joi, 15 octombrie 2009

Nu exista om curat in tara asta?

Romania trebuie salvata!

Oare cand o sa ajungem sa ne cerem drepturile constitutionale?
Iar votam prosteste?
Cand o sa ne trezim?

Johannis, dosar de cercetare a averii

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
14 Oct 2009 | Biroul de Investigatii

Mai ţineţi minte reclama cu românul care, pentru ca folosea o vopsea nemţească, a început să vorbească germană? Da, da, aia cu replica celebră “Da’ ce-am, băi, nene?!”. E, uite aşa şi cu primarul neamţ de Sibiu, Klaus Johannis. Care, de cînd foloseşte o funcţie românească, o rupe binişor în limba lui Vanghelie. Ba mai mult, s-a familiarizat şi cu moravurile locale. Uite, de exemplu, ca orice politician care se respectă, omul şi-a depus declaraţia de avere cu vreo două luni mai tîrziu decît e legal. Adică în august, nu în iunie. E adevărat că acolo sînt înşirate, frumos, vreo şase case (după cum a observat şi Şuţu), dar nu pentru asta vrem să vă reţinem.

Ce ne interesează pe noi sînt efectele declarării averii cu întîrziere.
Păi, primul ar fi că primarul Johannis va primi de la ANI (Agenţia Naţională de Integritate) o amendă de 500 de RON
Dar asta e doar aşa, de aperitiv. Cu adevărat nasol e că, tot conform legii de funcţionare a ANI, Agenţia este obligată să declanşeze cercetarea din oficiu a averii primarului de Sibiu şi a modului de dobîndire a acesteia. Iar tărăşenia asta presupune: verificarea tuturor proprietăţilor (mobiliare şi imobiliare), a conturilor, a incompatibilităţilor (potenţiale), a bunurilor rudelor de gradul I şi multe alte delicatese de care oricine s-ar lipsi bucuros.

A, încă ceva, în atenţia liberalilor, care îl susţin pe Johannis şi care ar putea interpreta acest demers al ANI ca unul abuziv şi politic: Agenţia Naţională de Integritate este înfiinţată în timpul guvernărilor Tăriceanu I şi II şi funcţionează după o legislaţie promovată de aceleaşi două guverne abia numite.

Varianta Iohannis

Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
14 Oct 2009 Traian Deleanu

Nici nu a fost pomenit de trei ori numele lui Klaus Iohannis ca propunere pentru funcţia de premier că democrat-liberalul Adriean Videanu a şi strigat că primarul Sibiului nu e atât de independent politic precum se ţine. Acuzele lui Videanu nu sunt decât câteva file pregătite încă din timpul campaniilor electorale locale împotriva lui Iohannis, file cu detalii despre retrocedarea unor case şi „insuccesuri“ financiare.
Relaţiile dintre Klaus Iohannis şi Traian Băsescu au fost bune şi chiar foarte bune înaintea alegerilor generale de la finele lui 2004, când primarul Sibiului îşi anunţa public susţinerea pentru coaliţia portocalie. Apoi, anul cultural 2007 l-a surprins pe preşedintele Băsescu la multe cafele în centrul Sibiului, alături de primarul Klaus Iohannis. Brusc, din 2008, lui Băsescu i-a pierit cheful de a mai veni la Sibiu, iar relaţiile dintre cei doi s-au răcit. Motivul ţine de acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al Sibiului preşedintelui Traian Băsescu şi fostului premier Călin Popescu Tăriceanu, la finele lui 2007. Prin consilierii lui, Băsescu i-a cerut primarului Sibiului să schimbe zilele de decernare a acestor două titluri, astfel încât preşedintele să nu dea nas în nas cu premierul cu care se războia. 
Primarul a refuzat elegant, fapt ce l-a iritat atât de mult pe preşedinte încât nici până în ziua de azi acesta nu şi-a ridicat titlul. Şi nici n-a mai pus piciorul în Sibiu. În atare situaţie, trepăduşii locali din subordinea lui Băsescu nu au precupeţit nici un efort în a-l ataca pe Klaus Iohannis. În preziua campaniei electorale pentru localele de anul trecut i-au furat candidatul pentru Primăria Mediaş, pe Daniel Thellmann, după care, cu fiecare ocazie, i-au pus în cârcă situaţia „dictatorială“ din Consiliul Local Sibiu (majoritatea Forumului Democrat al Germanilor din România, prezidat de Iohannis, a impus ritmul votării a două proiecte pe minut în şedinţele de CL, fără comentarii, fără obiecţiuni).
 
Povestea „liberalului“ Iohannis
 
Recentele acuzaţii referitoare la înclinaţia politică înspre PNL a lui Iohannis au la bază situaţia electorală din primăvara anului trecut. În evidentă criză de candidaţi opozabili lui Klaus Iohannis, liberalii i-au cerut frumos acestuia să îi lase să-l susţină. Primarul a acceptat, iar Sibiul a fost împânzit de afişe prin care echipa liberalilor sibieni, cu o subţire aderenţă electorală, se agăţa de numele lui Klaus Iohannis, susţinut pentru funcţia de primar.
 
Retrocedările, file de dosar
 
Şi cum poveştile politice nu muşcă destul de tare din imaginea lui Klaus Iohannis, în cursul zilei de ieri, „pe surse“ a apărut o ştire în agenţiile de presă potrivit căreia primarul sas este cercetat de DNA pentru retrocedările aprobate în trecut. Subiectul retrocedărilor este unul cu priză la Sibiu, oraşul în care câteva sute de familii s-au trezit fără locuinţe, după ce acestea au fost revendicate.
 
Primul dosar care va fi atârnat de numele lui Iohannis face referire la două imobile care apar în declaraţia de avere semnată chiar de primarul sibian - ambele imobile sunt situate în centrul istoric al Sibiului. Acestea au fost revendicate de soţia şi de soacra primarului sibian, încă din 1998, cu doi ani înainte ca Iohannis să devină pentru prima dată primarul Sibiului. Retrocedarea imobilelor a fost făcută în 1999, iar chiriaşii celor două imobile au pornit un proces împotriva deciziilor de retrocedare. Motivul invocat de ei: cererea de retrocedare făcută de familia lui Klaus Iohannis se bazează pe o adeverinţă de moştenitor falsă. Zecile de procese şi articole de presă ce au urmat nu au schimbat situaţia. În prezent, în declaraţia de avere a primarului apar, în totalitate, şase case.
 
„Maldăre“ de bani
 
Statutul de Capitală Culturală Europeană a adus Sibiului nu numai notorietate, ci şi finanţări - 20 de milioane de lei de la Ministerul Culturii pentru renovarea faţadelor din centrul istoric, 11 milioane de euro susţinere guvernamentală pentru modernizarea Aeroportului din Sibiu, patru milioane de lei donaţi pentru proiectele culturale etc. „Cu aceşti bani se putea face mult mai mult“, susţin democraţii sibieni, mesaj numai bun de preluat de echipa pro-băsesciană.
 
De altfel, pentru contracararea imaginii de manager eficient, nu o dată au fost lansate acuzaţii de irosire a banilor publici: reabilitarea actualului sediu al Primăriei Sibiu a ajuns să coste dublul sumei iniţiale.
 
Ultima armă folosită împotriva primarului foloseşte creditele accesate de administraţia sibiană, credite folosite în special pentru dezvoltarea infrastructurii - în perioada 2006-2033, administraţia din Sibiu are de rambursat aproximativ 248 de milioane de lei inclusiv comisioane şi dobânzi. Spre comparaţie, numai veniturile proprii la bugetul local au fost de 183,65 milioane de lei anul trecut, iar anul acesta sunt estimate la 168,7 milioane de lei. Gradul de îndatorare a Sibiului nu va depăşi 19 procente decât în 2013, anul în care administraţia sibiană va trebui să returneze aproximativ 19,76 milioane de lei.
 
Cu toate acestea, sibienii au acceptat creditele, iar la alegerile de anul trecut toate aceste arme folosite în campania electorală s-au dovedit inofensive. Klaus Iohannis a obţinut din primul tur 83,26 la sută, la mare distanţă de următorul candidat, doctorul Liviu Cotârlă (7,18%) susţinut de PSD.
 
Prietenii primarului
 
Spre nefericirea democrat-liberalilor, Klaus Iohannis nu are foarte mulţi prieteni persoane publice. Singurul care „atârnă“ la imaginea acestuia este Werner Keul, apropiat al lui Iohannis şi fost manager al echipei de fotbal FC Sibiu, una dintre marile dureri ale sibienilor microbişti. Încropit înaintea alegerilor din 2004, clubul de fotbal îi avea pe Iohannis preşedinte şi pe Keul manager, însă visul de promovare a echipei locale în prima ligă s-a încheiat cu o ruşinoasă retragere a formaţiunii, după retrogradarea în divizia a treia. Imaginea proastă a lui Werner Keul la nivel local s-a născut şi din discursul acestuia, discurs din care nu lipseşe mai deloc sintagma „românii sunt hoţi“.
 
Posibile scenarii
 
Premierul desemnat de Traian Băsescu vine în Parlament (în maximum zece zile) şi prezintă echipa guvernamentală. Pentru a trece, guvernul are nevoie de 236 de voturi. Opoziţia, care beneficiază de 292 de parlamentari, respinge cabinetul propus şi ministrul desemnat. Urmează două variante de scenariu:
 
• opoziţia îl mai propune încă o dată pe Klaus Iohannis şi, în cazul în care Traian Băsescu refuză din nou, solicită arbitrajul Curţii Constituţionale
• opoziţia respinge în Parlament şi al doilea premier desemnat de şeful statului şi aşteaptă rezultatul alegerilor prezidenţiale. În toată această perioadă funcţionează ca interimar, cu atribuţii limitate, guvernul Boc II