"Mare Prost " mai esti romane!
Cum sa mai votezi asemenea specimene?
Cine imi arata si mie un om corect in clasa politica?
Mai fura omul un ou, o paine, dar astia au furat si pamantul de sub noi, si zaharul din ceai.
vineri, 29 mai 2009
Rovana Plumb doseşte un Q7 de fiţe de 50k euro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 27 Mai 2009 | Biroul de Investigatii
S-ar putea crede că europarlamentarii ăştia ar trebui să fie un fel de cavaleri templieri ai parlamentarilor români. Pe naiba! Şi ei tot oameni sînt şi simt o nevoie acută de a comite greşeli în declararea cinstită a averii, cu cel puţin la fel de multă îndîrjire pe cît arată guşterii locali de la Casa Poporului. Ne demonstrează această teorie europarlamentarul PSD Rovana Plumb, căreia îi lipsesc din declaraţia de avere vreo două firme şi un Audi Q7, cumpărat acum, în vreme de criză.
Companionul de viaţă al Rovanei ascunde două companii
Să luăm lucrurile în ordine.
Conform rubricii „Active financiare“ a declaraţiei de avere postate pe site-ul Biroului Electoral Central, europarlamentarul Rovana Plumb, împreună cu soţul acesteia, deţine 0,002% din acţiunile Gerovital Cosmetic SA, în valoare de 38 RON. Bun. Haideţi acum să vă oferim varianta completă a posesiunilor celor doi soţi. În primul rînd, ceea ce nu apare în declaraţia de avere a Rovanei Plumb este faptul că soţul, Dan Plumb, are acţiuni la încă două societăţi comerciale. Una dintre ele este Real Business Consult, care a fost înfiinţată în august 2002 şi la care soţul Rovanei deţine 50% din acţiuni. Celălalt acţionar este Cristian Petre, avocat la Societatea Civilă de Avocatură Dănilă, Petre şi Asociaţii. Aşa cum arată site-ul casei de avocatură, printre clienţii acesteia se numără Gerovital Cosmetics (la care este director Andrei Plumb, fiul cel mare al europarlamentarului) şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, acolo unde Rovana Plumb a fost preşedinte, cu rang de secretar de stat, în perioada 2001-2004.
Pesediştii familiei Plumb, asociaţi cu pedeliştii de marmură ai lui Videanu
Cea de-a doua societate nedeclarată de Rovana Plumb este Prime Time Construct SRL, înfiinţată în 2007. Firma aparţine în totalitate familiei: soţul deţine 50% din acţiuni, iar fiul cel mare, care este şi administrator, are restul de 50%. Prin Prime Time Construct, cei doi bărbaţi din viaţa Rovanei deţin 50% din acţiunile altei firme, Mega Construct Grup, înfiinţată în septembrie 2008. Foarte surprinzător, coacţionar la acest sereleu este o altă societate. Deţinută de Marius Florin Drăguţ, soţul Ninei Drăguţ. Dacă aceste nume nu vă spun nimic, să ştiţi totuşi că ele înseamnă destul de mult pentru ministrul Economiei, Adriean Videanu. Nina Drăguţ a fost purtătoarea sa de cuvînt la Primăria Capitalei, iar în prezent a fost luată sub aripa protectoare a pedelistului Gheorghe Udrişte, director al Metrorex şi fost şef al Direcţiei de Infrastructură a Primăriei Capitalei din mandatul lui Adriean Videanu. De altfel, Marius Florin Drăguţ întreţine relaţii de biznis cu fiul lui Udrişte, fiind acţionari la aceeaşi firmă, potrivit unui articol apărut în 2007 în cotidianul Atac.
Cum e turcul lui Boc, aşa şi pistolul cu Plumb
Dacă tot am vorbit atît de mult despre firmele familiei Plumb, nu putem să-i refuzăm lui Andrei Plumb porţia de glorie. Descoperim astfel cum fiul cel mare o arde pe partea economică cu nişte băieţi turci de toată isprava. Alături de Atalay Tamer, Bekar Mustafa şi Camur Nadir, Andrei Plumb este acţionar la DTM Association Construct, care a fost înfiinţată în februarie 2009. Tamer şi Mustafa sînt patronii de la King Industrial, societate care are contracte de vreo 30 de milioane RON de la Primăria Cluj-Napoca, în timp ce primar era prim-ministrul Boc. Fostă acţionară şi directoare de marketing la King Industrial Enterprises este Liliana Călin. În 2007, paparazzii de la Cancan au surprins-o pe madam Călin în timp ce părăsea imobilul în care fostul primar de Cluj avea închiriat un apartament. Practic, familia pesedistă Plumb pare mai apropiată de PD-L decît de PSD, avînd în vedere relaţiile de afaceri.
Ce-şi cumpără europarlamentarul la Bruxelles? Audi Q7 de fiţe
Mai tragem o privire în documentul oficial şi observăm că familia Plumb se mîndreşte doar cu un autoturism „Crysler“ şi un scuter „Malaguti“. De fapt, perla soţilor este autoturismul Audi Q7, care a fost achiziţionat în acest an, în mai. Şi NEDECLARAT. Normal, în vreme de criză economică, gospodarul român îşi trage căruţă de lux vara şi iarna vede el cum o scoate la capăt. Gipanul este nou şi a fost luat de la Audi Center Zaventem din Bruxelles. Preţul a fost de aproximativ 52.000 de euro. Maşinoiul e de culoare neagră, are tracţiune integrală şi vreo 211 CP. Pînă la urmă, n-ar fi nici o problemă că sufleţelul Rovanei Plumb a poftit la ditamai gipanu’, însă e mai greu de explicat cum a ajuns să obţină un autoturism pe care, teoretic, nu şi-l poate permite. Spunem asta pentru că avem în vedere declaraţia ei de avere, în care apar venituri de 63.600 RON în dreptul europarlamentarului şi de 37.053 RON din partea soţului. De asemenea, cei doi plătesc rate la un credit de 800.000 de euro, luat pe 23 de ani. În conturi au numai 19.280 de euro şi 7.378 RON.
Rovana trăieşte pe credit, dar are binefăcător pentru gipan
Haideţi să vedem ce-are de spus europarlamentarul Rovana Plumb despre aceste probleme. Am întrebat-o de ce nu a trecut în declaraţia de avere cele două firme la care este acţionar soţul dumneaei. Iată răspunsul: „De ce n-am trecut în declaraţia de avere? (către soţul Dan Plumb – n.r.) …sînt de la Academia Caţavencu“. Cînd a auzit, soţul ne-a adresat un călduros „Ia dă-i în morţii mă-sii“ (pe care îl avem înregistrat, trebuie doar să intraţi AICI să ascultaţi). „Nu mai vorbi aşa“, şi-a rugat pesedista soţul din dotare şi a cerut ca întrebările să îi fie trimise pe e-mail. Deşi acest lucru s-a întîmplat, răspunsul nu a venit de la Rovana Plumb, ci de la „domnul Rotaru“. Care, la scurtă vreme după discuţia între europarlamentar şi reporterul Academiei Caţavencu, l-a sunat pe acesta din urmă ca să-i dea explicaţii. Da, pur şi simplu: l-a sunat pe reporter, i-a spus că-l cheamă Rotaru şi că poate explica ce şi cum cu maşina Rovanei! Pe scurt, Rotaru s-a prezentat drept un binefăcător al familiei Plumb. Căreia i-a împrumutat 42.000 de euro, pentru a-şi putea achita maşina. Mai mult, Marian Rotaru mai este şi directorul campaniei electorale a Rovanei, finanţator al acesteia, prieten apropiat şi, în general, omul cu relaţiile şi cu banu’. Bun la casa omului, deci. Din prietenie, desigur. Prietenie, însă, care rezolvă problema surselor financiare ale Rovanei, dar naşte altă dandana: de ce nu şi-a declarat europarlamentarul împrumutul luat de la Rotaru? Dar, despre asta, într-un episod viitor.
S-ar putea crede că europarlamentarii ăştia ar trebui să fie un fel de cavaleri templieri ai parlamentarilor români. Pe naiba! Şi ei tot oameni sînt şi simt o nevoie acută de a comite greşeli în declararea cinstită a averii, cu cel puţin la fel de multă îndîrjire pe cît arată guşterii locali de la Casa Poporului. Ne demonstrează această teorie europarlamentarul PSD Rovana Plumb, căreia îi lipsesc din declaraţia de avere vreo două firme şi un Audi Q7, cumpărat acum, în vreme de criză.
Companionul de viaţă al Rovanei ascunde două companii
Să luăm lucrurile în ordine.
Conform rubricii „Active financiare“ a declaraţiei de avere postate pe site-ul Biroului Electoral Central, europarlamentarul Rovana Plumb, împreună cu soţul acesteia, deţine 0,002% din acţiunile Gerovital Cosmetic SA, în valoare de 38 RON. Bun. Haideţi acum să vă oferim varianta completă a posesiunilor celor doi soţi. În primul rînd, ceea ce nu apare în declaraţia de avere a Rovanei Plumb este faptul că soţul, Dan Plumb, are acţiuni la încă două societăţi comerciale. Una dintre ele este Real Business Consult, care a fost înfiinţată în august 2002 şi la care soţul Rovanei deţine 50% din acţiuni. Celălalt acţionar este Cristian Petre, avocat la Societatea Civilă de Avocatură Dănilă, Petre şi Asociaţii. Aşa cum arată site-ul casei de avocatură, printre clienţii acesteia se numără Gerovital Cosmetics (la care este director Andrei Plumb, fiul cel mare al europarlamentarului) şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, acolo unde Rovana Plumb a fost preşedinte, cu rang de secretar de stat, în perioada 2001-2004.
Pesediştii familiei Plumb, asociaţi cu pedeliştii de marmură ai lui Videanu
Cea de-a doua societate nedeclarată de Rovana Plumb este Prime Time Construct SRL, înfiinţată în 2007. Firma aparţine în totalitate familiei: soţul deţine 50% din acţiuni, iar fiul cel mare, care este şi administrator, are restul de 50%. Prin Prime Time Construct, cei doi bărbaţi din viaţa Rovanei deţin 50% din acţiunile altei firme, Mega Construct Grup, înfiinţată în septembrie 2008. Foarte surprinzător, coacţionar la acest sereleu este o altă societate. Deţinută de Marius Florin Drăguţ, soţul Ninei Drăguţ. Dacă aceste nume nu vă spun nimic, să ştiţi totuşi că ele înseamnă destul de mult pentru ministrul Economiei, Adriean Videanu. Nina Drăguţ a fost purtătoarea sa de cuvînt la Primăria Capitalei, iar în prezent a fost luată sub aripa protectoare a pedelistului Gheorghe Udrişte, director al Metrorex şi fost şef al Direcţiei de Infrastructură a Primăriei Capitalei din mandatul lui Adriean Videanu. De altfel, Marius Florin Drăguţ întreţine relaţii de biznis cu fiul lui Udrişte, fiind acţionari la aceeaşi firmă, potrivit unui articol apărut în 2007 în cotidianul Atac.
Cum e turcul lui Boc, aşa şi pistolul cu Plumb
Dacă tot am vorbit atît de mult despre firmele familiei Plumb, nu putem să-i refuzăm lui Andrei Plumb porţia de glorie. Descoperim astfel cum fiul cel mare o arde pe partea economică cu nişte băieţi turci de toată isprava. Alături de Atalay Tamer, Bekar Mustafa şi Camur Nadir, Andrei Plumb este acţionar la DTM Association Construct, care a fost înfiinţată în februarie 2009. Tamer şi Mustafa sînt patronii de la King Industrial, societate care are contracte de vreo 30 de milioane RON de la Primăria Cluj-Napoca, în timp ce primar era prim-ministrul Boc. Fostă acţionară şi directoare de marketing la King Industrial Enterprises este Liliana Călin. În 2007, paparazzii de la Cancan au surprins-o pe madam Călin în timp ce părăsea imobilul în care fostul primar de Cluj avea închiriat un apartament. Practic, familia pesedistă Plumb pare mai apropiată de PD-L decît de PSD, avînd în vedere relaţiile de afaceri.
Ce-şi cumpără europarlamentarul la Bruxelles? Audi Q7 de fiţe
Mai tragem o privire în documentul oficial şi observăm că familia Plumb se mîndreşte doar cu un autoturism „Crysler“ şi un scuter „Malaguti“. De fapt, perla soţilor este autoturismul Audi Q7, care a fost achiziţionat în acest an, în mai. Şi NEDECLARAT. Normal, în vreme de criză economică, gospodarul român îşi trage căruţă de lux vara şi iarna vede el cum o scoate la capăt. Gipanul este nou şi a fost luat de la Audi Center Zaventem din Bruxelles. Preţul a fost de aproximativ 52.000 de euro. Maşinoiul e de culoare neagră, are tracţiune integrală şi vreo 211 CP. Pînă la urmă, n-ar fi nici o problemă că sufleţelul Rovanei Plumb a poftit la ditamai gipanu’, însă e mai greu de explicat cum a ajuns să obţină un autoturism pe care, teoretic, nu şi-l poate permite. Spunem asta pentru că avem în vedere declaraţia ei de avere, în care apar venituri de 63.600 RON în dreptul europarlamentarului şi de 37.053 RON din partea soţului. De asemenea, cei doi plătesc rate la un credit de 800.000 de euro, luat pe 23 de ani. În conturi au numai 19.280 de euro şi 7.378 RON.
Rovana trăieşte pe credit, dar are binefăcător pentru gipan
Haideţi să vedem ce-are de spus europarlamentarul Rovana Plumb despre aceste probleme. Am întrebat-o de ce nu a trecut în declaraţia de avere cele două firme la care este acţionar soţul dumneaei. Iată răspunsul: „De ce n-am trecut în declaraţia de avere? (către soţul Dan Plumb – n.r.) …sînt de la Academia Caţavencu“. Cînd a auzit, soţul ne-a adresat un călduros „Ia dă-i în morţii mă-sii“ (pe care îl avem înregistrat, trebuie doar să intraţi AICI să ascultaţi). „Nu mai vorbi aşa“, şi-a rugat pesedista soţul din dotare şi a cerut ca întrebările să îi fie trimise pe e-mail. Deşi acest lucru s-a întîmplat, răspunsul nu a venit de la Rovana Plumb, ci de la „domnul Rotaru“. Care, la scurtă vreme după discuţia între europarlamentar şi reporterul Academiei Caţavencu, l-a sunat pe acesta din urmă ca să-i dea explicaţii. Da, pur şi simplu: l-a sunat pe reporter, i-a spus că-l cheamă Rotaru şi că poate explica ce şi cum cu maşina Rovanei! Pe scurt, Rotaru s-a prezentat drept un binefăcător al familiei Plumb. Căreia i-a împrumutat 42.000 de euro, pentru a-şi putea achita maşina. Mai mult, Marian Rotaru mai este şi directorul campaniei electorale a Rovanei, finanţator al acesteia, prieten apropiat şi, în general, omul cu relaţiile şi cu banu’. Bun la casa omului, deci. Din prietenie, desigur. Prietenie, însă, care rezolvă problema surselor financiare ale Rovanei, dar naşte altă dandana: de ce nu şi-a declarat europarlamentarul împrumutul luat de la Rotaru? Dar, despre asta, într-un episod viitor.
joi, 28 mai 2009
Oare de ce nu ma mira?
Chair ca suntem o tara de "bananieri"!
Unde am ajuns dupa 20 de ani de la revolutie!
Chiar au murit acei oameni aproape degeaba!
Unde am ajuns dupa 20 de ani de la revolutie!
Chiar au murit acei oameni aproape degeaba!
Dumitru Bucsaru, discret la fotbal, exploziv in afacerile cu statul
Dumitru Bucsaru este acum un nume la moda in Liga I, iar aura de mister cu care se invaluie in lumea fotbalului romanesc nu face decat sa ii amplifice imaginea de personaj care ascunde multe.
Nu stiti? Eu nu dau interviuri", este replica favorita a patronului echipei Unirea Urziceni atunci cand vreun ziarist reuseste sa il prinda la telefon. Pe cat de misterioasa pare activitatea sa in interiorul fotbalului, pe atat de agitata este ea in lumea afacerilor, acolo unde Bucsaru are reputatia unui om care a facut avere pe seama legaturilor de afaceri pe care le-a avut cu mai toti "greii" vremii, fie ca a fost vorba de reprezentanti ai PSD, PNL sau ai PDL.
Gigi Becali, Mihai Necolaiciuc, Miron Mitrea, Dorin Cocos, Traian Basescu, Elena Udrea, Necolai Ontanu, Gabriel Oprea, iata cateva dintre numele grele in jurul carora apare si Dumitru Bucsaru. si, pentru a face legatura cu fotbalul si cu mult vehiculata fuziune dintre Steaua si Unirea Urziceni, sa spunem ca ea poate deveni realitate dintr-un motiv simplu: Bucsaru are o datorie de 12 milioane de euro catre Gigi Becali, aceasta putand fi "stinsa" cum nu se poate mai bine de banii pe care UEFA ii va livra campioanei. Cele 12 milioane pe care Bucsaru are sa i le dea lui Gigi Becali nu reprezinta vreo speculatie gazetareasca, ci o datorie trecuta de finantatorul din Ghencea in actele oficiale pe care le-a inaintat Biroului Electoral Central atunci cand latifundiarul din Pipera si-a depus candidatura pentru Parlamentul European.
Dumitru Bucsaru este vazut acum ca un personaj discret, numai ca trecutul sau este plin de episoade mai mult decat incendiare, cel putin trei dintre ele tinand capul de afis al presei saptamani de-a randul.
Afacerea Astoria Snagov
Mihai Necolaiciuc a fost, ani de zile, un personaj-cheie in structura Ministerului Transporturilor, insa "gaura" de circa 700 milioane de euro pe care a dat-o bugetului de stat l-a transformat, acum, inr-un urmarit international. Desi se stie ca se afla de mai multi ani in Austria, Necolaiciuc e bine mersi si se gandeste, probabil, din cand in cand, si la fostul sau partener de afaceri, Dumitru Bucsaru. Caruia i-a incredintat in 2003, pentru vreo 18 milioane de euro, refacerea complexului Astoria din Snagov, care apartine CFR. Devizele, publicate la vremea respectiva de toata presa, sunt halucinante: 3,6 milioane de lei pentru un sac de ciment, 52.000 de euro caratul cimentului cu roaba, 2,7 milioane de euro realizarea unei piscine, 5,5 milioane de euro pentru camera de conferinte a complexului (dotata cu fotolii din piele, instalatie de sonorizare, sistem de videoconferinte etc.), un milion de euro pentru pavarea unor alei din parcul complexului, 140.000 de euro pentru amenajarea unui teren de tenis s.a.m.d.
Nu a fost insa singura afacere profitabila pe care a facut-o Bucsaru cu Ministerul Transporturilor. "Cantina-Restaurant MTCT", "Gara Obor", "Gara Galati", "Gradinita Witting" si "Statie CF Focsani" sunt alte obiective in care patronul Unirii a facut afaceri bune cu statul. Pe de alta parte, aproape ca nu ai de ce sa il acuzi pe Bucsaru: prost e cel care da asemenea sume, adica statul roman, nu cel care le cere!
Biletel catre presedinte
Un alt episod in care numele lui Dumitru Bucsaru a fost implicat adanc este cel legat de presedintele Traian Baseascu. Anul trecut, presa a relatat faptul ca pe un memoriu al societatii Art Constructii ‘92 SA adresat presedintelui Basescu, acesta ar fi pus urmatoarea rezolutie, din data de 12.04.2005: "D-l Ministru Dobre (n.r. – Gheorghe Dobre, ministrul Transporturilor in acea perioada) Rog analizati si rezolvare legala". Mesajul este insotit de semnatura sefului statului, iar societatea in cauza este detinuta de... Dumitru Bucsaru. In memoriu, patronul Bucsaru cerea sprijinul sefului statului pentru a recupera creante in valoare de 110.553.029.464 de lei vechi de la C.N.C.F. C.F.R. SA. La vremea respectiva, scandalul a luat amploare si anumiti politicieni au cerut suspendarea presedintelui Basescu, acuzat de trafic de influenta, dar cel care a avut de castigat a fost Bucsaru, care si-a primit banii de la stat peste cateva luni. Presa a scris ca intermediara intregii afaceri a fost Elena Udrea, care pe atunci era consiliera lui Basescu la Cotroceni.
Afacerea Comaico
Fostele sere de pe vremea lui Ceausescu din comuna "30 decembrie" (devenita apoi "1 decembrie"), insotite de peste 100 de hectare de pamant, au intrat prin nu se stie ce mijloace in posesia lui Dumitru Bucsaru, care a platit statului circa 17 milioane de euro pentru societatea Comaico. La vremea respectiva, afacerea a mirosit urat pentru ca, spuneau analistii imobiliari, terenul ar fost cu mult subevaluat, ca sa nu mai vorbim de constructiile deja existente. Numai din valorificarea fierului vechi se estima ca ar fi urmat sa se incaseze bani buni...
Terenului, "lipit" de Bucuresti, i s-a gasit rapid o utilizare, iar in toamna lui 2008 s-a anuntat faptul ca Green City Construct, firma controlata indirect de fiica lui Bucsaru, va dezvolta un proiect imobiliar de 4.000 de locuinte. Pe langa locuinte, ansamblul va cuprinde, printre altele, un parc, lac, pista de bicicleta, scoala, teren de tenis si o sala de fitness. Numai ca apoi a intervenit criza, iar proiectul nu s-a mai dezvoltat "la galop", asa cum se anticipa...
Afaceri fara coloratura politica
Bucsaru a facut si altfel de afaceri cu statul. Asa se face ca numele sau s-a aflat pe lista oamenilor de afaceri care vor fi despagubiti de stat pentru exproprierea unor terenuri pe care va fi construit tronsonul de autostrada Bucuresti-Ploiesti. Procedurile de expropriere vor fi realizate in baza unui proiect de hotarare de Guvern, elaborat de (cine altul?) Ministerul Transporturilor. Printre persoanele care vor fi expropriate se afla Magdalena Ramona Bucsaru, fiica lui Dumitru Bucsaru, care urmeaza sa fie despagubita pentru un teren cu o suprafata de 396 de metri patrati dintr-un total de 8.800 metri patrati pe care ii detine la Dascalu.
Patronul din Urziceni face afaceri si cu cealalta "aripa politica", in speta cu Neculai Ontanu, primarul pesedist al sectorului 2. El a primit spatiul fostei Piete Aghires pentru a ridica acolo un complex comercial cu patru etaje. De asemenea, nici cu responsabilii sectorului 6 nu are o relatie prea proasta, presa scriind ca este unul dintre beneficiarii refacerii zonei Pietei Crangasi.
» Steaua si Unirea Urziceni au facut deja, in vara trecuta, o afacere care parea, la un moment dat, imposibila: transferul atacantului Bogdan Stancu de la formatia ialomiteana la cea din Ghencea. Desi se spunea ca jucatorul-vedeta al Unirii este netransferabil, el a ajuns peste noapte la Steaua, iar managerul Mihai Stoica, cel care negase cu vehementa posibilitatea realizarii mutarii, a avut chiar o explicatie hazlie. "Nu s-a concretizat transferul, dar discutiile s-au finalizat si patronii s-au inteles. Asa ca poate fi considerat incheiat chiar daca nu s-au semnat actele, pentru ca la unii patroni din Romania vorba e chitanta sau in cazul asta e acord de transfer", a spus Stoica.
» O Infrangere cu Dinamo II era sa duca la desfiintarea echipei
Unirea Urziceni, liderul de axum al Ligii 1, a fost la un pas de a fi desfiintata de patronul sau, Dumitru Bucsaru, in 2006, pe cand juca in esalonul secund. Antrenorul Valeriu Rachita, care pe atunci pregatea Petrolul Ploiesti, a dezvaluit intreaga poveste si cum a ajuns Unirea in locul Petrolului in prima divizie. "S-a tot vorbit ca promovarea in primul esalon se face si in afara terenului, dar exemplul cel mai elocvent este Urziceniul, care este prima in Liga I fara blaturi, dar cu management serios. In 2006, inaintea promovarii, finantatorul Mitica Bucsaru a vrut sa desfiinteze echipa din Urziceni dupa un egal cu Dinamo II. Pe atunci eram antrenor la Petrolul, care se batea la promovare cu U Craiova. L-am sunat pe Bucsaru si l-am rugat sa nu se retraga deoarece Unirea urma sa joace cu Craiova si ne puteau ajuta indirect. Unirea a batut tot, noi ne-am impiedicat la Giurgiu, in ultima etapa, ei au mers la baraj si au promovat."
150 milioane de euro este averea pe care o are Dumitru Bucsaru, conform ierarhiilor de specialitate.
12 milioane de euro este suma pe care are sa i-o dea Bucsaru lui Gigi Becali, conform unor documente oficiale.
12 milioane de euro este suma minima pe care o va lua Unirea Urziceni daca va intra in grupele Ligii Campionilor.
120 hectare de teren a cumparat Bucsaru de la stat in comuna "1 Decembrie".
2002 este anul in care Unirea Urziceni, aflata in divizia C, a fost preluata de societatea Valahorum, patronata de Dumitru Bucsaru.
52 de ani a activat Unirea in esaloanele doi si trei ale fotbalului romanesc pana la promovarea, in premiera, in 2006, pe prima scena.
Bogdan Costea
Sursa: Romania Libera, 28 Mai 2009
Nu stiti? Eu nu dau interviuri", este replica favorita a patronului echipei Unirea Urziceni atunci cand vreun ziarist reuseste sa il prinda la telefon. Pe cat de misterioasa pare activitatea sa in interiorul fotbalului, pe atat de agitata este ea in lumea afacerilor, acolo unde Bucsaru are reputatia unui om care a facut avere pe seama legaturilor de afaceri pe care le-a avut cu mai toti "greii" vremii, fie ca a fost vorba de reprezentanti ai PSD, PNL sau ai PDL.
Gigi Becali, Mihai Necolaiciuc, Miron Mitrea, Dorin Cocos, Traian Basescu, Elena Udrea, Necolai Ontanu, Gabriel Oprea, iata cateva dintre numele grele in jurul carora apare si Dumitru Bucsaru. si, pentru a face legatura cu fotbalul si cu mult vehiculata fuziune dintre Steaua si Unirea Urziceni, sa spunem ca ea poate deveni realitate dintr-un motiv simplu: Bucsaru are o datorie de 12 milioane de euro catre Gigi Becali, aceasta putand fi "stinsa" cum nu se poate mai bine de banii pe care UEFA ii va livra campioanei. Cele 12 milioane pe care Bucsaru are sa i le dea lui Gigi Becali nu reprezinta vreo speculatie gazetareasca, ci o datorie trecuta de finantatorul din Ghencea in actele oficiale pe care le-a inaintat Biroului Electoral Central atunci cand latifundiarul din Pipera si-a depus candidatura pentru Parlamentul European.
Dumitru Bucsaru este vazut acum ca un personaj discret, numai ca trecutul sau este plin de episoade mai mult decat incendiare, cel putin trei dintre ele tinand capul de afis al presei saptamani de-a randul.
Afacerea Astoria Snagov
Mihai Necolaiciuc a fost, ani de zile, un personaj-cheie in structura Ministerului Transporturilor, insa "gaura" de circa 700 milioane de euro pe care a dat-o bugetului de stat l-a transformat, acum, inr-un urmarit international. Desi se stie ca se afla de mai multi ani in Austria, Necolaiciuc e bine mersi si se gandeste, probabil, din cand in cand, si la fostul sau partener de afaceri, Dumitru Bucsaru. Caruia i-a incredintat in 2003, pentru vreo 18 milioane de euro, refacerea complexului Astoria din Snagov, care apartine CFR. Devizele, publicate la vremea respectiva de toata presa, sunt halucinante: 3,6 milioane de lei pentru un sac de ciment, 52.000 de euro caratul cimentului cu roaba, 2,7 milioane de euro realizarea unei piscine, 5,5 milioane de euro pentru camera de conferinte a complexului (dotata cu fotolii din piele, instalatie de sonorizare, sistem de videoconferinte etc.), un milion de euro pentru pavarea unor alei din parcul complexului, 140.000 de euro pentru amenajarea unui teren de tenis s.a.m.d.
Nu a fost insa singura afacere profitabila pe care a facut-o Bucsaru cu Ministerul Transporturilor. "Cantina-Restaurant MTCT", "Gara Obor", "Gara Galati", "Gradinita Witting" si "Statie CF Focsani" sunt alte obiective in care patronul Unirii a facut afaceri bune cu statul. Pe de alta parte, aproape ca nu ai de ce sa il acuzi pe Bucsaru: prost e cel care da asemenea sume, adica statul roman, nu cel care le cere!
Biletel catre presedinte
Un alt episod in care numele lui Dumitru Bucsaru a fost implicat adanc este cel legat de presedintele Traian Baseascu. Anul trecut, presa a relatat faptul ca pe un memoriu al societatii Art Constructii ‘92 SA adresat presedintelui Basescu, acesta ar fi pus urmatoarea rezolutie, din data de 12.04.2005: "D-l Ministru Dobre (n.r. – Gheorghe Dobre, ministrul Transporturilor in acea perioada) Rog analizati si rezolvare legala". Mesajul este insotit de semnatura sefului statului, iar societatea in cauza este detinuta de... Dumitru Bucsaru. In memoriu, patronul Bucsaru cerea sprijinul sefului statului pentru a recupera creante in valoare de 110.553.029.464 de lei vechi de la C.N.C.F. C.F.R. SA. La vremea respectiva, scandalul a luat amploare si anumiti politicieni au cerut suspendarea presedintelui Basescu, acuzat de trafic de influenta, dar cel care a avut de castigat a fost Bucsaru, care si-a primit banii de la stat peste cateva luni. Presa a scris ca intermediara intregii afaceri a fost Elena Udrea, care pe atunci era consiliera lui Basescu la Cotroceni.
Afacerea Comaico
Fostele sere de pe vremea lui Ceausescu din comuna "30 decembrie" (devenita apoi "1 decembrie"), insotite de peste 100 de hectare de pamant, au intrat prin nu se stie ce mijloace in posesia lui Dumitru Bucsaru, care a platit statului circa 17 milioane de euro pentru societatea Comaico. La vremea respectiva, afacerea a mirosit urat pentru ca, spuneau analistii imobiliari, terenul ar fost cu mult subevaluat, ca sa nu mai vorbim de constructiile deja existente. Numai din valorificarea fierului vechi se estima ca ar fi urmat sa se incaseze bani buni...
Terenului, "lipit" de Bucuresti, i s-a gasit rapid o utilizare, iar in toamna lui 2008 s-a anuntat faptul ca Green City Construct, firma controlata indirect de fiica lui Bucsaru, va dezvolta un proiect imobiliar de 4.000 de locuinte. Pe langa locuinte, ansamblul va cuprinde, printre altele, un parc, lac, pista de bicicleta, scoala, teren de tenis si o sala de fitness. Numai ca apoi a intervenit criza, iar proiectul nu s-a mai dezvoltat "la galop", asa cum se anticipa...
Afaceri fara coloratura politica
Bucsaru a facut si altfel de afaceri cu statul. Asa se face ca numele sau s-a aflat pe lista oamenilor de afaceri care vor fi despagubiti de stat pentru exproprierea unor terenuri pe care va fi construit tronsonul de autostrada Bucuresti-Ploiesti. Procedurile de expropriere vor fi realizate in baza unui proiect de hotarare de Guvern, elaborat de (cine altul?) Ministerul Transporturilor. Printre persoanele care vor fi expropriate se afla Magdalena Ramona Bucsaru, fiica lui Dumitru Bucsaru, care urmeaza sa fie despagubita pentru un teren cu o suprafata de 396 de metri patrati dintr-un total de 8.800 metri patrati pe care ii detine la Dascalu.
Patronul din Urziceni face afaceri si cu cealalta "aripa politica", in speta cu Neculai Ontanu, primarul pesedist al sectorului 2. El a primit spatiul fostei Piete Aghires pentru a ridica acolo un complex comercial cu patru etaje. De asemenea, nici cu responsabilii sectorului 6 nu are o relatie prea proasta, presa scriind ca este unul dintre beneficiarii refacerii zonei Pietei Crangasi.
» Steaua si Unirea Urziceni au facut deja, in vara trecuta, o afacere care parea, la un moment dat, imposibila: transferul atacantului Bogdan Stancu de la formatia ialomiteana la cea din Ghencea. Desi se spunea ca jucatorul-vedeta al Unirii este netransferabil, el a ajuns peste noapte la Steaua, iar managerul Mihai Stoica, cel care negase cu vehementa posibilitatea realizarii mutarii, a avut chiar o explicatie hazlie. "Nu s-a concretizat transferul, dar discutiile s-au finalizat si patronii s-au inteles. Asa ca poate fi considerat incheiat chiar daca nu s-au semnat actele, pentru ca la unii patroni din Romania vorba e chitanta sau in cazul asta e acord de transfer", a spus Stoica.
» O Infrangere cu Dinamo II era sa duca la desfiintarea echipei
Unirea Urziceni, liderul de axum al Ligii 1, a fost la un pas de a fi desfiintata de patronul sau, Dumitru Bucsaru, in 2006, pe cand juca in esalonul secund. Antrenorul Valeriu Rachita, care pe atunci pregatea Petrolul Ploiesti, a dezvaluit intreaga poveste si cum a ajuns Unirea in locul Petrolului in prima divizie. "S-a tot vorbit ca promovarea in primul esalon se face si in afara terenului, dar exemplul cel mai elocvent este Urziceniul, care este prima in Liga I fara blaturi, dar cu management serios. In 2006, inaintea promovarii, finantatorul Mitica Bucsaru a vrut sa desfiinteze echipa din Urziceni dupa un egal cu Dinamo II. Pe atunci eram antrenor la Petrolul, care se batea la promovare cu U Craiova. L-am sunat pe Bucsaru si l-am rugat sa nu se retraga deoarece Unirea urma sa joace cu Craiova si ne puteau ajuta indirect. Unirea a batut tot, noi ne-am impiedicat la Giurgiu, in ultima etapa, ei au mers la baraj si au promovat."
150 milioane de euro este averea pe care o are Dumitru Bucsaru, conform ierarhiilor de specialitate.
12 milioane de euro este suma pe care are sa i-o dea Bucsaru lui Gigi Becali, conform unor documente oficiale.
12 milioane de euro este suma minima pe care o va lua Unirea Urziceni daca va intra in grupele Ligii Campionilor.
120 hectare de teren a cumparat Bucsaru de la stat in comuna "1 Decembrie".
2002 este anul in care Unirea Urziceni, aflata in divizia C, a fost preluata de societatea Valahorum, patronata de Dumitru Bucsaru.
52 de ani a activat Unirea in esaloanele doi si trei ale fotbalului romanesc pana la promovarea, in premiera, in 2006, pe prima scena.
Bogdan Costea
Sursa: Romania Libera, 28 Mai 2009
miercuri, 27 mai 2009
Oprescu si-a rupt coltii in terasa de fite a lui Andrei Nastase
Razboiul declarat de Sorin Oprescu teraselor ilegale din Herastrau s-a terminat inainte de a incepe. Una dintre terasele ramase in picioare apartinea lui Andrei Nastase, fiul lui Adrian Nastase. Acesta si-a cesionat actiunile, dar inca trece pe acolo ca sa supravegheze lucrarile de amenajare.
Una dintre terasele celebre ale fitosilor din Bucuresti, amplasata pe malul Lacului Herastrau, ascunde o poveste fascinanta in ceea ce ii priveste pe patronii ei, dar si o posibila explicatie pentru faptul ca a scapat de la demolare, atunci cand primarul Sorin Oprescu a ras mai multe localuri amplasate in zona.
Este vorba despre terasa Marie Celeste, unde Oprescu a si sarbatorit victoria sa in alegerile locale. Dupa cum arata o serie de acte de la Registrul Comertului, initial, actionarii firmei Rodrag, care detinea terasa, erau Andrei Nastase si Horia Miron Constantinescu.
Adica fiul fostului premier PSD Adrian Nastase, si nepotul fostului ministru comunist al Agriculturii, Angelo Miculescu, pe de o parte, si nepotul fostului lider comunist si ministru al Invatamantului pe vremea lui Ceausescu, Miron Constantinescu.
Potrivit unor documente prezentate de "Jurnalul National“, terasa celor doi nu ar fi trebuit nici ea sa scape de la demolare, neavand autorizatii valabile la vremea respectiva. In schimb, prin dezafectarea vecinilor, a scapat de o parte din concurenta. Un alt beneficiu obtinut de firma care detine terasa a fost ca, tot dupa sosirea lui Oprescu la primarie, i s-a facut o reducere de 50.000 de euro din datoria pe care o avea de platit administratiei locale, constand in chirii neachitate. Documentele justificative, semnate si parafate, au aparut la inceputul acestui an in ziarul "Curentul“.
Din acel moment, Andrei Nastase a decis sa treaca in umbra si a iesit din scriptele oficiale ale afacerii. Potrivit Registrului Comertului, in locul sau a aparut o batranica de 68 de ani, Cornelia Maria Petreanu. Insa atunci cand este in tara, Andrei este vazut foarte des pe la terasa respectiva, iar atitudinea aratata fata de muncitorii care lucreaza la amenajarile ce se desfasoara in prezent in jurul terasei Marie Celeste tradeaza tot un sentiment de proprietate.
Sursa: Cotidianul, 27 Mai 2009
Una dintre terasele celebre ale fitosilor din Bucuresti, amplasata pe malul Lacului Herastrau, ascunde o poveste fascinanta in ceea ce ii priveste pe patronii ei, dar si o posibila explicatie pentru faptul ca a scapat de la demolare, atunci cand primarul Sorin Oprescu a ras mai multe localuri amplasate in zona.
Este vorba despre terasa Marie Celeste, unde Oprescu a si sarbatorit victoria sa in alegerile locale. Dupa cum arata o serie de acte de la Registrul Comertului, initial, actionarii firmei Rodrag, care detinea terasa, erau Andrei Nastase si Horia Miron Constantinescu.
Adica fiul fostului premier PSD Adrian Nastase, si nepotul fostului ministru comunist al Agriculturii, Angelo Miculescu, pe de o parte, si nepotul fostului lider comunist si ministru al Invatamantului pe vremea lui Ceausescu, Miron Constantinescu.
Potrivit unor documente prezentate de "Jurnalul National“, terasa celor doi nu ar fi trebuit nici ea sa scape de la demolare, neavand autorizatii valabile la vremea respectiva. In schimb, prin dezafectarea vecinilor, a scapat de o parte din concurenta. Un alt beneficiu obtinut de firma care detine terasa a fost ca, tot dupa sosirea lui Oprescu la primarie, i s-a facut o reducere de 50.000 de euro din datoria pe care o avea de platit administratiei locale, constand in chirii neachitate. Documentele justificative, semnate si parafate, au aparut la inceputul acestui an in ziarul "Curentul“.
Din acel moment, Andrei Nastase a decis sa treaca in umbra si a iesit din scriptele oficiale ale afacerii. Potrivit Registrului Comertului, in locul sau a aparut o batranica de 68 de ani, Cornelia Maria Petreanu. Insa atunci cand este in tara, Andrei este vazut foarte des pe la terasa respectiva, iar atitudinea aratata fata de muncitorii care lucreaza la amenajarile ce se desfasoara in prezent in jurul terasei Marie Celeste tradeaza tot un sentiment de proprietate.
Sursa: Cotidianul, 27 Mai 2009
Oprescu are BMW de 100.000 de euro, nedeclarat
Primarul Capitalei a fost prezent la emisiunea “Pro Motor”, unde s-a lăudat cu maşina sa proprietate personală, un BMW 745d. Jurnaliştii de la Caţavencu au verificat, iar bolidul de 330 de cai-putere nu apare în declaraţia de avere a lui Oprescu.
MEDIAFAX pe 20 mai: “Sorin Oprescu vine la «Pro Motor» pentru a povesti amintiri din copilărie şi «amintiri din viitor». Amintirile din copilărie ale lui Oprescu sunt legate de primele sale maşini şi de începuturile primarului ca şofer. Fan al mărcii BMW şi posesorul unui impozant 730i...”.
La partea cu 730i au zbârcit-o un pic, căci după cum puteţi vedea din imagini e vorba de un 745d. Asta înseamnă un motor de 4,5 litri diesel care produce nu mai puţin de 330 CP. Cel mai important este, însă, că Oprescu a binevoit să se dea singur de gol că este posesorul unei limuzine ce ajunge lejer la o sută de mii de euro.
Altfel, nu am fi aflat asta pe căi oficiale. După cum vă spuneam şi la început, din declaraţia sa de avere (postată pe site-ul Primăriei Capitalei) nu reiese că ar deţine această maşină. De altfel, potrivit aceluiaşi document, nici bani să şi-o cumpere nu prea a câştigat anul trecut.
Cotidianul
25 Mai 2009
MEDIAFAX pe 20 mai: “Sorin Oprescu vine la «Pro Motor» pentru a povesti amintiri din copilărie şi «amintiri din viitor». Amintirile din copilărie ale lui Oprescu sunt legate de primele sale maşini şi de începuturile primarului ca şofer. Fan al mărcii BMW şi posesorul unui impozant 730i...”.
La partea cu 730i au zbârcit-o un pic, căci după cum puteţi vedea din imagini e vorba de un 745d. Asta înseamnă un motor de 4,5 litri diesel care produce nu mai puţin de 330 CP. Cel mai important este, însă, că Oprescu a binevoit să se dea singur de gol că este posesorul unei limuzine ce ajunge lejer la o sută de mii de euro.
Altfel, nu am fi aflat asta pe căi oficiale. După cum vă spuneam şi la început, din declaraţia sa de avere (postată pe site-ul Primăriei Capitalei) nu reiese că ar deţine această maşină. De altfel, potrivit aceluiaşi document, nici bani să şi-o cumpere nu prea a câştigat anul trecut.
Cotidianul
25 Mai 2009
Nastase?
Au reusit in sfarsit sa-i numere ouale?
Nu cred, asta scapa orice ar fi, pentru ca daca ajunge dupa gratii ii trage si pe altii.
Dar dece vorbesc astia doar despre niste chinezarii?
Unde sunt dosarele privatizarilor?
Acolo e buba, daca ar fi justitia asta cinstita, cred ca ar trebui sa mai construim cateva inchisori pentru astia.
Nu cred, asta scapa orice ar fi, pentru ca daca ajunge dupa gratii ii trage si pe altii.
Dar dece vorbesc astia doar despre niste chinezarii?
Unde sunt dosarele privatizarilor?
Acolo e buba, daca ar fi justitia asta cinstita, cred ca ar trebui sa mai construim cateva inchisori pentru astia.
Adrian Nastase, pus sub invinuire in dosarul chinezariilor
Procurorii DNA l-au pus sub invinuire pe Adrian Nastase pentru luare de mita in dosarul chinezariilor, in care era cercetat pentru primirea mai multor obiecte aduse din Hong Kong prin intermediul Irinei Jianu.
Presedintele Consiliului National al PSD, Adrian Nastase, s-a prezentat marti dimineata la DNA insotit de avocatii sai pentru a lua cunostinta de acuzatiile care i se aduc, transmite NewsIn, citand surse judiciare.
Potrivit site-ului Romania Curata, in acest dosar Adrian Nastase este acuzat de luare de mita, obtinerea unor foloase necuvenite si santaj, fiind vorba de chinezariile in valoare de 1.370.324,69 euro pe care liderul PSD le-a procurat prin intermediul Irinei Jianu, fost sef al Inspectoratului de Stat in Constructii.
La data de 7 februarie 2006, DNA anunta ca a inceput urmarirea penala fata de fostul prim- ministru si fata de alte cinci persoane, „pentru savarsirea unor fapte de coruptie”.
Dupa o saptamana, fostului presedinte al PSD i s-au adus la cunostinta invinuirile: savarsirea infractiunii de luare de mita si obtinerea de foloase necuvenite. Ulterior s-a adaugat in sarcina lui Nastase si savarsirea infractiunii de santaj.
Dupa trei termene de judecata care s-au amanat din motive de procedura, la a patra infatisare, avocatul lui Nastase a ridicat doua exceptii de neconstitutionalitate, pe motiv ca numai Camera Deputatilor, Senatul sau presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor guvernului.
Pe 19 mai, procurorul general al Romaniei, Laura Kovesi, a trimis o scrisoare conducerii Camerei Deputatilor in care solicita repunerea in analiza a dosarului Zambaccian 1.
Pe 25 mai, deputatii PSD, PNL, UDMR si cel al minoritatilor nationale au sustinut inadmisibilitatea cererii procurorului general Laura Codruta Kovesi, aratand ca motivul de reluare a votului oferit de Kovesi, anume declararea drept neconstitutionala a Regulamentului pe baza caruia deputatii au acordat primul vot in dosarul Zambaccian 1, nu este in concordanta cu prevederile legii de functionare a CCR. Acestia au subliniat ca deciziile Curtii Constitutionale au efect doar pentru viitor.
Publicat: astazi
Autor: Alexandra Grindean
Presedintele Consiliului National al PSD, Adrian Nastase, s-a prezentat marti dimineata la DNA insotit de avocatii sai pentru a lua cunostinta de acuzatiile care i se aduc, transmite NewsIn, citand surse judiciare.
Potrivit site-ului Romania Curata, in acest dosar Adrian Nastase este acuzat de luare de mita, obtinerea unor foloase necuvenite si santaj, fiind vorba de chinezariile in valoare de 1.370.324,69 euro pe care liderul PSD le-a procurat prin intermediul Irinei Jianu, fost sef al Inspectoratului de Stat in Constructii.
La data de 7 februarie 2006, DNA anunta ca a inceput urmarirea penala fata de fostul prim- ministru si fata de alte cinci persoane, „pentru savarsirea unor fapte de coruptie”.
Dupa o saptamana, fostului presedinte al PSD i s-au adus la cunostinta invinuirile: savarsirea infractiunii de luare de mita si obtinerea de foloase necuvenite. Ulterior s-a adaugat in sarcina lui Nastase si savarsirea infractiunii de santaj.
Dupa trei termene de judecata care s-au amanat din motive de procedura, la a patra infatisare, avocatul lui Nastase a ridicat doua exceptii de neconstitutionalitate, pe motiv ca numai Camera Deputatilor, Senatul sau presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor guvernului.
Pe 19 mai, procurorul general al Romaniei, Laura Kovesi, a trimis o scrisoare conducerii Camerei Deputatilor in care solicita repunerea in analiza a dosarului Zambaccian 1.
Pe 25 mai, deputatii PSD, PNL, UDMR si cel al minoritatilor nationale au sustinut inadmisibilitatea cererii procurorului general Laura Codruta Kovesi, aratand ca motivul de reluare a votului oferit de Kovesi, anume declararea drept neconstitutionala a Regulamentului pe baza caruia deputatii au acordat primul vot in dosarul Zambaccian 1, nu este in concordanta cu prevederile legii de functionare a CCR. Acestia au subliniat ca deciziile Curtii Constitutionale au efect doar pentru viitor.
Publicat: astazi
Autor: Alexandra Grindean
luni, 25 mai 2009
Eu despre aceasta "capusa" am mai auzit acum ceva timp.
Sa publicat despre aceasta mafie acum ceva timp, dar vad ca nu se poate lua nicio masura. Dar cine sa i-a masuri impotriva prietenilor, sau chiar la ei se duc banii. Da la ei, politicieni nostri iubiti.
O firma de apartament a castigat, din nou, o licitatie pentru energie cu RATB
O firma de apartament, cu datorii la buget, Transenergo SRL, a castigat, conform anuntului publicat pe site-ul guvernamental de licitatii publice, un contract de furnizare a energiei electrice cu RATB de 6,45 milioane lei, pentru aprilie-iunie 2009, in fata unor competitori importanti.
Reprezentantii RATB au declarat pentru NewsIn ca licitatia a fost organizata conform procedurilor legale, in cadrul unei licitatii la Bursa Romana de Marfuri. Criteriul de atribuire a fost pretul cel mai scazut, mai precizeaza RATB. La licitatie au participat patru firme, printre care CEZ Vanzare, parte a grupului CEZ, unul dintre producatorii, furnizorii si distribuitorii importanti de energie din Europa.
Transenergo a mai castigat licitatii pentru furnizarea de energie catre RATB. In mai 2008, regia bucuresteana a cumparat 19.160 MWh de energie electrica pentru perioada iulie-septembrie a anului trecut de la Transenergo Com, cu 5,04 milioane lei, printr-o licitatie organizata tot de BRM, in competitie fiind si doi ofertanti de calibru, CEZ Vanzare si Electrica.
Tot Transenergo a vandut RATB, tot pe BRM, pentru perioada octombrie-decembrie 2008, 30.518 MWh cu 8,352 milioane lei. Transenergo vinde energie regiei bucurestene nu numai prin intermediul bursei specializate, ci si direct prin negociere. Pentru perioada 29-31 aprilie, sub pretextul unei situatii de urgenta, regia bucuresteana a cumparat de la Transenergo 910 MWH cu 247.182 lei.
Transenergo este o firma cu sediul intr-un apartament in Bucuresti si are printre actionari pe Rada Oprica cu 51% si pe o femeie in varsta de 75 ani din Simleul Silvaniei, Ileana Olah, care detine 41% din capitalul social de 790.020 lei. Firma a avut un profit net de 1,49 milioane lei in 2007, dar are datorii la buget de 37,44 milioane lei si creante de 21,76 milioane lei.
Publicat: astazi 9am.ro
Reprezentantii RATB au declarat pentru NewsIn ca licitatia a fost organizata conform procedurilor legale, in cadrul unei licitatii la Bursa Romana de Marfuri. Criteriul de atribuire a fost pretul cel mai scazut, mai precizeaza RATB. La licitatie au participat patru firme, printre care CEZ Vanzare, parte a grupului CEZ, unul dintre producatorii, furnizorii si distribuitorii importanti de energie din Europa.
Transenergo a mai castigat licitatii pentru furnizarea de energie catre RATB. In mai 2008, regia bucuresteana a cumparat 19.160 MWh de energie electrica pentru perioada iulie-septembrie a anului trecut de la Transenergo Com, cu 5,04 milioane lei, printr-o licitatie organizata tot de BRM, in competitie fiind si doi ofertanti de calibru, CEZ Vanzare si Electrica.
Tot Transenergo a vandut RATB, tot pe BRM, pentru perioada octombrie-decembrie 2008, 30.518 MWh cu 8,352 milioane lei. Transenergo vinde energie regiei bucurestene nu numai prin intermediul bursei specializate, ci si direct prin negociere. Pentru perioada 29-31 aprilie, sub pretextul unei situatii de urgenta, regia bucuresteana a cumparat de la Transenergo 910 MWH cu 247.182 lei.
Transenergo este o firma cu sediul intr-un apartament in Bucuresti si are printre actionari pe Rada Oprica cu 51% si pe o femeie in varsta de 75 ani din Simleul Silvaniei, Ileana Olah, care detine 41% din capitalul social de 790.020 lei. Firma a avut un profit net de 1,49 milioane lei in 2007, dar are datorii la buget de 37,44 milioane lei si creante de 21,76 milioane lei.
Publicat: astazi 9am.ro
vineri, 22 mai 2009
Asa isi ascund oameni favoriti!
Ma refer la cei din politica.
Astia din fotbal nu au putere legislativa precum cei din politica. Sa-si ajute colegii sa le astupe ilegalitatile.
Astia din fotbal nu au putere legislativa precum cei din politica. Sa-si ajute colegii sa le astupe ilegalitatile.
Fostul presedinte al CA al FC Arges, Gheorghita Pieca, retinut pentru dare de mita
Fostul presedinte al Consiliului de Administratie al FC Arges, Gheorghita Pieca, a fost retinut, vineri, de procurorii DNA, pentru implicare in scandalul de coruptie din arbitraj declansat in urma cu o luna la Pitesti.
Avocatul lui Pieca, Laurentiu Constantin, a declarat, vineri, ca acesta este acuzat de complicitate la dare de mita in forma continuata, transmite corespondentul NewsIn.
Pieca a fost luat si dus in arestul IPJ Arges.
Gheorghta Pieca a mai fost audiat la DNA Pitesti pe 8 mai, cand a plecat fara a face declaratii.
Publicat: astazi
Avocatul lui Pieca, Laurentiu Constantin, a declarat, vineri, ca acesta este acuzat de complicitate la dare de mita in forma continuata, transmite corespondentul NewsIn.
Pieca a fost luat si dus in arestul IPJ Arges.
Gheorghta Pieca a mai fost audiat la DNA Pitesti pe 8 mai, cand a plecat fara a face declaratii.
Publicat: astazi
joi, 21 mai 2009
Pentru plaje, Mazăre asmute Corpul de Control (AUDIO)
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 20 Mai 2009 | Alexandru Cautis | Un comentariu
Radu Mazăre, primarul Constanţei, se bate pentru autonomie locală administrativă absolută. Să vedem cam ce înseamnă aceasta pornind de la cîteva acţiuni mai vechi şi unele foarte recente, marca Mazăre. Atenţie, conţine bonus! Cei care vor citi pînă la final articolul vor avea ocazia să audă cum şeful de control al Primăriei lui Mazăre ameninţă telefonic un agent economic.
Să vorbim de plaje, că tot e vreme de plajă, o zonă pe care, teoretic, Mazăre nu o avea sub control local pînă la începutul acestui an. Plajele ţineau de Administraţia Naţională „Apele Române“ (ANAR), mai concret de sucursala locală – Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral (DADL). Această instituţie a fost singura care putea oferi spre închiriere plajele litoralului românesc. În perioada 2006-2008, DADL a făcut contracte de închiriere cu 46 de agenţi economici care au cîştigat licitaţiile de închiriere a plajelor. Contractele au fost semnate pentru o perioadă de zece ani, cu posibilitate de prelungire pe încă cinci ani. În contracte se prevăd investiţii obligatorii.
Cităm cîteva rînduri din contracte:
„Obligaţiile locatarului (n.r. – agentul economic care ia cu chirie plaja):
– Să nu împiedice în nici un fel accesul pe plajă şi să nu perceapă taxe de acces
– Să nu execute construcţii şi dotări ilegale pe suprafaţa închiriată
– Să respecte termenele şi condiţiile de realizare a planului de investiţii, pe perioada derulării contractului, conform ofertei tehnico-economice, anexă, după cum urmează:
– dotări minime cu utilaje
– dotări igienico-sanitare
– agrement specific plajei“.
La fiecare contract în parte se prevedeau diverse investiţii la care se obliga locatarul. Evident, contractele erau diferite, în funcţie de fiecare plajă închiriată. În total, s-au făcut 46 de contracte de acest fel, pe tot litoralul. Din ele, nouă au fost încheiate pentru staţiunea Mamaia.
Intră Mazăre în schemă – pe vechi
Investiţiile din contracte nu puteau să fie realizate fără implicarea Primăriei. Spre exemplu, în contracte se spune că agentul economic care închiriază o plajă trebuie să o doteze cu cabine de toaletă, duşuri etc. Or, acestea trebuie să fie racordate la reţeaua de utilităţi publice. Aici intervine rolul Primăriei şi al autorităţilor locale. În mod repetat, Primăria Constanţa a pus piedică în anii trecuţi realizărilor investiţionale, din acest punct de vedere. Chiar şi DADL se prinsese că e ceva murdar la mijloc. Iată ce se spunea în răspunsul pe care DADL l-a dat firmei Romned, care a închiriat un sector de plajă la Mamaia şi care reclama această situaţie Ministerului Mediului şi Apelor Române încă din 2007. Se zice în nota DADL: „După cum chiar Dvs. (n.r. – administratorul Romned) remarcaţi, interesele obscure ale autorităţilor locale şi ale operatorilor care nu au fost declaraţi cîştigători la licitaţiile pentru închirierea sectoarelor de plajă au generat piedici importante în calea intrării în normalitate a relaţiilor contractuale pe care le aveţi cu DADL. Pe de altă parte, ţinem să precizăm că atît DADL, cît şi ANAR au încercat pe toate căile legale rezolvarea problemelor“. Nota este semnată de fostul director DADL, Marius Postelnicescu. Din ea reiese clar că Primăria Constanţa făcea abuzuri la adresa celor care închiriaseră plaje.
Tot Mazăre, tot pe vechi
Cea mai tare şicană a lui Mazăre faţă de agenţii care închiriaseră plajele era să le dea în cap cu amenzi. Firma FUN AVIA a fost amendată cu 1.000 de lei fiindcă şi-a permis să amplaseze pe plajă un aparat de agrement pentru copii. Dacă ştiţi, trambulinele acelea cu corzi, de care se leagă puştii şi sar în sus ca din arc. Aparatul nu presupune construirea unei fundaţii, nu se zideşte pe nisip, e pur şi simplu o instalaţie mobilă, ca o umbrelă de plajă. Controlorii Primăriei au considerat că trambulina de joacă necesita autorizaţie de construire şi de aici sancţiunea şi dispoziţia ca aceasta să fie dezasamblată rapid de pe plajă. Fiind evident o contravenţie ilegală, SC FUN AVIA a contestat măsura în instanţă. A cîştigat procesul, judecătorii menţionînd clar că nu era nevoie de autorizaţie de construire pentru o jucărie mobilă. Reţineţi cazul, revenim imediat la el.
Intră Mazăre în schemă – pe nou
DADL recunoştea că autorităţile locale comit abuzuri asupra agenţilor care au închiriat plajele. Instanţele spuneau acelaşi lucru. Situaţia s-a schimbat între timp, de cînd Mazăre şi-a pus ministru de Mediu, pe fostul viceprimar Nicolae Nemirschi, care la rîndul lui a pus un nou şef la DADL, pe Laurenţiu Marin. Dintr-un foc, Marin a anulat 41 din cele 46 de contracte de închiriere, stabilite în urma unei licitaţii publice. Mazăre a cerut şi a obţinut aprobare de la Guvern ca pe viitor să fie închiriate plajele direct hotelierilor, fără licitaţie. Problema este că însuşi primarul Mazăre este unul dintre hotelieri, deţinînd hotelul „Flora“ din Mamaia, deci va fi unul dintre beneficiarii schimbării. Şi ca să vezi drăcie, toţi agenţii economici au primit aceeaşi notă de înştiinţare a rezilierii contractului, cu aceeaşi motivare, ca şi cum toţi greşiseră la fel. În notă se spune, la modul general, „cu titlu exemplificativ“ cică, anume că locatarii aveau obligaţiile următoare şi nu le-au respectat:
„Aveaţi, printre altele, următoarele obligaţii:
– să respectaţi termenele şi condiţiile de realizare a planului de investiţii
– să nu realizaţi pe plajă construcţii şi dotări cu alte destinaţii şi în alte condiţii decît cele prevăzute în OUG nr. 19/ 2006 şi în celelalte dispoziţii în materie de urbanism.
Întrucît nu v-aţi respectat obligaţiile contractuale enumerate mai sus cu titlu exemplificativ, considerăm că a operat rezilierea de drept a contractului de închiriere“.
STOP! Deci deodată DADL zice că vina este a agenţilor că nu au făcut investiţiile necesare, nu a autorităţilor locale care i-au împiedicat să le facă. Şi cum naiba să comunici la pachet, tuturor, aceleaşi greşeli, aceleaşi abateri de la contract, aşa, la modul general? Vă rog să observaţi şi modul evaziv în care se face referire la legile în materie de urbanism. Nu sînt date expres, legi, norme încălcate, ci aşa, fluturată doar ideea de reglementare de urbanism. Ca să nu poată contesta agenţii economici rapid cele imputate, arătînd că nu au încălcat reglementările. Noul şef al DADL numit de încrengătura Mazăre putea să dea şi mai clar nota de reziliere: „Bă, vă reziliem contractul pentru că aţi încălcat alea-alea“. Să vedem ce agent mergea în instanţă să arate că nu a încălcat „alea-alea“. Doi agenţi economici au avut curajul să conteste rezilierea dictată de DADL-ul măzăricesc şi au cîştigat momentan în instanţă. De nervi, Mazăre a început să-i hărţuiască altfel.
Revenim la jucărioara de copii
Pe plaja închiriată de Romned, una dintre firmele care au blocat în instanţă rezilierea contractului său, urma să fie amplasată aceeaşi trambulină cu corzi. La zece minute după ce a început să fie amplasată, s-au prezentat nişte băieţi în control de la Primărie care l-au anunţat pe administratorul Romned că îl amendează fiindcă nu are pentru ea autorizaţie de construcţie. Deci faptul că în instanţă se hotărîse încă de acum doi ani că o trambulină cu corzi nu necesită autorizaţie de construcţie, faptul că Primăria a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată din cauza erorii comise, nu au contat în instituţia de presiune a lui Mazăre. Băieţii pun aceeaşi placă stupidă. Pe căi mai mult sau mai puţin oficiale, administratorul Romned a fost anunţat că va fi controlat şi şicanat la maximum, fiindcă s-a opus rezilierii contractului.
Cam cum arată presiunile lui Mazăre? Ia vedeţi mai jos
Şeful Corpului de Control al Primăriei Constanţa, Ionuţ Pripişi, a avut o discuţie telefonică foarte sugestivă cu administratorul Romned, pe tema unui chioşc tip container, pe care acesta îl amplasase pe plaja închiriată. Respectivul chioşc nu necesită autorizaţie de construire, fiind mobil şi fiind amplasat pe nişte suporturi de lemn. Legea 50/1991, OUG 202/2002 şi OUG 19/2006 permit amplasarea unor astfel de chioşcuri de către cel care a închiriat o plajă. Ca să-şi arate muşchii, şeful Corpului de Control i-a transmis telefonic lui Sorin Greavu, administratorul Romned, următoarele: „Eu personal o să tăvălesc plaja aia a ta de nu o să ai aer. Eu, Ionuţ Pripiş, îţi dau şi C.I. dacă vrei să mă dai în judecată. Eu legea o văd într-un fel, tu o vezi într-un fel… Eu sînt investit cu putere de a decide dacă lucrările efectuate sînt supuse sau nu Legii 50. Îl iei pentru că aşa spune autoritatea… Domnu’ Greavu, eu contez pe colaborare. Şi ştiţi unde trebuie să daţi un telefon…“. Hopa, deci cu un telefon se rezolvă diferenţa de interpretare a legii? Un telefon, cui? Oare lui Mazăre? Şeful Corpului de Control al Primăriei Constanţa e foarte dur cînd e vorba de un container mobil. Dar, altfel, nici el, nici Mazăre, nici DADL, nici Ministerul Mediului nu observă că pe plajă se construieşte în draci, fără autorizaţie de construcţie. (Ascultă fişierul audio ataşat)
Radu Mazăre, primarul Constanţei, se bate pentru autonomie locală administrativă absolută. Să vedem cam ce înseamnă aceasta pornind de la cîteva acţiuni mai vechi şi unele foarte recente, marca Mazăre. Atenţie, conţine bonus! Cei care vor citi pînă la final articolul vor avea ocazia să audă cum şeful de control al Primăriei lui Mazăre ameninţă telefonic un agent economic.
Să vorbim de plaje, că tot e vreme de plajă, o zonă pe care, teoretic, Mazăre nu o avea sub control local pînă la începutul acestui an. Plajele ţineau de Administraţia Naţională „Apele Române“ (ANAR), mai concret de sucursala locală – Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral (DADL). Această instituţie a fost singura care putea oferi spre închiriere plajele litoralului românesc. În perioada 2006-2008, DADL a făcut contracte de închiriere cu 46 de agenţi economici care au cîştigat licitaţiile de închiriere a plajelor. Contractele au fost semnate pentru o perioadă de zece ani, cu posibilitate de prelungire pe încă cinci ani. În contracte se prevăd investiţii obligatorii.
Cităm cîteva rînduri din contracte:
„Obligaţiile locatarului (n.r. – agentul economic care ia cu chirie plaja):
– Să nu împiedice în nici un fel accesul pe plajă şi să nu perceapă taxe de acces
– Să nu execute construcţii şi dotări ilegale pe suprafaţa închiriată
– Să respecte termenele şi condiţiile de realizare a planului de investiţii, pe perioada derulării contractului, conform ofertei tehnico-economice, anexă, după cum urmează:
– dotări minime cu utilaje
– dotări igienico-sanitare
– agrement specific plajei“.
La fiecare contract în parte se prevedeau diverse investiţii la care se obliga locatarul. Evident, contractele erau diferite, în funcţie de fiecare plajă închiriată. În total, s-au făcut 46 de contracte de acest fel, pe tot litoralul. Din ele, nouă au fost încheiate pentru staţiunea Mamaia.
Intră Mazăre în schemă – pe vechi
Investiţiile din contracte nu puteau să fie realizate fără implicarea Primăriei. Spre exemplu, în contracte se spune că agentul economic care închiriază o plajă trebuie să o doteze cu cabine de toaletă, duşuri etc. Or, acestea trebuie să fie racordate la reţeaua de utilităţi publice. Aici intervine rolul Primăriei şi al autorităţilor locale. În mod repetat, Primăria Constanţa a pus piedică în anii trecuţi realizărilor investiţionale, din acest punct de vedere. Chiar şi DADL se prinsese că e ceva murdar la mijloc. Iată ce se spunea în răspunsul pe care DADL l-a dat firmei Romned, care a închiriat un sector de plajă la Mamaia şi care reclama această situaţie Ministerului Mediului şi Apelor Române încă din 2007. Se zice în nota DADL: „După cum chiar Dvs. (n.r. – administratorul Romned) remarcaţi, interesele obscure ale autorităţilor locale şi ale operatorilor care nu au fost declaraţi cîştigători la licitaţiile pentru închirierea sectoarelor de plajă au generat piedici importante în calea intrării în normalitate a relaţiilor contractuale pe care le aveţi cu DADL. Pe de altă parte, ţinem să precizăm că atît DADL, cît şi ANAR au încercat pe toate căile legale rezolvarea problemelor“. Nota este semnată de fostul director DADL, Marius Postelnicescu. Din ea reiese clar că Primăria Constanţa făcea abuzuri la adresa celor care închiriaseră plaje.
Tot Mazăre, tot pe vechi
Cea mai tare şicană a lui Mazăre faţă de agenţii care închiriaseră plajele era să le dea în cap cu amenzi. Firma FUN AVIA a fost amendată cu 1.000 de lei fiindcă şi-a permis să amplaseze pe plajă un aparat de agrement pentru copii. Dacă ştiţi, trambulinele acelea cu corzi, de care se leagă puştii şi sar în sus ca din arc. Aparatul nu presupune construirea unei fundaţii, nu se zideşte pe nisip, e pur şi simplu o instalaţie mobilă, ca o umbrelă de plajă. Controlorii Primăriei au considerat că trambulina de joacă necesita autorizaţie de construire şi de aici sancţiunea şi dispoziţia ca aceasta să fie dezasamblată rapid de pe plajă. Fiind evident o contravenţie ilegală, SC FUN AVIA a contestat măsura în instanţă. A cîştigat procesul, judecătorii menţionînd clar că nu era nevoie de autorizaţie de construire pentru o jucărie mobilă. Reţineţi cazul, revenim imediat la el.
Intră Mazăre în schemă – pe nou
DADL recunoştea că autorităţile locale comit abuzuri asupra agenţilor care au închiriat plajele. Instanţele spuneau acelaşi lucru. Situaţia s-a schimbat între timp, de cînd Mazăre şi-a pus ministru de Mediu, pe fostul viceprimar Nicolae Nemirschi, care la rîndul lui a pus un nou şef la DADL, pe Laurenţiu Marin. Dintr-un foc, Marin a anulat 41 din cele 46 de contracte de închiriere, stabilite în urma unei licitaţii publice. Mazăre a cerut şi a obţinut aprobare de la Guvern ca pe viitor să fie închiriate plajele direct hotelierilor, fără licitaţie. Problema este că însuşi primarul Mazăre este unul dintre hotelieri, deţinînd hotelul „Flora“ din Mamaia, deci va fi unul dintre beneficiarii schimbării. Şi ca să vezi drăcie, toţi agenţii economici au primit aceeaşi notă de înştiinţare a rezilierii contractului, cu aceeaşi motivare, ca şi cum toţi greşiseră la fel. În notă se spune, la modul general, „cu titlu exemplificativ“ cică, anume că locatarii aveau obligaţiile următoare şi nu le-au respectat:
„Aveaţi, printre altele, următoarele obligaţii:
– să respectaţi termenele şi condiţiile de realizare a planului de investiţii
– să nu realizaţi pe plajă construcţii şi dotări cu alte destinaţii şi în alte condiţii decît cele prevăzute în OUG nr. 19/ 2006 şi în celelalte dispoziţii în materie de urbanism.
Întrucît nu v-aţi respectat obligaţiile contractuale enumerate mai sus cu titlu exemplificativ, considerăm că a operat rezilierea de drept a contractului de închiriere“.
STOP! Deci deodată DADL zice că vina este a agenţilor că nu au făcut investiţiile necesare, nu a autorităţilor locale care i-au împiedicat să le facă. Şi cum naiba să comunici la pachet, tuturor, aceleaşi greşeli, aceleaşi abateri de la contract, aşa, la modul general? Vă rog să observaţi şi modul evaziv în care se face referire la legile în materie de urbanism. Nu sînt date expres, legi, norme încălcate, ci aşa, fluturată doar ideea de reglementare de urbanism. Ca să nu poată contesta agenţii economici rapid cele imputate, arătînd că nu au încălcat reglementările. Noul şef al DADL numit de încrengătura Mazăre putea să dea şi mai clar nota de reziliere: „Bă, vă reziliem contractul pentru că aţi încălcat alea-alea“. Să vedem ce agent mergea în instanţă să arate că nu a încălcat „alea-alea“. Doi agenţi economici au avut curajul să conteste rezilierea dictată de DADL-ul măzăricesc şi au cîştigat momentan în instanţă. De nervi, Mazăre a început să-i hărţuiască altfel.
Revenim la jucărioara de copii
Pe plaja închiriată de Romned, una dintre firmele care au blocat în instanţă rezilierea contractului său, urma să fie amplasată aceeaşi trambulină cu corzi. La zece minute după ce a început să fie amplasată, s-au prezentat nişte băieţi în control de la Primărie care l-au anunţat pe administratorul Romned că îl amendează fiindcă nu are pentru ea autorizaţie de construcţie. Deci faptul că în instanţă se hotărîse încă de acum doi ani că o trambulină cu corzi nu necesită autorizaţie de construcţie, faptul că Primăria a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată din cauza erorii comise, nu au contat în instituţia de presiune a lui Mazăre. Băieţii pun aceeaşi placă stupidă. Pe căi mai mult sau mai puţin oficiale, administratorul Romned a fost anunţat că va fi controlat şi şicanat la maximum, fiindcă s-a opus rezilierii contractului.
Cam cum arată presiunile lui Mazăre? Ia vedeţi mai jos
Şeful Corpului de Control al Primăriei Constanţa, Ionuţ Pripişi, a avut o discuţie telefonică foarte sugestivă cu administratorul Romned, pe tema unui chioşc tip container, pe care acesta îl amplasase pe plaja închiriată. Respectivul chioşc nu necesită autorizaţie de construire, fiind mobil şi fiind amplasat pe nişte suporturi de lemn. Legea 50/1991, OUG 202/2002 şi OUG 19/2006 permit amplasarea unor astfel de chioşcuri de către cel care a închiriat o plajă. Ca să-şi arate muşchii, şeful Corpului de Control i-a transmis telefonic lui Sorin Greavu, administratorul Romned, următoarele: „Eu personal o să tăvălesc plaja aia a ta de nu o să ai aer. Eu, Ionuţ Pripiş, îţi dau şi C.I. dacă vrei să mă dai în judecată. Eu legea o văd într-un fel, tu o vezi într-un fel… Eu sînt investit cu putere de a decide dacă lucrările efectuate sînt supuse sau nu Legii 50. Îl iei pentru că aşa spune autoritatea… Domnu’ Greavu, eu contez pe colaborare. Şi ştiţi unde trebuie să daţi un telefon…“. Hopa, deci cu un telefon se rezolvă diferenţa de interpretare a legii? Un telefon, cui? Oare lui Mazăre? Şeful Corpului de Control al Primăriei Constanţa e foarte dur cînd e vorba de un container mobil. Dar, altfel, nici el, nici Mazăre, nici DADL, nici Ministerul Mediului nu observă că pe plajă se construieşte în draci, fără autorizaţie de construcţie. (Ascultă fişierul audio ataşat)
miercuri, 20 mai 2009
Se pare ca se impute capul!
Sunt curios pana unde o sa intre "marea" justitie in mocirla fotbalului romanesc!
Daca are cineva niste seminte?
Ca filmul asta o sa dureze maxim 60 de zile. Si vine vacanta se uita, sa uitat si de altii.
Bafta, Hai Romania in alta tara!
Daca are cineva niste seminte?
Ca filmul asta o sa dureze maxim 60 de zile. Si vine vacanta se uita, sa uitat si de altii.
Bafta, Hai Romania in alta tara!
"In atentia DNA", afacerile murdare ale lui Mircea Sandu deconspirate de reporterii BlackJack
Numarul 21 al Revistei Black Jack prezinta "fapte cutremuratoare" despre omul care se afla in fruntea fotbalului romanesc, presedintele Federatiei Romane de Fotbal (FRF) Mircea Sandu. Potrivit publicatiei bilunare, buzunarele fiului lui Mircea Sandu au devenit mai pline beneficiind de ajutorul unor "cotizanti" precum firme
ale unor patroni din lumea fotbalului, sponsori ai echipei nationale si chiar federatia condusa de Mircea Sandu.
Reporterii BlackJack mai arata intr-un material de 3 pagini denumit "In atentia DNA. Platile catre pusculita lui Mircea Sandu" ca majoritatea banilor vin de la Dinamo, acesta fiind motivul pentru care in ultima perioada echipa din Stefan cel Mare a avut parte numai de lucruri bune din partea federatiei.
Personajul principal al anchetei peste Mircea Dan Sandu fiul presedintelui FRF. Dan Mircea Sandu detine 25% din firma Visit SRL, care activeaza ca agentie de turism. Alaturi de el,in firma mai apare Bartolomeu Finis, un om de casa al fostului premier Adrian Nastase.In firma mai apare Marian Albu, fostul trezorier al FRF si fiul acestuia,
Adrian. La data de 23 februarie 2009 firma patronata de baiatul sefului FRF, de trezorierul aceleiasi institutii si de fiul acestuia din urma a obtinut de la ING Bank refinantarea unuiimprumut mai vechi. Rambursarea banilor a fost garantata cu sumele pe care firma Visist SRL urma sa o primeasca de la mai multi parteneri printre care chiar Federatia Romana de Fotbal. Mai mult decat atat, compania avea de primit bani de la FC Dinamo Bucuresi si de la Crimbo Gas si firma lui Cristi Borcea.
Pe 2 martie 2007, aceiasi firma a prezentat tot la ING Bank dovezi ale faptului ca Automobile Dacia, sponsorul principal al echipei nationale si Orange Romania, firma la care actionar este dinamovistul Nicolae Badea trebuie sa-i vireze sume importante de bani. Si de aceasta data FRF se afla pe lista persoanelor juridice care baga bani in conturile firmei patronate de baiatul lui Mircea Sandu.
Visit SRL este o agentie de turism. Federatia Romana de Fotbal a platit acestei firme mai multe facturi. Cu toate acestea, purtatorul de cuvant al FRF, Paul Zaharia a declarata ca habar nu are de plata respectiva "Nu ma ocup de turism, dar pentru deplasari noi folosim exclusiv serviciile Danco Pro" a spus Zaharia.
Acest lucru arata ca ori platile s-au facut pe ascuns pentru servicii fictive sau servicii ocultate angajatilor de rand, ori actele prezentate la banca sunt false si au fost menite doar sa-l ajute pe fiul lui Sandu sa-si prelungeasca linia de credit.
Conform datelor inregistrate la Ministerul Finantelor Publice, Federatia Romana de Fotbal a realizat in 2003 venituri de 5.6 milioane de euro cu niste cheltuieli de 5 milioane de euro.in 2004, federatia a incasat 5,6 milioane de euro si contabilii lui Sandu au cheltuit 4,5 milioane de euro.in 2005 institutia condusa de Mircea Sandu realizase 5,5 milioane de euro din activitati nepatrimoniale si economice. Tot atunci FRF a cheltuit 4,5 milioane de euro. În 2006, MFP nu are pe site un bilant al celei mai
importante federatii sportive. Cu toate acestea, vedem ca in 2007 veniturile au crescut la 7 milioane de euro. In mod direct proportional au crescut si cheltuielile la 6.9 milioane de euro.
Veniturile sunt simplu
de crescut, o multime de sponsori dorind sa sprijine echipa nationala. Cu toate acestea, numai procurorii ar putea sa raspunda la intrebarile legate de cresterea cheltuielilor.
Probabil aceste cheltuieli mari au determinat conducerea FRF sa se imprumute la banca.in 2008, conform contractului de facilitate de credit la termen nr. 00591 / 12 02.2008 si respectiv contractului de facilitate de credit la termen nr. 00592/12 02.2008 semnate de FRF si Raiffeisen Bank, Federatia primea aproape 3,3 milioane de euro. Pentru a garanta returnarea banilor, Sandu a garantat cu contractele de publicitate
pe care FRF le-aincheiat cu Gilette, Bergenbier, Automobile Dacia, Vodafone, Adidas,
Ursus sau Cesarom.
Dorinta mare de cheltuiala a lui Sandu s-a manifestat si în cazul societatii comerciale Centrul de Fotbal Mogosoaia. Acolo FRF este unic actionar.in 2007 firma a realizat venituri de 671.000 de euro si a cheltuit 670.000 de euro. Statul a incasat impozit doar pe o suma in jurul a 1000 de euro.
Mai multe amanunte despre ingineriile financiare marca FRF in numarul 21 al revistei BlackJack
Luni, 18 Mai 2009
http://www.presaonline.com/stiri/sport/in-atentia-dna-afacerile-murdare-ale-lui-mircea-sandu-deconspirate-de-reporterii-blackjack-584690.html
ale unor patroni din lumea fotbalului, sponsori ai echipei nationale si chiar federatia condusa de Mircea Sandu.
Reporterii BlackJack mai arata intr-un material de 3 pagini denumit "In atentia DNA. Platile catre pusculita lui Mircea Sandu" ca majoritatea banilor vin de la Dinamo, acesta fiind motivul pentru care in ultima perioada echipa din Stefan cel Mare a avut parte numai de lucruri bune din partea federatiei.
Personajul principal al anchetei peste Mircea Dan Sandu fiul presedintelui FRF. Dan Mircea Sandu detine 25% din firma Visit SRL, care activeaza ca agentie de turism. Alaturi de el,in firma mai apare Bartolomeu Finis, un om de casa al fostului premier Adrian Nastase.In firma mai apare Marian Albu, fostul trezorier al FRF si fiul acestuia,
Adrian. La data de 23 februarie 2009 firma patronata de baiatul sefului FRF, de trezorierul aceleiasi institutii si de fiul acestuia din urma a obtinut de la ING Bank refinantarea unuiimprumut mai vechi. Rambursarea banilor a fost garantata cu sumele pe care firma Visist SRL urma sa o primeasca de la mai multi parteneri printre care chiar Federatia Romana de Fotbal. Mai mult decat atat, compania avea de primit bani de la FC Dinamo Bucuresi si de la Crimbo Gas si firma lui Cristi Borcea.
Pe 2 martie 2007, aceiasi firma a prezentat tot la ING Bank dovezi ale faptului ca Automobile Dacia, sponsorul principal al echipei nationale si Orange Romania, firma la care actionar este dinamovistul Nicolae Badea trebuie sa-i vireze sume importante de bani. Si de aceasta data FRF se afla pe lista persoanelor juridice care baga bani in conturile firmei patronate de baiatul lui Mircea Sandu.
Visit SRL este o agentie de turism. Federatia Romana de Fotbal a platit acestei firme mai multe facturi. Cu toate acestea, purtatorul de cuvant al FRF, Paul Zaharia a declarata ca habar nu are de plata respectiva "Nu ma ocup de turism, dar pentru deplasari noi folosim exclusiv serviciile Danco Pro" a spus Zaharia.
Acest lucru arata ca ori platile s-au facut pe ascuns pentru servicii fictive sau servicii ocultate angajatilor de rand, ori actele prezentate la banca sunt false si au fost menite doar sa-l ajute pe fiul lui Sandu sa-si prelungeasca linia de credit.
Conform datelor inregistrate la Ministerul Finantelor Publice, Federatia Romana de Fotbal a realizat in 2003 venituri de 5.6 milioane de euro cu niste cheltuieli de 5 milioane de euro.in 2004, federatia a incasat 5,6 milioane de euro si contabilii lui Sandu au cheltuit 4,5 milioane de euro.in 2005 institutia condusa de Mircea Sandu realizase 5,5 milioane de euro din activitati nepatrimoniale si economice. Tot atunci FRF a cheltuit 4,5 milioane de euro. În 2006, MFP nu are pe site un bilant al celei mai
importante federatii sportive. Cu toate acestea, vedem ca in 2007 veniturile au crescut la 7 milioane de euro. In mod direct proportional au crescut si cheltuielile la 6.9 milioane de euro.
Veniturile sunt simplu
de crescut, o multime de sponsori dorind sa sprijine echipa nationala. Cu toate acestea, numai procurorii ar putea sa raspunda la intrebarile legate de cresterea cheltuielilor.
Probabil aceste cheltuieli mari au determinat conducerea FRF sa se imprumute la banca.in 2008, conform contractului de facilitate de credit la termen nr. 00591 / 12 02.2008 si respectiv contractului de facilitate de credit la termen nr. 00592/12 02.2008 semnate de FRF si Raiffeisen Bank, Federatia primea aproape 3,3 milioane de euro. Pentru a garanta returnarea banilor, Sandu a garantat cu contractele de publicitate
pe care FRF le-aincheiat cu Gilette, Bergenbier, Automobile Dacia, Vodafone, Adidas,
Ursus sau Cesarom.
Dorinta mare de cheltuiala a lui Sandu s-a manifestat si în cazul societatii comerciale Centrul de Fotbal Mogosoaia. Acolo FRF este unic actionar.in 2007 firma a realizat venituri de 671.000 de euro si a cheltuit 670.000 de euro. Statul a incasat impozit doar pe o suma in jurul a 1000 de euro.
Mai multe amanunte despre ingineriile financiare marca FRF in numarul 21 al revistei BlackJack
Luni, 18 Mai 2009
http://www.presaonline.com/stiri/sport/in-atentia-dna-afacerile-murdare-ale-lui-mircea-sandu-deconspirate-de-reporterii-blackjack-584690.html
luni, 18 mai 2009
Asa arata justitia Romana!
Daca ai bani, ai si parte!
Acum astia au navalit pe coruptii din fotbal sa mai uite romanul de cei coruptii din politica pentru ca a venit iar o campanie electorala.
Cine pune mana pe cei din politica?
Nimeni, pentru ca sunt angajatii politicienilor.
Doar o minune ne mai salveaza de bubele astea!
Acum astia au navalit pe coruptii din fotbal sa mai uite romanul de cei coruptii din politica pentru ca a venit iar o campanie electorala.
Cine pune mana pe cei din politica?
Nimeni, pentru ca sunt angajatii politicienilor.
Doar o minune ne mai salveaza de bubele astea!
Dosarele marii coruptii, la judecata de apoi
17 Mai 2009 Dorin Petrisor
Cotidianul
Promisiunile de combatere a marii coruptii prin sentinte de condamnare descurajante, facute Comisiei Europene de Romania, nu au fost onorate decat cu rare exceptii. Cotidianul.ro va prezinta o scurta radiografie a traseului sinuos prin instante urmat de cateva dosare de coruptie, cazuri cu mare impact mediatic.
Dosarul Rompetrol, in care omul de afaceri Dinu Patriciu este acuzat de procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) de deturnarea, in 2001, a 35 de milioane de dolari, reprezentand asa-numita “creanta Libia”, bani care, in opinia anchetatorilor, s-ar fi cuvenit statului, a fost preluat in 17 ianuarie 2005 de la DNA. Patriciu, alaturi de alte 11 persoane, printre care si Sorin Pantis, fostul ministru al Comunicatiilor in guvernul Adrian Nastase, sau directorul de atunci al cotidianului “Ziua”, Sorin Rosca Stanescu, mai sunt acuzati si de manipularea pietei de capital, actiune care s-ar fi petrecut in 2004.
In 26 mai 2005, dupa o audiere care a durat 18 ore, Dinu Patriciu a fost retinut de procurori si prezentat a doua zi Tribunalului Bucuresti cu propunerea de arestare preventiva.
Publicitate
Judecatorii au decis insa ca omul de afaceri poate fi cercetat in stare de libertate. Patriciu a fost trimis in judecata un an mai tarziu, dar magistratii Tribunalului Bucuresti nu au reusit timp de un an sa intre pe fond, ci au judecat doar exceptii de procedura ridicate de avocatii omului de afaceri. In octombrie 2007, dosarul a fost restituit la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale si a revenit la Tribunalul Bucuresti abia in august 2008, dupa ce Curtea de Apel a admis recursul procurorilor la aceasta decizie. Inca nu a fost emisa o decizie in acest dosar.
Primavara anului 2005 a mai consemnat un caz de mare rasunet: omul de afaceri Corneliu Iacobov a primit doua mandate consecutive de arestare, de 25, respectiv 30 de zile, intr-un dosar in care era acuzat de Parchetul General de prejudicierea societatii RAFO Onesti cu peste 240 de miliarde de lei vechi printr-o actiune ilicita de achizitionare de actiuni. Iacobov a ramas celebru prin gestul facut la retinerea sa de catre procurori, de a-si ridica mainile incatusate spre camerele tv si a spune: “Acestea sunt catusele lui Traian Basescu!” Aceasta a fost prima acuza publica adusa presedintelui, ca ar comanda procurorilor deschiderea de dosare penale oponentilor sai politici. In aprilie 2008, Tribunalul Bucuresti a decis achitarea lui Iacobov. Procurorii DIICOT au promovat apel, iar din ianuarie 2009 dosarul se rejudeca pe rolul Curtii de Apel Bucuresti. Pana acum au fost decise doar amanari ale judecatii, solicitate de avocati sub diverse pretexte.
Ovidiu Tender si Marian Iancu au fost arestati in urma deciziei Tribunalului Bucuresti, la inceputul lunii martie 2006, la propunerea DIICOT, care-i acuza pe cei doi oameni de afaceri de incheierea nelegala a unor contracte de cesiune de creanta cu SC Carom SA Onesti si de incheierea unor contracte comerciale fictive intre SC VGB Impex SRL Bucuresti, societate detinuta de Iancu, cu RAFO SA Onesti, astfel incat sa nu fie obligati sa onoreze obligatiile financiare asumate la privatizarea Carom. Anchetatorii au stabilit ca, in perioada 2002-2004, societatea Carom Onesti a fost prejudiciata cu 1.434, 9 miliarde de lei vechi, adica circa 50 de milioane de dolari la cursul de atunci. Iancu a fost eliberat din arest in iunie 2006, iar Tender, la sfarsitul lunii august. Cei doi au fost trimisi in judecata in septembrie 2006, pentru ca in noiembrie 2007 Tribunalul Bucuresti sa decida restituirea dosarului la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale. Procurorii au declarat recurs, iar in iunie 2008, Curtea de Apel Bucuresti a decis ca tribunalul trebuie sa judece. Nu exista inca nici o solutie in acest dosar.
Dumitru Sechelariu, fostul primar PSD de Bacau, arestat la propunerea DNA, a fost trimis in judecata in iulie 2005, sub acuzatia ca ar fi santajat mai multi proprietari de terenuri pentru a le ceda la preturi inferioare celor de piata catre Asociatia Club Karting Selena Motor Sport AFI Bacau si SC Selena SRL Bacau, pe care le controla. Sechelariu a fost achitat in aprilie 2007 de Tribunalul Bacau, cu motivarea ca martorii si-au schimbat in instanta declaratiile date la DNA impotriva lui, decizie mentinuta, in iunie 2008, de Curtea de Apel Bacau. In noiembrie 2008, Inalta Curte a desfiintat insa decizia de achitare a lui Sechelariu si a trimis dosarul Curtii de Apel Bacau la rejudecare.
Anul 2006 a marcat debutul unui al “doilea val” de dosare de mare corupţie, instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Fostul premier Adrian Năstase a fost pus sub acuzare în patru dosare penale: Zambaccian I şi II, în care procurorii îl suspectează de luare de mită sub forma unor bunuri importate din China, a unor lucrări de amenajări interioare şi de construcţii de la Irina Jianu, fosta şefă a Inspectoratului de Stat în Construcţii, în schimbul menţinerii acesteia în funcţie, dosarul Mătuşa Tamara, dare de mită şi şantaj, şi ultimul, Trofeul Calităţii, în care este acuzat de finanţare ilegală a campaniei pentru alegerile prezidenţiale din 2004. Două din aceste dosare au fost trimise la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în octombrie 2006 şi mai 2007, însă au fost restituite la DNA în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, conform căreia procurorii aveau nevoie de avizul preşedintelui Traian Băsescu pentru începerea urmăririi penale. Acelaşi traseu l-au urmat dosarele penale ale lui Miron Mitrea, fost ministru al Transporturilor în guvernarea PSD, acuzat de luare de mită de la aceeaşi Irina Jianu, sub formă de lucrări de construcţii la casa mamei sale din Băneasa, şi Şerban Mihăilescu, fost secretar general al guvernului Năstase, acuzat la rândul său că a primit 11 arme de vânătoare drept mită. Au ajuns până acum pe rolul Înaltei Curţi doar dosarul lui Miron Mitrea şi dosarul Trofeul Calităţii, al lui Adrian Năstase. În nici unul nu a început încă judecata pe fond.
Al treilea val de dosare de mare corupţie a vizat, în premieră în istoria postdecembristă, miniştri aflaţi în funcţie la data începerii urmăririi penale. Foştii miniştri din Cabinetul Tăriceanu II, Decebal Traian Remeş, acuzat de luare de mită în dosarul Pălinca şi caltaboşii, şi Paul Păcuraru, acuzat de luare de mită pentru că ar fi intervenit pe lângă directorii unor companii de stat pentru a obţine contracte în favoarea firmei fiului său, au fost trimişi în judecată în toamna anului 2008. Fostul vicepremier George Copos a fost trimis în judecată în trei dosare care vizează evaziune fiscală şi spălare de bani. Nici unul dintre acestea nu a ajuns încă la judecarea pe fond, adică a probelor depuse de procurori.
DIICOT a revenit în prim-plan în 2006, cu o anchetă care a durat doi ani şi jumătate. Direcţia a finalizat primăvara aceasta un dosar de trădare prin transmitere de secrete, în care i-a trimis în judecată pe foştii miniştri Codruţ Şereş şi Nagy Zsolt, sub acuzaţia că ar fi divulgat informaţii clasificate despre planurile guvernului Tăriceanu de privatizare a unor sectoare strategice din domeniile energiei, comunicaţiilor sau industriei de apărare. Singurul ministru al guvernului Tăriceanu, anchetat pentru corupţie, care nu a fost încă trimis în judecată, este Tudor Chiuariu, de la Justiţie. El este cercetat de DNA pentru că, în aprilie 2007, ar fi avizat o asociere ilegală a Poştei Române cu un dezvoltator imobiliar privat, deşi fusese avertizat de juriştii ministerului că asocierea este ilegală.
Ultimul val vizează mari oameni de afaceri. Dan Voiculescu a fost trimis în judecată în decembrie 2008 pentru privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare. Omul de afaceri Puiu Popoviciu este urmărit penal de DNA în dosarul Băneasa Investments, sub suspiciunea unei asocieri ilegale cu Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară într-o afacere imobiliară de proporţii. În acest dosar, DNA l-a pus sub urmărire penală şi pe fostul şef al DGIPI, Cornel Şerban, sub suspiciunea de favorizare a infractorului pentru că, la începutul acestui an, ar fi încercat să intervină pe lângă un ofiţer de poliţie al Direcţiei cu scopul de a obţine închiderea dosarului lui Popoviciu.
Fotbalul a devenit, la rândul său, una dintre ţintele DNA. După o investigaţie de circa doi ani, cu transferuri de fotbalişti români în străinătate urmărite din Coreea de Sud până în Olanda, DNA a trimis în toamna anului 2008 în judecată nume grele din fotbal sub acuzaţiile de evaziune fiscală şi spălare de bani: Ioan şi Victor Becali, Gheorghe Popescu, Cristi Borcea, Gheorghe Copos etc. În aceeaşi perioadă, DNA l-a trimis în judecată pe patronul Stelei, Gigi Becali, acuzat de dare de mită în dosarul “Valiza”, pentru că ar fi oferit, în mai 2008, 1,7 milioane de euro echipei ,,U’’ Cluj înaintea meciului cu CFR Cluj, rivala Stelei la titlu. Cel mai recent dosar îl vizează pe omul de afaceri Cornel Penescu, patronul FC Argeş, suspectat că a mituit mai mulţi arbitri şi oficiali din fotbal, pentru a obţine rezultate favorabile echipei sale.
Mischie, singurul peşte mare condamnat
Nicolae Mischie a fost condamnat în martie 2009, pentru abuz în serviciu, pentru că, în perioada 2000-2004, când era preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, a încheiat mai multe contracte pentru modernizarea unor drumuri judeţene la preţuri supraevaluate. Prejudiciul calculat de procurori depăşeşte un milion de lei. Sentinţa nu este definitivă şi prevede trei ani şi jumătate de închisoare cu executare.
Nicolae Mischie a mai primit un an de închisoare, cu suspendare, pentru că a introdus în ţară o armă nedeclarată la vamă, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă. El mai are două condamnări, nedefinitive. Dacă oricare din aceste condamnări devine definitivă, Mischie intră la închisoare, întrucât Codul de procedură penală interzice aplicarea condamnărilor cu suspendare în caz de recidivă.
Cotidianul
Promisiunile de combatere a marii coruptii prin sentinte de condamnare descurajante, facute Comisiei Europene de Romania, nu au fost onorate decat cu rare exceptii. Cotidianul.ro va prezinta o scurta radiografie a traseului sinuos prin instante urmat de cateva dosare de coruptie, cazuri cu mare impact mediatic.
Dosarul Rompetrol, in care omul de afaceri Dinu Patriciu este acuzat de procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) de deturnarea, in 2001, a 35 de milioane de dolari, reprezentand asa-numita “creanta Libia”, bani care, in opinia anchetatorilor, s-ar fi cuvenit statului, a fost preluat in 17 ianuarie 2005 de la DNA. Patriciu, alaturi de alte 11 persoane, printre care si Sorin Pantis, fostul ministru al Comunicatiilor in guvernul Adrian Nastase, sau directorul de atunci al cotidianului “Ziua”, Sorin Rosca Stanescu, mai sunt acuzati si de manipularea pietei de capital, actiune care s-ar fi petrecut in 2004.
In 26 mai 2005, dupa o audiere care a durat 18 ore, Dinu Patriciu a fost retinut de procurori si prezentat a doua zi Tribunalului Bucuresti cu propunerea de arestare preventiva.
Publicitate
Judecatorii au decis insa ca omul de afaceri poate fi cercetat in stare de libertate. Patriciu a fost trimis in judecata un an mai tarziu, dar magistratii Tribunalului Bucuresti nu au reusit timp de un an sa intre pe fond, ci au judecat doar exceptii de procedura ridicate de avocatii omului de afaceri. In octombrie 2007, dosarul a fost restituit la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale si a revenit la Tribunalul Bucuresti abia in august 2008, dupa ce Curtea de Apel a admis recursul procurorilor la aceasta decizie. Inca nu a fost emisa o decizie in acest dosar.
Primavara anului 2005 a mai consemnat un caz de mare rasunet: omul de afaceri Corneliu Iacobov a primit doua mandate consecutive de arestare, de 25, respectiv 30 de zile, intr-un dosar in care era acuzat de Parchetul General de prejudicierea societatii RAFO Onesti cu peste 240 de miliarde de lei vechi printr-o actiune ilicita de achizitionare de actiuni. Iacobov a ramas celebru prin gestul facut la retinerea sa de catre procurori, de a-si ridica mainile incatusate spre camerele tv si a spune: “Acestea sunt catusele lui Traian Basescu!” Aceasta a fost prima acuza publica adusa presedintelui, ca ar comanda procurorilor deschiderea de dosare penale oponentilor sai politici. In aprilie 2008, Tribunalul Bucuresti a decis achitarea lui Iacobov. Procurorii DIICOT au promovat apel, iar din ianuarie 2009 dosarul se rejudeca pe rolul Curtii de Apel Bucuresti. Pana acum au fost decise doar amanari ale judecatii, solicitate de avocati sub diverse pretexte.
Ovidiu Tender si Marian Iancu au fost arestati in urma deciziei Tribunalului Bucuresti, la inceputul lunii martie 2006, la propunerea DIICOT, care-i acuza pe cei doi oameni de afaceri de incheierea nelegala a unor contracte de cesiune de creanta cu SC Carom SA Onesti si de incheierea unor contracte comerciale fictive intre SC VGB Impex SRL Bucuresti, societate detinuta de Iancu, cu RAFO SA Onesti, astfel incat sa nu fie obligati sa onoreze obligatiile financiare asumate la privatizarea Carom. Anchetatorii au stabilit ca, in perioada 2002-2004, societatea Carom Onesti a fost prejudiciata cu 1.434, 9 miliarde de lei vechi, adica circa 50 de milioane de dolari la cursul de atunci. Iancu a fost eliberat din arest in iunie 2006, iar Tender, la sfarsitul lunii august. Cei doi au fost trimisi in judecata in septembrie 2006, pentru ca in noiembrie 2007 Tribunalul Bucuresti sa decida restituirea dosarului la DIICOT pentru refacerea urmaririi penale. Procurorii au declarat recurs, iar in iunie 2008, Curtea de Apel Bucuresti a decis ca tribunalul trebuie sa judece. Nu exista inca nici o solutie in acest dosar.
Dumitru Sechelariu, fostul primar PSD de Bacau, arestat la propunerea DNA, a fost trimis in judecata in iulie 2005, sub acuzatia ca ar fi santajat mai multi proprietari de terenuri pentru a le ceda la preturi inferioare celor de piata catre Asociatia Club Karting Selena Motor Sport AFI Bacau si SC Selena SRL Bacau, pe care le controla. Sechelariu a fost achitat in aprilie 2007 de Tribunalul Bacau, cu motivarea ca martorii si-au schimbat in instanta declaratiile date la DNA impotriva lui, decizie mentinuta, in iunie 2008, de Curtea de Apel Bacau. In noiembrie 2008, Inalta Curte a desfiintat insa decizia de achitare a lui Sechelariu si a trimis dosarul Curtii de Apel Bacau la rejudecare.
Anul 2006 a marcat debutul unui al “doilea val” de dosare de mare corupţie, instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Fostul premier Adrian Năstase a fost pus sub acuzare în patru dosare penale: Zambaccian I şi II, în care procurorii îl suspectează de luare de mită sub forma unor bunuri importate din China, a unor lucrări de amenajări interioare şi de construcţii de la Irina Jianu, fosta şefă a Inspectoratului de Stat în Construcţii, în schimbul menţinerii acesteia în funcţie, dosarul Mătuşa Tamara, dare de mită şi şantaj, şi ultimul, Trofeul Calităţii, în care este acuzat de finanţare ilegală a campaniei pentru alegerile prezidenţiale din 2004. Două din aceste dosare au fost trimise la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în octombrie 2006 şi mai 2007, însă au fost restituite la DNA în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, conform căreia procurorii aveau nevoie de avizul preşedintelui Traian Băsescu pentru începerea urmăririi penale. Acelaşi traseu l-au urmat dosarele penale ale lui Miron Mitrea, fost ministru al Transporturilor în guvernarea PSD, acuzat de luare de mită de la aceeaşi Irina Jianu, sub formă de lucrări de construcţii la casa mamei sale din Băneasa, şi Şerban Mihăilescu, fost secretar general al guvernului Năstase, acuzat la rândul său că a primit 11 arme de vânătoare drept mită. Au ajuns până acum pe rolul Înaltei Curţi doar dosarul lui Miron Mitrea şi dosarul Trofeul Calităţii, al lui Adrian Năstase. În nici unul nu a început încă judecata pe fond.
Al treilea val de dosare de mare corupţie a vizat, în premieră în istoria postdecembristă, miniştri aflaţi în funcţie la data începerii urmăririi penale. Foştii miniştri din Cabinetul Tăriceanu II, Decebal Traian Remeş, acuzat de luare de mită în dosarul Pălinca şi caltaboşii, şi Paul Păcuraru, acuzat de luare de mită pentru că ar fi intervenit pe lângă directorii unor companii de stat pentru a obţine contracte în favoarea firmei fiului său, au fost trimişi în judecată în toamna anului 2008. Fostul vicepremier George Copos a fost trimis în judecată în trei dosare care vizează evaziune fiscală şi spălare de bani. Nici unul dintre acestea nu a ajuns încă la judecarea pe fond, adică a probelor depuse de procurori.
DIICOT a revenit în prim-plan în 2006, cu o anchetă care a durat doi ani şi jumătate. Direcţia a finalizat primăvara aceasta un dosar de trădare prin transmitere de secrete, în care i-a trimis în judecată pe foştii miniştri Codruţ Şereş şi Nagy Zsolt, sub acuzaţia că ar fi divulgat informaţii clasificate despre planurile guvernului Tăriceanu de privatizare a unor sectoare strategice din domeniile energiei, comunicaţiilor sau industriei de apărare. Singurul ministru al guvernului Tăriceanu, anchetat pentru corupţie, care nu a fost încă trimis în judecată, este Tudor Chiuariu, de la Justiţie. El este cercetat de DNA pentru că, în aprilie 2007, ar fi avizat o asociere ilegală a Poştei Române cu un dezvoltator imobiliar privat, deşi fusese avertizat de juriştii ministerului că asocierea este ilegală.
Ultimul val vizează mari oameni de afaceri. Dan Voiculescu a fost trimis în judecată în decembrie 2008 pentru privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare. Omul de afaceri Puiu Popoviciu este urmărit penal de DNA în dosarul Băneasa Investments, sub suspiciunea unei asocieri ilegale cu Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară într-o afacere imobiliară de proporţii. În acest dosar, DNA l-a pus sub urmărire penală şi pe fostul şef al DGIPI, Cornel Şerban, sub suspiciunea de favorizare a infractorului pentru că, la începutul acestui an, ar fi încercat să intervină pe lângă un ofiţer de poliţie al Direcţiei cu scopul de a obţine închiderea dosarului lui Popoviciu.
Fotbalul a devenit, la rândul său, una dintre ţintele DNA. După o investigaţie de circa doi ani, cu transferuri de fotbalişti români în străinătate urmărite din Coreea de Sud până în Olanda, DNA a trimis în toamna anului 2008 în judecată nume grele din fotbal sub acuzaţiile de evaziune fiscală şi spălare de bani: Ioan şi Victor Becali, Gheorghe Popescu, Cristi Borcea, Gheorghe Copos etc. În aceeaşi perioadă, DNA l-a trimis în judecată pe patronul Stelei, Gigi Becali, acuzat de dare de mită în dosarul “Valiza”, pentru că ar fi oferit, în mai 2008, 1,7 milioane de euro echipei ,,U’’ Cluj înaintea meciului cu CFR Cluj, rivala Stelei la titlu. Cel mai recent dosar îl vizează pe omul de afaceri Cornel Penescu, patronul FC Argeş, suspectat că a mituit mai mulţi arbitri şi oficiali din fotbal, pentru a obţine rezultate favorabile echipei sale.
Mischie, singurul peşte mare condamnat
Nicolae Mischie a fost condamnat în martie 2009, pentru abuz în serviciu, pentru că, în perioada 2000-2004, când era preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, a încheiat mai multe contracte pentru modernizarea unor drumuri judeţene la preţuri supraevaluate. Prejudiciul calculat de procurori depăşeşte un milion de lei. Sentinţa nu este definitivă şi prevede trei ani şi jumătate de închisoare cu executare.
Nicolae Mischie a mai primit un an de închisoare, cu suspendare, pentru că a introdus în ţară o armă nedeclarată la vamă, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă. El mai are două condamnări, nedefinitive. Dacă oricare din aceste condamnări devine definitivă, Mischie intră la închisoare, întrucât Codul de procedură penală interzice aplicarea condamnărilor cu suspendare în caz de recidivă.
vineri, 15 mai 2009
Bucurestiul asta e prea bogat!
Cum sa dai atatia bani pentru ziare in cutia postala?
O fi cel mai bogat sector, dar cu siguranta 1 milion de euro putea fi investit in ceva mai bun, in Parcul Herastrau, in reabitarea termica a blocurilor, etc.
Chiar nu se poate face ceva corect in tara asta?
O fi cel mai bogat sector, dar cu siguranta 1 milion de euro putea fi investit in ceva mai bun, in Parcul Herastrau, in reabitarea termica a blocurilor, etc.
Chiar nu se poate face ceva corect in tara asta?
Chiliman le-a dat de scris pedeliştilor, pe bani de la Primărie
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 13 Mai 2009 | Alexandru Cristorian
O fi în sectorul 1 singura primărie din Capitală rămasă pe mîna PNL, dar asta nu înseamnă că de acolo nu mănîncă şi alte partide. Spre exemplu, anul trecut, primarul Chiliman s-a gîndit că e bine să-i ţină pe locuitorii din sector perfect informaţi şi le-a turnat în cutiile poştale cîte un buletin informativ, lunar, plus zece numere ale revistei Vocea Primăriei. Sau cel puţin ăsta era planul, că n-am apucat să-i întrebăm pe toţi dacă au primit sau nu materialele.
Tipărirea publicaţiilor a costat Primăria aproape un milion de euroi, bani plătiţi de cititorii sectorului 1, normal.
Mai exact, pentru tipărirea celor două publicaţii, Chiliman a organizat două licitaţii. La prima, pentru Vocea Primăriei, în valoare de 398.000 RON, a participat o singură firmă, Coza Advertising SRL. Care, surpriză, a şi cîştigat. La cea de a doua licitaţie, în valoarede 779.500 de euro, sau prezentat două firme, iar cîştigătoare a fost aceeaşi Coza Advertising.
Acum, în jurul acestor contracte există cîteva probleme. În primul rînd, să dai un milion de euroi pentru a-i informa pe cetăţeni despre ce faci, adică despre faptul că cheltuieşti un milion de euroi pentru a-i informa, e puţin cam mult. Mai ales dacă pui la socoteală că e vorba de un contract de tipărire, iar societatea care a cîştigat nu e tipografie, ci firmă de publicitate, în al cărei portofoliu se regăseşte, pe lîngă logo-ul Primăriei sectorului 1, executat tot la cererea lui Chiliman, eticheta unei pungi cu pulpe de pui. Şi atît. E drept, nici nu a prea avut cînd să îşi creeze un portofoliu prea mare, din moment ce firma e înfiinţată în 2005, fiind doar una dintre cele zece în care un nene pe nume Alexandru Copaci deţine părţi sociale. Deci, clar, nu are omul timp să se ocupe prea mult de ea. La alte patru însă, Copaci are un ajutor în prietenul Alexandru Bogdan Almaşi, consilier local din Vîlcea şi membru PDL, component al echipei ce i s-a opus Elenei, actuala candidată independentă pentru Bruxelles, la alegerile de la tineretul democrat liberal.
O fi în sectorul 1 singura primărie din Capitală rămasă pe mîna PNL, dar asta nu înseamnă că de acolo nu mănîncă şi alte partide. Spre exemplu, anul trecut, primarul Chiliman s-a gîndit că e bine să-i ţină pe locuitorii din sector perfect informaţi şi le-a turnat în cutiile poştale cîte un buletin informativ, lunar, plus zece numere ale revistei Vocea Primăriei. Sau cel puţin ăsta era planul, că n-am apucat să-i întrebăm pe toţi dacă au primit sau nu materialele.
Tipărirea publicaţiilor a costat Primăria aproape un milion de euroi, bani plătiţi de cititorii sectorului 1, normal.
Mai exact, pentru tipărirea celor două publicaţii, Chiliman a organizat două licitaţii. La prima, pentru Vocea Primăriei, în valoare de 398.000 RON, a participat o singură firmă, Coza Advertising SRL. Care, surpriză, a şi cîştigat. La cea de a doua licitaţie, în valoarede 779.500 de euro, sau prezentat două firme, iar cîştigătoare a fost aceeaşi Coza Advertising.
Acum, în jurul acestor contracte există cîteva probleme. În primul rînd, să dai un milion de euroi pentru a-i informa pe cetăţeni despre ce faci, adică despre faptul că cheltuieşti un milion de euroi pentru a-i informa, e puţin cam mult. Mai ales dacă pui la socoteală că e vorba de un contract de tipărire, iar societatea care a cîştigat nu e tipografie, ci firmă de publicitate, în al cărei portofoliu se regăseşte, pe lîngă logo-ul Primăriei sectorului 1, executat tot la cererea lui Chiliman, eticheta unei pungi cu pulpe de pui. Şi atît. E drept, nici nu a prea avut cînd să îşi creeze un portofoliu prea mare, din moment ce firma e înfiinţată în 2005, fiind doar una dintre cele zece în care un nene pe nume Alexandru Copaci deţine părţi sociale. Deci, clar, nu are omul timp să se ocupe prea mult de ea. La alte patru însă, Copaci are un ajutor în prietenul Alexandru Bogdan Almaşi, consilier local din Vîlcea şi membru PDL, component al echipei ce i s-a opus Elenei, actuala candidată independentă pentru Bruxelles, la alegerile de la tineretul democrat liberal.
Culmea vinului!
Cine nu ar bea un pahar de vin rosu?
Da cand vine de la Ministerul de Interne e mai dulce. O fi si alt vin de Vrancia dulce dar te duce exact la zdup. Ca asa vrea sefu!
Nu ma doare faptul ca ii controleaza, e de rau cand o face in interes personal.
Da cand vine de la Ministerul de Interne e mai dulce. O fi si alt vin de Vrancia dulce dar te duce exact la zdup. Ca asa vrea sefu!
Nu ma doare faptul ca ii controleaza, e de rau cand o face in interes personal.
Poliţiştii au ridicat în grad vinul ministrului Nica
14 Mai 2009 George Lacatus
Cotidianul
La trei săptămâni după ce Dan Nica a devenit ministru de Interne, Poliţia a efectuat cea mai mare razie printre producătorii de vin falsificat din Vrancea, judeţ în care familia ministrului are o firmă de vinificaţie.
Aproape două milioane de litri de alcool au confiscat poliţiştii din cadrul Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, în judeţul Vrancea, unde ministrul de Interne are o fabrică de vin, o mică afacere de familie. Mai exact, 1.322.000 de litri de vin, 405.000 litri de băuturi de fermentaţie liniştită şi 11.000 de litri de băuturi tip Florio şi Bitter Fernet susceptibile de a fi contrafăcute. 52 de puncte de lucru au fost luate la puricat şi au fost întocmite 16 dosare penale pentru evaziune fiscală şi falsificare sau substituire de vinuri ori alte băuturi.
Acţiunea s-a desfăşurat în zilele de 12 şi 13 martie 2009, la doar trei săptămâni de la instalarea lui Dan Nica în postul de ministru de Interne.
În judeţul Vrancea, unde a avut loc această acţiune fără precedent, în localitatea Panciu, ministrul de Interne, Dan Nica, are o mică fabrică de îmbuteliat vinuri. Firma se cheamă SC Viticom SRL, iar Nica deţine 40% din acţiuni, tatăl său, Vasile Nica, are 26% din societate, iar restul acţiunilor sunt deţinute de un bun prieten al şefului de la Interne, Adrian Clement. Razia i-a şifonat rău de tot pe o parte dintre competitorii pe piaţa vinului ai ministrului Nica. El ne-a declarat că nu are nici o legătură cu această acţiune. „Nu am comandat eu această acţiune, ci Poliţia Română are un plan de acţiuni complex privind combaterea infractorilor din industria vinului. Precizez că o astfel de acţiune a mai avut loc, ulterior, în încă două judeţe, Prahova şi Constanţa. Deci nu a fost o acţiune singulară la Vrancea. Menţionez că şi fabrica mea a fost controlată de către poliţişti”, a declarat pentru Cotidianul ministrul de Interne, Dan Nica.
Amploarea acţiunii a reuşit să-i impresioneze chiar şi pe poliţiştii vrânceni. „Totul a fost pus la cale şi desfăşurat de către colegii noştri de la IGPR. Un astfel de control nu a mai fost la noi în judeţ”, ne-a spus comisarul-şef de poliţie Apostol Mariana, purtătorul de cuvânt al IPJ Vrancea. Controlul a fost condus de către comisarul-şef Dan Bucur, directorul Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, el fiind ajutat de către colegii săi de la Garda Financiară şi de la Inspecţia de Stat pentru Controlul Vini-Viticol.
Fabrica de vinuri din Panciu îi rotunjeşte destul de bine veniturile ministrului de Interne. Potrivit propriei declaraţii de avere, el a încasat în 2008 dividende în valoare de 15.110 lei, iar în 2007, dividende în valoare de 11.414 de lei. În 2007, firma familiei Nica a avut o cifră de afaceri de aproape 442.000 de lei, iar în 2006, de aproape 273.000 de lei.
În urma acţiunii, uneia dintre firmele controlate i-a fost pus sechestru pe 200.000 de litri de vin îmbuteliat, pentru motivul că nu a avut autorizaţie de antrepozit fiscal şi nu a putut arăta poliţiştilor şi inspectorilor de la Garda Financiară documentele de provenienţă pentru strugurii din care a fost făcut vinul. La o altă firmă a fost indisponibilizată cantitatea de 11.500 de litri de vin „din sortimentul vândut anterior”, acuzaţia fiind aceea de falsificare de vinuri. Alte societăţi comerciale au fost amendate deoarece nu au respectat normele cu privire la îmbuteliere şi etichetare, nefiind precizată denumirea categoriei de vin comercializate.
Cotidianul
La trei săptămâni după ce Dan Nica a devenit ministru de Interne, Poliţia a efectuat cea mai mare razie printre producătorii de vin falsificat din Vrancea, judeţ în care familia ministrului are o firmă de vinificaţie.
Aproape două milioane de litri de alcool au confiscat poliţiştii din cadrul Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, în judeţul Vrancea, unde ministrul de Interne are o fabrică de vin, o mică afacere de familie. Mai exact, 1.322.000 de litri de vin, 405.000 litri de băuturi de fermentaţie liniştită şi 11.000 de litri de băuturi tip Florio şi Bitter Fernet susceptibile de a fi contrafăcute. 52 de puncte de lucru au fost luate la puricat şi au fost întocmite 16 dosare penale pentru evaziune fiscală şi falsificare sau substituire de vinuri ori alte băuturi.
Acţiunea s-a desfăşurat în zilele de 12 şi 13 martie 2009, la doar trei săptămâni de la instalarea lui Dan Nica în postul de ministru de Interne.
În judeţul Vrancea, unde a avut loc această acţiune fără precedent, în localitatea Panciu, ministrul de Interne, Dan Nica, are o mică fabrică de îmbuteliat vinuri. Firma se cheamă SC Viticom SRL, iar Nica deţine 40% din acţiuni, tatăl său, Vasile Nica, are 26% din societate, iar restul acţiunilor sunt deţinute de un bun prieten al şefului de la Interne, Adrian Clement. Razia i-a şifonat rău de tot pe o parte dintre competitorii pe piaţa vinului ai ministrului Nica. El ne-a declarat că nu are nici o legătură cu această acţiune. „Nu am comandat eu această acţiune, ci Poliţia Română are un plan de acţiuni complex privind combaterea infractorilor din industria vinului. Precizez că o astfel de acţiune a mai avut loc, ulterior, în încă două judeţe, Prahova şi Constanţa. Deci nu a fost o acţiune singulară la Vrancea. Menţionez că şi fabrica mea a fost controlată de către poliţişti”, a declarat pentru Cotidianul ministrul de Interne, Dan Nica.
Amploarea acţiunii a reuşit să-i impresioneze chiar şi pe poliţiştii vrânceni. „Totul a fost pus la cale şi desfăşurat de către colegii noştri de la IGPR. Un astfel de control nu a mai fost la noi în judeţ”, ne-a spus comisarul-şef de poliţie Apostol Mariana, purtătorul de cuvânt al IPJ Vrancea. Controlul a fost condus de către comisarul-şef Dan Bucur, directorul Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, el fiind ajutat de către colegii săi de la Garda Financiară şi de la Inspecţia de Stat pentru Controlul Vini-Viticol.
Fabrica de vinuri din Panciu îi rotunjeşte destul de bine veniturile ministrului de Interne. Potrivit propriei declaraţii de avere, el a încasat în 2008 dividende în valoare de 15.110 lei, iar în 2007, dividende în valoare de 11.414 de lei. În 2007, firma familiei Nica a avut o cifră de afaceri de aproape 442.000 de lei, iar în 2006, de aproape 273.000 de lei.
În urma acţiunii, uneia dintre firmele controlate i-a fost pus sechestru pe 200.000 de litri de vin îmbuteliat, pentru motivul că nu a avut autorizaţie de antrepozit fiscal şi nu a putut arăta poliţiştilor şi inspectorilor de la Garda Financiară documentele de provenienţă pentru strugurii din care a fost făcut vinul. La o altă firmă a fost indisponibilizată cantitatea de 11.500 de litri de vin „din sortimentul vândut anterior”, acuzaţia fiind aceea de falsificare de vinuri. Alte societăţi comerciale au fost amendate deoarece nu au respectat normele cu privire la îmbuteliere şi etichetare, nefiind precizată denumirea categoriei de vin comercializate.
joi, 14 mai 2009
Ce bine sa ai parinti bine pusi!
Daca ai parinti cu cap si un pic de noroc si mai ales sa te iubeasca(pentru ca uni nu-si iubesc copii), poti avea o cariera de vis si o viata de print.
Acum depinde si de ajutorul divin.
Dar in Romania conteaza sa ai spate, asa ca ai grija de spatele tau!!!
Acum depinde si de ajutorul divin.
Dar in Romania conteaza sa ai spate, asa ca ai grija de spatele tau!!!
Securistul lui Băsescu şi-a urcat fiica pe listele PDL
13 Mai 2009 Diana Lazar, Adriana Dutulescu
Cotidianul
Marin Antonescu, despre care Petre Roman spune că Băsescu îl recomanda ca fiind „superiorul pe linie profesională de la Anvers“, i-a rezervat fiicei sale un loc eligibil la Bruxelles.
13 Mai 2009
Moda fiicelor aspirante la un fotoliu de eurodeputat a prins bine în Partidul Democrat-Liberal. Oana Antonescu, fiica lui Marin Antonescu, ex-consul la Bruxelles şi posesor de certificat de poliţie politică de la CNSAS, se regăseşte pe locul 10, considerat eligibil, pe lista PDL pentru alegerile din 7 iunie. Anonimă pe plan politic, dar cu un CV impresionant, Oana Antonescu îi datorează ascensiunea în partid tatălui şi relaţiei acestuia cu preşedintele Traian Băsescu.
Marin Antonescu, devenit între timp vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi al organizaţiei judeţene a PDL, a declarat pentru Cotidianul că poziţionarea fiicei sale pe lista partidului a fost „matematică pură”, dar nu neagă faptul că numele de familie a ajutat-o să ajungă aici.
„Ea (n.red.-Oana Antonescu) şi-a depus CV-ul la organizaţie şi intenţia de a candida şi a fost votată în unanimitate de colegi.
Publicitate
Eu n-am avut drept de vot pentru că eram în conflict de interese. Dar a fost matematică pură, pentru că s-a decis la centru că filialele în ordinea procentelor obţinute la alegerile trecute au avut dreptul să-şi impună candidaţii. Noi, la Dâmboviţa, l-am susţinut pe locul unu pe domnul Stolojan, dar apoi el a fost propus de centru, aşa că ne-a revenit locul 10, pentru că suntem filiala pe locul şase pe euroregiuni. A mai intenţionat să candideze un coleg, dar şi-a retras candidatura”, povesteşte Antonescu. Acesta susţine că fiica sa a reuşit să-şi convingă colegii de partid s-o susţină, pentru că „a mers cu ei în toate campaniile, s-a implicat şi a mai candidat o dată în 2007, pe locul 25”.
„Oana îşi doreşte să candideze, nu a forţat-o nimeni. Nu ştiu dacă funcţia mea a contat, probabil că da, probabil că nu. Unii pot să creadă că da, dar vă recomand să vă uitaţi pe CV-ul ei ca să vă convingeţi că merită. Legat de faptul că e necunoscută, ea e poate singura necunoscută de pe loc eligibil, că aşa sunt mulţi. Fatalmente se întâmplă aşa, pentru că ajung să fie cunoscuţi doar cei de la centru”, comentează Antonescu.
Întrebat în ce relaţii se mai află cu preşedintele Băsescu, Marin Antonescu spune că nu s-au văzut şi nu au vorbit de mai bine de opt ani. „Pentru mine e deja istorie ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Nu am mai avut de ce să-l caut pe domnul preşedinte, dânsul este preşedintele tuturor românilor, nu ne-am mai intersectat”, adaugă Antonescu. În legătură cu candidatura fiicei sale, liderul PDL spune că şeful statului nu a fost informat: „Poate şi-a dat seama după nume că e ea”.
Oana Antonescu a declarat pentru Cotidianul că activitatea din filială a fost singurul atu: „Consider că activitatea mea în judeţul Dâmboviţa a fost cea care i-a convins pe colegii mei să mă voteze. Nu ştiu dacă am fost favorizată sau nu, dar eu zic că, dacă influenţa tatălui meu ar fi contat, ar fi contat şi în 2007, când am candidat la europarlamentare şi nu am prins un loc eligibil. Cred că am ceva de spus şi o să demonstrez asta şi cred că am avut şi o şansă în plus, datorită scorului organizaţiei Dâmboviţa“.
Potrivit volumului „Ascensiunea lui Traian Băsescu”, semnat de istoricul Marius Oprea şi publicat în fragmente în 2008 de „Observator Cultural”, Marin Antonescu „era cel care coordona, ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist care se afla înainte de 1989 cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici”. Antonescu nu a negat niciodată că l-a cunoscut pe Băsescu în acea perioadă, când actualul şef al statului lucra la Navrom. „L-am cunoscut când am avut nişte incidente legate de carnetele unor marinari care plecau pe mare şi până la întoarcere le expira viza. Cel care le-a prelungit vizele, în calitate de consul, eram eu. A venit cu sacoşa de carnete de marinari şi cu tabelul aferent. Eu am spus că vin eu la Anvers. Ne-am dus pe vas, am mâncat o friptură, am pus vizele”, declara Antonescu, citat în volumul lui Marius Oprea. În acelaşi document, Antonescu susţine că Traian Băsescu bănuia că el era securist, pentru că „e băiat deştept şi cred că i-a trecut prin cap”, dar a negat totodată că actualul şef al statului ar fi avut o misiune sub acoperire. „Dacă ar fi avut, eu aş fi ştiut.” După Revoluţie, cei doi au păstrat legătura. Antonescu a devenit prefect de Dâmboviţa în 1993, după scindarea FSN-ului, iar în 1996 s-a înscris în PD la recomandarea lui Băsescu către Petre Roman. Din povestirile fostului premier reiese că actualul şef al statului ar fi spus despre Antonescu că e „superiorul pe linie profesională de la Anvers”. Ulterior, Băsescu a negat sintagma, declarând că „memoria îi joacă feste fostului prim-ministru Roman”.
Oana Antonescu, un CV consistent şi zero avere
Candidata PDL la alegerile europarlamentare se laudă în CV cu o serie de diplome şi certificate obţinute la universităţi de prestigiu din Europa şi, paralel, cu o experienţă vastă care nu i-a adus împliniri materiale. Oana Antonescu are 30 de ani şi a absolvit dreptul la Universitatea Titulescu din Bucureşti, a făcut studii postuniversitare la SNSPA şi Institutul Diplomatic Român, a câştigat o bursă pentru studii europene la Universitatea din Birmingham şi a primit certificate de engleză pentru afaceri de la Universitatea Cambridge. A lucrat ca avocat asociat la două firme de avocatură, a fost consilier la Cancelaria primului-ministru în Cabinetul Tăriceanu I în perioada 2005-2007, iar în prezent este asistent la cabinetul europarlamentarului Rareş Niculescu. Potrivit declaraţiei de avere publicate pe site-ul BEC, Oana Antonescu a câştigat anul trecut din activitatea de la cabinetul eurodeputatului 32.000 de euro. Nu are alte venituri, datorii sau proprietăţi.
Cotidianul
Marin Antonescu, despre care Petre Roman spune că Băsescu îl recomanda ca fiind „superiorul pe linie profesională de la Anvers“, i-a rezervat fiicei sale un loc eligibil la Bruxelles.
13 Mai 2009
Moda fiicelor aspirante la un fotoliu de eurodeputat a prins bine în Partidul Democrat-Liberal. Oana Antonescu, fiica lui Marin Antonescu, ex-consul la Bruxelles şi posesor de certificat de poliţie politică de la CNSAS, se regăseşte pe locul 10, considerat eligibil, pe lista PDL pentru alegerile din 7 iunie. Anonimă pe plan politic, dar cu un CV impresionant, Oana Antonescu îi datorează ascensiunea în partid tatălui şi relaţiei acestuia cu preşedintele Traian Băsescu.
Marin Antonescu, devenit între timp vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi al organizaţiei judeţene a PDL, a declarat pentru Cotidianul că poziţionarea fiicei sale pe lista partidului a fost „matematică pură”, dar nu neagă faptul că numele de familie a ajutat-o să ajungă aici.
„Ea (n.red.-Oana Antonescu) şi-a depus CV-ul la organizaţie şi intenţia de a candida şi a fost votată în unanimitate de colegi.
Publicitate
Eu n-am avut drept de vot pentru că eram în conflict de interese. Dar a fost matematică pură, pentru că s-a decis la centru că filialele în ordinea procentelor obţinute la alegerile trecute au avut dreptul să-şi impună candidaţii. Noi, la Dâmboviţa, l-am susţinut pe locul unu pe domnul Stolojan, dar apoi el a fost propus de centru, aşa că ne-a revenit locul 10, pentru că suntem filiala pe locul şase pe euroregiuni. A mai intenţionat să candideze un coleg, dar şi-a retras candidatura”, povesteşte Antonescu. Acesta susţine că fiica sa a reuşit să-şi convingă colegii de partid s-o susţină, pentru că „a mers cu ei în toate campaniile, s-a implicat şi a mai candidat o dată în 2007, pe locul 25”.
„Oana îşi doreşte să candideze, nu a forţat-o nimeni. Nu ştiu dacă funcţia mea a contat, probabil că da, probabil că nu. Unii pot să creadă că da, dar vă recomand să vă uitaţi pe CV-ul ei ca să vă convingeţi că merită. Legat de faptul că e necunoscută, ea e poate singura necunoscută de pe loc eligibil, că aşa sunt mulţi. Fatalmente se întâmplă aşa, pentru că ajung să fie cunoscuţi doar cei de la centru”, comentează Antonescu.
Întrebat în ce relaţii se mai află cu preşedintele Băsescu, Marin Antonescu spune că nu s-au văzut şi nu au vorbit de mai bine de opt ani. „Pentru mine e deja istorie ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Nu am mai avut de ce să-l caut pe domnul preşedinte, dânsul este preşedintele tuturor românilor, nu ne-am mai intersectat”, adaugă Antonescu. În legătură cu candidatura fiicei sale, liderul PDL spune că şeful statului nu a fost informat: „Poate şi-a dat seama după nume că e ea”.
Oana Antonescu a declarat pentru Cotidianul că activitatea din filială a fost singurul atu: „Consider că activitatea mea în judeţul Dâmboviţa a fost cea care i-a convins pe colegii mei să mă voteze. Nu ştiu dacă am fost favorizată sau nu, dar eu zic că, dacă influenţa tatălui meu ar fi contat, ar fi contat şi în 2007, când am candidat la europarlamentare şi nu am prins un loc eligibil. Cred că am ceva de spus şi o să demonstrez asta şi cred că am avut şi o şansă în plus, datorită scorului organizaţiei Dâmboviţa“.
Potrivit volumului „Ascensiunea lui Traian Băsescu”, semnat de istoricul Marius Oprea şi publicat în fragmente în 2008 de „Observator Cultural”, Marin Antonescu „era cel care coordona, ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist care se afla înainte de 1989 cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici”. Antonescu nu a negat niciodată că l-a cunoscut pe Băsescu în acea perioadă, când actualul şef al statului lucra la Navrom. „L-am cunoscut când am avut nişte incidente legate de carnetele unor marinari care plecau pe mare şi până la întoarcere le expira viza. Cel care le-a prelungit vizele, în calitate de consul, eram eu. A venit cu sacoşa de carnete de marinari şi cu tabelul aferent. Eu am spus că vin eu la Anvers. Ne-am dus pe vas, am mâncat o friptură, am pus vizele”, declara Antonescu, citat în volumul lui Marius Oprea. În acelaşi document, Antonescu susţine că Traian Băsescu bănuia că el era securist, pentru că „e băiat deştept şi cred că i-a trecut prin cap”, dar a negat totodată că actualul şef al statului ar fi avut o misiune sub acoperire. „Dacă ar fi avut, eu aş fi ştiut.” După Revoluţie, cei doi au păstrat legătura. Antonescu a devenit prefect de Dâmboviţa în 1993, după scindarea FSN-ului, iar în 1996 s-a înscris în PD la recomandarea lui Băsescu către Petre Roman. Din povestirile fostului premier reiese că actualul şef al statului ar fi spus despre Antonescu că e „superiorul pe linie profesională de la Anvers”. Ulterior, Băsescu a negat sintagma, declarând că „memoria îi joacă feste fostului prim-ministru Roman”.
Oana Antonescu, un CV consistent şi zero avere
Candidata PDL la alegerile europarlamentare se laudă în CV cu o serie de diplome şi certificate obţinute la universităţi de prestigiu din Europa şi, paralel, cu o experienţă vastă care nu i-a adus împliniri materiale. Oana Antonescu are 30 de ani şi a absolvit dreptul la Universitatea Titulescu din Bucureşti, a făcut studii postuniversitare la SNSPA şi Institutul Diplomatic Român, a câştigat o bursă pentru studii europene la Universitatea din Birmingham şi a primit certificate de engleză pentru afaceri de la Universitatea Cambridge. A lucrat ca avocat asociat la două firme de avocatură, a fost consilier la Cancelaria primului-ministru în Cabinetul Tăriceanu I în perioada 2005-2007, iar în prezent este asistent la cabinetul europarlamentarului Rareş Niculescu. Potrivit declaraţiei de avere publicate pe site-ul BEC, Oana Antonescu a câştigat anul trecut din activitatea de la cabinetul eurodeputatului 32.000 de euro. Nu are alte venituri, datorii sau proprietăţi.
'Armata si Iliescu au salvat Securitatea'
DE CE NU AJUNG DOSARELE REVOLUTIEI LA CEDO
"Armata si Iliescu au salvat Securitatea"
Ondine Ghergut, Laura Toma
Joi, 14 Mai 2009
Romania Libera
Romania risca sa fie sanctionata deoarece Ministerul Afacerilor Externe nu a trimis la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) probele masacrului care a avut loc in decembrie 1989, sustin revolutionarii de la Asociatia "21 Decembrie 1989". Ministerul, prin agentul guvernamental Razvan Horatiu Radu, afirma ca a trimis prin posta anexele cu probele din dosar, fapt contrazis de CEDO printr-o adresa oficiala.
MAE trebuia sa trimita Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin agentul guvernamental Razvan Horatiu Radu, observatiile sale si copiile integrale ale dosarelor 97/P/1996 si 158/P1990 (dosarele Revolutiei) pana la termenul-limita de 26 februarie 2009, sustin revolutionarii. Radu sustine ca a trimis observatiile prin fax, iar prin posta circa 1.000 de pagini din dosare, respectand "integral cerintele si termenele instantei europene". Aceste sustineri sunt insa contrazise de Doru Maries si Sorin Iliesiu, reprezentantii revolutionarilor. "La CEDO nu au fost trimise dosarele Revolutiei. Este adevarat ca Razvan Radu i-a cerut procurorului general, Laura Codruta Kovesi, prin adresa oficiala, copiile integrale ale dosarelor – peste 1.000.000 de file –, precizand in scris ca este o solicitare expresa a CEDO, dar a trimis la instanta europeana doar opisele, declaratiile mele si ale unui coleg revolutionar fara alte probe", spune Maries.
Afirmatiile lui Maries sunt sustinute de un raspuns oficial al CEDO din data de 27 aprilie 2009, potrivit caruia Guvernul Romaniei nu a trimis anexele cerute la instanta europeana (vezi facsimil).
Actele nu ar fi fost trimise la CEDO deoarece guvernantii "vor sa ascunda probele masacrului din decembrie 1989, ceea ce dovedeste inca o data ca asa-zisa justitie din Romania este aservita criminalilor", sustin Maries si Iliesiu. Printre probele "ascunse" s-ar afla si un jurnal de lupta al Armatei, care ar demonstra "conservarea puterii comunistilor si securistilor". In paginile jurnalului, la data de 25 decembrie 1989, ora 21.15, este consemnat un ordin al Consiliului National al Frontului Salvarii Nationale transmis Armatei, in care se preciza: "Toti activistii de partid (adica ai PCR – n.r.) raman in functiile actuale si isi continua munca de educatie si cultura a Armatei (...)
Activistii neincadrati in urma alegerilor vor fi numiti in functie pe linie de comanda sau in cadrul aparatului consiliului politic (...) Cotizatia de partid, UTC si Sindicat se strange si se preda in conturile de pana acum". Aceste hotarari ar fi fost valabile si pentru institutiile civile. In aceste jurnale ar exista "probe despre modul in care CN-FSN, condus de Ion Iliescu, a conservat si apoi a reactivat structurile represive ale statului comunist". Potrivit lui Maries, "Armata si Iliescu s-au salvat pe ei, au salvat PCR-ul, au salvat Securitatea, iar acum ei ne conduc si tot ei blocheaza justitia".
Revolutionarii au reclamat la CEDO faptul ca Parchetul nu a finalizat in termene rezonabile dosarele Revolutiei din decembrie 1989, cand au fost ucisi peste 1.200 de oameni, iar 4.800 au fost raniti. Instanta europeana a decis judecarea cu prioritate a acestei plangeri. Deoarece statul roman nu a trimis dosarele la CEDO, revolutionarii picheteaza astazi, incepand cu ora 11.00, sediului MAE de pe strada Aleea Alexandru din Bucuresti.
"Armata si Iliescu au salvat Securitatea"
Ondine Ghergut, Laura Toma
Joi, 14 Mai 2009
Romania Libera
Romania risca sa fie sanctionata deoarece Ministerul Afacerilor Externe nu a trimis la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) probele masacrului care a avut loc in decembrie 1989, sustin revolutionarii de la Asociatia "21 Decembrie 1989". Ministerul, prin agentul guvernamental Razvan Horatiu Radu, afirma ca a trimis prin posta anexele cu probele din dosar, fapt contrazis de CEDO printr-o adresa oficiala.
MAE trebuia sa trimita Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin agentul guvernamental Razvan Horatiu Radu, observatiile sale si copiile integrale ale dosarelor 97/P/1996 si 158/P1990 (dosarele Revolutiei) pana la termenul-limita de 26 februarie 2009, sustin revolutionarii. Radu sustine ca a trimis observatiile prin fax, iar prin posta circa 1.000 de pagini din dosare, respectand "integral cerintele si termenele instantei europene". Aceste sustineri sunt insa contrazise de Doru Maries si Sorin Iliesiu, reprezentantii revolutionarilor. "La CEDO nu au fost trimise dosarele Revolutiei. Este adevarat ca Razvan Radu i-a cerut procurorului general, Laura Codruta Kovesi, prin adresa oficiala, copiile integrale ale dosarelor – peste 1.000.000 de file –, precizand in scris ca este o solicitare expresa a CEDO, dar a trimis la instanta europeana doar opisele, declaratiile mele si ale unui coleg revolutionar fara alte probe", spune Maries.
Afirmatiile lui Maries sunt sustinute de un raspuns oficial al CEDO din data de 27 aprilie 2009, potrivit caruia Guvernul Romaniei nu a trimis anexele cerute la instanta europeana (vezi facsimil).
Actele nu ar fi fost trimise la CEDO deoarece guvernantii "vor sa ascunda probele masacrului din decembrie 1989, ceea ce dovedeste inca o data ca asa-zisa justitie din Romania este aservita criminalilor", sustin Maries si Iliesiu. Printre probele "ascunse" s-ar afla si un jurnal de lupta al Armatei, care ar demonstra "conservarea puterii comunistilor si securistilor". In paginile jurnalului, la data de 25 decembrie 1989, ora 21.15, este consemnat un ordin al Consiliului National al Frontului Salvarii Nationale transmis Armatei, in care se preciza: "Toti activistii de partid (adica ai PCR – n.r.) raman in functiile actuale si isi continua munca de educatie si cultura a Armatei (...)
Activistii neincadrati in urma alegerilor vor fi numiti in functie pe linie de comanda sau in cadrul aparatului consiliului politic (...) Cotizatia de partid, UTC si Sindicat se strange si se preda in conturile de pana acum". Aceste hotarari ar fi fost valabile si pentru institutiile civile. In aceste jurnale ar exista "probe despre modul in care CN-FSN, condus de Ion Iliescu, a conservat si apoi a reactivat structurile represive ale statului comunist". Potrivit lui Maries, "Armata si Iliescu s-au salvat pe ei, au salvat PCR-ul, au salvat Securitatea, iar acum ei ne conduc si tot ei blocheaza justitia".
Revolutionarii au reclamat la CEDO faptul ca Parchetul nu a finalizat in termene rezonabile dosarele Revolutiei din decembrie 1989, cand au fost ucisi peste 1.200 de oameni, iar 4.800 au fost raniti. Instanta europeana a decis judecarea cu prioritate a acestei plangeri. Deoarece statul roman nu a trimis dosarele la CEDO, revolutionarii picheteaza astazi, incepand cu ora 11.00, sediului MAE de pe strada Aleea Alexandru din Bucuresti.
Avocata Suzanne Wolfe Martin, unul dintre expertii straini care au cautat conturile ceausiste, vorbeste dupa 20 de ani
"Marin Ceausescu nu s-a sinucis"
Laurentiu Mihu
Joi, 14 Mai 2009
Romania Libera
Un membru al echipei internationale care a cautat in 1990 presupusele conturi secrete ale dictatorilor sustine ca Marin Ceausescu, fratele fostului lider comunist, nu s-a sinucis, asa cum se credea pana acum. Pentru prima oara in ultimii 20 de ani, acest dosar, considerat clasat, ia o turnura cu totul noua si scoate la iveala dubii serioase, care pun sub semnul intrebarii verdictul de sinucidere prin spanzurare, dat de anchetatorii austrieci.
Fost sef al Agentiei Economice a Romaniei de la Viena, Marin Ceausescu a fost gasit fara suflare in ziua de 28 decembrie 1989, investigatiile austriecilor incheindu-se cu un singur verdict: sinucidere. Marin era unul dintre demnitarii fostului regim care controlau spionajul tarii noastre in Europa de Vest. Data fiind relatia sa de rudenie cu dictatorul, dar si gratie pozitiei pe care a ocupat-o la Viena timp de 16 ani, informatiile pe care le detinea Marin Ceausescu referitoare la situatia presupuselor conturi secrete ale cuplului dictatorial s-ar fi putut dovedi cruciale.
Romania libera prezinta astazi in premiera concluziile avocatei americano-elvetiene Suzanne Wolfe Martin privind moartea lui Marin Ceausescu. In timpul misiunii incredintate de cabinetul Petre Roman, experta s-a interesat la Viena de imprejurarile in care Ceausescu si-a pierdut viata. Ea sustine ca a vazut fotografii ale cadavrului si ca acesta nu prezenta semnele tipice ale unei morti prin spanzurare. Concluzia sa este fara echivoc: Marin Ceausescu nu s-a sinucis, iar politia din Viena a acoperit acest caz.
In episodul de maine, Dezbaterile Romaniei libere vor prezenta ultimele ore din viata lui Marin Ceausescu, dar si controversele care planeaza in jurul modului in care a decurs examinarea cadavrului acestuia.
Controversele care planeaza de aproape doua decenii asupra eforturilor Romaniei de a elucida problema presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu se rasfrang si asupra unor personaje-cheie din aceasta ecuatie. Moartea suspecta a lui Marin Ceausescu, la numai trei zile de la executia fratelui sau, marcheaza un punct culminant in evolutia dosarului "Conturile". Pe 28 decembrie 1989, acesta a fost gasit fara suflare de personalul ambasadei, dupa ce aparent s-ar fi spanzurat de o grinda. Marin Ceausescu era unul dintre nomenclaturistii care controlau spionajul Romaniei comuniste in Europa de Vest, iar informatiile pe care le detinea cu privire la situatia presupuselor conturi secrete ale cuplului dictatorial s-ar fi putut dovedi cruciale. Tocmai de aceea, decesul subit a ingreunat si mai mult operatiunea demarata in primele saptamani ale anului 1990.
La Bucuresti si la Viena, disparitia fostului sef al Agentiei Economice din capitala Austriei a fost clasata drept sinucidere. Dar controversa asupra mortii lui Marin Ceausescu ramane de actualitate. La 20 de ani de la acel moment, unul dintre expertii straini care au cautat in 1990 conturile Ceausestilor considera ca raportul intocmit de anchetatorii austrieci ar fi fost, de fapt, o musamalizare. Numele sau este Suzanne Wolfe Martin, o avocata americano-elvetiana cooptata in echipa de investigatori straini pe care Cabinetul Roman i-a angajat pe parcursul anului 1990 sa identifice eventualele conturi pe care Nicolae si Elena Ceausescu le-ar fi detinut la banci din afara tarii.
Imaginile edificatoare
"Marin Ceausescu nu s-a sinucis. Am vazut fotografii cu el mort si am mai mult decat banuieli ca ar fi fost sinucidere", declara, in premiera, Suzanne Wolfe Martin. Specializata in litigii comerciale, avocata americano-elvetiana isi petrece astazi majoritatea timpului la biroul sau din Geneva, dar si la cel al casei de avocatura Mares Partners din Praga. In 1990, cautarea conturilor a orientat-o si spre Viena, unde a stat de vorba cu oficialii politiei si ai procuraturii austriece implicati in anchetarea mortii lui Marin Ceausescu. A intrigat-o atunci faptul ca dosarul intocmit de politie si procuratura la Viena nu era accesibil nici macar procurorilor de la Bucuresti. Ea insasi a reusit sa vada doar fotografiile facute la locul sinuciderii, iar un anchetator i-a comunicat concluziile trase in acest caz.
Contactata de R.l., Suzanne Wolfe Martin puncteaza mai multe neconcordante care nu si-au gasit pana acum o lamurire oficiala: "S-a conchis ca a fost suicid prin spanzurare, iar decesul ar fi survenit din cauza fracturarii gatului. Ei bine, ca sa mori din asa ceva trupul trebuie sa cada de la o distanta cel putin egala cu lungimea acestuia. Insa corpul lui Marin Ceausescu atarnase la o inaltime de doar un picior (aproximativ 0,3 metri – n.r.) de la nivelul solului". Desi nu a reusit sa obtina si copii ale fotografiilor facute cadavrului, Suzanne Wolfe Martin a retinut inadvertentele tradate de acele imagini. "Mai este ceva: nodul funiei cu care s-ar fi spanzurat era exact la mijloc, in spatele gatului. Dar pentru un gat rupt, nodul ar fi trebuit sa apara in partea opusa. Nu era nici macar albastru la fata (semnul lipsei de oxigen – n.r.). Nu trebuie sa fii un geniu ca sa tragi concluzia ca nu a fost o sinucidere", completeaza avocata.
"Austriecii au acoperit cazul"
Cum in timpul deplasarii la Viena nu a reusit sa obtina copii dupa documentele prezentate de austrieci, Martin a apelat atunci la serviciile unui expert neoficial: "Unul dintre fiii mei este medic de urgenta in Statele Unite ale Americii. L-am sunat imediat, i-am povestit ce am vazut si mi-a spus ca nu poate fi vorba despre o sinucidere. Ulterior, le-am sugerat autoritatilor romane deshumarea cadavrului, ocazie cu care s-ar fi putut descoperi imediat ca nu a fost o sinucidere". Din pacate, Bucurestiul nu a dat curs acestui indemn.
Experienta avuta la Viena de fostul expert angajat de Guvernul roman in cautarea conturilor secrete ale familiei Ceausescu a inclus si vizitarea biroului de lucru al lui Marin Ceausescu. La acel moment, adica la cateva luni de la moartea inaltului demnitar comunist, incaperea nu mai putea prezenta relevanta pentru investigatii menite sa stabileasca imprejurarile exacte ale mortii acestuia. "Tot ce am gasit in biroul sau au fost cateva carti de vizita. Era absolut curat inauntru. Insa de ce a dorit politia austriaca sa acopere acel caz? Habar nu am. Cred ca e interesant de stiut ca nu exista nici un dubiu asupra falsei naturi a sinuciderii."
Fratele-cheie al dictatorului
In ultimii 16 ani ai vietii sale (din 1973 pana in 1989), Marin Ceausescu a condus Agentia Economica a Romaniei de la Viena, de unde coordona operatiuni de comert exterior ale regimului ceausist. La acel moment, Viena era un fief al spionajului pentru statele din fostul bloc comunist. Insusi Marin Ceausescu si Agentia pe care o coordona erau considerati de autoritatile austriece ca avand legaturi puternice cu aceasta sfera. In calitate de frate al dictatorului, dar si prin prisma pozitiilor oficiale pe care le-a ocupat, Marin Ceausescu a fost vazut drept personaj-cheie
in elucidarea misterului care planeaza in jurul presupuselor conturi pe care dictatorii le-ar fi detinut in bancile din afara Romaniei. Moartea sa subita din data de 28 decembrie 1989 a amplificat suspiciunile. Acestea au fost reflectate la acea vreme chiar si in presa americana, care arata ca Marin Ceausescu ar fi fost implicat mult timp in transferarea a milioane de dolari in conturi care ar fi apartinut
fratelui sau mult mai titrat.
Franz Loschnak "Am vorbit, atunci, de o suspiciune generalizata"
Oficial, ancheta facuta de autoritatile austriece in jurul mortii lui Marin Ceausescu – fratele dictatorului si, totdata, sef al Agentiei Economice a Romaniei – a conchis ca aceasta a fost cauzata de sinucidere. Totusi, oficialii de la Viena aveau inca de atunci informatii ca afacerea s-ar fi jucat pe terenul serviciilor secrete. Pe 1 ianuarie 1990, "New York Times" semnala acest lucru citand spusele ministrului de Interne al Austriei de la acea data, Franz Loschnak: "Orice delegat pe comert exterior in Europa de Vest a avut un rol semnificativ in sistemul luat ca intreg.
Cand cineva detinea un asemenea rol, activitatile informative faceau intotdeauna parte din el, ceea ce pare sa se fi intamplat si in cazul sau (al lui Marin Ceausescu – n.r.)". Dupa 19 ani de la acele declaratii, Franz Loschnak a renuntat demult la politica, pentru a intra in zona lobby-ului economic. Presedinte al Consiliului Austria-China pentru Promovarea Comertului International, fostul ministru de Interne confirma, intr-un interviu acordat Romaniei libere, ca austriecii suspectau de spionaj Agentia condusa de Marin Ceausescu, dar evita sa intre in detalii legate de modul in care au decurs cercetarile asupra mortii inaltului oficial comunist.
» Romania libera: Moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata o sinucidere, insa sunt exprimate in continuare dubii ca ar fi fost asa. Cat de solide vi se par aceste indoieli?
Franz Loschnak: Mai intai, vreau sa va comunic ca imi este imposbil sa descriu in detaliu intamplari de acum 20 de ani. Pot doar sa repet ca moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata sinucidere din partea autoritatilor publice. Nu stiu daca au existat dubii referitoare la verosimilitatea acestei versiuni.
» R.l.: Cum ati cooperat la vremea respectiva cu autoritatile romane?
F.L.: Nu stiu daca a existat o cooperare cu oficialii romani.
» R.l.: A fost Marin Ceausescu vreo clipa privit drept spion strain pe teritoriul Austriei in timpul mandatului sau in fruntea Agentiei Comerciale a Romaniei de la Viena?
F.L.: Pe atunci am vorbit de o suspiciune generalizata fata de angajatii Agentiei Comerciale. Nu stiam daca Marin Ceausescu se afla sub observatie, si, desigur, nu stiu nici acum.
» R.l.: Ce fel de informatii avea ministerul pe care il conduceati despre compania Crescent Comercial and Maritime?
F.L.: Nu imi amintesc sa fi avut cunostinte despre acea societate.
De ce a dorit politia austriaca sa acopere acel caz? Habar nu am. Cred ca e interesant de stiut ca nu exista nici un dubiu asupra falsei naturi a sinuciderii." Suzanne Wolfe Martin
Pot doar sa repet ca moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata sinucidere din partea autoritatilor publice. Nu stiu daca au existat dubii referitoare la verosimilitatea acestei versiuni." Franz Loschnak
Laurentiu Mihu
Joi, 14 Mai 2009
Romania Libera
Un membru al echipei internationale care a cautat in 1990 presupusele conturi secrete ale dictatorilor sustine ca Marin Ceausescu, fratele fostului lider comunist, nu s-a sinucis, asa cum se credea pana acum. Pentru prima oara in ultimii 20 de ani, acest dosar, considerat clasat, ia o turnura cu totul noua si scoate la iveala dubii serioase, care pun sub semnul intrebarii verdictul de sinucidere prin spanzurare, dat de anchetatorii austrieci.
Fost sef al Agentiei Economice a Romaniei de la Viena, Marin Ceausescu a fost gasit fara suflare in ziua de 28 decembrie 1989, investigatiile austriecilor incheindu-se cu un singur verdict: sinucidere. Marin era unul dintre demnitarii fostului regim care controlau spionajul tarii noastre in Europa de Vest. Data fiind relatia sa de rudenie cu dictatorul, dar si gratie pozitiei pe care a ocupat-o la Viena timp de 16 ani, informatiile pe care le detinea Marin Ceausescu referitoare la situatia presupuselor conturi secrete ale cuplului dictatorial s-ar fi putut dovedi cruciale.
Romania libera prezinta astazi in premiera concluziile avocatei americano-elvetiene Suzanne Wolfe Martin privind moartea lui Marin Ceausescu. In timpul misiunii incredintate de cabinetul Petre Roman, experta s-a interesat la Viena de imprejurarile in care Ceausescu si-a pierdut viata. Ea sustine ca a vazut fotografii ale cadavrului si ca acesta nu prezenta semnele tipice ale unei morti prin spanzurare. Concluzia sa este fara echivoc: Marin Ceausescu nu s-a sinucis, iar politia din Viena a acoperit acest caz.
In episodul de maine, Dezbaterile Romaniei libere vor prezenta ultimele ore din viata lui Marin Ceausescu, dar si controversele care planeaza in jurul modului in care a decurs examinarea cadavrului acestuia.
Controversele care planeaza de aproape doua decenii asupra eforturilor Romaniei de a elucida problema presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu se rasfrang si asupra unor personaje-cheie din aceasta ecuatie. Moartea suspecta a lui Marin Ceausescu, la numai trei zile de la executia fratelui sau, marcheaza un punct culminant in evolutia dosarului "Conturile". Pe 28 decembrie 1989, acesta a fost gasit fara suflare de personalul ambasadei, dupa ce aparent s-ar fi spanzurat de o grinda. Marin Ceausescu era unul dintre nomenclaturistii care controlau spionajul Romaniei comuniste in Europa de Vest, iar informatiile pe care le detinea cu privire la situatia presupuselor conturi secrete ale cuplului dictatorial s-ar fi putut dovedi cruciale. Tocmai de aceea, decesul subit a ingreunat si mai mult operatiunea demarata in primele saptamani ale anului 1990.
La Bucuresti si la Viena, disparitia fostului sef al Agentiei Economice din capitala Austriei a fost clasata drept sinucidere. Dar controversa asupra mortii lui Marin Ceausescu ramane de actualitate. La 20 de ani de la acel moment, unul dintre expertii straini care au cautat in 1990 conturile Ceausestilor considera ca raportul intocmit de anchetatorii austrieci ar fi fost, de fapt, o musamalizare. Numele sau este Suzanne Wolfe Martin, o avocata americano-elvetiana cooptata in echipa de investigatori straini pe care Cabinetul Roman i-a angajat pe parcursul anului 1990 sa identifice eventualele conturi pe care Nicolae si Elena Ceausescu le-ar fi detinut la banci din afara tarii.
Imaginile edificatoare
"Marin Ceausescu nu s-a sinucis. Am vazut fotografii cu el mort si am mai mult decat banuieli ca ar fi fost sinucidere", declara, in premiera, Suzanne Wolfe Martin. Specializata in litigii comerciale, avocata americano-elvetiana isi petrece astazi majoritatea timpului la biroul sau din Geneva, dar si la cel al casei de avocatura Mares Partners din Praga. In 1990, cautarea conturilor a orientat-o si spre Viena, unde a stat de vorba cu oficialii politiei si ai procuraturii austriece implicati in anchetarea mortii lui Marin Ceausescu. A intrigat-o atunci faptul ca dosarul intocmit de politie si procuratura la Viena nu era accesibil nici macar procurorilor de la Bucuresti. Ea insasi a reusit sa vada doar fotografiile facute la locul sinuciderii, iar un anchetator i-a comunicat concluziile trase in acest caz.
Contactata de R.l., Suzanne Wolfe Martin puncteaza mai multe neconcordante care nu si-au gasit pana acum o lamurire oficiala: "S-a conchis ca a fost suicid prin spanzurare, iar decesul ar fi survenit din cauza fracturarii gatului. Ei bine, ca sa mori din asa ceva trupul trebuie sa cada de la o distanta cel putin egala cu lungimea acestuia. Insa corpul lui Marin Ceausescu atarnase la o inaltime de doar un picior (aproximativ 0,3 metri – n.r.) de la nivelul solului". Desi nu a reusit sa obtina si copii ale fotografiilor facute cadavrului, Suzanne Wolfe Martin a retinut inadvertentele tradate de acele imagini. "Mai este ceva: nodul funiei cu care s-ar fi spanzurat era exact la mijloc, in spatele gatului. Dar pentru un gat rupt, nodul ar fi trebuit sa apara in partea opusa. Nu era nici macar albastru la fata (semnul lipsei de oxigen – n.r.). Nu trebuie sa fii un geniu ca sa tragi concluzia ca nu a fost o sinucidere", completeaza avocata.
"Austriecii au acoperit cazul"
Cum in timpul deplasarii la Viena nu a reusit sa obtina copii dupa documentele prezentate de austrieci, Martin a apelat atunci la serviciile unui expert neoficial: "Unul dintre fiii mei este medic de urgenta in Statele Unite ale Americii. L-am sunat imediat, i-am povestit ce am vazut si mi-a spus ca nu poate fi vorba despre o sinucidere. Ulterior, le-am sugerat autoritatilor romane deshumarea cadavrului, ocazie cu care s-ar fi putut descoperi imediat ca nu a fost o sinucidere". Din pacate, Bucurestiul nu a dat curs acestui indemn.
Experienta avuta la Viena de fostul expert angajat de Guvernul roman in cautarea conturilor secrete ale familiei Ceausescu a inclus si vizitarea biroului de lucru al lui Marin Ceausescu. La acel moment, adica la cateva luni de la moartea inaltului demnitar comunist, incaperea nu mai putea prezenta relevanta pentru investigatii menite sa stabileasca imprejurarile exacte ale mortii acestuia. "Tot ce am gasit in biroul sau au fost cateva carti de vizita. Era absolut curat inauntru. Insa de ce a dorit politia austriaca sa acopere acel caz? Habar nu am. Cred ca e interesant de stiut ca nu exista nici un dubiu asupra falsei naturi a sinuciderii."
Fratele-cheie al dictatorului
In ultimii 16 ani ai vietii sale (din 1973 pana in 1989), Marin Ceausescu a condus Agentia Economica a Romaniei de la Viena, de unde coordona operatiuni de comert exterior ale regimului ceausist. La acel moment, Viena era un fief al spionajului pentru statele din fostul bloc comunist. Insusi Marin Ceausescu si Agentia pe care o coordona erau considerati de autoritatile austriece ca avand legaturi puternice cu aceasta sfera. In calitate de frate al dictatorului, dar si prin prisma pozitiilor oficiale pe care le-a ocupat, Marin Ceausescu a fost vazut drept personaj-cheie
in elucidarea misterului care planeaza in jurul presupuselor conturi pe care dictatorii le-ar fi detinut in bancile din afara Romaniei. Moartea sa subita din data de 28 decembrie 1989 a amplificat suspiciunile. Acestea au fost reflectate la acea vreme chiar si in presa americana, care arata ca Marin Ceausescu ar fi fost implicat mult timp in transferarea a milioane de dolari in conturi care ar fi apartinut
fratelui sau mult mai titrat.
Franz Loschnak "Am vorbit, atunci, de o suspiciune generalizata"
Oficial, ancheta facuta de autoritatile austriece in jurul mortii lui Marin Ceausescu – fratele dictatorului si, totdata, sef al Agentiei Economice a Romaniei – a conchis ca aceasta a fost cauzata de sinucidere. Totusi, oficialii de la Viena aveau inca de atunci informatii ca afacerea s-ar fi jucat pe terenul serviciilor secrete. Pe 1 ianuarie 1990, "New York Times" semnala acest lucru citand spusele ministrului de Interne al Austriei de la acea data, Franz Loschnak: "Orice delegat pe comert exterior in Europa de Vest a avut un rol semnificativ in sistemul luat ca intreg.
Cand cineva detinea un asemenea rol, activitatile informative faceau intotdeauna parte din el, ceea ce pare sa se fi intamplat si in cazul sau (al lui Marin Ceausescu – n.r.)". Dupa 19 ani de la acele declaratii, Franz Loschnak a renuntat demult la politica, pentru a intra in zona lobby-ului economic. Presedinte al Consiliului Austria-China pentru Promovarea Comertului International, fostul ministru de Interne confirma, intr-un interviu acordat Romaniei libere, ca austriecii suspectau de spionaj Agentia condusa de Marin Ceausescu, dar evita sa intre in detalii legate de modul in care au decurs cercetarile asupra mortii inaltului oficial comunist.
» Romania libera: Moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata o sinucidere, insa sunt exprimate in continuare dubii ca ar fi fost asa. Cat de solide vi se par aceste indoieli?
Franz Loschnak: Mai intai, vreau sa va comunic ca imi este imposbil sa descriu in detaliu intamplari de acum 20 de ani. Pot doar sa repet ca moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata sinucidere din partea autoritatilor publice. Nu stiu daca au existat dubii referitoare la verosimilitatea acestei versiuni.
» R.l.: Cum ati cooperat la vremea respectiva cu autoritatile romane?
F.L.: Nu stiu daca a existat o cooperare cu oficialii romani.
» R.l.: A fost Marin Ceausescu vreo clipa privit drept spion strain pe teritoriul Austriei in timpul mandatului sau in fruntea Agentiei Comerciale a Romaniei de la Viena?
F.L.: Pe atunci am vorbit de o suspiciune generalizata fata de angajatii Agentiei Comerciale. Nu stiam daca Marin Ceausescu se afla sub observatie, si, desigur, nu stiu nici acum.
» R.l.: Ce fel de informatii avea ministerul pe care il conduceati despre compania Crescent Comercial and Maritime?
F.L.: Nu imi amintesc sa fi avut cunostinte despre acea societate.
De ce a dorit politia austriaca sa acopere acel caz? Habar nu am. Cred ca e interesant de stiut ca nu exista nici un dubiu asupra falsei naturi a sinuciderii." Suzanne Wolfe Martin
Pot doar sa repet ca moartea lui Marin Ceausescu a fost considerata sinucidere din partea autoritatilor publice. Nu stiu daca au existat dubii referitoare la verosimilitatea acestei versiuni." Franz Loschnak
Pana la urma unde sunt banii lu'Ceasca?
Felix nu stie de niciun ban, nici nu a colaborat cu securitatea.
Dar banii unde sunt?
Eu banui pe unde ar putea fi, dar nu pot sa zic fara sa am o documentatie aparte.
Dar din ce spune presa un sambre de adevar exista!
Dar banii unde sunt?
Eu banui pe unde ar putea fi, dar nu pot sa zic fara sa am o documentatie aparte.
Dar din ce spune presa un sambre de adevar exista!
Aventurile lui Felix, cariera unui informator
Autor: Iulius CEZAR
Data: 14 mai 2009
Adevarul
Verişoara turnată de Voiculescu susţine că a plecat din ţară cu paşaport legal.Turnătoriile lui Dan Voiculescu au mai făcut victime. Paraschiva Silaghi, verişoara lui Dan Voiculescu, susţine că informatorul Felix a dat pe mâna Securităţii un om nevinovat.
Familia Silaghi este convinsă că vizita inopinată a lui Dan Voiculescu în Germania, din anul 1974, s-a lăsat şi cu alte nenorociri.
„Cine este persoana despre care Dan Voiculescu spune că a fost depistată că ne-a ajutat să plecăm din România? Insist pe chestia asta: în acest dosar mai există încă o victimă, pe care domnul Voiculescu a dat-o la Securitate. Din anul 1980, Dan Voiculescu a raportat cazul ca fiind încheiat. Pe cel pe care l-a găsit, unde e? Cine este cel care ne-a ajutat? Poate să fie unul dat după regula poliţiei – l-am prins pe primul şi e vinovat, iar dosarul e încheiat“, spun cei doi soţi Silaghi.
Ipoteza soţilor Silaghi este pertinentă. Asta pentru că, potrivit unei declaraţii semnate de Dan Voiculescu, în iunie 1980, actualul senator scrie:„Precizez că în perioada 1973 – 1976, împreună cu tov. col. Gligor Octavian de la Direcţia Paşapoarte am depistat cadrul care a contribuit la fuga familiei Silaghi. Menţionez că în această acţiune am activat atât în ţară, cât şi în repetate rânduri în Republica Federală a Germaniei (RFG). Faţă de cele de mai sus îmi exprim convingerea că analiza făcută a fost deosebit de utilă, ea având rolul de a clarifica poziţia mea faţă de interesele statului român”, se arată în raportul întocmit de informatorul Dan Voiculescu.
Plecare legală
„Acest lucru este o mare prostie. Cum a putut să spună aşa ceva?“, se întreabă Paraschiva Silaghi. Femeia spune că plecarea familiei sale din România, în anul 1973, a fost perfect legală şi că nu au fost ajutaţi de nimeni. „Noi nu am fugit şi nu am părăsit România. Ne-am ales un alt domiciliu în Europa. Scopul plecării noastre a fost strict unul profesional. Am avut şi viză pentru ţările vestice, am avut o plecare legală, cu paşaport legal. Nu am trecut fraudulos frontiera. Am ajuns în Germania pentru că aici se căutau foarte mulţi ingineri. Nu am avut nevoie să introducem cerere de azil politic, pentru că cine introducea cerere de azil politic trebuia să vorbească câteodată şi negativ de România. Noi nu am vrut şi nici nu vrem să vorbim negativ de România. Întotdeauna ne-am gândit la cei rămaşi în ţară: părinţii, celelalte rude şi chiar la domnul Dan Voiculescu. Când cereai azil politic, cei de acasă puteau să aibe nişte probleme. Oricum, înainte să ne stabilim în Germania, noi am mai călătorit şi în Cehoslovacia şi RDG. Dacă era să fugim, fugeam de atunci“, povesteşte Victor Silaghi.
Ajunşi în RFG soţii Silaghi şi-au găsit imediat de lucru. „A durat două sau trei săptămâni până am găsit. De atunci eu am practicat meseria mea de inginer, ajungând să am şi succese profesionale. Germania ne-a dat posibilitatea să ne dezvoltăm. De atunci până acum nu am vorbit niciodată pe nimeni de rău“, a declarat Victor Silaghi.
174 de volume
Despre activitatea de informator a lui Dan Voiculescu, Victor Silaghi e convins că acesta nu a fost forţat de cineva să devină informator. „Domnul Voiculescu nu a acţionat sub o presiune psihică sau din necesitate. Când faci şapte ani de informări, nu se mai poate spune că ai avut viaţa ameninţată, periclitată. Înseamnă că ai încercat să obţii ceva“, mai spune Victor Silaghi.
Familia Silaghi crede că activitatea de informator a lui Dan Voiculescu s-a întins pe o perioadă mult mai îndelungată. „Ştim că pe numele lui Dan Voiculescu există 174 de volume. Noi nu am putut avea acces la toate acestea. Domnul Voiculescu, cu avocaţii pe care îi are, a reuşit să stopeze, prin decizia obţinută la Curtea Constituţională, fluxul de informaţii către public. De aceea, facem un apel şi rugăm instituţiile abilitate să ne pună la dispoziţie dosarele care-i privesc pe membrii familiilor noastre”, spune Victor Silaghi.
Legea nu ne dă voie să ne vedem tot dosarul. Pentru faptul că a apărut această lege, nu am primit decât o hârtie. La CNSAS mi-au arătat nişte dosare, şi mi-au spus că nu au voie să mi le dea.
Paraschiva Silaghi
verişoara lui Voiculescu
Recrutarea
Raport despre activitatea lui Dan Voiculescu:
Referatul cu propunerea de recrutare ca informator a lui Voiculescu Dan
„În atenţia noastră se află «Vera» şi «Goran», elemente lucrate prin dosar de urmărire informativă pentru activitate de divulgare şi respectiv culegere de date cu caracter secret. (...) În vederea supravegherii informative a acestora a fost luat în studiu, pentru a fi recrutat, numitul Voiculescu Dan, economist la ICEI-Vitrocim. (...) În perioada studenţiei a lucrat ca ghid ONT, ocazie cu care a cunoscut mai mulţi cetăţeni străini. Cu unii dintre aceştia s-a aflat în relaţii mai apropiate. În aceeaşi perioadă era caracterizat ca o fire uşuratică şi aventurieră. Din verificările efectuate a rezultat că sus-numitul şi-a schimbat comportarea, fiind apreciat ca un element serios, muncitor în munca pe care o desfăşoară, cunoscător al limbilor germană şi franceză”. (...)
„Întrucât la data de 15.01.1974 «Felix» a fost primit în PCR... (în ultimul timp a furnizat material pentru SIG), propunem întreruperea legăturii şi clasarea dosarului personal şi anexă la CID. «Felix» este un om cu o pregătire bună, cu abilităţi pentru munca noastră”.
Soţii Silaghi vor dosarele părinţilor
Cerere
Paraschiva şi Victor Silaghi încearcă de ani de zile să vadă dosarele de la Securitate ale părinţilor lor. Până acum, demersul familiei Silaghi nu prea a avut rezultate.
„Legea nu ne dă voie să ne vedem tot dosarul. Pentru faptul că a apărut această lege, nu am primit decât o hârtie. La CNSAS mi-au arătat nişte dosare şi mi-au spus că nu au voie să mi le dea. Noi nu ne lăsăm însă până nu vedem dosarele. Părinţii noştri trebuie reabilitaţi. Dan Voiculescu a făcut mari nelegiuiri”, spune Paraschiva Silaghi. Victor Silaghi este la fel de înverşunat.
„Părinţilor mei li s-a demolat casa bătrânească. Au fost mutaţi ca nişte şobolani într-o garsonieră. Au plătit impozit în România, au pus umărul la bunăstarea ţării”, spune Victor Silaghi. Acesta vrea acum să-şi vadă propriul dosar de urmărit de la Securitate.
„În cazul meu, inexistenţa dosarelor este exclusă, având în vedere trădările domnului Dan Voiculescu, precum şi faptul că în faţa comuniştilor eu am figurat ca fugit“.
Am avut şi viză pentru ţările vestice, am avut o plecare legală, cu paşaport legal. Nu am trecut fraudulos frontiera. Am ajuns în Germania pentru că aici se căutau foarte mulţi ingineri
Victor Silaghi
prietenul lui Voiculescu
Traseul de informator al lui Dan Voiculescu
Desconspirat de CNSAS, Dan Voiculescu îşi continuă liniştit cariera politică
1969 – Ghid la ONT, era analizat în vederea recrutării. În acelaşi an a participat la cununia civilă a soţilor Silaghi
1970 –Îşi dă acordul să colaboreze cu Securitatea şi îşi dovedeşte calităţile în privinţa culegerii de informaţii
1970 - Dan Voiculescu devine informator activ, cu numele conspirativ „Mircea“
1970 - După recrutare, Dan Voiculescu este preluat de Direcţia a III-a a Securităţii
1971 - Este scos din reţeaua Direcţiei a III-a pe motiv că nu vine des în contact cu cetăţenii străini
1973 – Este propus să fie recrutat ca informator, tot în cadrul Direcţiei a III-a. Motivul - „Voiculescu Dan a dovedit că este sincer în relaţia cu organele de Securitate şi are posibilităţi pe linie de contraspionaj”. Recrutarea lui Dan Voiculescu s-a făcut în iunie 1973, sub numele conspirativ „Felix“. La puţin timp după recrutare, verişoara Paraschiva Silaghi a părăsit România
1974 – Este primit în Partidul Comunist Român. În acelaşi an, Dan Voiculescu a vizitat familia Silaghi în Germania. Informatorul Dan Voiculescu începe să furnizeze informaţii SIG (supraveghere informativă generală) şi se propune abandonarea lui „Felix“ de către Direcţia a III-a
1975 – Dosarul de reţea al informatorului „Felix” este cerut de şefii Direcţiei a III-a în vederea reactivării, cu acelaşi nume conspirativ. În aceeaşi perioadă se pare că Dan Voiculescu era folosit în muncă informativă de un anume colonel Alexandru din cadrul Direcţiei a IV-a
1977 – „Felix“ semnează note informative despre cetăţenii străini Gert Lichtblau, patron de firme în Republica Federală Germană, şi Leo Gottfried, patronul unui birou de reprezentanţă din Viena.
1980 – Dan Voiculescu recunoaşte că a găsit persoana care ar fi contribuit la plecarea familiei Silaghi din Români
Data: 14 mai 2009
Adevarul
Verişoara turnată de Voiculescu susţine că a plecat din ţară cu paşaport legal.Turnătoriile lui Dan Voiculescu au mai făcut victime. Paraschiva Silaghi, verişoara lui Dan Voiculescu, susţine că informatorul Felix a dat pe mâna Securităţii un om nevinovat.
Familia Silaghi este convinsă că vizita inopinată a lui Dan Voiculescu în Germania, din anul 1974, s-a lăsat şi cu alte nenorociri.
„Cine este persoana despre care Dan Voiculescu spune că a fost depistată că ne-a ajutat să plecăm din România? Insist pe chestia asta: în acest dosar mai există încă o victimă, pe care domnul Voiculescu a dat-o la Securitate. Din anul 1980, Dan Voiculescu a raportat cazul ca fiind încheiat. Pe cel pe care l-a găsit, unde e? Cine este cel care ne-a ajutat? Poate să fie unul dat după regula poliţiei – l-am prins pe primul şi e vinovat, iar dosarul e încheiat“, spun cei doi soţi Silaghi.
Ipoteza soţilor Silaghi este pertinentă. Asta pentru că, potrivit unei declaraţii semnate de Dan Voiculescu, în iunie 1980, actualul senator scrie:„Precizez că în perioada 1973 – 1976, împreună cu tov. col. Gligor Octavian de la Direcţia Paşapoarte am depistat cadrul care a contribuit la fuga familiei Silaghi. Menţionez că în această acţiune am activat atât în ţară, cât şi în repetate rânduri în Republica Federală a Germaniei (RFG). Faţă de cele de mai sus îmi exprim convingerea că analiza făcută a fost deosebit de utilă, ea având rolul de a clarifica poziţia mea faţă de interesele statului român”, se arată în raportul întocmit de informatorul Dan Voiculescu.
Plecare legală
„Acest lucru este o mare prostie. Cum a putut să spună aşa ceva?“, se întreabă Paraschiva Silaghi. Femeia spune că plecarea familiei sale din România, în anul 1973, a fost perfect legală şi că nu au fost ajutaţi de nimeni. „Noi nu am fugit şi nu am părăsit România. Ne-am ales un alt domiciliu în Europa. Scopul plecării noastre a fost strict unul profesional. Am avut şi viză pentru ţările vestice, am avut o plecare legală, cu paşaport legal. Nu am trecut fraudulos frontiera. Am ajuns în Germania pentru că aici se căutau foarte mulţi ingineri. Nu am avut nevoie să introducem cerere de azil politic, pentru că cine introducea cerere de azil politic trebuia să vorbească câteodată şi negativ de România. Noi nu am vrut şi nici nu vrem să vorbim negativ de România. Întotdeauna ne-am gândit la cei rămaşi în ţară: părinţii, celelalte rude şi chiar la domnul Dan Voiculescu. Când cereai azil politic, cei de acasă puteau să aibe nişte probleme. Oricum, înainte să ne stabilim în Germania, noi am mai călătorit şi în Cehoslovacia şi RDG. Dacă era să fugim, fugeam de atunci“, povesteşte Victor Silaghi.
Ajunşi în RFG soţii Silaghi şi-au găsit imediat de lucru. „A durat două sau trei săptămâni până am găsit. De atunci eu am practicat meseria mea de inginer, ajungând să am şi succese profesionale. Germania ne-a dat posibilitatea să ne dezvoltăm. De atunci până acum nu am vorbit niciodată pe nimeni de rău“, a declarat Victor Silaghi.
174 de volume
Despre activitatea de informator a lui Dan Voiculescu, Victor Silaghi e convins că acesta nu a fost forţat de cineva să devină informator. „Domnul Voiculescu nu a acţionat sub o presiune psihică sau din necesitate. Când faci şapte ani de informări, nu se mai poate spune că ai avut viaţa ameninţată, periclitată. Înseamnă că ai încercat să obţii ceva“, mai spune Victor Silaghi.
Familia Silaghi crede că activitatea de informator a lui Dan Voiculescu s-a întins pe o perioadă mult mai îndelungată. „Ştim că pe numele lui Dan Voiculescu există 174 de volume. Noi nu am putut avea acces la toate acestea. Domnul Voiculescu, cu avocaţii pe care îi are, a reuşit să stopeze, prin decizia obţinută la Curtea Constituţională, fluxul de informaţii către public. De aceea, facem un apel şi rugăm instituţiile abilitate să ne pună la dispoziţie dosarele care-i privesc pe membrii familiilor noastre”, spune Victor Silaghi.
Legea nu ne dă voie să ne vedem tot dosarul. Pentru faptul că a apărut această lege, nu am primit decât o hârtie. La CNSAS mi-au arătat nişte dosare, şi mi-au spus că nu au voie să mi le dea.
Paraschiva Silaghi
verişoara lui Voiculescu
Recrutarea
Raport despre activitatea lui Dan Voiculescu:
Referatul cu propunerea de recrutare ca informator a lui Voiculescu Dan
„În atenţia noastră se află «Vera» şi «Goran», elemente lucrate prin dosar de urmărire informativă pentru activitate de divulgare şi respectiv culegere de date cu caracter secret. (...) În vederea supravegherii informative a acestora a fost luat în studiu, pentru a fi recrutat, numitul Voiculescu Dan, economist la ICEI-Vitrocim. (...) În perioada studenţiei a lucrat ca ghid ONT, ocazie cu care a cunoscut mai mulţi cetăţeni străini. Cu unii dintre aceştia s-a aflat în relaţii mai apropiate. În aceeaşi perioadă era caracterizat ca o fire uşuratică şi aventurieră. Din verificările efectuate a rezultat că sus-numitul şi-a schimbat comportarea, fiind apreciat ca un element serios, muncitor în munca pe care o desfăşoară, cunoscător al limbilor germană şi franceză”. (...)
„Întrucât la data de 15.01.1974 «Felix» a fost primit în PCR... (în ultimul timp a furnizat material pentru SIG), propunem întreruperea legăturii şi clasarea dosarului personal şi anexă la CID. «Felix» este un om cu o pregătire bună, cu abilităţi pentru munca noastră”.
Soţii Silaghi vor dosarele părinţilor
Cerere
Paraschiva şi Victor Silaghi încearcă de ani de zile să vadă dosarele de la Securitate ale părinţilor lor. Până acum, demersul familiei Silaghi nu prea a avut rezultate.
„Legea nu ne dă voie să ne vedem tot dosarul. Pentru faptul că a apărut această lege, nu am primit decât o hârtie. La CNSAS mi-au arătat nişte dosare şi mi-au spus că nu au voie să mi le dea. Noi nu ne lăsăm însă până nu vedem dosarele. Părinţii noştri trebuie reabilitaţi. Dan Voiculescu a făcut mari nelegiuiri”, spune Paraschiva Silaghi. Victor Silaghi este la fel de înverşunat.
„Părinţilor mei li s-a demolat casa bătrânească. Au fost mutaţi ca nişte şobolani într-o garsonieră. Au plătit impozit în România, au pus umărul la bunăstarea ţării”, spune Victor Silaghi. Acesta vrea acum să-şi vadă propriul dosar de urmărit de la Securitate.
„În cazul meu, inexistenţa dosarelor este exclusă, având în vedere trădările domnului Dan Voiculescu, precum şi faptul că în faţa comuniştilor eu am figurat ca fugit“.
Am avut şi viză pentru ţările vestice, am avut o plecare legală, cu paşaport legal. Nu am trecut fraudulos frontiera. Am ajuns în Germania pentru că aici se căutau foarte mulţi ingineri
Victor Silaghi
prietenul lui Voiculescu
Traseul de informator al lui Dan Voiculescu
Desconspirat de CNSAS, Dan Voiculescu îşi continuă liniştit cariera politică
1969 – Ghid la ONT, era analizat în vederea recrutării. În acelaşi an a participat la cununia civilă a soţilor Silaghi
1970 –Îşi dă acordul să colaboreze cu Securitatea şi îşi dovedeşte calităţile în privinţa culegerii de informaţii
1970 - Dan Voiculescu devine informator activ, cu numele conspirativ „Mircea“
1970 - După recrutare, Dan Voiculescu este preluat de Direcţia a III-a a Securităţii
1971 - Este scos din reţeaua Direcţiei a III-a pe motiv că nu vine des în contact cu cetăţenii străini
1973 – Este propus să fie recrutat ca informator, tot în cadrul Direcţiei a III-a. Motivul - „Voiculescu Dan a dovedit că este sincer în relaţia cu organele de Securitate şi are posibilităţi pe linie de contraspionaj”. Recrutarea lui Dan Voiculescu s-a făcut în iunie 1973, sub numele conspirativ „Felix“. La puţin timp după recrutare, verişoara Paraschiva Silaghi a părăsit România
1974 – Este primit în Partidul Comunist Român. În acelaşi an, Dan Voiculescu a vizitat familia Silaghi în Germania. Informatorul Dan Voiculescu începe să furnizeze informaţii SIG (supraveghere informativă generală) şi se propune abandonarea lui „Felix“ de către Direcţia a III-a
1975 – Dosarul de reţea al informatorului „Felix” este cerut de şefii Direcţiei a III-a în vederea reactivării, cu acelaşi nume conspirativ. În aceeaşi perioadă se pare că Dan Voiculescu era folosit în muncă informativă de un anume colonel Alexandru din cadrul Direcţiei a IV-a
1977 – „Felix“ semnează note informative despre cetăţenii străini Gert Lichtblau, patron de firme în Republica Federală Germană, şi Leo Gottfried, patronul unui birou de reprezentanţă din Viena.
1980 – Dan Voiculescu recunoaşte că a găsit persoana care ar fi contribuit la plecarea familiei Silaghi din Români
miercuri, 13 mai 2009
IPS Teodosie: "Mare păcat, da. Dar se iartă."
Amin va zic eu voua!
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 13 Mai 2009 | Eugen Istodor
rhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, este primul înalt ierarh ortodox cercetat penal, în istoria BOR, din 1990. „România liberă” şi-a trimis reporterul să şi-l facă preot. IPS Teodosie a luat şpagă şi se pregătea să mai ia pentru a-l băga pe acesta la facultate şi a-l urca în veşminte sfinte. Avem şi noi o scurtă spovedanie cu împieli... împricinatul.
Spovedanie
Reporter: Prea Înalte, vreau să mă spovedesc!
Înaltul: Mărturiseşte, fiule!
Rep.: Am păcătuit.
Înaltul: Aud, fiule!
Rep.: Am luat şpagă.
Înaltul: Cum fiule ai putut face un asemenea păcat?
Rep.: Înalte, am luat trei mii de euro.
Înaltul: Cum fiule?
Rep.: Vroiam să bag pe unul la facultate şi am cerut trei mii.
Înaltul: Ce facultate?
Rep.: Teologie, în Constanţa.
Înaltul: Dumneata îţi baţi joc de mine?
Rep.: Nu e prea puţin? Trei mii.
Înaltul: Nu am ce să discut cu dumneavoastră.
Minciuna
Rep.: Am minţit, Înaltule.
Înaltul: Ce-ai minţit, fiule?
Rep.: Am minţit crezînd că eşti un om înţelegător.
Înaltul: Nu, dumneata ai spus că stăm de vorbă duhovniceşte, că vrei să asist la taina spovedaniei.
Rep.: Şi eu ce fac?
Înaltul: Păi, vorbeşti despre jegul acesta de presă.
Rep.: Eu? Ce presă? Nu citesc ziarele.
Înaltul: Da?
Rep.: Da.
Vreau să vă întreb de ce mint oamenii?
Înaltul: Oamenii, fiule, aşa sînt lăsaţi de Domnul nostru cu minciună, multă minciună, ca să desprindă adevărul. Ai şi minţit?
Rep.: Da, am minţit.
Înaltul: Grav?
Rep.: Foarte grav. Am minţit în tot ce am spus mai devreme.
Înaltul: E, asta nu e grav, se mai întîmplă ca omul să greşească.
Greşeala
Rep.: Pînă unde poate omul să greşească?
Înaltul: Fiule, să nu-l minţi pe Dumnezeu.
Rep.: Cum este să-l minţi pe Dumnezeu, că nu pui mîna pe El, nu te vezi cu El?
Înaltul: El este peste tot.
Rep.: Şi-n cutia de chibrituri?
Înaltul: Nebănuite sînt căile Domnului! Dar să nu te minţi pe tine, asta contează cînd zicem că nu-l minţi pe Domnul, nu te minţi pe tine. Că dacă trăieşti tu în minciună nu mai poţi fi salvat.
Rep.: Dar dacă eu ştiu că trăiesc în minciună? Sînt conştient de asta, că am minciuna mea, pe care o ţin pentru mine?
Înaltul: Fiule, ăsta e mare necaz.
Rep.: De ce? Înaltule, dumneata nu ai secretul matale?
Înaltul: Viaţa dragule este plină de secrete. Dar un om ca mine trebuie să meargă spre lumină, nu spre întuneric. Nu trebuie să mă amestec în cele lumeşti şi să păcătuiesc, nu trebuie să spun rău de nimeni.
Lacrima
Rep.: Dar vi se mai întîmplă, nu-i aşa?
Înaltul: Fiule, se întîmplă, dar nu în lucruri importante. Acolo sînt pur ca lacrima.
Rep.: Păi, lacrima se face din om, nu poate fi pură, mai scapă în lacrimă diverse urîciuni, din stomac, de prin minte.
Înaltul: E, spusesem ca şi idee. Sînt pur ca un palat de cleştar.
Rep.: Vă plac poveştile.
Înaltul: Am locuit pe tărîmurile miraculoase ale poveştilor româneşti. Minuni ale minţii adresate sufletului.
Rep.: V-a plăcut fictivul.
Înaltul: Mi-a plăcut ca lucrurile să fie ca-n basme.
Rep.: E lumea urîcioasă, asta adevărată.
Înaltul: Nu poţi să trăieşti doar în lume, ai nevoie de poveşti ca sufletul tău să se hrănească la un izvor nesecat.
Basmul
Rep.: Sînteţi vinovat?
Înaltul: Cînd îţi plac basmele, eşti vindecat.
Rep.: De aici şi Învierile de pe plajă.
Înaltul: Da, nu e minunat? Nu-i aşa că pur şi simplu eşti lîngă Domnul? Nu-i aşa că simţi că marea, nisipul îţi răspund?
Rep.: Ce simbolizează nisipul pe care copilaşii fac pipilică vara şi dumneavoastră faceţi Învieri?
Înaltul: Nimic nu e mai sfînt decît acest nisip înălţător pînă la Domnul. Nimic. Aerul acela minunat de început de lume şi de primăvară şi se găsesc nişte inşi să mă critice. De ce?
Învierea
Rep.: Prea e şou.
Înaltul: Şoul este al lui Domnul, noi sîntem biete ajutoare.
Rep.: Binecuvîntează această spovedanie!
Înaltul: Care spovedanie, care-i păcatul, fiule?
Rep.: Voiam să iau şpagă trei mii de euro. Am luat vreo opt sute. Şi acum vreau restul, dar nu mai pot să iau.
Înaltul: Ăsta-i păcatul, mai vrei restul de bani. Mare păcat, da. Dar se iartă. Bate trei mătănii şi spune trei „Tatăl nostru“, iar duhurile negre ies din tine.
Funcţionar din Patriarhia Română: „Teodosie nu va păţi nimic“
Rep.: Vă mulţumesc că sînteţi de acord să vorbiţi.
Funcţionar: Dar numai şi numai sub imperiul anonimatului.
Rep.: Ce puteţi păţi?
Funcţionar: Sînt dat afară fără drept de apel. Există, apoi, un ordin strict privind turnătorii ca mine. Ei sînt pur şi simplu denigraţi într-un chip groaznic, încît nu ai unde să te angajezi, dar mai rău, eşti urmărit un timp, pentru ca toate necazurile să ţi se întîmple ţie. Să-ţi pierzi minţile. Noi lucrăm cu Domnul, nu? E simplu să-şi piardă minţile un ajutor pămîntesc de-al Lui.
Rep.: De ce acceptaţi să vorbiţi?
Funcţionar: O dată că lumea trebuie să cunoască, mai ales că Înalt Prea Sfinţitul nu va păţi nimic.
Rep.: Cum aşa?
Funcţionar: E simplu. Ierarhic, toată întîmplarea va fi dată uitării. Ceea ce a făcut Înalt Prea Sfinţitul este o practică la nivelul Bisericii Ortodoxe. Fiecare are protejatul lui şi fiecare e răsplătit în consecinţă.
Rep.: Doar 3.000 de euro?
Funcţionar: Aşa cum rezultă şi din spusele reporterului, trei mii de euro este un mizilic, o sumă de început. Vă daţi seama, de-a lungul anilor de facultate, ce sumă se strînge? Cînd dai puţin cîte puţin nu simţi. Şi nici conştiinţa celui ce cere nu e prea încărcată.
Rep.: De ce a picat Teodosie?
Funcţionar: Aici nu trebuie văzută o cabală. Se ştia de lăcomia Înalt Prea Sfinţitului, e notorie, nu doar în privinţa banilor, iar reporterul a mers pe fir. Ceea ce mi se pare mie prostesc e felul în care acestui reporter i s-a permis accesul, dar nici asta nu trebuie să mire. Înalt Prea Sfinţitului plăcîndu-i lăcomia sa, şi-o cultivă prin întîlniri directe cu şpăguitorii.
Rep.: E o practică în Biserică?
Funcţionar: E o practică şi-n viaţa dumneavoastră. Ce pare ciudat? Că a luat un înalt funcţionar al lui Dumnezeu o sumă de bani? Păi, ia primarul, ia guvernamentalul, ia cine vrei dumneata şi cine nu vrei. Asta nu înseamnă că e mai puţin grav. Grav este că nu va fi pedepsit. Va scăpa prin avocaţi… dar va scăpa de judecata BOR.
Rep.: Cum?
Funcţionar: Simplu. Acum, Patriarhul Daniel îl are la mînă. Bun, îl mai avea cu altele, dar atîta timp cît nu ieşiseră în presă, nu contau. Va fi în stare de smerenie şi umilinţă faţă de Înalt Prea Fericitul. Asta înseamnă bani, servicii, dar mai ales o supunere. Or, asta a vrut să evite mereu Înalt Prea Sfinţitul. Omeneşte, cînd eşti prins cu cioara vopsită, eşti supus de zeci de ori că nu ştii ce te aşteaptă, ce-o să-ţi ceară, cît de umilit vei fi. Aşa că asta e frica principală: umilinţa. Banii, ca banii, dar cînd tu eşti Teodosie, grav este că nu poţi să mai fii Teodosie. Nu mai exişti ca Teodosie, şi nu e grav că nu mai eşti Teodosie aici, la palatul patriarhal, înduri privirile funcţionarilor de aici, o zi-două, că doar nu vii zilnic aici, lucrul se transmite la Constanţa, acolo unul n-o să mai asculte de Teodosie. Şi, dacă nu mai ai prestigiu, cutia milei parcă-parcă se micşorează, parcă-parcă transpiri cînd vezi o privire de prăpădit de preot.
Rep.: A avut loc vreo întîlnire Teodosie-Daniel?
Funcţionar: Nu una de care să am ştiinţă eu. Şi cred că nu a avut. Poate pe celularul Înalt Prea Fericitului să se fi auzit, deşi, din cîte înţeleg, mai degrabă Înalt Prea Fericitul nu a vrut să stea de vorbă pe această temă. Este clar că e un joc al Puterii, ca peste tot. Îl fierbe, cum se spune. O primire rapidă la palatul patriarhal ar dovedi numai şi numai faptul că e iertat, or nu este şi va trebui să plătească mult şi bine ca să fie iertat. Ostilitatea vădită a lui Teodosie faţă de Daniel va fi curmată. Da, e vorba de influenţă, de afaceri, iar Prea Fericitul este bine pizmuit pentru felul gospodăresc al misiunii sale. Bun, sper ca Teodosie să fie dat afară din funcţie. Lucrul în sine este greu din cauza lipsei unui precedent, din cauza lipsei de lege, ca să spun aşa. Vedeţi, oricît ar vrea Daniel curăţenia, e greu de crezut că celelalte capete ale Bisericii vor accepta o asemenea judecată. Ar fi o lovitură de imagine, după cea a punerii lui Daniel în fruntea Patriarhiei, dar gîndiţi-vă la cît de conservatoare este Biserica Ortodoxă.
Rep.: E o caracatiţă?
Funcţionar: Ca orice sistem închis. „Taina“ supuşeniei funcţionează pînă la moarte. În sistemul acesta închis e greu să intri fără o recomandare. Atunci, ce faci? Tu vrei să trădezi recomandarea şi să-ţi trădezi omul de încredere? Ce fel de om eşti tu? Cît de deştept ai fi, fii smerit. Progresele în Biserica Ortodoxă Română sînt încete, atît de încete, că n-ai vreun motiv să faci o greşeală.
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 13 Mai 2009 | Eugen Istodor
rhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, este primul înalt ierarh ortodox cercetat penal, în istoria BOR, din 1990. „România liberă” şi-a trimis reporterul să şi-l facă preot. IPS Teodosie a luat şpagă şi se pregătea să mai ia pentru a-l băga pe acesta la facultate şi a-l urca în veşminte sfinte. Avem şi noi o scurtă spovedanie cu împieli... împricinatul.
Spovedanie
Reporter: Prea Înalte, vreau să mă spovedesc!
Înaltul: Mărturiseşte, fiule!
Rep.: Am păcătuit.
Înaltul: Aud, fiule!
Rep.: Am luat şpagă.
Înaltul: Cum fiule ai putut face un asemenea păcat?
Rep.: Înalte, am luat trei mii de euro.
Înaltul: Cum fiule?
Rep.: Vroiam să bag pe unul la facultate şi am cerut trei mii.
Înaltul: Ce facultate?
Rep.: Teologie, în Constanţa.
Înaltul: Dumneata îţi baţi joc de mine?
Rep.: Nu e prea puţin? Trei mii.
Înaltul: Nu am ce să discut cu dumneavoastră.
Minciuna
Rep.: Am minţit, Înaltule.
Înaltul: Ce-ai minţit, fiule?
Rep.: Am minţit crezînd că eşti un om înţelegător.
Înaltul: Nu, dumneata ai spus că stăm de vorbă duhovniceşte, că vrei să asist la taina spovedaniei.
Rep.: Şi eu ce fac?
Înaltul: Păi, vorbeşti despre jegul acesta de presă.
Rep.: Eu? Ce presă? Nu citesc ziarele.
Înaltul: Da?
Rep.: Da.
Vreau să vă întreb de ce mint oamenii?
Înaltul: Oamenii, fiule, aşa sînt lăsaţi de Domnul nostru cu minciună, multă minciună, ca să desprindă adevărul. Ai şi minţit?
Rep.: Da, am minţit.
Înaltul: Grav?
Rep.: Foarte grav. Am minţit în tot ce am spus mai devreme.
Înaltul: E, asta nu e grav, se mai întîmplă ca omul să greşească.
Greşeala
Rep.: Pînă unde poate omul să greşească?
Înaltul: Fiule, să nu-l minţi pe Dumnezeu.
Rep.: Cum este să-l minţi pe Dumnezeu, că nu pui mîna pe El, nu te vezi cu El?
Înaltul: El este peste tot.
Rep.: Şi-n cutia de chibrituri?
Înaltul: Nebănuite sînt căile Domnului! Dar să nu te minţi pe tine, asta contează cînd zicem că nu-l minţi pe Domnul, nu te minţi pe tine. Că dacă trăieşti tu în minciună nu mai poţi fi salvat.
Rep.: Dar dacă eu ştiu că trăiesc în minciună? Sînt conştient de asta, că am minciuna mea, pe care o ţin pentru mine?
Înaltul: Fiule, ăsta e mare necaz.
Rep.: De ce? Înaltule, dumneata nu ai secretul matale?
Înaltul: Viaţa dragule este plină de secrete. Dar un om ca mine trebuie să meargă spre lumină, nu spre întuneric. Nu trebuie să mă amestec în cele lumeşti şi să păcătuiesc, nu trebuie să spun rău de nimeni.
Lacrima
Rep.: Dar vi se mai întîmplă, nu-i aşa?
Înaltul: Fiule, se întîmplă, dar nu în lucruri importante. Acolo sînt pur ca lacrima.
Rep.: Păi, lacrima se face din om, nu poate fi pură, mai scapă în lacrimă diverse urîciuni, din stomac, de prin minte.
Înaltul: E, spusesem ca şi idee. Sînt pur ca un palat de cleştar.
Rep.: Vă plac poveştile.
Înaltul: Am locuit pe tărîmurile miraculoase ale poveştilor româneşti. Minuni ale minţii adresate sufletului.
Rep.: V-a plăcut fictivul.
Înaltul: Mi-a plăcut ca lucrurile să fie ca-n basme.
Rep.: E lumea urîcioasă, asta adevărată.
Înaltul: Nu poţi să trăieşti doar în lume, ai nevoie de poveşti ca sufletul tău să se hrănească la un izvor nesecat.
Basmul
Rep.: Sînteţi vinovat?
Înaltul: Cînd îţi plac basmele, eşti vindecat.
Rep.: De aici şi Învierile de pe plajă.
Înaltul: Da, nu e minunat? Nu-i aşa că pur şi simplu eşti lîngă Domnul? Nu-i aşa că simţi că marea, nisipul îţi răspund?
Rep.: Ce simbolizează nisipul pe care copilaşii fac pipilică vara şi dumneavoastră faceţi Învieri?
Înaltul: Nimic nu e mai sfînt decît acest nisip înălţător pînă la Domnul. Nimic. Aerul acela minunat de început de lume şi de primăvară şi se găsesc nişte inşi să mă critice. De ce?
Învierea
Rep.: Prea e şou.
Înaltul: Şoul este al lui Domnul, noi sîntem biete ajutoare.
Rep.: Binecuvîntează această spovedanie!
Înaltul: Care spovedanie, care-i păcatul, fiule?
Rep.: Voiam să iau şpagă trei mii de euro. Am luat vreo opt sute. Şi acum vreau restul, dar nu mai pot să iau.
Înaltul: Ăsta-i păcatul, mai vrei restul de bani. Mare păcat, da. Dar se iartă. Bate trei mătănii şi spune trei „Tatăl nostru“, iar duhurile negre ies din tine.
Funcţionar din Patriarhia Română: „Teodosie nu va păţi nimic“
Rep.: Vă mulţumesc că sînteţi de acord să vorbiţi.
Funcţionar: Dar numai şi numai sub imperiul anonimatului.
Rep.: Ce puteţi păţi?
Funcţionar: Sînt dat afară fără drept de apel. Există, apoi, un ordin strict privind turnătorii ca mine. Ei sînt pur şi simplu denigraţi într-un chip groaznic, încît nu ai unde să te angajezi, dar mai rău, eşti urmărit un timp, pentru ca toate necazurile să ţi se întîmple ţie. Să-ţi pierzi minţile. Noi lucrăm cu Domnul, nu? E simplu să-şi piardă minţile un ajutor pămîntesc de-al Lui.
Rep.: De ce acceptaţi să vorbiţi?
Funcţionar: O dată că lumea trebuie să cunoască, mai ales că Înalt Prea Sfinţitul nu va păţi nimic.
Rep.: Cum aşa?
Funcţionar: E simplu. Ierarhic, toată întîmplarea va fi dată uitării. Ceea ce a făcut Înalt Prea Sfinţitul este o practică la nivelul Bisericii Ortodoxe. Fiecare are protejatul lui şi fiecare e răsplătit în consecinţă.
Rep.: Doar 3.000 de euro?
Funcţionar: Aşa cum rezultă şi din spusele reporterului, trei mii de euro este un mizilic, o sumă de început. Vă daţi seama, de-a lungul anilor de facultate, ce sumă se strînge? Cînd dai puţin cîte puţin nu simţi. Şi nici conştiinţa celui ce cere nu e prea încărcată.
Rep.: De ce a picat Teodosie?
Funcţionar: Aici nu trebuie văzută o cabală. Se ştia de lăcomia Înalt Prea Sfinţitului, e notorie, nu doar în privinţa banilor, iar reporterul a mers pe fir. Ceea ce mi se pare mie prostesc e felul în care acestui reporter i s-a permis accesul, dar nici asta nu trebuie să mire. Înalt Prea Sfinţitului plăcîndu-i lăcomia sa, şi-o cultivă prin întîlniri directe cu şpăguitorii.
Rep.: E o practică în Biserică?
Funcţionar: E o practică şi-n viaţa dumneavoastră. Ce pare ciudat? Că a luat un înalt funcţionar al lui Dumnezeu o sumă de bani? Păi, ia primarul, ia guvernamentalul, ia cine vrei dumneata şi cine nu vrei. Asta nu înseamnă că e mai puţin grav. Grav este că nu va fi pedepsit. Va scăpa prin avocaţi… dar va scăpa de judecata BOR.
Rep.: Cum?
Funcţionar: Simplu. Acum, Patriarhul Daniel îl are la mînă. Bun, îl mai avea cu altele, dar atîta timp cît nu ieşiseră în presă, nu contau. Va fi în stare de smerenie şi umilinţă faţă de Înalt Prea Fericitul. Asta înseamnă bani, servicii, dar mai ales o supunere. Or, asta a vrut să evite mereu Înalt Prea Sfinţitul. Omeneşte, cînd eşti prins cu cioara vopsită, eşti supus de zeci de ori că nu ştii ce te aşteaptă, ce-o să-ţi ceară, cît de umilit vei fi. Aşa că asta e frica principală: umilinţa. Banii, ca banii, dar cînd tu eşti Teodosie, grav este că nu poţi să mai fii Teodosie. Nu mai exişti ca Teodosie, şi nu e grav că nu mai eşti Teodosie aici, la palatul patriarhal, înduri privirile funcţionarilor de aici, o zi-două, că doar nu vii zilnic aici, lucrul se transmite la Constanţa, acolo unul n-o să mai asculte de Teodosie. Şi, dacă nu mai ai prestigiu, cutia milei parcă-parcă se micşorează, parcă-parcă transpiri cînd vezi o privire de prăpădit de preot.
Rep.: A avut loc vreo întîlnire Teodosie-Daniel?
Funcţionar: Nu una de care să am ştiinţă eu. Şi cred că nu a avut. Poate pe celularul Înalt Prea Fericitului să se fi auzit, deşi, din cîte înţeleg, mai degrabă Înalt Prea Fericitul nu a vrut să stea de vorbă pe această temă. Este clar că e un joc al Puterii, ca peste tot. Îl fierbe, cum se spune. O primire rapidă la palatul patriarhal ar dovedi numai şi numai faptul că e iertat, or nu este şi va trebui să plătească mult şi bine ca să fie iertat. Ostilitatea vădită a lui Teodosie faţă de Daniel va fi curmată. Da, e vorba de influenţă, de afaceri, iar Prea Fericitul este bine pizmuit pentru felul gospodăresc al misiunii sale. Bun, sper ca Teodosie să fie dat afară din funcţie. Lucrul în sine este greu din cauza lipsei unui precedent, din cauza lipsei de lege, ca să spun aşa. Vedeţi, oricît ar vrea Daniel curăţenia, e greu de crezut că celelalte capete ale Bisericii vor accepta o asemenea judecată. Ar fi o lovitură de imagine, după cea a punerii lui Daniel în fruntea Patriarhiei, dar gîndiţi-vă la cît de conservatoare este Biserica Ortodoxă.
Rep.: E o caracatiţă?
Funcţionar: Ca orice sistem închis. „Taina“ supuşeniei funcţionează pînă la moarte. În sistemul acesta închis e greu să intri fără o recomandare. Atunci, ce faci? Tu vrei să trădezi recomandarea şi să-ţi trădezi omul de încredere? Ce fel de om eşti tu? Cît de deştept ai fi, fii smerit. Progresele în Biserica Ortodoxă Română sînt încete, atît de încete, că n-ai vreun motiv să faci o greşeală.
Nu ma pot aptine!
Cum sa nu imi fac riduri de nervi cand vad cum merg afaceriile in Romania.
Nu pot sa ma mai intreb "mie de ce nu-mi merge mai nimic", ca ma lovesc de barierele astora.
Guvernul Boc îi face cadou Oborul lui Popoviciu
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 13 Mai 2009 | Roxana Jipa
eprezentantul Guvernului în Capitală, prefectul pedelist Atănăsoaei, a renunţat la procesul prin care Prefectura contesta asocierea Primăriei sectortlui 2 cu un grup de firme ale lui Puiu Popoviciu. Prin această asociere Popoviciu a primit, pentru o sumă derizorie, dreptul de folosinţă a patru hectare de teren public în Piaţa Obor. Deşi asocierea este ilegală, prefectul pedelist Atănăsoaei nu a continuat procesul. Practic, asta înseamnă că Popoviciu poate să se apuce din nou de construit un mall pe terenul statului, după ce a fost obligat să sisteze lucrările acum un an.
Cum să faci, ilegal, o Băneasă mică la Obor
Tunul de la Obor, această Băneasă mai mică a lui Popoviciu, s-a născut în decembrie 2006, cînd Consiliul Local al sectorului 2 a aprobat o hotărîre prin care s-a pecetluit un contract de parteneriat public-privat PPP) cu SC Piaţa Obor Market & Complex Comercial (un consorţiu format din Băneasa Investments, Comnmrd, Practic şi Procema – societăţi controlate de Puiu Popoviciu şi Sorin Creţeanu).
PPP-ul avea ca scop ridicarea unui mall peste Piaţa Obor. Prin respectiva hotărîre, patru hectare din domeniul public al statului au ajuns în folosinţa gratuită a investitorului Popoviciu. Drept cadru legal, consilierii locali de la 2 au invocat o ordonanţă de guvern care face referire la proprietatea privată a statului nu la cea publică. Ceea ce e şi normal: domeniul public al statului NU poate face obiectul unui contract de PPP, mai ales cînd acesta (adică parteneriatul) instituie şi o ipotecă în favoarea investitorului la finalizarea construcţiilor, cum s-a întîmplat în cazul de faţă. Ca şi cum nu era suficient că însuşi parteneriatul dintre Consiliul Local şi firmele lui Popoviciu era ilegal, nici PUZ (Planul de Urbanism Zonal) nu se simţea foarte bine. Pentru că era de acord cu demolarea parcului „Păsărari“ şi cu exproprierea unor terenuri aferente monumentului istoric „Halele Obor“, pentru că nu avea acord de Mediu, aviz de la Ministerul Transporturilor (necesar, conform legislaţiei) sau aviz pozitiv de la Comisia Monumentelor Istorice. Din toate aceste motive, în final, PUZ a şi fost anulat în instanţă.
Prefectul liberal a atacat imperfectul parteneriat popovicios
În decembrie 2007, la un an de la hotărîrea Consiliului Local al sectorului 2, proaspăt instalatul prefect al Capitalei, Cătălin Deaconescu (simpatizant PNL, dar fără să fie membru – în acea perioadă, legea prevedea că prefecţii trebuie să fie apolitici), a atacat în instanţă documentul. Deaconescu a solicitat anularea hotărîrii şi a actelor subsecvente pe motiv de nelegalitate, amintind faptul că în joc e domeniul public.
Faţă cu reacţiunea prefectului, Consiliul Local de la 2 a avut o idee genial de tîmpită: să modifice hotărîrea disputată, ca să scape de proces. Aşa s-a născut o hotărîre identică cu cea contestată, dar în care s-au făcut două modificări minore.
În primul rînd, s-a înlocuit sintagma „transmiterea în folosinţă gratuită a terenului“ cu formularea „dreptul de exploatare a terenului cu plata corespunzătoare a redevenţei, astfel cum era reglementată în cuprinsul contractului de PPP“. În fapt, prin noua formulare nu s-au schimbat cu nimic datele problemei, pentru că, oricum, firmele lui Popoviciu erau obligate prin PPP să îi plătească ceva Consiliului Local.
A doua modificare a hotărîrii susţinea că nu se poate înscrie nici o ipotecă pe terenul care era obiect al parteneriatului. Ambele modificări, însă, erau frecţii la un picior de lemn: nici nu anulau contractul, care era şi este în continuare ilegal, nici nu prevedeau o sumă mult mai mare pentru Consiliul Local.
Noua putere, pedelistă, prietenoasă cu Popoviciu
În iulie 2008, la mai bine de jumătate de an după ce prefectul atacase parteneriatul dintre Consiliul Local al sectorului 2 (CL 2) şi firmele lui Popoviciu, Deaconescu e schimbat. Noul prefect numit de Tăriceanu este Ion Ţincu, un birocrat din Corpul de Control al Internelor. Pînă la schimbarea Puterii, la finalul lui 2008, Ţincu nu a avut nici o problemă că anteriorul prefect contestase PPP-ul dintre CL 2 şi Popoviciu. În ianuarie 2009 însă, cînd deja la putere erau instalaţi pedeliştii, Ţincu şi-a dat seama, brusc, că parteneriatul cu pricina nu are nici o problemă de legalitate. Aşa că face pace cu Consiliul Local şi încheie cu acesta un proces-verbal de conciliere, prin care se angajează să renunţe la pretenţiile invocate în proces, adică şi la aceea privind nelegalitatea hotărîrii CL, din decembrie 2006, de înfiinţare a PPP. Una peste alta, la finalul lunii ianuarie a acestui an (la nici două săptămîni după concilierea lui Ţincu cu CL 2), Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea Prefecturii împotriva Consiliului Local de la 2 ca fiind tardivă, cu toate că prefectul Deaconescu formulase acţiunea în termenul legal.
S-a schimbat judecătorul, s-a schimbat norocul lui Puiu
Pe scurt, după schimbarea de putere de la sfîrşitul anului trecut, Prefectura Bucureşti a devenit foarte binevoitoare cu Popoviciu. Ca o coincidenţă, după schimbarea Puterii, şi instanţa a devenit foarte prietenoasă cu afacerea lui Popoviciu. Adică, iniţial, cauza a fost repartizată judecătorului Daniel Radu; însă, după ce, la unul din termenele de judecată, acesta începuse să pună la îndoială intervenţiile primarului Onţanu ca reprezentant al CL, la următorul termen era deja promovat la Curtea de Apel Bucureşti. În locul său a venit Claudiu Andrei, un judecător care tocmai aterizase de la Judecătoria Pogoanele la Tribunalul Bucureşti. Acolo, la Pogoanele, Claudiu Andrei s-a remarcat cu achitarea unui controversat om de afaceri vasluian, Constantin Duluţe, implicat în afaceri dubioase cu terenuri.
Prefectul PD-L de Bucureşti stopează procesul împotriva lui Popoviciu
Imediat ce Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea Prefecturii (ca tardivă, cum spuneam mai sus), noua putere pedelistă a schimbat şi prefectul Bucureştiului. În locul lui Ţincu, pe post a venit, în luna martie a acestui an, Mihai Atănăsoaei. Acesta este membru PD-L, prieten la cataramă cu liderul pedelist Gheorghe Flutur, de la Suceava (de altfel, Atănăsoaei este din Gura Humorului), şi deţinea, la momentul numirii, un mandat de consilier general de Bucureşti. În acelaşi timp, Atănăsoaei este notar şi deţinea funcţia de purtător de cuvînt al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România. În toamna trecută, Atănăsoaei a candidat (într-un colegiu din sectorul 2, unde este localizat şi PPP-ul Obor al lui Popoviciu) la Camera Deputaţilor, dar nu a fost ales. Ei bine, acest prefect, imediat ce a fost numit, i-a pus în braţe lui Popoviciu Oborul. Cum? A renunţat, pur şi simplu, să facă recurs la decizia Tribunalului Bucureşti, cea prin care Prefecturii îi era respinsă contestaţia la hotărîrea CL 2 de a face un parteneriat cu Popoviciu. Cu alte cuvinte, Atănăsoaei a renunţat la proces. Atănăsoaiei îşi susţine decizia prin faptul că el n-a făcut altceva decît să se urmeze calea deschisă de predecesorul său, fostul prefect Ţincu. Ceea ce înseamnă că, de acum înainte, Popoviciu se poate apuca fără nici o grijă de construit mall-ul pe care deja l-a început la Obor.
Puiu s-a resuscitat ca afaceristul la mall
Iar dacă aveţi vreun dubiu că Popoviciu va face, ca şi în cazul Băneasa, tot ce trebuie ca să-şi vadă afacerea pe picioare, nu ar trebui să mai aveţi aşa ceva. Pentru că, de exemplu, firmele lui Puiu au lucrat la mall-ul de la Obor şi în timpul procesului, vreo trei luni. Deşi, odată atacate în instanţă, actele ce stăteau la baza contractului de PPP erau suspendate, la fel ca şi orice lucrare în Piaţa Obor, pînă la clarificarea situaţiei în instanţă. Asociaţia Frontului Negustoresc Obor (AFNO) a sesizat Poliţia, anunţînd organelor că lucrările continuă. Plîngerea a luat calea Parchetului de pe lîngă Judecătoria sectorului 2, cu propunerea Poliţiei de neîncepere a urmăririi penale. Propunerea a fost împărtăşită în totalitate de Parchet, care a soluţionat dosarul cu NUP în martie 2009, pe motiv că Popoviciu construieşte acolo cu avize de la Primăria Municipiului Bucureşti fără ca cineva să fi dispus sistarea lucrărilor. Responsabil cu oprirea lucrărilor este Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC). Acesta a fost la rîndul său sesizat de AFNO, însă, conform rezoluţiei Parchetului, nu a efectuat controale pe şantier şi nu a dispus sistarea lucrărilor. Păi, ce rost avea? Că doar domnu’ Puiu e generos, mai ales după ce scapă de cele 24 de ore de reţinere.
Popoviciu plăteşte doar 2 euro pe metru pătrat la Obor
Oferta SC Piaţa Obor Market, care i-a adus contractul lui Popoviciu, stabileşte indicatorii de performanţă, estimînd un profit de 90.000 de euro pe lună pentru Consiliul Local 2. Din care, atenţie, garantează numai 76.000 de euro, ceea ce înseamnă că firma lui Popoviciu plăteşte 1,9 euro pe fiecare metru pătrat din cele patru hectare făcute cadou de CL. În aceste condiţii, CL se mai obligă să şi despăgubească investitorul în caz de eveniment legislativ sau advers, cu valoarea investiţiei realizate pînă la momentul respectiv. Foarte convenabil, deci, în condiţiile în care au apărut o sumedenie de nemulţumiţi care au făcut apel la instanţă vizînd anularea aberantului contract de PPP.
Ce înseamnă „eveniment advers“? Înseamnă „eveniment, situaţie, circumstanţă sau stare de natură să împiedice realizarea proiectului, altele decît cele de forţă majoră“.
Nu pot sa ma mai intreb "mie de ce nu-mi merge mai nimic", ca ma lovesc de barierele astora.
Guvernul Boc îi face cadou Oborul lui Popoviciu
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 13 Mai 2009 | Roxana Jipa
eprezentantul Guvernului în Capitală, prefectul pedelist Atănăsoaei, a renunţat la procesul prin care Prefectura contesta asocierea Primăriei sectortlui 2 cu un grup de firme ale lui Puiu Popoviciu. Prin această asociere Popoviciu a primit, pentru o sumă derizorie, dreptul de folosinţă a patru hectare de teren public în Piaţa Obor. Deşi asocierea este ilegală, prefectul pedelist Atănăsoaei nu a continuat procesul. Practic, asta înseamnă că Popoviciu poate să se apuce din nou de construit un mall pe terenul statului, după ce a fost obligat să sisteze lucrările acum un an.
Cum să faci, ilegal, o Băneasă mică la Obor
Tunul de la Obor, această Băneasă mai mică a lui Popoviciu, s-a născut în decembrie 2006, cînd Consiliul Local al sectorului 2 a aprobat o hotărîre prin care s-a pecetluit un contract de parteneriat public-privat PPP) cu SC Piaţa Obor Market & Complex Comercial (un consorţiu format din Băneasa Investments, Comnmrd, Practic şi Procema – societăţi controlate de Puiu Popoviciu şi Sorin Creţeanu).
PPP-ul avea ca scop ridicarea unui mall peste Piaţa Obor. Prin respectiva hotărîre, patru hectare din domeniul public al statului au ajuns în folosinţa gratuită a investitorului Popoviciu. Drept cadru legal, consilierii locali de la 2 au invocat o ordonanţă de guvern care face referire la proprietatea privată a statului nu la cea publică. Ceea ce e şi normal: domeniul public al statului NU poate face obiectul unui contract de PPP, mai ales cînd acesta (adică parteneriatul) instituie şi o ipotecă în favoarea investitorului la finalizarea construcţiilor, cum s-a întîmplat în cazul de faţă. Ca şi cum nu era suficient că însuşi parteneriatul dintre Consiliul Local şi firmele lui Popoviciu era ilegal, nici PUZ (Planul de Urbanism Zonal) nu se simţea foarte bine. Pentru că era de acord cu demolarea parcului „Păsărari“ şi cu exproprierea unor terenuri aferente monumentului istoric „Halele Obor“, pentru că nu avea acord de Mediu, aviz de la Ministerul Transporturilor (necesar, conform legislaţiei) sau aviz pozitiv de la Comisia Monumentelor Istorice. Din toate aceste motive, în final, PUZ a şi fost anulat în instanţă.
Prefectul liberal a atacat imperfectul parteneriat popovicios
În decembrie 2007, la un an de la hotărîrea Consiliului Local al sectorului 2, proaspăt instalatul prefect al Capitalei, Cătălin Deaconescu (simpatizant PNL, dar fără să fie membru – în acea perioadă, legea prevedea că prefecţii trebuie să fie apolitici), a atacat în instanţă documentul. Deaconescu a solicitat anularea hotărîrii şi a actelor subsecvente pe motiv de nelegalitate, amintind faptul că în joc e domeniul public.
Faţă cu reacţiunea prefectului, Consiliul Local de la 2 a avut o idee genial de tîmpită: să modifice hotărîrea disputată, ca să scape de proces. Aşa s-a născut o hotărîre identică cu cea contestată, dar în care s-au făcut două modificări minore.
În primul rînd, s-a înlocuit sintagma „transmiterea în folosinţă gratuită a terenului“ cu formularea „dreptul de exploatare a terenului cu plata corespunzătoare a redevenţei, astfel cum era reglementată în cuprinsul contractului de PPP“. În fapt, prin noua formulare nu s-au schimbat cu nimic datele problemei, pentru că, oricum, firmele lui Popoviciu erau obligate prin PPP să îi plătească ceva Consiliului Local.
A doua modificare a hotărîrii susţinea că nu se poate înscrie nici o ipotecă pe terenul care era obiect al parteneriatului. Ambele modificări, însă, erau frecţii la un picior de lemn: nici nu anulau contractul, care era şi este în continuare ilegal, nici nu prevedeau o sumă mult mai mare pentru Consiliul Local.
Noua putere, pedelistă, prietenoasă cu Popoviciu
În iulie 2008, la mai bine de jumătate de an după ce prefectul atacase parteneriatul dintre Consiliul Local al sectorului 2 (CL 2) şi firmele lui Popoviciu, Deaconescu e schimbat. Noul prefect numit de Tăriceanu este Ion Ţincu, un birocrat din Corpul de Control al Internelor. Pînă la schimbarea Puterii, la finalul lui 2008, Ţincu nu a avut nici o problemă că anteriorul prefect contestase PPP-ul dintre CL 2 şi Popoviciu. În ianuarie 2009 însă, cînd deja la putere erau instalaţi pedeliştii, Ţincu şi-a dat seama, brusc, că parteneriatul cu pricina nu are nici o problemă de legalitate. Aşa că face pace cu Consiliul Local şi încheie cu acesta un proces-verbal de conciliere, prin care se angajează să renunţe la pretenţiile invocate în proces, adică şi la aceea privind nelegalitatea hotărîrii CL, din decembrie 2006, de înfiinţare a PPP. Una peste alta, la finalul lunii ianuarie a acestui an (la nici două săptămîni după concilierea lui Ţincu cu CL 2), Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea Prefecturii împotriva Consiliului Local de la 2 ca fiind tardivă, cu toate că prefectul Deaconescu formulase acţiunea în termenul legal.
S-a schimbat judecătorul, s-a schimbat norocul lui Puiu
Pe scurt, după schimbarea de putere de la sfîrşitul anului trecut, Prefectura Bucureşti a devenit foarte binevoitoare cu Popoviciu. Ca o coincidenţă, după schimbarea Puterii, şi instanţa a devenit foarte prietenoasă cu afacerea lui Popoviciu. Adică, iniţial, cauza a fost repartizată judecătorului Daniel Radu; însă, după ce, la unul din termenele de judecată, acesta începuse să pună la îndoială intervenţiile primarului Onţanu ca reprezentant al CL, la următorul termen era deja promovat la Curtea de Apel Bucureşti. În locul său a venit Claudiu Andrei, un judecător care tocmai aterizase de la Judecătoria Pogoanele la Tribunalul Bucureşti. Acolo, la Pogoanele, Claudiu Andrei s-a remarcat cu achitarea unui controversat om de afaceri vasluian, Constantin Duluţe, implicat în afaceri dubioase cu terenuri.
Prefectul PD-L de Bucureşti stopează procesul împotriva lui Popoviciu
Imediat ce Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea Prefecturii (ca tardivă, cum spuneam mai sus), noua putere pedelistă a schimbat şi prefectul Bucureştiului. În locul lui Ţincu, pe post a venit, în luna martie a acestui an, Mihai Atănăsoaei. Acesta este membru PD-L, prieten la cataramă cu liderul pedelist Gheorghe Flutur, de la Suceava (de altfel, Atănăsoaei este din Gura Humorului), şi deţinea, la momentul numirii, un mandat de consilier general de Bucureşti. În acelaşi timp, Atănăsoaei este notar şi deţinea funcţia de purtător de cuvînt al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România. În toamna trecută, Atănăsoaei a candidat (într-un colegiu din sectorul 2, unde este localizat şi PPP-ul Obor al lui Popoviciu) la Camera Deputaţilor, dar nu a fost ales. Ei bine, acest prefect, imediat ce a fost numit, i-a pus în braţe lui Popoviciu Oborul. Cum? A renunţat, pur şi simplu, să facă recurs la decizia Tribunalului Bucureşti, cea prin care Prefecturii îi era respinsă contestaţia la hotărîrea CL 2 de a face un parteneriat cu Popoviciu. Cu alte cuvinte, Atănăsoaei a renunţat la proces. Atănăsoaiei îşi susţine decizia prin faptul că el n-a făcut altceva decît să se urmeze calea deschisă de predecesorul său, fostul prefect Ţincu. Ceea ce înseamnă că, de acum înainte, Popoviciu se poate apuca fără nici o grijă de construit mall-ul pe care deja l-a început la Obor.
Puiu s-a resuscitat ca afaceristul la mall
Iar dacă aveţi vreun dubiu că Popoviciu va face, ca şi în cazul Băneasa, tot ce trebuie ca să-şi vadă afacerea pe picioare, nu ar trebui să mai aveţi aşa ceva. Pentru că, de exemplu, firmele lui Puiu au lucrat la mall-ul de la Obor şi în timpul procesului, vreo trei luni. Deşi, odată atacate în instanţă, actele ce stăteau la baza contractului de PPP erau suspendate, la fel ca şi orice lucrare în Piaţa Obor, pînă la clarificarea situaţiei în instanţă. Asociaţia Frontului Negustoresc Obor (AFNO) a sesizat Poliţia, anunţînd organelor că lucrările continuă. Plîngerea a luat calea Parchetului de pe lîngă Judecătoria sectorului 2, cu propunerea Poliţiei de neîncepere a urmăririi penale. Propunerea a fost împărtăşită în totalitate de Parchet, care a soluţionat dosarul cu NUP în martie 2009, pe motiv că Popoviciu construieşte acolo cu avize de la Primăria Municipiului Bucureşti fără ca cineva să fi dispus sistarea lucrărilor. Responsabil cu oprirea lucrărilor este Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC). Acesta a fost la rîndul său sesizat de AFNO, însă, conform rezoluţiei Parchetului, nu a efectuat controale pe şantier şi nu a dispus sistarea lucrărilor. Păi, ce rost avea? Că doar domnu’ Puiu e generos, mai ales după ce scapă de cele 24 de ore de reţinere.
Popoviciu plăteşte doar 2 euro pe metru pătrat la Obor
Oferta SC Piaţa Obor Market, care i-a adus contractul lui Popoviciu, stabileşte indicatorii de performanţă, estimînd un profit de 90.000 de euro pe lună pentru Consiliul Local 2. Din care, atenţie, garantează numai 76.000 de euro, ceea ce înseamnă că firma lui Popoviciu plăteşte 1,9 euro pe fiecare metru pătrat din cele patru hectare făcute cadou de CL. În aceste condiţii, CL se mai obligă să şi despăgubească investitorul în caz de eveniment legislativ sau advers, cu valoarea investiţiei realizate pînă la momentul respectiv. Foarte convenabil, deci, în condiţiile în care au apărut o sumedenie de nemulţumiţi care au făcut apel la instanţă vizînd anularea aberantului contract de PPP.
Ce înseamnă „eveniment advers“? Înseamnă „eveniment, situaţie, circumstanţă sau stare de natură să împiedice realizarea proiectului, altele decît cele de forţă majoră“.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)