joi, 11 iunie 2009

Da, asa sta streaba si cu agentiile astea care "ne apara" drepturile si incearca sa ne arate coruptia.

Pei daca asa sta treaba, la ce sa ne asteptam?

Nu avem deloc noroc, banii astia le intuneca ochii.

Trebuia sa fie si el baiat de baiat, de Dorobanti, nu?

Alistar minte ca să-şi ascundă averea


11 Iun 2009 | Biroul de Investigatii |
Academia Catavencu

Un străin (vest european, să zicem) picat la Bucureşti (dar şi la Cluj, Botoşani sau Timişoara), ar fi cît se poate de impresionat de parcul de maşini de fiţe desfăşurat pe străzi. De la gipane, merţane şi bemveuri, România săracă geme de maşinoaie luxoase, care consumă mult. Nimic anormal, desigur, pentru noi, băştinaşii: dacă maşinoaiele nu sînt ale statului (dar în care se plimbă politicieni), sînt ale maneliştilor, cocalarilor, afaceriştilor de carton. Iar ăştia (maneliştii, cocalarii, afaceriştii de carton) au gipanele şi merţanele tot din cauza/datorită statului: fie pentru că statul (Fiscul) nu le verifică nici averile, nici modul de dobîndire, fie pentru că acelaşi stat le oferă contracte de Aşadar, fără să fii vreun troţkist, nu poţi să nu întorci capul pe stradă cînd un BMW care costă cam 100.000 de euro trece în trombă pe lîngă tine, strunit de anticorupţia personificată: augustul personaj cunoscut ca director executiv al Transparency International România, distinsul Victor Alistar. Fără să fii neapărat un stîngist, îţi spui: „dom’le, o fi Transparency tot un fel de multinaţională, da’ nu-mi închipuiam că plăteşte aşa bine, de-a ajuns şeful organizaţiei din România să concureze în trafic cu Gigi Becali şi Irinel Columbeanu”.
Aşa că, de-o curiozitate, arunci un ochi pe CV-ul omului, poate descoperi că lucrează cu jumătate de normă şi l Google, divizia de genii, unde e plătit cu greutatea lui în aur. Cînd colo, nu, nicidecum. Afli doar de slujba de la Transparency, de aia de la SNSPA (te pomeneşti că a crescut guvernul Boc, pe şest, salariile profesorilor? Neeee) şi, neaşteptat, de încă una, la stat, pusă la criogenizat: purtător de cuvînt al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP). Şi, cînd spunem „pusă la criogenizat”, ne referim la aia că Alistar s-a suspendat din funcţia de la ANFP. Ok, suspendat, suspendat, da’ noi ştiam că orice job de funcţionar public presupune şi o declaraţie de avere. Pfuuuiiii, ce bine, ne-am zis, să vezi că se lămureşte misterul BMW-ului lui Alistar. Cînd colo, pe site-ul ANFP nici urmă de declaraţie.

Aşa că (şi aici, MARE ATENŢIE, DRAGI COMENTATORI ANONIMI AI ACESTUI ARTICOL):

pe 2 IUNIE, Academia Caţavencu a cerut ANFP-ului să facă precizări privitoare la statutul de funcţionar public al lui Victor Alistar (vezi foto 1);

pe 4 IUNIE (vezi foto 2), ANFP ne-a răspuns că declaraţia de avere a lui Alistar poate fi consultată la sediul ANFP;

pe 5 IUNIE, reporterul Academiei Caţavencu s-a deplasat la sediul ANFP, unde a obţinut declaraţia de avere a lui Victor Alistar, datată 3 IUNIE
(vezi foto 3);

pe 8 IUNIE, printr-un e-mail, Alistar ne-a înştiinţat că a aflat că nu mai lucrează la ANFP abia pe 6 IUNIE (vezi foto 4), cînd şi-a depus şi declaraţia de avere.


Să minţim frumos, cu profesor de drept

Ce rezultă din toate cele de mai sus? Că, culmea coincidenţei, la NUMAI O ZI după ce Academia Caţavencu a cerut date despre Alistar la ANFP (şi, oricum, în afara termenului legal de 15 zile de la încetarea raportului de muncă, care s-a întîmplat pe 1 martie 2009), Alistar şi-a completat declaraţia de avere.

Dar ce altceva mai rezultă din cele de mai sus? Că Alistar minte. Şi minte de îngheaţă apele cînd spune că a aflat pe 6 iunie (zi de sîmbătă, apropo) că nu mai lucrează la ANFP, cînd a şi depus declaraţia. Aşa cum se vede în foto 3, însă, declaraţia de avere (semnată de Alistar!) e datată 3 iunie, adică CU TREI ZILE MAI DEVREME decît zice Alistar că ar fi depus-o. Iar noi o aveam încă de pe 5 iunie, pusă la dispoziţie de ANFP.


Vă mulţumim, vă aşteptăm la flash mob în faţa Transparency International de pe Magheru. Veniţi fiecare cu simbolul BMW pe frunte şi cu nimic în cap, ca să celebrăm bucuria de a trăi în România.