Acest articol a apărut şi în Academia Caţavencu din 01 Apr 2009 | Alexandru Cautis |
Dosarul de la DNA al lui Puiu Popoviciu este de departe cel mai tare şmen mediatizat vreodată. "Ţigareta" e o glumă pe lîngă acest caz. Cazul Puiu Popoviciu merită premii: "Cel mai mare afacerist român prins vreodată în timp ce-şi aranja favorabil dosarul"; "Cea mai tare distribuţie în roluri secundare de aranjori de dosar" – şefii DGIPI şi DGA; "Cea mai mare figuraţie de seamă" – primari, parlamentari, miniştri; "Cea mai sigură scăpare din arest" – judecătoarea Viorica Costiniu. Aplauze, vă rog!
Partea istorică
Aşa cum încă de acum un an am tot publicat, Puiu Popoviciu este artizanul celui mai mare tun imobiliar din România postdecembristă. Povestea afacerii Băneasa, cuprinsă în dosarul DNA-ului, este foarte simplă, deşi e înconjurată de un hăţiş de legi. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti (USAMVB) a primit în proprietate, prin decret regal, în 1929, un teren pe care să desfăşoare activităţi didactice, cu menţiunea că acel teren nu va putea fi înstrăinat sub nici o formă pentru alte activităţi. În 1942, decretul regal din 1929 a fost abrogat, dar în noua lege terenul a rămas cu aceeaşi funcţiune didactică, prevăzută expres.
În 1948 a venit naţionalizarea, care l-a trecut în proprietatea statului, dar păstrîndu-i în continuare acelaşi obiect de activitate.
Şi criminalul Rîmaru a fost implicat în afacerea Popoviciu
Ca să aibă şi OTV motive să preia, în stilul consacrat, marele caz de corupţie al momentului, trebuie să spunem un lucru, cît se poate de adevărat: în 1971 acest teren a suferit modificări majore, din cauza criminalului în serie Rîmaru. Nu fiindcă şi-ar fi ucis victimele aici. Ci dintr-o cauză administrativă. Criminalul Rîmaru era student la Agronomie, universitate ce folosea acest teren. În urma scandalului iscat de crimele sale, s-a schimbat întreaga conducere a universităţii şi s-a dispus ca imaginea pătată de sînge să se spele cu mult verde. Noul rector al Agronomiei, Tiberiu Mureşan, a avut sarcina să facă pe teren o fermă-model, cu caracter didactic, să arate populaţiei că la această universitate se face cu adevărat carte, nu moarte de om. A ieşit o bijuterie de fermă, în care generaţii de agronomişti şi-au făcut mîna pe livezi, vii, grădini de legume şi flori de excepţie.
După ’89, ferma era în continuare în stare foarte funcţională.
Numai că pusese ochii pe terenul ei Puiu Popoviciu, al cărui tată fusese profesor chiar la USAMVB. Popoviciu i-a propus mai întîi rectorului Nicolai Pomohaci să facă o asociere din care să-i rezulte lui terenul fermei, de pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 42-46. Pomohaci s-a temut de puşcărie şi a refuzat oferta lui Puiu. Popoviciu a revenit cu doleanţa cînd Pomohaci a fost înlocuit la conducerea universităţii de Ioan Alecu, care a acceptat mintenaş propunerea.
– Pe 12.04.2000, USAMVB face un contract de asociere cu firma Log Trans a lui Popoviciu în care se specifică faptul că pe terenul pus la dispoziţie de universitate se vor desfăşura activităţi specifice ei. Cu alte cuvinte, agricultură. Exista şi o clauză specială care prevedea că, în cazul în care USAMVB intră la un moment dat în posesia terenului, căci îl avea doar în administrare, acesta se va transfera automat în capitalul social al firmei.
– Ca o coincidenţă, la două săptămîni de la semnarea acestui contract, pe 25.04.2000, USAMVB îşi intabulează terenul pe numele ei, invocînd legea din 1929, CARE ERA ABROGATĂ din 1942. Intabularea pe o lege veche şi abrogată a făcut-o judecătorul de la Cartea Funciară Bucureşti, GHEORGHE CUZUC (revenim la el mai jos, să vedeţi implicarea lui).
– În august 2000, terenul este trecut ca aport la capitalul social al Log Trans, devenită ulterior Băneasa Investments.
– Abia în 2001 USAMVB îşi ia titlu de proprietate pe acest teren, deci trecerea în capitalul social s-a făcut pînă la obţinerea titlului.
Partea penală
Pînă aici sînt lucruri pe care le-aţi putut citi în mai multe ziare, fiind partea de suprafaţă a afacerii. Noi am dat însă partea de substanţă, ilegalitatea crasă comisă prin această asociere. Anume faptul că terenul USAMVB era în 2000, cînd a fost trecut în capitalul unei firme private, DOMENIU PUBLIC AL STATULUI. Astfel apărea în anexa Hotărîrii de Guvern 517/ 1999, nemodificată în acest sens. Partea cea mai interesantă este că în 2002, deci hăt, la un an de cînd terenul trecuse chipurile în proprietatea USAMVB, el figurează drept domeniu public al statului şi în Legea 290/2002. Oare Parlamentul a votat o lege greşită? Nu. Falsă fusese, de fapt, trecerea terenului în proprietatea USAMVB. Iar Parlamentul n-o avea în catastife. Fiind domeniu public al statului, terenul nu putea fi înstrăinat în nici un chip (Legea 213/1998). Ca să poată fi înstrăinat trebuia să se dea o hotărîre de guvern specială de scoatere a lui din domeniul public. Or, aşa ceva nu s-a dat nicicînd, nici Guvernul Năstase nu a dat, nici Guvernul Tăriceanu. DE DREPT, TERENUL ESTE ÎN CONTINUARE DOMENIU PUBLIC AL STATULUI. Asta se şi susţine în dosarul de la DNA.
În acelaşi dosar mai apar şi nişte interceptări, în care se vede clar că Puiu Popoviciu şi Ioan Alecu ştiau că săvîrşesc un fals. Interceptările au fost făcute în intervalul decembrie 2008 – martie 2009. Ioan Alecu îi spune speriat lui Popoviciu că ce fac cu dosarul de la DNA, că e groasă. Popoviciu îl linişteşte spunîndu-i că are un prieten la "doi ş’un sfert", care e prieten cu comisarul care se ocupă de dosar. Aşa şi era. Popoviciu a apelat la Cornel Şerban, şeful DGIPI, care a apelat la Petru Pitcovici, ofiţer la DGA, care l-a sunat pe Ion Motoc, comisar implicat în strîngerea de date în respectivul dosar.
– La început, pe 16.12.2008, Pitcovici l-a contactat telefonic pe Motoc şi l-a invitat să vină la o discuţie în biroul lui Şerban, la DGIPI. Cum Motoc a refuzat, Pitcovici i-a propus să se vadă cu el în faţa DNA-ului. S-au văzut, iar Pitcovici i-a cerut primele date despre dosarul lui Popoviciu, interesîndu-se la ce procuror este în lucru.
– Pe 17.12.2008, Pitcovici l-a sunat din nou pe Motoc, ca să afle numele procurorului de caz. I-a spus chiar: „Poţi să-mi zici şi mie ceva? Putem să-l ajutăm pe om?“ (adică pe Popoviciu, n.r.). Şi-au dat întîlnire la restaurantul Codrii Cosminului.
– Pe 18.12.2008 s-au întîlnit în acest local Motoc, Şerban şi Pitcovici. În timpul discuţiei, Şerban, ca să arate ce important e Popoviciu, a spus că "la el fac coadă să intre Băsescu şi Tăriceanu" şi i-a cerut lui Motoc să citească bine dosarul şi să-i transmită ce conţine.
– Pe 24.12.2004, Pitcovici s-a prezentat cu nişte cadouri la Motoc şi i-a urat cele creştineşti, printre care şi cîteva întrebări, tradiţionale, desigur, despre dosarul lui Popoviciu.
– Pe 21.01.2009, Cornel Şerban l-a invitat pe Motoc să se vadă cu Popoviciu şi cerînd informaţii despre ce urmează să se facă în cauză, audieri, ridicări de documente. S-a oferit chiar să dea cîteva nume de persoane ce ar trebui să fie audiate.
– Pe 27.01.2009, Popoviciu, Şerban şi Motoc s-au întîlnit la Hotelul Howard Johnson. S-a discutat despre dosar, despre ce persoane ar trebui audiate ca să îi servească lui Popoviciu. Că erau conştienţi că sînt pe cale să comită o ilegalitate, rezultă din afirmaţiile lui Popoviciu, care recunoaşte, în ceea ce priveşte intervenţia lui Motoc în dosar, că "riscul e enorm".
Popoviciu, Pitcovici şi Şerban au fost salvaţi de mafia din Justiţie
Partea cu statul la coadă la Popoviciu, care reieşea din interceptarea discuţiilor lui Şerban cu ofiţerul Motoc, pare să aibă sens dacă urmărim alişverişul lui Tăriceanu cu afaceristul ce deţine terenul din Băneasa. Legătura dintre cei doi a fost făcută publică de Cozmin Guşă anul trecut în această formă:
În 2007, Tăriceanu a semnat o hotărîre de guvern prin care un teren domeniu public al statului, deţinut de Poşta Română, a trecut în domeniul privat al statului. Mai apoi, Poşta Română se asociază cu o firmă privată din anturajul lui Puiu Popoviciu, aducînd ca aport terenul respectiv. Valoarea de piaţă a terenului era de aproximativ 65.000.000 de euro, dar în asociere a fost evaluat la un preţ de vreo şaisprezece ori mai mic.
Cazul a ajuns la DNA, care îl incriminează, printre alţii, pe Gheorghe Cuzuc, implicat în intabularea terenului. Gheorghe Cuzuc face plîngere împotriva urmăririi sale penale. Aici trebuie făcută precizarea că o astfel de plîngere era o aberaţie juridică sau, ca să păstrăm terminologia de Drept, era „inadmisibilă“. Această aberaţie ajunge la judecătoarea Viorica Costiniu. În ciuda faptului că era o aberaţie, Viorica Costiniu cere DNA întregul dosar în cazul Poştei, în original. DNA refuză să-l dea în original, dar acceptă să-l dea în copie, motivînd că oricum e o aberaţie plîngerea lui Cuzuc. Viorica Costiniu se încăpăţînează să-l ceară şi, pentru a fi mai convingătoare, îi aplică lui Doru Ţuluş, şeful Secţiei a II-a din DNA, care instrumenta dosarul, o amendă de 500 de lei. La ceva timp, Viorica Costiniu acceptă că plîngerea era o aberaţie, dar amenda pentru Ţuluş rămîne. De ce oare atîta încrîncenare pe predarea unui dosar care oricum făcea obiectul unei aberaţii juridice? Explicaţia poate fi că, avînd dosarul în original, Costiniu putea sustrage declaraţii olografe. Nu e o premieră, se practică asiduu în instanţele noastre. De aceea se pare că Ţuluş s-a opus să-l dea în original.
Tot în 2007, tot Tăriceanu ia în concesiune (prin firma lui, ATS – dealer Citroën) o suprafaţă importantă pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 42-46. E, de fapt, o parcelă din terenul USAMVB pasat firmei lui Popoviciu, care face acum chiar obiectul dosarului în care sînt implicaţi Şerban de la DGIPI şi Pitcovici de la DGA. Intabularea terenului USAMVB a făcut-o la un moment dat tot… Gheorghe Cuzuc. Acesta e inculpat în acest dosar alături de Popoviciu, Pitcovici şi Şerban. Pe ultimii trei i-am văzut scoşi din arestul de o zi prin decizia judecătoarei Viorica Costiniu. Aceeaşi Viorica Costiniu care a făcut presiuni în mai vechiul dosar al Poştei Române, de care spuneam mai devreme, la solicitarea aceluiaşi Gheorghe Cuzuc.
Din surse judiciare, Viorica Costiniu nu a fost aleasă la întîmplare să judece în cazul lui Popoviciu de deunăzi. Alegerea judecătorilor în astfel de cazuri nu o face un calculator, în mod aleatoriu, cum a susţinut într-o emisiune TV liberala Norica Nicolai, juristă de profesie. Ci decide preşedintele de instanţă. În concluzie: acest ping-pong de terenuri între Tăriceanu şi Popoviciu s-a soldat cu trei eliberări din arest, prin grija unei judecătoare care e dedicată acestei cauze.
miercuri, 1 aprilie 2009
Ministrul Sârbu se afla în bolidul ucigaş
Acest articol a apărut şi în Academia Caţavencu din 01 Apr 2009 | Mircea Toma, Silviu Apostol
Limuzina de serviciu a ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, a omorît un om în apropiere de Guvern. Autorul omorului din culpă: şoferul limuzinei, un sepepist care gonea cu aproape 100 km/h în oraş. Autorul moral şi martorul omorului: ministrul Sârbu, care se grăbea să ajungă la o întîlnire la Guvern. Deşi martori oculari ai accidentului au identificat un pasager în maşina ministrului, Sârbu nu apare în ancheta Poliţiei. Deşi avea actele de identitate în propria maşină, victima a fost trimisă la morgă ca neidentificată. Totul indică o muşamalizare ca la carte a unui caz de omor. În care, din martor, ministrul Sârbu poate ajunge complice.
Iată răspunsul ministrului (de altfel, scrisoarea ministrului poate fi vizualizată mai jos):
"Referitor la solicitarea dumnavoastră de a vi se furniza anumite aspecte referitoare la accidentul auto survenit în data de 17.03.2009, precizez că ele nu fac obiectul Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, pe care o invocaţi, ci se încadrează în sfera informaţiilor cu caracter privat. Consider că atribuţiile şi obligativitatea, în ceea ce priveşte anchetarea acestui caz, dar şi stadiul în care se află, revin autorităţilor de drept, acestea fiind cele mai în măsură să vă furnizeze toate informaţiile necesare dumneavoastră."
Limuzina de serviciu a ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, a omorît un om în apropiere de Guvern. Autorul omorului din culpă: şoferul limuzinei, un sepepist care gonea cu aproape 100 km/h în oraş. Autorul moral şi martorul omorului: ministrul Sârbu, care se grăbea să ajungă la o întîlnire la Guvern. Deşi martori oculari ai accidentului au identificat un pasager în maşina ministrului, Sârbu nu apare în ancheta Poliţiei. Deşi avea actele de identitate în propria maşină, victima a fost trimisă la morgă ca neidentificată. Totul indică o muşamalizare ca la carte a unui caz de omor. În care, din martor, ministrul Sârbu poate ajunge complice.
Accidentul
Marţi, 17 martie, seara, la ora 19,45. Condiţiile meteorologice sînt nefavorabile pentru şoferi. Bulevardul Iancu de Hunedoara – cel care începe din Piaţa Victoriei şi continuă cu bulevardul Ştefan cel Mare – este foarte aglomerat; pe ambele sensuri se circulă încet, în coloană. În apropierea intersecţiei bulevardului cu strada Căderea Bastiliei, un automobil BMW care se îndrepta spre Calea Dorobanţi a ieşit din coloană pe linia de tramvai şi, fie pentru că a derapat, fie pentru că a încercat să vireze pentru a intra pe sensul opus, a fost surprins de un Audi A8 care venea lansat din direcţia opusă (deci gonea spre Guvern); BMW-ul a fost lovit din lateral dreapta, stîlpul dintre portiere fiind înfundat pînă la scaunul şoferului. Şoferul BMW-ului a decedat în urma loviturii. Cealaltă maşină, condusă de un subofiţer SPP, nu are decît aripa din faţă dreapta lovită, şoferul şi eventualul pasager nefiind răniţi. În apropierea accidentului opreşte o maşină SMURD care cheamă în ajutor o maşină de descarcerare; victima este transportată la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unde, după tentative de resuscitare fără succes, i se consemnează decesul prin stop cardiorespirator la ora 21. După SMURD, la locul accidentului au mai sosit, în ordine, Poliţia Comunitară, Pompierii şi Poliţia Rutieră.
Dispariţia 1
Logodnica tînărului care conducea BMW-ul a fost de serviciu peste noapte; s-a panicat căutîndu-l la telefon – tînărul avea două telefoane, nici unul deschis în acea noapte; dimineaţă, după ce a ajuns acasă, a început să-l caute. La garajul la care îşi ţinea şi meşterea maşina, un amic al logodnicului i-a povestit despre accident. S-a dus direct la Urgenţă – spitalul cel mai apropiat de bdul Iancu de Hunedoara. A întrebat la recepţie despre o victimă a unui accident din seara precedentă; i s-a spus – atenţie! – că a fost adus un tînăr neidentificat care a fost, între timp, transportat la Institutul Medico-Legal (IML). La IML, cînd s-a interesat, persoana cu care a discutat a părut să ştie cîte ceva – „A, băiatul de la Buzău!“ (victima era, într-adevăr, din Buzău); dar ulterior i s-a spus că este vorba despre o victimă neidentificată. Mai mult, nu numai că nu i s-a permis să încerce să o identifice, dar i s-a cerut ei să prezinte date de identificare ale mortului. Abia joi, la 48 de ore de la accident, a avut posibilitatea să vadă cadavrul. Scurt, cîteva secunde. La încheietura mîinii era legat un bileţel: „neidentificat“. Timp de două zile, un tînăr decedat a rămas fără identitate, identitate recuperată numai în urma insistenţei celor care i-au fost apropiaţi. Precizăm că în maşina distrusă existau în momentul accidentului actele de identitate ale decedatului. Mai mult chiar, miliţienii de la Rutieră au aflat din noaptea accidentului cine e victima, de la fostul proprietar al autovehiculului.
Dispariţia 2
Identitatea şoferului decedat nu a fost singura care a dispărut în acest accident. Mai există o fantomă care bîntuie evenimentul de marţi de la ora 19,45. Înainte de a deveni fantomă, personajul a fost cunoscut sub identitatea lui Ilie Sârbu. Pe 25 martie, la mai mult de o săptămînă de la accident, un tabloid (Click) a publicat ştirea despre prezenţa ministrului Agriculturii în maşina Audi, proprietate a ministerului. Prezenţa unui pasager – „un domn în costum, grizonant“ – în maşină este menţionată şi de un martor al evenimentului. Martorul povesteşte că, imediat după accident, şoferul Audi-ului a ieşit din maşină şi a dat un telefon; după cîteva minute, un alt Audi a apărut la locul accidentului; în maşina nou-venită a urcat pasagerul grizonant, care a fost identificat de ziarişti ca fiind Ilie Sârbu. Şi dus a fost, de parcă nici n-ar fi trecut vreodată pe-acolo. Jurnaliştii tabloidului amintit scriu că ministrul a fost dus la acelaşi Spital de Urgenţă, pentru a se asigura că accidentul nu a avut vreun efect asupra operaţiei (de colecist) la care fusese supus cu o săptămînă mai devreme.
Operaţiunea "Ştergeţi urmele"
În opinia noastră, ascunderea identităţii victimei accidentului are legătură cu ascunderea identităţii martorului. Victima înseamnă rude, aparţinători care încearcă să afle adevărul despre accident. Or, să ţii la distanţă (fie şi cîteva zile) aparţinătorii poate să permită „fantomei“ să-şi şteargă urmele sau, cel puţin, să atenueze rolul pe care l-ar fi putut avea în accident. Pentru noi, semnalul cel mai grav a fost prelungirea statutului de „neidentificat“ al victimei. Caracterul intenţionat al ascunderii identităţii acesteia este, pentru noi, limpede: aparţinătorii au ridicat epava maşinii din custodia Poliţiei. În maşină, ei au găsit borseta cu toate actele de identitate ale decedatului şi, mai mult, tot în borsetă au găsit cheia de contact a BMW-ului! Or, cînd eşti lovit mortal de o maşină, nu credem că mai ai timp să scoţi cheia din contact şi să ţi-o pui, grijuliu, în borsetă. Operaţiunea asta s-a petrecut la Poliţie, Poliţia care nu a comunicat nimănui – nici aparţinătorilor, nici spitalului, nici IML-ului – identitatea decedatului. Asta deşi identificarea celor implicaţi în accidente este, conform purtătorului de cuvînt al Poliţiei, un punct obligatoriu în procedurile pe care agenţii de circulaţie trebuie să le îndeplinească.
De dispariţia ministrului din istoria accidentului s-au ocupat alţii
Purtătorul de cuvînt al Ministerului Agriculturii i-a transmis lui Ilie Sârbu întrebarea noastră cu privire la prezenţa domniei sale la locul accidentului. Răspunsul – refuzat a fi comunicat direct de către înaltul demnitar – a fost: "Nu mă interesează subiectul, n-am fost acolo, n-am ce să comentez". Purtătorul de cuvînt a adăugat că ministrul a participat, în seara accidentului, la o întîlnire a miniştrilor PSD şi PD-L la Guvern. Asta nu-i decît o minciună prin omisiune: este foarte probabil că ministrul se îndrepta spre Guvern – acesta era sensul deplasării maşinii –, unde, la 15 minute de la ora accidentului, urma să înceapă respectiva întîlnire. Un răspuns care intră în galeria răspunsurilor pe care le-a oferit ministrul Ludovic Orban cînd a încercat să şteargă urmele accidentului al cărui autor a fost sau, dacă vă mai amintiţi, pe care însuşi Ilie Sârbu le-a furnizat în urma accidentului de vînătoare din care numai efectele accidentului n-au să mai poată fi vreodată şterse.
SPP nu neagă că Sârbu era în maşină
Bogdan Onea, purtătorul de cuvînt al SPP, ne-a dat o declaraţie halucinantă. Şi anume: că accidentul nu este problema instituţiei pe care o reprezintă, pentru că şoferul ministrului Agriculturii nu se afla în timpul serviciului. Adică, din punctul de vedere al SPP, şoferul sepepist îşi terminase orele de muncă şi nu mai era problema şefilor lui unde se află şi ce face. Atenţie, însă! Purtătorul de cuvînt nu a negat faptul că ministrul Ilie Sârbu ar fi fost pasagerul Audi-ului, ci doar a aruncat vina pe sepepist, care o ardea, chipurile, de capul lui prin Bucureşti, în timpul liber. Ulterior acestei discuţii, reprezentantul Poliţiei, Christian Ciocan, ne-a declarat că şoferul sepepist, Stelian Armaşu, a declarat pentru Poliţie că era singur în maşină în momentul accidentului. Păi, asta înseamnă că un subofiţer al SPP a luat limuzina ministerului, în valoare de 70.000 de euro, şi, cu un sfert de oră înainte de producerea accidentului, a plecat să se plimbe cu ea pe drumul spre Guvern, acolo unde Ilie Sârbu trebuia să ajungă la şedinţa de Guvern de la ora 20. Bogdan Onea a refuzat, ulterior primei declaraţii, să mai dea şi altele, deşi Academia Caţavencu i le-a solicitat repetat.
O reacţie asemănătoare a avut şi purtătorul de cuvînt al Spitalului de Urgenţă Floreasca, Bogdan Opriţa. Iniţial, acesta ne-a declarat că va verifica dacă ministrul Agriculturii şi şoferul său au primit îngrijiri medicale de la medicii spitalului în seara producerii accidentului. Ulterior, Opriţa nu a mai răspuns la apelurile noastre.
Declaraţia unui martor ocular
"A mai venit un Audi şi l-a luat pe pasagerul (Ilie Sârbu – n.r.) din Audi"
La o zi după accident, pe site-ul de Internet forum.4tuning.ro, un user (care, contactat telefonic de Academia Caţavencu, a cerut să rămînă anonim) a postat următorul comentariu:
"Eu am fost unul dintre martorii accidentului. (…) La un moment dat, am văzut cum un BMW, care era şi el pe linia de tramvai, a virat foarte brusc la stînga, intrînd pe sensul celălalt de mers, ciocnindu-se cu Audi-ul. Cel din Audi nu a avut timp să îl evite sau să frîneze. Avea ceva viteză, aprox. 90-120 km/h. Spun asta pentru că eu aveam aprox. 70-80 km/h. (…) Imediat după momentul impactului, şoferul din Audi a coborît, s-a uitat un pic spre BMW, apoi a pus mîna pe telefon (…). Din cîte am auzit, şoferul din Audi era de la SPP, în maşină fiind încă o persoană. La nici 2-3 minute de la accident, a mai venit un Audi (parcă) şi l-a luat pe pasagerul (a doua persoană) din Audi. Maşina era de la Guvern sau ceva de genu’.“
Limuzina de serviciu a ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, a omorît un om în apropiere de Guvern. Autorul omorului din culpă: şoferul limuzinei, un sepepist care gonea cu aproape 100 km/h în oraş. Autorul moral şi martorul omorului: ministrul Sârbu, care se grăbea să ajungă la o întîlnire la Guvern. Deşi martori oculari ai accidentului au identificat un pasager în maşina ministrului, Sârbu nu apare în ancheta Poliţiei. Deşi avea actele de identitate în propria maşină, victima a fost trimisă la morgă ca neidentificată. Totul indică o muşamalizare ca la carte a unui caz de omor. În care, din martor, ministrul Sârbu poate ajunge complice.
Iată răspunsul ministrului (de altfel, scrisoarea ministrului poate fi vizualizată mai jos):
"Referitor la solicitarea dumnavoastră de a vi se furniza anumite aspecte referitoare la accidentul auto survenit în data de 17.03.2009, precizez că ele nu fac obiectul Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, pe care o invocaţi, ci se încadrează în sfera informaţiilor cu caracter privat. Consider că atribuţiile şi obligativitatea, în ceea ce priveşte anchetarea acestui caz, dar şi stadiul în care se află, revin autorităţilor de drept, acestea fiind cele mai în măsură să vă furnizeze toate informaţiile necesare dumneavoastră."
Limuzina de serviciu a ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, a omorît un om în apropiere de Guvern. Autorul omorului din culpă: şoferul limuzinei, un sepepist care gonea cu aproape 100 km/h în oraş. Autorul moral şi martorul omorului: ministrul Sârbu, care se grăbea să ajungă la o întîlnire la Guvern. Deşi martori oculari ai accidentului au identificat un pasager în maşina ministrului, Sârbu nu apare în ancheta Poliţiei. Deşi avea actele de identitate în propria maşină, victima a fost trimisă la morgă ca neidentificată. Totul indică o muşamalizare ca la carte a unui caz de omor. În care, din martor, ministrul Sârbu poate ajunge complice.
Accidentul
Marţi, 17 martie, seara, la ora 19,45. Condiţiile meteorologice sînt nefavorabile pentru şoferi. Bulevardul Iancu de Hunedoara – cel care începe din Piaţa Victoriei şi continuă cu bulevardul Ştefan cel Mare – este foarte aglomerat; pe ambele sensuri se circulă încet, în coloană. În apropierea intersecţiei bulevardului cu strada Căderea Bastiliei, un automobil BMW care se îndrepta spre Calea Dorobanţi a ieşit din coloană pe linia de tramvai şi, fie pentru că a derapat, fie pentru că a încercat să vireze pentru a intra pe sensul opus, a fost surprins de un Audi A8 care venea lansat din direcţia opusă (deci gonea spre Guvern); BMW-ul a fost lovit din lateral dreapta, stîlpul dintre portiere fiind înfundat pînă la scaunul şoferului. Şoferul BMW-ului a decedat în urma loviturii. Cealaltă maşină, condusă de un subofiţer SPP, nu are decît aripa din faţă dreapta lovită, şoferul şi eventualul pasager nefiind răniţi. În apropierea accidentului opreşte o maşină SMURD care cheamă în ajutor o maşină de descarcerare; victima este transportată la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unde, după tentative de resuscitare fără succes, i se consemnează decesul prin stop cardiorespirator la ora 21. După SMURD, la locul accidentului au mai sosit, în ordine, Poliţia Comunitară, Pompierii şi Poliţia Rutieră.
Dispariţia 1
Logodnica tînărului care conducea BMW-ul a fost de serviciu peste noapte; s-a panicat căutîndu-l la telefon – tînărul avea două telefoane, nici unul deschis în acea noapte; dimineaţă, după ce a ajuns acasă, a început să-l caute. La garajul la care îşi ţinea şi meşterea maşina, un amic al logodnicului i-a povestit despre accident. S-a dus direct la Urgenţă – spitalul cel mai apropiat de bdul Iancu de Hunedoara. A întrebat la recepţie despre o victimă a unui accident din seara precedentă; i s-a spus – atenţie! – că a fost adus un tînăr neidentificat care a fost, între timp, transportat la Institutul Medico-Legal (IML). La IML, cînd s-a interesat, persoana cu care a discutat a părut să ştie cîte ceva – „A, băiatul de la Buzău!“ (victima era, într-adevăr, din Buzău); dar ulterior i s-a spus că este vorba despre o victimă neidentificată. Mai mult, nu numai că nu i s-a permis să încerce să o identifice, dar i s-a cerut ei să prezinte date de identificare ale mortului. Abia joi, la 48 de ore de la accident, a avut posibilitatea să vadă cadavrul. Scurt, cîteva secunde. La încheietura mîinii era legat un bileţel: „neidentificat“. Timp de două zile, un tînăr decedat a rămas fără identitate, identitate recuperată numai în urma insistenţei celor care i-au fost apropiaţi. Precizăm că în maşina distrusă existau în momentul accidentului actele de identitate ale decedatului. Mai mult chiar, miliţienii de la Rutieră au aflat din noaptea accidentului cine e victima, de la fostul proprietar al autovehiculului.
Dispariţia 2
Identitatea şoferului decedat nu a fost singura care a dispărut în acest accident. Mai există o fantomă care bîntuie evenimentul de marţi de la ora 19,45. Înainte de a deveni fantomă, personajul a fost cunoscut sub identitatea lui Ilie Sârbu. Pe 25 martie, la mai mult de o săptămînă de la accident, un tabloid (Click) a publicat ştirea despre prezenţa ministrului Agriculturii în maşina Audi, proprietate a ministerului. Prezenţa unui pasager – „un domn în costum, grizonant“ – în maşină este menţionată şi de un martor al evenimentului. Martorul povesteşte că, imediat după accident, şoferul Audi-ului a ieşit din maşină şi a dat un telefon; după cîteva minute, un alt Audi a apărut la locul accidentului; în maşina nou-venită a urcat pasagerul grizonant, care a fost identificat de ziarişti ca fiind Ilie Sârbu. Şi dus a fost, de parcă nici n-ar fi trecut vreodată pe-acolo. Jurnaliştii tabloidului amintit scriu că ministrul a fost dus la acelaşi Spital de Urgenţă, pentru a se asigura că accidentul nu a avut vreun efect asupra operaţiei (de colecist) la care fusese supus cu o săptămînă mai devreme.
Operaţiunea "Ştergeţi urmele"
În opinia noastră, ascunderea identităţii victimei accidentului are legătură cu ascunderea identităţii martorului. Victima înseamnă rude, aparţinători care încearcă să afle adevărul despre accident. Or, să ţii la distanţă (fie şi cîteva zile) aparţinătorii poate să permită „fantomei“ să-şi şteargă urmele sau, cel puţin, să atenueze rolul pe care l-ar fi putut avea în accident. Pentru noi, semnalul cel mai grav a fost prelungirea statutului de „neidentificat“ al victimei. Caracterul intenţionat al ascunderii identităţii acesteia este, pentru noi, limpede: aparţinătorii au ridicat epava maşinii din custodia Poliţiei. În maşină, ei au găsit borseta cu toate actele de identitate ale decedatului şi, mai mult, tot în borsetă au găsit cheia de contact a BMW-ului! Or, cînd eşti lovit mortal de o maşină, nu credem că mai ai timp să scoţi cheia din contact şi să ţi-o pui, grijuliu, în borsetă. Operaţiunea asta s-a petrecut la Poliţie, Poliţia care nu a comunicat nimănui – nici aparţinătorilor, nici spitalului, nici IML-ului – identitatea decedatului. Asta deşi identificarea celor implicaţi în accidente este, conform purtătorului de cuvînt al Poliţiei, un punct obligatoriu în procedurile pe care agenţii de circulaţie trebuie să le îndeplinească.
De dispariţia ministrului din istoria accidentului s-au ocupat alţii
Purtătorul de cuvînt al Ministerului Agriculturii i-a transmis lui Ilie Sârbu întrebarea noastră cu privire la prezenţa domniei sale la locul accidentului. Răspunsul – refuzat a fi comunicat direct de către înaltul demnitar – a fost: "Nu mă interesează subiectul, n-am fost acolo, n-am ce să comentez". Purtătorul de cuvînt a adăugat că ministrul a participat, în seara accidentului, la o întîlnire a miniştrilor PSD şi PD-L la Guvern. Asta nu-i decît o minciună prin omisiune: este foarte probabil că ministrul se îndrepta spre Guvern – acesta era sensul deplasării maşinii –, unde, la 15 minute de la ora accidentului, urma să înceapă respectiva întîlnire. Un răspuns care intră în galeria răspunsurilor pe care le-a oferit ministrul Ludovic Orban cînd a încercat să şteargă urmele accidentului al cărui autor a fost sau, dacă vă mai amintiţi, pe care însuşi Ilie Sârbu le-a furnizat în urma accidentului de vînătoare din care numai efectele accidentului n-au să mai poată fi vreodată şterse.
SPP nu neagă că Sârbu era în maşină
Bogdan Onea, purtătorul de cuvînt al SPP, ne-a dat o declaraţie halucinantă. Şi anume: că accidentul nu este problema instituţiei pe care o reprezintă, pentru că şoferul ministrului Agriculturii nu se afla în timpul serviciului. Adică, din punctul de vedere al SPP, şoferul sepepist îşi terminase orele de muncă şi nu mai era problema şefilor lui unde se află şi ce face. Atenţie, însă! Purtătorul de cuvînt nu a negat faptul că ministrul Ilie Sârbu ar fi fost pasagerul Audi-ului, ci doar a aruncat vina pe sepepist, care o ardea, chipurile, de capul lui prin Bucureşti, în timpul liber. Ulterior acestei discuţii, reprezentantul Poliţiei, Christian Ciocan, ne-a declarat că şoferul sepepist, Stelian Armaşu, a declarat pentru Poliţie că era singur în maşină în momentul accidentului. Păi, asta înseamnă că un subofiţer al SPP a luat limuzina ministerului, în valoare de 70.000 de euro, şi, cu un sfert de oră înainte de producerea accidentului, a plecat să se plimbe cu ea pe drumul spre Guvern, acolo unde Ilie Sârbu trebuia să ajungă la şedinţa de Guvern de la ora 20. Bogdan Onea a refuzat, ulterior primei declaraţii, să mai dea şi altele, deşi Academia Caţavencu i le-a solicitat repetat.
O reacţie asemănătoare a avut şi purtătorul de cuvînt al Spitalului de Urgenţă Floreasca, Bogdan Opriţa. Iniţial, acesta ne-a declarat că va verifica dacă ministrul Agriculturii şi şoferul său au primit îngrijiri medicale de la medicii spitalului în seara producerii accidentului. Ulterior, Opriţa nu a mai răspuns la apelurile noastre.
Declaraţia unui martor ocular
"A mai venit un Audi şi l-a luat pe pasagerul (Ilie Sârbu – n.r.) din Audi"
La o zi după accident, pe site-ul de Internet forum.4tuning.ro, un user (care, contactat telefonic de Academia Caţavencu, a cerut să rămînă anonim) a postat următorul comentariu:
"Eu am fost unul dintre martorii accidentului. (…) La un moment dat, am văzut cum un BMW, care era şi el pe linia de tramvai, a virat foarte brusc la stînga, intrînd pe sensul celălalt de mers, ciocnindu-se cu Audi-ul. Cel din Audi nu a avut timp să îl evite sau să frîneze. Avea ceva viteză, aprox. 90-120 km/h. Spun asta pentru că eu aveam aprox. 70-80 km/h. (…) Imediat după momentul impactului, şoferul din Audi a coborît, s-a uitat un pic spre BMW, apoi a pus mîna pe telefon (…). Din cîte am auzit, şoferul din Audi era de la SPP, în maşină fiind încă o persoană. La nici 2-3 minute de la accident, a mai venit un Audi (parcă) şi l-a luat pe pasagerul (a doua persoană) din Audi. Maşina era de la Guvern sau ceva de genu’.“
Abonați-vă la:
Postări (Atom)