Rudele a şase aleşi au luat din banii românilor 45.000 €

Romania trebuie salvata!
30 Decembrie 2011, Ora 23:30


Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a sesizat, în această sesiune parlamentară, Parchetul de pe lângă Înalta Curte pentru a cerceta şase parlamentari, care sunt suspectaţi că se află în conflict de interese, după ce şi-au angajat rudele la birourile parlamentare. Cei şase demnitari au produs, conform inspectorilor ANI, un prejudiciu de 45.000 de euro

Sarbatori Fericite tuturor!

Romania trebuie salvata!

Cele mai calde urari pentru toata lumea. Ca esti rau sau bun, esti om! NU UITA CA CINEVA DE SUS TE VEGHEAZA!

Sarbatori Fericite si Un An Nou Plin de fapte bune si realizari marete puse pe forta bratelor sau pe mintea sclipitoare. Nu uita ca si faptele bune iti pot aduce nu numai banii dar si binestare!

La Multi Ani! 2012

Mafiile imobiliare din Snagov, similare cu cele din Cluj

Romania trebuie salvata!
Autor: Mihai Petean Data: 22.12.2011 Ora: 15:45
ftr.ro

De la început, Ilfovul s-a detaşat ca fieful principal al marilor mafii imobiliare, devenind cu timpul stat în stat şi controlând o enormă parte a deciziilor guvernamentale, indiferent cine venea la "guvernare". "Echipa" Bartolomeu Finiş, Dorin Cocoş, Adrian Petrache şi Alexandru Bittner au dictat cea mai mare parte a deciziilor Guvernului Năstase, echipa fiind preluată apoi incorpore şi de următoarele guverne, ajungând astăzi probabil cea mai influentă "reţea de interese oculte" din România.

DETALII DESPRE AFACEREA TELEGONDOLA SECURITĂŢII

Densitatea "locatarilor" din Pipera şi Snagov a permis Ilfovului să preia o mare parte a controlului asupra Bucureştiului, finanţând atât Puterea cât şi Opoziţia. Asta aşa, preventiv, când ar trebui făcută rocada la guvernare. Iar acolo unde lipsea vreo verigă, se completa cu finanţarea construcţiei unor noi partide de tip "balama", utile în arhitectura de interese, exemplu cel mai concludent fiind UNPR, la suprafaţă partidul lui Oprea, dar în adâncimi profund legat de interesele clanului imobiliar din Ilfov.

Arestările recente ale primarilor din Snagov şi Jilava precum şi a vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Ilfov a declanşat o uriaşă panică în "reţea", similară cu arestările de la Cluj. Paralelismul "imobiliar" între Ilfov şi Cluj este uriaş, ambele zone operând pe un model similar, vezi cazul "Tower" sau mai recent în desfăşurare afacerea cartierului Lomb...

AFLĂ MAI MULTE DESPRE CUM POATE PIERDE PRIMĂRIA CLUJEANĂ 56 MILIOANE EURO ÎN PROCESUL CU IMPACT, DOSARUL LOMB

AFLĂ MAI MULTE AICI DESPRE AFACEREA TOWER


În ceea ce priveşte Snagovul, recentele arestări pot însemna descâlcirea unor afaceri începute pe vremea guvernării Năstase, continuate cu succes în perioada Tăriceanu şi definitivate în era Băsescu.

COTDIANUL FACE O SERIE DE SPICUIRI DIN PRESA ANILOR 2004- 2010. PREVENTIV, POATE DNA A RĂTĂCIT DOSARE

Iată principalele subiecte

O mare parte din Parcul Snagov ar putea ajunge - la un preţ subevaluat - în proprietatea omului de afaceri Alexandru Bittner, „secondat" de pesediştii Viorel Gheorghiu şi Gabriel Oprea, acuză viceprimarul comunei Snagov, Florin Matei.

Viceprimarul din Snagov, Florin Matei, a declarat că persoane importante ar fi determinat scoaterea la vânzare a celor 13,5 ha de teren: Alexandru Bittner (un apropiat al familiei expremierului Adrian Năstase, despre care gurile rele spun că s-ar fi repoziţionat către cercuri de afaceri pro PD si pro Băsescu) şi Viorel Gheorghiu (ex-deputat PSD).

Sorin Roşca Stănescu (SRS), directorul ziarului „Ziua", a cumpărat de la Primăria Snagov, cu largul concurs al primarului şi al consilierilor locali, unul dintre cele mai râvnite terenuri din comuna de lux aflată în apropierea Capitalei. Tranzacţia a fost făcută pentru 7 milioane de euro, deşi valoarea reală era cel puţin dublă. O afacere în care sunt implicaţi politicieni din patru partide i-a adus lui Sorin Roşca Stănescu câteva hectare de teren în Parcul Snagov, la preţ subevaluat.

Întrebat de ce nu a acţionat în instanţă RAAPPS pentru a recupera terenul fermei Vlăsia, edilul Apostol Muşat a explicat că directorul Cristian Vlaicu i-a propus să facă un protocol pe care să-l propună ca proiect de hotărâre de guvern. "Când am fost la regie să facem protocolul, juriştii RAAPPS au spus "Stop! Ne încurcă hotărârea guvernului Năstase de concesiune". În mod normal, primăria are dreptul la 340 ha din suprafaţa deţinuta de regie", a adăugat Apostol. Acesta nu a spus însă de ce trebuie să stea după directorul RAAPPS, în condiţiile în care legea era de partea sa.

Interesele de afaceri ale primarului din Snagov cu baronii de Ilfov sunt dublate de trainice legături de rudenie. Astfel, primarul Apostol Muşat este cumătru cu fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Ilfov, Bebe Ivanovici. Acesta l-a cununat pe fiul primarului. La rândul său, primarul Muşat a cununat alt "greu" din PSD: pe fostul ministru al administraţiei, Gabriel Oprea. Pe de altă parte, Bebe Ivanovici este socrul fostului deputat PSD Viorel Gheorghiu, cel care şi-a înscenat furtul propriului autoturism pentru a încasa asigurarea. Gheorghiu este şi directorul Gaz Sud SA Snagov, firma care a primit numeroase lucrări de la Primaria Snagov.

Octav Fulger, revoluţionar în decembrie ’89: "Am fost arestat ca terorist"

Romania trebuie salvata!
Claudiu Pacearcă 23 Decembrie 2011, Ora 23:30,
Ştiri interne | Libertatea.ro


Octav Fulger, 48 de ani, e un revoluţionar autentic. Demonstrant activ în iureşul evenimentelor din decembrie ’89, ne-a povestit, în exclusivitate, evenimentele care i-au marcat decisiv viaţa. La 22 de ani de la Revoluţie, Octav apare pentru prima dată în presă.


În timpul Revoluţiei din 1989, Octav Fulger a ieşit în stradă, împins de ura de moarte faţă de regimul comunist. “Bunicul meu a fost deportat. Bunica şi fetele ei au fost date afară din casa în care trăiau şi mutate în grajd. Eu am fost exmatriculat de la liceu, pentru că desenasem pe un tablou cu «Tovarăşul». Profesorul de istorie a anunţat Securitatea şi ai mei au fost anchetaţi. Cum să-i iubesc pe comunişti?”, îşi motivează Octav acţiunile din decembrie 1989.

“A fost cel mai înălţător moment din viaţa mea. Nimic nu se compară cu euforia şi cu sentimentul de descătuşare şi de libertate simţit în acele zile. Nu am certificat de revoluţionar şi nici nu vreau. Nu am rămas cu prieteni, doar cu amintiri ”, ne-a spus Octav. “Pe 21 decembrie, când se făcea baricada şi ne-au stropit cu jeturi de apă, o fată a murit în braţele mele vizavi de Spitalul Colţea. Ne ascundeam după un copac, iar ea a fost împuşcată. Îmi amintesc mirosul înecăcios şi înţepător din Piaţa Universităţii, abia puteam să respirăm”.

A făcut parte din primul grup de revoluţionari care au intrat în televiziune şi a transmis primul apel pentru populaţie. Stătea fix între Mircea Dinescu şi Ion Caramitru. În aceeaşi zi şi-a dat seama din nou cât de uşor se putea muri. “Eram în Piaţa Palatului. Pare incredibil, dar soldaţii făceau ce le spuneau civilii. Ei trăgeau acolo unde unui civil i se părea că vede terorişti. Pe urmă, mergeam acolo unde trăseseră soldaţii să vedem dacă e liberă calea. Am intrat în Palat şi un băiat din grup a ieşit la geam să facă semn că etajul e liber. A căzut secerat de gloanţe. Am fugit care cum am apucat. Le-am zis că nu e nimeni acolo şi că tocmai au ucis un civil. M-au reţinut şi m-au dus la Palatul Telefoanelor. Am fost arestat ca terorist. Nu m-am certat cu ei. Aşteptam să văd ce se întâmplă. Aveam în buzunar o scrisoare anticomunistă, pe care voiam să o arunc peste gardul Ambasadei SUA, în care numeam regimul din România unul criminal. Asta m-a salvat. Pe 23 decembrie, scenariul s-a repetat pe Dorobanţi, în casa lui Marin Ceauşescu. Au împuşcat un băiat care ieşise la geam”, şi-a amintit Octav.

În ultimele zile ale Revoluţiei, a ghidat prin oraş mai mulţi fotoreporteri americani. “Cu trecerea anilor, am înţeles că de fapt comuniştii conduceau România din 1945. Au avut peste 40 de ani la dispoziţie să se infiltreze la toate nivelurile, încât nu puteau fi eliminaţi pur şi simplu. Nici acum nu am scăpat. E ca lupul care îşi schimbă blana”, a încheiat bărbatul.

Scutul si sabia sistemului criminal: Despre Securitate si despre claritatea morala

Romania trebuie salvata!
de Vladimir Tismaneanu Contributors.ro

Sâmbătă, 24 decembrie 2011, 9:52 Actualitate | Opinii






Vladimir Tismaneanu

Foto: AGERPRES


Zilele trecute, in Brazilia, s-a infiintat o comisie de adevar care sa analizeze crimele dictaturii militare din acea tara. Crime petrecute cu decenii in urma. Amnistia nu este un argument pentru amnezie. Dan Tapalaga remarca, nu fara tristete, ca generatia tanara din Romania pare sa fie desincronizata istoric. Aceasta cauterizare a memoriei este organizata sistematic prin canale mediatice ce tin de un anumit personaj cu un trecut deloc neprihanit la capitolul relatiilor cu Securitatea. Ne intalnim cu un fel de mancurtizare, spre a relua termenul lui Cinghiz Aitmatov, de fapt o spalare pe creier, o terifianta manipulare si conditionare a constiintelor. Sondaje recente sugereaza lucruri asemanatoare, in fond alarmante. Crimele impotriva umanitatii comise in timpul dictaturii comuniste sunt de fapt ignorate. Cat despre Securitate, domneste un fel de ceata, o ambiguitate gelatinoasa care permite ca mizeria absoluta sa fie relativizata.

Securitatea a fost construita, asemeni Cekai lui Felix Edmundovici Dzerjinski, drept „sabie si scut” servind interesele partidului comunist, respectiv al nomenklaturii si liderilor acesteia. Au existat momente de relativa „scapare de sub control”, insa acestea au fost efemere si Securitatea a revenit urgent la matca, adica a reintrat sub totala supraveghere a aparatului de partid, atit la nivel central cit si local. Nu am avut niciodata vreo iluzie privind rolul funest al acestei institutii. Regimul comunist, in Romania ori in alta parte, nu ar fi putut functiona fara prezenta ubicua si terorizanta a politiei secrete. O politie politica („Savak”-ul cum ii spunea Micea Zaciu in al sau „Jurnal”, desi NKVD-ul ar fi fost analogia mai potrivita, poate insa prea transparenta) pentru care nu era suficienta descurajarea si neutralizarea oricarei activitati de opozitie, ci care urmarea controlul mintilor umane. Teroarea politieneasca si ideologica au fost inseparabile in cazul sistemelor totalitare, de dreapta ori de stinga.

Securitatea a fost o institutie indubitabil criminala, lucru scris de altfel si in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale, o opera colectiva asumata, in spiritul si metoda sa, de catre toti membrii Comisiei. Criminala prin scopuri, comportamente, metode. Nu exista circumstante atenuante pentru crimele impotriva umanitatii comise de Securitate. Din perspectiva mea, ele sint imprescriptibile, tot asa cum nu se prescriu crimele juntei din Argentina ori cele ale dictaturii naziste. Scria odata marele istoric Richard Pipes, „despre lucrurile pe care oamenii le-au facut cu pasiune, nu se poate scrie fara pasiune”. In acest sens, urmind lectia sa, dar si pe a unor François Furet, Marin Malia ori Alain Besançon, imi asum o atitudine valorizanta in analiza pe care o intreprind.

Mi se pare astfel o proba de daltonism istoric si moral sa-i privim pe autorii „Scrisorii celor sase”, si mai ales pe un Silviu Brucan, drept un fel de disidenti. Au fost fractionisti in interiorul PCR, au dovedit un anumit curaj in datele concrete ale Romaniei lui Ceausescu, erau insa militanti care au ramas convinsi ca Securitatea fusese creata „pentru apararea cuceririlor revolutionare”. Ii deranja doar faptul ca ea devenise o unealta in miinile clanului Ceausescu, nu ca era o institutie ilegala, conspirationista si criminala prin chiar natura ei. Odata readusa sub biciul partidului, ori al FSN-ului, nu mai aveau probleme cu Securitatea si securistii. Cum altfel putem explica benevolenta lui Ion Iliescu fata de atita securisti notorii, fie ei din zona serviciilor interne, din aceea a DIE/CIE ori a directiei de informatii a armatei? Spargind miturile despre o Securitate „patriotica”, Raportul Comisiei Prezidentiale a provocat reactii furibunde venind din aceste zone reptilian-intunecate. Reacti care, iata, nu spoau domolit, ba chiar s-au radicalizat in ultimele luni. Securistii au ajuns sa-si lanzeze carti de pseudo-memorii si pseudo-analize la distinse intitutii academice, inclusiv Universitatea din Oradea si BCU “Lucian Blaga” din Cluj. O tempora, o mores…

O stim de la Soljenitin, ideologia a fost cheia intregii operatii de asasinat in masa, alibiul criminalilor care se socoteau absolviti de orice vina. Revolutionarii bolsevici credeau ca au Istoria de partea lor, se simteau aprioric exonerati prin aceasta alianta cu logica unui mitizat determinism social. Totul era permis atunci cind Dumnezeu fusese inlocuit prin mistica Ratiunii si cultul Proletariatului decretat drept clasa mesianica a istoriei. Violenta statala era consfintita ca metoda legitima. Crimele Securitatii au fost asfel ideologic motivate, nu au fost actiunile unor psihopati individuali ori ale unor gangsteri banali. Fireste, au existat nenumarati sadici intre tortionari, tot asa cum in rindul SS-istilor erau destui criminali de drept comun. Dar nu sadismul individual explica apetitul terorist al securistilor, ci convingerea ca servesc interese superioare. Devotamentul pentru „Cauza” partidului al unor Ioan Soltutiu (anchetatorul lui Patrascanu, intre altii) ori al lui Gh. Enoiu, seful anchetelor speciale, principalul tortionar al anilor 50 si 60, nu poate fi negat ori subestimat. Sint convins ca si astazi oameni din specia rapoasatului Enoiu, diversii generali pensionari care isi lanseaza urbi et orbi cartile de memorii contrafacute, gasesc argumente ideologice pentru faradelegile pe care le-au infaptuit. Ce asteptăm, cum explicăm aceasta scandaloasa situatie in care fostii tortionari dau lectii Cetatii? As mai mentiona faptul ca pe linga Securitate, au existat Comisia Controlului de Partid si Ministerul Controlului de Stat, institutii represive care au inspaimintat si chinuit mii si mii de oameni. De ce nu vorbim despre Dumitru Coliu, despre Constantin Pirvulescu, despre Janos Vincze?

Nu voi obosi sa o spun: Securitatea a fost o insitutie subordonata total partidului. Daca va amintiti filmul lui Alexandru Solomon despre afacerea „bandei Ioanid” („Marele jaf comunist”)—la un moment dat colonelul Enoiu o spune categoric: intregul scenariu a fost scris la Comitetul Central. Tot astfel, numai un naiv ori un analfabet istoric isi poate inchipui ca afacerea Noica-Pillat a fost urzita de Securitate. Firele duc inexorabil catre Directia de Propaganda si Cultura a CC al PMR, catre Jdanovul Romaniei, dictatorul ideologic absolut care a fost Leonte Rautu. Draghici era un primitiv, un individ rudimentar. Linia Securitatii o dictau membrii Biroului Politic, Dej, Teohari Georgescu, Ceausescu, Chisinevschi, Pauker, Rautu, Moghioros, Pirvulescu, Borila, Bodnaras, Maurer, Miron Constantinescu (fireste, mai cadeau si unii dintre ei din functii, dar „statul major” raminea mereu acolo, in permanenta stare de „vigilenta revolutionara”). Securitatea a aplicat cu morbida ardoare programul urii sociale, al eliminarii „dusmanului”, continut in ideologia luptei de clasa a partidului comunist. A disocia rolul Securitatii de cel al partidului, inclusiv in viata de apoi a regimului, ar fi o eroare. Cele doua institutii au fost mereu intrepatrunse, ingemanate, s-au sustinut si au colaborat cu perversa dragoste mutuala. Ca si NSDAP si Gestapoul.

Institutia Securitatii a fost una criminala, opusa insasi ideii de stat de drept. In termenii lui Kolakowski, a fi lucrat in aceasta institutie, a fi servit-o, inseamna a fi colaborat cu Diavolul, deci a te fi indracit In plan moral, exorcizarea are si va avea loc prin cunoastere. De aici si semnificatia durabila a Raportului Comisiei Prezidentiale. Este insa nevoie de o lege a lustratiei pentru a preciza aceste chestiuni de o maniera cit mai riguroasa si impersonala. In plan penal, deci dincolo de cel etic, este nevoie de probe individuale, nu putem proceda ca ei, prin atribuirea culpabilitatii colective.

Nu e vorba de nici un fel de „fatalitate biografica”, ori de “vinatori de vrajitoare”, ci de dreptul unei societati de a-si cunoaste trecutul traumatic. Securistii (ofiteri si informatori) au participat la perpetuarea Raului, la crearea unui sistem infernal in care fiecare banuia pe fiecare, deci a unui univers din care disparea orice notiune de incredere si solidaritate, lasind loc in schimb disperarii si demoralizarii cotidiene. Cineva ar trebui sa scrie o istorie a disperarii sub comunism. Evident, nu s-a ajuns la implinirea acestui model orwellian. Ispita libertatii este mai puternica decit menghina totalitara. In cazul informatorilor, parerea mea este ca ei trebuie sa faca doua lucruri: mai intii, un pas inainte, prin care sa-si recunoasca trecutul maculat moral. Deci o asumare a culpei. Apoi, un pas inapoi, deci sa se abtina sa faca pe mentorii Cetatii, pe directorii de constiinte, pe calauzele morale. Nimic nu-i califica in acest sens, ba chiar dimpotriva. Doar astfel se va ajunge la transcenderea vinei. Expiatiunea implica marturisire, rostire publica, asumare.

AUDIO Cine au fost securistii, frate?

Romania trebuie salvata!
de Dan Tapalaga HotNews.ro

Vineri, 23 decembrie 2011, 17:59


Atunci cand punem in discutie trecutul nostru recent, generatia noastra incepe sa vorbeasca un limbaj tot mai greu de inteles de catre generatiile nascute dupa 1990. In aceste zile ne amintim de comunism, de Ceausescu, de securisti, de raul absolut. Dar ce stiu cei tinerii nascuti dupa 89 despre toate astea? Raspunsul unora este stupefiant. Nimic. Nu stiu nimic. La intrebarea cine au fost securistii, studentul raspunde tot cu o intrebare: cine au fost securistii, frate? Nu vorbim de copiii de clasa a patra. Un reportaj realizat printre studentii facultatii de sociologie scoate la iveala o specie noua: copiii prezentului continuu, fara trecut si fara memorie recenta, tanarul gata scarbit de politica, spalat pe creier de scoala romaneasca si televiziuni. Cine ii explica lui, astazi, ce a fost securitatea?

Abia dupa condamnarea oficiala a comunismului (18 decembrie 2006) de catre presedintele Traian Basescu avem, gratie eforturilor depuse de comisia Tismaneanu, un manual de liceu consacrat istoriei comunismului in Romania, dar cursul este facultativ. Dupa 89, aceasta materie n-a existat in scoli. Sub Ion Iliescu clarificarile n-au fost posibile. Elevii au aflat despre comunism din povestile auzite pe acasa, in general versiuni nostalgice si edulcorate, rareori istorii cumplite despre suferinta si deznadejde. Pentru o buna ilustrare a dezastrului uman rezultat din scolile romanesti, ascultati reportajul realizat pentru Radio Romania Actualitati de fosta mea colega de la BBC, Liliana Nicolae.




Descarca fisierul audio in format MP3


Chiar asa, cine au fost securistii, frate? Cum ar fi ca, dupa 22 de ani de la incheierea razboiului, sa fi intrebat in Germania un tanar cine au fost nazistii si sa ridice din umeri? Va puteti imagina astfel de scene? Din solul arid al ignorantei vor creste mutanti, tineri lobotomizati, vulnerabili la manipulari grosolane. Televiziunile mogulilor s-au specializat in falsificarea sau rescrierea istoriei recente, oferind mai departe platforma unor personaje ca Vadim Tudor, unul din cei mai gretosi poeti de la curtea lui Ceausescu. Iar manipularile sunt la ordinea zilei.

Va reproduc cateva scene suprarealiste de la Antena 3. Spumegand simpatic impotriva securistilor, Mihai Gadea prezinta in exclusivitate un scurt filmulet despre care spune ca a fost realizat inainte de 89 de ziaristi canadieni veniti sa viziteze un dizident din Romania lui Ceausescu. In imagini se vede cum ziaristii canadieni nu apuca sa intre blocul unde locuia presupusul dizident. Sunt luati in primire de un domn politicos cu basca si fular alb care ii trimite politicos la plimbare fara explicatii. Circulati, le spune securistul postat in scara blocului. Atat la inceputul cat si la sfarsitul filmului prezentat de Antena 3 pe 20 decembrie, realizatorii emisiunii intreaba pe ecran: ii cunoaste cineva pe acesti securisti?

Ramai cu gura cascata. Naucitor. Fabulos. Cel care controleaza acest post TV este Dan Voiculescu, declarat in instanta colaborator al fostei securistati. Si-a turnat, intre alte altele, propriile rude. Dar scopul halucinantei emisiuni nu era sa demaste practica si metodele Securitatii. Daca voiau asta, realizatorii de la Antena 3 puteau apela direct la experienta turnatorului Dan Voiculescu, stapanul Antenelor. Cel deconspirat abia in 2006 sub numele de cod Felix a fost intrebat, prin anii 90, de catre alti jurnalisti, culmea ironiei tot canadieni, daca stie ceva despre banii disparuti din conturile lui Ceausescu, despre Crescent, firma securitatii pentru care a lucrat inainte de 89 etc. (Vezi filmul lui Alexandru Solomon, Capitalism, retenta noastra secreta)

Adevvarul e ca putin le pasa realizatorilor de la Antena 3 cine sunt securistii care apareau in cadrele filmate inainte de 89. Ii doare in cot pe Ciuvica si Gadea ca lureaza pentru un fost colaborator ordinar, azi politician abject. Scopul lor era cu totul altul: sa urle ca adevarata Securitate actioneaza astazi la ordinele adevaratului dictator: Traian Basescu. Ca securistii dictaturii basesciene fileaza, intercepteaza, ancheteaza mai rau ca aia care au teroriat Romania aproape o jumatate de veac.

Drept dovada, imediat, dupa filmuletul cu ziaristii canadieni sunt difuzate imagini dramatice din timpul unui miting din zilele noastre, cu un grup de jandarmi care salta un protestatar isterizat si-l duc pe sus intr-o duba. Iata dovada ca Ceausescu n-a murit, scrie pe ecranul Antenei3. Ce era securitatea lui Ceausescu dar ce a ajuns sub Basescu! In timpul emisiunii, Ciuvica, Gadea& Co descriu tablouri apocaliptice: Securitatea de dinainte de 89 s-a transformat, sub groaznica dictatura basesciana, intr-un fel de monstru cu mai multe capete: DNA, ANAF si alte agentii. (Vezi emisiunea aici, min 38)

Imaginati-va acum ca tanarul care se intreba cine au fost securistii, frate se uita intamplator la manipularile de tip securist de la Antene. Imaginati-va o intreaga generatie spalata pe creier de televiziunea unui turnator care preda cursuri intensive despre "securitatea lui Basescu". Imaginati-va ca spiritul securitatii, avand la baza dispretul fata de valori fundamentale si repere sanatoase, va supravietui copiiilor nostri. Imaginati-va ca tinerii astia nascuti dupa 89 care se intreaba Cine au fost securistii, frate? vor face intr-o zi masa critica.

P.S. Dat fiind ca, pana una alta, incepe sa se simta mai puternic spiritul Craciunului decat cel al fostei securitati, mesajul din final presupun ca era bine sa fie ceva mai optimist: Craciun Fericit si La Multi Ani :)

22 de ani de la Revolutia din 1989: De unde am plecat si unde am ajuns?

Romania trebuie salvata!
Autor: C.C. •

21 Decembrie 2011 15:37:20
9am.ro

Ce ne mai amintim de Revolutia de la 1989? Cum a schimbat ea traiectoria Romaniei in istorie? De ce a fost cazul Romaniei mai deosebit decat cele ale vecinilor sai?

In timp ce state precum Polonia, Ungaria, Germania de Est si Cehoslovacia treceau pasnic de la un regim totalitarist la unul democratic, Romania a fost un caz atipic in cadrul valului revolutionar de la 1989, deoarece:

- Revolutia din decembrie '89 din Romania a avut victime, fiind singura tara din Europa Centrala si de Est care a avut parte de varsare de sange.
- Presedintele comunist Nicolae Ceausescu si sotia sa, Elena au fost executati, lucru nemaintalnit in niciun alt stat comunist.
- Armata a jucat un rol foarte important in evolutia evenimentelor. Ea a fost, in prima faza, forta care a incercat sa apere regimul, iar apoi a devenit un aliat al revolutionarilor.

Revolutia Romana de la 1989 reprezinta si acum un moment istoric ambiguu, in care nu se stie cine a luptat pentru libertate si cine a fost indeajuns de abil sa se proclame adeptul noului regim, desi slujise comunismul inainte.

■Momentul "Timisoara"

La 16 decembrie a izbucnit un protest in Timisoara, prin care se incerca apararea pastorului reformat László Tőkés, care facuse declaratii anticomuniste in presa internationala si era vanat de autoritati. Acest protest timid a ajuns se se transforme intr-o adevarata demonstratie anticomunista de masa, la care au luat parte studenti si muncitori. Autoritatile din Timisoara au raportat aceste comportamente ca fiind "huliganice" la Bucuresti. La 20 decembrie, revolutionarii declara Timisoara oras liber. O parte din armata trece atunci de partea demonstrantilor.

■Revolutia Romana, un eveniment apreciat si aplaudat de straini


Valul protestelor s-a extins in mai multe orase din tara, printre care Sibiu, Brasov si Cluj-Napoca. La Bucuresti, revolutia a inceput pe 22 decembrie si i-a speriat atat de mult pe sotii Ceausescu, incat acestia au incercat sa fuga cu un elicopter. Cei doi au fost prinsi si condamnati la moarte de Tribunalul Militar Exceptional si impuscati in prima zi de Craciun.

Revolutia de la Bucuresti a fost salutata si sustinuta de statele occidentale si de URSS, care au trimis o serie de ajutoare, constand in medicamente, alimente, articole de incaltaminte si imbracaminte. Luna decembrie a fost o luna de haos in Romania, dar si de puternica euforie. Dictatura lui Ceausescu este considerata si acum una dintre cele mai dure si terifiante din istorie. Revolutia a ucis si ranit o multime de romani care au avut curajul sa iasa in strada si sa protesteze impotriva sistemului. Totusi, pe scena politica actuala regasim multe figuri controversate, despre care s-a spus ca au fost prieteni buni cu Securitatea si care au preluat puterea, printre care si fostul presedinte Ion Iliescu.

■Unde se afla Romania ACUM?


Momentan Romania este membru NATO, UE si accede la spatiul Schengen, desi Olanda nu o sustine, deoarece considera ca aceasta are probleme cu fenomenul coruptiei si crima organizata. Ea s-a reafirmat vizibil pe scena externa odata cu semnarea acordului cu Statele Unite ale Americii in vederea construirii unui scut antiracheta pe teritoriul ei, dar a fost astfel luata si in vizorul Rusiei si a aliatilor ei.

Romania este o republica semiprezidentiala, unde presedintele si premierul ar trebui sa-si imparta puterile si sarcinile, iar economia ei este in curs de dezvoltare. Romanii sunt printre europenii cu cel mai scazut nivel de trai.

Armata s-a predat lui Iliescu pentru a i se spăla sângele de pe mâini

Romania trebuie salvata!
Autor: Alex Mihai Stoenescu
www.evz.ro

În decembrie 1989, Armata a mers până la un punct cu regimul Ceaușescu. Au murit peste 180 de oameni la Timișoara, București, Cluj, Arad, Sibiu. Nici până astăzi, dosarul victimelor Revoluției nu a fost soluționat.

MINCIUNĂ
Armata n-a fost cu NOI. A fost cu ION!
COMPLICITATE
„Emanații” au garantat Armatei imunitatea pentru crimele comise până atunci, în schimbul slujirii necondiționate
Sursa: AGERPRES „EVOLUȚIE”
Sub Ion Iliescu, Armata a omorât aproape 1.000 de oameni

Sub Ceaușescu, omorâse doar 180. O rată de 6:1!


MINCIUNĂ
Armata n-a fost cu NOI. A fost cu Ion

Militari, milițieni, securiști și „teroriști” au ucis, dar, foarte mulți au rămas nepedepsiți.

Generalul Victor Stănculescu, presupus colaborator al serviciilor secrete britanice, i-a predat puterea lui Ion Iliescu, recunoscându-l ca șef al statului și comandant al forțelor armate. Un pact semnat cu sângele a peste 1.000 de oameni a căror moarte, petrecută după execuția lui Ceaușescu, nu a fost elucidată.

Noua putere avea nevoie de legitimitate populară și așa au apărut „teroriștii”. Un fenomen sângeros care a ținut cât a vrut Ion Iliescu. Iar Armata a fost cu el. Titlul şi intertitlurile aparţin redacţiei.


(Adrian Pătruşcă)

"Retragerea sprijinului", nu lovitură de stat

După cum se observă din datele sumare prezentate, activitatea anti-Ceauşescu a Securităţii este de mai lungă durată şi, în anumite particularităţi ale sale, nu poate fi scoasă din procesul de cauzalitate al felului în care s-au desfăşurat lucrurile. Mai toate acţiunile Securităţii trebuie plasate în cadrul operaţiunii de protecţie a instituţiei şi a statutului ei de putere influentă în stat, nu în planul vreunei intenţii eroice. În terminologia serviciilor secrete, această atitudine nu se numeşte lovitură de stat, ci "retragerea sprijinului acordat şefului statului", caz înregistrat, e adevărat, ceva mai paşnic la şedinţa Biroului Politic al partidului comunist din RDG (schimbarea lui Honecker) şi la şedinţa Biroului Politic al partidului comunist bulgar (schimbarea lui Jivkov). De fapt, această formulă elegantă de "retragere a sprijinului" este inventată de serviciile secrete, pentru a înlocui termenul de lovitură de stat, pentru că ea implică încălcarea principiului de bază al loialităţii.

Armata a executat ce a refuzat Securitatea

Este fundamental să se înţeleagă faptul că Ceauşescu a ordonat intervenţia în forţă a Armatei la Timişoara, pentru că MI şi DSS nu i-au executat ordinele de represiune, deşi intervenţia în tulburări interne era o atribuţie a celor două instituţii. În dimineaţa de 22 decembrie, ordinul de represiune transmis de Milea trupelor era activ, acestea deschizând focul asupra muncitorilor la Vitan Bârzeşti şi Turbomecanica. Totodată, nu putem ignora intrarea în Capitală a coloanelor de blindate, ai căror militari nu cunoşteau situaţia reală din oraş, fuseseră îndoctrinaţi că la Universitate şi Inter acţionează un grup de trădători organizaţi de serviciile de spionaj "din Vest şi din Est" şi în condiţiile în care ultima reacţie publică a lui Nicolae Ceauşescu fusese intervenţia televizată din 20 decembrie seara, în care luase explicit apărarea Armatei pentru focul deschis la Timişoara.

"Resposabilitatea masei" şi elanul trupelor proaspete

Întotdeauna – cazul Tien-Anmen este elocvent – trupele proaspete sunt tentate să acţioneze cu violenţă sporită, pentru că ele sunt trimise în luptă în condiţiile în care forţele militare precedente au eşuat, au pierderi – minciuna cu militarii morţi la Timişoara; specularea morţii accidentale a militarilor la Sala Dalles -, iar soldatul este mobilizat suplimentar de sentimentul numit spirit de corp. În momentul în care o forţă militară proaspătă este aruncată în luptă, se presupune că forţele anterioare au fost agresate, atacate şi învinse, ceea ce justifică focul "în tot ce mişcă" (cazul recuperării tancurilor de la Timişoara). Toate aceste aspecte nu mai sunt teoretice, ci au în spate o dramatică realitate cazuistică. Situaţia juridică a forţelor militare britanice din Ulster, acuzate că, executând foc la nivelul picioarelor, au omorât toţi copiii aflaţi în primul rând este iarăşi un caz care se studiază în toate doctrinele militare din ţările civilizate. De aici a fost formulat conceptul de "responsabilitate a masei", care permite Justiţiei să condamne persoanele care pun copiii în bătaia focului sau acţionează "cu perfidie" (capcane, înjunghieri, încălcarea armistiţiului, lovitura pe resurse – apă, hrană, aer). În jurisdicţia europeană, persoana care l-a înjunghiat pe Nicu Ceauşescu, oricât de mare revoluţionar o fi fost, era de mult judecată şi condamnată. Tulburările civile din 1992 de la Los Angeles – nu se spune acest lucru – s-au finalizat cu aproape 6000 de condamnări. Nici un membru al Armatei sau al Gărzii Naţionale nu a fost condamnat pentru cele 17 persoane împuşcate mortal de ele. La baza acestui fapt s-a aflat ordinul de foc dat de preşedintele G. Bush sr., după ce primele forţe de ordine au fost agresate.

Armata Română la comanda unui agent secret străin

În ce îl priveşte pe gen. Stănculescu, acţiunile lui trebuie privite din perspectiva colaborării sale (recunoscute) cu serviciile secrete britanice şi maghiare. Avem de-a face cu o persoană avizată asupra acţiunilor externe de răsturnare a lui Ceauşescu. În acest loc mă simt obligat să precizez că toate acţiunile de izolare a României, de ameninţare a integrităţii teritoriale, de manevre militare la graniţă, de diversiune electronică (de precizat aici că diversiunea electronică aeriană se face numai în sprijinul unor forţe terestre în acţiune la sol!), de infiltrare de comandouri, de diversiune prin posturi de radio (cu mii şi zeci de mii de morţi) nu pot fi ignorate, minimalizate sau scoase din procesul revoluţionar. Ele au fost acţiuni ale voinţei externe de schimbare a lui Nicolae Ceauşescu, ca să nu mai punem la socoteală implicarea imediată în provocarea la revoltă la Iaşi şi Timişoara, în sabotarea mitingului de la Bucureşti (excelente mărturiile col. Păsăreanu), în suspiciunea pe care o avem asupra producerii primilor morţi la Timişoara, Bucureşti şi Braşov (fenomenul glonţului magic).

Diversiunile externe şi chiloţii româneşti

Trebuie să ne fie foarte clar că, dacă aceste acţiuni nu au fost declanşate pentru răsturnarea lui Ceauşescu, alternativa este: sprijin pentru noua putere, asigurarea unei legitimităţi revoluţionare prin inventarea unui inamic – "securiştii-terorişti". Nici nu putem ignora importanţa lor, când muncitorii de la Timişoara ies în stradă pe 20 decembrie ca urmare a informaţiei false că la Catedrală sunt 30 de copii morţi, iar la Bucureşti pentru că sunt 10.000 de morţi la Universitate, după ce oamenii au văzut şi auzit întreruperea mitingului. Nimeni - cu excepţia mea – nu a stat să se întrebe de ce au strigat până au răguşit revoluţionarii de la Timişoara către concetăţenii lor: "Laşilor, veniţi cu noi!", timp de patru zile, şi mulţimea nu s-a mişcat decât atunci când s-a trezit înconjurată stupid de Armată în fabrici şi anunţată diversionist de Europa liberă că sunt 4500 de morţi în Centru. Când am cercetat mărturiile revoluţionarilor de la fabrica Elba şi de la Fabrica de Tutun, atunci nişte tineri, în 2005 nişte oameni maturi, lista revendicărilor era foarte precisă: chiloţi, vată, ciocolată, saloane de Anul Nou!

O zi din viaţa lui Atanasie Stănculescu

Victor Stănculescu, şters de pe lista membrilor CC, din cauza Securităţii, se imobilizează în Spitalul din Timişoara şi îşi pune piciorul în ghips la Bucureşti, pentru că ştia ce operaţiune este în curs. A crede că s-a dus la Timişoara să ordone foc împotriva oamenilor şi că apoi a venit la CC şi "s-a orientat" este o naivitate. Dar pentru a încerca să amplasăm acţiunile sale în vreo subcategorie istorică, trebuie să facem inventarul lor.

Ora 09.50. După ce a fost numit ministrul Apărării, s-a deplasat la grupa operativă şi a aflat situaţia trupelor, mai ales a coloanelor de tancuri chemate de Milea împotriva bucureştenilor. Apoi s-a deplasat la grupa de transmisiuni de la etajul VI al CC.

Ora 10.05. Cere comandantului grupei de transmisiuni, mr. Tufan, să execute numai ordinele sale, fără să comunice eşaloanelor superioare natura acestor ordine.

Ora 10.07. Gen Stănculescu, folosind ilegal indicativul secret al ministrului Milea, RONDOUL, care era un indicator personalizat, dă ordin tuturor trupelor aflate în mişcare şi în dispozitiv să abandoneze misiunea de luptă ordonată de Milea şi să se întoarcă în cazărmi.

N-a fost cu NOI, a fost cu ION

Ora 10.10. Comandanţii de subunităţi de blindate din oraş îi anunţă pe manifestanţi că au primit ordin să se întoarcă în cazărmi. Mulţimea începe să se urce pe tancuri. Mărturia revoluţionarului Mihai Montanu mi se pare semnificativă: "La un moment dat, în jurul orei 10.00, unul la care mă uitam mai mult, un lt. major, a început să zâmbească. Şi atunci am spus la lume: "Gata. Armata e cu noi". L-am întrebat: "Ce ordin ai primit?". Mi-a răspuns: "Să ne retragem în unitate". Ne-am urcat toţi pe TAB-uri. Flori pe ţevile de puşti. I-am spus: "Te retragi la unitate, dar treci prin Piaţa Palatului şi ne laşi acolo"" (Arhiva Senatului României, Stenograma nr. 14/10.XI.1993, Audiere Montanu Mihai, p.6. – n.a.)

Între 10.10 şi 10.40, gen Stănculescu repetă ordinele de retragere în cazărmi şi cere subunităţilor să "parlamenteze" cu manifestanţii. La aceste ore nu exista conceptul de "trecere a Armatei de partea revoluţiei".
Ora 11.15. Regimentul 7 Mecanizat cere permisiunea să deschidă foc direct împotriva manifestanţilor. Gen. Stănculescu refuză şi ordonă întoarcerea în cazarmă.

Lui Ceauşescu i s-au blocat tunelele de fugă

Ora 11.20. Nicolae Ceauşescu cere evacuarea sa pe cale terestră. Direcţia V a Securităţii îi comunică faptul că accesul prin tunelurile subterane este blocat tehnic. În aceste condiţii, generalul Eftimescu întocmeşte un plan pentru evacuarea soţilor Ceauşescu folosind blindatele aflate în apropiere. Căutând să reconstituie faptele în anul 1990, din calitatea de viceprim-ministru, Gelu Voican Voiculescu a aflat de la ofiţerii implicaţi că planul lui Eftimescu prevedea venirea TAB-urilor "cu trapele deschise spre intrarea B, flancate de cordoane de militari pe laturi şi de acolo, pe strada Oneşti, cu tancurile în frunte înaintau în viteză trecând peste oameni, călcînd peste oameni cu ele". La ora 11.22, Documentarul comandantului Armatei 1 preciza: "TAB de la Piaţa Palatului să se retragă la intrările de la CC. Col. Costin: unit(ăţile) care sunt în apropiere de Sala Palatului să se retragă către intrările CC." [Documentarul-Comandantului, Gl.Mr. Voinea Gh., copertă verde, p.112 (pagina din din dreapta) (n.a.)] Acest ordin disperat, menit să asigure forţele cu care să fie pus în aplicare planul de evacuare a soţilor Ceauşescu şi masacrarea manifestanţilor, nu a ajuns la trupe, din cauza faptului că echipa de transmisiuni din clădirea CC nu mai răspundea la alte comenzi decât ale generalului Stănculescu.

Stănculescu decide să-l zboare pe Ceauşescu

În jurul orei 11.30, în înţelegere cu gen. Rus, gen. Stănculescu alege varianta evacuării pe calea aerului cu elicopterul. În acelaşi timp, în cadrul aceloraşi comunicaţii cu gen. Rus, Stănculescu îi cere acestuia să aducă în ţară aeronava presidenţială pentru evacuarea lui Nicolae Ceauşescu în China.

Între orele 12.10 şi 13.00, la indicaţia lui Stănculescu, Comandamentul Aviaţiei ordonă interdicţia oricărui zbor în spaţiul aerian al României şi doborârea oricărei aeronave, iar Direcţia V a Securităţii ordonă subunităţii de pază de la Snagov să îi blocheze pe soţii Ceauşescu în palat.

Ora 13.30. Ajuns la sediul M.Ap.N., gen. Stănculescu semnează două ordine fundamentale pentru a se înţelege poziţia sa şi a Armatei la acea oră.

Notele telefonice ale M.Ap.N.

Nota telefonică nr. 38 a fost întocmită de conducerea Marelui Stat Major, după evacuarea lui Nicolae Ceauşescu din clădirea CC al PCR, găsită în acest stadiu de generalul Stănculescu la sosirea în minister şi semnată de acesta. Prin nota nr. 39, Nicolae Ceauşescu este deposedat oficial de autoritatea de comandant suprem, iar unităţile militare din ţară şi din Bucureşti primesc misiunea de a prelua controlul asupra Comitetelor Judeţene de Partid, asupra Televiziunii, Radioului, Palatului Telefoanelor şi a altor obiective.


Republica Socialistă România
Ministerul Apărării Naţionale
NOTĂ TELEFONICĂ

Nr. 37/ 22 decembrie 1989, ora 11.30

Toate unităţile militare să se considere în stare de luptă şi să acţioneze conform condiţiilor "Stării de necesitate".

General-locotenent Ilie Ceauşescu

Republica Socialistă România
Ministerul Apărării Naţionale
NOTA TELEFONICĂ

Nr. 38/ 22 decembrie 1989, ora 13.30

Unităţile militare de pe întreg teritoriul ţării se retrag în cazărmi, în ordine şi calm, fără a se lăsa provocate, dezarmate sau dispersate. Unităţile militare care sunt angajate în faţa sediilor comitetelor judeţene de partid vor calma spiritele, fără să tragă, după care se retrag în cazărmi. În unităţi se va organiza apărarea cazărmilor şi a tuturor obiectivelor militare.

General locotenent Atanasie Stănculescu


Republica Socialistă România
Ministerul Apărării Naţionale
NOTA TELEFONICĂ

Nr. 39/ 22 decembrie 1989, ora 13.30
Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apărării Naţionale. Faţă de cele ordonate, comandanţii militari să asigure paza obiectivelor civile de importanţă deosebită cu subunităţi înarmate, care să nu tragă decât în situaţia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorităţilor în asigurarea pazei, comandanţii militari să se pună de acord cu reprezentanţii organelor locale. Militarii care asigură paza acestor obiective să poarte pe braţul stâng banderolă tricoloră.

General-locotenent Atanasie Stănculescu


Dovada loviturii de stat militare


Asupra Ordinului nr. 39, Curtea Supremă de Justiţie, ca autoritate juridică, s-a pronunţat astfel: "Acesta a fost momentul în care Armata a preluat practic prerogativele comandantului suprem, în condiţiile în care ministrul Apărării nu mai exista" (CSJ.SPM, Autor colectiv coordonat de gen.bg. Samoilă Joarză, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, p.122 – n.a.) În acest loc doresc să precizez că oriunde şi oricând formule de genul "Armata a trecut de partea revoluţiei" sau "Armata a preluat prerogativele comandantului suprem" echivalează cu lovitura de stat militară. Academicianul Răzvan Theodorescu propune pentru acest moment formula: "acţiunea militară", pentru a se evita folosirea termenului deranjant de lovitură de stat militară. Formula poate fi acceptată doar dacă se referă la întregul comportament al Securităţii şi Armatei de după 22 decembrie.

Armata preia controlul obiectivelor strategice

În privinţa semnificaţiei Ordinelor 38 şi 39 este de observat că, în timp ce Ordinul 38 cere tuturor unităţilor militare de pe întreg teritorul ţării să se retragă în cazărmi, Ordinul 39 le cere să asigure "paza obiectivelor civile de importanţă deosebită cu subunităţi înarmate". Cauza schimbării de atitudine, de la retragere în cazărmi, la preluarea controlului asupra obiectivelor strategice, este deschiderea "Televiziunii Române Libere". În momentul în care cpt. Mihai Lupoi vorbeşte despre Gărzile Patriotice, care "trebuie să apere revoluţia pe care noi o facem acum" (este prima cerere de înarmare a GP), la Ministerul Apărării, generalul Stănculescu dă urgent un ordin de repetare a ordinului conţinut de Nota telefonică nr.39 (la ora 14.10), apoi un ordin de împiedicare a înarmării Gărzilor Patriotice, care ajunge la Armata 1 la 14.45:

(Ora) 14.45. Gl. lt. Stănculescu



să nu se dea armament la G.P ( Gărzile patriotice).
Serviciul operativ. Ordinele să se dea numai de comandanţi" (Documentarul-Comandantului, Gl.Mr. Voinea Gh., copertă verde, p.113 – n.a)

La ora 15.00, gen. Stănculescu emite un nou ordin, prin care precizează obiectivele care intră sub controlul Armatei:

Control militar total

Obiective ocupate în Bucureşti de forţele Ministerului Apărării Naţionale începând cu ora 15.00

OBIECTIVE

Banca comerţ. Exterior
Da – Banca RSR pl. (Da) R(egimentul) 22 = 26 mil(itari)
Da – Poşta pl. (Da. R22)

Castelul de apă Buc. (vezi verso) (au fost preluate sub pază toate centrele de alimentare cu apă potabilă ale Capitalei, indicate de ICAB, n.a.)
Radiodifuziunea Nuferilor – 4 (blindate)
TV – 8 (blindate)
CC – 8 (tăiat şi pus 7 blindate)
Palat. Cons. Stat - 4 (blindate)

Telefoane (Palatul Telefoanelor) – 3 (blindate) – 40.22.53 (telefon de legătură).
Centr. Rd. Comunic Nr. 2 (Centrul de Radiocomunicaţii) – 3 (blindate)
MAI (greu descifrabil) – 4 (blindate)
Dispeceratul energetic naţ. – 2 (blindate)
CET Progresu - 30 militari (de la) R 2 Mc.
Da – (text indescifrabil) ... Venezuela Nr. 1 – 10 ( militari de la) R 48 R H 1 (sau A).
Da – cpt. Pascu – Centr. ptr. inf. extern (acesta ar fi sediul CIE al Securităţii, dar, având în vedere locaţia, este posibil să fie vorba de centrul de informatică din clădirea Creţulescu, n.a.) –
- mag. Muzica C. Victoriei
- Ministerul de externe - 3 (TAB) + 1 Tc ?
- Tezaur (vizavi CEC) – 6x3 = 18 +1+1) R2 Mc (Documentarul Comandantului Armatei 1 -copertă verde-, p. 114 n.a.)

Spectacol televizat cu împuşcături

Fundamental pentru ordinul de la ora 15.00 a fost ocuparea de către forţele Armatei a sediilor tuturor Comitetelor Judeţene de Partid. Totodată, pe măsură ce căpitanul Mihai Lupoi face greşeala de a se implica în direct în scandalul din studioul 4 – la un moment dat chiar afirmă că s-a tras cu "trasoare de manevră"!! - , generalul Stănculescu ia legătura cu ministrul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, Pintilie, ofiţer acoperit DIA, pentru a opri emisia: "Am vrut să opresc televiziunea. Era răposatul gen. Pintilie, care fusese la Centrul de comunicaţii guvernamentale. Şi i-am spus: "De unde?". Zice: "Ştiu de unde. De la telefoane, sus, Palatul Telefoanelor, sus, la ultimul etaj". Pe urmă am văzut că spectacolul este favorabil totuşi, era o masă care se adresa maselor, şi aici era un grup mare, de aceea spun o masă, şi că este favorabil, am zis: "Lasă, domnule televiziunea să meargă". Şi l-am oprit să întrerupă televiziunea. A fost momentul în care poate am greşit sau nu am greşit, dar vreau să vă spun de ce. Pentru că nu voiam să se lase impresia că vreau să astup dialogul direct cu masele" (Historia, Anul 2, nr. 30, mai 2004, p. 15 – n.a.). Afirmaţiile generalului Stănculescu întăresc imaginea de control al statului exercitat atunci de Armată, de forţă care dispunea din umbră asupra evenimentelor, în care revoluţionarii nu se opreau din a cere ajutorul ei. În dialogul pe care l-am purtat cu gen. Stănculescu la 29 octombrie 2004, imaginea sa despre acest moment implică ideea de control al puterii.

Cum a primit Iliescu Armata pe tavă

VAS: Nu se înţelege ce am gândit eu atunci, că ce gândeam eu, având Armata pe mână, se executa.
AMS: I-aţi dat puterea asta lui Iliescu.
VAS: Poate am greşit.
AMS: Dar ce aveaţi de ales?
VAS: Asta este, că la CC era grupul Dăscălescu-Verdeţ şi m-am interesat: "Ce fac domnule ăştia acolo?".
AMS: Eraţi informat din CC, aveaţi oameni acolo?
VAS: Nu, am dat eu telefon şi m-am interesat.
AMS: Cu cine aţi vorbit?
VAS: Nu mai ştiu, era cineva de acolo. "Ce fac, domnule?". Şi mi-a spus că a apărut ăla care a fost ministru.... Avram, apoi nu ştiu care din vechiul regim.
AMS: Apăruse şi Drăghici cu soţia.
VAS: Da, aşa e, Drăghici... Ce-i asta?! Ăştia vor să refacă conducerea lui Ceauşescu, iar la televiziune erau Dinescu şi Caramitru. Nu se putea da puterea acestor oameni.
AMS: Bine, dar la ora aceea vorbiseţi deja cu Ion Iliescu.
VAS: Tatonam, urmăream ce se întâmplă, cine...".

Controlează ca să nu fii controlat!

În interviul acordat la 2 decembrie 2004, dnul Iliescu a avut şi următoarea replică sinceră şi responsabilă:

AMS: Cine avea puterea în acel moment, domnule preşedinte, în momentul în care partidul se dizolvase în câteva ore?
Ion Iliescu: Sigur, Armata. Practic era singura instituţie de stat care şi-a păstrat structura.

Întâlnirea de la ora 16.00, de la M.Ap.N. are semnificaţia istorică de loc şi moment în care Ion Iliescu este recunoscut de ministerele de forţă în calitate de succesor al lui Nicolae Ceauşescu. Asupra lui Stănculescu şi a Armatei nu mai insist. Ministerul de Interne şi Securitatea erau reprezentate de gen. Câmpeanu şi de col. Raţiu ( în numele gen. Vlad):

"Atunci l-am recunoscut pe Iliescu drept lider"

Romeo Câmpeanu: La poartă s-a dat telefon şi am fost primit. Stănculescu era pe scaunul lui Milea, iar în birou erau revoluţionarii... Iliescu, Montanu, Voiculescu. Eu când am intrat, m-am adresat: "Să trăiţi, tovarăşe general locotenent!", însă el s-a sculat în picioare şi mi-a făcut semn: "Nu, nu mie.." şi mi l-a arătat pe Ion Iliescu: "prezintă-te la tov. Iliescu". M-am prezentat şi am rugat să ştiu cu cine ţin legătura. Stănculescu a spus atunci: "Pentru orice problemă deosebită ţii legătura cu mine. Dacă acum ai nişte probleme de ridicat, raportează-i dlui Iliescu".

Gh. Raţiu (şeful Direcţiei I a Securităţii): "Ion Iliescu a dat mâna cu toţi. De la început l-am recunoscut ca lider. Când a dat mâna cu mine i-am reamintit că toate unităţile Departamentului Securităţii Statului sunt de partea revoluţiei şi că aşteptăm ordine" (Col. Gheorghe Raţiu, Raze de lumină pe cărări întunecate, Ed. Paco, Bucureşti, 1996, p. 207 – n.a.)

Lovitură militară cu guvern civil

Una dintre problemele centrale ale controversei constă în afirmaţia că, în cazul unei lovituri militare, Armata face un anunţ explicit asupra preluării puterii şi instituie un guvern militar. Doctrina militară franceză indică două posibilităţi ale loviturii militare: a. Guvern militar. b. Guvern civil aservit puterii militare. La Sofia, unde trupele au înconjurat Capitala, ministrul Apărării Dobri Djurov a refuzat ordinul de represalii dat de Jivkov şi a condus manifestaţia, organizată de Jivkov, împotriva lui Jivkov, şi a anuţat că "Armata sprijină preluarea conducerii PCB de către tovarăşul Mladenov". La Berlin, Mielke a procedat la fel. În toate aceste cazuri, ca şi la Bucureşti, nu putem vorbi de lovituri militare clasice şi explicite, în care Armata formează un guvern militar, dar toate gesturile sale indică prezenţa unui interval, mai lung sau mai scurt, în care cele mai importante decizii ale evenimentelor au aparţinut Armatei. Să facem bilanţul pe scurt al "acţiunii militare":

1. Ordinele de represiune ale lui Ceauşescu nu sunt executate de conducerea Securităţii;
2. Ceauşescu este îndepărtat de la putere de militari ai Armatei şi Securităţii (Stănculescu, Rus, Vlad, col. Lăzărescu, col. Nae); forţele de apărare ale clădirii CC refuză ordinul de a trage - de subliniat aici că, în momentul în care revoluţionarii deschid focul asupra elicopterului presidenţial (muncitorul Daniel Păcuraru), garda preşedintelui ripostează cu foc viu din dreptul elicopterului;

"La ora unu ţara era sub control"

3. Gen. Stănculescu şi Rus se înţeleg asupra evacuării preşedintelui statului în China, apoi asupra doborârii elicopterului presidenţial;
4. Ministerul Apărării preia funcţiile de comandă ale comandantului suprem; Gen. Stănculescu va declara la B1TV: "La ora unu ţara era sub control";
5. Ministerul Apărării preia controlul (paza) asupra Comitetelor Judeţene de Partid din întreaga ţară şi a principalelor locaţii strategice din Bucureşti; comandanţii militari locali intră în toate CFSN din teritoriu, iar în unele locuri ( de ex. gen. Roşu, la Craiova) chiar le conduc;
6. Noua putere provizorie este recunoscută într-o şedinţă ţinută la MApN (ora 16.00);
7. Şeful statului este reţinut ca prizonier într-o unitate militară;
8. Ministerul Apărării, sub semnătura gen. Militaru, emite primul său comunicat, în care se afirmă: "Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a Armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne" (Revista La datorie, serie nouă, Nr.1/24 decembrie 1989, p. 1- n.a.)
9. Şeful statului este executat într-o unitate militară, de un pluton de execuţie militar.
10. În pasajul din Proclamaţia către ţară, în care se explică baza de putere a noii echipe, se precizează: "În acest moment de răscruce am hotărât să ne constituim în Frontul Salvării Naţionale, care se sprijină pe armata română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării, fără deosebire de naţionalitate, toate organizaţiile şi grupările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii în anii tiraniei totalitare".

Emanaţia care nu miroase bine

Îndepărtarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu de către militari, retragerea sprijinului Securităţii şi "trecerea Armatei de partea poporului" au avut consecinţe în raporturile dintre noua putere provizorie, micul grup CFSN, şi Armată. Acest rol, în care s-a intrat printr-o serie de acţiuni echivalente loviturii militare, nu poate fi eliminat sau minimalizat pentru a se scoate în relief o "emanaţie politică" a maselor, pe care masele nu o recunosc. Dnul Iliescu, în calitate de om politic, nu trebuie să adopte opinia istorică. În condiţiile existenţei adevărului juridic, popular, filozofic sau istoric, domnia sa poate adopta o poziţie politică, dar nu înseamnă că aceasta corespunde adevărului istoric, aşa cum este el determinat de istorici. De aici provine controversa între mine şi dnul Iliescu. În ultimul rând, este absurdă ipoteza că totul a fost regizat, că lucrurile s-au desfăşurat după un plan, după un program, chiar dacă Marile Puteri – URSS, Franţa şi SUA – s-au înţeles asupra răsturnării lui Nicolae Ceauşescu, iar prin cancelariile lor a circulat numele lui Ion Iliescu. În opinia mea, scenariul sovietic era aşezat pe structura minimului efort şi a totalei legitimităţi. Asta însemna înlocuirea lui Ceauşescu, din interiorul CPEx, cu un lider de tranziţie şi cu supravieţuirea partidului comunist, pentru ca asta să permită dezvoltarea din interiorul acestuia a unei formaţiuni politice social-democrate, al cărui lider ideal era Ion Iliescu. În ciuda micilor dificultăţi de înlocuire a vechiului lider din RDG, Cehoslovacia, Bulgaria, acest scenariu a devenit transparent şi patent. În România Ceauşescu a rezistat, s-a opus printr-o represiune militară care a dat totul peste cap, aruncând ţara în haos, creând golul de putere şi prăbuşind Armata într-o situaţie limită, din care a ieşit cu o lovitură militară, prin care l-a înlăturat pe Ceauşescu de la putere, şi printr-o diversiune teroristă care i-a asigurat o poziţie intangibilă şi rolul de bază de putere pentru noua echipă politică.

Moscova crede în Iliescu

În aceste condiţii, rolul lui Ion Iliescu devine istoric, nu atât pentru faptul că a calmat reacţia panicardă a Armatei, cât pentru faptul că a dat Marilor Puteri garanţia că România reintră în tiparele schimbărilor generale declanşate în Europa. În condiţiile pericolului ca statul român să fie destructurat, Ion Iliescu a reprezentat garaţia pentru URSS că România rămâne fidelă Tratatului de la Varşovia, fapt consemnat cât se poate de clar în faimosul Comunicat din 22 decembrie 1989, invocat mereu de dnul Iliescu drept programul politic al revoluţiei (pct. 9… "Vom respecta angajamentele internaţionale ale României şi, în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varşovia"). Asta, că tot afirmă domnul Iliescu: "Toate punctele programului revoluţiei din 22 decembrie au fost respectate"! Acesta este de fapt rolul istoric al lui Ion Iliescu – garanţia dată Moscovei -, cu rezultatul pozitiv incontestabil că România nu a fost destructurată total, rol pe care însă îl refuză pentru un iluzoriu statut de "revoluţionar" şi "emanat". Diversiunile pe care le tot aruncă în cărţile lui şi pe la televiziuni au rolul de a ascunde contradicţia totală între afirmaţia: "Meritul nostru este că ne-am asumat răspunderea în momentele cele mai dramatice" şi faptul incontestabil că, după ce şi-a asumat Ion Iliescu răspunderea, au murit 942 de oameni.



Citiţi mai mult: Armata s-a predat lui Iliescu pentru a i se spăla sângele de pe mâini - Exclusiv EVZ > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/armata-s-a-predat-lui-iliescu-pentru-a-i-se-spala-sangele-de-pe-maini-958684.html#ixzz1h9kYdvMD
EVZ.ro

Cinci corupti fac legea

Romania trebuie salvata!
de Dan Tapalaga HotNews.ro

Marţi, 20 decembrie 2011, 18:31 Actualitate | Opinii


Dan Tapalaga



Curg condamnarile la inchisoare cu suspendare in dosare de coruptie. Parlamentul Romaniei se populeaza incet cu corupti care voteaza legi. Vom asista peste doua zile la un moment sublim. Nu mai putin de cinci parlamentari condamnati la inchisoare cu suspendare pentru fapte de coruptie vor vota cu entuziasm la motiunea de cenzura impotriva legilor Guvernului. Intre ele, tineti-va bine, si legea privind promovarea judecatorilor la Inalta Curte de Casatie si Justitie :) Primii patru fac parte din cercul puterii, deci nu vor avea incotro. Vor trebui sa puna umarul la reformarea justitiei, ca tot au scapat ieftin. Cine sunt insa parlamentarii condamnati care voteaza legile justitiei?
•Serban Mihailescu, senator UNPR, condamnat marti, 20 decembrie, de Inalta Curte la un an cu suspendare. Detalii aici
•Eugen Badalan, condamnat pe 9 decembrie, de Inalta Curte la patru ani cu suspendare, autosuspendat din PDL. Detalii aici
•Cosmin Popescu, condamnat de Inalta Curte in aprilie 2011 la doi ani cu suspendare, si el autosuspendat din PDL. Detalii aici
•Dan Ilie Morega, deputat UNPR, condamnat de Inalta Curte la trei ani cu suspendare. Detalii aici
•Virgil Pop, deputat PNL, condamnat vineri la cinci ani cu executare, autosuspendat din partid. Detalii aici
Doar in cazul Cosmin Popescu decizia este definitiva, in celelalte putand fi cu recurs. Popescu a anuntat ca intentioneaza sa apeleze la calea extraordinara de atac a revizuirii. Cei cinci vor putea evita bifarea unui moment jenant lipsind pe 22 decembrie din Parlament. Nu te poti pronunta, totusi, chiar pe legea privind promovarea judecatorilor la Inalta Curte, condamnat fiind de instanta suprema. Ar fi o culme a sfidarii. In tot cazul: cum mai poate vota un parlamentar condamnat de instanta suprema la inchisoare cu suspendare orice alte legi? Ce autoritate mai are un infractor dovedit in instanta sa-si exercite mandatul? Cum de nu exista nici o presiune din partea partidelor sa faca pasul inapoi din Parlament? Autosuspendarea din partid e la fel ca solutia de condamnare la inchisoare cu suspendare: nu foloseste la nimic.

Cum e posibil ca opinia publica sa tolereze aceasta stare rusinoasa de fapt, sa o trateze atat de lejer? In Parlamentul tarii lor voteaza nu unul, doi, ci gasim cinci alesi condamnati pentru coruptie! Pana la urma, daca Parlamentul e locul unde poporul bea sampanie prin reprezentantii sau, de ce n-ar fi si locul unde poporul isi fura caciula prin interpusi.

De la inceputul anului pana acum, in cinci cazuri de coruptie cu politicieni, instantele au pronuntat condamnare la inchisoare cu suspendare. In Romania, solutia condamnarii la inchisoare cu suspendare contrasteaza puternic cu gravitatea infractiunii de coruptie, plasata in topul vulnerabilitatilor la siguranta nationala in documente oficiale ale statului roman.

Astfel, in Strategia Nationala de Aparare elaborata de Presedintie in 2010 coruptia este trecuta la capitolul vulnerabilitati la adresa securitatii nationale, la punctul patru: "Coruptia, cu implicatii asupra functionarii institutiilor statului si cu efecte negative asupra vietii cetateanului". Daca tot e o vulnerabilitate la siguranta nationala, logic e ca aceasta infractiune grava, coruptia, sa fie sanctionata exemplar. Altfel, opinia publica va fi complet derutata. De ce e mai grav sa furi o gaina sau un portofel decat milioane de euro de la stat? De ce sa mearga la puscarie hotii de gaini si nu coruptii, deoarece in Strategia Nationala de Aparare nu scrie ca furtul de gaini vulnerabilizeaza statul roman, ci coruptia.

Nici UE nu monitorizeaza Romania pe furturile de gaini, ci pe averile fabuloase facute de politicieni din ouale de aur ale statului. Ultimul raport de tara al Comisiei Europene, din iulie 2011, noteaza la capitolul recomandari: "consolidarea in continuare a caracterului consecvent si disuasiv al sanctiunilor aplicate de instante în cazurile de coruptie la nivel înalt si dovedirea îmbunătătirii rezultatelor în ceea ce priveste investigarea, urmărirea penală si judecarea cazurilor de fraudă cu fonduri UE si privind achizitiile publice".

Ce inseamna caracter consecvent si disuasiv? Adica nu poti trata in extreme aceasta infractiune, tratand-o cand cu maxima indulgenta cand cu pedepse mari. Mai inseamna ca, prin sanctiunile aplicate, trebuie sa descurajezi un fenomen. Or, pronuntand inchisoare cand cu suspendare, cand cu executare in cazuri de coruptie, judecatorii nu arata nici consecventa, nici nu descurajeaza astfel de acte.

Sentinte la Inalta Curte de Casatie si Justitie:
•Serban Mihailescu (senator UNPR), un an cu suspendare (cu recurs)
•Eugen Badalan (deputat PDL), patru ani cu suspendare (cu recurs)
•Paul Pacuraru (ex ministru PNL), achitat (definitiva)
•Adrian Nastase (deputat PSD), achitat (cu recurs)
•Virgil Pop, (ex PNL) condamnat la cinci ani cu executare
•Cosmin Popescu (ex deputat PDL), condamnat definitiv la doi ani cu suspendare (revizuire)
•Mihai Sireteanu (fost deputat PSD) condamnat definitiv la doi ani cu suspendare
•Dan Ilie Morega (deputat UNPR) condamnat de Inalta Curte la trei ani cu suspendare.
Analizand sentintele de mai sus, gasim cateva explicatii posibile: judecatorii se tem sa pronunte condamnari, trateaza cu prea multa indulgenta faptele de coruptie; dosarele DNA sunt subtiri in unele cazuri, fara probe solide, nu rezista in instanta; coruptia unor magistrati de la Inalta Curte. In tot cazul, cineva a gresit: fie procurorii, fie judecatorii. Sigur ca achitarea sau condamnarea cu suspendare fac parte din solutiile legale perfect posibile intr-un dosar. Daca am pretinde doar exclusiv condamnari de la dosarele DNA, n-am mai avea nevoie de judecatori. Dar cum poti pretinde ca ai dat de pamant cu coruptia cand nu e nimeni la inchisoare? Cand cei citiva corupti condamnati scapa de executare si voteaza legi in parlament?

Chiar si atunci cand ajung la condamnari, solutia suspendarii executarii pedepsei a devenit regula, executarea exceptia. Unii sustin ca doar Marea Britanie si SUA pronunta cu executare in dosare de coruptie, ca practica in UE este condamnarea cu suspendare. Aceasta solutie discutabila in cazurile de coruptie (inchisoare cu suspendare) a fost preferata de instantele din Romania si in 2010. Or, intr-o tara cu problemele de coruptie cum e Romania, te asteptai la solutii mai dure.

Potrivit bilantului DNA pe 2010, consemnat pe blogul jurnalistei de investigatii Emilia Sercan, din cele 81 de dosare soluţionate prin condamnări în 2010, in 39 s-au pronuntat condamnari la închisoare cu suspendare. De remarcat ca proportia condamnarilor cu suspendare vs condamnari cu executare (jumatate-jumatate anul trecut) scade vertiginos cand e vorba de personaje politice influente. Aici, regula devine condamnarea cu suspendare, executarea fiind exceptia. ​
•Citeste si: Achitarea lui Nastase si alti pasi inapoi in justitia din Romania. Plus cateva lucruri pozitive

VIDEO ICCJ: Nastase, achitat in dosarul "Matusa Tamara"

Romania trebuie salvata!

de Attila Biro, Victor Cozmei HotNews.ro

Joi, 15 decembrie 2011, 12:22 Dosare Anticoruptie


Magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) l-au achitat pe Adrian Nastase in dosarul "Matusa Tamara" in care fostul premier, fostul sau consilier Ristea Priboi si fostul sef al Oficiului National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor (ONPCSB), Ioan Melinescu, sunt acuzati de fapte de coruptie. Decizia nu este definitiva si poate fi atacata cu recurs. Procurorii DNA au cerut o pedeapsa de 3 ani de inchisoare cu suspendare pentru Adrian Nastase in acest caz. Dosarul "Matusa Tamara" este al treilea in care fostul premier Adrian Nastase a fost deferit justitiei de catre DNA.

•Completul format din judecatoarele Luminita Zglimbea, Sofica Dumitrascu si Angela Dragne au hotarat achitarea lui Adrian Nastase pentru infractiuni de dare de mita in dosarul "Matusa Tamara".
Potrivit minutei sentintei Adrian Nastase a fost achitat in baza articolului 10 litera d din Codul de Procedura Penala, acest articol spune ca "faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii".




ICCJ a mai decis si achitarea inculpatilor Ioan Melinescu si Ristea Priboi. Vezi aici minuta sedintei de la ICCJ in care Adrian Nastase a fost achitat in dosarul Matusa Tamara.

Magistratii au mai hotarat ca toate cheltuielile de judecata vor fi suportate de statul roman, dupa ce judecatorii instantei supreme au respins cererea lui Ristea Priboi ca denuntatorul Genica Boerica sa plateasca cheltuielile de judecata.

Decizia poate fi atacata cu recurs la Completul de 5 judecatori al ICCJ.

Avocatul lui Nastase, Ion Cazacu a explicat ca fostul premier a fost achitat pentru ca instanta a constatat ca fapta nu exista. "Andrian Nastase a fost achitat in baza articolului 10, litera A din Codul de Procedura Penala ceea ce inseamna ca instanta a constatat ca fapta de care e acuzat Nastase nu exista", a spus Cazacu.

"A fost o judecata dreapta. Este o solutie corecta", a spus Cazacu.

Pronuntarea sentintei in dosarul Matusa Tamara a fost amanat de doua ori pana acum. In urma cu o saptamana prezent la un termen in dosarul Trofeul Calitatii, Adrian Nastase a declarat ca este optimist in privinta verdictului si ca astepata sa fie achitat.

Dosarul "Matusa Tamara"

Potrivit procurorilor DNA, Melinescu si Nastase s-au intalnit in noiembrie 2000, primul (pe atunci membru al conducerii ONPCSB) informandu-l pe politician (pe atunci deputat) ca in cadrul ONPCSB exista in lucru un dosar privind depunerea de catre Dana Nastase a sumei de 400.000 de dolari intr-un cont deschis la banca Creditanstalt (devenita mai tarziu HVB Bank).

Melinescu i-ar fi promis lui Nastase ca va bloca dosarul pana dupa alegeri, iar dupa numirea in functia de presedinte al ONPCSB ar fi sustras lucrarea respectiva, pe care i-ar fi inmanat-o lui Ristea Priboi, la acea data consilier al lui Adrian Nastase. De fata s-ar fi aflat si controversatul om de afaceri Genica Boerica, care apare ca martor al acuzarii.

Conform rechizitoriului, informatiile din dosarul sustras de Melinescu ar fi demonstrat ca suma depusa de Dana Nastase nu era justificata de venituri.

"Potrivit unui contract de vanzare-cumparare anexat de catre depunator, reiesea ca suma de 400.000 USD, depusa in numerar, provenea din vanzarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri si a altor bunuri de valoare de catre matusa Danielei Nastase, pe nume Cernasov Tamara, care avea imputernicire in contul personal al Danielei Nastase deschis la Bank Austria Creditanstalt.

Conform acestui document, s-ar presupune ca 11 tablouri semnate de pictori ca Tonitza, Baba, Rousseau, Iser, Popescu, Bancila, Baraschi, Vermont, 3 manuscrise englezesti pe pergament din perioada 1784-1827, vase Doum Nancy si Lalique, obiecte valoroase de mobilier si 30 piese bijuterii aur totalizand cca. 600 grame s-au aflat in apartamentul de bloc al Tamarei Cernasov, in varsta de 91 de ani, care locuia singura.

Dovezi certe ca aceste bunuri s-au aflat in posesia si proprietatea vanzatoarei nu exista insa, intrucat aceasta nu a prezentat notarului public niciun document care sa ateste dobandirea bunurilor respective, ci numai o declaratie de buna credinta", arata procurorii.
•Citeste aici rechizitoriul dosarului Matusa Tamara.
Dosarul "Matusa Tamara" - de 1659 de zile in instanta. Termenul de prescriptie: iulie 2013

Intr-un raport de monitorizare a 27 de mari dosare de coruptie realizat de HotNews.ro, dosarul "Matusa Tamara" apare in top zece cele mai intarziate dosare in instanta, inregistrand 1.659 de zile, adica aproape 4 ani si 6 luni.

Tot in acelasi raport, dosarul "Matusa Tamara", judecat la ICCJ, este pe locul doi in topul dosarelor care se apropie de termenul de prescriptie. Potrivit informatiilor de la Curtea Suprema, dosarul fostului premier Adrian Nastase are termen de prescriptie in iulie 2013, adica peste un an si sapte luni.

Dosarul "Matusa Tamara" a fost judecat in 22 de termene, adica magistratii au dat in emdie cate un termen la 78 de zile (Doua luni si 16 zile).

Scandalos! Primăria Capitalei a rătăcit 5.208.000 de euro

Romania trebuie salvata!
Sorin Golea 01 Decembrie 2011, Ora 00:00
Libertatea.ro

Service Ciclop SA, unde unic acţionar este Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB), a intrat în insolvenţă. Acum, Municipalitatea, condusă de Sorin Oprescu, nu poate să justifice ce s-a întâmplat cu 5.208.000 de euro pe care-i avea Ciclop.









În 1989, firma Ciclop era singura societate de service auto de elită din România. După 1990, firma a trecut la Consiliul General al Municipiului Bucureşti, iar Municipalitatea încasa la bugetul local toate beneficiile, lăsând societăţii doar banii pentru investiţii. Conform salariaţilor, care au vrut să-şi păstreze anonimatul, din vânzarea câtorva locaţii, Ciclop a strâns, până în 2007, suma de 3 milioane de euro, bani puşi deoparte pentru investiţii. Totodată, societatea a închiriat câteva spaţii de pe urma cărora a încasat - şi încasează - 46.000 de euro pe lună.

Salariaţii erau plătiţi pe comision

În anul 2007, s-a decis externalizarea departamentelor de contabilitate, juridic şi de cadre, cheltuielile cu aceste servicii triplându-se automat. Societatea ar fi trebuit să meargă pe profit, ţinând cont de chiria lunară de 46.000 de euro pe care o încasa. Cu toate acestea, acum trei luni, Ciclop a intrat în insolvenţă pentru că nu şi-a plătit furnizorii.

Să urmărim puţin banii... Din august 2007 până în august 2011, adică în 48 de luni, Ciclop a încasat, doar din chirii, 2.208.000 de euro. La aceasta adăugăm cele 3.000.000 de euro pentru investiţii şi obţinem 5.208.000 de euro tocaţi în doar 4 ani, în condiţiile în care salariaţii erau plătiţi sub formă de comision pentru lucrările pe care le efectuau. Între timp, adică după ce s-a declarat insolvenţa, Ciclop a achitat 200.000 de euro pentru renovarea subunităţii de pe strada Ruică şi a continuat concedierile. La întrebarea unde sunt cele 5.208.000 de euro, nimeni din CGMB nu ne-a putut da un răspuns.


Mai mult: Scandalos! Primăria Capitalei a rătăcit 5.208.000 de euro - Ştiri interne | Libertatea.ro