Dar să revenim la Dragnea: dacă ar fi rămas pe post, acesta, din postura de Ministru de Interne, ar fi avut ocazia să-l aresteze pe Liviu Dragnea, fost şef al Consiliului Judeţean Teleorman. La acest gest l-ar fi forţat Adrian Bădulescu, Adrian Florescu şi Alexandru Mocanu, trei parlamentari PDL de Teleorman, care săptămîna trecută au cerut să se facă public cum s-a cheltuit bugetul pe 2008 al CJ-ul condus de Dragnea şi ce firme au cîştigat licitaţiile publice pentru respectivii bani. O informaţie de bun simţ, normală într-un stat normal! Numai că la raport ar fi ieşit la iveală încrengătura afacerilor de milioane de euro ale baronului PSD. Decît să se afle ce şmenuri a gestionat, Dragnea a preferat să renunţe la ministeriat şi să revină la şefia CJ Teleorman, să-şi continue afacerile şi să şi le acopere. În momentul de faţă, cu demisia sa, Dragnea l-a concurat puternic pe Geoană la poziţia de Prostănac al partidului. Dar măcar rămîne un prostănac liber, ceea ce nu se ştie dacă se întîmpla în cazul în care contractele de licitaţii ale CJ Teleorman deveneau publice. O parte din trecutul dubios al lui Dragnea, puteţi vedea mai jos.
În 2004, deputatul PD Alexandru Mocanu a avut o interpelare în Camera Deputaţilor intitulată "Premeditată gestionare frauduloasă a banului public de către Liviu Dragnea, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman". Pe scurt, situaţia gestionată de Dragnea, la care făcea referire Mocanu, se prezintă aşa: Consiliul Judeţean Teleorman avea în ogradă în 2001 o mare societate de construcţii, Tel -Drum S.A. Acţionar unic la această societate care stăpînea aurul gri din judeţ era CJ Teleorman. Pe 25.05.2001, Liviu Dragnea, preşedintele CJ, sună din corn şi îi cheamă la o şedinţă extraordinară pe toţi consilierii, ca să aprobe contractarea unui credit de 15,4 miliarde lei de la BRD, bani cu care să se cumpere un "tren reciclator", utilaj care urma să folosească la refacerea drumurilor judeţene.
Consilierii au aprobat propunerea şi utilajul a fost cumpărat cu 30,9 miliarde de lei. Aici apare prima şmecherie de viitor capabil ministru. Trenul reciclator n-a fost trecut în scriptele firmei judeţene Tel-Drum S.A., singura instituţie care-l putea folosi, ci a fost băgat în patrimoniul Consiliului Judeţean. Reţineţi aspectul, e important mai încolo.La şase luni de la această hotărîre de consiliu, Dragnea cere adunarea pentru o nouă şedinţă extraordinară. Pe 20.12.2001, în ultima întrunire a anului, au fost puse pe ordinea de zi 26 de proiecte de hotărîri. Consilierii au avut la dispoziţie o oră ca să se prindă despre ce este vorba în cele 26 de proiecte. Ceea ce înseamnă în jur de două minute de analiză pe fiecare hotărîre în parte. În amalgamul de propuneri date la răsfoit cu viteza vîntului s-au aflat şi două chestiuni de maximă importanţă pentru societatea judeţeană Tel-Drum. O dată, s-a propus ca CJ Teleorman să obţină un împrumut de 10 milioane de dolari, garantat de stat, pentru reabilitarea drumurilor judeţene. Şi, în al doilea rînd, s-a propus privatizarea societăţii Tel-Drum. Puse cap la cap cele două decizii, rezultă că urma să se privatizeze o afacere care din start avea asigurată finanţare de 10 milioane cocari. La acest dublu atentat la banul public, consilierii au mai fost puşi să aprobe în grabă două detalii de subtilitate financiară. Anume, faptul ca evaluarea societăţii să o facă evaluatorul care se oferă să execute lucrarea la cel mai mic preţ, iar la baza ei să stea balanţa contabilă valabilă în luna a unsprezecea a anului 2001. Tradus în fapte, prin aceste mici chiţibuşuri, Dragnea a gestionat fără probleme o proastă evaluare a societăţii care putea să repare drumurile judeţene pentru 10 milioane de dolari, garantat.Deşi acţiunile Tel-Drum erau cotate la 25.000 de lei bucata, evaluatorul a recomandat să fie vîndute la un preţ de 6.369 lei acţiunea, adică pe sfert. Ceea ce a făcut ca firma judeţeană de reparat drumuri, cu un activ net la acea vreme de vreo 20 miliarde de lei, să se vîndă cu numai 4 miliarde de lei. Cel care a cumpărat cu preţ redus firma Tel-Drum, cu ajutorul Consiliului Judeţean, este Fişcuci Marian, prieten de-o viaţă tocmai cu preşedintele Consiliului Judeţean, Liviu Dragnea. Ce coincidenţă frumoasă!O nouă surpriză vine după trei luni de la trecerea în proprietatea lui Fişcuci a tuturor acţiunilor deţinute de Consiliul Judeţean la Tel-Drum. CJ Teleorman redevine acţionar la aceeaşi societate, cu un număr de 5.490 de acţiuni, însemnînd o pondere de 0,86%. Dar, conform lui Teodor Niţulescu, prefect al judeţului la acea dată, în cazul acesta acţiunea a fost cotată la 25.000 de lei. Vă daţi seama, în trei luni de la privatizare, afacerile au mers atît de bine că valoarea societăţii a crescut cică de patru ori, ajungînd la preţul corect din momentul privatizării. După alte trei luni, CJ Teleorman îi vinde lui Fişcuci şi aceste 5.490 de acţiuni. Dacă DNA-ul ar lua la puricat acest schimb dubios de acţiuni la preţuri diferite, s-ar putea să asistăm în premieră în România la arestarea unui Ministru de Interne, fost preşedinte de consiliu la vremea parafării vînzării.Dar să revenim un pic la trenul reciclator, care, cum spuneam, a rămas în custodia Consiliului Judeţean. Nemaiavînd societate de reparat drumuri, CJ Teleorman s-a trezit că are un utilaj scump garat în obor, cu care n-are ce face. Dacă utilajul ar fi fost trecut de la achiziţionare ca activ al Tel-Drum, că doar această societate a Consiliului Judeţean urma să-l folosească, nu s-ar mai fi putut diminua atît de drastic preţul acţiunilor. Deci pierdea prietenul lui Dragnea, cumpărătorul Marian Fişcuci. Aşa, rămînînd cu un utilaj imposibil de folosit, nu pierdea decît CJ Teleorman, cu care Dragnea nu era în relaţie de prietenie, ci de şefie. Ca să iasă din penibila situaţie, Dragnea şi consilierii lui n-au avut ce face şi a trebuit să închirieze trenul reciclator unei firme de asfaltat drumuri judeţene în Teleorman. Adică firmei Tel-Drum. Iar dacă am zis Tel-Drum, am zis prietenie şi dacă e prietenie, am zis preţuri pe cinste. Un utilaj plătit cu 30 miliarde de lei, care repara drumuri de aproximativ 80 miliarde de lei pe an, a ajuns astfel să fie închiriat cu juma' de miliard pe an. O dată cu acest utilaj, Tel-Drum a primit monopolul pe drumurile din judeţ. Avea anvergură să acopere întreg judeţul, că deh, era fosta firmă de stat care deservea tot Teleormanul. Şi avea şi unicul tren reciclator din zonă. Ceea ce a făcut net departajarea la licitaţiile cîştigate mai apoi şi în care condiţia de eligibilitate era fix utilajul cu pricina. Succint, un utilaj plătit din bani publici, a halit milioane de euro bani publici, în favoarea prietenului lui Liviu Dragnea. Profitul brut declarat pe 2006 a fost de 6.191.284 RON (aproximativ două milioane de euro), iar pe 2007 de 16.974.684 RON (aproximativ cinci milioane de euro). În ciuda cîştigurilor mari, în 2006 Fişcuci vinde majoritatea acţiunilor altor două persoane. Ce l-o fi apucat să dea mina de aur gri din mînă? O explicaţie ar fi faptul că acţiunile vîndute nu sînt nominale, ci la purtător. Cu alte cuvinte, pot fi ale oricui, persoanele trecute oficial în scripte fiind doar de paravan. Spre exemplu, ar putea fi chiar ale lui Dragnea, că chiar ar merita omul, la ce rol a jucat în dezvoltarea Tel-Drumului ca firmă privată, de la privatizare, trecînd prin utilarea cu tren reciclator, pînă la cîştigarea de licitaţii.Pentru că domnul Dragnea e un om ocupat, după cum aţi văzut mai sus, ne-am gîndit să-i dăm o mînă de ajutor la completarea declaraţiei de avere, care încă n-a văzut lumina site-ului Ministerului de Interne în forma sa reactualizată. Mai mult decît atît, noi ştim că domnul ministru devine puţin dislexic cînd începe să-şi numere casele şi terenurile din Alexandria, aşa că ne-am dus la faţa locului să facem noi socotelile, luînd ca punct de reper ultimele declaraţii de avere completate de domnul ministru în fosta sa calitate de preşedinte al CJ Teleorman. Imperiul imobiliar al baronului stă lungit între două străzi paralele din centrul Alexandriei, la umbra unui conac impunător, în jurul căuia moşia s-a tot extins pe măsură ce domnul Dragnea a reuşit să-şi convingă mai toţi vechini să se mute şi să-i vîndă lui. Uite aşa, în martie 2007 declaraţia de avere lista patru terenuri, numai în Alexandria, cu o suprafaţă totală de 3.150 mp. Pornirile latifundiare ale baronului Dragnea nu s-au oprit însă aici dacă consultăm şi ultima declataţie de avere, datată iulie 2008. La prima vedere apare un sigur teren în Alexandria, în dreptul căuria a menţionat la modul de dobîndire "act de alipire din 2007". Înţelegem deci că a alipit cele patru terenuri din care a rezultat un întreg, însă nu ne explicăm cum din 3.150 de mp adunaţi au rezultat aproape 6.000 de mp.Să trece în revistă şi capitolul imobile. Consultăm declaraţia şi ne înfiinţăm pe strada Ion Creangă la numărul 103 cu ochii după "o casă în construcţie". Ridicăm privirea şi deasupra noastră dăm cu ochii de mîndreţea de conac, finisat şi aranjat. Imediat lîngă, la 105A, adresă la care a fost declarat în proprietate numai un teren, am mai găsit o casă. Fiind vorba de o casă bătrînească, ne gîndim că poate domnul Dragnea a refuzat să califice aşa ceva drept clădire. Ne mutăm şi pe strada Tudor Vladimirescu, mai exact în spatele moşiei. Aici găsim şi celelalte două terenuri acoperite de case, dintre numai una singură apare în declaraţia de avere din 2007. Nu şi în 2008, unde singura casă recunoscută în Alexandria este conacul în construcţie.Acestea fiind zise, vă urăm lectură plăcută despre isprăvile lui Dragnea în ediţiile viitoare şi vă invităm la film. Un film despre un drum făcut sub şefia lui Dragnea, de firma prietenului lui Dragnea, care drum a cam intrat la apă. Mai multe nu vă zic, să lăsăm imaginile să vorbească. Filmul va fi postat în curînd pe acest site. Intrarea gratis.
Academia Catavencu
Alexandru CĂUTIŞ
Roxana JIPA
luni, 9 februarie 2009
Imperiul din Teleorman pentru care Dragnea a abandonat Internele
Opt terenuri, şase case, acţiuni la o societate hotelieră, spaţii comerciale şi conturi bancare, plus un interes direct la Tel Drum, firma abonată la banii publici - motive ultrabănoase pentru ca Liviu Dragnea să nu regrete demisia.
Liviu Dragnea a părăsit Capitala la începutul săptămânii trecute şi a tă-iat-o spre drumeagurile de munte luând cu el în rucsac misterul demisiei din fruntea Internelor. Nu însă înainte să treacă pe la biroul său din Alexandria, luni seară, la doar câteva ore după anunţul demisiei. Deşi în ultima jumătate de an abia dacă a mai condus două şedinţe ale Consiliului Judeţean Teleorman, pe 2 februarie a mers la CJ, a schimbat câteva cuvinte cu şeful de cabinet, după care s-a făcut nevăzut.
Motivele neoficiale ale plecării de la MAI, bănuite deja de presă, au legătură atât cu afacerile dubioase pe bani publici pe care le desfăşoară în judeţ încă de pe vremea când era prefect, cât şi cu faptul că Dragnea s-a temut că va pierde controlul imperiului său din Teleorman, întrucât pedeliştii n-au vrut în ruptul capului să facă blat la alegerile pentru şefia CJ.
Evoluţia carierei baronului de Teleorman este însă o poveste ştiută numai în anturajul politic.
Unul dintre păstrătorii secretului, om politic activ, lider PDL în Teleorman, a istorisit pentru Cotidianul, sub protecţia anonimatului, cum a urcat pe treptele puterii ex-ministrul de Interne.
„Liviu a venit în Partidul Democrat ca simplu membru în filiala Turnu Măgurele în primăvara lui ’96, cu două-trei luni înainte de localele din iunie. Proaspăt membru PD, a candidat la alegerile locale şi a ieşit consilier local la Turnu. În toamnă, după alegerile generale, când s-a făcut guvernul cu CDR, în urma negocierilor de la Bucureşti s-a decis ca Prefectura Teleorman să fie dată PD-ului. Aici un rol important l-a avut şi Adriean Videanu, preşedinte la Tineretul Democrat sau nu mai ţin minte dacă trecuse deja la seniori. Ne-am întâlnit la Organizaţia Judeţeană Teleorman să facem propunerile pentru postul de prefect. Şi-au anunţat candidaturile trei colegi: Corin Lunganu, Florica Nedelcu şi Liviu Nicolae Dragnea, oarecum surprinzător pentru că era nou în partid şi nu prea îl ştiam. Au fost discuţii pro şi contra până la miezul nopţii, după care s-a trecut la vot secret.
Pe locul unu a ieşit Lunganu, pe doi Nedelcu şi pe trei, la distanţă mare - oarecum firesc - Liviu Dragnea. Surpriza a fost că, a doua seară, Dragnea s-a dus la Bucureşti de mână cu unul dintre colegi, Ştefan Georgescu, văr al Mioarei Roman, şi s-a dus cu un somn mare de Dunăre, de vreun metru şi ceva. Ştiţi cum se zice la noi aici în sud, că am fost sub turci atâta vreme, s-a dus cu peşcheşu’, a intrat la Petre Roman (n.red.-preşedinte PD la acea vreme) prin budoar şi s-a întors prefect. Noi l-am luat pe Videanu şi am fost la o discuţie cu Roman, că n-am ştiut cum să reacţionăm, dar Petre ne-a zis că i-a plăcut de el, că e băiat tânăr şi că o să facă treabă“, povesteşte sursa Cotidianului.
„Într-un fel ironic, peste câţiva ani, Dragnea, din funcţia de prefect, l-a răsplătit pe Fane Georgescu dându-i în administrare câteva bălţi de peşte de aici din judeţ, foarte profitabile“, adaugă acesta.
Ingineriile financiare cu bani publici, marca Dragnea, au prins rădăcini încă din timpul mandatului la prefectură. În 1998, când licitaţiile trucate erau „sport naţional“, după cum spune fostul coleg de partid al baronului de Teleorman, Dragnea a înlesnit firmei ATAL Giurgiu obţinerea unui contract de asfaltare a drumului Drăgăneşti Vlaşca-Videle la un preţ de trei ori mai mare. Proprietarul firmei era chiar un bun prieten al lui Dragnea. „Veneau o mulţime de oameni la conducerea partidului, şeful Finanţelor, şeful Curţii de Conturi, până şi şeful SRI, şi ne atrăgeau atenţia că Liviu face şmecherii, că aranjează licitaţii, că e obraznic în general. L-am chemat la mine, i-am atras atenţia, i-am zis să se potolească că, dacă se află, ne ducem dracului cu toţii. N-a vrut. Devenise arogant, nici nu ne mai băga în seamă. Iar el a fost băiat deştept, dacă se poate spune aşa, el n-a semnat niciodată nimic. Nu şi-a pus numele pe nimic“, continuă liderul teleormănean.
Conducerea PD a judeţului a solicitat atunci o întrevedere cu preşedintele Petre Roman, în care îşi pusese speranţele că va găsi o soluţie. „De fapt, noi voiam să-l convingem pe Roman să-i ceară lui Liviu să se retragă pe motive de sănătate. Roman a evitat să ne primească. Lui îi ajunseseră la urechi problemele noastre, că-i plăceau băieţii cu ochi albaştri. După ce l-am sunat, i-am scris, am insistat, ne-a zis că ne primeşte. Când am ajuns la Bucureşti, eram cinci vicepreşedinţi de organizaţie şi secretarul general, erau şi Videanu şi Dragnea cu noi, Roman nu ne-a mai primit. I-a trimis pe Severin, pe Babiuc şi pe Saşa (n.red. -Alexandru Sassu, actual preşedinte TVR). Cu mamelucii ăştia n-am vrut să stăm de vorbă şi am plecat. După povestea asta, Liviu cred că s-a speriat şi s-a schimbat o vreme. A lăsat-o mai moale şi venea să se consulte cu noi pentru orice decizie. În 2000, când a candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean, ne-am dat seama că avea nevoie de susţinerea noastră.“ La câteva luni după ce a ajuns şef de CJ şi după ce Roman a fost înlocuit de Traian Băsescu în fruntea PD, Dragnea a migrat spre PSD.
În cele două mandate de preşedinte al Consiliului Judeţean, puterea politică a lui Dragnea a crescut discret, dar consistent, paralel cu averea sa. Potrivit declaraţiei sale de avere, în prezent deţine opt terenuri, şase case, acţiuni la o societate hotelieră, spaţii comerciale şi conturi bancare. Una dintre casele sale din Alexandria, aflată în construcţie, este un adevărat conac, ridicat în mijlocul unui teren care îi aparţine, cuprins între două străzi paralele, Ion Creangă şi Tudor Vladimirescu. Baronul local şi-a făcut drum de acces între cele două străzi, a plantat pomişori şi gazon şi şi-a amenajat două ieşiri. Din stradă este aproape imposibil de ghicit ce se află dincolo de gardurile înalte din lemn. În plus, aşa cum îi stă bine unui ministru al Internelor, Dragnea şi-a angajat doi paznici care nu dezvăluie nici picaţi cu ceară „secretul militar“. Întrebat de reporterii Cotidianul ce obiectiv păzesc şi cine este proprietarul, răspunsul paznicului răsuna sec ca de pe o bandă înregistrată: „Nu ştiu, nu mă interesează, nu ştiu cine e Dragnea“. În schimb, bătrâna de vizavi, de pe Strada Ion Creangă, vorbeşte nonşalant despre viitorul său vecin explicând că vine des la şantier să verifice stadiul lucrărilor.
„E un om respectuos, stă de vorbă cu noi, ne ascultă, el a făcut mult bine aici în Teleorman. A asfaltat drumuri, a făcut canalizare şi la Piatra, şi în satele alea dinspre Turnu. Da’ eu n-am ştiut că e aşa mare la Bucureşti. Când am văzut că l-a pus ministru, m-am cam mirat“, spune Petra Iana. Despre demisie crede că a fost o decizie înţeleaptă, că doar nu era „să umple el găurile făcute de ăilalţi“. „Eu zic să-i lase pe ăştia, pă Boc şi pă Geoană, să facă ei ceva, dac-or face, că nici unul n-a făcut mare lucru. Promit toţi şi nu ne dau nimic“, continuă vecina, care, trecând de la una la alta, spune că pe doamna Bombonica, soţia domnului Dragnea, n-a văzut-o niciodată în zonă, pentru că deocamdată „şade la bloc“.
De asfaltat, e drept, a asfaltat, aşa cum spune bătrâna. Drumurile din Teleorman sunt printre cele mai bune din ţară. Chestionabile sunt preţul la care au fost făcute lucrările şi modalitatea acordării contractelor. În judeţ nu mai e de mult un secret că firma Tel Drum, înfiinţată de Consiliul Judeţean şi privatizată în 2001, îi aparţine prietenului din copilărie al lui Dragnea, Marian Fişcuci. Preţul societăţii a fost subevaluat, de la 25.000 de lei vechi la 6.369 de lei pe acţiune, iar după vânzarea către Fişcuci, societatea a obţinut majoritatea contractelor de asfaltare din judeţ, finanţate din bani publici. Recent, de câteva zile, Tel Drum a operat o modificare la Registrul Comerţului, transformând acţiunile nominale în acţiuni la purtător, astfel încât publicul nu mai are acces la numele acţionarului.
Surse politice ne-au declarat că 75% dintre acţiuni ar fi fost cumpărate de Liviu Dragnea. Tel Drum are în proprietate şi două posturi de radio din Turnu Măgurele, şi televiziunea Media ATV din Alexandria, astfel că presa locală îi este supusă şi loială baronului de Teleorman. Aceeaşi societate deţine câteva spaţii comerciale în judeţ, două autoserviri şi a închiriat restaurantul hotelului Turris din Turnu Măgurele, al cărui acţionar majoritar este Liviu Dragnea. Directorul hotelului este soţia acestuia, Bombonica, angajată şi la Direcţia pentru Protecţia Copilului, instituţie care a beneficiat şi ea de afacerile cuplului Dragnea-Fişcuci. O altă firmă a acestuia, Proinvest, a aprovizionat mai mulţi ani orfelinatele din judeţ cu alimente la preţuri de câteva ori mai mari decât preţurile de en gros.
Informaţiile au fost făcute publice în 2005 de deputatul PD, Alexandru Mocanu, care a făcut mai multe interpelări în Parlament în care dezvăluia legăturile lui Dragnea cu firmele Tel Drum şi Proinvest. Mocanu a făcut şi plângere la PNA, care nu s-a finalizat cu un dosar. Parlamentarul democrat acuza atunci că Dragnea s-ar fi aflat în spatele preluării frauduloase a fermei Dona din cadrul fostei IAS Turnu Măgurele.
Demisia lui Dragnea, motivată de lipsa fondurilor
Fostul ministru al Administraţiei şi Internelor Liviu Dragnea a declarat sâmbătă, într-o conferinţă de presă la Turnu Măgurele, că unul dintre motivele pentru care şi-a dat demisia e blocarea fondurilor pentru investiţii în infrastructură. „Am dorit (…) asigurarea unor fonduri suficiente pentru bugetele locale. Când s-a construit bugetul naţional am constatat însă că s-a luat decizia incalificabilă de a se bloca veniturile administraţiei publice locale, dezamăgirea fiind mare, pentru că nu m-au susţinut nici măcar miniştrii din PSD“, a declarat Liviu Dragnea. El spune că din cele zece miliarde de euro pentru investiţii în infrastructură circa 1,2 la sută au rămas drumurilor judeţene şi comunale.
Sursa: Cotidianul
08 Feb 2009 Diana Lazar
Liviu Dragnea a părăsit Capitala la începutul săptămânii trecute şi a tă-iat-o spre drumeagurile de munte luând cu el în rucsac misterul demisiei din fruntea Internelor. Nu însă înainte să treacă pe la biroul său din Alexandria, luni seară, la doar câteva ore după anunţul demisiei. Deşi în ultima jumătate de an abia dacă a mai condus două şedinţe ale Consiliului Judeţean Teleorman, pe 2 februarie a mers la CJ, a schimbat câteva cuvinte cu şeful de cabinet, după care s-a făcut nevăzut.
Motivele neoficiale ale plecării de la MAI, bănuite deja de presă, au legătură atât cu afacerile dubioase pe bani publici pe care le desfăşoară în judeţ încă de pe vremea când era prefect, cât şi cu faptul că Dragnea s-a temut că va pierde controlul imperiului său din Teleorman, întrucât pedeliştii n-au vrut în ruptul capului să facă blat la alegerile pentru şefia CJ.
Evoluţia carierei baronului de Teleorman este însă o poveste ştiută numai în anturajul politic.
Unul dintre păstrătorii secretului, om politic activ, lider PDL în Teleorman, a istorisit pentru Cotidianul, sub protecţia anonimatului, cum a urcat pe treptele puterii ex-ministrul de Interne.
„Liviu a venit în Partidul Democrat ca simplu membru în filiala Turnu Măgurele în primăvara lui ’96, cu două-trei luni înainte de localele din iunie. Proaspăt membru PD, a candidat la alegerile locale şi a ieşit consilier local la Turnu. În toamnă, după alegerile generale, când s-a făcut guvernul cu CDR, în urma negocierilor de la Bucureşti s-a decis ca Prefectura Teleorman să fie dată PD-ului. Aici un rol important l-a avut şi Adriean Videanu, preşedinte la Tineretul Democrat sau nu mai ţin minte dacă trecuse deja la seniori. Ne-am întâlnit la Organizaţia Judeţeană Teleorman să facem propunerile pentru postul de prefect. Şi-au anunţat candidaturile trei colegi: Corin Lunganu, Florica Nedelcu şi Liviu Nicolae Dragnea, oarecum surprinzător pentru că era nou în partid şi nu prea îl ştiam. Au fost discuţii pro şi contra până la miezul nopţii, după care s-a trecut la vot secret.
Pe locul unu a ieşit Lunganu, pe doi Nedelcu şi pe trei, la distanţă mare - oarecum firesc - Liviu Dragnea. Surpriza a fost că, a doua seară, Dragnea s-a dus la Bucureşti de mână cu unul dintre colegi, Ştefan Georgescu, văr al Mioarei Roman, şi s-a dus cu un somn mare de Dunăre, de vreun metru şi ceva. Ştiţi cum se zice la noi aici în sud, că am fost sub turci atâta vreme, s-a dus cu peşcheşu’, a intrat la Petre Roman (n.red.-preşedinte PD la acea vreme) prin budoar şi s-a întors prefect. Noi l-am luat pe Videanu şi am fost la o discuţie cu Roman, că n-am ştiut cum să reacţionăm, dar Petre ne-a zis că i-a plăcut de el, că e băiat tânăr şi că o să facă treabă“, povesteşte sursa Cotidianului.
„Într-un fel ironic, peste câţiva ani, Dragnea, din funcţia de prefect, l-a răsplătit pe Fane Georgescu dându-i în administrare câteva bălţi de peşte de aici din judeţ, foarte profitabile“, adaugă acesta.
Ingineriile financiare cu bani publici, marca Dragnea, au prins rădăcini încă din timpul mandatului la prefectură. În 1998, când licitaţiile trucate erau „sport naţional“, după cum spune fostul coleg de partid al baronului de Teleorman, Dragnea a înlesnit firmei ATAL Giurgiu obţinerea unui contract de asfaltare a drumului Drăgăneşti Vlaşca-Videle la un preţ de trei ori mai mare. Proprietarul firmei era chiar un bun prieten al lui Dragnea. „Veneau o mulţime de oameni la conducerea partidului, şeful Finanţelor, şeful Curţii de Conturi, până şi şeful SRI, şi ne atrăgeau atenţia că Liviu face şmecherii, că aranjează licitaţii, că e obraznic în general. L-am chemat la mine, i-am atras atenţia, i-am zis să se potolească că, dacă se află, ne ducem dracului cu toţii. N-a vrut. Devenise arogant, nici nu ne mai băga în seamă. Iar el a fost băiat deştept, dacă se poate spune aşa, el n-a semnat niciodată nimic. Nu şi-a pus numele pe nimic“, continuă liderul teleormănean.
Conducerea PD a judeţului a solicitat atunci o întrevedere cu preşedintele Petre Roman, în care îşi pusese speranţele că va găsi o soluţie. „De fapt, noi voiam să-l convingem pe Roman să-i ceară lui Liviu să se retragă pe motive de sănătate. Roman a evitat să ne primească. Lui îi ajunseseră la urechi problemele noastre, că-i plăceau băieţii cu ochi albaştri. După ce l-am sunat, i-am scris, am insistat, ne-a zis că ne primeşte. Când am ajuns la Bucureşti, eram cinci vicepreşedinţi de organizaţie şi secretarul general, erau şi Videanu şi Dragnea cu noi, Roman nu ne-a mai primit. I-a trimis pe Severin, pe Babiuc şi pe Saşa (n.red. -Alexandru Sassu, actual preşedinte TVR). Cu mamelucii ăştia n-am vrut să stăm de vorbă şi am plecat. După povestea asta, Liviu cred că s-a speriat şi s-a schimbat o vreme. A lăsat-o mai moale şi venea să se consulte cu noi pentru orice decizie. În 2000, când a candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean, ne-am dat seama că avea nevoie de susţinerea noastră.“ La câteva luni după ce a ajuns şef de CJ şi după ce Roman a fost înlocuit de Traian Băsescu în fruntea PD, Dragnea a migrat spre PSD.
În cele două mandate de preşedinte al Consiliului Judeţean, puterea politică a lui Dragnea a crescut discret, dar consistent, paralel cu averea sa. Potrivit declaraţiei sale de avere, în prezent deţine opt terenuri, şase case, acţiuni la o societate hotelieră, spaţii comerciale şi conturi bancare. Una dintre casele sale din Alexandria, aflată în construcţie, este un adevărat conac, ridicat în mijlocul unui teren care îi aparţine, cuprins între două străzi paralele, Ion Creangă şi Tudor Vladimirescu. Baronul local şi-a făcut drum de acces între cele două străzi, a plantat pomişori şi gazon şi şi-a amenajat două ieşiri. Din stradă este aproape imposibil de ghicit ce se află dincolo de gardurile înalte din lemn. În plus, aşa cum îi stă bine unui ministru al Internelor, Dragnea şi-a angajat doi paznici care nu dezvăluie nici picaţi cu ceară „secretul militar“. Întrebat de reporterii Cotidianul ce obiectiv păzesc şi cine este proprietarul, răspunsul paznicului răsuna sec ca de pe o bandă înregistrată: „Nu ştiu, nu mă interesează, nu ştiu cine e Dragnea“. În schimb, bătrâna de vizavi, de pe Strada Ion Creangă, vorbeşte nonşalant despre viitorul său vecin explicând că vine des la şantier să verifice stadiul lucrărilor.
„E un om respectuos, stă de vorbă cu noi, ne ascultă, el a făcut mult bine aici în Teleorman. A asfaltat drumuri, a făcut canalizare şi la Piatra, şi în satele alea dinspre Turnu. Da’ eu n-am ştiut că e aşa mare la Bucureşti. Când am văzut că l-a pus ministru, m-am cam mirat“, spune Petra Iana. Despre demisie crede că a fost o decizie înţeleaptă, că doar nu era „să umple el găurile făcute de ăilalţi“. „Eu zic să-i lase pe ăştia, pă Boc şi pă Geoană, să facă ei ceva, dac-or face, că nici unul n-a făcut mare lucru. Promit toţi şi nu ne dau nimic“, continuă vecina, care, trecând de la una la alta, spune că pe doamna Bombonica, soţia domnului Dragnea, n-a văzut-o niciodată în zonă, pentru că deocamdată „şade la bloc“.
De asfaltat, e drept, a asfaltat, aşa cum spune bătrâna. Drumurile din Teleorman sunt printre cele mai bune din ţară. Chestionabile sunt preţul la care au fost făcute lucrările şi modalitatea acordării contractelor. În judeţ nu mai e de mult un secret că firma Tel Drum, înfiinţată de Consiliul Judeţean şi privatizată în 2001, îi aparţine prietenului din copilărie al lui Dragnea, Marian Fişcuci. Preţul societăţii a fost subevaluat, de la 25.000 de lei vechi la 6.369 de lei pe acţiune, iar după vânzarea către Fişcuci, societatea a obţinut majoritatea contractelor de asfaltare din judeţ, finanţate din bani publici. Recent, de câteva zile, Tel Drum a operat o modificare la Registrul Comerţului, transformând acţiunile nominale în acţiuni la purtător, astfel încât publicul nu mai are acces la numele acţionarului.
Surse politice ne-au declarat că 75% dintre acţiuni ar fi fost cumpărate de Liviu Dragnea. Tel Drum are în proprietate şi două posturi de radio din Turnu Măgurele, şi televiziunea Media ATV din Alexandria, astfel că presa locală îi este supusă şi loială baronului de Teleorman. Aceeaşi societate deţine câteva spaţii comerciale în judeţ, două autoserviri şi a închiriat restaurantul hotelului Turris din Turnu Măgurele, al cărui acţionar majoritar este Liviu Dragnea. Directorul hotelului este soţia acestuia, Bombonica, angajată şi la Direcţia pentru Protecţia Copilului, instituţie care a beneficiat şi ea de afacerile cuplului Dragnea-Fişcuci. O altă firmă a acestuia, Proinvest, a aprovizionat mai mulţi ani orfelinatele din judeţ cu alimente la preţuri de câteva ori mai mari decât preţurile de en gros.
Informaţiile au fost făcute publice în 2005 de deputatul PD, Alexandru Mocanu, care a făcut mai multe interpelări în Parlament în care dezvăluia legăturile lui Dragnea cu firmele Tel Drum şi Proinvest. Mocanu a făcut şi plângere la PNA, care nu s-a finalizat cu un dosar. Parlamentarul democrat acuza atunci că Dragnea s-ar fi aflat în spatele preluării frauduloase a fermei Dona din cadrul fostei IAS Turnu Măgurele.
Demisia lui Dragnea, motivată de lipsa fondurilor
Fostul ministru al Administraţiei şi Internelor Liviu Dragnea a declarat sâmbătă, într-o conferinţă de presă la Turnu Măgurele, că unul dintre motivele pentru care şi-a dat demisia e blocarea fondurilor pentru investiţii în infrastructură. „Am dorit (…) asigurarea unor fonduri suficiente pentru bugetele locale. Când s-a construit bugetul naţional am constatat însă că s-a luat decizia incalificabilă de a se bloca veniturile administraţiei publice locale, dezamăgirea fiind mare, pentru că nu m-au susţinut nici măcar miniştrii din PSD“, a declarat Liviu Dragnea. El spune că din cele zece miliarde de euro pentru investiţii în infrastructură circa 1,2 la sută au rămas drumurilor judeţene şi comunale.
Sursa: Cotidianul
08 Feb 2009 Diana Lazar
Abonați-vă la:
Postări (Atom)