IPS Teodosie: "Mare păcat, da. Dar se iartă."

Amin va zic eu voua!

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 13 Mai 2009 | Eugen Istodor

rhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, este primul înalt ierarh ortodox cercetat penal, în istoria BOR, din 1990. „România liberă” şi-a trimis reporterul să şi-l facă preot. IPS Teodosie a luat şpagă şi se pregătea să mai ia pentru a-l băga pe acesta la facultate şi a-l urca în veşminte sfinte. Avem şi noi o scurtă spovedanie cu împieli... împricinatul.
Spovedanie

Reporter: Prea Înalte, vreau să mă spovedesc!
Înaltul: Mărturiseşte, fiule!
Rep.: Am păcătuit.
Înaltul: Aud, fiule!
Rep.: Am luat şpagă.
Înaltul: Cum fiule ai putut face un asemenea păcat?
Rep.: Înalte, am luat trei mii de euro.
Înaltul: Cum fiule?
Rep.: Vroiam să bag pe unul la facultate şi am cerut trei mii.
Înaltul: Ce facultate?
Rep.: Teologie, în Constanţa.
Înaltul: Dumneata îţi baţi joc de mine?
Rep.: Nu e prea puţin? Trei mii.
Înaltul: Nu am ce să discut cu dumneavoastră.


Minciuna

Rep.: Am minţit, Înaltule.
Înaltul: Ce-ai minţit, fiule?
Rep.: Am minţit crezînd că eşti un om înţelegător.
Înaltul: Nu, dumneata ai spus că stăm de vorbă duhovniceşte, că vrei să asist la taina spovedaniei.
Rep.: Şi eu ce fac?
Înaltul: Păi, vorbeşti despre jegul acesta de presă.
Rep.: Eu? Ce presă? Nu citesc ziarele.
Înaltul: Da?
Rep.: Da.
Vreau să vă întreb de ce mint oamenii?
Înaltul: Oamenii, fiule, aşa sînt lăsaţi de Domnul nostru cu minciună, multă minciună, ca să desprindă adevărul. Ai şi minţit?
Rep.: Da, am minţit.
Înaltul: Grav?
Rep.: Foarte grav. Am minţit în tot ce am spus mai devreme.
Înaltul: E, asta nu e grav, se mai întîmplă ca omul să greşească.


Greşeala

Rep.: Pînă unde poate omul să greşească?
Înaltul: Fiule, să nu-l minţi pe Dumnezeu.
Rep.: Cum este să-l minţi pe Dumnezeu, că nu pui mîna pe El, nu te vezi cu El?
Înaltul: El este peste tot.
Rep.: Şi-n cutia de chibrituri?
Înaltul: Nebănuite sînt căile Domnului! Dar să nu te minţi pe tine, asta contează cînd zicem că nu-l minţi pe Domnul, nu te minţi pe tine. Că dacă trăieşti tu în minciună nu mai poţi fi salvat.
Rep.: Dar dacă eu ştiu că trăiesc în minciună? Sînt conştient de asta, că am minciuna mea, pe care o ţin pentru mine?
Înaltul: Fiule, ăsta e mare necaz.
Rep.: De ce? Înaltule, dumneata nu ai secretul matale?
Înaltul: Viaţa dragule este plină de secrete. Dar un om ca mine trebuie să meargă spre lumină, nu spre întuneric. Nu trebuie să mă amestec în cele lumeşti şi să păcătuiesc, nu trebuie să spun rău de nimeni.

Lacrima

Rep.: Dar vi se mai întîmplă, nu-i aşa?
Înaltul: Fiule, se întîmplă, dar nu în lucruri importante. Acolo sînt pur ca lacrima.
Rep.: Păi, lacrima se face din om, nu poate fi pură, mai scapă în lacrimă diverse urîciuni, din stomac, de prin minte.
Înaltul: E, spusesem ca şi idee. Sînt pur ca un palat de cleştar.
Rep.: Vă plac poveştile.
Înaltul: Am locuit pe tărîmurile miraculoase ale poveştilor româneşti. Minuni ale minţii adresate sufletului.
Rep.: V-a plăcut fictivul.
Înaltul: Mi-a plăcut ca lucrurile să fie ca-n basme.
Rep.: E lumea urîcioasă, asta adevărată.
Înaltul: Nu poţi să trăieşti doar în lume, ai nevoie de poveşti ca sufletul tău să se hrănească la un izvor nesecat.


Basmul

Rep.: Sînteţi vinovat?
Înaltul: Cînd îţi plac basmele, eşti vindecat.
Rep.: De aici şi Învierile de pe plajă.
Înaltul: Da, nu e minunat? Nu-i aşa că pur şi simplu eşti lîngă Domnul? Nu-i aşa că simţi că marea, nisipul îţi răspund?
Rep.: Ce simbolizează nisipul pe care copilaşii fac pipilică vara şi dumneavoastră faceţi Învieri?
Înaltul: Nimic nu e mai sfînt decît acest nisip înălţător pînă la Domnul. Nimic. Aerul acela minunat de început de lume şi de primăvară şi se găsesc nişte inşi să mă critice. De ce?


Învierea

Rep.: Prea e şou.
Înaltul: Şoul este al lui Domnul, noi sîntem biete ajutoare.
Rep.: Binecuvîntează această spovedanie!
Înaltul: Care spovedanie, care-i păcatul, fiule?
Rep.: Voiam să iau şpagă trei mii de euro. Am luat vreo opt sute. Şi acum vreau restul, dar nu mai pot să iau.
Înaltul: Ăsta-i păcatul, mai vrei restul de bani. Mare păcat, da. Dar se iartă. Bate trei mătănii şi spune trei „Tatăl nostru“, iar duhurile negre ies din tine.

Funcţionar din Patriarhia Română: „Teodosie nu va păţi nimic“


Rep.: Vă mulţumesc că sînteţi de acord să vorbiţi.
Funcţionar: Dar numai şi numai sub imperiul anonimatului.

Rep.: Ce puteţi păţi?
Funcţionar: Sînt dat afară fără drept de apel. Există, apoi, un ordin strict privind turnătorii ca mine. Ei sînt pur şi simplu denigraţi într-un chip groaznic, încît nu ai unde să te angajezi, dar mai rău, eşti urmărit un timp, pentru ca toate necazurile să ţi se întîmple ţie. Să-ţi pierzi minţile. Noi lucrăm cu Domnul, nu? E simplu să-şi piardă minţile un ajutor pămîntesc de-al Lui.

Rep.: De ce acceptaţi să vorbiţi?
Funcţionar: O dată că lumea trebuie să cunoască, mai ales că Înalt Prea Sfinţitul nu va păţi nimic.

Rep.: Cum aşa?
Funcţionar: E simplu. Ierarhic, toată întîmplarea va fi dată uitării. Ceea ce a făcut Înalt Prea Sfinţitul este o practică la nivelul Bisericii Ortodoxe. Fiecare are protejatul lui şi fiecare e răsplătit în consecinţă.

Rep.: Doar 3.000 de euro?
Funcţionar: Aşa cum rezultă şi din spusele reporterului, trei mii de euro este un mizilic, o sumă de început. Vă daţi seama, de-a lungul anilor de facultate, ce sumă se strînge? Cînd dai puţin cîte puţin nu simţi. Şi nici conştiinţa celui ce cere nu e prea încărcată.

Rep.: De ce a picat Teodosie?
Funcţionar: Aici nu trebuie văzută o cabală. Se ştia de lăcomia Înalt Prea Sfinţitului, e notorie, nu doar în privinţa banilor, iar reporterul a mers pe fir. Ceea ce mi se pare mie prostesc e felul în care acestui reporter i s-a permis accesul, dar nici asta nu trebuie să mire. Înalt Prea Sfinţitului plăcîndu-i lăcomia sa, şi-o cultivă prin întîlniri directe cu şpăguitorii.

Rep.: E o practică în Biserică?
Funcţionar: E o practică şi-n viaţa dumneavoastră. Ce pare ciudat? Că a luat un înalt funcţionar al lui Dumnezeu o sumă de bani? Păi, ia primarul, ia guvernamentalul, ia cine vrei dumneata şi cine nu vrei. Asta nu înseamnă că e mai puţin grav. Grav este că nu va fi pedepsit. Va scăpa prin avocaţi… dar va scăpa de judecata BOR.

Rep.: Cum?
Funcţionar: Simplu. Acum, Patriarhul Daniel îl are la mînă. Bun, îl mai avea cu altele, dar atîta timp cît nu ieşiseră în presă, nu contau. Va fi în stare de smerenie şi umilinţă faţă de Înalt Prea Fericitul. Asta înseamnă bani, servicii, dar mai ales o supunere. Or, asta a vrut să evite mereu Înalt Prea Sfinţitul. Omeneşte, cînd eşti prins cu cioara vopsită, eşti supus de zeci de ori că nu ştii ce te aşteaptă, ce-o să-ţi ceară, cît de umilit vei fi. Aşa că asta e frica principală: umilinţa. Banii, ca banii, dar cînd tu eşti Teodosie, grav este că nu poţi să mai fii Teodosie. Nu mai exişti ca Teodosie, şi nu e grav că nu mai eşti Teodosie aici, la palatul patriarhal, înduri privirile funcţionarilor de aici, o zi-două, că doar nu vii zilnic aici, lucrul se transmite la Constanţa, acolo unul n-o să mai asculte de Teodosie. Şi, dacă nu mai ai prestigiu, cutia milei parcă-parcă se micşorează, parcă-parcă transpiri cînd vezi o privire de prăpădit de preot.

Rep.: A avut loc vreo întîlnire Teodosie-Daniel?
Funcţionar: Nu una de care să am ştiinţă eu. Şi cred că nu a avut. Poate pe celularul Înalt Prea Fericitului să se fi auzit, deşi, din cîte înţeleg, mai degrabă Înalt Prea Fericitul nu a vrut să stea de vorbă pe această temă. Este clar că e un joc al Puterii, ca peste tot. Îl fierbe, cum se spune. O primire rapidă la palatul patriarhal ar dovedi numai şi numai faptul că e iertat, or nu este şi va trebui să plătească mult şi bine ca să fie iertat. Ostilitatea vădită a lui Teodosie faţă de Daniel va fi curmată. Da, e vorba de influenţă, de afaceri, iar Prea Fericitul este bine pizmuit pentru felul gospodăresc al misiunii sale. Bun, sper ca Teodosie să fie dat afară din funcţie. Lucrul în sine este greu din cauza lipsei unui precedent, din cauza lipsei de lege, ca să spun aşa. Vedeţi, oricît ar vrea Daniel curăţenia, e greu de crezut că celelalte capete ale Bisericii vor accepta o asemenea judecată. Ar fi o lovitură de imagine, după cea a punerii lui Daniel în fruntea Patriarhiei, dar gîndiţi-vă la cît de conservatoare este Biserica Ortodoxă.

Rep.: E o caracatiţă?
Funcţionar: Ca orice sistem închis. „Taina“ supuşeniei funcţionează pînă la moarte. În sistemul acesta închis e greu să intri fără o recomandare. Atunci, ce faci? Tu vrei să trădezi recomandarea şi să-ţi trădezi omul de încredere? Ce fel de om eşti tu? Cît de deştept ai fi, fii smerit. Progresele în Biserica Ortodoxă Română sînt încete, atît de încete, că n-ai vreun motiv să faci o greşeală.