe care o ocupa, Brădișteanu a primit, în conturile firmei sale off-shore "Arnell Development Ltd" (din Insulele Virgine Britanice), deschise la Union Bank of Switzerland din Zürich, sumele de 500.000 USD şi 3.594.333 euro, reprezentând mită pentru activitatea desfăşurată în cadrul comisiei de evaluare a licitaţiei.
Cotidianul.ro
Azi - 18:18 - Actualizat acum 19 minute Tudor Georgescu
ANI nu mai poate face sesizări şi nu mai poate controla averile
CCR a declarat neconstituţionale mai multe articole din legea ANI
Două capitole din legea de funcţionare a Agenţiei Nationale de Integritate au fost declarate neconstituţionale în data de 14 aprilie, fiind admise parţial o serie de excepţii de neconstituţionalitate ridicate de avocata Alice Drăghici în cazul Şerban Brădişteanu, au declarat pentru HotNews.ro surse de la Curtea Constituţională.
Alice Drăghici a declarat pentru HotNews.ro că efectul deciziei CCR este o reducere activităţii Agenţiei de Integritate.
"ANI va deveni un fel de depozit al declaraţiilor de avere. Nu va mai putea face sesizări, nu va mai avea activitate de control, singurul lucru pe care îl va face ANI este să înregistreze şi să depoziteze declaraţiile de avere şi să-i amendeze pe cei care întârzie să le depună", a spus Drăghici.
"Toate dosarele trimise în instanţă de ANI trebuie clasate şi toate dosarele trimise la instanţa de contencios administrativ trebuie închise", a mai spus avocata Alice Drăghici.
Anul trecut Agenţia Naţională de Integritate a sesizat instanţa competentă în vederea confiscării a circa 3,6 milioane de euro şi a încă 500.000 de dolari, sume ce ar fi fost obţinute nejustificat de cunoscutul chirurg Şerban Brădişteanu, în perioada în care acesta a fost parlamentar.
Recent, Şerban Brădişteanu a fost decorat de preşedintele Traian Băsescu cu Ordinul Meritul Sanitar în grad de Cavaler.
Surse juridice au declarat pentru HotNews.ro că judecătorii Curţii au extins controlul de neconstituţionalitate pe întreg capitolul I şi VI, fiind declarate neconstituţionale.
Sursele citate susţin că "au fost declarate neconstituţionale cele mai importante părţi ale legii".
Declaraţiile de avere şi de interese nu vor mai fi publice
CCR a declarat neconstituţionale Capitolele I şi VI în integralitate din Legea de funcţionare şi organizare a Agenţiei Naţionale de Integritate. În plus alte câteva articole importante din această lege au fost declarate neconstituţionale, astfel că declaraţiile de avere şi de interese nu vor mai fi publice, informează realitatea.net.
Astfel, CCR a declarat neconstituţional articolul 11, literele e,f şi g, care prevăd "e) asigură publicarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, pe pagina de internet a instituţiei, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primire. Declaraţiile de avere şi de interese se păstrează pe pagina de internet cel puţin 5 ani de la publicare, după care se arhivează potrivit legii; f) trimit Agenţiei, în termen de cel mult 10 zile de la primire, copii certificate ale declaraţiilor de avere şi ale declaraţiilor de interese primite, pe care Agenţia le publică pe pagina proprie de internet, în termen de 30 de zile de la primirea acestora, şi le menţine publicate pe durata prevăzută de dispoziţiile lit. e);g) publică pe pagina de internet a instituţiei, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, numele şi funcţia persoanelor care nu depun declaraţia de avere sau declaraţia de interese în termen de cel mult 15 zile de la expirarea termenului legal de depunere, date pe care le comunică Agenţiei".
Capitolul I a fost declarat, în integralitate, neconstituţional
Acesta include dispoziţiile generale ale legii, astfel că ANI nu va mai putea să verifice averea dobândită de persoanele care îndeplinesc funcţii publice şi nici conflictele de interese şi incompatibilităţile acestora. Agenţia nu va mai putea nici să sesizeze organele fiscale, în situaţia în care se constată încălcarea legislaţiei, nici să suspende verificarea şi să sesizeze organele de urmărire penală, în situaţia în care se constată existenţa unor probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unor fapte penale.
Capitolul VI al Legii de funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate este cel care se referă la verificarea averii, intitulat "Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor". Astfel, capitolul declarat neconstituţional miercuri de către judecătorii CCR se referă la procedura prin care inspectorii ANI fac verificările averilor demnitarilor, dar şi situaţiile în care aceştia ar putea să se afle în incompatibilitate.
Dosarul Brădişteanu: Mită de aproximativ 4 milioane de euro
Procurorii DNA au dispus trimiterea în judecată, la data de 27 martie 2007, a doctorului Șerban-Alexandru Brădișteanu, şef de secţie la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti (fost senator în perioada 2000-2004), pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi luare de mită în formă continuată.
Potrivit procurorilor Brădişteanu a favorizat firmele CC MED AG-Elveţia şi BIOMEDICA GmbH-Austria prin atribuirea discreţionară a contractelor de furnizare de produse, cauzând un prejudiciu real în dauna Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) în valoare de 9.169.606 euro. În schimbul favorizării la licitaţie a firmelor sus menţionate, prin folosirea abuzivă a poziţiei pe care o ocupa, Brădișteanu a primit, în conturile firmei sale off-shore "Arnell Development Ltd" (din Insulele Virgine Britanice), deschise la Union Bank of Switzerland din Zürich, sumele de 500.000 USD şi 3.594.333 euro, reprezentând mită pentru activitatea desfăşurată în cadrul comisiei de evaluare a licitaţiei.
Procurorul din ”Termopanele lui Năstase” şi ”Caltaboşii lui Remeş”
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 17:31 - Actualizat acum 34 minute Cristina Horvat
Procurorul din ”Termopanele lui Năstase” şi ”Caltaboşii lui Remeş”
Lucian Papici a condus şi dosarul Voicu
În ultimele două zile s-a vorbit mult despre faptul că DNA a suferit încă o înfrângere de răsunet. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a-i elibera pe cei trei coinculpați din dosarul Voicu se leagă de numele unui procuror: Lucian Papici. Profesionalismul său i-a scăpat pe Căşuneanu, Locic şi Costiniu.
S-a mai spus că era de așteptat ca aceasta să fie decizia definitivă a celor nouă magistrați, întrucât DNA ar fi mizat, ca de obicei, numai pe cartea interceptărilor telefonice. Or, acestea sunt probe insuficiente pentru a convinge Înalta Curte de faptul că cei trei reprezintă un pericol public și nu pot fi cercetați în stare de libertate.
Dacă analizăm backgroundul profesional al celui care a instrumentat dosarul Voicu, vom vedea că acest nou eşec al DNA era de aşteptat.
Lucian Papici, șeful Secției 1 de Combatere a Infracțiunilor de Corupție, este procurorul care a lucrat acest caz, alături de colega sa, procurorul Mariana Alexandru.
Dar conducerea cazului a fost la Papici. Aşa că mapa sa profesională trebuie privită cu mai multă atenţie.
Intrat în procuratură în anul 1994, Lucian Papici este autorul a numeroase dosare eşuate, chiar scandalos întocmite. Când spunem numeroase nu exagerăm câtuşi de puţin.
Papici a fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, continuându-şi cariera de magistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie.
Lucian Papici a promovat în funcţii de execuţie superioare şi în funcţii de conducere: procuror-şef al Biroului de combatere a criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş şi procuror-şef al Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze de corupţie din cadrul Secţiei 1 de Combatere a Infracţiunilor Corupţiei a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Papici a fost promovat în funcţia de procuror-şef al acestei secţii din DNA, în martie 2007, de fostul ministru al Justiției, pedelista Monica Macovei.
Privit prin prisma posturilor şi a avansărilor, CV-ul oficial al procurorului Papici poate părea unul impecabil. Numai că lucrurile nu stau deloc aşa.
Primul rateu de răsunet din cariera lui Lucian Papici datează chiar din perioada în care acesta era un simplu procuror la Parchetul Timiș. În anul 2001, Papici a fabricat la comandă un rechizitoriu în urma căruia un român stabilit în Germania, Ewald Frunză, o marionetă a controversatului om de afaceri Maricel Păcuraru, a fost condamnat la 12 ani de închisoare. Frunză a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru o infracțiune de înșelăciune, care s-a soldat cu prejudicierea unui alt afacerist german cu suma de 200.000 de dolari. Ewald Frunză, un individ cu studii minime (doar opt clase primare), a fost atras în afacerile nebuloase ale afaceristului Maricel Păcuraru, din Galați, a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa maximă de 12 ani de închisoare pe motiv că ar fi înșelat un partener german într-o afacere cu export de taurine.
Conform descrierii faptei făcute de procurorul Lucian Papici în acel rechizitoriu din 2001, Frunză ar fi păcalit un om de afaceri german să-i plăteasca în avans 200.000 de dolari, pentru marfa promisă, după care ar fi schimbat banii dintr-un cont în altul, neonorând tranzacția. Frunză era, ce-i drept, acționar minoritar al SC Dialto SRL, implicată în tranzacție, dar nu era administrator și, foarte important, nu avea drept de semnătură la BCR Galaţi, acolo unde au ajuns cei 200.000 de dolari.
Cu toate că documentele bancare depuse de Ewald Frunză la dosarul cauzei confirmau că el nu putea dispune mutarea nici unei sume din contul firmei, pentru că nu avea drept de semnătură, magistraţii au închis ochii, inexplicabil, la aceste probe. Nu au fost menționate, ca și când nu ar fi existat. Evident că s-a dat pedeapsa maximă.
Sigur că nici procurorul Papici și nici judecătorii ulteriori nu au luat în seamă faptul că cei 200.000 doalri, la care Frunză nu avea acces, ajunseseră fix în conturile unei alte firme a lui Maricel Păcuraru. Şi că persoana care avea, de fapt, drept de semnătură în bancă era chiar cumnatul lui Maricel Păcuraru. Lucian Papici a fost și autorul altor abuzuri în acest dosar, lucruri semnalate de presa locală a vremii.
Drept răsplată pentru acest ”succes” răsunător, procurorul Papici a fost adus la DNA, în București, în 2005, după victoria portocaliilor în alegeri. La doar câteva luni, în toamna anului 2005, Lucian Papici instrumentează două dosare care sunt infirmate unul după altul în justiție, inculpații fiind achitați. Achitările au fost spectaculoase, întrucât pronunțarea lor s-a făcut pe motiv că ”faptele observate de procuror nu există”. Problema este însă alta: doi oameni și carierele lor au fost distruse, iar statul român le-a plătit acestora daune consistente.
Este vorba despre cazul judecătorului Vasile Bacu, de la Tribunalul București, care fusese trimis în judecată la data de 28.10.2005, pentru luare de mită. Rechizitoriul a fost întocmit de Lucian Papici. Judecătorul Vasile Bacu a fost achitat definitiv în februarie 2008 și a fost repus în funcție în urma deciziei CSM. Statul român i-a plătit acestui judecător salariile neîncasate din perioada de doi ani în care fost suspendat din funcție. Salariile neîncasate au fost în valoare de 100.000 de lei, la care s-au adăugat și daunele morale pentru distrugerea imaginii publice, pe care judecătorul Bacu le-a cerut într-un proces civil intentat statului român.
Credeți că doar acestea au fost eșecurile procurorului Lucian Papici?! Ei bine, nu! Domnul Papici - specializat fiind în instrumentarea unor cazuri care au rolul mai degrabă de a face PR la televizor pentru DNA - este procurorul care a lucrat și celebrul dosar al termopanelor lui Adrian Năstase, dar și dosarul în care Miron Mitrea a fost anchetat în legătură cu lucrările efectuate la casa mamei sale.
Tot Lucian Papici este semnatarul unei alte celebre ”fâsâieli” juridice, care însă a fost prezentată în media ca marele caz de corupție al secolului: dosarul „mita şi caltaboşii lui Remeș”, dosar în care fostul ministru liberal al Agriculturii era acuzat că ar fi primit mită caltaboși și pălincă, de la un alt fost ministru al Agriculturii, țărănistul Ioan Avram Mureșan.
Reamintim faptul că toate aceste trei dosare sunt înghețate în momentul de față, în principal din cauza lipsei de probe solide. Unele au fost direcționate către Curtea Constituțională, acolo unde a fost constatată neconstituționalitatea multora dintre probele mai mult pentru televiziune, iar dosarele s-au întors la DNA, acolo un zac și în ziua de azi.
Departe de a fi apărătorii vreunuia dintre cei implicați în aceste dosare, ne întrebăm în mod firesc ce se va întâmpla dacă procurorul Lucian Papici va întocmi la fel de ”bine” și dosarul Voicu, în care, până acum, trei dintre cei patru inculpați au fost eliberați din arestul preventiv, în urma unei decizii definitive a Înaltei Curți de Casație și Justiție?!
În orice stat cu adevărat european, un procuror aflat într-o funcție atât de importantă ca Lucian Papici și care ar fi făcut doar o singură greșeală, și nu atâtea câte a făcut până acum șeful Secției 1 a DNA, ar fi fost dat afară sau trimis să ancheteze dispariţia unor găini dintr-o curte din Carei!
Cotidianul.ro
Azi - 17:31 - Actualizat acum 34 minute Cristina Horvat
Procurorul din ”Termopanele lui Năstase” şi ”Caltaboşii lui Remeş”
Lucian Papici a condus şi dosarul Voicu
În ultimele două zile s-a vorbit mult despre faptul că DNA a suferit încă o înfrângere de răsunet. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a-i elibera pe cei trei coinculpați din dosarul Voicu se leagă de numele unui procuror: Lucian Papici. Profesionalismul său i-a scăpat pe Căşuneanu, Locic şi Costiniu.
S-a mai spus că era de așteptat ca aceasta să fie decizia definitivă a celor nouă magistrați, întrucât DNA ar fi mizat, ca de obicei, numai pe cartea interceptărilor telefonice. Or, acestea sunt probe insuficiente pentru a convinge Înalta Curte de faptul că cei trei reprezintă un pericol public și nu pot fi cercetați în stare de libertate.
Dacă analizăm backgroundul profesional al celui care a instrumentat dosarul Voicu, vom vedea că acest nou eşec al DNA era de aşteptat.
Lucian Papici, șeful Secției 1 de Combatere a Infracțiunilor de Corupție, este procurorul care a lucrat acest caz, alături de colega sa, procurorul Mariana Alexandru.
Dar conducerea cazului a fost la Papici. Aşa că mapa sa profesională trebuie privită cu mai multă atenţie.
Intrat în procuratură în anul 1994, Lucian Papici este autorul a numeroase dosare eşuate, chiar scandalos întocmite. Când spunem numeroase nu exagerăm câtuşi de puţin.
Papici a fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, continuându-şi cariera de magistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie.
Lucian Papici a promovat în funcţii de execuţie superioare şi în funcţii de conducere: procuror-şef al Biroului de combatere a criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş şi procuror-şef al Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze de corupţie din cadrul Secţiei 1 de Combatere a Infracţiunilor Corupţiei a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Papici a fost promovat în funcţia de procuror-şef al acestei secţii din DNA, în martie 2007, de fostul ministru al Justiției, pedelista Monica Macovei.
Privit prin prisma posturilor şi a avansărilor, CV-ul oficial al procurorului Papici poate părea unul impecabil. Numai că lucrurile nu stau deloc aşa.
Primul rateu de răsunet din cariera lui Lucian Papici datează chiar din perioada în care acesta era un simplu procuror la Parchetul Timiș. În anul 2001, Papici a fabricat la comandă un rechizitoriu în urma căruia un român stabilit în Germania, Ewald Frunză, o marionetă a controversatului om de afaceri Maricel Păcuraru, a fost condamnat la 12 ani de închisoare. Frunză a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru o infracțiune de înșelăciune, care s-a soldat cu prejudicierea unui alt afacerist german cu suma de 200.000 de dolari. Ewald Frunză, un individ cu studii minime (doar opt clase primare), a fost atras în afacerile nebuloase ale afaceristului Maricel Păcuraru, din Galați, a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa maximă de 12 ani de închisoare pe motiv că ar fi înșelat un partener german într-o afacere cu export de taurine.
Conform descrierii faptei făcute de procurorul Lucian Papici în acel rechizitoriu din 2001, Frunză ar fi păcalit un om de afaceri german să-i plăteasca în avans 200.000 de dolari, pentru marfa promisă, după care ar fi schimbat banii dintr-un cont în altul, neonorând tranzacția. Frunză era, ce-i drept, acționar minoritar al SC Dialto SRL, implicată în tranzacție, dar nu era administrator și, foarte important, nu avea drept de semnătură la BCR Galaţi, acolo unde au ajuns cei 200.000 de dolari.
Cu toate că documentele bancare depuse de Ewald Frunză la dosarul cauzei confirmau că el nu putea dispune mutarea nici unei sume din contul firmei, pentru că nu avea drept de semnătură, magistraţii au închis ochii, inexplicabil, la aceste probe. Nu au fost menționate, ca și când nu ar fi existat. Evident că s-a dat pedeapsa maximă.
Sigur că nici procurorul Papici și nici judecătorii ulteriori nu au luat în seamă faptul că cei 200.000 doalri, la care Frunză nu avea acces, ajunseseră fix în conturile unei alte firme a lui Maricel Păcuraru. Şi că persoana care avea, de fapt, drept de semnătură în bancă era chiar cumnatul lui Maricel Păcuraru. Lucian Papici a fost și autorul altor abuzuri în acest dosar, lucruri semnalate de presa locală a vremii.
Drept răsplată pentru acest ”succes” răsunător, procurorul Papici a fost adus la DNA, în București, în 2005, după victoria portocaliilor în alegeri. La doar câteva luni, în toamna anului 2005, Lucian Papici instrumentează două dosare care sunt infirmate unul după altul în justiție, inculpații fiind achitați. Achitările au fost spectaculoase, întrucât pronunțarea lor s-a făcut pe motiv că ”faptele observate de procuror nu există”. Problema este însă alta: doi oameni și carierele lor au fost distruse, iar statul român le-a plătit acestora daune consistente.
Este vorba despre cazul judecătorului Vasile Bacu, de la Tribunalul București, care fusese trimis în judecată la data de 28.10.2005, pentru luare de mită. Rechizitoriul a fost întocmit de Lucian Papici. Judecătorul Vasile Bacu a fost achitat definitiv în februarie 2008 și a fost repus în funcție în urma deciziei CSM. Statul român i-a plătit acestui judecător salariile neîncasate din perioada de doi ani în care fost suspendat din funcție. Salariile neîncasate au fost în valoare de 100.000 de lei, la care s-au adăugat și daunele morale pentru distrugerea imaginii publice, pe care judecătorul Bacu le-a cerut într-un proces civil intentat statului român.
Credeți că doar acestea au fost eșecurile procurorului Lucian Papici?! Ei bine, nu! Domnul Papici - specializat fiind în instrumentarea unor cazuri care au rolul mai degrabă de a face PR la televizor pentru DNA - este procurorul care a lucrat și celebrul dosar al termopanelor lui Adrian Năstase, dar și dosarul în care Miron Mitrea a fost anchetat în legătură cu lucrările efectuate la casa mamei sale.
Tot Lucian Papici este semnatarul unei alte celebre ”fâsâieli” juridice, care însă a fost prezentată în media ca marele caz de corupție al secolului: dosarul „mita şi caltaboşii lui Remeș”, dosar în care fostul ministru liberal al Agriculturii era acuzat că ar fi primit mită caltaboși și pălincă, de la un alt fost ministru al Agriculturii, țărănistul Ioan Avram Mureșan.
Reamintim faptul că toate aceste trei dosare sunt înghețate în momentul de față, în principal din cauza lipsei de probe solide. Unele au fost direcționate către Curtea Constituțională, acolo unde a fost constatată neconstituționalitatea multora dintre probele mai mult pentru televiziune, iar dosarele s-au întors la DNA, acolo un zac și în ziua de azi.
Departe de a fi apărătorii vreunuia dintre cei implicați în aceste dosare, ne întrebăm în mod firesc ce se va întâmpla dacă procurorul Lucian Papici va întocmi la fel de ”bine” și dosarul Voicu, în care, până acum, trei dintre cei patru inculpați au fost eliberați din arestul preventiv, în urma unei decizii definitive a Înaltei Curți de Casație și Justiție?!
În orice stat cu adevărat european, un procuror aflat într-o funcție atât de importantă ca Lucian Papici și care ar fi făcut doar o singură greșeală, și nu atâtea câte a făcut până acum șeful Secției 1 a DNA, ar fi fost dat afară sau trimis să ancheteze dispariţia unor găini dintr-o curte din Carei!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)