Romania trebuie salvata!
Pe cine sa omor acum?
Cum de toti politicienii sunt asa bogati? Ca, majoritatea pana sa intre in politica erau saraci lipiti. Si sa-i ia naiba, dupa ce intra in politica devin mari afaceristi, prosperi, cu case si conturi groase.
Si tara merge foarte prost, nimici un domeniu al statului nu e profitabil, nu aduce ceva bun, nu sunt solutii, etc.
De cacat!
marți, 18 august 2009
Ministrul Marian Sârbu îi face un cadou de divorţ soţiei sale: protecţie socială şi o funcţie de director
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
17 Aug 2009 George Lacatus
Elena Sârbu, fosta soţie a ministrului Muncii, Marian Sârbu, a fost numită pe 16 februarie 2009 directoare de cabinet a preşedintelui Casei Naţionale de Pensii, instituţie aflată în subordinea Ministerului Muncii. Pe 26 mai 2009, Elena Sârbu a avansat pe postul de director al Departamentului Resurse Umane. Preşedintele Casei de Pensii e prieten cu cei doi, fiind promovat chiar de Marian Sârbu.
Într-o perioadă în care toate instituţiile de stat sunt presate de Guvern să reducă din personal, există şi situaţii excepţionale în care se fac angajări. Una dintre acestea este cea de la Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS), care a angajat-o pe Elena Sârbu, fosta soţie a ministrului Muncii, Marian Sârbu, pe post de director de cabinet al preşedintelui CNPAS. Asta se întâmpla pe 16 februarie 2009. Decizia a fost luată direct de către preşedintele CNPAS, Doina Pârcălabu, prietenă de familie cu soţii Sârbu, ea fiind la rândul ei angajată în Ministerul Muncii în anul 2001, când ministru era tot Marian Sârbu.
Ulterior, Elena Sârbu a avut aspiraţii la un post mai bun, cel de director al Departamentului Resurse Umane din cadrul CNPAS. În mai puţin de două luni, postul respectiv a fost eliberat, prin pensionarea fostei directoare. Imediat a fost organizat un concurs, câştigat fără probleme de Elena Sârbu.
Potrivit informaţiilor obţinute de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, la concursul pentru postul de la CNPAS s-au înscris două persoane: Elena Sârbu şi Mariana Gherdaff. Concurenta soţiei ministrului Muncii a obţinut 47,6 puncte la scris şi nu a mai intrat la ultima probă, cea de interviu, pentru care trebuia să obţină minimum 70 de puncte din 100. Elena Sârbu a excelat la ambele probe: la scris a obţinut 92 de puncte din 100, iar la oral - 94,6 puncte.
Întrebată care a fost motivul pentru care a angajat-o pe Elena Sârbu ca directoare de cabinet, Doina Pârcălabu ne-a explicat: „Criteriile au fost strict profesionale. A contat şi capacitatea de a relaţiona a doamnei Sârbu. Să ştiţi că munceşte non-stop, de dimineaţă până seara“. Ieri am aşteptat vreo două ore în sediul CNPAS să apară la serviciu Elena Sârbu, angajata care munceşte non-stop, dar nu a fost de găsit. Întrebată care este relaţia ei cu soţii Sârbu, preşedintele CNPAS ne-a declarat: „Pe doamna Sârbu o cunosc din 1991, când ea era director al Departamentului Resurse Umane la CNSLR-Frăţia (unde Marian Sârbu era vicepreşedinte - n.r.), iar eu eram director economic la Sind România (structură a organizaţiei sindicale - n.r.). Atunci l-am cunoscut şi pe domnul Sârbu“. Pârcălabu recunoaşte că, în 2001, a fost angajată în Ministerul Muncii de către ministrul Marian Sârbu. Ulterior, în 2002, ea a fost detaşată la CNPAS, structură nou organizată aflată în subordinea Ministerului Muncii, pe post de secretar general. „Eu nu sunt membru al nici unui partid. Într-adevăr, postul de preşedinte al CNPAS este al PSD, iar eu sunt susţinută de Marian Sârbu“, a adăugat Doina Pârcălabu.
Cele două declaraţii de avere ale Elenei Sârbu conţin o serie de inadvertenţe, ce au atras atenţia inspectorilor de la Agenţia Naţională de Integritate. Prima declaraţie de avere, datată 16 februarie 2009 şi care ne-a fost pusă la dispoziţie chiar de preşedintele CNPAS, nu are dată de înregistrare la Departamentul Resurse Umane al CNPAS. Inspectorii ANI bănuiesc că declaraţia de avere din 16 februarie ar fi fost antedatată.
Elena Sârbu îşi depunea declaraţia de avere completată pe 20 mai 2009, în calitate de director al Departamentului Resurse Umane. Paradoxal e faptul că preşedintele ANFP l-a anunţat pe preşedintele CNPAS că Elena Sârbu a câştigat concursul de director pe 25 mai 2009, hârtie pusă în aplicare cu 26 mai 2009. Elena Sârbu anticipase aşadar cu 6 zile mai devreme că avea să câştige postul de director.
În ambele declaraţii de avere, Elena Sârbu a omis să precizeze că este acţionar la o firmă împreună cu Iosif Armaş şi cu fratele ei, Marian Dorner. Potrivit Registrului Comerţului, Elena Sârbu este acţionară la firma SC Arcomsir SRL, unde deţine 36,3% din acţiuni, iar ceilalţi doi asociaţi, câte 31,8% din acţiuni. Elena Sârbu nu a dorit ieri să stea de vorbă cu Cotidianul, în ciuda insistenţelor noastre.
Divorţ fictiv?
Ministrul Muncii a divorţat în 2006, context în care soţia sa a dorit să-i păstreze numele în continuare. În numărul din 6 iunie 2009, revista “Qmagazine” scria că soţii Sârbu locuiesc în continuare împreună şi că divorţul lor este de fapt un paravan, pentru a masca o parte din avere. După divorţ, ministrul Muncii a mai rămas doar cu o casă în Popeşti-Leordeni, motiv pentru care a primit de la RA-APPS, pe 24 februarie 2009, un apartament ultracentral în Capitală, pentru care plăteşte o chirie de numai 548 de lei. Elena Sârbu a rămas în urma divorţului cu o casă în Bucureşti, două case de vacanţă (una la Breaza şi una la Mangalia) şi un apartament în Piteşti.
Cotidianul.ro
17 Aug 2009 George Lacatus
Elena Sârbu, fosta soţie a ministrului Muncii, Marian Sârbu, a fost numită pe 16 februarie 2009 directoare de cabinet a preşedintelui Casei Naţionale de Pensii, instituţie aflată în subordinea Ministerului Muncii. Pe 26 mai 2009, Elena Sârbu a avansat pe postul de director al Departamentului Resurse Umane. Preşedintele Casei de Pensii e prieten cu cei doi, fiind promovat chiar de Marian Sârbu.
Într-o perioadă în care toate instituţiile de stat sunt presate de Guvern să reducă din personal, există şi situaţii excepţionale în care se fac angajări. Una dintre acestea este cea de la Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS), care a angajat-o pe Elena Sârbu, fosta soţie a ministrului Muncii, Marian Sârbu, pe post de director de cabinet al preşedintelui CNPAS. Asta se întâmpla pe 16 februarie 2009. Decizia a fost luată direct de către preşedintele CNPAS, Doina Pârcălabu, prietenă de familie cu soţii Sârbu, ea fiind la rândul ei angajată în Ministerul Muncii în anul 2001, când ministru era tot Marian Sârbu.
Ulterior, Elena Sârbu a avut aspiraţii la un post mai bun, cel de director al Departamentului Resurse Umane din cadrul CNPAS. În mai puţin de două luni, postul respectiv a fost eliberat, prin pensionarea fostei directoare. Imediat a fost organizat un concurs, câştigat fără probleme de Elena Sârbu.
Potrivit informaţiilor obţinute de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, la concursul pentru postul de la CNPAS s-au înscris două persoane: Elena Sârbu şi Mariana Gherdaff. Concurenta soţiei ministrului Muncii a obţinut 47,6 puncte la scris şi nu a mai intrat la ultima probă, cea de interviu, pentru care trebuia să obţină minimum 70 de puncte din 100. Elena Sârbu a excelat la ambele probe: la scris a obţinut 92 de puncte din 100, iar la oral - 94,6 puncte.
Întrebată care a fost motivul pentru care a angajat-o pe Elena Sârbu ca directoare de cabinet, Doina Pârcălabu ne-a explicat: „Criteriile au fost strict profesionale. A contat şi capacitatea de a relaţiona a doamnei Sârbu. Să ştiţi că munceşte non-stop, de dimineaţă până seara“. Ieri am aşteptat vreo două ore în sediul CNPAS să apară la serviciu Elena Sârbu, angajata care munceşte non-stop, dar nu a fost de găsit. Întrebată care este relaţia ei cu soţii Sârbu, preşedintele CNPAS ne-a declarat: „Pe doamna Sârbu o cunosc din 1991, când ea era director al Departamentului Resurse Umane la CNSLR-Frăţia (unde Marian Sârbu era vicepreşedinte - n.r.), iar eu eram director economic la Sind România (structură a organizaţiei sindicale - n.r.). Atunci l-am cunoscut şi pe domnul Sârbu“. Pârcălabu recunoaşte că, în 2001, a fost angajată în Ministerul Muncii de către ministrul Marian Sârbu. Ulterior, în 2002, ea a fost detaşată la CNPAS, structură nou organizată aflată în subordinea Ministerului Muncii, pe post de secretar general. „Eu nu sunt membru al nici unui partid. Într-adevăr, postul de preşedinte al CNPAS este al PSD, iar eu sunt susţinută de Marian Sârbu“, a adăugat Doina Pârcălabu.
Cele două declaraţii de avere ale Elenei Sârbu conţin o serie de inadvertenţe, ce au atras atenţia inspectorilor de la Agenţia Naţională de Integritate. Prima declaraţie de avere, datată 16 februarie 2009 şi care ne-a fost pusă la dispoziţie chiar de preşedintele CNPAS, nu are dată de înregistrare la Departamentul Resurse Umane al CNPAS. Inspectorii ANI bănuiesc că declaraţia de avere din 16 februarie ar fi fost antedatată.
Elena Sârbu îşi depunea declaraţia de avere completată pe 20 mai 2009, în calitate de director al Departamentului Resurse Umane. Paradoxal e faptul că preşedintele ANFP l-a anunţat pe preşedintele CNPAS că Elena Sârbu a câştigat concursul de director pe 25 mai 2009, hârtie pusă în aplicare cu 26 mai 2009. Elena Sârbu anticipase aşadar cu 6 zile mai devreme că avea să câştige postul de director.
În ambele declaraţii de avere, Elena Sârbu a omis să precizeze că este acţionar la o firmă împreună cu Iosif Armaş şi cu fratele ei, Marian Dorner. Potrivit Registrului Comerţului, Elena Sârbu este acţionară la firma SC Arcomsir SRL, unde deţine 36,3% din acţiuni, iar ceilalţi doi asociaţi, câte 31,8% din acţiuni. Elena Sârbu nu a dorit ieri să stea de vorbă cu Cotidianul, în ciuda insistenţelor noastre.
Divorţ fictiv?
Ministrul Muncii a divorţat în 2006, context în care soţia sa a dorit să-i păstreze numele în continuare. În numărul din 6 iunie 2009, revista “Qmagazine” scria că soţii Sârbu locuiesc în continuare împreună şi că divorţul lor este de fapt un paravan, pentru a masca o parte din avere. După divorţ, ministrul Muncii a mai rămas doar cu o casă în Popeşti-Leordeni, motiv pentru care a primit de la RA-APPS, pe 24 februarie 2009, un apartament ultracentral în Capitală, pentru care plăteşte o chirie de numai 548 de lei. Elena Sârbu a rămas în urma divorţului cu o casă în Bucureşti, două case de vacanţă (una la Breaza şi una la Mangalia) şi un apartament în Piteşti.
Pentru că nu mai e subprefect, un pedelist îşi cere înapoi donaţia făcută partidului
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 19 Aug 2009 | Alina Moscalu
Cum se cheamă o donaţie făcută unui partid urmată de acordarea unei funcţii politice donatorului? Şpagă, desigur. Cum se cheamă neacordarea unei funcţii politice unui donator? Politică, bineînţeles. Această ultimă parte nu a priceput-o, însă, singurul deţinător de hotel din Urziceni, oraşul acela pentru care, în loc de Liga Campionilor, era mult mai sănătoasă o mămăliga şomerilor (că de pîine nici nu mai vorbim, pe criza asta). Dar să detaliem: singurul proprietar de hotel din Urziceni este Gheorghe Babagianu.
Şi, cum sînt şanse mici să fi auzit pînă acum de Babagianu, vă spunem noi cîteva cuvinte despre el: este şeful organizaţiei PD-L (Partidul Democrat-Liberal) din Urziceni, judeţul Ialomiţa; a candidat pentru funcţia de primar al orăşelului unde e localizată Unirea Urziceni şi a cîştigat doar experienţă; la cîteva luni după alegerile din toamna lui 2008, a fost propus şi învestit în fotoliul de subprefect al judeţului Ialomiţa.
Asta cu subprefectura se întîmpla în martie 2009 (ocazie cu care politicianul a şi donat 10.000 RON la partid). Nici nu a apucat să se obişnuiască bine cu cutele fotoliului de la Prefectură şi, pac, a fost dat jos!
Astfel, în iulie, lui Babagianu i s-a găsit un înlocuitor, aşa că propitarul de ’otel a fost trimis în şomaj tehnic. Vorba vine şomaj, a fost trimis să se ocupe de cei doi clienţi ai stabilimentului lui de cazare. La sfîrşitul lunii iulie (deci după ce nu a mai fost subprefect), Babagianu a trimis un fax organizaţiei PD-L Ialomiţa, prin care îşi cerea banii cu care cotizase la momentul învestirii în funcţia de subprefect. Adică alea 10.000 RON. A avut bunul-simţ, totuşi, să nu ceară şi dobîndă. Faxul a fost trimis chiar de la recepţia hotelului pe care îl deţine. Cînd l-am întrebat pe Babagianu de ce a cerut banii înapoi, ne-a răspuns, elegant (şi neconsolat): „Sînt nişte probleme interne. Momentan, nu am nimic de comentat“.
Tot momentan, Babagianu a primit doar o foaie cu cîteva explicaţii în locul banilor donaţi. Pe scurt, i s-a spus donatorului că nu i-a pus nimeni pistolul la tîmplă ca să scoată banii din buzunar şi să îi doneze. Başca, că o donaţie nu înseamnă un împrumut. Ceea ce e la fel cu a spune că o donaţie nu înseamnă neapărat o funcţie publică garantată.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 19 Aug 2009 | Alina Moscalu
Cum se cheamă o donaţie făcută unui partid urmată de acordarea unei funcţii politice donatorului? Şpagă, desigur. Cum se cheamă neacordarea unei funcţii politice unui donator? Politică, bineînţeles. Această ultimă parte nu a priceput-o, însă, singurul deţinător de hotel din Urziceni, oraşul acela pentru care, în loc de Liga Campionilor, era mult mai sănătoasă o mămăliga şomerilor (că de pîine nici nu mai vorbim, pe criza asta). Dar să detaliem: singurul proprietar de hotel din Urziceni este Gheorghe Babagianu.
Şi, cum sînt şanse mici să fi auzit pînă acum de Babagianu, vă spunem noi cîteva cuvinte despre el: este şeful organizaţiei PD-L (Partidul Democrat-Liberal) din Urziceni, judeţul Ialomiţa; a candidat pentru funcţia de primar al orăşelului unde e localizată Unirea Urziceni şi a cîştigat doar experienţă; la cîteva luni după alegerile din toamna lui 2008, a fost propus şi învestit în fotoliul de subprefect al judeţului Ialomiţa.
Asta cu subprefectura se întîmpla în martie 2009 (ocazie cu care politicianul a şi donat 10.000 RON la partid). Nici nu a apucat să se obişnuiască bine cu cutele fotoliului de la Prefectură şi, pac, a fost dat jos!
Astfel, în iulie, lui Babagianu i s-a găsit un înlocuitor, aşa că propitarul de ’otel a fost trimis în şomaj tehnic. Vorba vine şomaj, a fost trimis să se ocupe de cei doi clienţi ai stabilimentului lui de cazare. La sfîrşitul lunii iulie (deci după ce nu a mai fost subprefect), Babagianu a trimis un fax organizaţiei PD-L Ialomiţa, prin care îşi cerea banii cu care cotizase la momentul învestirii în funcţia de subprefect. Adică alea 10.000 RON. A avut bunul-simţ, totuşi, să nu ceară şi dobîndă. Faxul a fost trimis chiar de la recepţia hotelului pe care îl deţine. Cînd l-am întrebat pe Babagianu de ce a cerut banii înapoi, ne-a răspuns, elegant (şi neconsolat): „Sînt nişte probleme interne. Momentan, nu am nimic de comentat“.
Tot momentan, Babagianu a primit doar o foaie cu cîteva explicaţii în locul banilor donaţi. Pe scurt, i s-a spus donatorului că nu i-a pus nimeni pistolul la tîmplă ca să scoată banii din buzunar şi să îi doneze. Başca, că o donaţie nu înseamnă un împrumut. Ceea ce e la fel cu a spune că o donaţie nu înseamnă neapărat o funcţie publică garantată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)