Romania trebuie salvata!
Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) trenează de mai bine de o lună de zile răspunsul în cazul unor contestații depuse de mai multe firme referitoare la o licitaţie de 140 de milioane de euro pentru lărgirea Portului Constanţa. Se pare că este nevoie de un semnal politic pentru CNSC mai ales că în afacerea de la Portul Constanța apare numele senatorului PDL Mircea Marius Banias, a fratelui său Emil Banias, director tehnic la Portul Constanța și a lui Ion Bălan, directorul Administrației Porturilor Maritime Constanța.
La începutul acestui an, Compania Naţională Administraţia Porturilor Marine Constanţa a organizat o licitaţie în valoare de peste 140 de milioane de euro (mai precis 117,8 milioane de euro plus TVA) pentru „finalizarea digului de larg din Portul Constanţa". Mai pe româneşte spus, mărirea portului. Banii pentru licitaţie veneau de la Uniunea Europeană, aşa că totul trebuia să fie în limitele legii. Suma mare de bani pusă în joc la licitaţie a atras, aşa cum era normal, firme mari din toată Europa.
În total, 11 firme au participat la licitaţie, dintre care trei, adică Josef Mobius Bau AG (Germania) Van Oord (Olanda) şi Grup Servicii Petroliere (România), au intrat în finală. Câştigătoare a devenit Mobius, cu preţul cel mai mic, acesta reprezentând 68% din valoarea estimată de proiectant. Din analizele specialiştilor este imposibil de executat lucrarea la acest preţ. Drept urmare, se zvoneşte că, aşa cum se întâmplă de obicei în România, preţul va fi mărit, iar finanţarea în continuare va fi asigurată din banii contribuabililor, adică de la statul român.
Cu toate că a fost declarată câștigătoare firma Mobius nu a îndeplinit una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Care spunea că firmele participante la licitaţia în cauză trebuie să aibă executate lucrări de extindere diguri de larg de 55 de milioane de euro. Iar Mobius nu avea. Aşa că cei doi competitori cer Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Marine Constanţa scoaterea lui Mobius din competiţia de 140 de milioane de euro pentru că nu îndeplineşte una dintre condiţiile caietului de licitaţie. Cei de la Porturi se fac că nu aud, astfel contestarea licitaţiei ajunge pe masa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC).
Cei de aici se prind că ceva e în neregulă, aşa că dispun "anularea raportului procedurii de atribuire nr. 7833/30.03.2010 şi a tuturor actelor subsecvente acestuia şi refacerea acestuia în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei decizii, prin solicitarea de clarificări ofertantului, Josef Mobius Bau AG, cu privire la îndeplinirea cerinţei de calificare privind experienţa similară, conform celor reţinute în motivarea prezentei decizii, după care procedura de atribuire va continua". Cu alte cuvinte, CNSC vede că Mobius nu are experienţă, dar spune că are la dispoziţie 15 zile să demonstreze că o are.
Cu toată bunăvoinţa suspectă a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), firma Mobius nu a depus la conducerea Portului Constanţa actele care atestă experienţa în termenul prevăzut de CNSC, ci mult mai târziu. Dar şi aşa actele aduse de Mobius se referă la o lucrare cu termenul de finalizare în 2011. Deci compania germană prezintă părţii româneşti drept experienţă o lucrare pe care nu a finalizat-o. Cu toate acestea, conducerea Portului Constanţa doreşte cu orice preţ ca Mobius să fie declarată câştigătoarea licitaţiei pe bani europeni chiar dacă a încălcat grav prevederile caietului de sarcini, iar CNSC nu a da nici până acum un răspuns privind "afacerea" de la Podul Constanță. Se pare că se așteaptă un semnal politic dacă Mobius poate fi declarată câștigătoare chiar dacă nu a îndeplinit condițiile din caietul de sarcini.
Surse autorizate susțin că în spatele succesului firmei Mobius stă senatorul Mircea Marius Banias, PDL, Constanța. Acesta este asociat cu Ioan Bălan directorul Portului Constanța în firma Euro Shiping Services SRL care are drept obiect de activitate transporturi maritime și costiere de marfă. În schimbul susținerii firmei Mobius la licitația de la Portul Constanța, firma senatorului Banias și a directorului Bălan va primi din partea firmei germane dreptul de a transporta materialele necesare pentru lărgirea portului. Și este vorba despre 3,5 milioane de tone de materiale (rocă pentru digul de larg care are drept scop domolirea valurilor mării pe timp de furtună) care la un profit de câțiva euro pe tonă înseamnă o sumă frumușică de ordinul milioane de euro. De fapt acum șase luni de zile într-o discuție privată senatorul Mircea Marius Banias a declarat că sigur Mobius va câștiga licitația.
Accesari: 1023
Publicat Joi, 24 iunie 2010 Dan Odagiu
vineri, 25 iunie 2010
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Romania trebuie salvata!
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Cum se îngroapă 13.000.000 de euro!
Cotidianul.ro publică textul conferinţei de presă ţinute de profesorul universitar Ioan Piso în data de 24 mai 2010 la Cluj-Napoca. Unii n-au după ce bea apă, alţii primesc bani cu roaba şi risipesc cu lopata! (C.N.)
Este al şaselea an în care Viorica Crişan, de trei ori directoare interimară, adună semnături împotriva mea, devenit director pentru a patra oară. Împrejurările în care a fost făcută ultima listă sunt însă mai dramatice decât de obicei. Puneţi-vă în locul cuiva cu un salariu amărât, cu familie, şi căruia Viorica Crişan îi spune că Piso va fi oricum pensionat de minister şi că va rămâne cu ea, iar reducerile bat la uşă. V-am relatat un caz real. Lipseşte doar numele colegului, pe care vreau să-l protejez. Un alt coleg mi-a zis următoarele: mulţi zic că dacă semnează contra lui Piso, acesta nu le face niciun rău, dar dacă nu semnează, Viorica este răzbunatoare. Este şi asta o socoteală, deşi cam balcanică!
Acest ultim act de război săvârşit de directoarea adjunctă mă determină să dezvălui presei o afacere, pe care nicicum nu aş fi ascuns-o, dar mi-aş fi lăsat ceva timp şi mie şi altora să o verifice pe îndelete. Poate că aţi auzit că în 2009 a fost semnat în lipsa mea un contract cu o firmă pentru reamenajarea expoziţiilor muzeului. Nu am nimic împotrivă, doresc şi eu o expoziţie de nivel european, chiar dacă am avut o altă opţiune - aceea de a obţine în plin centrul Clujului o clădire impunătoare, cum ar fi hotelul Melody. Nici nu am fost departe de a o obţine, când am fost dat afară pentru a treia oară.
Am avut faţă de viziunea fostei direcţiuni două obiecţii, pe care le-am mai prezentat presei. Întâi, nu trebuiau demontate absolut toate expoziţiile din clădire, în speranţa că într-o perioadă de criză vor curge laptele şi mierea. Prima întrebare pe care i-am pus-o Dlui Ministru în martie a fost dacă va continua amenajarea expoziţiilor. Mi-a răspuns că nu are niciun ban. Vin în fiecare zi o mulţime de turişti clujeni sau străini la porţile muzeului şi nu au ce vedea, iar situaţia asta poate continua ani de zile. În al doilea rând, nu ai voie să pui în pericol o clădire în care vrei să faci investiţii atât de importante. Or, ce a făcut Viorica Crişan? A somat în 18 mai 2007 Universitatea „Babeş-Bolyai" să părăsească clădirea, deşi ştia prea bine că ea îi aparţinuse universităţii înainte de război şi, mai mult decât atât, că îi construise o aripă. Trebuie să recunoaştem că universitatea a rezistat timp de doi ani cu stoicism presiunilor Vioricăi Crişan, dar, atunci când directoarea a făcut un act unilateral de închiriere (289/23.02.2009) a spaţiilor către universitate, aceasta a dat muzeul în judecată, contestând înscrierea în 1994 de către muzeu a clădirii în Cartea Funciară. A fost din partea fostei direcţiuni nu numai un gest necugetat, ci şi o imensă prostie. Atât timp cât un imobil este în litigiu, nicio întreprindere de stat nu are voie să facă investiţii în ea şi nu ştim cât timp va mai dura procesul. Or, de-atunci încoace investiţii s-au făcut, deci ilegal. Sunt aspecte pe care le-am mai făcut cunoscute. Noul atac dezlănţuit de Viorica Crişan mă obligă să vă aduc fără întârziere la cunoştinţă modul în care a fost încheiat şi s-a derulat în anul 2009 contractul legat de amenajarea muzeului. De când am revenit eu, el a fost oprit din lipsă de fonduri şi, bănuiesc, şi ca urmare a precauţiei noului Ministru al Culturii.
Firma cu care a fost încheiat contractul este Artex Services International SRL, pe scurt Artex. Nu ascund faptul că această firma şi-a dovedit până acum competenţa, de pildă în amenajarea Muzeului de Istorie din Sibiu (Casa Altemberg) şi a Casei Albastre (Pinacoteca românească de lângă Muzeul Brukenthal). Nu ştiu exact cum a lucrat la Muzeul Antipa, la muzeele din Iaşi, Craiova, Sf. Gheorghe şi poate şi la altele. Nu ascund nici faptul că am purtat câteva discuţii fructuoase şi chiar agreabile cu responsabilii firmei, căutând soluţii cât mai bune pentru amenajarea muzeului. Indiferent cine ar fi încheiat contractul, datoria mea era de a-l duce la bun sfârşit, cu condiţia ca el să fi respectat întru totul legislaţia în vigoare. Or, atât din muzeu, cât şi din afara lui am primit semnale că lucrurile nu ar sta chiar aşa. Trebuie să înţelegeţi că dacă eu trec sub tăcere probleme grave, pot fi pe bună dreptate acuzat de complicitate. Pe de altă parte, dacă proiectul continuă, m-aş afla în situaţia de a semna facturi de milioane de euro, fără a şti de ce. Nu cred că mi-ar sta bine în cătuşe la televizor, aşa cum pare a fi moda în ultimul timp. Am făcut, prin urmare, nişte investigaţii, am descoperit lucruri ciudate şi i-am dat compartimentului de audit misiunea de a face un raport asupra încheierii şi derulării contractului. Aşa este legal şi aşa este transparent. Lucrarea compartimentului de audit este departe de a fi încheiată, dar evenimentele s-au precipitat. Iată principalele elemente ale contractului şi ale derulării lui. Este inutil să mai amintesc că avem de-a face numai cu bani publici, iar cetăţenii au dreptul să afle cum sunt folosiţi.
În 14 iulie 2009 Gabriela Gheorghiu, şefa secţiei de relaţii cu publicul, a semnat un referat de o pagină (1325/14.07.2009), în care explica ce operaţiuni ar trebui cuprinse într-un proiect de amenajare a expoziţiilor, şi încheie cu opinia că ar fi nevoie de 11 mil. de euro. Nu face un deviz al operaţiunilor, nu separă lucrările de construcţie, nu recurge la comparaţia cu lucrări asemănătoare sau la opiniile unor experţi în achiziţii publice, după cum nu explică de ce ar fi nevoie tocmai de 11 mil. şi nu de 5 sau de 100 de mil. de euro. Îmi pare rău pentru ea. Pe baza acestui referat, în 16 iulie 2009 (1347/16.07.2009) muzeul cere ministerului prin Viorica Crişan 11 mil. euro pentru amenajarea expoziţiilor. Pentru alegerea firmei s-a recurs la un „concurs de soluţii". Regulamentul unui asemenea „concurs de soluţii" cere ca anunţul să fie făcut cu 52 de zile înaintea datei limită şi să se prezinte un număr suficient de concurenţi. Or, „concursul de soluţii" a fost anunţat în România Liberă în 16 noiembrie 2009, iar ca termen limită a fost fixată ziua de 20 noiembrie 2009 (deci 4 zile în loc de 52!). S-a prezentat o singură firma, Artex, care, probabil întâmplător, a cerut 11 mil. de euro. În ziua de 23 noiembrie 2009 a avut loc la muzeu negocierea preţului. Au fost aduşi 10 colegi, care să alcătuiască o comisie de negociere. În felul acesta s-a căutat să fie implicaţi cât mai mulţi şi nu-mi dau seama câţi dintre ei şi-au dat seama de pericol. Se consemnează în actul încheiat că „în urma negocierii, oferta financiară depusa de SC ARTEX SERVICES INTERNATIONAL SRL scade până la suma de 11 mil. de euro, fără TVA". De la cât? Ei bine, de la 11 mil. euro. În 25 noiembrie a fost încheiat contractul nr. 2241/25.11.2009 cu firma Artex pentru suma de 11 mil. euro, la care se adauge TVA, ajungându-se la 13.090.000 euro (= 56 mil. RON = 560 miliarde de lei vechi). Nu vi se pare că sunt cam multe coincidenţe? Ţin să amintesc că toate lucrările făcute de aceeaşi firmă la Sibiu au costat 12. mil. RON, adică de 4, 5 ori mai puţin.
Să vedem acum cum s-a desfăşurat contractul în noiembrie-decembrie 2009. În 8 decembrie, deci la două săptămâni de la semnarea contractului, firma a emis o primă factura, de 4 mil. RON (= 40 miliarde de lei vechi), pentru „conceptul expoziţional"; relevee, simulări, măsurători, fotografieri etc., sunt cuprinse tot aici. Până în 29 decembrie au mai fost eliberate facturi de 2.544.000 RON pentru „conceptul expoziţional" şi 395.565 RON pentru „dezafectarea expoziţiei existente". S-a ajuns în cele din urmă la un total de 7 mil. RON (= 1,7 mil. euro = 70 miliarde de lei vechi). Dintre acestia, 6,5 mil. RON (= 1,5 mil. euro = 65 miliarde de lei vechi) au fost plătite pentru „conceptul expoziţional", materializat în 105 pagini de text, însoţit de 105 ilustraţii. Sunt departe de a nega valoarea în bani a inteligenţei sau drepturile intelectuale, asta poate şi fiindcă eu nu am fost niciodată plătit pentru ce scriu. Aici însă pagina valorează 63.000 RON sau 630 mil. de lei vechi. Mă gândesc la biata Hertha Müller, al cărei Premiu Nobel pentru Literatură nu a valorat decât 1 mil. de euro, iar asta după o muncă de o viaţă, nu de trei săptămâni. Era mult mai câştigată dacă făcea un concept expoziţional plătit de Ministerul Culturii. Iar dacă veni vorba de „concept expoziţional", amintesc, fără a mă exprima asupra valorii celor 105 pagini ale firmei, că toate secţiile muzeului au lucrat pe brânci, aşternând pe hârtie detaliile expoziţiilor din fiecare sală. Mai trebuie să vă spun pentru ce salariu? Cât despre „dezafectarea expoziţiei existente", care a costat 400.000 RON (= 4 miliarde lei vechi), la ea au lucrat toţi colegii mei, asistaţi de angajaţi ai firmei.
Poate vi se va părea că ideea că preţurile ar fi prea mari este subiectivă. O părere avizată poate emite într-adevăr numai o instituţie abilitată, iar asta se va întâmpla în curând. Sperăm că va face lumină Corpul de control al Ministrului Culturii, care ne-a vizitat cu două săptămâni în urmă. Când le-am prezentat documentele în legătură cu proiectul, mi-au zis că pe ei sumele nu-i interesează. Le-am răspuns: „Cum nu vă interesează? Nu v-ar interesa nici dacă s-ar fi cheltuit 100 mil. de euro din bani publici? Atunci de ce aţi mai venit până aici?". Încă nu am primit raportul corpului de control al ministrului.
Dacă încă nu dispunem de opinia unei instituţii abilitate, vă propun să facem nişte comparaţii. Faţă de cele 13 mil. de euro, care urmează a fi plătiţi de muzeul din Cluj pentru reamenajarea expoziţiei, noul stadion din Cluj, cu toate subsolurile şi toate dependinţele, costă numai 26 mil. euro, pasajul Basarab din Bucureşti a costat 14 mil. euro, Centrul de Îngrijiri paliative „Sf. Nectarie" costă 2,2 mil. euro, iar de acum celebra vila a Dlui ministru Videanu, pe care am admirat-o cu toţii la televizor, este evaluată la numai 2 mil. RON. Cu banii pentru acest proiect ar putea fi cumpărate pentru muzeu atât Melody cât şi Continentalul sau actualul muzeu ar putea fi de câteva ori demolat şi reconstruit.
Nu aduc nicio acuzaţie firmei, o întreprindere privată care îşi vede de propriile interese. Nu este de vină cel care mănâncă şapte pite, de vină este cel care i le dă. Viorica Crişan a făcut noua listă împotriva mea după ce am dispus verificarea proiectului de către compartimentul de audit. Mă întreb cine i-a sugerat suma de 13 mil. euro? De ce a acceptat Ministerul Culturii şi Cultelor fără nicio obiecţie atât suma totală, cât şi notele de plată? Să mă mai mir că sunt indezirabil? Este clar că structuri din minister sprijină proiectul, nu de dragul muzeului din Cluj, ci de dragul acestei sume, iar eu trebuie să dispar. Cu 10 săptămâni în urmă Corpul de control al primului-ministru a verificat la Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional tocmai contractul încheiat de muzeul nostru cu firma Artex. Nu ştiu să fi trimis vreun raport. Să se fi pierdut pe drum? Nu este treaba mea să dezleg iţele afacerii şi să aflu până unde urcă. Treaba mea este să fac o muncă cinstită şi competentă. Prin urmare, atâta timp cât sunt director, proiectul va continua numai dacă va deveni unul transparent şi de bun-simţ. Mă doare că am regăsit muzeul făcut praf - fără expoziţii, cu clădirea revendicată, implicat în afaceri dubioase şi cu depozitele inutilizabile, iar asta în mai puţin de doi ani! Nu ştiu când şi cum îşi va reveni de pe urma acestei catastrofe.
Cluj, 24 iunie 2010
Prof. dr. Ioan Piso
Accesari: 2552
Publicat Vineri, 25 iunie 2010
Descoperirile unui arheolog din Cluj:
Cum se îngroapă 13.000.000 de euro!
Cotidianul.ro publică textul conferinţei de presă ţinute de profesorul universitar Ioan Piso în data de 24 mai 2010 la Cluj-Napoca. Unii n-au după ce bea apă, alţii primesc bani cu roaba şi risipesc cu lopata! (C.N.)
Este al şaselea an în care Viorica Crişan, de trei ori directoare interimară, adună semnături împotriva mea, devenit director pentru a patra oară. Împrejurările în care a fost făcută ultima listă sunt însă mai dramatice decât de obicei. Puneţi-vă în locul cuiva cu un salariu amărât, cu familie, şi căruia Viorica Crişan îi spune că Piso va fi oricum pensionat de minister şi că va rămâne cu ea, iar reducerile bat la uşă. V-am relatat un caz real. Lipseşte doar numele colegului, pe care vreau să-l protejez. Un alt coleg mi-a zis următoarele: mulţi zic că dacă semnează contra lui Piso, acesta nu le face niciun rău, dar dacă nu semnează, Viorica este răzbunatoare. Este şi asta o socoteală, deşi cam balcanică!
Acest ultim act de război săvârşit de directoarea adjunctă mă determină să dezvălui presei o afacere, pe care nicicum nu aş fi ascuns-o, dar mi-aş fi lăsat ceva timp şi mie şi altora să o verifice pe îndelete. Poate că aţi auzit că în 2009 a fost semnat în lipsa mea un contract cu o firmă pentru reamenajarea expoziţiilor muzeului. Nu am nimic împotrivă, doresc şi eu o expoziţie de nivel european, chiar dacă am avut o altă opţiune - aceea de a obţine în plin centrul Clujului o clădire impunătoare, cum ar fi hotelul Melody. Nici nu am fost departe de a o obţine, când am fost dat afară pentru a treia oară.
Am avut faţă de viziunea fostei direcţiuni două obiecţii, pe care le-am mai prezentat presei. Întâi, nu trebuiau demontate absolut toate expoziţiile din clădire, în speranţa că într-o perioadă de criză vor curge laptele şi mierea. Prima întrebare pe care i-am pus-o Dlui Ministru în martie a fost dacă va continua amenajarea expoziţiilor. Mi-a răspuns că nu are niciun ban. Vin în fiecare zi o mulţime de turişti clujeni sau străini la porţile muzeului şi nu au ce vedea, iar situaţia asta poate continua ani de zile. În al doilea rând, nu ai voie să pui în pericol o clădire în care vrei să faci investiţii atât de importante. Or, ce a făcut Viorica Crişan? A somat în 18 mai 2007 Universitatea „Babeş-Bolyai" să părăsească clădirea, deşi ştia prea bine că ea îi aparţinuse universităţii înainte de război şi, mai mult decât atât, că îi construise o aripă. Trebuie să recunoaştem că universitatea a rezistat timp de doi ani cu stoicism presiunilor Vioricăi Crişan, dar, atunci când directoarea a făcut un act unilateral de închiriere (289/23.02.2009) a spaţiilor către universitate, aceasta a dat muzeul în judecată, contestând înscrierea în 1994 de către muzeu a clădirii în Cartea Funciară. A fost din partea fostei direcţiuni nu numai un gest necugetat, ci şi o imensă prostie. Atât timp cât un imobil este în litigiu, nicio întreprindere de stat nu are voie să facă investiţii în ea şi nu ştim cât timp va mai dura procesul. Or, de-atunci încoace investiţii s-au făcut, deci ilegal. Sunt aspecte pe care le-am mai făcut cunoscute. Noul atac dezlănţuit de Viorica Crişan mă obligă să vă aduc fără întârziere la cunoştinţă modul în care a fost încheiat şi s-a derulat în anul 2009 contractul legat de amenajarea muzeului. De când am revenit eu, el a fost oprit din lipsă de fonduri şi, bănuiesc, şi ca urmare a precauţiei noului Ministru al Culturii.
Firma cu care a fost încheiat contractul este Artex Services International SRL, pe scurt Artex. Nu ascund faptul că această firma şi-a dovedit până acum competenţa, de pildă în amenajarea Muzeului de Istorie din Sibiu (Casa Altemberg) şi a Casei Albastre (Pinacoteca românească de lângă Muzeul Brukenthal). Nu ştiu exact cum a lucrat la Muzeul Antipa, la muzeele din Iaşi, Craiova, Sf. Gheorghe şi poate şi la altele. Nu ascund nici faptul că am purtat câteva discuţii fructuoase şi chiar agreabile cu responsabilii firmei, căutând soluţii cât mai bune pentru amenajarea muzeului. Indiferent cine ar fi încheiat contractul, datoria mea era de a-l duce la bun sfârşit, cu condiţia ca el să fi respectat întru totul legislaţia în vigoare. Or, atât din muzeu, cât şi din afara lui am primit semnale că lucrurile nu ar sta chiar aşa. Trebuie să înţelegeţi că dacă eu trec sub tăcere probleme grave, pot fi pe bună dreptate acuzat de complicitate. Pe de altă parte, dacă proiectul continuă, m-aş afla în situaţia de a semna facturi de milioane de euro, fără a şti de ce. Nu cred că mi-ar sta bine în cătuşe la televizor, aşa cum pare a fi moda în ultimul timp. Am făcut, prin urmare, nişte investigaţii, am descoperit lucruri ciudate şi i-am dat compartimentului de audit misiunea de a face un raport asupra încheierii şi derulării contractului. Aşa este legal şi aşa este transparent. Lucrarea compartimentului de audit este departe de a fi încheiată, dar evenimentele s-au precipitat. Iată principalele elemente ale contractului şi ale derulării lui. Este inutil să mai amintesc că avem de-a face numai cu bani publici, iar cetăţenii au dreptul să afle cum sunt folosiţi.
În 14 iulie 2009 Gabriela Gheorghiu, şefa secţiei de relaţii cu publicul, a semnat un referat de o pagină (1325/14.07.2009), în care explica ce operaţiuni ar trebui cuprinse într-un proiect de amenajare a expoziţiilor, şi încheie cu opinia că ar fi nevoie de 11 mil. de euro. Nu face un deviz al operaţiunilor, nu separă lucrările de construcţie, nu recurge la comparaţia cu lucrări asemănătoare sau la opiniile unor experţi în achiziţii publice, după cum nu explică de ce ar fi nevoie tocmai de 11 mil. şi nu de 5 sau de 100 de mil. de euro. Îmi pare rău pentru ea. Pe baza acestui referat, în 16 iulie 2009 (1347/16.07.2009) muzeul cere ministerului prin Viorica Crişan 11 mil. euro pentru amenajarea expoziţiilor. Pentru alegerea firmei s-a recurs la un „concurs de soluţii". Regulamentul unui asemenea „concurs de soluţii" cere ca anunţul să fie făcut cu 52 de zile înaintea datei limită şi să se prezinte un număr suficient de concurenţi. Or, „concursul de soluţii" a fost anunţat în România Liberă în 16 noiembrie 2009, iar ca termen limită a fost fixată ziua de 20 noiembrie 2009 (deci 4 zile în loc de 52!). S-a prezentat o singură firma, Artex, care, probabil întâmplător, a cerut 11 mil. de euro. În ziua de 23 noiembrie 2009 a avut loc la muzeu negocierea preţului. Au fost aduşi 10 colegi, care să alcătuiască o comisie de negociere. În felul acesta s-a căutat să fie implicaţi cât mai mulţi şi nu-mi dau seama câţi dintre ei şi-au dat seama de pericol. Se consemnează în actul încheiat că „în urma negocierii, oferta financiară depusa de SC ARTEX SERVICES INTERNATIONAL SRL scade până la suma de 11 mil. de euro, fără TVA". De la cât? Ei bine, de la 11 mil. euro. În 25 noiembrie a fost încheiat contractul nr. 2241/25.11.2009 cu firma Artex pentru suma de 11 mil. euro, la care se adauge TVA, ajungându-se la 13.090.000 euro (= 56 mil. RON = 560 miliarde de lei vechi). Nu vi se pare că sunt cam multe coincidenţe? Ţin să amintesc că toate lucrările făcute de aceeaşi firmă la Sibiu au costat 12. mil. RON, adică de 4, 5 ori mai puţin.
Să vedem acum cum s-a desfăşurat contractul în noiembrie-decembrie 2009. În 8 decembrie, deci la două săptămâni de la semnarea contractului, firma a emis o primă factura, de 4 mil. RON (= 40 miliarde de lei vechi), pentru „conceptul expoziţional"; relevee, simulări, măsurători, fotografieri etc., sunt cuprinse tot aici. Până în 29 decembrie au mai fost eliberate facturi de 2.544.000 RON pentru „conceptul expoziţional" şi 395.565 RON pentru „dezafectarea expoziţiei existente". S-a ajuns în cele din urmă la un total de 7 mil. RON (= 1,7 mil. euro = 70 miliarde de lei vechi). Dintre acestia, 6,5 mil. RON (= 1,5 mil. euro = 65 miliarde de lei vechi) au fost plătite pentru „conceptul expoziţional", materializat în 105 pagini de text, însoţit de 105 ilustraţii. Sunt departe de a nega valoarea în bani a inteligenţei sau drepturile intelectuale, asta poate şi fiindcă eu nu am fost niciodată plătit pentru ce scriu. Aici însă pagina valorează 63.000 RON sau 630 mil. de lei vechi. Mă gândesc la biata Hertha Müller, al cărei Premiu Nobel pentru Literatură nu a valorat decât 1 mil. de euro, iar asta după o muncă de o viaţă, nu de trei săptămâni. Era mult mai câştigată dacă făcea un concept expoziţional plătit de Ministerul Culturii. Iar dacă veni vorba de „concept expoziţional", amintesc, fără a mă exprima asupra valorii celor 105 pagini ale firmei, că toate secţiile muzeului au lucrat pe brânci, aşternând pe hârtie detaliile expoziţiilor din fiecare sală. Mai trebuie să vă spun pentru ce salariu? Cât despre „dezafectarea expoziţiei existente", care a costat 400.000 RON (= 4 miliarde lei vechi), la ea au lucrat toţi colegii mei, asistaţi de angajaţi ai firmei.
Poate vi se va părea că ideea că preţurile ar fi prea mari este subiectivă. O părere avizată poate emite într-adevăr numai o instituţie abilitată, iar asta se va întâmpla în curând. Sperăm că va face lumină Corpul de control al Ministrului Culturii, care ne-a vizitat cu două săptămâni în urmă. Când le-am prezentat documentele în legătură cu proiectul, mi-au zis că pe ei sumele nu-i interesează. Le-am răspuns: „Cum nu vă interesează? Nu v-ar interesa nici dacă s-ar fi cheltuit 100 mil. de euro din bani publici? Atunci de ce aţi mai venit până aici?". Încă nu am primit raportul corpului de control al ministrului.
Dacă încă nu dispunem de opinia unei instituţii abilitate, vă propun să facem nişte comparaţii. Faţă de cele 13 mil. de euro, care urmează a fi plătiţi de muzeul din Cluj pentru reamenajarea expoziţiei, noul stadion din Cluj, cu toate subsolurile şi toate dependinţele, costă numai 26 mil. euro, pasajul Basarab din Bucureşti a costat 14 mil. euro, Centrul de Îngrijiri paliative „Sf. Nectarie" costă 2,2 mil. euro, iar de acum celebra vila a Dlui ministru Videanu, pe care am admirat-o cu toţii la televizor, este evaluată la numai 2 mil. RON. Cu banii pentru acest proiect ar putea fi cumpărate pentru muzeu atât Melody cât şi Continentalul sau actualul muzeu ar putea fi de câteva ori demolat şi reconstruit.
Nu aduc nicio acuzaţie firmei, o întreprindere privată care îşi vede de propriile interese. Nu este de vină cel care mănâncă şapte pite, de vină este cel care i le dă. Viorica Crişan a făcut noua listă împotriva mea după ce am dispus verificarea proiectului de către compartimentul de audit. Mă întreb cine i-a sugerat suma de 13 mil. euro? De ce a acceptat Ministerul Culturii şi Cultelor fără nicio obiecţie atât suma totală, cât şi notele de plată? Să mă mai mir că sunt indezirabil? Este clar că structuri din minister sprijină proiectul, nu de dragul muzeului din Cluj, ci de dragul acestei sume, iar eu trebuie să dispar. Cu 10 săptămâni în urmă Corpul de control al primului-ministru a verificat la Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional tocmai contractul încheiat de muzeul nostru cu firma Artex. Nu ştiu să fi trimis vreun raport. Să se fi pierdut pe drum? Nu este treaba mea să dezleg iţele afacerii şi să aflu până unde urcă. Treaba mea este să fac o muncă cinstită şi competentă. Prin urmare, atâta timp cât sunt director, proiectul va continua numai dacă va deveni unul transparent şi de bun-simţ. Mă doare că am regăsit muzeul făcut praf - fără expoziţii, cu clădirea revendicată, implicat în afaceri dubioase şi cu depozitele inutilizabile, iar asta în mai puţin de doi ani! Nu ştiu când şi cum îşi va reveni de pe urma acestei catastrofe.
Cluj, 24 iunie 2010
Prof. dr. Ioan Piso
Accesari: 2552
Publicat Vineri, 25 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)